Cursuri CA 1

CONTABILITATE
APLICATĂ
Titular de curs:
Conf.univ.dr. Mihai CARP
Birou: B 608;
Email: mihai.carp@feaa.uaic.ro
Evaluare
EVP – 50% (fără condiţie de min. 5):
➢Test 1 (7 decembrie 2020) – 70% -platforma

elearning;
➢Activitate seminar– 30%
Examen în sesiune– 50% – promovare

condiționată de obținerea notei minime 5)
Bibliografie:
1.Istrate, C. (2016), Contabilitatea nu-i doar pentru contabili, Editura Evrika Publishing,
București
2. Toma, C., Contabilitate financiară, Ediția a III-a, revizuitǎ și adǎugitǎ, Ed. TipoMoldova,
Iași, 2018
2.Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
963/30.12.2014, cu modificările şi completările ulterioare
3..Legea contabilităţii nr. 82/1991, publicatǎ ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
265/27.12.1991, republicată ȋn Monitorul Oficial al României, nr. 454 din 18 iunie 2008
cu modificările şi completările ulterioare,
4. Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată în Monitorul Oficial al României nr.
1066/17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare
4. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial, nr. 688 din
10.09.2015, cu modificările şi completările ulterioare
5. OMFP nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în
partidă simplă, publicat în Monitorul Oficial nr. 139, din 24 februarie 2015, cu
modificările și completările ulterioare
5. Acte normațive care reglementează diferite aspecte asociate reflectării în contabilitate a
operațiunilor din domenii de activitate precum: agricultură, construcții etc.
Planul cursului:
Cap.1 Aspecte generale privind organizarea contabilității în entitățile
românești
Cap. 2 Particularități ale contabilității în agricultură
Cap. 3 Aspecte privind contabilitatea construcțiilor
Cap.4 Contabilitatea operațiunilor din turism, hoteluri și restaurante
Cap.5 Contabilitatea în partidă simplă

Cap.1 Aspecte generale privind
organizarea contabilității în
entitățile românești
1.1. Clasificarea entităților economice
1.2. Cadrul general de aplicare a normelor contabile
1.3. Elemente de organizare și conducere a contabilității

financiare în societăți
1.1. Clasificarea entităților
economice
- Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute.
- Au obligația de a organiza și de a conduce contabilitatea
financiară următoarele tipuri de persoane:
• Societăţile, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste;
• Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop
patrimonial;
• Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin
persoanelor prevăzute la pct. (a) şi (b), cu sediul în România, precum şi
subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor
persoane juridice cu sediul în străinătate;
• Organismele de plasament colectiv: fondurile de pensii facultative, fondurile
de pensii administrate privat;
• Persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venit, definite de
Codul fiscal.
Societăţi cu personalitate juridică –desfășoară activităţi cu scop
lucrativ:
❖ societate în nume colectiv;
❖ societate în comandită simplă;
❖ societate pe acţiuni;
❖ societate în comandită pe acţiuni şi
❖ societate cu răspundere limitată.
Unitățile economice de stat:
❖ Regiile autonome -se organizează și funcționează în ramurile strategice
ale economiei (armament, energie) – se înființează prin HG sau HCL
❖ Societatea naţională - reprezintă societatea comercială în cadrul căreia
participaţia la capitalul social este deţinută, direct sau indirect, de
autorităţi publice – pot fi organizate sub formă de societăți pe acțiuni
sau societăți cu răspundere limitată
✓ Instituţiile publice sunt, de regulă, persoane juridice create prin acte

de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau
locale, în scopul realizării unor activităţi fără caracter comercial sau
pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial;
✓ Societatea agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil
şi un număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având ca obiect
exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor
mijloace aduse în societate, precum şi realizarea de investiţii de
interes agricol;
✓ Persoanele juridice fără scop patrimonial, denumite si organizații
neguvernamentale, organizații nonprofit sau organizații fără scop
lucrativ, se diferențiază de de celelalte entități prin faptul că scopul
lor nu este obținerea de beneficii economice.
✓ Întreprindere economică - activitatea economică desfăşurată în mod
organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de
muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul
întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;
✓ Întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică – Poate angaja
terțe personae (maxim 8 angajati).
✓ Întreprindere familială - întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu
familia sa (soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la
data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al
patrulea inclusiv).
✓ Persoană fizică autorizată - persoana fizică autorizată să desfăşoare orice
formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa
sa de muncă (maxim 3 angajati).
(Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale)
1.2 Cadrul general de aplicare
a normelor contabile
1.2 Cadrul general de aplicare a normelor contabile
-Sisteme contabile -
Sistemul contabil - semnifică ansamblul de norme, principii, mijloace, tehnici şi
procedee care permit procesarea coerentă a tranzacţiilor economico-financiare,
exprimate valoric, într-un spaţiu economic determinat.
În corespondență cu sistemul financiar prezent în spațiul economic analizat: sistemul anglo-saxon și
sistemul continental (european)
Tabelul nr. 1 Sistemului contabil continental vs sistemului anglo-saxon
Factori Sistemul contabil continental-european Sistemul contabil anglo-saxon
Mediul socio-economic
Piața financiară Capitalul este obținut majoritar de pe piața Capitalul este atras de pe piața bursieră
bancară
Cultura Centrată pe stat Individualistă
Sistemul legal Dominat de coduri de legi (code law); Dominat de cutume (common law); Regulile
Regulile contabile sunt stabilite prin lege contabile sunt elaborate de organisme private
Sistemul fiscal Fiscalitatea este conectată cu contabilitatea Fiscalitatea nu influențează practicile contabile
Obiectivele contabilității
Utilizatorii primari ai Creditorii, statul, investitorii Investitorii
informațiilor
Principiile contabile Dominat de principiul prudenței Prezentarea imaginii fidele

Comunicarea Tentința către o reducere a comunicării Tendința către o comunicare extinsă
informațiilor
Țări România, Belgia, Germania, Franța, Italia Autralia, SUA, Marea Britanie, Canada
După modul de organizare a conturilor:
• organizează conturile într-un singur flux sau circuit,

Sistemul de atât pentru operaţiile care privesc relaţiile cu terţii,
contabilitate cât şi pentru cele referitoare la gestiunea internă a
firmei.
cu un singur • Sistemul a fost aplicat în ţara noastră până la
01.I.1994, fiind utilizat actualmente în ţările anglo-
circuit (monist) saxone şi în Statele Unite ale Americii.
Sistemul de
• Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate
contabilitate cuprinde două componente:
cu dublu - contabilitatea financiară sau generală;
- contabilitatea de gestiune, managerială sau
circuit (dualist) internă.
- Sistemul contabil dualist -
Contabilitatea financiară (informaţii publice):

• are la bază norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, obligatorii
pentru toate entităţile;
• are ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare, atât pentru
necesităţile proprii, cât şi în relaţiile cu terţii.
Contabilitatea de gestiune (informaţii confidenţiale):

• se organizează de către fiecare entitate (obligatoriu), în funcţie de specificul
activităţii şi necesităţile proprii;
• are ca obiective principale: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor şi a
rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate; întocmirea bugetelor
pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora – pentru
fundamentarea deciziilor privind gestiunea unităţii.
După concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii
Sistemul de • presupune înregistrarea unei operaţiuni

contabilitate economice într-o singură partidă sau un singur
cont, şi anume pe o parte a contului la intrarea
în partidă valorii respective, urmând ca pe partea opusă
să se consemneze ieşirea aceleiaşi valori.
simplă
Sistemul de • consemnează concomitent orice operaţiune

contabilitate economică în două conturi sau partizi. În unul
din conturi se înregistrează provenienţa sumei,
în partidă a bunului sau a valorii, iar în celălalt destinaţia
dublă
valorii primite.
-Forme de organizare a contabilității -
CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE (“ACCRUAL ACCOUNTING”)
• Tranzacţiile şi evenimentele sunt luate în calcul din momentul
când acestea s-au produs, şi nu atunci când intervine plata sau
încasarea lor.
• Aceste tranzacţii şi evenimente sunt înregistrate şi raportate în
situaţiile financiare ale perioadei la care se referă.
• Actualul sistem de contabilitate din ţara noastră utilizează
contabilitatea de angajamente.
CONTABILITATEA DE TREZORERIE (“CASH ACCOUNTING”)
• Presupune consemnarea şi înregistrarea la cheltuieli şi venituri
numai a operaţiunilor care au fost decontate efectiv la trezorerie.
În consecinţă, cheltuielile vor fi înregistrate numai în momentul
plăţii, iar veniturile numai în momentul încasării.
- Sistemul de reglementare a contabilității în România -
LEGEA CONTABILITĂȚII NR. 82/1991.
• trasează liniile generale privind desfășurarea activității de reflectare în

contabilitate a operațiunilor economice și de raportare a acestora către
utilizatori
NORME JURIDICE SPECIFICE DIFERITELOR CATEGORII DE
ENTITĂȚI SAU DOMENII DE ACTIVITATE
Emise de:
• Ministerul Finanțelor Publice;
• Banca Națională a României (BNR) – cu avizul MFP;
• Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) -cu avizul MFP;
Categorie entitate Norma contabilă
Societăți ale căror valori mobiliare sunt admise la Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.844 din
tranzacţionare pe o piaţă reglementată 12 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară, cu modificările și completările
ulterioare
Societăți ale căror valori mobiliare nu sunt admise Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
la tranzacţionare pe o piaţă reglementată 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate,
cu modificările şi completările ulterioare
Instituții de credit Ordin BNR nr 27/2010 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară aplicabile
instituțiilor de credit, cu modificările și completările
ulterioare
Instituții financiare nebancare, instituții de plată, Ordin BNR nr. 6/2015 pentru aprobarea
instituții emitente de monedă electronică și Fondul Reglementărilor contabile conforme cu directivele
de Garantare a depozitelor în sistemul bancar europene aplicabile instituțiilor financiare nebancare,
instituțiilor de plată, instituțiilor emitente de monedă
electronică și Fondului de Garantare a depozitelor în
sistemul bancar,, cu modificările și completările
ulterioare
Categorie entitate Norma contabilă

Persoane juridice fără scop Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3103/2017 privind
patrimonial aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice
fără scop patrimonial, cu modificările și completările ulterioare
Instituții publice Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi
pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia,,
cu modificările şi completările ulterioare
Entități reglementate de ASF, din Norma ASF nr. 10/2015 pentru punerea în aplicare a Sistemului de
domeniul asigurărilor, din raportare contabilă la 30 iunie 2015 a societăților din domeniul
sistemului de pensii private, din asigurărilor,;
sectorul instrumentelor și Norma ASF nr. 14/2015 privind reglementările contabile conforme
investițiilor financiare cu directivele europene aplicabile sistemului de pensii private etc.
Persoane fizice şi asocierile fără Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 170/2015 pentru
personalitate juridică ale căror aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în
venituri sunt supuse impozitului partidă simplă, publicat în Monitorul Oficial nr. 139 din 24
pe venit; februarie 2015, cu modificările şi completările ulterioare
1.3. Elemente de organizare și conducere
a contabilității financiare în societăți
1.3. Elemente de organizare și conducere a
contabilității financiare în societăți
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014
• Contabilitatea se ține în limba română şi în moneda națională.

• Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda
națională, cât şi în valută.
• Prin valută se înțelege altă monedă decât leul.
• Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar.
Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea
de informații despre poziția financiară, performanța financiară
şi fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii
largi de utilizatori.
Situaţiile financiare anuale
bilanţul (A, D, CP);
contul de profit şi pierdere (V, Ch);
situaţia modificărilor capitalului propriu (CP);
situaţia fluxurilor de trezorerie (Î, Pl);
notele explicative la situaţiile financiare anuale (explicaţii)
Este obligatorie prezentarea tuturor componentelor?
Depinde de dimensiunea entități!!!

Cum sunt clasificate entitățile?
Criterii de mărime privind componentele
situaţiilor financiare:
•-total active:
•-cifră de afaceri netă
•-număr mediu de salariaţi
Entități mijlocii
Microentități Entități mici și mari
Microentitățile
Nu depășesc limitele a cel puțin două din

Întocmesc:
următoarele criterii:
total active: 1.500.000 lei, bilanțul prescurtat;
cifră de afaceri netă: 3.000.000 lei, contul de profit și

pierdere;
număr mediu de salariaţi în cursul

exerciţiului financiar: 10 informații
suplimentare.
Entitățile mici
Nu depășesc limitele a cel puțin
Întocmesc:
două din următoarele criterii:
total active: 17.500.000 lei, bilanțul prescurtat;
cifră de afaceri netă:

35.000.000 lei, contul de profit și pierdere;
număr mediu de salariaţi în notele explicative la situaţiile

cursul exerciţiului financiar: 50 financiare anuale prescurtate
(explicaţii)
opțional – SMCP, SFT

Entitățile mijlocii și mari
Depășesc limitele a cel puțin două

Întocmesc:
din următoarele criterii:
total active: 17.500.000 lei,
cifră de afaceri netă: 35.000.000 setul complet

lei,
număr mediu de salariaţi în

cursul exerciţiului financiar: 50
1.3. Elemente de organizare și conducere a
contabilității financiare în societăți
Situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii şi mari, precum şi ale
societăților/companiilor naționale, societăților cu capital integral sau majoritar de
stat şi regiilor autonome sunt auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau
firme de audit
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și

Cartea mare.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine

administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării entității
respective
Situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează de către directorul

economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcție.
Persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale CECCAR
Structurile bilanţului
– poziţia financiară -
 Activul reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al
unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate şi al cărei cost poate fi evaluat în
mod credibil.
 Datoria reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din

evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o
ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
 Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în

activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Structurile contului de profit şi pierdere
- performanţa -
 Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate
pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale
activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în
creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din
contribuţii ale acţionarilor.
 Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau
scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau
indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate.
Această contribuție se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar,
fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea
costurilor de producție.
Caracteristicile calitative ale informaţiilor din
situaţiile financiare
Caracteristicile calitative fundamentale ale informaţiilor din

situaţiile financiare :
 Relevanţa :
❖valoare predictivă;
❖valoare de confirmare;
❖prag de semnificație.
 Reprezentarea exactă- informații:
❖Complete;
❖Neutre:
❖Fără erori.
Caracteristicile calitative ale informaţiilor din
situaţiile financiare
Caracteristicile calitative care amplifică utilitatea informaţiilor

relevante și reprezentate exact:
 Comparabilitate;
 Verificabilitatea;
 Oportunitatea;
 Inteligibilitatea.
Reguli de evaluare a elementelor din bilanţ:
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se

înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare:
• la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu
oneros;
• la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
• la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru
bunurile reprezentând aport la capitalul social;
• la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu
gratuit sau constatate plus la inventariere;
• la valoarea nominală – creanțe și datorii.
Reguli de evaluare a elementelor din bilanţ:
Evaluarea la inventar și la prezentarea elementelor în bilanț
• Evaluarea cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui

element, denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de
utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
• La închiderea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de
natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale
la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum bunurile

se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de
intrare.
Cap.2 Particularități ale
contabilității în agricultură
2.1 Forme de organizare ale entităților din agricultură
2.2. Structuri contabile și documente utilizate preponderent

