FIRA IONUT ALEXANDRU

MASTER KRN ANUL I

DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

Referat biomecanica

INDRUMATOR STIINTIFIC :

Cristian Petre Copilusi

ABSOLVENT:

Fira Ionut Alexandru

Master krn anul 1 sem al II-lea

FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

Biomecanica coloanei vertebrale

Coloana vertebrala reprezinta oraganul axial ar corpului uman avand o

structura heterogena formata prin amplasarea a 33-35 de piese osoase cu 23
de unitati deformabile numite discuri intervertebrale.

Luand in considerare adaptarea la nivel ortostatic al corpului uman,coloana

vertebrala prezinta anumite curburi fiziologice ce permit o mai buna amortizare
la nivelul socurilor suferite in timpul unei locomotii si totodata faciliteaza
mobilitatea in directiile preferate de corp in momentul efectuarii unei actiuni.

Din punct de vedere al biomecanicii coloana vertebrala indeplineste o

multitudine de functii utile corpului uman cum ar fii:

 Protejarea maduvei spinarii

 Permiterea miscarii trucnchiului in toate pozitiile
 Sustinerea intregului tren superior al corpului uman(cap,trunchi,ms)
 Cu ajutorul sistemului ligamentar asigura sustinerea pasiva si stabilizarea
coloanei vertebrale
 Asigurand si rol amortizor pentru socurile mecanice

Corpurile vertebrale ce intra in alcatuirea coloanei vertebrale sunt legate

intre ele prin intermediul discului intervetebral si a ligamentelor asociate
acestuia formand astfel o structura de tip simfiza intervertebrala . Discurile
intervertebrale reprezintă sistemul de amortizare elastică a coloanei
vertebrale. Ele contribuie cu 25% la înălţimea rahisului fiind mai înalte în
regiunea cervicală şi lombară unde au un profil sagital conic cu baza
anterioară şi mai puţin înalte în regiunea toracală unde profilul se
inversează. Discurile sunt structurate dintr-un inel fibros compus din lame
de fibre de colagen concentrice groase de 1 mm, aşezate spiral şi antispiral,
cu un unghi de oblicitate de 60° între două lame succesive ancorate puternic
de plăcile terminale ale discului intervertebral. Deşi fibrele de colagen I din
lamele externe şi colagen II din lamele interne sunt inextensibile,
FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

modificarea oblicităţii lor sub acţiunea solicitărilor mecanice crează un

comportament elastic al discului care pentru o variaţie de 1° a unghiului
inteilamelar îşi modifică diametrul cu 0,4mm (Horton). A doua componentă
a discului intervertebral este reprezentată de nucleul pulpos ,o masă
sferoidală de ţesut gelatinos situată într-o cavitate perinucleară încarcerată
mai aproape de marginea posterioară a inelului fibros. Nucleul este format
din celule de tip condrocitar şi notocordal într-o reţea de proteoglicani care
absorb o mare cantitate de apă (69% din greutatea nucleului la adult). Prin
pompa metabolică celulară şi datorită bogăţiei de grupări polare-OH ale
condroitin sulfatului, nucleul se îmbibă şi leagă apa, determinand o presiune
de hidratare de 150-250 mmHg). Acesta menţine în repaus o tensiune
ligamentară constantă şi poziţionează articulaţiile posterioare în echilibru. în
condiţii de încărcare axială, sistemul precomprimat acţionează iniţial ca un
absorbant de energie, ulterior nucleul urmănd sa joace prin deformare rolul
unui distribuitor al solicitărilor mai curând decât să transmită activ, ca o bilă,
încărcarea de la o vertebră la alta.

Din punctul de vedere al curburilor coloana vertebrala se evidentiaza prin:

Cifoza toracală rezultă direct din modificarea curburii primare, fiind întinsă
între T2-T12. In ultima parte a vieţii interuterine se conturează lordoza
cervicală care evoluează odată cu ridicarea capului copilului şi se
FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

definitivează în ortostatism. Se întinde între C1-T2, cu apexul la C4-C5. -

Lordoza lombară apare când copilul stă în poziţie şezăndă şi creşte după ce
învaţă să meargă. Ea se întinde de la T12 la joncţiunea lombosacrată. -
Cifoza sacrată aparţine coloanei fixe întinsă între joncţiune şi vărful
coccisului, reprezentănd partea caudală a curburii primare.

