teASTEROIZII: CERES, PALAS ATENA, VESTA, JUNON

Pe langa deja traditionalele planete inscrise de multa vreme in memoria pasionatilor de

astrologie, prezicerile astrale pot include intre calculele lor si influentele generate de o
serie de asteroizi prezenti in sistemul nostru solar, dintre acestia cei mai importanti fiind
considerati Chiron, Ceres, Pallas Athena, Juno si Vesta.

Nu la fel de puternici ca si planetele din astrologie, asteroizii au totusi un rol bine definit
in clarificarea si intarirea unor puncte subtile ale hartii astrologice, fiind crezut de catre
unii astrologi ca analiza acestor asteroizi poate oferi deseori o perspectiva surprinzator de
exacta asupra destinului unei persoane, la fel cum intuitia ne ajuta de multe ori in viata
reala sa descifram mistere foarte greu de rezolvat pe cale rationala.

In astrologie, asteroizii sunt considerati ca niste elemente dominate de spiritul feminin si

de aici si denumirile lor care toate, mai putin Chiron, trimit la zeite ale panteonului greco-
roman sau la alte figuri mitologice feminine. Ceres, de exemplu, a fost intotdeauna
celebrata ca o mama a zeilor, Pallas Athena era considerata zeita intelepciunii, iar
Juno/Iunona a fost sora si sotia nimanui altcuiva decat a marelui zeu Jupiter.

Chiron este singurul asteroid numit dupa o figura mitologica masculina, respectiv
centaurul cu acelasi nume care a educat deopotriva fii de zei si mari eroi ai antichitatii. In
astrologie, Chiron are o pozitie speciala, avand atat atributele unei planete pitice cat si pe
cele ale unei comete si de aici caracterul sau imprevizibil, dar si datator de speranta si
intelepciune.

Din punct de vedere astrologic, prezenta lui Chiron pe harta astrala semnifica fie
vindecarea, fie nevoia de vindecare a unor afectiuni de natura fizica sau sufleteasca.
Alternativ, Chiron mai poate deschide si drumul catre o ascensiune spirituala si sociala de
exceptie, fiind de bun augur sa il descoperim in harta noastra, dar precautia si rabdarea
fiind puternic recomandate atunci cand acest lucru se si intampla.

Ceres, spre deosebire de Chiron, are o orbita mult mai stabila, fiind si unul dintre cei mai
batrani asterozi ai sistemului nostru solar, care nu a reusit sa se transforme intr-o
adevarata planeta din cauza gravitatiei uriase exercitata de Jupiter. Este cel mai mare
asteroid din sistemul nostru si astrologii il asociaza de multe ori cu Fecioara, toate
atributele regasite aici fiind de transferat si catre Ceres.

Pallas este al doilea asteroid ca marime din sistemul nostru solar, iar din punct de vedere
mitologic discutam aici despre fiica lui Jupiter si a Iunonei, o zeita razboinica, inzestrata
cu foarte multa intelepciune. In astrologie, prezenta acestui asteorid intr-o conjunctura
astrala oarecare va aduce mai multe claritate asupra obiectivelor de urmat pe viitor,
oferindu-ne sansa de a intelege pe deplin care ne sunt scopurile in viata si pentru ce
merita cu adevarat sa luptam de-a lungul intregii noastre existente.
Juno, asteroid de dimensiuni medii, dar si zeita majora a romanilor este un corp ceresc
care ne trimite la familie si la valorile sale, Juno sau Hera fiind patroana casniciei la
vechii greco-romani. Relatiile cu final fericit, seriozitatea si onestitatea in casnicie,
stabilitatea familiala si alte aspecte care privesc planul vietii personale vor fi evidentiate
mai bine prin analiza acestui astru intr-o conjunctura astrologica data.

In sfarsit, ultimul asteroid de prima importanta pentru interpretarile astrologice este

Vesta, un corp ceresc stralucitor, de multe ori vizibil si cu ochiul liber, spre deosebire de
ceilalti asteroizi care nici unul nu va putea fi observat decat prin apelul la instrumentele
astronomice. In astrologie, Vesta este creditata cu devotamentul specific Fecioarei, dar si
cu pasiunea regasita la Scorpioni, prezenta acestui asteroid in harta noastra astrologica
putand de aceea sa ne trimita la trezirea si intretinerea fortelor vitale pentru o perioada
foarte lunga de vreme.

Alti asteroizi de asemenea sunt importanti pentru clarificarea unor puncte critice ale unei
harti astrologice, iar studierea influentelor acestor asteroizi asupra destinului nostru ne va
aduce un plus de cunoastere, relatia lor cu celelalte planete fiind deosebit de revelatoare
pentru partea ascunsa, intuitiva a personalitatii noastre. Adesea ignorati de catre astrologii
amatori, acesti asteroizi merita mult mai multa atentie din partea noastra, ei putand
intotdeauna sa ne ofere informatii de valoare acolo unde acestea par la o prima vedere sa
fie incomplete sau chiar sa lipseasca cu desavarsire

Înainte de televizorul color și de ceasurile digitale pentru a măsura timpul, contemplam