în entitățile agricole
2.3. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor specifice

entităților cu profil agricol
Particularități ale contabilității în agricultură
Agricultura se deosebește de celelalte domenii ale

producției prin:
• principalul mijloc de producție este pământul;
• caracterul ciclic al producției, care este determinat de factorii
naturali și biologici;
• procesul de producție este influențat în mare parte de condițiile
naturale;
• în agricultură timpul de producție este mai mare decât timpul de
muncă, iar această neconcordanță face ca forța de muncă să aibă un
caracter sezonier;
• în agricultură, pe lângă producția de bază se obțin și cantități
însemnate de produse secundare;
• uneori pot să apară decalaje mari între momentul avansării
cheltuielilor și momentul recuperării acestora.
2.1. Forme de organizare ale
entităților din agricultură
2.1. Forme de organizare ale entităților din agricultură
Exploatarea agricolă poate consta în: organizarea şi efectuarea de
lucrări agricole şi îmbunătăţiri funciare, utilizarea de maşini şi
instalaţii, aprovizionarea, prelucrarea şi valorificarea produselor
agricole şi alte asemenea activităţi.
❑ Cel mai frecvent, în România, exploatarea agricolă este realizată în mediul familial;
❑ Proprietarii de terenuri agricole pot să-şi exploateze pământul şi în forme de asociere:
❖ Asociere simplă sunt asocierile dintre două sau mai multe familii, având ca scop:
• exploatarea terenurilor agricole;
• creşterea animalelor
• aprovizionarea;
• depozitarea;
• condiţionarea;
• prelucrarea;
• vânzarea produselor, etc.
❖ Grupuri de producători- o asociere de producători agricoli (uniune) care are ca scop
identificarea piețelor de desfacere, adaptarea producției și valorificarea acesteia în
funcție de necesitățile pieței, urmărind asigurarea calității produselor, concentrarea
ofertei și aprovizionarea ritmică a pieței - Ordonanța nr. 37/2005 privind recunoașterea
și funcționarea grupurilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole
și silvice, cu modificările și completările ulterioare
❖ Cooperativa agricolă - este o asociație autonomă cu un număr nelimitat de membri,

cu capital variabil, care exercită o activitate economică, tehnică și socială în
interesul privat al membrilor săi. Persoanele fizice și/sau persoanele juridice care se
asociază în cooperative agricole trebuie să fie fermieri activi în concordanță cu
legislația în vigoare.
✓ Cooperativele agricole de gradul 1 - sunt persoane juridice constituite, după caz,
din persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și/sau
întreprinderi familiale.
✓ Cooperativele agricole de gradul 2 - sunt persoane juridice constituite din
persoane juridice și/sau persoane fizice, din persoane fizice autorizate,
întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.
✓ Cooperativele agricole de gradul 3 - sunt persoane juridice constituite din
cooperative agricole de gradul 2 care derulează investiții în comun cu respectarea
principiilor cooperatiste.
(Legea cooperației agricole nr. 566/2004 cu modificările și completările ulterioare)
❖ Societăţi cu activitate comercială în condiţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile
cu modificările și completările ulterioare.
❖ Societatea agricolă - este o formă alternativă de organizare a activității în agricultură.

✓ o societate de tip privat;
✓ cu capital variabil și un număr nelimitat şi variabil de asociaţi;
✓ are ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor
mijloace aduse în societate;
✓ realizarea de investiţii de interes agricol;
✓ nu are caracter comercial.
✓ uneltele agricole şi alte utilaje, mijloacele materiale şi băneşti, precum şi animalele
pot fi aduse în societate, în proprietatea sau numai în folosinţa acesteia;
✓ terenurile agricole se aduc numai în folosinţa societăţii, asociaţii păstrându-şi
dreptul de proprietate asupra acestora;
✓ la intrarea în societatea agricolă, bunurile mobile şi imobile, precum şi animalele
se vor evalua pentru a se determina părţile sociale subscrise de fiecare membru
asociat;
✓ societăţile agricole se pot transforma în societăţi - o perioadă de 5 ani de la
constituirea noii societăţi, părţile sociale sau acţiunile circulă cu respectarea
dreptului de preferinţă al asociaţilor
(Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură,, cu modificările şi completările ulterioare)
❖ Formele de asociere în care proprietățile sunt administrate împreună de persoane

desemnate în urma votului majorității.
✓ obști de moșneni în devălmășie;
✓ obști răzesești nedivizate;
✓ păduri grănicerești;
✓ composesorate (păduri indivizibile în administrația comună a mai multor
proprietari) etc.
Caracteristici:
➢ Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în
proprietate indiviză pe toata durata existenței lor.
➢ Membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile
cote-părți unor persoane din afara acestora;
➢ Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în
parte.
➢ În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în
proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.
➢ își conduc contabilitatea în conformitate cu legislația specifică asociațiilor, respectiv
Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor
contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.
(Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole și celor forestiere, cu modificările și completările ulterioare)
Ferma agricolă – denumire generală asociată unitații economice de bază pentru producţia
agricolă formată din terenul agricol şi/sau incinta în care se află construcţiile, spaţiile de
depozitare, utilajele şi echipamentele agricole, alte anexe, animale şi păsări, precum şi
utilităţile aferente care concură la desfăşurarea activităţilor agricole;
Exploataţie agricolă - formă de organizare alcătuită din ansamblul unităţilor utilizate

pentru activităţile agricole şi gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiaşi stat
membru al Uniunii Europene
❑ Exploataţii specializate – culturi
❑ Exploataţii specializate - producţie animală
❑ Exploataţii mixte
(Legea nr. 37/2015 privind clasificarea fermelor şi exploataţiilor agricole, cu

modificările și completările ulterioare)
2.2. Structuri contabile și
documente utilizate preponderent
Activitatea agricolă - reprezintă administrarea de către o entitate a
transformării biologice şi recoltării activelor biologice (animale vii şi plante vii)
pentru vânzare sau pentru transformarea în produse agricole sau în active biologice
suplimentare.
Transformarea biologică - cuprinde procesele de creştere, degenerare, producere şi
procreare care produc modificări calitative sau cantitative ale unui activ biologic.
Structuri contabile:
❖ Activele biologice productive - sunt orice active, altele decât activele biologice de natura
stocurilor; de exemplu: animalele de lapte, vița‐de‐vie, pomii fructiferi şi copacii din care
se obține lemn de foc, dar care nu sunt tăiați;
❖ Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice. Exemple: animalele destinate producției de carne,
animalele deținute în vederea vânzării, peştii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele
de porumb şi grâu, şi copacii crescuți pentru cherestea
❖ Produsele agricole - sunt activele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice
ale entității, de exemplu, lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc. Dacă
entitatea raportoare prelucrează produsele agricole, rezultă produse finite, de exemplu, fire,
îmbrăcăminte, covoare, cherestea, brânză, zahăr, fructe prelucrate etc.
Documentele specifice activității entităților agricole:
Fisa consumului de furaje
Bonul de recoltare zilnică - este utilizat în cadrul exploatațiilor agricole vegetale, pentru evidențierea
activelor recoltate (fructe, cereale, furaje) și a produselor provenite din zootehnie (lâna, ouă, etc.).
Poate fi completat cu jurnalul de recoltare.
Jurnalul de mulsori - se întocmește lunar în cadrul fermelor zootehnice pentru înregistrarea
producției de lapte.
Actul de fătare - se completeazä având în vedere specia de animale
Actul de mutație - se întocmește la transferul animalelor dintr-o categorie inferioară la o categorie
superioară sau la modificarea destinației acestora.
Actul de cântărire a animalelor - se întocmește în vederea evidențierii sporului de greutate al
animalelor.
Actul de moarte-dispariție-tăiere a animalelor - se folosește evidențierea ieșirilor din efectivul de
animale
Borderoul pentru plata arendei – se utilizează atunci când plata arendei se face în produse agricole.
Carnetul de comercializare – utilizat de producătorii agricoli, persoane fizice, în vederea valorificării
produselor agricole. Are aceeași funcțiune cu un chitanțier.
2.3. Reflectarea în contabilitate a
operațiunilor specifice entităților
cu profil agricol
Din perspectiva TVA, relevante pentru domeniul agricol sunt și prevederile
articolului 291 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, referitoare la cota redusă de 9%.
Aceasta se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii
și/sau livrări de bunuri:
livrarea de proteze și accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform
legislatiei specifice, cu excepția protezelor dentare scutite de taxa;
livrarea de produse ortopedice;
livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor
alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii
domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse
utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele;
 livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură;
livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse
agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de tipul
celor specifice utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al Ministrului
Finantelor Publice și al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Din perspectiva TVA - taxare inversă

❑Taxarea inversă - reprezintă o modalitate de simplificare a plății taxei. Prin
aceasta nu se efectuează nici o plată de TVA între furnizorul/prestatorul și
beneficiarul unor livrări/prestări.
✓ Condiția obligatorie este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie persoane
înregistrate în scopuri TVA.
✓Nu se menționează TVA pe factură în cazul operațiunilor pentru care se aplică
taxare inversă, inclusiv pentru avansuri, aceasta fiind calculată de beneficiar și
înregistrată atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă
(4426=4427).
✓Furnizorul/Prestatorul are obligația să înscrie pe factură mențiunea “taxare
inversă”.
✓Se aplică pentru livrarile de bunuri care nu sunt în principiu destinate ca atare
consumatorilor finali.
Din perspectiva TVA - taxare inversă

❑Printre operațiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
✓ livrarea următoarelor categorii de bunuri:
o deșeuri feroase și neferoase, inclusiv produse semifinite;
o reziduuri industriale ce conțin metale sau aliajele lor;
o deșeuri de materiale reciclabile și materiale reciclabile uzate constând în
hârtie, carton, material textil, cabluri, cauciuc, plastic, cioburi de sticlă și
sticlă.
✓ livrarea de masă lemnoasă și materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin
Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată;
✓ livrarea de cereale și plante tehnice, inclusiv semințe oleaginoase și sfeclă de
zahăr, care nu sunt în principiu destinate ca atare consumatorilor finali;
✓ transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră;
✓ construcțiile, părțile de construcție și terenurile de orice fel, pentru a căror livrare
se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin opțiune;
✓ Etc.
Principalele operațiuni specifice fermelor vegetale
❑ În cadrul unei entități cu activitate agricolă în sectorul vegetal se urmărește
evidențierea în contabilitate a operațiunilor pe întregul proces de producție, de la
pregătirea terenului până la recoltare.
❑ În acest scop:
 Înregistrările se realizează pe conturi bilanțiere analitice, în funcție de fiecare cultură;
 Cheltuielile se înregistrează pe conturi analitice, pentru fiecare cultură;
 La fiecare sfârșit de lună se înregistrează producția neterminată;
 La recoltare se înregistrează producția obținută;
 Se poate continua cu depozitarea și vânzarea.
 Dacă sunt mai multe culturi (grâu, porumb, orz etc.) cheltuielile comune și producția
neterminată se înregistrează proporțional cu suprafață cultivată cu fiecare dintre acestea.
 La recoltare, produsele se înregistrează pe baza notelor de cântar.
 În agricultură se poate lucra în cantități fizice sau cantități utile (calculate în funcție de
calitatea produselor).
Aplicatia nr. 1
Societatea agricolă „Alfa” înființează o cultură de grâu. În acest scop entitatea:
❑ În perioada septembrie - decembrie N efectuează următoarele operațiuni:
 achiziționează semințe în valoare de 50.000 lei și pesticide în valoare de 25.500
lei, fără tva;
 lucrările de pregătire a terenului și de însămânțare au fost efectuate de un terț, care
a emis o factură în valoare de 30.000 lei, fără tva;
 se cultivă grâul, administrându-se pesticidele cu utilaje proprii, (în valoare de
15.500 lei în exercițul N și 10.000 lei în N+1);
 amortizarea utilajelor proprii este în valoare de 10.000 lei (4.000 lei în exercițul N
și 6.000 lei în N+1);
❑ În luna iulie N+1 se recoltează, cu mijloace proprii, grâu în valoare de 230.000 lei și
baloți de paie în valoare 15.000 lei (costul de producție - rezultat în urma calcului din
contabilitatea de gestiune);
 o parte din grâul recoltat, în valoare de 70.000 lei, se depozitează la un terț, până
în luna octombrie N+1;
 se reține material pentru semințe, grâu în valoare de 10.000 lei;
 cantitatea aflată la terți și grâu în valoare de 40.000 lei (aflat în gestiunea proprie)
se vinde unui consumator final la un preț negociat de 150.000 lei, fără tva.


Exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri:

 Zilierul - este o persoană fizică, cetățean român sau străin, ce are capacitate de
muncă și care desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional, pentru un
beneficiar, contra unei remunerații.
 Munca necalificată cu caracter ocazional se va putea presta în următoarele domenii de
activitate:
❖ agricultură, vânătoare şi servicii anexe;
❖ silvicultură, cu excepţia exploatări forestiere;
❖ pescuit şi acvacultură;
❖ activități de organizare a expozițiilor, târgurilor și congreselor;
❖ restaurante;
❖etc
Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2011, cu
modificările și completarile ulterioare,
 Evidența zilierilor - Registrul de evidență a zilierilor, registru cu regim special,

întocmit de către beneficiar sau un împuternicit al acestuia pentru a ține evidența
zilnică a zilierilor;
 O persoană poate desfășura activități ca zilier numai dacă a împlinit vârsta de cel puțin
16 ani.
 Un zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar sau un împuternicit al
acestuia pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic
(cu unele excepții);
 O persoană nu poate presta activități în regim zilier mai mult de 120 de zile în decursul
unui an calendaristic, indiferent de numărul de beneficiari sau împuterniciți ai acestora
(cu unele excepții);
 Beneficiarul sau un împuternicit al acestuia nu poate utiliza o persoana mai mult de 25
de zile calendaristice în mod continuu în activitățile de tip zilier.

