Subiecte posibile din sânge – examen practic

1. Hematocrit
2. VSH
3. Determinarea grupei sangvine și a Rh-ului
4. Parametri eritrocitari derivati
5. Numărarea hematiilor, leucocitelor, trombocitelor
6. Numărarea trombocitelor indirecta – Fonio
7. Formula leucocitara
8. Timpul de sângerare
9. Timpul de coagulare- Lee White(int) sau Bazarov (extr)
10. Timpul de protrombina Quick
11. Decelarea sângelui
12. Spectroscopia sângelui
13. Dozarea hemoglobinei

1
 Hematocritul

Definiție: procentul de hematii din 100 ml de sânge

Materiale necesare: vata, spirt, ac de unica folosința, anticoagulant (heparina), tub de hematocrit
Mod de lucru: se recoltează sânge pe anticoagulant, și se pune cu o pipeta Pasteur pana la
diviziunea 100 a tubului de hematocrit. Se centrifughează 20 de minute la 4000 RPM.
După centrifugare se măsoară h – înălțimea coloanei de eritrocite și H- înălțimea coloanei de sânge.
Ht venos = h/H *100
Ht total (venos, capilar, arterial)= 0,91* Ht venos

Valori normale: 45+-5%

- Nou născuți (50%)
Hematocrit crescut întâlnim în poliglobulie, iar un hematocrit scăzut în anemie.

Hemoragie:
- Ht constant: pierdere de plasma și eritrocite în mod egal
- Ht crescut: pierderi de plasma (plasmoragii- în arsuri grave )
- Ht scăzut: pierderi de hematii

2
 Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

Definiție: înălțimea coloanei de supernatant la o ora, doua ore și 24 ore din amestecul de sânge și
coagulant (citrate de Na 3,8%) în raport de 4:1 (1,6 ml sânge și 0,4 ml anticoagulant).
Materiale necesare: vata, spirt, ac de unica folosinta, anticoagulant (citrate de Na), tub de VSH,
stativ Westergreen.
Mod de lucru: se recoltează sânge venos și se introduce în tub pana la diviziunea 0 ( de la 200 la
0) amestecat cu anticoagulant citrate de Na 3,8% în raport 1,6 ml sânge la 0,4 ml anticoagulant.
Se fixează tubul în stativul Westergreen și se atașează o eticheta cu ora la care acesta a fost fixat.
Citim la 1h, 2h și 24h.
Valori normale: 2-13 mm/h la bărbat, 2-20 mm/h la femeie
Interpretarea rezultatelor:
- Ne informează cu privire la structura proteica a plasmei
- Imunoglobuline (Ig): creează forte de apropiere, cresc VSH-ul
- Fibrinogenul: creste viteza cu care se formează fișicurile și crește VSH-ul
- Albumina: determina forte de respingere intre hematii, scade VSH-ul daca concentrația
de albumina este crescută și viceversa.
- Marker de infecții și inflamații
- Exista factori eritrocitari care influențează valoarea VSH (forma și numărul hematiilor)
- VSH=1/Ht, deci într-o anemie, VSH-ul creste fără a indica o infecție
- VSH-ul poate fi crescut în sarcina (fiziologic)

