Bagrii Cristina,grupa 202.

1  Politologia, ca ştiinţă de sine stătătoare, este o disciplină nouă în cadrul

ştiinţelor politice şi sociale, desprinsă din filosofie, drept, istorie, psihologie şi
sociologie.
Termenul de politologie a fost utilizat pentru prima dată la mijlocul secolului
trecut. El a fost propus de analistul german Eugen Fischer Baling şi promovat, în
1954, de olandezul Gert von Eynern. În Franţa a fost lansat de André Thérive.
Într-o accepţie largă, obiectul de studiu al politologiei îl constituie politicul,
înţeles ca un subsistem, cel mai dinamic, al sistemului social global. Adică acea
parte a realităţii sociale care are în vedere relaţiile politice, instituţiile politice şi
valorile politice.

În legatura cu impactul ei asupra domeniului politic, politologia are urmatoarele

functii

o functie cognitiva - si propune sa înteleaga, sa cunoasca domeniul, fenomenul

politic

2. o functie normativa - având ca scop final organizarea si conducerea politica tot

mai eficienta a societatii, politologia propune caile, mijloacele si metodele cele mai
adecvate în acest sens;

3. o functie prospectiva - pe baza unor investigatii, politologia face previziuni

menite sa descifreze tendintele fenomenului politic, schimbarile ce survin în cadrul
raporturilor sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres
ale societatii;

4. o functie educativa - politologia vizeaza implicarea constienta, responsabila a

fiecarui cetatean în activitatea politica în cadrul careia sa primeze (în ciuda
globalizarii) spiritul patriotic, democratic, respectarea valorilor general-umane.

În legatura cu impactul ei asupra domeniului politic, politologia are urmatoarele

functii

o functie cognitiva - si propune sa înteleaga, sa cunoasca domeniul, fenomenul

politic

2. o functie normativa - având ca scop final organizarea si conducerea politica tot

mai eficienta a societatii, politologia propune caile, mijloacele si metodele cele mai
adecvate în acest sens;

3. o functie prospectiva - pe baza unor investigatii, politologia face previziuni

menite sa descifreze tendintele fenomenului politic, schimbarile ce survin în cadrul
raporturilor sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres
ale societatii;

4. o functie educativa - politologia vizeaza implicarea constienta, responsabila a

fiecarui cetatean în activitatea politica în cadrul careia sa primeze (în ciuda
globalizarii) spiritul patriotic, democratic, respectarea valorilor general-umane.

2 Democrația este cea mai răspândită formă de guvernare de astăzi și este adesea
luată ca o măsură a cât de bine funcționează o națiune.

Democrația - este o formă de organizare politică în care oamenii și împinge, și care

acceptă și respectă legile, deciziile. Democrația are multe avantaje:

Principal avantajele democrației ele cad pe protejarea integrității și a drepturilor

omului individului. Democrația își protejează cetățenii de regimurile cu un singur
lider, prevenind astfel autocrația.

Această formă de organizare a societății oferă un control eficient al instituțiilor

politice și a funcționarilor, precum și previne abuzul de putere și nu permite
separarea partidului de guvernământ a poporului.
Democrația este o formă de organizare a unei astfel de putere, în care vocea
fiecărei persoane nu va fi ascultat doar, și luate în considerare, și va avea greutatea
sa în procesul de luare a deciziilor.
Se crede că stabilitatea politică este garantată pentru o democrație reprezentativă.
profesionalismul autorităților.
În discuția unuia sau o altă problemă în Parlament, acest lucru face posibilă
atingerea unui echilibru de interese.
CONTRA ȘI PUNCTELE SLABE ALE DEMOCRAȚIEI
1) Este foarte dificil de a atrage fiecare persoană sau societate să participe activ la
viața politică, fără violență, așa cum cei mai mulți oameni sunt dispuși să accepte
participarea voluntară în politică.
2) Se întâmplă adesea ca puterea cade în mâinile unui lider adevărat, și
demagomam.
3) O mare varietate de lideri, o mare varietate de opinii împiedică să selectați o
singură soluție.
4) Oamenii este lipsit de putere reală, cu excepția pentru momentul în care există
alegeri pentru instituții publice.
5) Există un fel de distantare deputați și funcționari de la oameni, iar acest lucru la
rândul său, conduce la forme birocratice de putere.
6) Dacă privim societatea în ansamblu, înțelegem că în această formă de
democrație, oamenii nu au practic nici o putere reală, cu excepția momentului când
el alege liderii.
Se pare că un sistem ierarhic complex privează oameni de putere, atunci despre
ce democrația se poate spune? Desigur, în cazul în care vom discuta despre
„idealul“ al democrației, chiar dacă aceasta este o formă reprezentativă, putem
înțelege că o persoană are, în principiu, să voteze în alegeri, referendumuri, dacă te
gândești la ceea ce fiecare persoană afectează viața politică a țării în care trăiește .
Dar să fim realiști. În acest caz, noi spunem că acest tip de democrație, acesta este
doar un basm pentru orice cetățean al țării, sub care ascund demnitarii, care la
rândul lor sunt ghidate nu de interesele țării lor, oamenii lor, și unele interese
personale și dorește.