fermecați Cerul. Omul preistoric a învăţat încă de timpuriu că, pentru a măsura timpul şi
distanţa cu ajutorul mișcării planetelor, nu trebuie să uite de celelalte astre de pe
firmament, adică de stelele fixe. Ritmul vieții de zi cu zi era guvernat de ciclurile
Lunii,iar agricultura de ciclul anual al Soarelui precum şi de mișcarea helicoidală a
anumitor stele care prin luminozitatea lor fascinau și au fost luate ca puncte de reper.
Fenomenele cerești au fost ușor de urmărit și au făcut viața previzibilă, chiar predictibilă.
Fiecărei vârste i-a fost atribuită câte o planetă, din cele 7 vizibile cu ochiul liber, și care
și-au găsit denumirea și corespondența în miturile diferitelor popoare din preistorie și
până aproape de epoca modernă. Tot privindu-le cum răsar și apun, cum vin și pleacă,
oamenii au învățat să le descifreze sensul și semnificațiile care vreau să vă spun că nu s-
au schimbat prea mult de-a lungul a aproape 6 milenii.
Comparativ cu zilele noastre, în acele vremuri singurele planete care puteau fi studiate
erau cele 7 vizibile cu ochiul liber – Soare, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter și
Saturn,  deoarece atât psihicul cât și instrumentarul erau limitate la totul reducându-se la
simpla observație și la tentativa de a înelege acele observații prin prisma miturilor.
Sindromul pre-menstrual, boala Borderline sau comportamentul autist au fost o
raritate. Viaţa oamenilor din culturile arhaice şi medievale au urmat căi de evoluție
aproape previzibile, care au fost determinate de circumstanţe tipice, atât economic și
social, cum a fost de exemplu, dreptul întâiului născut. Nimic nu părea să tulbure apele,
Saturn aducea sarcini și poveri, Jupiter condiționa norocul și câștigurile, Marte diriguia
războiul și violența, Venus dragostea, chiolhanul și pofta de viață. Odată cu inventarea
telescopului însă, observarea cerului s-a extins considerabil. Așa au fost descoperiți
asteroizii și planetele transpersonale care au schimbat fața astrologiei pentru totdeauna și
au extins cunoașterea dincolo de limitele sistemului solar și a înțelegerii acestora prin
adăugarea de noi arhetipuri.
                              Patriarhatul la nivel de astrologie
Ceva a rămas totuși vizibil neschimbat – faptul că în timp ce modelul de comportament
masculin descris de planetele tradiționale a fost întotdeauna lipsit de ambiguitate și
corelat perfect cu imaginea masculinității, imaginea feminității era descrisă de doar două
planete feminine care au împărțit psihicul femeii în două arhetipuri care, zic eu, se exclud
reciproc și care a fost și mai segmentată odată cu descoperirea asteroizilor.
Intenția mea este de a separa și face anumite precizări asupra arhetipurilor planetare, în
funcție de gen, deși astăzi astrologia astăzi le folosește fără a face aceaste distincții.
Inteționez să demonstrez oarecum modul în care poziția și aspectele planetare pot fi
folosite pentru a configura anumite tipare comportamentale și modul în care aceste
modele sunt corelate cu genul acestora.
În mod tradiţional, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn şi sunt considerate planete masculine
iar Luna si Venus, planete feminine, în timp ce Mercur reprezintă o stare interesantă,
hibridă, nici femini, nici masculin ci...hermafrodit pentru că întrunește atât calități
masculine cât și feminine.
Mercur sau Hermes, mesagerul divin şi protectorul negustorilor, hoţilor şi alchimiştilor
este personificarea neutralității dacă vreți. El este răutăciosul,  ingeniosul,  inventivul,
copilul etern care nu creşte, un fel de Peter Pan al panteonului elen și roman, căruia nu îi
scapă nimic şi care are acces liber la alte lumi, în care nici măcar zeii orcât sunt ei de zei
nu au totdeauna acces. Mercur este arhetipul genului neutru dacă avem în vedere că
tocmai el pare blocat în copilărie perpetuă. El este lubric, atras mai mult de jocuri și de
farse copilărești decât de treburi serioase de tipul dragoste, salarizare sau războaie, poate
de aceea rolul său era doar de mesager al zeilor, spre deosebire de Marte, primul arhetip
masculin tipic.
Marte luptă şi speră să câştige în orice împrejurări. El vrea să-şi dovedească valoarea sa
fizică într-o lume fizică, el trebuie să fie mai puternic, cel mai rapid și victorios. Marte nu
ia în calcul pericolul sau faptul că nu întotdeauna poate câştiga, el acţionează din impuls,
imprudent și energic, cu încrederea că tinerețea îl poate scoate mereu învingător numai că
a fi tânăr nu este un argument pentru a fi și învingător. El are mușchi și mai puțină minte,
este tot timpul în acțiune, iubește și urăște la fel. Să ne amintim doar pățania cu marea lui
iubire, Afrodita/Venus – zeița frumuseții căsătorită cu zeul fierar Hefaistos/Vulcan care
era de-o hidoșenie ieșită din comun, încă o reflectare dacă vreți a motivului polarităților
care se atrag, când soțul acesteia, bănuind că cei doi au o relație, îi prinde înlănțuiți în
capcana unei plase nevăzute și îi face de râs în întreg Olimpul.
Soarele personifică în temele natale, vitalitatea si ego-ul, personalitatea, unicitatea, el este
adesea cel mai vechi, cel mai înţelept, este conducătorul, este cel mai puternic şi poate
chiar mai determinat, care foloseşte mijloace mai subtile și mai inteligente pentru a-și
atinge obiectivele. Soarele descrie arhetipul masculin în starea sa matură, încă puternic,
omul de afaceri de succes, care la cincizeci de ani ştie ce vrea şi ştie cum să obțină și ce
să obțină şi care intenţionează să-și trăiască viaţa din plin, cu riscurile și minusurile așa
zise inutile. 
Ceea ce numim planete de destin, Jupiter şi Saturn, reprezintă două forme arhetipale
vechi care definesc  potenţialul de creştere. Jupiter este omul care iubeşte, este jovial, are
bani, care își strică copiii și nepoții dându-le tot ce vor, trecut prim ciur și prin dârmon și
care încă mai are puterea și mai vrea să se bucure de viață, în sensul ei cel mai profund,
în timp ce Saturn este zgârcitul, nu uită să atenționeze mereu asupra drepturilor şi
obligaţiilor care le avem, veșnic nemulţumit și care este incapabil să găsească frumusețea
sau satisfacția în jurul său.
Bineînţeles, acestea sunt doar generalităţi, dar ele arată evoluţia accepţiunii principiului
masculin de-a lungul timpului şi care urmează o cale previzibilă, aş spune, de la copilărie
la senectute. Există modele care se disting clar - comportamentul determinat de o anumită
vârstă, educaţia, situaţia financiară, rangul social, nu există contradicţie în evoluţia lor
mai ales dacă luăm în considerare amestecul dintre aceste arhetipuri: Marte – Jupiter îl
arată pe sportiv sau pe play-boy-ul bogat; Marte – Soare îl indică pe bărbatul tânăr, activ
sexual, agil, dinamic şi cuceritor; Soare – Jupiter vorbeşte despre bărbatul matur, de
vârstă mijlocie care mai este şi avut; Marte – Saturn poate sugera un tânăr defavorizat sau
pe bărbatul econom ca să nu spun zgârcit sadea; Soare – Saturn îl indică pe pensionarul
care ştie să mai ciupească de ici de colo ca să-şi scoată pâinea zilnică pe când Saturn –
Jupiter îl arată pe bărbatul care s-a obişnuit să traiască singur, care a trecut prin greutăţi şi
a învăţat să fie frugal chiar şi în vremuri bune.
                Aceste caracteristici se corelează între ele şi indică o tranziţie lentă de la un
model comportamental la altul, în funcţie de vârstă şi în principal, în funcţie de mediul
economic şi social în care trăieşte. Tânărul cu un marcaj marţiano-saturnian poate fi cel
care urmează o facultate în condiţii de sărăcie şi care ştie că numai munca susţinută şi o
serie de specializări îl pot ajuta să facă saltul social, să obţină un salariu bun când
tranzitul jupiterian susţine marcajul şi eventual să urce scara ierarhică, scapă de blocajul
saturnian care, în fapt, este o lecţie de viaţă, şi intră prin hora arcului solar, într-o
perioadă, etapă cum vreţi să-i spuneţi, puternic susţinută de cuplul Soare – Jupiter sau
Soare – Marte -Jupiter.
Unde începe sexualitatea Lunii şi  
unde se sfârşeşte erotismul lui Venus 