supernatant

200

3
 Numărarea hematiilor

Principiul metodei: numărarea elementelor figurate dintr-un volum cunoscut într-o diluție, la
microscop. Diluția se face cu un lichid de diluție care este izoton cu elementele figurate de numărat
și litic cu celelalte ( pentru a putea numără exact ceea ce ne dorim).
Materiale de lucru: pipeta pentru diluție, camera de numărare Burker Turk, microscop.
- Camera Burker Turk are o suprafață de 9 mm2 și este împărțită în 9 pătrățele de 1 mm2
prin linii triple. Pătratul din mijloc ( rețeaua Thomma) este împărțit la rândul lui de linii
triple în 16 pătrățele de 1/25 mm2 , care sunt împărțite de linii simple în alte 16 pătrățele
de 1/400 mm2 prin intermediul cărora număram eritrocitele.
Mod de lucru: se aspira sânge pana la diviziunea 0,5 sau 1 din tubul capilar în funcție de diluția
dorita, după care se aspira lichid de diluție pana la diviziunea 101. Agitam ușor pentru
omogenizare.
Pentru numărarea hematiilor și a trombocitelor se folosește pipeta Potain, care conține o
perla de diluție roșie. Daca punem sânge pana la diviziunea 0,5, obținem o diluție de 1/200, iar
daca aspiram pana la 1 obținem o diluție de 1/100. Aruncam primele picături din pipeta (deoarece
nu s-au omogenizat în tubul capilar) și punând pipeta la marginea camerei acoperita cu lamela
lăsăm să se umple prin capilaritate, în spațiul de 1/10 mm format intre lama și lamela.

Număram 80 de pătrățele de 1/400 mm2 , adică 5 pătrățele de 1/25 mm2 , începându-se din
coltul de sus stânga pe diagonala în jos și apoi pătrățelul din dreapta sus.
Nr hematii/ mm2 = N (numărul de elemente numărate)/ s * h * nr pătrățele*D
S=suprafață pe care am numărat
h=înălțimea între lama-lamelă (1/10 mm)
D= diluția

Deci: Thomma: 1 mm2 împărțit de linii triple în 16 pătrățele de 1/25 mm2 , împărțit fiecare
de linii simple în 16 pătrățele de 1/400 mm2 (Desen pe caiet).

Valori normale: 4.500.000 - 5.000.000 hematii/mm3 bărbat (4.200.000-4.500.000/mm3 la femeie)

Crescut: poliglobulie/eritrocitoza
Scăzut: anemie

4
 Numărarea trombocitelor

La numărarea trombocitelor se folosește tot pipeta Potain, care conține o bila de diluție roșie.
Numărarea se face astfel: 10 pătrățele din zona Thoma de 1/25 mm2 .

Valori normale: 150.000-400.000/mm3

Crescut: trombocitoza, scăzute: trombocitopenie

Numărarea leucocitelor

Se folosește tot pipeta Potain care are o bila de diluție alba și alte gradaje. Pentru a obține
o diluție de 1/20 aspiram sânge până la 0,5 și apoi lichid de diluție până la 11. Dacă ne dorim o
diluție de 1/10, aspirăm sânge până la 1 și apoi până la 11 adăugam lichid de diluție. Numărarea
leucocitelor se face în pătrățele externe ale camerei Burker-Turk și se numără 16 pătrățele dintr-
un colt și încă 9 din altul de 1/25 mm2 (pătrate împărțite de linii duble în 16 pătrățele).

OBSERVATIE: SE NUMĂRĂ LEUCOCITELE AFLATE ÎN INTERIORUL

PĂTRATULUI ȘI CELE DE PE LATURA DIN STÂNGA și DE JOS (pentru evita
numărarea de două ori a acestora)

Valori normale: 4000-8000/mm3, scăzut: leucopenie, crescut: leucocitoza

5
 Determinarea grupelor sangvine

Principiu: întâlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga, rezultând aglutinarea.

Grupa Aglutinogene pe hematii Aglutinine în plasma

O(I) - Alfa, beta
A(II) A Beta
B(III) B Alfa
AB(IV) A,B -

Materiale necesare: seruri hemotest (anti A, anti B, anti A,B), lama de sticla, sânge
Mod de lucru: se pune cate o picătura de ser hemotest pe lama, anti AB la stânga, anti B la mijloc,
anti A la dreapta. Se adaugă o mica cantitate de sânge cu ajutorul unei alte lame, întorcând coltul
lamei după fiecare aplicare pe un ser hemotest. Se omogenizează prin amestecare și se observă
după 2 minute cu ochiul liber.