 Remunerația primită de zilier pentru activitatea prestată este supusă impozitului pe venit;
 Pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri se datorează contribuția de
asigurări sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat;
 Calculul, plata și declararea impozitului pe venit și a contribuției de asigurări sociale
datorate pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilier sunt în sarcina
beneficiarului sau unui împuternicit al acestuia;
 Pentru remunerația plătită zilierilor, beneficiarul sau un împuternicit al acestuia nu
datorează contribuția asiguratorie pentru muncă;
 Activitatea desfășurată nu conferă zilierului calitatea de asigurat în sistemul public de
sănătate.
 Activitatea desfășurată nu conferă zilierului calitatea de asigurat în sistemul de asigurare
pentru accidente de muncă și boli profesionale;
 În situația producerii unui accident de muncă sau boală profesională beneficiarul sau un
împuternicit al acestuia este obligat să asigure plata cheltuielilor aferente îngrijirilor
medicale necesare.
 Zilierul are dreptul la o remunerație al cărei cuantum se stabilește prin negociere

directă între părți;
 Cuantumul remunerației brute orare stabilite de părți nu poate fi mai mic decât
valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și se acordă la
sfârșitul fiecărei zile de lucru sau la sfârșitul săptămânii.
 Dovada plăţii remuneraţiei se face prin semnătura zilierului în Registru.
Precizări exploatare forestieră:
 Recoltarea, colectarea şi transportul masei lemnoase se efectuează cu respectarea prevederilor
Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.
 Materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente
specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora. Sunt
interzise primirea spre încărcare şi transportul cu orice mijloace de transport al materialelor
lemnoase neînsoţite de documentele de transport
 Exploatarea masei lemnoase se efectuează de către persoanele juridice sau fizice atestate pentru
exploatări forestiere, în baza autorizaţiei de exploatare.
 Masă lemnoasă - totalitatea arborilor pe picior şi/sau doborâţi, întregi sau părţi din aceştia,
inclusiv cei aflaţi în diferite stadii de transformare şi mişcare în cadrul procesului de exploatare
forestieră.
 Stoc pe picior - volumul arborilor pe picior dintr-o partidă, destinaţi tăierii şi nedoborâţi.
 Materiale lemnoase - lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua,
flancurile, traversele, lemnul ecarisat - cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi
lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun,
răchită şi puieţi.
 Pentru livrările de masă lemnoasă și material lemnos se aplică taxarea inversă.
Aplicatia nr. 2
O societate cu obiect de activitate exploatarea forestieră (înregistrată în scopuri de TVA), participă la o
licitație de masă lemnoasă, în urma căreia încheie un contract de de exploatare pentru cantitatea de
2.500 mc lemn pe picior, la prețul de 300 lei/mc.
Cantitatea recepționată în depozit este de 2.425 mc, diferența fiind considerată consum tehnologic
(inclus în costul de producție) și se înregistrează la sfârșitul perioadei de exploatare.
Pentru exploatarea masei lemnoase au fost efectuate cheltuieli cu consumul de combustibil 5.000 lei și
salarii 6.000 lei.
După depozitarea întregii cantități, se usucă masa lemnoasă.
Printre cheltuielile efectuate în acest scop se numără și consumul de energie electrică în valoare de
2.500 lei, TVA 19%.
Se prelucrează o parte din aceasta obținându-se 700 mc de cherestea, la un cost de producție de 575
lei/mc și 1.500 kg rumeguș la un cost de producție de 3 lei/kg (conform calculației costului).
Printre cheltuielile efectuate în acest scop se numără și amortizarea utilajelor în valoare de 1.200 lei.
Ulterior se vând 200 mc cherestea unui depozit de materiale de construcții (societate plătitoare de tva),
cu un preț negociat de 700 lei/mc și 100 mc unui consumator final, la un preț de 750 lei/mc.
Să se înregistreze în contabilitate operațiunile enunțate.
Aspecte privind contabilitate fermelor zootehnice
 În domeniul zootehniei se încadrează:

creșterea animalelor (bovine, porcine, ovine, caprine, pasări de curte),
reproducția animalieră,
apicultura,
sericicultura (creșterea viermilor de mătase).
 Un element important în cazul speciilor de animale la îngrășat
este reprezentat de sporul de creștere în greutate, identificat și
înregistrat în contabilitate lunar.
 Acesta se calculează pe fiecare specie, respectiv categorie de
vârstă.
Aspecte privind contabilitate fermelor zootehnice
 O societate cu obiect de activitate creșterea animalelor achiziționează de la
un furmizor 10 vaci gestante în valoare de 50.000 lei, TVA 9%.
 După 3 luni, sunt recepționați din fătări 11 viței, cost de producție 11.000 lei.
 Se achiziționează de la persoane fizice 15 viței la un cost de achiziție de
13.500 lei.
 Se recepționează 500 l lapte de vacă la un cost de producție de 2 lei/l. 200 l
lapte sunt consumați pentru hrănirea vițeilor, iar diferența este vândută la un
preț de 3,5 lei/l, TVA 9%.
 Se consumă, pentru hrana animalelor și furaje în valoare de 4.000 lei.
 La sfârșitul lunii se înregistrează sporul în greutate, pentru tineret bovin, de
7.400 lei (este calculat ca suma a costurilor de productie unitare pe kg spor).
 Se vând 9 capete tineret bovin (5 din achiziții și 4 din cele obținute din
producție proprie) cu un pret de 2.000 lei/cap, TVA 9%.


Alte particularități ale contabilității în agricultură
Subvențiile în agricultură
În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor şi subvențiile aferente

veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu‐zis, agenții guvernamentale şi alte instituții
similare naționale şi internaționale.
În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:
• subvenții guvernamentale;
• împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;
• alte sume primite cu caracter de subvenții.
Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala
condiție este ca entitatea beneficiară să construiască sau să achiziționeze active
imobilizate. În conturile de subvenții pentru investiții se contabilizează şi donațiile pentru
investiții, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru active.
Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea

justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranță că:
❖ entitatea va respecta condițiile impuse de acordarea lor; şi
❖ subvențiile vor fi primite.
Doar primirea unei subvenții nu furnizează ea însăşi dovezi concludente
că toate condițiile ataşate acordării subvenției au fost sau vor fi îndeplinite.
.
Contabilitatea proiectelor finanțate din subvenții se ține distinct, pe fiecare proiect, sursă de
finanțare.
Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente se
procedează astfel:
➢ în cursul fiecărei luni se evidențiază cheltuielile după natura lor;
➢ la sfârşitul lunii se evidențiază la venituri subvențiile corespunzătoare cheltuielilor
efectuate;
➢ creanța din subvenții se recunoaşte în corespondență cu veniturile din subvenții, dacă au
fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenții, sau pe seama veniturilor
amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
➢ periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe
baza altor documente prin care se stabilesc şi se aprobă sumele cuvenite, se procedează la
regularizarea sumelor înregistrate drept creanță din subvenții.
În cazul în care într‐o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care
nu au fost încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade
curente.
În cazul subvențiilor a căror acordare este legată de activitatea de producție sau
prestări de servicii, recunoaşterea acestora pe seama veniturilor se efectuează
concomitent cu recunoaşterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită
din aceste subvenții.
O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru
cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat
entității, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi
pierdere în perioada în care devine creanță.
Principalele mecanisme de susținere în agricultură, reprezentând subvenții aferente veniturilor:,
❖ Schema de plată unică pe suprafață – SAPS;
❖ Plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul vegetal;
❖ Plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic;
❖ Schema de plată pentru culturi energetice;
La momentul emiterii deciziei de acordare a sumelor, când se confirmă faptul că sumele vor fi
primite, subvențiile se înregistrează ca venituri ale perioadei, doar dacă au fost efectuate cheltuielile a
căror contravaloare urmează a fi acoperită. În caz contrar, subvențiile aferente veniturilor vor fi
înregistrate ca venituri în avans.
Alte categorii de subvenții:
➢ Subvenții pentru polița de asigurare culturi;
➢ Ajutoare minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile
manifestate;
➢ Subvenția pentru motorină etc.
Aplicație
O societate urmează să primească o subvenție de exploatare (aferentă veniturilor),
conform Deciziei de acordare a sumelor emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru
Agricultură (APIA), în valoare de 250.000 lei, pentru înființarea unei culturi subvenționate,
pe data de 1 aprilie N. La data transmiterii deciziei societatea avea efectuate lucrări de
pregătire a terenului, executate de un terț, în valoare de 23.000 lei, TVA 9%. În luna aprilie
societatea achiziționează semințele necesare, cost de achiziție 60.000 lei (taxare inversă) și
efectuează lucrările de însămânțare cu mijloace proprii (amortizarea utilajelor 12.000 lei;
cheltuieli cu salariile 14.000 lei). Pe 15 mai este încasată suma reprezentând subvenția
aprobată, iar în luna iunie se irigă suprafața cultivată, (cheltuieli cu apa 20.000 lei, TVA 9%;
cheltuieli energia electrică 10.000 lei, TVA 19%).
.
.
Aplicație
O societate accesează fonduri nerambursabile în vederea construirii unui depozit.
Proiectul se derulează timp de doi ani. Fondurile nerambursabile sunt destinate să acopere
90% din cheltuielile eligibile din bugetul aprobat. Societatea primește o prefinanțare de
50.000 lei. Construcția depozitului se realizează cu o companie specializată, care emite la
sfârșitul anului 1 (N) o factură de 300.000 lei, TVA 19%, iar la finalul anului 2 (la recepția
construcției) o factură de 400.000 lei, TVA 19%. Construcția se amortizează pe o perioadă de
30 de ani.
Pe parcursul derulării proiectului mai sunt efectuate cheltuieli:
- Materiale consumabile, în anul N, 60.000 lei, TVA 19%;
- Salarii brute, doar în anul N+1, 80.000 lei.
Cererea de rambursare depusă la sfârșitul fiecărui an este aprobată, decontându-se
întreaga sumă solicitată.
Contractele de arendă
Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure
celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul
unui preț, denumit chirie.
Locațiunea bunurilor imobile și aceea a bunurilor mobile se numește închiriere, iar
locațiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.
Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
❑ terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive – arabile, viile,
livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi,
păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice,
amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele
şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile
neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
❑ animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri
destinate exploatării agricole.
Arendașul poate schimba categoria de folosință a terenului arendat numai cu acordul
prealabil dat în scris de către proprietar. Acesta este obligat, chiar în lipsă de stipulație
expresă, să asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor
din cauza unor calamități naturale.
Subarendarea totală sau parțială este interzisă. Arendașul are drept de preempțiune cu
privire la bunurile agricole arendate.
În cazul veniturilor obținute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal,
venitul brut se stabilește pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părți și
reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate și/sau echivalentul în lei al veniturilor în
natură primite.
În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se face pe baza prețurilor
medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și, respectiv, ale
Consiliului General al Municipiului București, ca urmare a propunerilor direcțiilor teritoriale
de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise
înainte de începerea anului fiscal.
Venitul net din arendă se stabilește la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a
cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.
Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reținere la sursă de către plătitorii
de venit la momentul plății venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net,
impozitul fiind final.
Impozitul astfel calculat și reținut pentru veniturile din arendă se plătește la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. Arendașul depune
declaratia 112 referitoare și la impozitul reținut pentru veniturile din arendă.
.
Plătitorii veniturilor din arendă stabilesc contribuția de asigurări sociale de sănătate
datorată de către beneficiarul venitului, prin aplicarea cotei 10% asupra bazei de calcul
reprezentate de echivalentul a 12 salarii minime brute pe țară:
❖ pentru persoanele fizice care realizează venituri din arendă, pentru care impozitul se
reține la sursă, obținut de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net estimat al
acestor venituri, pentru anul curent, este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe
țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția;
❖ în situația în care, veniturile sunt realizate din mai multe surse și/sau categorii de
venituri, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puțin un plătitor de venit
sunt egale sau mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în
anul pentru care se datorează contribuția, contribuabilul desemnează, prin contractul
încheiat între părți, plătitorul de venit care are obligația calculării, reținerii, plății și
declarării contribuției și de la care venitul realizat este cel puțin egal cu 12 salarii
minime brute pe țară.
În cazul în care nivelul venitului net din arendă, pentru care impozitul se reține la sursă,
estimat a se realiza pe fiecare sursă și/sau categorie de venit, este sub nivelul a 12 salarii
minime brute pe țară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuția, dar venitul net
cumulat este cel puțin egal cu 12 salarii minime brute pe țară, contribuabilul are obligația
depunerii declarației 212 (Declarația unică) la termenele și în condițiile stabilite.
.
Aplicație
O societate agricolă primește în arendă două loturi de teren, unul de la persoană juridică
(20 ha), iar celălalt de la o persoană fizică (10 ha).
Conform contractelor de arendă semnate, societatea agricolă:
- plătește societății juridice (arendator) o arendă în valoare de 16.000 lei, în două
tranșe: 6.000 lei prin virament bancar și produse în valoare de 10.000 lei (arendatorul nu este
plătitor de TVA);
- plătește în produse persoanei fizice (arendator) arenda în valoare de 12.000 lei, într-
o singură tranșă.
Persoana fizică nu estimează că va obține, pe parcursul exercițiului financiar, venituri
nete care să depășească valoarea a 12 salarii minime brute.
De asemenea, societatea agricolă oferă spre arendare unei persoane juridice un teren cu
o suprafață de 15 ha, pentru care primește plata în produse (grâu) în valoare de 11.000 lei,
ambele societăți fiind plătitoare de TVA.
.
Cap.3 Aspecte privind
contabilitatea construcțiilor
3.1 Structuri contabile specifice domeniului construcțiilor
3.2. Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni

specifice domeniului construcții
Activitatea în domeniul construcțiilor:

• se referă la investițiile propriu-zise în bunuri materiale (clădiri, construcții speciale),
realizate în antrepriză și regie proprie,
• prestațiile de servicii în construcții.
În România construcțiile civile, industriale, agricole sau cu altă destinație se pot realiza
numai pe baza Autorizației de construire, care reprezintă un act de autoritate al administrației
locale pe baza căruia se asigură respectarea măsurilor legale cu privire la proiectarea,
amplasarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Produsele domeniului construcții sunt bunurile imobile de natura clădirilor și a
construcțiilor speciale.
Specific acestui sector de activitate este faptul că spre deosebire de industrie și agricultură,
lipsește procesul de circulație al produsului final, iar activitatea de construcții are unele condiții
specifice de desfășurare, care se reflectă în nivelul costurilor, dar și în modul de formare al
prețurilor.
Structuri contabile specifice
❖ Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar

atunci când sunt achiziționate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află
o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
❖ Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate
vânzării, se înregistrează la stocuri.
❖ În cazul lucrărilor de construcții, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de
recepție semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi‐a
îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentației
de execuție.
❖ Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐ ori o parte a unei
clădiri ‐ sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de
leasing financiar) mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru
creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru:
✓ a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în
scopuri administrative; sau
✓ a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.
❖ O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate imobiliară deținută
(de proprietar sau de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a
fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri
administrative.
Exemple de investiții imobiliare:
❖ terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului, decât
în scopul vânzării pe termen scurt, pe parcursul desfăşurării normale a activității;
❖ terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. În cazul în care o entitate
nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie
în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfăşurării normale a activității, atunci terenul
este considerat ca fiind deținut în scopul creşterii valorii capitalului;
❖ o clădire aflată în proprietatea entității (sau deținută de entitate în temeiul unui contract de
leasing financiar) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing
operațional;
❖ o clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau
mai multor contracte de leasing operațional;
❖ proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca
investiții imobiliare.
Exemple de elemente care nu sunt investiții imobiliare:
❖ proprietățile imobiliare deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activității sau în procesul de construcție ori de amenajare în vederea unei astfel de vânzări, de
exemplu, proprietățile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în
viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate şi revândute. Acestea reprezintă, din punct
de vedere contabil, stocuri;
❖ proprietățile imobiliare care sunt în curs de construire sau amenajare în numele unor terțe
părți. Acestea reprezintă pentru entitate servicii în curs de execuție;
❖ proprietățile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietățile deținute în
scopul utilizării lor viitoare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile deținute
în scopul amenajării viitoare şi utilizării ulterioare ca proprietăți imobiliare utilizate de
posesor, proprietățile utilizate de salariați (indiferent dacă aceştia plătesc sau nu chirie la
cursul pieței) şi proprietățile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate.
❖ O entitate transferă o proprietate imobiliară din categoria investițiilor imobiliare în categoria