Caracteristicile feminine sunt mai puţin interschimbabile. Să luăm cele două planete
tradiţionale de sex feminin, Luna şi Venus. 
Luna însăşi cunoaşte trei ipostaze diferite, dacă ne gândim la etapele pe care le parcurge
în interiorul ciclului lunar: Fecioara (Luna Nouă), Mama (Luna Plină) şi Bunica (Luna
balsamică). Fecioara reprezintă atât nevinovăţie şi potenţialul viitoarei femei. Ea este
inocentă, adolescentă, naivă, pubelă şi nu este pregătită să intre în lumea adulţilor, dar în
care va ajunge până la urmă. Mama este femeia coaptă, fertilă, care şi-a manifestat pe
deplin potenţialul prin rodnicie, dând viaţă, este conştientă de propria valoare, viaţa şi
perpetuarea speciei depinzând de ea. Fata Bătrână este femeia în pragul senectuţii,
înţeleapta care a trecut prin viaţă şi a dobândit o sumă de experienţe de viaţă, este dacă
vreţi deţinătoarea secretelor vieţii, ea şi-a învăţat lecţia de viaţă din proprie exerienţă şi
este gata acuma să dea lecţii cui este dispus să asculte. 
Această evoluţie a sunat bine, la fel cu cea a omologul său masculin, până când mi-am
dat seama că lipseşte un un lucru evident: sexualitatea. Nu există nici urmă de sexualitate
în arhetipurile feminine reprezentate de cele trei faze ale Lunii. Fecioara nu este încă gata
să-şi înceapă viaţa sexuală, nevinovăţia ei provine din lipsa, la un moment dat, de
cunoştinţe carnale. Aceasta poate fi trezită la un moment dat dar nu în faza de Lună
Nouă, în germenii momentului nu detectăm urme de sexualitate şi mi se pare normal, ea
este încă o copilă. Să ne gândim numai la perioada evului mediu când cea mai mare
bogăţie a unei fete era tocmai virginitatea ei, dacă şi-o pierdea înainte de căsătorie era
etichetată drept o "femeie căzută". Mama, pe de altă parte, reprezintă experienţa sexuală
acumulată în trecut dar în prezent ea nu îndeplineşte decât funcţia de mamă, această fază
nu mai are potenţial sexual activ ci unul pasiv. Mama nu este interesată de sex ci cum să-
şi crească mai bine copiii. Femeile gravide sau care alăptează se confruntă frecvent cu
acest sentiment. Gandurile, trăirile, sentimentele se coagulează în jurul valorii de copil iar
trupul femeii este doar o sursă de alimentaţie pentru acesta. Sexul şi ideea de sexualitate
sunt retrogradate, sunt alungate în profunzimile inconştientului. Sau cel puţin aşa crede că
ar trebui să simtă...
          Fata Bătrână, manifestarea lunii balsamice, nu se mai gândeşte la jocul erotic, şi
chiar dacă ea ar reprezenta impulsul erotic, cine ar mai considera-o un model de tip
playmate? Fata Bătrână reprezintă altceva, în niciun caz un model de sexualitate. Am
spune că vremea ei ca femeie a trecut, în schimb a ajuns depozitarul a tot felul de
cunoştinţe, de informaţii legate de viaţă, de experienţe de vis şi totuşi puţini sunt
interesaţi de ceea ce are ea ar avea de oferit pentru că ar avea, destule şi din greu, ochi şi
urechi să avem!
Ce s-a întâmplat cu sexualitatea feminină? Potrivit unor interpretări ale astrologiei din
zilele noastre şi care se bazează pe informaţiile adunate de-a lungul a peste şase milenii,
se pare că tocmai sexualitatea şi erotismul lipsesc arhetipului principal feminin deși
reprezentările lor sunt de foarte multe ori extrem de senzuale. Sau să fie doar proiecția
subconștientului masculin? 
Din fericire, o avem Venus, care debordează de sexualitate, această păpuşa Barbie a
omului modern. Ea personifică, indiferent de dorinţa barbaţilor sau de groaza femeilor:
pofta, frumuseţea, seducţie, independenţa, dreptul de a alege şi de a acţiona în mod liber -
şi are ca instrument de lucru sau de acţiune chiar propriul trup. Venus este tot ceea ce nu
este Luna, adică este o anti – Lună. Se pare că ea nu a fost niciodată fecioară și, deși are
un fiu, ea nu a fost niciodată mamă, cu atât mai puțin babă! Cum adică să îmbătrânească
zeița iubirii?! Asta ar înseamna să devină urâtă și nu este posibil așa ceva, iar în ce
privește instinctul matern acesta este estompat de dorința ei ce a cuceri statutul perechii
Demetra – Persefona, excelentă alianță mamă perfectă – fiică perfectă.
                Venus/Afrodita se comportă ca orice femeie ajunsă pe o anumită treaptă socială
fără să fi făcut mare lucru pentru asta şi atunci doreşte cu orice preţ să întrunească şi
atribute care nu o reprezintă dar care pentru imagine dau bine, mamele sunt tratate cu
respect, femeile căsătorite se bucură de un anumit statut, femeile care îşi ţin deoparte de
ochii lumii viaţa personală se bucură şi ele de respect, femeile ambiţioase ajung acolo
unde vor fără să fie implicate în scandaluri, exact lucruri pe care Zeiţa nu le are aşa că va
face totul ca să creeze impresia că le are. De fapt, Venus/Afrodita doreşte să fie tratată cu
respect în Olimp, printre zei dar destul de puţin probabil să câştige acest lucru poate şi
pentru că îşi doreşte prea mult să fie iubită, admirată şi adulată iar ea dă prea puţin din
toate acestea. Interesant este că deși are prea puține atribute care țin de maternitate, se
dovedește o mamă posesivă. La ea, instinctul matern este înlocuit cu posesivitatea, îşi
priveşte fiul ca pe un obiect care îi aparţine, mai ales că este băiat, şi poate respinge la
orice oră virtualele partenere ale acestuia, le poate admonesta, chiar chinui sau pedepsi.
La fel se va întâmpla şi cu Psiche, muritoarea de care Eros se va îndrăgosti. De ce
procedează aşa? Se simte ameninţată ca femeie, orice posibilă noră devine o rivală la
inima fiului şi mama îşi va pierde controlul asupra lui, dar şi ca Zeiţă - o femeie tânără şi
frumoasă o poate face oricând să-şi piardă supremaţia, ea nu vede în Psiche femeia ci
ameninţarea. Această adăugire a maternităţii pentru Venus/Afrodita este una târzie. În
mai toate miturile, Afrodita apare ca senzualitatea întruchipată, obiect al adoraţiei dar şi
al dorinţei bărbaţilor, fie ei zei sau muritori, eterna seducătoare, eroina unui film erotic
care rulează iar şi iar, ca arhetip al dorinţei, în minţile bărbaţilor.            
    Descoperirea planetelor de dincolo de Saturn, ultima planetă a Sistemului Solar
vizibilă cu ochiul liber, şi adoptarea imediată de către astrologie a acestora, au adăugat
alte 4 arhetipuri masculine celor deja existente şi acest lucru a lărgit şi mai mult plaja de
interpretare, ba mai mult au adus parcă ceva mai multă claritate imaginii şi o anumită
logică intrinsecă a Imediatului, Prezentului, Viitorului şi Evoluţiei: Uranus – revoluţie,
haos, schimbare, un excentric ingenios şi anarhist genial. Neptum – personifică iubirea
universală, cunoaşterea ezoterică şi creativitatea artistică. Ambii, pot fi indicatori ai unor
probleme de identitate sexuală cum ar fi homosexualitatea, travestiul sau
transsexualitatea dar nu este obligatoriu. Pluto este stăpânul lumii subterane, probabil
arhetipul cel mai temut şi de multe ori greşit interpretat ca fiind masculin, adaugă
intensitatea şi imaginea puterii dar în acelaşi timp poate fi şi el asociat cu probleme de
natură sexuală, de la aberaţii de tot felul la sadism, masochism sau fetiş. Cu Kiron,
adăugăm un alt arhetip de o coloratură aparte în definirea astrologică, el fiind
Vindecătorul Rănit iar bărbatul zilelor noastre este sistematic rănit, rolul său tradiţional a
fost călcat în picioare, nu mai deţine suveranitatea în luptă, ba mai mult, nu mai este nici
măcar susţinătorul de familie de până mai ieri. Puterea fizică îi este în scădere, nu mai
cară greutăţi şi nici nu mai îmbracă armuri de câteva zeci de kilograme, autoritatea lui
este pusă sub semnul întrebării prin emanciparea femeii care îşi reclamă dreptul la
egalitate, iar virilitatea sa este pe cale să sucombe odată cu mişcarea homosexuală, cu
donarea de spermă şi cu fertilizarea in vitro asigurată. Hîmmmm...un tablou nu tocmai
plăcut, nu? Apariţia lui Chiron a adus o schimbare care nu a fost evidentă la nivel
individual, cât este de evidentă la nivel de colectivitate, în general, prin adăugarea
imaginii masculinităţii rănite.