DETERMINAREA AGLUTINOGENULUI:

Grupa sângelui Anti AB (O) Anti B (A) Anti A (B)

O(I) - - -
A(II) AGLUTINARE - AGLUTINARE
B(III) AGLUTINARE AGLUTINARE -
AB(IV) AGLUTINARE AGLUTINARE AGLUTINARE

DETERMINAREA AGLUTININEI: se utilizează eritrocite test de grupe O,A,B.

Hematii A(II) B(III) AB(IV)
O(I)- alfa, beta AGLUTINARE AGLUTINARE AGLUTINARE
A(II)-beta - AGLUTINARE AGLUTINARE
B(III)-afla AGLUTINARE - AGLUTINARE
AB(IV)- - - -

DETERMINAREA RH-ULUI: hematia prezinta proteina D la suprafața (85% din populație)

Rh pozitiv Rh negative
Ser anti D AGLUTINARE -

6
 Parametri eritrocitari derivați

În capacitatea sângelui de a transporta O2, intervin niște parametri de baza (constante eritrocitare):
1. Valoarea globulară: încărcarea procentuală cu hemoglobina în funcție de numărul de
eritrocite = concentrația hemoglobina/ nr hematii
VN= 0,85-1,15 , peste 1,15 hipercromie, sub 0,85 hipocromie

2. Volum eritrocitar mediu (VEM): volumul ocupat de un singur eritrocit

VEM= valoarea hematocritului x 10/ nr. Hematii
Valori normale: 82-92 microni^3 (normocite)
VEM < 80 microni => microcit
VEM> 92 microni => macrocit, VEM> 100 microni => megalocit

3. Concentrație de hemoglobina eritrocitara medie (CHEM): procentul din volum eritrocitar

de hemoglobina = Hb/Ht x100 ;
Valori Normale= 32-34% (normocromie)
Valori crescute nu exista
Valori scazute: anemie feripriva și hipocromie

4. Continut eritrocitar mediu în hemoglobina (HEM): cantitatea de hemoglobina conținută

într-un eritrocit = Hb*10^ (-6) /nr.eritrocite;
Valori Normale= 26-31 μg (normocromie)
Valori scăzute: hipocromie și anemie
Valori crescute: hipercromie

CHEM+HEM= INDICI DE CULOARE

7
 Timpul de sângerare

Definiție: reprezintă durata sângerării induse prin puncție dermica cu un ac Franke.

Se mai numește și tehnica Duke. Investighează primul și al doilea timp al hemostazei (vascular și
plachetar). Se utilizează înainte de orice intervenție chirurgicala.

Mod de lucru:
- se dezinfectează pulpa degetului sau locul unde dorim să facem puncția.
- se înțeapă cu un ac Franke
- se pornește cronometrul
- din 30 în 30 de secunde se șterge ușor cu o hârtie de filtru, fără a agresa trombusul
alb
- se oprește cronometrul atunci când hârtia de filtru nu se mai pătează deloc

Valori normale: 2-4 minute

Numărarea trombocitelor - metoda indirecta FONIO

Principiu: se calculează numărul trombocitelor raportat la numărul de hematii pe frotiul de sânge

colorat cu soluție MGG.
Materiale necesare: vata, alcool, microscop, lama de sticla, ac , soluție MgSO4 14%, colorant
May Grunwald Giemsa.
Mod de lucru:
- Se dezinfectează pulpa degetului și se lasă la uscat
- Se pune o picătura de sulfat de magneziu pentru a împiedica agregarea trombocitelor
care vin în contact cu lama de sticla (suprafață rugoasa- calea intrinseca)
- Se realizează un frotiu de sânge din amestecul de sânge și sulfat de magneziu
- Se colorează cu MGG
- Se numără cel puțin 200-1000 hematii
Calcul: la 1000 hematii………50 trombocite
La 4,5 mil……………..x => x=…………

8
 Formula leucocitară

Definiție: procentul diferitelor tipuri de leucocite din totalul leucocitelor

Materiale necesare: vata, alcool, microscop, lama de sticla, ac, colorant May Grunwald Giemsa.
Mod de lucru: se realizează un frotiu de sânge pe care îl coloram cu soluție MGG. Se parcurge
frotiul de sânge pe care s -a pus o picătura de ulei de cedru și se încearcă analiza cat mai multor
leucocite, în zig zag. Pe măsura ce se găsesc leucocite, se notează.