stocurilor dacă şi numai dacă intervine o modificare în utilizare evidențiată de demararea
lucrărilor de amenajare, în perspectiva vânzării. Pe perioada de amenajare sunt adăugate
costurile, iar la recepția finală se procedează la transferul de la stocuri la investiții imobiliare,
în vederea cedării.
❖ În cazul în care decide să cedeze o investiție imobiliară fără amenajări suplimentare, entitatea
continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiție imobiliară până în momentul în care
aceasta este scoasă din evidență.
❖ Dacă o entitate începe procesul de reamenajare a unei investiții imobiliare existente, în scopul
utilizării viitoare continue ca investiție imobiliară, atunci proprietatea imobiliară rămâne
investiție imobiliară şi nu este reclasificată drept proprietate imobiliară utilizată de posesor în
cursul reamenajării.
Din perspectiva TVA, domeniul construcțiilor este caracterizat de un ansamblu de condiții
atașate diversității situațiilor în care operațiunile economice se pot desfășura.
Sintetic
❖Dacă terenul nu este construibil, livrarea acestuia se va face în regim de scutire fără drept de
deducere, iar dacă este construibil, se va aplica regimul normal de taxare;
❖Scutirea de TVA se aplică livrării de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt
construite, dar nu se aplică în situația vânzării de construcții noi sau părți de construcții noi.
Livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu
până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției
sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării. O construcție nouă cuprinde și orice
construcție transformată sau parte transformată a unei construcții, dacă costul transformării,
exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea construcției sau a părții din construcție,
exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării.
❖Cota de TVA de 5% se utilizează doar pentru anumite categorii de locuințe, îndeplinind
anumite condiții. Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea
locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
❖ Terenul construibil reprezinta orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa
constructii, conform legislatiei in vigoare.
❖ Construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ. Calificarea unui teren drept teren
construibil sau teren cu alta destinatie, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă
din certificatul de urbanism.
❖ Se aplică taxarea inversă „(...), construcțiile, părțile de construcție și terenurile de orice fel,
pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare prin efectul legii sau prin opțiune.
Reguli privind salarizarea specifice sectorului construcții (supuse unor frecvente schimbări):
❖ - Salariu minim brut – 3.000 lei;
❖ - CAS 25% - reducere cu 3,75% - calculat 21,25%;
❖ - CASS 10% - scutire – nu se reține;
❖ - Impozit pe venit 10%, - scutire – nu se reține;
❖ - CAM 2,25% - reducere până la 0,3375% (cu dificultăți legislative legate de aplicare)
❖ Garanțiile percepute pentru a asigura buna execuție a unui contract nu reprezintă livrari de
bunuri sau prestari de servicii, deci nu intră în sfera de aplicare a TVA. Pentru garanții nu
există obligația de a factura aceste sume.
❖ Pentru lucrările de construcții care necesită garanții de bună execuție, conform prevederilor
din contractele încheiate, se constituie provizioane în limita cotelor prevăzute în contracte, cu
condiția reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor executate și confirmate de
beneficiar pe baza situațiilor de lucrări.
Din perspectiva taxei pe valoarea adăugată - atunci când se livrează un corp funciar unic format
din construcția și terenul pe care aceasta este edificată, identificat printr-un singur număr cadastral:
❑ terenul pe care s-a edificat construcția urmează regimul construcției, dacă valoarea acestuia
este mai mică decât valoarea construcției așa cum rezultă din raportul de expertiză/evaluare;
❑ construcția va urma regimul terenului pe care este edificată, dacă valoarea acesteia este mai
mică decât valoarea terenului așa cum rezultă din raportul de expertiză/evaluare;
❑ dacă terenul și construcția au valori egale, așa cum rezultă din raportul de
expertiză/evaluare, regimul corpului funciar se stabilește în funcție de bunul imobil cu
suprafața cea mai mare. Se va avea în vedere suprafața construită desfășurată a construcției.
Prevederile nu se aplică în situația în care se livrează un teren pe care se află o construcție a cărei
demolare a început înainte de livrare și a fost asumată de vânzător. Asemenea operațiuni de livrare
și de demolare formează o operațiune unică în ceea ce privește TVA, având în ansamblu ca obiect
livrarea unui teren, iar nu livrarea construcției existente și a terenului pe care se află aceasta,
indiferent de stadiul lucrărilor de demolare a construcției în momentul livrării efective a terenului.
Aplicatie
Un dezvoltator imobiliar (organizat sub forma unei societăți pe acțiuni) achiziționează un teren în
valoare de 150.000 lei, TVA 19%, de la o societate plătitoare de TVA, pentru realizarea unui
ansamblu rezidențial format din 40 apartamente. În acest scop se efectuează o serie de cheltuieli
repartizate conform calculației costurilor, pe fiecare m2 suprafață utilă și pentru fiecare apartament
(în funcție de suprafață). Printre acestea se numără:
✓ Cheltuieli cu autorizația de construcție – 12.000 lei;
✓ Cheltuieli cu proiectarea și dirigenția de șantier – 20.000 lei, TVA 19%;
✓ Cheltuieli cu materii prime (ciment, nisip etc.) – 120.000 lei;
✓ Cheltuieli cu alte materiale consumabile – 30.000 lei;
✓ Cheltuieli cu salariile personalului – 70.000 lei (reguli fiscale specifice sectorului
construcții);
✓ Amortizarea utilajelor productive – 5.000 lei, etc.
Se finalizează construcția cu un cost de producție de 4.000 lei/m2, în suprafață utilă totală de
3.000 m2. Destinația inițială a apartamentelor este vânzarea pe piața liberă.
Datorită condițiilor de piață, sunt vândute apartamente în suprafață totală de 2.500 m2, la un
preț de vânzare de 6.000 lei/m2, în următoarele condiții: 1.500 m2 către o societate plătitoare de
TVA, iar 1.000 m2 unor persoane fizice, fără ca acestea să beneficieze facilități privind taxarea, ca
parte a politicii sociale (pentru exemplificare am considerat relevantă folosirea ca termen de
referință a suprafeței utile). Apartamente în suprafață utilă de 500 m2 au fost reținute în scopul
închirierii.
Aplicatie
Un antreprenor (organizat sub forma unei societăți) semnează un contract cu un dezvoltator

imobiliar (beneficiar) pentru realizarea unor lucrări de construcții. Pentru respectarea termenilor
contractuali antreprenorul, în prima lună:
✓ Achiziționează și consumă materiale consumabile (ciment, nisip etc.) – 25.000 lei, TVA
19%;
✓ Consumă combustibil – 10.000 lei;
✓ Consumă materiale de natura obiectelor de inventar – 3.000 lei;
✓ Subcontractează lucrări de excavare către un terț în valoare de 40.000 lei, TVA 19%;
✓ Înregistrează amortizarea utilajelor folosite în contract - 4.000 lei.
Valoarea contractului este de 500.000 lei, TVA 19% (la sfârșitul exercițiului N), care este
facturată de antreprenor, după recepția obiectivului de către beneficiar. Este încasată creanța mai
puțin contravaloarea garanției de buna execuție stipulată în contract (6% din valoarea totală a
contractului, exclusiv TVA). Termenul de garanție este de 3 ani. La finalul perioadei de garanție
este încasată creanța aferentă acesteia.
Aplicatie
O societate construiește un ansamblu de apartamente pentru utilizare proprie (cazare anjagați). În acest
scop entitatea utilizează materiale de construcții proprii, iar executarea lucrărilor este realizată de o
societate de antrepriză. Astfel, sunt efectuate cheltuieli, printre care cu:
• materii prime (ciment, nisip, BCA etc.) – 250.000 lei;
• autorizația de construcție – 10.000 lei;
• proiectarea și dirigenția de șantier – 17.000 lei, TVA 19% etc.
Constructorul facturează lucrări executate în valoare de 1.000.000 lei, TVA 19%. Acesta acordă o
garanție de bună execuție de 5% din valoarea totală a contractului, exclusiv TVA. Este efectuată plata
aferentă lucrărilor executate. Sunt recepționate, la sfârșitul exercițiului N, 20 de apartamente cu
suprafață utilă egală, la un cost de producție de 200.000 lei/apartament (pe baza calculelor din
contabilitatea de gestiune). Durata utilă de viață este estimată la 40 ani. Termenul de garanție este de 2
ani. La finalul acestei perioade este decontată datoria privind garanția reținută de către beneficiar.
După 2 ani de utilizare, 16 apartamente sunt închiriate terților (la începutul exercițiului N+3). După
un an (începutul exercițiului N+4) sunt vândute chiriașilor 6 apartamente cu un preț de vânzare de
250.000 lei. Pentru cele 10 apartamente folosite de către entitate pentru închiriere sunt necesare
reamenajări (în scopul vânzării). Pentru aceasta, entitatea utilizează materiale de construcții proprii (în
valoare de 150.000 lei) și manopera unui prestator de servicii. Factura primită pentru lucrările de
amenajare este în valoare de 50.000 lei, TVA 19%. Sunt recepționate amenajarile efectuate, după care
sunt vândute apartamentele (cele 10 reamenajate) cu un preț de vânzare de 300.000 lei/apartament.
Cap.4 Contabilitatea
operațiunilor din turism, hoteluri și
restaurante
4.1 Structuri și concepte asociate activității agentiilor de turism
4.2 Aspecte fiscale privind serviciile de turism
4.3 Operațiuni contabile reprezentative în activitatea agentiilor de turism
4.4 Aspecte contabile privind activitatea structurilor de primire turistică
4.4.1 Contabilitatea unităților cu funcție de cazare
4.4.2 Aspecte contabile privind operațiunile specifice unităților de alimentație publică
4.5 Aspecte fiscale specifice activității în hoteluri și restaurante
Cap.4 Contabilitatea operațiunilor din turism, hoteluri și
restaurante
Turismul, ca activitate prestatoare de servicii, se caracterizează prin unele particularități cu

impact semnificativ asupra modului de organizare și conducere a contabilității, respectiv:
❖ Complexitatea activității de turism – datorită diversității serviciilor asigurate pentru
turiști: cazare, transport, masă, tratament etc;
❖ Perioada de timp relativ scurtă a activităților turistice – o mare parte din activitățile
turistice se desfășoară, din acest motiv, prin intermediul unui agent de turism, care
gestionează valori precum: bani, bilete de călătorie etc;
❖ Fluctuația specificului serviciilor turistice – datorată oscilațiilor cererii turistice, ca
urmare a caracterului sezonier a acestei activități.
Produsul turistic este format din totalitatea serviciilor prestate turistului, respectiv
cazare, masă, transport, tratament.
Structura produsului generează efecte particulare în contabilitate, în ceea ce privește
evidențierea veniturilor și cheltuielilor pe activități, pe tipuri și feluri de prestații turistice.
Cap.4 Contabilitatea operațiunilor din turism, hoteluri și
restaurante
Turismul implică trei genuri de activități, espectiv:
➢ Transport – deplasare cu mijloace de transport în scopuri recreative;
➢ Cazare –hoteluri, moteluri, pensiuni etc.;
➢ Alimentație publică – restaurante, baruri, cafenele
Forma juridică a entităților care activează în domeniul turismului exercită o influență
directă asupra modului de organizare a contabilității, având în vedere că organizațiile din turism
pot funcționa ca:
❑ societăți;
❑ întreprinderi individuale;
❑ întreprinderi familiale;
❑ persoane fizice autorizate.
Complexitatea produsului turistic determină ca la realizarea acestuia să participe mai
multe entități, ceea ce poate impune ca una dintre acestea să fie entitate organizatoare a
prestației turistice, iar celelalte să îndeplinească funcția de entități prestatoare.
Prin agenție de turism se înțelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de
agent intermediază, oferă informații sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc,
individual sau în grup, servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeți,
cămine, locuințe de vacanță și alte spații folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau
maritim, excursii organizate și alte servicii turistice. Agențiile de turism includ și
touroperatorii.
Din perspectiva raportării la produsul turistic, o agenţie de turism reprezintă unitatea
specializată a unui operator economic, deţinător al unei licenţe de turism valabile, emise în
condiţiile legii, care poate desfăşura următoarele activităţi:
❑activitate de organizare: activitatea prin care agenţia combină şi vinde sau oferă spre
vânzare pachete fie direct, fie prin intermediul unui alt comerciant sau împreună cu un alt
comerciant. Agenţia de turism care desfăşoară activitatea de organizare este denumită agenţie
de turism organizatoare (touroperatoare);
❑activitate de intermediere: activitatea prin care agenţia, alta decât agenţia organizatoare,
vinde sau oferă spre vânzare, în calitate de intermediar, pachete combinate de către o agenţie
de turism organizatoare. Agenţia de turism care desfăşoară activitatea de intermediere este
denumită agenţie de turism intermediară (detailistă);
Un pachet turistic reprezintă combinaţia a cel puţin două tipuri diferite de servicii de
călătorie destinate aceleiaşi călătorii sau vacanţe, dacă este îndeplinită una dintre
următoarele condiţii:
❑serviciile respective sunt combinate de un singur comerciant, inclusiv la cererea
călătorului sau în conformitate cu selecţia acestuia, înainte de a se încheia un contract unic
cu privire la toate serviciile;
❑în cazul în care se încheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de
călătorie, serviciile respective îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
✓ sunt achiziţionate de la un singur punct de vânzare şi au fost selectate înainte de
acceptarea efectuării plăţii de către călător;
✓ sunt oferite, vândute sau facturate la un preţ forfetar sau total;
✓ sunt promovate sau vândute sub denumirea de "pachet" sau sub o denumire similară;
✓ sunt combinate după încheierea unui contract prin care un comerciant acordă
călătorului dreptul să aleagă dintr-o selecţie de diferite tipuri de servicii de călătorie;
✓ sunt achiziţionate de la comercianţi diferiţi prin procese de rezervare online asociate
în care numele călătorului, detaliile de plată şi adresa de e-mail se transmit de la
comerciantul cu care se încheie primul contract către un alt comerciant sau alţi
comercianţi, iar contractul se încheie cu acest din urmă comerciant sau cu aceşti
comercianţi în cel târziu 24 de ore după confirmarea rezervării primului serviciu de
călătorie.
Un punct de vânzare este orice spaţiu în care se desfăşoară o activitate comercială cu

amănuntul sau un site internet de vânzare cu amănuntul sau un alt instrument similar de
vânzare online, inclusiv atunci când site-urile internet de vânzare cu amănuntul sau
instrumentele de vânzare online sunt prezentate călătorilor sub forma unui instrument unic,
inclusiv un serviciu prin telefon.
Un serviciu de călătorie reprezintă:
➢ transportul de pasageri;
➢ cazarea care nu face parte intrinsecă din transportul de pasageri şi care este
realizată în alt scop decât cel rezidenţial;
➢ închirierea de autoturisme sau de motociclete;
➢ orice alt serviciu turistic care nu este parte intrinsecă a unui serviciu de călătorie
dintre cele enumerate mai sus.
Agenţia de turism organizatoare este responsabilă de buna executare a serviciilor

de călătorie incluse în contractul privind pachetul de servicii de călătorie, indiferent
dacă aceste servicii urmează să fie furnizate de aceasta sau de un alt furnizor de servicii
de călătorie.
Agenţia de turism intermediară stabilită pe teritoriul României, care a contractat
pachete de servicii de călătorie la o agenţie de turism organizatoare care nu este stabilită
în România şi care le pune la dispoziţia călătorilor şi/sau a altor agenţii de turism
intermediare din România, indiferent de modalitatea de contractare, este considerată
agenţie de turism organizatoare în relaţia cu călătorul.
Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, capitalul social al unui operator
economic organizat ca societate cu răspundere limitată, titular de licenţă de turism
pentru activitatea de organizare, nu poate fi mai mic de 25.000 lei.
În cazul în care o agenție de turism acționează în nume propriu în beneficiul direct
al călătorului și utilizează livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de alte
persoane, toate operațiunile realizate de agenția de turism în legătură cu călătoria sunt
considerate un serviciu unic prestat de agenție în beneficiul călătorului.
Serviciul unic are locul prestării în România, dacă agenția de turism este stabilită
sau are un sediu fix în România și serviciul este prestat prin sediul din România.
Baza de impozitare a serviciului unic este constituită din marja de profit,

exclusiv taxa, care se determină ca diferență între suma totală care va fi plătită de
călător, fără taxă, și costurile agenției de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de
bunuri și prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care
aceste livrări și prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.
În acest mod, agențiile de turism utilizează un regim special, din perspectiva
taxării pe valoare adăugată (TVA).
Baza de impozitare = (suma încasată – costul serviciilor, inclusiv

taxa)/1,19
Suma încasată = suma totală primită inclusiv taxa, formată din avans,
plăți parțiale, plata finală, suma înscrisă pe factura finală emisă turistului,
care include și TVA.
Costul serviciilor, inclusiv taxa = Suma plătită, respectiv suma din
facturile furnizorilor inclusiv TVA.
Baza de impozitare = (suma încasată – suma plătită) / 1,19