Odată cu apariţia noilor planete determinismul astrologic s-a complicat dar au adus relaje
fine la nivelul vieţii omului modern. Am câştigat o serie de variante arhetipale care
reprezintă noi şi potenţiale faţete ale masculinităţii. Cu Soare – Uranus avem inventatorul
a tot ce se petrece sub umb.rela on-line, este cel care face milioane de euro sau de dolari
dintr-o idee genială, fără active sau infrastructură şi transformându-se astfel într-un
Jupiter-Uranus. Combinaţia Marte-Uranus a impus imaginea iconoclastă a tânărului,
eliberat de constrângeri care nu poate accepta conformismul şi tradiţiile, este un erou pe
terenurile de sport sau de film care vrea să se iubească cu un coleg şi nu cu o colegă. Cu
Saturn – Uranus deşi ar putea suna a contradicţie, dar dacă avem în vedere că împreună
stăpânesc semnul Vărsătorului, am putea spune cei doi au învăţat să lucreze împreună
destul de bine: Uranus inventează forme iar Saturn le structurează. Combinația Marte –
Neptun vă poate pune în față muzicianul pop, agresiv, violent cu dependențe dintre cele
mai ciudate, începând de la droguri și terminând cu fetișul cel mai straniu. Soare –
Neptunvorbește despre guru-ul cu un impact năucitor asupra celor care caută drumul
spiritual și care ajunge destul de des pe frecvența vibrațională Jupiter – Neptun
aducându-i o tonă de bani și ridicându-l în slăvi asemeni unui sfânt. Cu Saturn – Neptun
avem arhitectul care ordonează viziuni și construiește structuri care trec prin timp câșting
importanță și valoare. Marte – Pluto vorbește despre tinerii meniți să ajungă departe
indiferent din mediul din care se ridică. Cu Soare – Pluto avem omul de afaceri influent
și dominant care preferă să stea departe de lumina reflectoarelor, să adune averi imense și
să-și exercite puterea din umbră. Jupiter – Pluto aduce un ameste de succes aparte
arhetipurilor astrologice deoarece combină măreția cu dorința intensă, o combinație
câștigătoare indiferent de domeniul de operare ales, pe când combinația Saturn – Pluto
este exact opusul, unește forța distrugătoare a celor două planete cu impact nimicitor
asupra vieții – moarte, distrugere, pierdere, frustrare în ciuda tuturor eforturilor și a
dorinței de a reuși. Marte – Chiron poate vorbi despre un defect sexual sau despre
sexualitatea rănită – frecvent întâlnită în cayul abuzurilor și a violurilor mai ales dacă se
află în Casa a 5-a. Cu Soare – Chiron avem puterea interioară ridicată la rang de ego,
Saturn – Chiron puterea ca autoritate iar Jupiter – Chiron puterea dată de noroc, vorba
ceea, omul potrivit la locul potrivit.          