- Neutrofile 60-70%: PMN polimorfonucleare, nucleu polilobat 2-5 lobi, citoplasmă roz,
granulații roșii. Conțin lizozim cu rol bactericid, peroxidaza, lactoferină, protein care
leaga cobalamina
Crescute: neutrofilie (infecții bacteriene)
Scăzute: neutropenie
- Eozinofile 1-4%: nucleu bilobat, granulații portocalii
Crescute : eozinofilie (boli parazitare, alergii)
Scăzute: eozinopenie
- Bazofile 0-1%: nucleu polilobat în forma de trifoi, granulații albastre, conțin histamina
și receptori pentru IgG
Crescute: bazofilie (infecții virale)
Scazute: bazopenie
Monocite 4-8%: macrofagele principale, cele mai mari limfocite, nucleu reniform
Crescute: monocitoza (infecții virale)
Scăzute: monocitopenie
Limfocite 25-35% : nucleu mare, citoplasma ca “un cer senin”, se observa la microscop la niște
pete de cerneala
Crescute: limfocitoza (infecții virale)
Scăzute: limfopenie

LEUCOCITOZA/LEUCOPENIE

Calcul: se calculează în funcție de numărul total de leucocite. Fiecare tip de leucocite are un anumit
procent.

9
 Timpul de coagulare
1. In eprubeta (Lee White)
2. Pe lama (Bazarov)

Definiție: coagularea reprezintă pierderea fluidității sângelui.

1. Lee White - Mod de lucru: mecanismul intrinsec al coagulării
- Se utilizează sânge venos
- Se recoltează 10 ml de sânge prin puncție venoasa
- Se pornește cronometrul în momentul în care sângele ajunge în seringa
- Se împarte în cantități egale de 5 ml în doua eprubete
- Se introduce în baia de apa de 37 grade
- E1 se scoate din minut în minut și se inclina la 45 de grade
- In momentul în care aceasta își pierde fluiditatea, se notează timpul 1
- In acel moment, se scoate și E2 din min în min și se notează timpul doi, în care și cea
de a doua eprubeta își pierde fluiditatea
VALORI NORMALE:
Eprubeta 1: 8-10 minute (se declanșează mecanismul extrinsec al coagulării, la contactul sângelui
cu peretele eprubetei)
Eprubeta 2: 10-12 minute

2. Bazarov-Mod de lucru: se realizează din sânge capilar. (mecanismul extrinsec al

coagulării)
- Se înțeapă pulpa degetului
- Când apare picătura de sânge, se pornește cronometrul
- Pe o lama de sticla se pune o picătură de ser fiziologic, peste care se pune o picătura de
sânge capilar
- Se introduce într-o camera umeda Petri, la baza căreia se pune o hârtie de filtru umeda
- Din minut în minut, se inclina camera la 45 de grade pana în momentul în care picătura
nu se mai deformează
- Se oprește cronometru și se notează timpul

VALORI NORMALE: 6-10 min

10
 Timp de protrombina (Quick)
Definiție: timpul necesar plasmei citratate să coaguleze în prezenta tromboplastinei calcice.
Investighează calea extrinseca a coagulării , factorii V,VII,X,II,I, factorii dependent de vitamina
K, sintetizați în ficat.