TVA calculată = (suma încasată – suma plătită) *19 / 119
În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul

direct al clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene, serviciul unic al agenției de
turism este considerat serviciu prestat de un intermediar și este scutit de taxă.
Când livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al

clientului sunt realizate atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene, se
consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenția de
turism aferentă operațiunilor realizate în afara Uniunii Europene.
Agenția de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de

persoanele impozabile pentru livrările de bunuri și prestările de servicii în beneficiul
direct al călătorului și utilizate de agenția de turism pentru furnizarea serviciului unic.
Agențiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în

facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului,
pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.
Regimul special nu se aplică pentru agențiile de turism care acționează în calitate

de intermediar, respectiv pentru serviciile prestate de agenția de turism exclusiv cu
mijloace proprii.
Agenția de turism poate opta și pentru aplicarea regimului normal de taxă cu

următoarele excepții, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:
❑ când călătorul este o persoană fizică;
❑ în situația în care serviciile de călătorie cuprind și componente pentru care
locul operațiunii se consideră ca fiind în afara României.
Persoana impozabilă, care achiziționează de la o agenție de turism servicii

care au fost supuse regimului special și refacturează aceste servicii către
alte persoane, aplică la rândul său regimul special.
Atunci când agenția de turism aplică regimul normal de taxare, va factura fiecare
componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în
parte.
În plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de
taxă va cuprinde și marja de profit a agenției de turism.
O agenție de turism poate opta pentru regimul normal atunci

când vinde pachete de servicii interne unor persoane juridice.
Atunci când agenția de turism efectuează atât operațiuni supuse regimului normal
de taxare, cât și operațiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidențe
contabile separate pentru fiecare tip de operațiune în parte.
Serviciul unic reprezintă regula de bază în ceea ce privește

tratamentul fiscal al operațiunilor efectuate de agențiile de turism, iar
aplicarea regimului normal o opțiune cu multiple condiții limitative.
Costurile agenției de turism pentru livrările de bunuri și prestările de servicii în

beneficiul direct al călătorului reprezintă prețul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată,
facturat de furnizorii operațiunilor specifice precum:
❑ servicii de transport;
❑ servicii hoteliere;
❑ catering;
❑ asigurarea mijloacelor de transport utilizate;
❑ taxe pentru viză;
❑ diurnă și cazarea pentru șofer;
❑ taxele de drum, taxele de parcare, combustibilul.
Cheltuielile generale ale agenției de turism fac exceptie, nu sunt incluse în costul
serviciului unic.
Dacă elementele folosite pentru stabilirea sumei ce este plătită de călător sunt
exprimate în valută cursul de schimb care se aplică este:
❖ ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României sau

❖ ultimul curs de schimb publicat de Banca Central Europeană sau
❖ cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările,
din data întocmirii facturii pentru vânzarea serviciilor, inclusiv pentru facturile
parțiale sau de avans.
Reguli asociate TVA în situația plății sau încasării avansurilor
În cazul aplicării regimului special:

❖Pentru TVA înscrisă în facturi nu se exercită dreptul de deducere;
❖Pentru avansurile încasate de la clienți nu se colectează TVA dacă nu este posibilă
determinarea valorii achizițiilor efectuate pentru prestarea serviciului unic;
❖Dacă plățile efectuate către prestatorii de servicii din componența serviciului unic
sunt realizate în valută, cursul de schimb utilizat la stabilirea sumei ce este plătită este
cel de la data prestării serviciului, respectiv cel de la data emiterii facturii finale.
Reguli asociate TVA în situația plății sau încasării avansurilor
În cazul aplicării regimului normal:

❑Pentru facturile de avans primite de la furnizori interni se va exercita dreptul de
deducere a TVA;
❑Nu există situația facturilor externe deoarece în cazul acestora nu se poate aplica
regimul normal de taxare;
❑Pe facturile de avans emise se înscrie TVA, utilizându-se cota specifică serviciului
prestat.
4.3 Operațiuni contabile reprezentative în activitatea agentiilor
de turism
Aplicație
O agenție de turism intermediară înregistrată în scopuri TVA primește un avans, de la o
persoană fizică, în valoare de 2.000 lei pentru vânzarea unui pachet turistic (reprezentat
de transport, cazare și masă în Croația) organizat de o agenție touroperatoare (valoarea
pachetului stabilită de agenția organizatoare este de 7.500 lei). Agenția intermediară
achită aceeași sumă drept avans pentru pachetul care urmează a fi vândut. Comisionul
reținut de intermediară este de 3% din valoarea pachetului. Ulterior, este tranzacționat
pachetul turistic, realizându-se și decontările între participanții la operațiune.
de turism
Aplicație
O agenție de turism organizatoare vinde un pachet turistic în valoare de 1.300 de
euro, format din servicii de cazare cu regim de masă all inclusive, în cadrul Uniunii
Europene și transport.
Agenția de turism contractează:
✓ servicii de cazare cu regim de masă all inclusive, în cadrul Uniunii Europene, în
valoare de 700 euro;
✓ servicii de transport în valoarea de 500 lei.
Încasează un avans de 400 euro, la un curs de 4,70 lei/euro, diferența fiind primită cu
5 zile înainte de plecare, odată cu facturarea serviciilor către beneficiar (la un curs de
4,75 lei/euro). Primește facturile de la furnizorii de servicii, achitându-le în aceeași zi.
Pentru serviciile de cazare cursul de la data facturării este de 4,72 lei/euro.
de turism
Aplicație
O agenție de turism organizatoare vinde un pachet turistic, cazare cu regim de masă all
inclusive în Bulgaria și Turcia, în valoare de 2.400 euro. Cursul de schimb la data facturării către
călător 4,78 lei/euro.
Agenția primește facturile pentru serviciile contractate:
➢ servicii de cazare cu regim de masă all inclusive în Bulgaria de 800 euro, curs valutar la
data emiterii facturilor 4,75 lei/euro;
➢ servicii de cazare cu regim de masă all inclusive în Turcia de 1.200 euro, curs valutar la
data emiterii facturilor 4,80 lei/euro;
Facturile de la furnizorii de servicii se achită în ziua primirii (nu există diferențe de curs
valutar).
În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct
al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene, se
consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenția de
turism aferentă operațiunilor realizate în afara Uniunii Europene.
de turism
Aplicație
O agenție de turism organizatoare, care aplică regimul normal de taxare,

vinde un pachet turistic în valoare de 4.500 lei, care cuprinde cazare,
masa și transport la/către o unitate turistică din România.
Serviciile achiziționate de agenția turistică sunt reprezentate de:
- cazare – 1.900 lei;
- masă – 1.200 lei (unitate de servire distinctă);
- transport – 500 lei;
În cazul regimul normal de taxare se facturează fiecare componentă a serviciului unic la

cota taxei corespondente fiecărei componente. Baza de impozitare a fiecărei componente
facturate va cuprinde și marja comercială repartizată proportional în funcție de
contribuția fiecărui serviciu prestat la valoarea serviciului unic.
restaurante
4.4 Aspecte contabile privind activitatea structurilor de primire
turistică
Conform normelor de reglementare a activității de turism, structurile care deservesc acest

sector se grupează în:
structuri de primire turistică cu funcţiune de cazare: hoteluri, hoteluri apartament,
hosteluri, moteluri, vile turistice, cabane turistice, bungalow-uri, sate de vacanţă,
campinguri, popas turistic, căsuţe tip camping, apartamente şi camere de închiriat în
locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime inclusiv pontoane plutitoare, pensiuni turistice
şi pensiuni agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
structuri de primire turistică cu funcţiune de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie
din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare (inclusiv cele care deservesc
acestora), unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele
administrate de societăţi comerciale de turism, restaurante, baruri, unităţi de fast food,
cofetării, patiserii şi care sunt atestate conform legii.
Ordinul nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea
certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi
alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 353 din 14 iunie 2013
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică se

clasifică pe stele şi respectiv, margarete în cazul pensiunilor turistice şi agroturistice,
în funcţie de caracteristicile constructive, dotările şi calitatea serviciilor pe care le
oferă.
În România pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire turistice
cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:
❖hotel de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
❖hotel-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
❖motel de 3, 2, 1 stele;
❖hostel de 3, 2, 1 stele;
❖vilă turistică de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
❖bungalow de 3, 2, 1 stele;
❖cabană turistică de 3, 2, 1 stele;
❖sat de vacanţă de 3, 2 stele;
❖camping, popas turistic, căsuţe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;
❖pensiune turistică şi pensiune agroturistică de 5, 4, 3, 2, 1 margarete;
❖apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;
❖structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe pontoane plutitoare, nave maritime
şi fluviale de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
Cazarea este funcția principală a unităților hoteliere, indiferent de mărimea,

tipul, categoria de confort sau gradul de dotare a acestora. Ea presupune existența
unui spațiu și a echipamentului necesar asigurării condițiilor de odihnă și de igienă
ale turistului.
Conținutul acestui serviciu este determinat de faptul că obiectivul de cazare
îndeplinește pentru turist rolul de domiciliu temporar, trebuind deci să dețină o
funcționalitate complexă. Unitățile de cazare oferă și servicii complementare,
precum: servicii poștale, schimb valutar, spălatul și călcatul hainelor, parcarea
atoturismelor, păstrarea obiectelor de valoare etc .
Datorită complexității activității este indicat ca organizarea contabilității de
gestiune să se realizeze pe centre de profit, respectiv: cazare, restaurant, spa,
magazin etc.
Stocurile se organizează pe gestiuni (materii prime, materiale, mărfuri etc), iar
evidența analitică a acestora se ține, în general, cantitativ-valoric. Această metodă
constă în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri, în cadrul fiecărei gestiuni,
iar în contabilitate cantitativ-valoric.
Reguli privind întărirea disciplinei financiare
Deoarece activitatea în cadrul unităților de cazare poate genera o utilizare
semnificativă a numerarului sunt de interes sporit prevederile Legii 70/2015 pentru
întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar, care
stipulează că pot fi efectuate:
➢încasări în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană;
➢încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi
funcţionează în baza legislaţiei în vigoare în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la
o persoană;
➢plăţi în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon
total de 10.000 lei/zi;
➢plăţi către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi funcţionează în
baza legislaţiei în vigoare, în limita unui plafon zilnic total de 10.000 lei;
➢plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit
pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare;
Sunt interzise:
✓încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este
mai mare de 5.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and
carry;
✓fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror
valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei.
✓acordarea oricăror avantaje clienţilor pentru efectuarea de plăţi în numerar.
Se pot achita facturi cu valori care depăşesc plafonul de 5.000 lei, către furnizorii de
bunuri şi servicii, respectiv de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry,
astfel:
❖ 5.000 lei/10.000 lei în numerar,
❖ suma care depăşeşte acest plafon poate fi achitată numai prin instrumente de
plată fără numerar.
În cazul returnării de bunuri de către persoanele fizice şi, respectiv, neprestării de

servicii către persoanele fizice, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată în numerar
în limita a 10.000 lei, sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin
instrumente de plată fără numerar.
Prin excepţie, în cazul în care, la data restituirii, persoanele fizice declară pe
propria răspundere că nu mai deţin cont bancar, restituirea se poate face integral în
numerar, indiferent de nivelul sumei care trebuie restituită.
Operaţiunile de încasări în numerar efectuate de la persoane fizice, reprezentând
cesiuni de creanţe, primiri de împrumuturi sau alte finanţări, precum şi contravaloarea
unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii se efectuează în limita unui plafon
zilnic de 10.000 lei de la o persoană.
Legea 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi
în numerar, publicată în Monitorul Oficial, Nr. 242 din 9 aprilie 2015
Aplicatie
O unitate de cazare încasează ca avans, în urma rezervării printr-un site specializat,

suma de 2.500 lei, reprezentând cereri de cazare exprimate de 2 clienti (1.500 lei de la
clientul A si 1.000 lei de la clientul B).
Clientul B anulează rezervarea, iar condițiile specifice unității prevăd rambursarea a
jumătate din avans.
Clientul A sosește în unitate, achitând în numerar o diferență din tariful de cazare în
valoare de 600 lei, precum și o taxa de stațiune în sumă de 25 lei.
Aplicatie
O unitate hotelieră emite o factură de cazare în valoare de 1.700 lei, care a fost
achitată cu tichete de vacanță.
Tariful include micul dejun (valoare 60 lei). Bunurile achiziționale pentru mic dejun
au o valoare de intrare de 30 lei.
În timpul cazării turistul a consumat din minibar sucuri în valoare de 40 lei (adaos
comercial 40%) și bauturi alcoolice in valoare de 50 lei (adaos comercial 80%). De
asemenea, a efectuat convorbiri telefonice în valoare de 100 de lei și a utilizat facilitățile
SPA, a căror contravaloare a fost de 50 lei. Consumurile suplimentare facturii inițiale au
fost achitate cu cardul bancar (vânzătorul și clientul au conturi deschise la bănci
diferite). .
4.4.2 Aspecte contabile privind operațiunile specifice unităților
de alimentație publică
Activitatea de alimentație publică presupune organizarea realizării produselor
culinare și de cofetărie-patiserie, precum și vânzarea acestora către populație în scopul
consumului.
Alimentația publică prezintă o serie de caracteristici, printre care se numără:
❖Sfera de cuprindere largă a cheltuielilor care formează costul de producție a
preparatelor culinare și a celor accesorii vânzării acestora;
❖Cererea pentru produsele și serviciile specifice dependentă de factori precum: ora
exactă, zilele saptămânii, anotimpuri etc.;
❖Programarea minuțioasă în ceea ce privește cantitatea de produse ce va fi preparată
și pregatită pentru ziua următoare și nu numai, datorită variației cererii și a termenului
limitat de comercializare;
❖Modificarea periodică a unei părți din structura preparatelor și a componenței
meniului;
❖Procesele de preparare ar trebui să fie fără stoc ;
❖Flexibilitatea formațiilor de lucru și a orarului de funcționare.
În cadrul unităților de alimentatie publică se desfăsoară o activitate complexă,

deoarece se întrepătrund mai multe preocese economice (prestări servicii, comerț,
producție).
Din acest motiv, se impune organizarea corespunzătoare a contabilității analitice a
stocurilor prin utilizarea metodelor adecvate, precum și existența mai multor gestiuni
în cadrul aceleiași entități.
Printre documentele întocmite în cadrul restaurantelor se numără:
✓ Necesarul de consumuri – necesarul periodic de materii prime și materiale;
✓ Rețetarul - materiile prime și materiale utilizate pentru obținerea produselor
finite;
✓ Nota de recepție și constatare de diferențe - servește ca document pentru
recepția bunurilor aprovizionate, pentru încărcare în gestiune și ca document
justificativ de înregistrare în contabilitate;
Printre documentele întocmite în cadrul restaurantelor se numără:
✓ Bonul de predare, transfer, restituire servește ca: document justificativ pentru
încărcare/descărcare în/din gestiune și ca document justificativ de înregistrare
în contabilitate;
✓ Borderoul de achiziție - pentru achiziționarea stocurilor de la persoane fizice;
✓ Bonul de consum - se întocmește pe măsura eliberării materiilor prime și a
materialelor din magazie pentru consum;
✓ Fișa de magazie - servește ca document de evidență a intrărilor, ieșirilor și
stocurilor de bunuri materiale;
✓ Rapoart de gestiune - document de evidență global valorică a gestiunii
restaurantelor;
✓ Centralizatorul de produse finite realizate - sinteza produselor realizate;
✓ Raportul de vânzări - evidențiază vânzările pe gestiuni;
✓ Balanța stocurilor - -reflectă intrările, ieșirile și stocurile de bunuri materiale;
✓ Situația privind consumul pentru producția realizată – evidențiază consumurile
aferente producției obținute;
Aplicarea TVA în alimentația publică
Cota redusă de TVA 9%
❑ Se aplică asupra bazei de impozitare și pentru următoarele livrări de bunuri:

✓ alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate
consumului uman și animal,
✓ animale și păsări vii din specii domestice,
✓ semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor,
✓ produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele.
❑ Cota redusă de taxă de 9% se aplică pe tot lanțul economic de la producție până la
vânzarea către consumatorul final de către toți furnizorii, indiferent de calitatea
acestora, respectiv producători sau comercianți, pentru livrarea bunurilor care se
încadrează la coduri NC specifice, indiferent de destinația acestora.