Asteroizii și fragmentarea feminității

Să revenim la ipostazele femininului și să vedem ce s-a întâmplat cu acestea odată cu
descoperirea celor patru asteroizi - Junona, Ceres, Pallas și Vesta. Ce este o centură de
asteroizi? Astronomic, mai multe mii de fragmente ale unei planete care a explodat și
care se mișcă pe o aparentă orbită comună; arhetipal reprezintă  imagine profundă a
subconștientului feminin în care s-au depozitat toate neîmplinirile.
Pentru că dimensiunile unui asteroid sunt mult mai mici decât ale unei planete, sensul lor
pare să fie mai puțin complex. Acesta subliniază, în general, o trăsătură de carcater uni
sau un model comportamental. Ceres, Pallas Atena, Junona și Vesta sunt zeiţe importante
ale antichităţii, fiecare având un rol distinct în panteonul politeist; singura căreia i s-a
schimbat rolul de vreo patru ori a fost Vesta.
           Ceres-Demetra este mama Persephonei, zeiţa agriculturii și reprezintă aspectul de
Lună Plină. Luna primordială, așa cum a fost ea percepută la începuturi era  completată
de nevoia şi capacitatea eternului feminin de a procrea, în timp ce Ceres este zeiţa
agriculturii, o versiune mai rafinată ale aceleiaşi teme. Ceres-Demeter subliniază
instinctul de a hrănire, dar şi mama posesivă care se luptă să/și crească singură copila și
amână cât de mult poate – până o fură Hades – să devină independentă și să-și vadă de
viața ei. Arhetipul primar al lui Ceres este cel al mamei. Ea este nu doar furnizorul de
alimente, dar, de asemenea, ci susţine spiritual credinţa că viaţa renaşte. Ceres reprezintă
nu doar calităţile mamei de a hrăni pruncul ci și fluxul şi refluxul din perioadele de
fertilitate ale femeilor, care sunt legate de Lună. Oferirea de produse alimentare celor are
au nevoie este un semn distinctiv ale arhetipului Ceres,reminiscență a ofrandelor care se
aduceau zeiței imediat după recoltare. Ceres a fost cea mai generoasă dintre toate zeiţele,
dând ingrijiri la toate nivelurile. Partea întunecată a arhetipului include depresia și
pierderea. Depresia pe care a suferit-o după pierderea fiicei ei a fost atât de mare încât ea
s-a retras, s-a ascuns şi ar fi cauzat de bunăvoie moartea omenirii, prin foamete. Ea nu a
putut suporta să-şi piardă copilul adult care îşi părăseşte casa pentru a începe propria ei
viaţă şi de a se căsători (în cele mai multe versiuni ale răpirii Persefonei / Kore se
regăseşte și fericirea lui Hades / Pluto şi preferă viaţă de familie, poziție confortabilă ca
Zeiță a Lumii Subpământene) . Ceres / Demeter devine practic prizoniera propriei dureri
care o distruge. Ceea ce hrăneşte mai târziu distruge.
             Pallas Atena reprezintă opusul Korei/Persephonei, femeia modernă,
independentă, care locuiește singură şi respinge vechile valori familiale. Pallas Atena în
calitate de zeiţă a înţelepciunii este tipul nou de femeie, care crește și este educată într-o
societate eminamente masculină și care a învățat pe cont propriu ce înseamnă un rol activ
într-o societate şi ce înseamnă propria determinare. 
            Potrivit scriitorului și istoricului Robert Graves, Atena este cel mai mare duşman
al matriarhatului dar şi cel mai mare paradox. Când Zeus/Jupiter  a avut o durere de cap
îngrozitoare  l-a chemat pe Hefaistos/Vulcan şi i-a cerut să-i despice capul să vadă de ce
are asemenea dureri. În momentul în care a crăpat ţeasta Zeului, Atena a ieşit din capul
acestuia înarmată, cu coif şi cu scut şi pe deplin dezvoltată. Ea a fost născut de un bărbat,
fără ajutorul femeii, iar apariţia ei în panteonul grec surprinde momentul în care grecii
aveau nevoie de un nou arhetip feminin, care să nu fi fost afectat de aspectele vicioase ale
răzbunătoarelor zeiţe vechi din epoca matriarhală: Parcele, Furiile, Eriniile sau
Medusa. Athena este tânără, înţeleaptă, echitabilă şi independentă. Ea nu pare să aibă
nevoie de bărbat atâta timp cât se poate descurca singură şi astfel, în toate miturile ea este
veşnica virgină. Ia propriile decizii şi are o soluţie pentru fiecare. În acelaşi timp, este
destul de frumoasă ca să atragă privirile zeilor şi nici de vanitate nu duce lipsă – să ne
amintim doar de concursul de la nunta lui Peleu la care a participat alături de mai
celebrele Hera/Junona şi Afrodita/Venus iar tânărul Paris a trebuit să o aleagă pe cea mai
frumoasă. Atena este un concurent redutabil, mândră şi dornică să i se recunoască
frumuseţea aşa că să nu ne mirăm că s-a simţit jignită, iată măcar o caracteristică pur
feminină, atunci când a pierdut în faţa Afroditei/Venus. Şi cu toate acestea, frumuseţea ei
rămâne stearpă; ea nu-şi pierde timpul cu relaţii de iubire mai mult sau mai puţin
ortodoxe, ci rămâne consecventă propriei integrităţi şi autorităţi. Se pare că singura
slăbiciune remarcată de zei a fost cea pentru titanul Prometeu pe care l-a ajutat să ducă
oamenilor Focul şi nu numai.
Hera/Junona pe de altă parte trebuie să fie frumoasă că doar este soţia oficială a mai
marilor zeilor, ea este aleasă drept mama tinerei generaţii de olimpieni şi care
întruchipează prin arhetipul pe care îl reprezintă toate probeleme, toate grijile şi toate
mizeriile pe care le suportă femeia căsătorită.
Zeus o înșela în mod constant în timp ce ea își petrecea timpul spionându-l, încercând să
se războiască cu rivalele şi cu odraslele nelegitime. Cazul Herakles/Hercule este mai mult
decât celebru. Hera/Junona este o femeie geloasă şi mefericită de cele mai multe ori
pentru cele mai multe ori, în ciuda poziţiei ei şi a titlului. Apariţia ei pe cer în demersul
nostru astrologic marchează un moment istoric, cel în care soţiile au reuşit să câştige un
statut aproape egal cu al bărbatului prin căsătorie; cel puţin aşa sa întâmplat în civilizaţia
occidentală. Şi chiar şi aşa, s-a mai produs o diviziune a arhetipului femeii, de această
dată avem două tipuri distincte: cel de consoartă – arhetipul soţiei oficiale, dedicate şi
geloase (Hera/Junona) şi cel de iubită – fără griji, cochetă şi întreţinută (Afrodita/Venus
care nu are nici statutul şi nici obligaţiile Herei/Junonei!). Nu vreau să se creadă că am
afirmat că bărbaţii nu au avut ochi pentru soţiile oficiale, Doamne fereşte, dar în preajma
anului 1800 s-a simţit o schimbare la nivel de mentalitate în socitate prin acceptarea celor
două subarhetipuri feminine prin faptul că societatea a devenit mai tolerantă.
             Hestia/Vesta sau Preoteasa Sacră reprezintă arhetipul cel mai complicat dintre
cele patru reprezentate de asteroizii majore. Modificările distincte de roluri asumate
ascund de fapt, o poveste tristă. Privind statiile de evoluţie ale arhetipului, de la Preoteasa
Lunii sau prostituata sacră din lumea caldeeană şi babiloniană, Vestala romană care se
impune prin virginitate la Maica Superioară din mânăstiri este descris  procesul de
denaturare profundă a poziţiei femeii, cu toate implicaţiile psihologice şi sociale care
decurg de aici. Iniţial, ea a fost Preoteasa sacră a Zeiţei Lună. Rolul său era de a-şi folosi
trupul în timpul ritualurilor de fertilitate divină. Alegea un bărbat pe care îl aducea în
preagul extazului sexual şi reputaţia ei era cu atât mai mare cu cât se dovedea maestră în
practicarea a ceea ce am numi astăzi sexul tantric.  
            Mai târziu, grecii, care au fost destul de inteligenți să nu schimbe ritualurile vechi
în forță, și-au ridicat templele pe diversele situri sacre și au denaturat sensul esențial al
ritualurilor. Preotesele lui Hestia su devenit prostituate sacre și au trebuit să facă sex cu
oricine se arăta la porțile templelor. Apoi, în vremea romanilor, preotesele hestiace s-au
transformat în vestale, fecioare alese de la vârsta de 6 ani să servească în Templu până la
30 de ani într/o abstinență perfectă. Pentru că trebuiau să fie virgine, erau supravegheate
atent iar dacă erau găsite în pat cu un bărbat erau îngropate de vii. Puține Vestale au avut
această soartă, dar cel puțin aveau șansa la o viață normală după ce ieșeau din templu și,
de regulă, la eliberare se căsătorea cu patricieni bogați. În schimb, stareța unei mânăstiri
își asumă celibatul din convingere devenind mireasa veșnică a lui Iisus. Vesta este un
arhetip feminin tulburător, care denotă adesea complexul sexual în urma abuzului, a
violului sau a unor relații departe de a fi normale, cu atât mai puțin perfecte.
Găsim o paletă largă de fațete ale feminității fragmentate şi care se constituie în
ariergarda mai cunoscutelor Junona, Vesta, Pallas și Ceres: Esther - o femeie irezistibilă
şi frumoasă, Dumnezeu a folosit-o pentru a-și salva naţiunea. Thetis - o nimfă extrem de
frumoasă. Atunci când un om Peleus vazut-o, el a devenit infatuată. Zeus şi fratele său
Poseidon luat măsurile necesare pentru căsătoria ei cu Peleus, dar ea a refuzat
Peleus. Zeus l-a sfătuit apoi Peleus să o găseşti, atunci când ea dormea şi se lege strâns ca
să evite transformările coporale, Thetis avea aces dar al metamorfozării, și să evadeze. Ea
a încercat să scape luând diferite forme de la flacără, apă, leoaică furioasă la un şarpe, dar
Peleus a fost rapid. Supusă apoi, ea a consimţit să se căsătorească cu el. Cu toate acestea,
câțiva ani mai târziu, ea se refugiază pe o insulă de unde nu se mai întoarce.(În tema
astrală a unui barbat, poate semnifica femeia care nu va fi niciodata a sa chiar dacă este
căsătorit cu ea?!) Este mama lui Ahile. Sirenele sunt simbolul tentaţiei periculoase
întruchipate de femei care fermecau bărbaţii cu cântecul lor. Iris  este personificarea
curcubeului şi mesageră a zeilor cea care restabileşte pacea în natură. Ea poate călători în
aer şi pe apă dar cu aceeaşi uşurinţă putea să coboare în lumea subterană cu care ocazie a
salvat oameni aflați în primejdie. Iris mai simbolizează mesajele și emoţiile din timpul
călătoriilor. Salomeea este descrisă drept imaginea unei femei seducătoare dar
periculoasă; se pare că dansatorii de striptease au acest asteroid proeminent în tema lor
astrală.  Circe este vrăjitoarea prin excelență, care își transforma duşmanii sau pe cei care
o jigneau, în animale, prin utilizarea de poţiuni magice, este, dacă vreţi, o precursoare a
mai cunoscutei Lucrezia Borgia din acest punct de vedere. Era renumită pentru
cunoaşterea otrăvilor, drogurilor şi a plantelor. Scylla - odată o frumoasă nimfă, a căzut
victima geloziei lui Circe care a transformat-o într-un monstru. Lucreţia – aristocrata
romană care s-a sinucis dupa ce a fost violată, este o figură legendară din istoria
Republicii Romane. Lilith - o prostituată frumoasă, necăsătorită şi seducătoare, a fost
trimisă în lume (de către Inanna) cu scopul de a-i  aduce pe oameni în rătăcire, care nu
suporta copiii. Messalina – o femeie extrem de vicioasă, arogantă, crudă, dizgraţioasă,
crudă şi avară. Se spune că atunci când avea chef concura cu prostituatele din lupanare în
adevărate orgii sexuale. Potrivit istoricului Pliniu cel Tânăr, competiţia dura timp de 24
de ore și nu odată Messalina a câştigat cu un scor și de 25 de parteneri. Asteroidul se pare
că este proeminent în temele astrale ale starurilor porno. Lamia este versiunea greacă a
lui Lilith. Diana era cunoscută ca fiind zeiţa fecioară căreia însă îi plăceau fecioarele şi
proteja femeile care făceau jurământ de castitat. Regina vrăjitoarelor, Inanna / Venus este
zeiţa dragostei dar nu şi a căsătoriei. Ea este legată de sexul extramarital şi de
senzualitate.
Venus, Luna, Ceres, Junona, Palas și Vesta - 3 -