Mod de lucru:
- Se recoltează 9 părți sânge corespunzătoare unei părți de citrate de sodiu, care se
centrifughează 5 minute la 1200 RPM
- Se prepara și tromboplastina calcica din părți egale de creier de iepure și clorura de
calciu
- Se pune într-o eprubeta 0,1 ml plasma citratată și 0,2 ml tromboplastina calcică
- Se pune în baie de apa calda la 37 de grade și se pornește cronometru
- Se inclina eprubeta din 10 în 10 secunde pana când își pierde fluiditatea
- Se oprește cronometrul

VALORI NORMALE: 10-18 secunde

- Se face în paralel cu determinarea timpul de protrombina a unui pacient normal
(martor)
Indice Quick: (timp martor/timp pacient)*100

11
 Decelarea sângelui
Principiu: probele de decelare a sângelui se bazează pe proprietatea Hb de a acționa ca o
peroxidaza în prezenta apei oxigenate și de a da reacții de colorare prin oxidarea benzidinei și a
rezinei de guaiac. Prin încălzire în prezenta NaCl și a acidului acetic, hemoglobina se transforă în
clorhidrat de hematină ,care cristalizează prin răcire și formeaza cristalele lui Teichmann.

Proba cu benzidină
Tehnica de lucru:

Eprubeta 1: 2 ml acid acetic glacial + cristale de benzidina+2 ml apa oxigenata 3%

-se adaugă o picătura soluție slabă de oxihemoglobina: =>colorația albastra sau albastra-verzuie;

Eprubeta 2: 3-4 picături soluție 0.3% benzidină în acid acetic glacial 50%, 3-4 picături apa
oxigenata 3% și 1 ml soluție oxihemoglobina => apare culoarea albastra sau albastra-verzui.

Proba cu rezina de guaiac: într-o eprubeta se adaugă peste soluție de oxihemoglobina 15-20
picături de tinctura de guaiac și 15-20 picături de apa oxigenata. Se va obține un compus albastru.

Cristalele lui Teichmann

Tehnica de lucru:
• se pune pe o lama o picătură de sânge diluat(1/500-1/1000) și se presară peste ea câteva
cristalele de NaCl;
• se pune lamela pe picătură și la marginea ei o picătură de acid acetic glacial, care prin
capilaritate pătrunde sub aceasta;
• se încălzește lama la flacăra evitându-se fierberea până apare culoarea bruna-violacee;
• se lasă sa se răcească și se examinează la microscop mai ales pe marginile lamelei.
• se observa formațiuni romboidale, acestea sunt cristalele Teichmann

Decelarea sângelui se utilizează pentru a depista hemoragii oculte (sângerare ascunsa) și

în medicina legala pentru identificarea petelor de sânge.

12
 Spectroscopia sângelui
Principiu: Compușii hemoglobinei și pigmenții hemici plasați în drumul unei raze de
lumină albă absorb unele unde de o anumita λ și lasă să treacă restul undelor. Deoarece fiecare
posedă un spectru de absorbție caracteristic, ei pot fi detectați ușor cu ajutorul spectroscopului.
Hemoglobina poate reacționa cu gazele: O2, CO2, CO, NO, H2S

Oxigenul - OxiHb

Datorită fierului pe care-l conține, hemoglobina se combină cu oxigenul și formează

hemoglobina oxigenata, adică oxihemoglobina, conform legii proporțiilor definite: cate doi atomi
de O2 unindu-se cu fiecare atom de fier din complexul Hb.

Această combinație este instabilă => nu e oxid adevărat. Când presiunea oxigenului din
atmosferă, cu care hemoglobina intră în contact contact crește, oxigenul e captat, fără a forma oxizi
adevăraţi. Fe rămâne sub forma feroasă (Fe3+).
Globina formează combinații laxe cu oxigenul. Această proprietate se pierde când are loc
denaturarea proteinei. Hemoglobina oxigenată (nu oxidată) = oxihemoglobină.
Hemoglobină redusă= pigmentul a cedat parte din stocul lui de oxigen.
Capacitatea sângelui de a absorbi oxigenul (Capacitate de oxigen) este proporțională cu
concentrația hemoglobinei. Capacitatea de oxigen este de 1,34 ml ………………..…l g Hb.
Normal, Capacitatea de oxigen a 100 ml sânge (16 g Hb ) este de 16 x l, 34 = 23,44 ml .