❑ Exemple de coduri NC pentru care TVA de 9% se aplică pe tot lanțul economic:
✓ animale vii și păsări vii, din specii domestice destinate consumului alimentar uman sau animal
sau destinate producerii de alimente pentru consumul uman sau animal, de materii prime sau
ingrediente pentru prepararea alimentelor pentru consumul uman sau animal, inclusiv în cazul în
care acestea sunt utilizate pentru reproducție;
✓ carne și organe comestibile care se încadrează la codurile NC 0201 - 0210;
✓ pești și crustacee, moluște și alte nevertebrate acvatice, cu excepția peștilor ornamentali vii;
✓ lapte și produse lactate care se încadrează la codurile NC 0401 - 0406;
✓ ouă de păsări care se încadrează la codurile NC 0407 – 0408;
✓ miere naturală;
✓ legume, plante, rădăcini și tuberculi, alimentare;
✓ fructe comestibile, coji de citrice sau de pepeni;
✓ cafea, ceai și mirodenii;
✓ grăsimi și uleiuri de origine animală sau vegetală, produse ale disocierii acestora, grăsimi
alimentare prelucrate,
✓ zaharuri și produse zaharoase;
✓ reziduuri și deșeuri ale industriei alimentare, alimente preparate pentru animale etc.

❑ În situația în care se comercializează un pachet care cuprinde bunuri supuse atât
cotei reduse de TVA, cât și cotei standard de TVA, la un preț total, și nu se poate
stabili o operațiune principală, se aplică cota de TVA corespunzătoare fiecărui
bun, în măsura în care bunurile care compun pachetul pot fi separate.
❑ În caz contrar se consideră că are loc o operațiune complexă unică, aplicându-se
cota standard de TVA la valoarea totală a pachetului.
❑ Se exceptează bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor.
Exemplul: Vânzarea unui coș care are un preț total, care cuprinde atât produse alimentare,
cât și băuturi alcoolice și produse cosmetice.(?)
Se aplică cota de TVA aferentă fiecărui produs în parte, în măsura în care bunurile care
compun coșul pot fi separate, în caz contrar aplicându-se cota standard de TVA la valoarea
totală a coșului.
Exemplu: La vânzarea unui aragaz, comerciantul oferă gratuit un pachet de spaghete. (?)
Se consideră că acesta este acordat gratuit, în scopul stimulării vânzărilor, iar cota
aplicabilă pentru vânzarea aragazului este de 19%.
Exemplu: Un restaurant vinde și mâncare pentru a fi servită în afara locației restaurantului (?).
Nu este considerată prestare de servicii de restaurant, ci livrare de bunuri.
Se aplică cota redusă de TVA de 9%, inclusiv pentru caserola sau paharele în care sunt servite
alimentele sau băuturile nealcoolice, chiar dacă contravaloarea acestora ar fi evidențiată separat pe
bonul fiscal.
În acest caz se consideră că livrarea alimentelor este livrarea principală care atrage aceeași
cotă de TVA livrării caserolei sau a paharului, acestea fiind livrări accesorii, nu un scop în sine
pentru client.

Orice combinație de băuturi alcoolice și nealcoolice indiferent de concentrația alcoolică este
considerată băutură alcoolică.
Pentru băuturile alcoolice servite la restaurant sau oferite în cazul serviciilor de catering se
aplică cota standard de TVA, dar nu se consideră că are loc o livrare separată de bunuri,
oferirea de băuturi alcoolice făcând parte din serviciile de restaurant sau de catering.
Se aplică asupra bazei de impozitare și pentru următoarele livrări de bunuri și

prestări de servicii:
❖ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară,
inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
❖ serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele
decât berea care se încadrează la codul NC 22 03 00 10 (berea draft);
❖ livrarea alimentelor de înaltă valoare calitativă, respectiv produse montane, eco,
tradiționale, autorizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Livrarea
acestor alimente va fi însoțită de copia documentului de recunoaștere/ atestare/
certificare eliberat de autoritatea competentă, cu excepția livrării efectuate către
consumatorul final.

În sensul TVA, serviciile de restaurant și de catering reprezintă servicii care constau în
furnizarea de produse alimentare și/sau de băutură, preparate sau nepreparate, pentru
consumul uman, însoțită de servicii conexe suficiente care să permită consumul imediat al
acestora.
Furnizarea de produse alimentare și/sau de băutură este numai unul dintre elementele
unui întreg în care predomină serviciile.
Serviciile de restaurant constau în prestarea unor astfel de servicii în spațiile
prestatorului, iar serviciile de catering constau în prestarea unor astfel de servicii în afara
localurilor prestatorului.
Furnizarea de produse alimentare și/sau de băuturi, preparate sau nu, fie cu transport,
fie fără, dar fără vreun alt serviciu conex, nu se consideră a fi servicii de restaurant sau
catering, ci livrare de bunuri.
Pentru încadrarea din punct de vedere al TVA a unei operațiuni ca livrare de bunuri sau
prestare de servicii de restaurant sau catering trebuie efectuată o examinare calitativă a
întregii operațiuni, din care să reiasă dacă elementele de prestare de servicii care preced
și însoțesc livrarea alimentelor sunt sau nu preponderente.
În situația în care o persoană impozabilă se limitează la livrarea unor feluri de mâncare

standardizate la o locație precizată de client, fără nici un alt element suplimentar de prestare de
servicii, sau atunci când livrarea felurilor de mâncare reprezintă elementul predominant al unei
operațiuni, operațiunea reprezintă o livrare de alimente.
Elementele de prestare de servicii care însoțesc în mod normal o livrare de alimente și sunt
accesorii acesteia, nefiind de natură a conduce la încadrarea operațiunilor ca prestări de servicii
din punctul de vedere al TVA, includ:
➢ prezentarea alimentelor la raft, prepararea alimentelor, transportul alimentelor la destinația
indicată de client;
➢ răcirea sau încălzirea alimentelor, ambalarea alimentelor;
➢ punerea la dispoziția clientului de tacâmuri de unică folosință, furnizarea de șervețele de
hârtie, de muștar, ketchup, maioneză sau altele similare;
➢ furnizarea de cutii de gunoi, prezentarea generală a ofertei/meniului.
Elemente de prestare de servicii care pot conduce la încadrarea operațiunii drept prestare
de servicii de restaurant sau catering în sensul TVA.
Acestea includ, fără a se limita la acestea:
➢furnizarea unui cadru adecvat care permite consumul alimentelor,
➢servirea alimentelor,
➢furnizarea/punerea la dispoziție de personal de servire, de bucătari sau de personal pentru
curățenie, punerea la dispoziție a veselei sau a tacâmurilor, punerea la dispoziție a unui
mobilier adecvat consumului alimentelor, cum sunt mesele și scaunele;
➢curățarea sau debarasarea meselor;
➢consultanță individuală privind alegerea alimentelor, consilierea clienților cu privire la
compoziția și cantitatea mâncării pentru anumite evenimente.
Punerea la dispoziție a unor elemente de mobilier într-o zonă a cărei destinație principală
nu este facilitarea consumului de alimente nu constituie un element de natură a conduce
la încadrarea operațiunii drept prestare de servicii de restaurant (ex: elemente de mobilier
rudimentar, cum ar fi o tejghea sau mesele de bar, care nu permit clienților să ia loc).

Pentru încadrarea operațiunilor efectuate de o persoană impozabilă ca livrare de alimente
sau prestare de servicii de restaurant sau catering nu are relevanță codul CAEN atribuit
activității sale.
Complexitatea preparării mâncării nu are nicio influență asupra încadrării operațiunii.
În situația persoanelor impozabile care oferă clienților atât servicii de restaurant, cât
și livrări de alimente "la pachet", pentru calificarea operațiunii drept livrare de
alimente sau prestare de servicii de restaurant, este definitorie opțiunea clientului la
momentul efectuării comenzii.
În scopul încadrării unei operațiuni drept prestare de servicii de catering, mai multe combinații
de operațiuni pot fi luate în considerare în funcție de dorințele clienților:
❖ simpla pregătire și livrare a felurilor de mâncare
❖ prestația completă, care cuprinde, în plus, punerea la dispoziție a veselei, a mobilierului,
cum ar fi mese și scaune, prezentarea felurilor de mâncare, decorațiunile, punerea la dispoziție a
personalului care se ocupă cu servirea și cu consilierea pentru alcătuirea meniului și, dacă este
necesar, pentru alegerea băuturilor.

Exemplu:
O societate livrează mici, cârnați, cartofi prăjiți etc. clienților săi, în recipiente de unică
folosință sau reutilizabile. Clientul primește șervețele, tacâmuri de unică folosință sau
reutilizabile și ketchup, maioneză sau muștar. Societatea a instalat trei mese de bar în fața
standului. O parte din mâncare este livrată pentru consumul imediat și o parte este livrată
pentru a fi luată la pachet.
Interpretare
Indiferent dacă mâncarea este achiziționată de clienți pentru consumul la pachet sau
pentru consumul la fața locului, în ambele situații se consideră că societatea efectuează livrări
de alimente pentru care este aplicabilă cota de TVA de 9%.
Serviciile conexe furnizate, constând în punerea la dispoziție a meselor de bar și a
recipientelor/tacâmurilor de unică folosință sau reutilizabile, reprezintă servicii accesorii
livrării de bunuri, și nu servicii de natură a conduce la încadrarea operațiunii drept prestare
de servicii de restaurant.

Exemplu:
Un restaurant care se află în zona comună pentru servirea mesei a unui magazin de tip
mall servește produse alimentare (preparate sau preambalate) și băuturi (inclusiv alcoolice).
Clientul are posibilitatea de a consuma în cadrul zonei respective produsele astfel achiziționate,
având acces la zona de mese și scaune, fără însă ca restaurantul să aibă delimitată o zonă
proprie de mese sau o parte dintre acestea să îi fie dedicată exclusiv. Zona de mese și scaune
este folosită de către toți agenții economici care activează în mall în zona respectivă, pe baza
unor contracte încheiate de agenții economici cu proprietarul mall-ului.
Interpretare
Restaurantul pune la dispoziția clienților tăvi, farfurii/recipiente și tacâmuri de unică
folosință/reutilizabile. Deși restaurantul nu deține propriile mese și scaune pentru servirea
mesei, acestea aparținând proprietarului, dar suportă costurile de întreținere a spațiului de
servire, precum și alte costuri comune, cum ar fi debarasarea meselor, curățenia spațiilor
respective, accesul la toaletă etc., se consideră că oferă suficiente servicii conexe necesare
servirii mesei la locația sa.
Prin urmare, în situația în care clientul își exprimă opțiunea de a consuma alimentele la
fața locului, se consideră că restaurantul realizează prestări de servicii de restaurant.
restaurante
Aplicatie
Un restaurant realizează, pentru pregătirea preparatelor din meniu și pentru servirea/vânzarea acestora,
achiziții și cheltuieli, precum:
materii prime (carne vită, carne pui etc.), pe bază de factură, la un cost de achiziție de 2.450 lei, TVA 9%;
materii prime (cartofi) de la un producător (persoană fizică), cost de achiziție 150 lei;
materiale consumabile (ulei, condimente etc.), pe bază de factură, cost de achiziție 500 lei, TVA 9%;
apă plată, cost de achiziție 230 lei, TVA 9%;
sucuri naturale, cost de achiziție 200 lei, TVA 9%
bere (alcool 5%), la sticlă, cost de achiziție 240 lei, TVA 19%;
farfurii și tacâmuri, cost de achiziție 320 lei, TVA 19%;
caserole de unică folosință, cost de achiziție 80 lei, TVA 19%;
becuri pentru sala sala de servire, cost de achiziție 43 lei, TVA 19% etc.
Pentru bunurile achiziționate și vândute în aceeași stare unitatea practică un adaos comercial de 60%. Se
recepționează preparate culinare (realizate pe bază de rețetar) la un cost de producție de 5.800 lei (ca sumă a
costurilor de producție specifice sortimentelor obținute).
Unitatea oferă servicii conexe, având sală de servire și personal propriu dedicat restaurantului. Sunt servite
la fața locului preparate culinare, preț de vânzare 2.000 de lei fără tva, sucuri (întreaga cantitate
achiziționată), bere la sticlă (jumatate din cantitatea achiziționată). Clienții solicită și preparate la pachet (preț
1.500 lei, fără tva), care sunt livrate în caserole (jumătate din cantitatea achiziționată, preț de vânzare fără tva
60 lei), apă plata (întreaga cantitate achiziționată) și bere cu alcool (jumătate din cantitatea achiziționată).
Încasarea contravalorii bunurilor vândute este realizată prin card bancar.
❖ Operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea
cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu
amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să
utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
❖ Aceștia au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le
înmâneze clienților.
❖ La solicitarea clienților, vanzatorii elibereaza acestora și factură.
❖ În cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcțiune a
acestora, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru special,
întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită chitanțe, pentru respectivele
operațiuni și facturi, la cererea clientului.
➢ În cazul în care operatorii economici refuză emiterea și înmânarea bonului fiscal clientului
acesta din urmă are dreptul de a beneficia de bunul achiziționat sau de serviciul prestat fără
plata contravalorii acestuia.
➢ Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să
cuprindă cel puțin:
✓ denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent;
✓ adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal;
✓ logotipul și seria fiscală ale aparatului;
✓ numărul de ordine;
✓ data și ora emiterii;
✓ denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat;
✓ prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe
valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă;
✓ valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată;
✓ valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de
cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și
valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea
adăugată, dacă este cazul.
Rola-jurnal emisă cu aparatul de marcat electronic fiscal este documentul pe care se înscriu
toate datele din bonurile fiscale și se păstrează în arhiva operatorilor economici timp de 2 ani de la
data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.
Jurnalul electronic emis cu aparatul de marcat electronic fiscal este setul de fișiere
electronice securizate, existente în dispozitivul de memorare, care conține toate datele din bonurile
fiscale.
Jurnalul electronic se păstrează în dispozitivul de memorare, în arhiva operatorilor
economici, timp de 5 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.
Raportul fiscal de închidere zilnică este documentul emis cu aparatul de marcat