Reconfigurarea arhetipului feminin

Descoperirea asteroizilor este perioada care a marcat redescoperirea istoriei antice, ba
mai mult a poziției femeii în societatea antică, rolul femeii cultivate în interiorul familiei,
creativitatea sa ceea ce a dus la o retrezire, la o renaştere a vieţii spirituale a femeii
moderne. Vieţile oamenilor şi cea a societăţii, în general, au fost influenţate de creşterea
activităţii emisferei drepte a creierului, polaritatea feminină, care a dus la o altă percepţie
a lumii decât până atunci. În limbajul simbolic al astrologiei, descoperirea asteroizilor cu
nume de zeiţe au condiţionat regăsirea unor arhetipuri pierdute, noi, în condiţiile date,
care dădeau o coloratură specifică şi o rezolvare de o manieră proprie, problemelor
psihologice şi sociale pentru că activarea acestei emisfere a dus implicit la regăsirea şi
reafirmarea principiului feminin.
Ştim că doar două planete, Luna si Venus, au reprezentat arhetipurile feminine clasice,
cel al mamei şi al soţiei. Până la asteroizi, astrologia a trebuit să privească experiența
feminină și femeia din perspectiva diverselor arhetipuri masculine. Era nevoie de un nou
set de simboluri care să descrie experiența feminină din perspectiva femeii, ceea ce se
întâmplă astăzi. Din 1972, când astrologii au observat și au înțeles ce semnifică asteroizii
in tema astrală, au descoperit în interacțiunea acestora o mulțime de informații care au
adus o altă viziune şi înţelegere asupra arhetipurilor feminine precum şi la o multiplicare
a acestora. Pentru că planetele au primit numele unor zei în momentul descoperirii lor şi
sute de ani acestea au caracterizat şi viaţa femeilor, asteroizii au primit nume de zeiţe.
Recunoaşterea şi importanţa acordată astrologiei şi din perspectivă feminină au completat
şi au consolidat personalitatea omului, dezvăluind energiile neintegrate care adesea au
fost sursele unor probleme.
Ceres, de exemplu, a aruncat o nouă lumină, prin simbolismul Lunii, asupra relaţiei dintre
un bărbat şi mama sa şi, de asemenea, dintre el şi soţia sa sau cu alte femei în viaţa lui de
adult. În plus, Ceres simbolizează şi capacitatea noastră de a avea grijă de celălalt, modul
în care această parte a naturii noastre interioare îşi găseşte expresie. Manifestări tipice de
energii ceresiene la un barbat se regăsesc în profesiile pedagogice – predare şi îndrumare,
medicină pediatrică, agricultură, grădinărit, gastronomie sau nutriţie, medicină şi terapii
complementare, profesii legate de ecologie şi protecţia mediului, şi, desigur, contribuţia
sa la creşterea şi educaţia copiilor.
Pallas, pentru un bărbat ca şi pentru o femeie, poate simboliza capacitatea lui de a
concepe strategii, misiunea sa de clarifica lucrurile şi de a găsi adevărul, sentimentul de
dreptate, dobândirea de competenţe şi ingeniozitatea sa în domeniul artelor utile – moda,
creaţia de modă şi de bijuterii, precum şi capacitatea lui de a practica profesii care au
legătură cu vindecarea. Aşa cum Palas poate semnifica la femei, respingerea propriei
feminităţi şi la bărbat poate semnifica respingerea propriei masculinităţi, polaritatea
sexuală opusă impregnată în subconştientul său. Plasarea de Pallas în tema astrală a unui
bărbat poate sugera modul în care un bărbat percepe femeile puternice şi independente
din jurul lui şi acest lucru, de obicei, are de a face cu sentimentul propriu de competenţă.
Junona poate semnifica felul în care un bărbat înțelege să se comporte în căsătorie
precum şi alte forme de parteneriat, inclusiv, parteneriate de afaceri. Poziția ei în tema
astrală determină, de asemenea, modul în care se rezolvă conflictele dintre sine și ceilalţi,
dacă parteneriatele în care a intrat în sunt benefice sau sunt susceptibile de interese
ascunse. Junona poate arăta, de asemenea, ce fel de soţie preferă bărbatul şi care este
atitudinea lui faţă de femeile căsătorite şi faţă de căsătorie, în general. Junona, vorbeşte
despre bărbat în calitatea lui de soţ şi de tată şi, prin extensie, orice parteneriat care duce
la naşterea unei noi identităţi.   Acest asteroid are de a face cu omul, în rolul său de
procreare ca soţ şi tată, şi, prin extensie, în orice facere comună care poate  duce la
naşterea unei noi entităţi. Pentru o femeie, Junona poate arăta şi modul în care o femeie
se comportă cu partnerul ei, dacă nu cumva prin atitudinea sa îl impinge ea însăşi spre
infidelităţi.
Vesta poate semnifica relaţia bărbatului cu sine însuşi, ca fiinţă completă, în afară de
relaţiile cu ceilalţi. Poziţia ei poate sugera şi devenirea sa spirituală, în concordanţă cu
credinţa şi spiritul său interior. Ca şi la femei, şi la bărbat, Vesta mai poate semnifica
nevoia de a conserva Trecutul spre a construi Viitorul.

De asemenea, se poate face o legătură interesantă între momentul descoperirii asteroizilor