Dioxid de Carbon - MetHb

Methemoglobina este un oxid adevărat în care 1 atom O2 se combină cu unul de Fe, gazul
nemaiputând fi desfăcut prin expunerea sângelui la vid. El poate fi eliberat doar de reactivii
chimici. În soluții acide, locul de legare al O2 este ocupat de H2O; în sol. alcaline, ocupat de -OH
• catHb= Hem feric (Fe3+) + globina denaturată
• hemocromogen =. Hem feros (Fe2+) + globina denaturată
• MetHb = Hem feros (Fe2+) + globina naturală
La determinarea conținutului de O2 al unei probe de sânge prin metoda Haldane - oxiHb +
fericianură de K => cei 2 atomi de O2 legați lax sunt deplasați ușor , fierul este oxidat de reactive
( Fe2+ => Fe3+) și rezultă, drept produs final, methemoglobina.

13
 În intoxicații (cu nitrați, coloranți anilinici, sulfați, subnitratul de bismuth), sângele se
închide la culoare (o parte Hb se transformă în MetHb). Methemoglobina dă naștere unei cianoze
= "toxică". Colorația anormală a pielii devine evidentă la concentrații de aproximativ 3g
methemoglobină/ 100 ml sânge.
Colorația anormală 3g MetHb/100 ml sânge.
• Methemoglobina(10%-25%) => cianoze = "toxică"
• Methemoglobina(35%) => dispnee și cefalee
• Methemoglobina(70%) => Letal

Oxidul de Carbon- CarboxiHb

Oxidul de carbon se combină cu Hb în aceleași proporții ca și O2. Produsul obținut se
numește carboxihemoglobină. Se combină de 200x mai ușor cu Hb decât cu O2; CO se combină
în aceleași proporții ca și O2 în raport 1: 1 (raport volumetric).
Compus foarte stabil și disociază greu. Timpul de înjumătățire a dispariției este de 4h;
administrarea de O2 pur => 1h.
• Simptome ale toxicitații apar la CarboxiHb (5%-10%)
• Pierdere cunoștinței/moarte apar la CarboxiHb (40%)

Hidrogen sulfurat(H2S) – SulfHb

Hemoglobina redusă se combină cu H2S dând naștere unui compus denumit

sulfhemoglobină. Aceasta imprimă sângelui o colorație ciocolatie Hidrogenul sulfurat este
absorbit în cantități apreciabile doar în cazul putrefacției intestinale excesive.
Combinarea mult mai ușoară a hemoglobinei cu H2S poate avea loc doar în cazul în care se aplică
bolnavului pentru tratamentul cefaleei medicamente ca: acetanilidă, fenacetină, etc.
• Cianoza enterogenă (nuanţa pielii vânătă sau mov) 3-5g SulfHb/100 ml sânge.

Oxidul Nitric (NO0

Are o mare afinitate pentru hemoglobină rezultând un compus stabil
În timpul combustiei unui explozibil, fumul ce ia naștere conține cantități foarte mari de oxid nitric.
Dacă un individ intră în încăperea în care a avut loc explozia imediat după aceasta, înainte de a
avea timp să se împrăștie fumul, are loc intoxicația.

14
 Dozarea hemoglobinei

Hemoglobina este o metaloproteină specifică eritrocitelor, cu rol în transportul gazelor

respiratorii dinspre şi spre membrana alveolo-capilară. Hb= proteină conjugată(globină +
hem) cu fier în stare ferică (Fe2+)=>leg reversibilă O2 sau cu fier în stare fieroasă (Fe3+)=> leg
stabilă cu O2
Se urmăreşte capacitatea de oxigenare a sângelui, utilizând hemoglobinometrul Sahli,
metodă cantitativă și colorimetrică.
Principiu: - metoda Sahli – se combină hemoglobina cu HCl → hematia acidă de culoare maronie,
care va fi comparată cu un tub standard cu concentrație cunoscută.
Se calculează cantitatea de Hb în g/100ml sânge prin determinarea conținutului de Fe (o
moleculă de Hb conține 0,334%Fe)De exemplu, pt 50mg Fe/100ml=> 50*0.334%=15g Hb/100ml.
Capacitatea de fixare a O2 = 15 x 1,34= 20ml /100ml sânge
Materiale necesare: Valori Normale

