In lucrarea sa Tratat teologico-politic, Spinoza traseaza cu fermitate fundamentele unui
stat democratic si laic. Aceasta laicitate nu trebuie totusi inteleasa ca negarea, refuzul recunoasterii credintelor religioase. Pornind de la acceptarea valorilor fundamentale de caritate si dreptate, statul va lasa cale libera (pastrand totusi un drept de control) opiniilor particulare, dogmelor si practicilor diferitelor confesiuni. Aceasta lucrare este un autentic tratat de toleranta, in care adeziunea la stat se obtine pe baza recunoasterii pluralitatii convingerilor. „Daca nimeni nu-si poate abandona libertatea de a judeca si de a gandi ceea ce vrea, daca dimpotriva, fiecare este stapan asupra propriilor reflectii, printr-un drept superior conferit de Natura, atunci, in cadrul statului, nu se va putea incerca niciodata, decat cel mult cu un rezultat dezastruos, sa se impuna ca oamenii cu opinii atat de diverse si de contrarii sa se exprime totusi potrivit decretelor puterii suverane. Cum judecata libera a oamenilor este extrem de diversa si fiecare crede ca stie totul, si cum este imposibil ca toti sa gandeasca absolut acelasi lucru si sa vorbeasca intr- un singur glas, ei nu vor putea trai in pace daca n-ar renunta fiecare la dreptul de a actiona potrivit perceptelor gandirii sale.