Coloana arcurilor vertebrale are forma unei bolte agivale, realizata prin
suprapunerea metamerica a pediculilor si lamelor vertebrale cu cele sapte
procese vertebrale. Perechile de procese articulare superioare si inferioare
realizeaza articulatiile zygapofizare (diartroze planiforme, prevazute cu
capsula articulara si ligamente situate la distanta), solidarizand prin
contiguitate elementele acestei “coloane”. Geometria suprafetelor si
structura aparatului fibroelastic al acestor articulatii (ligamente galbene,
supraspinos, interspinos, intertravers) creeaza axe si determina directia,
sensul si amplitudinea miscarilor impuse de contractia muschilor
paravertebrali sau de solicitarile mecanice externe. Ele sunt transmise prin
intermediul pediculilor la coloana anterioara, realizand echilibrul intrinsec si
extrinsec al coloanei vertebrale , necesar in postura si locomotia corpului
uman.
FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

CINEMATICA COLOANEI VERTEBRALE

Mobilitatea depinde de:

1. Elementele pasive:

- structurile osoas

-procese osoase

- discuri intervertebrale

- ligamente

2. Elementele active: -muschii

 Gradul de mobilitate difera de la un segment la altul

 Mobilitatea este produsul actiunii diferitelor segmente

 Regiunea dorsala este limitata de cutia toracica

 Coloana toraco-lombara este capabila sa transmita o parte din greutate

centurii pelvine

MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE

 Flexie si extensie

 Rotatie

 Inclinare laterala sau flexie laterala

Biomecanica coloanei cervicale:

Coloana cervicală este organizată în două regiuni: cervicală superioară C1-C2

şi cervicală inferioară C3-C7 ale căror particularităţi se manifestă atăt în
funcţia normală diferită cât şi în patologia specifică fiecărei regiuni în
parte.Primele doua vertebre sunt considerate vertebre de tranzitie avand o
FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

modificare fata de vertebrele de tip obisnuit de asemenea acesta asigurand

o stransa legatura intre cutia craniana si restul coloanei cervicale.Cele doua
vertebre permit efectuare de miscare numita si *da-da* si *nu-nu* de la
nivelul capului.

-atlasul fiind si prima vertebra pe care se sprijina craniul este de forma

inelara alcatuita din 2 mase laterale unite printr-un arc osos. In articulatie se
realizează mişcări sagitale de flexie (10°) şi extensie (25°) prin combinarea
unor mişcări de alunecare şi rotaţie faţă de un ax compromis transversal.

-axisul reprezentat de a doua vertrebra de la nivelul coloanei cervicale ,

prezintă pe faţa superioară a corpului un dinte ca un pivot osos cranial
echivalent cu corpul atlasului anexat. Relizează cu atlasul o legătură triplă,
iar cu baza craniului o legătură fibroasă puternică între dinte şi arcul
anterior al atlasului şi ligamentul transvers posterior se formează articulaţia
atlantoaxoidiană mediană. Mişcarea majoritară este de rotaţie axială de 45°
spre dreapta sau spre stănga realizată în articulaţia centrală, în timp ce
articulaţiile laterale permit un grad de flexie de 15 şi de extensie de 15°.

Biomecanica coloanei toraco-lombare:

Coloana toraco lombară funcţionează după principii diferite în comparaţie

cu coloana cervicală şi acest lucru se reflectă asupra patologiei ei. Regiunea
toracală a coloanei vertebrale formează o cifoză relativ rigidă de 15-49° în
timp ce regiunea lombară are o conformaţie lordotică mobilă mai mică de
FIRA IONUT ALEXANDRU
MASTER KRN ANUL I
DISCIPLINA KINETOTERAPIE IN REEDUCARE NEUROMOTORIE
PROFESOR UNIVERSITAR: CRISTIAN PETRE COPILUSI

60°. Anatomic şi biomecanic se pot defini trei regiuni: toracică T1-T10,

joncţiunea tranziţională toraco-lombară T10-Ll şi lombară Ll-Sl.

Regiunea lombară se prezintă sub forma unei lordoze mobile, cu mari

posibilităţi de variaţie a profilului curburii în plan mediosagital.

Coloana toracală este cea mai rigidă, principalul factor de micşorare a

mobilităţii fiind reprezentat de cutia. Toracică.

Coloana lombară este a doua regiune ca mobilitate după coloana cervicală

prezentând un gradient de mişcare ce creşte spre distal. Mobilitatea
defineşte şi aici mişcarea vertebrală dependentă de discuri şi articulaţiile
zygapofizare.

Din punct de vedere biomecanic *coloana sacrata si coccigiana* sunt

amobile.

Muschii principali in realizarea miscarilor de de baza:

1) Muşchii flexori: m. iliac, m. psoas mare; m. psoas mic, m. drept
abdominal, m. piramidal, m. oblic extern, m. oblic intern, m. stemoclei-
domastoidian, mm. scaleni anterior, mijlociu şi posterior, m. lung al
gătului;
2) Muşchii extensori: m. sacrospinal, m. erector spinal (m. iliocostal, m.
longissimus, m. spinal, m. semispinal, mm. multifizi, mm. rotatori, mm.
intertransversari), m. scurt ridicător al coastelor, m. lung ridicător al
coastelor, m. splenius;
3) Muşchii flexori laterali: m. pătrat lombar, m. iliopsoas, mm. rotatori,
mm. intertransversari, mm. scaleni, m. stemocleidomastoidian, m. lung
al gâtului, m. splenius;
4) Muşchii rotatori: mm. multifizi, mm. rotatori, sistemul muscular
transversospinal.