- hemoglobinometru Sahli, conține: - bărbați 14-18 g/dl

o comparator - femei 12-16 g/dl
o tub de hemoglobină - nou născut 18-27 g/dl
o pipetă de Hb ↓Hb→anemie, sarcină(datorită unei creşteri
o baghetă de sticlă pentru mixare disproporţionate a volumului plasmatic faţă de
- apă distilată și 0,2 N HCl masa eritrocitară, la vârstnici(scădere graduala a Hb)
- Pipetă , vată, alcool, ac steril, mănuși
↑Hb→boli cardiorespiratorii, policitemie, altitudine
Mod de lucru:
- se puncționează degetul, se aruncă prima picătură, se ia a doua picătură cu pipeta până la
20 μl sânge
- Se pune tubul în repaus 7 minute la 200C, iar atunci când se obține culoarea roşu - brun a
hematinei acide (hemina) care s-a format, se pune eprubeta într-un comparator, alături de
o soluţie colorată standard (sol de Clorhidrat de hematină ce coresp. cu 16g Hb/100ml sg)
- se face comparația între culori și se diluează încet cu apă sau HCI 0,2N până când cele 2
culori devin identice.
- se citește scala gradată până la nivelul meniscului de fluid, care va reprzenta % de Hb.

Tuburi
etalon

15
Subiecte posibile din digestiv- examen practic

1. Examen chimic saliva-

2. Termolabilitatea ptialinei
3. Recoltarea sucului gastric cu tub
4. Evidentierea HCl și acid lactic
5. Actiunea labfermentului
6. Dozarea aciditatii sucului gastric
7. Recoltarea bilei, suc pancreatic, suc intestinal
8. Dozarea amilazei pancreatice
9. Examenul chimic al bilei
10. Actiunea emusionanta a bilei
11. Roluri HCl din sucul gastric
12. Evidentierea pigmentilor biliari
13. Rolul cuplului Ca-labferment

16
 Examen chimic saliva

Examen microscopic al salivei:

- Peste o picătură de saliva se adaugă albastru de metilen și se vor observa la microscop:
filamente de mucina, celule epiteliale descuamate, bacterii, resturi alimentare
Punerea în evidenta a mucinei:
- Peste 2-3 ml de saliva se adaugă câteva picături de acid acetic glacial 20 % și se va
forma un precipitat inamentos caracteristic mucinei
Punerea în evidenta a sulfocianatilor:
- Peste 2-3 ml de saliva se adaugă câteva picături de HCl 5% și FeCl3 (clorura ferica) și
se va forma un precipitat cu o colorație specifica rodonatului feric, mai intensa la
fumători.
Punerea în evidenta a anionilor:
- Anionii de HCO3: peste 2-3 ml de saliva se adăuga 1-2 picături de acid acetic, rezultând
bule gazoase de CO2
Punerea în evidenta a cationilor:
- Cationi de calciu: se pun în eprubeta 2-3 ml de saliva fiarta și filtrate. Se adaugă câteva
picături de oxalate de potasiu. Se va forma un precipitat de oxalate de calciu
- Cationi de sodiu: un fir de platina este introdus în saliva nativa și apoi în flacăra unui
bec de gaz, apărând o colorație galbenă

17
 Termolabilitatea ptialinei
Saliva: 99% apa și 1% reziduu uscat: -substanțe anorganice: Na, K, Cl
- gaze: CO2, N2, O2
- substanțe organice: ptialina, lizozim, acid
uric, uree, mucina

Saliva conține amilaza salivară, cu acțiune asupra amidonului preparat pe care îl transforma
în amilodextrine, eritrodextrine, acrodextrine, maltoza. Acestea se pun în evident cu soluție iono-
iodurata a lui Lugol, rezultând colorații diferite.
- Amidon = albastru
- Amilodextrine= violet
- Eritrodextrine= rosu
- Acrodextrine și maltoza =incolor

Ptialina are acțiune maxima la 37º. Prin fierbere, aceasta este denaturată. Prin congelare,
ptialina devine inactivă, dar readucerea ei la 37º o activează.