şi etapele de dezvoltare ale omului: Ceres, primul asteroid descoperit, răspunde de prima
etapă de viaţă când interesul copilului este concentrat asupra mamei, este etapa
Copilăriei; Palas, al doilea în ordinea descoperii, sugerează etapa în care copii încep să se
identifice mai întâi, cu modelele părinţilor, în speţă cel al tatălui, care să-i iniţieze în
relaţiile cu lumea exterioară, etapa dintre copilărie şi adolescenţă, trecerea la adolescenţa
când aceste modele sunt căutate în afara familiei, când fetele visează mai toate să devină
supermodele sau cântăreţe iar băieţii încep să fie preocupaţi de viitoarele profesii. Junona,
cel de-al treilea asteroid, este arhetipul soției, ea fost consoarta lui Zeus/Jupiter, pe care-l
urmărea cu o tenacitate furibundă, dar și o protectoare a nașterilor. Sugerează etapa de
viață a femeii adulte, căsătoria şi naşterea, perpetuarea specie, matroana. Vesta, ultima
descoperită, reprezintă etapa finală a vieţii, femeia care se concentrează pe creşterea
nepoţilor, nu mai poate face copii dar are o bogată experienţă de viaţă pe care o cultivă
prin amintiri şi relaţiile de familie. 
Cititrea asteroizilor şi în acest fel, aduc indicii suplimentare asupra sensului lor, dar,
normal, o femeie trece prin fiecare etapă simbolizată de asteroizi, de-a lungul vieţii.
Aceste momente se referă mai ales la viaţa femeilor, ceva care până de curând a fost în
mare măsură neglijat. Evident se pot face analogii şi cu vieţile oamenilor dar într-o
formulă uşor modificată deoarece la aceştia, de exemplu, capacitate de reproducere nu
cunoaşte limită de vârstă. Ca si femeile, şi bărbaţii trec prin stadiul Ceres în care
ataşamentul pentru mama lor este obiectivul principal şi printr-o etapă Pallas când fac
transferul de la imaginea ca model a tatălui la ceilalţi din lumea exterioară familiei şi
printr-o Junona când sunt soţi şi taţi şi-şi întreţin familia dar şi printr-o etapă Vesta atunci
când se pensionează şi se dedică nepoţilor şi vieţii de vârsta a treia.
Revenind la tema noastră de discuţie, mai trebuie spus că tetrada Ceres – Palas – Junona
– Vesta reprezintă emanciparea femeii în secolul 21. Prin libertăţile asumate, exerciţiul la
care este supus lobul dreapt al creierului (în sensul de-al pune la muncă) au amplificat nu
doar viziunea creatoare, nu doar gândirea şi asumarea relaţiilor de tot felul ci şi
sensibilitatea emoţională, energia vindecătoare pentru a depăşi experienţele dureroase
acumulate de-a lungul a peste zece milenii de patriarhat.
Pe de altă parte, Ceres poate fi considerată unul dintre arhetipurile Mamei Pământ. Ea
este preocupată de grija pentru copilul ajuns adolescent care învață în altă localitate, de
felul cum este acesta îngrijit, ce mănâncă și dacă ia masa la timp sau de confortul și
nevoile altora care nu au nicio legătură cu familia sa, dar sunt mai slabi și mai neajutorați
decât ea. Un asemenea arhetip este ilustrat de Maica Tereza. De asemenea, Ceres poate
ilustra relația mamă-fiică în lupta pentru supremația în Timp; arhetipul modern ar putea
fi motivul Albă ca Zăpada prin al său ”oglindă-oglinjoară” care vorbește despre
adolescența în floare și despre gelozia mamei care nu mai are controlul total asupra
ființei pe care a născut-o, simte că o pierde, că altcineva va fi pe primul loc în viața ei, ba
mai mult, prin tinerețe aceasta o va surcalasa în topul preferințelor celorlalți fie ei
bărbați, fie femei.
Vesta mai poate sugera modul în care și de ce, un individ se va sacrifica pentru o cauză
socială, deci în afara familiei sale, sau pentru una personală prin credință, sacrificiul fiind
o  modalitate prin care el va face ceva în serviciul comunității în care trăiește, a societății,
sau pentru creșterea personală cu ajutorul credinței ori prin aderarea la o religie,
frecventarea unei anumite biserici sau prin autoizolare urmărind astfel creșterea
spirituală. Un exemplu în acest sens ar fi poeta Emily Dickinson care a renunțat la
responsabilități sociale pentru a se deica poeziei. Este un exemplu de energie vestaliană.
O altă ilustrare a  arhetipului vestalian pot fi ostașii care păzesc Mormântul Eroului
Necunoscut.
Junona reprezintă și obligaţiile şi angajamentele din interiorul căsătoriei cum ar fi
fidelitatea, deci nu întâmplător ea își urmărește soțul cu atâta posesivitate, dar şi
drepturile maritale care rezultă dintr-o relaţie. Arată modul în care o femeie își va valida
şi valoariza statutul în societate dar și în familie prin alegerea partenerului de viață.
Identitatea separată, dar egalată de femeia într-o lume a barbatilor este reprezentată de
lecţiile de tip junonian. Să luăm ca punct de reper doar trei asemenea cupluri Irinel
Columbeanu – Monica Gabor, Pepe – Oana Zăvoranu sau Remus – Irina Truică. Felul în
care disputele lor au fost ilustrate de mass-media ar putea fi considerat un asemenea
arhetip.   
Palas reprezintă puterea de a ne manifesta creativitatea şi acţionează ca un purtător de
cuvânt pentru cei care au nevoie de un protector, în special în aspecte legate de drepturile
omului sau de gen. Un asemenea arhetip ar putea fi reprezentat de Amnesty International,
Medici fără frontiere sau gruparea Green Peace unde Palas reprezintă capacitatea de
concentrare și convergența tuturor acțiunilor într-n singur sens, dat de genul de
reprezentare, dar și de manifestările de prosperitate, succes și răsplată - balurile de
caritate pentru susținerea activismului, participarea cu funcții onorifice –  Audrey
Hepburn, Angelina Jolly, Andreea Marin ambasadoare ale UNICEF sau Mihaela Dicu,
președintele onorific al AAR la susținerea unor campanii care au ca scop apărarea celor
mai puțin norocoși decât noi, susținerea unor domenii pentru care legislația în domeniu
este sumară sau lipsește cu desăvârșire, ar putea fi un semnificator.
Deși nu este un asteroid, nici măcar corp ceresc, Luna Neagră sau Lilith în tripla sa
manifestare, reprezintă tendinţele distructive ale psihicului care să riposteze atunci când
acțiunile promovate sunt respinse. Poate fi tema alergătorului de cursă lungă, a celor care
iau viața ca pe o provocare atunci când nu-și materializează scopurile, obiectivele sau
visele și se simt blocați de forțe sau energii care nu îl lasă să acționeze așa cum și-ar
dori. Cu toate acestea, când energia lilitiană este sublimată prin disciplină acceptând
realitatea ca fiind cea care este, lecţiile lilitiene aduc recompense şi împlinire într-un alt
sector de viață sau într-un mod diferit.  De exemplu, un părinte își direcționează copilul
spre o profesie care i-ar fi plăcut lui să o practice sau spre una care pare aducătoare de
bani. Copilul cuminte, ține cont de îndrumările părintelui până la o limită și aici intră în
joc astrele, inclusiv Lilith. Răbdător, va face facultatea dorită de părinți, dar când va fi să-
și găsească un serviciu singurul pe care îl poate accesa este nu cel pentru care s-a pregătit
ca școlarizare ci cu totul altul care rezonează undeva în memoria afectivă a nativului cu
ceea ce ar fi vrut odată să facă și va lucra într-un domeniu în care creativitatea aparent
abandonată va găsi canalul de realizare și se va reformula în raport cu ceea ce destinul i-a
propus, lucru care nu se poate spune despre părinții noștri pentru care singura scăpare de
a pleca de la țară era să facă un liceu sau o facultate la oraș. În acest fel, Lilith poate juca
rolul unui Saturn mai mic pentru care sunt deosebit de valoroase provocările, testele
existențiale care ne pun în varii situații și care duc inevitabil, la una și aceeași destinație:
materializarea sau nematerializarea energiei lilitiene, drum de mijloc nu există. 