electronic fiscal care conține date de sinteză cu caracter fiscal:
❑ denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent;
❑ adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal;
❑ logotipul și seria fiscală ale aparatului;
❑ numărul de ordine numerotat progresiv;
❑ data și ora emiterii;
❑ numărul bonurilor emise în ziua respectivă;
❑ valoarea totală a operațiunilor efectuate și totalul taxei pe valoarea adăugată, cu
precizarea nivelului cotei, valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe
valoarea adăugată, precum și valoarea taxelor care nu se cuprind în baza de
impozitare a taxei pe valoarea adăugată.
Registrul special și raportul fiscal de închidere zilnică sunt documente avute în vedere de
către organele fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării
impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.
Registrul special se arhivează și se păstrează pe o perioadă de 10 ani, iar raportul fiscal de
închidere zilnică, pe o perioadă de 5 ani
***Ordonanță de urgență nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate
de marcat electronice fiscal, republicată și modificată, ultima modificare prin Legea nr. 136/2019,
publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 17 iulie 2019
restaurante
❖ În cazul unităților (microintreprinderi) ce își desfășoară atât activitate de restaurant/ bar de

zi, cât și activitate de bar de noapte, evidența contabilă trebuie organizată astfel încât să
permită identificarea veniturilor și cheltuielilor specifice fiecărei activități (de zi sau de
noapte).
❖ Determinarea veniturilor aferente barului de noapte se face pe baza bonurilor fiscale
eliberate de casa de marcat în intervalul aprobat ca fiind “de noapte” și a monetarului
distinct pentru această activitate.
❖ Pentru determinarea cheltuielilor aferente activității de noapte se poate face recepția
mărfurilor la începerea programului și la sfârșitul acestuia sau se pot aloca proporțional în
funcție de mărimea veniturilor obținute din activitatea de bar de noapte raportată la
veniturile totale obținute.
❖ Prin aplicarea aceluiași procent (venituri din activitatea de bar de noapte/ venituri totale)
asupra cheltuielilor administrative, cu mărfurile sau materiile prime care nu se pot identifica
specific, chirie spațiu, alte cheltuieli comune, care nu se pot identifica în mod distinct ca
fiind aferente activității de bar de noapte se obține volumul cheltuielilor aferente acestor
activități
❖ Încadrarea pe tipuri a unităţilor independente (neincluse în structurile de primire turistice)

se realizează de către agenţii economici conform Hotărâre de Guvern nr.843/1999 privind
încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire
turistice, publicata Monitorul Oficial nr. 510/1999.
❖ Bar - unitate de alimentaţie publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi
alcoolice şi nealcoolice, un sortiment restrâns de produse culinare. Cadrul ambiental este
completat cu program artistic, audiţii muzicale, jocuri electronice şi video.
❖ Bar de zi - unitate care poate funcţiona ca subunitate distinctă în cadrul restaurantelor, precum şi
ca unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice şi nealcoolice,
simple sau în amestec, cafea, gustări în sortiment restrâns, specialităţi de cofetărie.
❖ Bar de noapte - unitate de alimentaţie publică cu caracter distractiv, având orar de funcţionare pe
timpul nopţii. Prezintă un program variat de divertisment, de music-hall şi dans, iar
consumatorilor li se oferă o gamă variată de băuturi, mai ales de cocteiluri, gustări, sortiment
restrâns de preparate la grătar, specialităţi de cofetărie-patiserie
❖ Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,

discotecilor sau cazinourilor trebuie să organizeze și să conducă evidența contabilă pentru
stabilirea veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare activităților vizate.
❖ În cazul în care impozitul pe profit datorat este mai mic decât 5% din veniturile înregistrate în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile, aferente activităților vizate,
contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acest impozit se
adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activități, impozit calculat potrivit
prevederilor titlului II din Codul fiscal.
❖ Unitățile de alimentație publică care funcționează în regim de bar de noapte sunt obligate să
asigure ordinea în spațiile proprii, precum și în cele din vecinătatea localului, pe o rază de
50 de metri de la ușa de acces, prin personal specializat angajat sau prin contractarea
serviciilor de pază și protecție, în măsură să intervină cu operativitate pentru rezolvarea
situațiilor legate de persoanele care au frecventat localul.
❖ Orarul nu este unul standard, acesta este cel care va fi aprobat de către primărie, ca urmare a
solicitării depuse, în general fiind considerat orar de noapte peste ora 23.00.
❖ Persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 - Restaurante, 563 -Baruri
și alte activități de servire a băuturilor și 932 - Alte activități recreative și distractive, potrivit
Clasificării activităților din economia națională - CAEN, actualizată prin Ordinul
președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării
activităților din economia națională - CAEN, datorează bugetului local al comunei, orașului
sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ-teritorială se desfășoară
activitatea, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea
acestor activități, în funcție de suprafața aferentă activităților respective, în sumă de:
✓ - până la 4.000 lei, pentru o suprafață de până la 500 m2, inclusiv;
✓ până la 8.000 lei pentru o suprafață mai mare de 500 m2.
❖ Nivelul taxei se stabilește prin hotărâre a consiliului local se face venit la bugetul local al al
unității administrative în a cărei rază teritorială se desfășoară activitatea.
➢ În situația în care unitatea organizează spectacole aceasta va datora impozit pe spectacole.
Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate
distractivă în România are obligația de a plăti impozitul pe spectacole.
➢ Impozitul pe spectacole se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza
căreia are loc manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă. Impozitul
pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea
biletelor de intrare și a abonamentelor.
➢ Consiliile locale hotărăsc cota de impozit:
❑ până la 2% pentru spectacolul de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă
manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice
competiție sportivă internă sau internațională;
❑ până la 5% în cazul oricărei altei manifestări artistice decât cele enumerate mai sus.
➢ Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite
de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare
înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
Impozitul specific
Impozitul specific anual, reglemetat prin derogare de la prevederile titlului II din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă impozitul
datorat de contribuabilii care au înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea
corespunzătoare următoarelor codurilor CAEN:
- 5510 - "Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare";
- 5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată";
- 5530 - "Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere";
- 5590 - "Alte servicii de cazare";
- 5610 - "Restaurante";
- 5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente";
- 5629 - "Alte servicii de alimentaţie";
- 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor".

Microîntreprinderile nu aplică impozitul specific unor activităţi
Impozitul specific
Sunt obligate la plata impozitului specific unor activităţi persoanele juridice române care la
data de 31 decembrie a anului precedent au îndeplinit, cumulativ, următoarele condiţii:
- aveau înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală sau secundară,
una dintre activităţile corespunzătoare codurilor CAEN enumerate;
- nu se află în lichidare, potrivit legii.
Declararea şi plata impozitului specific se efectuează semestrial, până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare. Suma de plată reprezintă o jumătate din impozitul specific anual.
Contribuabilii care, în cursul anului, realizează venituri şi din alte activităţi în afara celor
corespunzătoare codurilor CAEN obligate la plata impozitului specific aplică (pentru celelalte
activități) sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit conform Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal.
Acesți contribuabili aplică, deci, un regim mixt de impozitare fiind obligați să determine și să
plătească concomitent:
- impozit specific pentru veniturile realizate din activitățile corespunzătoare celor 8 coduri
CAEN menționate și
- impozit pe profit pentru veniturile obținute din celelalte activități. Microîntreprinderile nu
aplică impozitul specific unor activităţi.
Impozitul specific
Impozitului specific anual pentru contribuabilii care au înscrisă ca activitate principală sau
secundară activitatea cu codul CAEN: 5610 - "Restaurante", 5621 - "Activităţi de alimentaţie
(catering) pentru evenimente", 5629 - "Alte servicii de alimentaţie".
Impozit specific anual/unitate = k * (x + y * q) * z, unde:
k - 1400, valoarea impozitului standard (lei);
x - variabilă în funcţie de rangul localităţii (stabilită prin norme);
y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z - coeficient de sezonalitate (stabilită prin norme);
q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate-locaţie de
desfăşurare a activităţilor.
Pentru următoarele categorii de activităţi, aferente codului CAEN 5610: vânzători ambulanţi
la tonete de îngheţată; cărucioare mobile care vând mâncare; prepararea hranei la standuri din
pieţe, impozitul specific anual/unitate este în sumă de 1.500 lei.
Impozitul specific
secundară activitatea cu codul CAEN: 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor":
Impozit specific anual/unitate - k * (x + y * q) * z, unde:
k - 900, valoarea impozitului standard;
x - variabilă în funcţie de rangul localităţii (stabilită prin norme);;
y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z - coeficient de sezonalitate (stabilită prin norme);;
q - 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate - locaţie de
secundară activitatea cu codul CAEN: 5510 - "Hoteluri şi alte facilităţi de cazare", 5520 -
"Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată", 5530 - "Parcuri pentru rulote,
campinguri şi tabere", 5590 - "Alte servicii de cazare":
Impozit specific anual/unitate = k * nr. locuri de cazare, unde:
Impozit specific standard - k - LEI/loc cazare/an (stabilit de norme, în functie de rangul
localitatii și clasificarea unității de cazare)
Impozitul specific
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea prin două unităţi/restaurante

situate în Bucureşti în zone diferite, astfel:
— restaurantul 1 este situat în zona A şi are o suprafaţă de 80 mp;
— restaurantul 2 este situat în zona D şi are o suprafaţă de 80 mp.
Impozitul specific anual aferent fiecărui restaurant se calculează conform anexei nr.
1 la Legea nr-170/2016 privind impozitul specific unor activitati, după cum urmează:
Restaurantul 1: impozitul specific anual/unitate = k*(x + y*q)*z, unde:
k — 1.400, valoarea impozitului standard (lei);
x— 17, variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y— 16, variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de
desfăşurare a activităţii;
z — 0,45, coeficient de sezonalitate;
q — 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate — locaţie de
Valoarea impozitului specific anual pentru restaurantul 1 este: 1.400 * (17 + 16 *
0,9) *0,45 = 19.782 lei.
Impozitul specific
Restaurantul 2: impozitul specific anual/unitate = k*(x + y*q)*z, unde:

k— 1.400, valoarea impozitului standard (lei);
x— 13,5, variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y— 16, variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de
desfăşurare a activităţii;
z — 0,45, coeficient de sezonalitate;
q — 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate — locaţie de
Valoarea impozitului specific anual pentru restaurantul 2 este:
1.400 * (13,5 + 16 * 0,9) * 0,45 = 17.577 lei.
Valoarea totală a impozitului specific anual datorat de contribuabil se determină
prin însumarea impozitului specific anual aferent celor două restaurante, acesta fiind de:
19.782 lei + 17.577 lei = 37.359 lei.
în partidă simplă
5.1 Organizarea contabilității în partidă simplă

5.2 Reguli fiscale și obligații declarative
5.2.1 Modalități de stabilire a venitului net
5.2.2 Obligații privind declararea și plata impozitului pe venit
Sistemul de contabilitate în partidă simplă:

➢ presupune înregistrarea unei operaţiuni economice într-o singură
partidă sau un singur cont, şi anume pe o parte a contului la intrarea
valorii respective, urmând ca pe partea opusă să se consemneze ieşirea
aceleiaşi valori.
➢ reprezintă ansamblul registrelor şi documentelor financiar contabile,
legal reglementate, care servesc la evidențierea în contabilitate, în mod
cronologic şi sistematic, a operațiunilor economico-financiare
consemnate în documentele justificative.
Reglementările contabile privind contabilitatea în partidă simplă se aplică de către următoarele

categorii de persoane:
A. persoanele fizice şi asocierile fără personalitate juridică ale căror venituri sunt supuse
impozitului pe venit în conformitate cu prevederile Legii 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, al căror venit net anual este determinat în sistem real, pe baza
datelor din contabilitate, fiind obținut din următoarele surse:
✓ activități independente;
✓ cedarea folosinței bunurilor, inclusiv închirierea de imobile/apartamente/camere, de către persoane fizice
care desfășoară activități producătoare de venit și al căror venit net anual este determinat în sistem real;
✓ activități agricole, silvicultură şi piscicultură.
B. persoanele sau entitățile care, prin actul normativ de înființare, prin legi speciale sau prin alte
acte normative, au obligația ținerii contabilității în partidă simplă, cu excepția persoanelor
juridice fără scop patrimonial.
Persoanele care desfăşoară activități independente şi care au obligația ținerii contabilității în

partidă simplă sunt persoanele care obțin venituri din:
❖ activități economice (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi
familiale);
❖ profesii libere (medici, avocați, notari, auditori financiari, consultanți fiscali, experți
contabili, arhitecți şi alte profesii reglementate);
❖ drepturi de proprietate intelectuală (în condițiile în care optează pentru determinarea
venitului net în sistem real).
Persoanele fizice şi asocierile fără personalitate juridică ale căror venituri sunt supuse
impozitului pe venit (prezentate la pct. A) au obligația să conducă evidența contabilă pe baza
regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității
în partidă dublă, cu excepția celor pentru care în actul normativ de înființare, în legi speciale sau
în alte acte normative există prevederi exprese privind ținerea contabilității în partidă simplă.
Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale.
Pentru evidențierea în contabilitatea în partidă simplă a operațiunilor efectuate se utilizează
următoarele registre contabile:
a) Registrul-jurnal de încasări și plăți - servește la înregistrarea cronologică a tuturor sumelor
încasate și plătite, atât în numerar, cât și prin conturi bancare.
b) Registrul-inventar - folosit la înregistrarea elementelor de natura activelor și datoriilor
inventariate..
Registrul-jurnal de încasări și plăți se întocmește într-un exemplar, înregistrarea operațiunilor pe
baza documentelor justificative făcându-se distinct, pe fiecare operațiune de încasare/plată.
În Registrul-jurnal de încasări și plăți se înregistrează atât operațiunile în numerar, cât și cele
efectuate prin contul curent de la bancă, la valoarea prevăzută în documentele justificative, inclusiv taxa
pe valoarea adăugată.
Încasările din Registrul-jurnal de încasări și plăți cuprind:

✓ sumele încasate din desfășurarea activității;
✓ aporturile în numerar și prin conturi bancare aduse la începerea activității ori în cursul
desfășurării acesteia;
✓ sumele primite sub formă de credite bancare sau de alte împrumuturi;
✓ sumele primite ca despăgubiri;
✓ sumele primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donații;
✓ sumele primite reprezentând forme de sprijin cu destinație specială din fonduri nerambursabile
(subvenții);
✓ alte sume încasate (de exemplu: restituiri de impozite, taxe, penalități).
Plățile din Registrul-jurnal de încasări și plăți cuprind:
✓ plățile efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării de venituri;
✓ sumele reprezentând restituirea aporturilor în numerar și prin conturi bancare;
✓ sumele reprezentând rambursarea de credite bancare sau de alte împrumuturi;
✓ alte plăți efectuate (de exemplu: penalități, amenzi plătite ș.a.).
Sumele înregistrate în Registrul-jurnal de încasări și plăți se totalizează lunar.
În condițiile conducerii evidenței contabile în partidă simplă cu ajutorul tehnicii de calcul,

fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra în ordine cronologică, în funcție de data
efectuării operațiunii de încasare/plată.
Registrul-jurnal de încasări și plăți se editează anual sau la cererea organului de control.
Registrul-jurnal de încasări și plăți se arhivează împreună cu documentele justificative care
au stat la baza întocmirii acestuia.
Conținutul minimal obligatoriu de informații al Registrului-jurnal de încasări și plăți este

următorul:
- data efectuării operațiunii de încasare/plată;
- denumirea și numărul documentului justificativ care stă la baza înregistrării operațiunii;
- explicații privind natura operațiunii;
- suma încasată în numerar sau prin bancă, ce rezultă din fiecare document justificativ;
- suma plătită în numerar sau prin bancă, ce rezultă din fiecare document justificativ.
Registrul-inventar:
❖ servește ca document contabil de înregistrare a elementelor de natura activelor și
datoriilor inventariate (elementele patrimoniale, creanțele și datoriile).
❖ se întocmește de către persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă, într-
un exemplar.
❖ se completează la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar, precum și
cu ocazia încetării activității.
Registrul-inventar se completează prin înscrierea tuturor elementelor inventariate, element
cu element, sau prin preluarea totalurilor din listele de inventariere a elementelor grupate după
natura lor, potrivit opțiunii persoanei respective. În acest caz, listele de inventariere se anexează
la Registrul-inventar.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se
prezintă în mod ordonat și astfel completate, încât să permită în orice moment identificarea și
controlul operațiunilor economico-financiare efectuate.
În documentele financiar-contabile nu sunt admise:

➢ ștersături, modificări sau alte asemenea procedee
➢ lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea
➢ file lipsă.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca
acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul corect sau cifra corectă.
Corectarea se face pe toate exemplarele documentului financiar-contabil și se confirmă
prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul, menționându-se și data efectuării
corecturii.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza
cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care
normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul întocmit greșit se anulează și se
păstrează sau rămâne în carnetul respectiv.
Evidența imobilizărilor corporale (mijloace fixe) se ține cu ajutorul Fișei mijlocului fix.
Operațiunile efectuate în valută se evidențiază în contabilitate în moneda națională,
utilizându-se cursul de schimb valutar de la data efectuării operațiunii.
Prin curs de schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței
valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară
operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere
de documente).
Sumele aferente operațiunilor în valută se înregistrează în Registrul-jurnal de încasări și
plăți în lei, cu menționarea în coloana de explicații a valorii în valută.
Persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă pot folosi și alte formulare
prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activități economice specifice
(agricultură, exploatarea masei lemnoase, jocuri de noroc etc.).
Termenul de păstrare a Registrului-jurnal de încasări și plăți și a Registrului-inventar este de

10 ani.
Documentele justificative utilizate de persoanele care conduc contabilitatea în partidă simplă
se păstrează pe o perioadă de 5 ani, cu excepția statelor de salarii care se păstrează 50 de ani.
Documentele justificative care atestă proveniența unor bunuri cu durată de utilizare mai mare
decât 5 ani se păstrează pe perioada de utilizare a bunurilor.
Persoanele persoanele fizice şi asocierile fără personalitate juridică ale căror venituri sunt
supuse impozitului pe venit în conformitate cu prevederile Legii 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, al căror venit net anual este determinat în sistem real, care
optează pentru ținerea evidenței contabile pe baza regulilor contabilității în partidă dublă
organizează şi conduc contabilitatea proprie în baza reglementărilor contabile în vigoare, aplicabile
operatorilor economici, până la nivel de balanță de verificare, fără a întocmi situații financiare
anuale.
Persoanele care conduc evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă pot
trece la conducerea contabilității în partidă dublă de la începutut exercițiului financiar ulterior
celui în care au decis aceasta trecere. Sunt preluate pe baza inventarului şi a informațiilor privind
creanțele şi datoriile, ca solduri inițiale, la începutul exercițiului financiar pentru care au optat să
treacă la conducerea contabilității în partidă dublă, sumele din documentele întocmite pentru ținerea
contabilității în partidă simplă, respectiv din:
- Registrul‐inventar;
- Registrul‐jurnal de încasări şi plăți;
- Fişa mijlocului fix;
- Extras de cont;
- Alte documente.
Deschiderea conturilor de imobilizări, stocuri, creanțe, disponibilități băneşti şi datorii, în
vederea preluării în contabilitatea în partidă dublă a acestor elemente, se efectuează cu ajutorul
contului 455 "Sume datorate acționarilor/asociaților".
Prin excepție de la funcțiunea contului 455 "Sume datorate acționarilor/asociaților" prezentată

în reglementările contabile în vigoare, aplicabile operatorilor economici, la trecerea de la
contabilitatea în partidă simplă la contabilitatea în partidă dublă se efectuează următoarele
înregistrări:
➢ în creditul contului 455 "Sume datorate acționarilor/asociaților" se înregistrează soldurile
conturilor de natura activelor (imobilizări, stocuri, creanțe, disponibilități băneşti);
➢ în debitul contului 455 "Sume datorate acționarilor/asociaților" se înregistrează soldurile
conturilor de natura datoriilor.
Diferența dintre valoarea activelor şi valoarea datoriilor din contul 455 "Sume datorate
acționarilor/asociaților" se va reflecta în soldul acestuia, astfel:
➢ sold creditor ‐ când valoarea activelor este mai mare decât valoarea datoriilor;
➢ sold debitor ‐ când valoarea activelor este mai mică decât valoarea datoriilor.
Deschiderea conturilor de imobilizări, stocuri, creanțe, disponibilități banești, în vederea

preluării în contabilitatea în partidă dublă a acestor elemente:
1 % = 455 Y
Clasa 2 Imobilizări „Sume datorate X
X
Clasa 3 Stocuri acționarilor/asociaților”
X
Clasa 4 Creanțe
X
Clasa 5 Trezorerie
Deschiderea conturilor de datorii, în vederea preluării în contabilitatea în partidă dublă a
acestor elemente:
2 455 = % Z
„Sume datorate Datorii X

X
acționarilor/asociaților” Clasa 1 Capitaluri
X
Clasa 4 Terți
X
Clasa 5 Trezorerie
Persoane fizice şi asocierile fără personalitate juridică pentru care venitul net anual se
stabilește în sistem real, în baza datelor din contabilitate, au obligația să completeze Registrul de
evidență fiscală.
Contribuabilii care realizează venituri din activități independente pentru care venitul net
anual se stabilește pe baza normelor de venit au obligația să completeze în Registrul de evidență
fiscală numai partea referitoare la venituri.
Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pot completa în
Registrul de evidență fiscală numai partea referitoare la venituri sau își pot îndeplini obligațiile
declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit.
Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală și au optat
pentru stabilirea impozitului ca impozit final (pentru determinarea venitului net în sistem real) nu
au obligația de completare a Registrului de evidență fiscală.
Registrul de evidență fiscală:
❑ are ca scop înscrierea informațiilor care stau la baza determinării venitului net
anual/pierderii nete anuale cuprins/cuprinse în Declarația privind venitul realizat din România.
❑ se completează anual cu totalul veniturilor și totalul cheltuielilor efectuate în scopul
realizării acestora, în anul curent, pentru întreaga perioadă de activitate desfășurată în anul fiscal
precedent, până la data depunerii Declarației privind venitul realizat din România.
Înregistrarea venitului brut anual în Registrul de evidență fiscală se efectuează în funcție de

natura activității, pe fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit.
Constituie venit brut anual totalul veniturilor în bani și în natură realizate în cadrul unui an
fiscal. TVA colectată nu reprezintă venit și nu se înregistrează în Registrul de evidență fiscală.
Cheltuielile deductibile anual se evidențiază în Registrul de evidență fiscală, după caz, în
funcție de natura acestora, pe fiecare sursă din fiecare categorie de venit.
5.2Reguli fiscale și obligații declarative
Stabilirea venitului net anual din activități independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din
contabilitate ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri,
cu excepția situațiilor în care:
❑ contribuabilii realizează venituri în baza contractelor de activitate sportivă;
❑ contribuabilii care au obligația de a stabili venitul net anual pe baza normelor de venit.
Venitul brut cuprinde:
➢ sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;
➢ veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o
activitate independentă;
➢ câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă,
exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității;
➢ veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă
persoană;
➢ veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate
independentă;
➢ veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe
autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile efectuate în scopul desfășurării

activității independente, pentru a putea fi deduse, în funcție de natura acestora, sunt:
• să fie efectuate în cadrul activităților independente, justificate prin documente;
• să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite, etc.
În cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente, altele decât
venituri din profesii liberale, venitul net anual se determină pe baza normelor de venit de la locul
desfășurării activității.
Norma de venit pentru fiecare activitate desfășurată de contribuabil, stabilită anual de Direcțiile generale
regionale ale finanțelor publice, respectiv a municipiului București, nu poate fi mai mică decât salariul de
bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulțit cu 12.
Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul fiscal
anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro,
începând cu anul fiscal următor au obligația determinării venitului net anual în sistem real.
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de

norme de venit, au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.
Opțiunea de a determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate,
este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se
consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la
sistemul anterior.
Persoanele care realizează venituri din activități independente pentru care venitul net
anual se stabilește pe baza normelor de venit au obligația stabilirii impozitului anual
datorate prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final.
Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la data de 15
martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Printre cazurile particulare:
Contribuabilii care realizează venituri în baza contractelor de activitate sportivă,

încheiate potrivit Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și
completările ulterioare, datorează impozit pe venit, impozitul fiind final.
Plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a
conduce evidență contabilă au și obligația de a calcula, de a reține și de a plăti impozitul
corespunzător sumelor plătite prin reținere la sursă.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut și se reține
la sursă, de către plătitorii de venituri, la momentul plății venitului. Impozitul calculat și
reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor și drepturi
conexe dreptului de autor, inclusiv din crearea unor lucrări de artă monumentală, brevete de
invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii pentru produse
semiconductoare și altele asemenea.
Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează
impozit pe venit, impozitul fiind final.
Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv din crearea unor lucrări de artă
monumentală, se determină de către plătitorii venitului, persoane juridice sau alte entități care au
obligația de a conduce evidență contabilă, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor
determinate prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net și se reține la sursă,
de către plătitorii de venituri, la momentul plății veniturilor. Impozitul calculat și reținut reprezintă
impozit final și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care a fost reținut.
Contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze
pentru determinarea venitului net în sistem real.
Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din
derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere, precum si cei care obțin
venituri din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare de 5 camere de închiriat,
situate în locuințe proprietate personală califică aceste venituri în categoria venituri din
activități independente, începând cu anul fiscal următor.
De la data producerii evenimentului, respectiv de la data depășirii numărului de 5
camere de închiriat, și până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se
realizează în sistem real, potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din
activități independente.
Contribuabilii, care desfășoară activitate, în cursul anului fiscal, în mod individual

sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică, sunt obligați să depună la
organul fiscal competent Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile
sociale datorate de persoanele fizice, pentru venitul estimat a se realiza în fiecare an
fiscal, indiferent dacă în anul fiscal anterior au înregistrat pierderi, până la data de 15
martie inclusiv a fiecărui an.
Fac excepție contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se reține la
sursă.
Începerea unei activități în cursul anului fiscal generează obligația depunerii
declarației unice în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.
Obligativitatea depunerii Declarației unice există indiferent dacă persoanele

determină venitul net pe bază de norme de venit, determină cheltuielile se determină în
sistem forfetar sau au optat pentru determinarea venitului net în sistem real.
Contribuabilii enumerați au obligația estimării venitului net anual pentru anul fiscal
curent, în vederea stabilirii impozitului anual estimat și a contribuțiilor sociale.
Impozitul se determină de către contribuabil prin aplicarea cotei de 10% asupra
venitului net anual estimat considerat venit impozabil, iar plata se efectuează la bugetul
de stat, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe venitul anual estimat se acordă o
bonificație. Nivelul bonificației și termenele de plată cu anticipație se stabilesc prin legea
anuală a bugetului de stat. Valoarea bonificației nu intră în baza de calcul al impozitului
pe venit.

Limbă

Cursuri CA 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri CA 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATE

EVP – 50% (fără condiţie de min. 5):

➢Test 1 (7 decembrie 2020) – 70% -platforma

Examen în sesiune– 50% – promovare

Cap. 2 Particularități ale contabilității în agricultură

Cap. 3 Aspecte privind contabilitatea construcțiilor

Cap.4 Contabilitatea operațiunilor din turism, hoteluri și restaurante

Cap.5 Contabilitatea în partidă simplă

1.1. Clasificarea entităților economice

1.2. Cadrul general de aplicare a normelor contabile

1.3. Elemente de organizare și conducere a contabilității

- Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea,

✓ Instituţiile publice sunt, de regulă, persoane juridice create prin acte

Principiile contabile Dominat de principiul prudenței Prezentarea imaginii fidele

• organizează conturile într-un singur flux sau circuit,

- Sistemul contabil dualist -

Contabilitatea financiară (informaţii publice):

Contabilitatea de gestiune (informaţii confidenţiale):

Sistemul de • presupune înregistrarea unei operaţiuni

Sistemul de • consemnează concomitent orice operaţiune

LEGEA CONTABILITĂȚII NR. 82/1991.

• trasează liniile generale privind desfășurarea activității de reflectare în

Categorie entitate Norma contabilă

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014

• Contabilitatea se ține în limba română şi în moneda națională.

contul de profit şi pierdere (V, Ch);

situaţia modificărilor capitalului propriu (CP);

situaţia fluxurilor de trezorerie (Î, Pl);

notele explicative la situaţiile financiare anuale (explicaţii)

Este obligatorie prezentarea tuturor componentelor?

Depinde de dimensiunea entități!!!

Nu depășesc limitele a cel puțin două din

total active: 1.500.000 lei, bilanțul prescurtat;

cifră de afaceri netă: 3.000.000 lei, contul de profit și

număr mediu de salariaţi în cursul

total active: 17.500.000 lei, bilanțul prescurtat;

cifră de afaceri netă:

număr mediu de salariaţi în notele explicative la situaţiile

opțional – SMCP, SFT

Depășesc limitele a cel puțin două

total active: 17.500.000 lei,

cifră de afaceri netă: 35.000.000 setul complet

număr mediu de salariaţi în

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine

Situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează de către directorul

 Datoria reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din

 Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în

Caracteristicile calitative fundamentale ale informaţiilor din

Caracteristicile calitative care amplifică utilitatea informaţiilor

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se

Evaluarea la inventar și la prezentarea elementelor în bilanț

• Evaluarea cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum bunurile

2.1 Forme de organizare ale entităților din agricultură

2.2. Structuri contabile și documente utilizate preponderent

2.3. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor specifice

Agricultura se deosebește de celelalte domenii ale

❖ Cooperativa agricolă - este o asociație autonomă cu un număr nelimitat de membri,

❖ Societatea agricolă - este o formă alternativă de organizare a activității în agricultură.

❖ Formele de asociere în care proprietățile sunt administrate împreună de persoane

Exploataţie agricolă - formă de organizare alcătuită din ansamblul unităţilor utilizate

(Legea nr. 37/2015 privind clasificarea fermelor şi exploataţiilor agricole, cu