Spre o reconciliere universală

Trecerea, de la sexualitatea sacră la celibatul impus descrie ceea ce sa întâmplat în fapt,
cu sexualitatea feminină de-a lungul mileniilor. Ca să înțelegem motivele fundamentale
care au stat în spatele acestui proces trebuie să pornim de la schimbarea completă a
viziunii asupra lumii în trecerea omenirii de la matriarhat la patriart. Omul antic a înţeles
că trupul femeii este un portal de o dimensiune erotică neimaginabilă și că orgasmul era
un mijloc de a crea o punte între sacru și profan și astfel sexualitatea a devenit o artă
sacră practicată de preotesele care erau venerate. Totul însă a inceput sa se schimbe odată
cu trecerea la patriarhat şi cu folosirea intensă a emisferei stângi a creierului. Noii lideri
ai comunităţii au înțeles că, dacă păstrau cele două roluri feminine de bază, cel al mamei
(dătătorea de viaţă) şi a iubitei (canalul divin) împreună, nu ar fi putut să le cucerească
aşa că au început sistematic să le separe unul de altul. 
În tradiția evreiască se folosesc două seturi de vase de gătit, unul pentru carne și unul
pentru sabat. Această practică este o metaforă extraordinară care arată cât de
înspăimântați erau bărbații la ideea că ar putea amesteca cele două roluri arhetipale
feminine, mama și iubita, femeia trebuie să fie ori mamă ori iubită, amândouă nu se putea
altfel devenea prea puternică. Unii cercetători cred că cultivarea pământului a încurajat
această separare, deoarece acestea erau necesare ca soțul și soția să rămână împreună ca
să poată lucra câmpul. Bărbatul prin foța mușchilor semăna, iar femeia culegea. Când
erau singure sau în exercițiul funcțiunii ca preotese sacre, se foloseau de trup pentru a
cultiva și tot ele culegeau roadele, adică erau independente, nu era nevoie decât de o
intervenție masculină minimă aşa că separarea rolurilor, dădea din punct de vedere social,
siguranţa că femeia avea un statut inferior şi putea fi astfel dominată; devenind
proprietatea bărbaţilor, ele nu aveau alte opţiuni decât fie căsătoria (Junona) şi să devină
mame (Ceres, Luna Plină), fie să rămână necăsătorite (Palas) şi într-un final să ajungă fie
fate bătrâne (Luna balsamică), călugăriţe (Vesta) sau prostituate (Venus). Niciuna din
aceste opţiuni nu erau foarte atractive deoarece implicau un stil de viaţă anost, de
gineceu. Unele par reconciliabile, cum ar fi cel de soţie – mamă, soţie – amantă dar
aceste combinaţii erau adesea ineficiente şi nu duceau la împlinirea dorită. Epoca New
Age a schimbat considerabil poziţiile, făcându-se primii paşi în direcţia reîntregirii
feminităţii fragmentate de-alungul istoriei. Apariţia mişcărilor feministe pare să fi
schimbat optica asupra acestui fenomen, ba a împins noua imagine spre extreme pentru
că deşi acum femeile se bucură de un stil de viaţă mult mai degajat, cu libertate şi
independenţă de mişcare (consolidarea arhetipului Palas) are un anume preţ: mame
singure, disfuncţionalităţi în creşterea copiilor, familii dezmembrate deoarece structura
tradiţională constituită pe nucleul social care îl reprezenta familia este din ce în ce mai
sfâşiat. Foarte multe femei au ales cariera, au ales să rămână singure şi să respingă ideea
de căsătorie, la asta adăugându-se   oficializarea identitatăţii sexuale distorsionate ceea ce
a dus la dărâmarea vechilor valorilor care au devenit fără sens doar că nici în prezent, ele
nu sunt înlocuite cu unele noi, viabile, lucruri pe care cu siguranţă o Preoteasă a Lunii, o
reprezentantă a matriarhatului nu şi-ar fi dorit să vadă. Întrebarea este cum să ne păstrăm
libertatea  proaspăt dobândită, întorcându-ne la ritualuri vechi care ţin de un sacru
anistoric sau să combinăm fragmentele de feminitate recuperate spre a ne vindeca
subconştientul torturat de amintiri greu de alungat fără a deveni însă duşmanii
bărbaţilor?!
Răspunsul astrologic s-ar afla în descoperirea unei noi planete, o planetă care, în fapt,
există deja pe hârtie. Conform legii lui Bode, o lege matematică care calculează poziţia,
perioada de revoluţie şi distanţa astronomică ale şi dintre planetele, ar trebuie să existe
acest organism trans-plutoniam dar este atât de departe, iar zona este atat de densă şi de
întunecată încât astronomii nu au fost încă capabili o detecteze. Ori de câte ori omenirea a
avut parte de o expansiune a conştiinţei, de o schimbare majoră la nivelul acesteia,
schimbarea a fost marcată de descoperirea unor noi planete, iar acum, peste tot pluteşte,
adie a schimbare nu doar la nivelul conştiinţei colective ci şi la nivelul celei individuale.
Potrivit unor astrologici, transplutonienele ar fi sub îndrumarrea spirituală a Balanţei  iar
din această perspectivă, noua conştiinţă ar putea, de fapt, oferi o modalitate de a împăca
sexele beligerante şi piesele fragmentate ale feminismului care deocamdată sunt împărţite
între mamă şi consoartă. Se pare că alegerile pe care le avem de făcut nu sunt atractive,
deoarece acestea induc limitarea în sine şi de multe ori se exclud reciproc. Este nevoie de
o nouă planetă de sex feminin, care ar vindeca aceste răni şi ar uni toate fragmentele. 
Printre rolurile Balanţei sunt şi cele care implică diplomaţia, negocierile de pace şi de
echilibrare a contrariilor. În vremurile noastre, supuse celui mai clar principiu darwinist
în care este foarte importantă supravieţuirea celui mai adaptat, adevărul poate fi
distorsionat, realitatea răstălmăcită sau dezechilibrată.  Oamenii sunt în imposibilitatea de
a vedea şi alte adevăruri şi nu sunt dispuşi să accepte alte realităţi. Ori Balanţa care este
rece şi imparţială, are capacitatea de a privi toate părţile implicate în conflict pentru a găsi
o soluţie acceptabilă şi contribuind astfel la reconcilierea problemei. Niciunul dintre
arhetipurile planetare nu este capabil să realizezeacest lucru. 
Stăpâna Balanţei este Venus, cea care reprezintă farmecul şi frumuseţea. Ori pentru a
echilibra lucrurile, unii cercetători sugerează ca noua plaentă care ar urma să fie
descoperită ar fi Khore/Persephona, fiica lui Cere/Demeter şi soţia lui Hades/Pluto şi care
la fel ca şi Hermes/Mercur are capacitatea de a călătorii, e drept, temporar între cele două
lumi, cea subterană a soţului său şi cea de la suprafaţă, a mamei sale. Ea este zeiţa
îndrituită cu rol de amplificare a psihicului, a nivelurilor de conştienţă, şi cel de a ghida
sufletele într-o altă dimensiune. Căsătoria ei cu Hades/Pluto a făcut-o Zeiţă a Morţii şi
totuşi i s-a permis să părăsească lumea subterană şi să petreacă jumătate de an alături de
mama sa, printre cei vii. Odată cu sosirea potenţialului transplutonian întruchipat de
Khore/Persephona am putea descoperi o nouă faţetă a femininului, un arhetip care este
capabil să transceadă limitele inferior – superior, jos – sus, subteran – teran, să accepte
noile realităţi şi să realizeze că frumuseţea limitată de contrarii poate fi reconciliabilă şi
ne poate da şansa unificării într-un Întreg a piesele fragmentate ale feminităţii, mai ales
că inteligenţa şi creativitatea feminiă s-a extins şi a depăşit rolurile tradiţionale de soţie şi
de mamă.