Mod de lucru:
- Avem nevoie de trei eprubete în care vom pune:

E1 E2 E3
Saliva nativa Saliva fiarta și racita Saliva congelata și redusa la t
camerei
Sol de amilaza Sol de amilaza Sol de amilaza
1-2 pigaturi solutie Lugal 1-2 pigaturi solutie Lugal 1-2 pigaturi solutie Lugal

INCOLORA ALBASTRU INCOLORA

18
 Evidențierea acidului clorhidric

- Reacție calitativă
Mod de lucru:
- Pe o lamă de sticla se pune o picătură de suc gastric și o picătură de reactiv Gunzburg
- Se încălzește la flacără, până la evaporare
- Daca se observa o colorație roz roșiatica, semnifică faptul ca există HCl în sucul gastric.

Dozarea acidității sucului gastric

Principiul metodei: se bazează pe neutralizarea cu NaOH 0,1N a acidului clorhidric liber și

combinat.
- Reacție cantitativa și colorimetrica
Mod de lucru:
- Într-un pahar Berzelius se pun 10 ml de suc gastric, peste care se adaugă 2 picături de
reactive Topfer-Linosier cu fenoftaleina
HCl se găsește în sucul gastric în forma libera și combinate cu proteine.
- La adăugarea de reactive, daca sucul gastric conține HCl liber, soluția se va colora în
roz.
- Într-o biureta punem NaOH 0,1N
- Se începe treptat titrarea (cate o picătură pe rând) în paharul Berzelius pana când solutia
devine galbena portocalie.
- Se notează numărul de mililitri necesari neutralizării HCl liber (n1)
- Se continua titrarea pana când soluția ajunge la colorația inițială
- Se notează numărul de mililitri necesari neutralizării HCl combinate cu proteine (n2)

Calcul:
- N1 x 10 unități clinice de HCl liber
- N2 x 10 unități clinic de HCl combinate cu proteină
- (n1+n2) x 10 unități clinic de HCl total
In caz de hipo sau aclorhidrie, în sucul gastric se găsește acid lactic.
VN: 40 unități clinic (2,5-3,5 g/L)

19
 Punerea în evidenta a acidului lactic

Mod de lucru: într-o eprubeta se pun 20 ml de apa distilata și câteva picături de clorura de
fier 10%. Se împarte cantitatea în doua eprubete și peste una dintre ele se adăugă suc gastric filtrat.
Daca se obține un precipitat galben verzui specific, înseamnă ca exista acid lactic în suc.
Reactia Uffelman: avem doua eprubete, una cu suc gastric fără acid lactic și una cu suc
gastric cu acid lactic. Peste ele punem reactive Uffelman. în cea de a doua se va forma un
precipitate galben verzui

Rolul cuplului Ca-labferment

Labfermentul produce coagularea laptelui în prezenta ionilor de calciu şi în absenta

acidului clorhidric. Coagularea presupune transformarea cazeinogenului solubil în cazeogen
(paracaseină) care prin combinare cu ionij de calciu se transformă în cazeină insolubilă.

E1 E2 E3
Lapte 5 ml 5 ml 5 ml
Oxalat de potasiu 2-3 picături 2-3 picături 2-3 picături
Sol labferment 2-3 picături 2-3 picături -
Soluție clorura de 1 ml - 1 ml
Ca

Coagulează doar eprubeta în care am pus atât labferment, cât și Ca.

Rolurile HCl în sucul gastric

• denaturarea proteinelor și pregătirea lor pentru acțiunea proteolitică a pepsinei şi

catepsinei.
• transformă Fe3+ in Fe2+ absorbit
• stimulează eliberarea de secretină (hormon intestinal) in contact cu mucoasa duodenală
• exercită un efect bactericid
• solvă colagenul
• precipită cazeinogenul din lapte
• activează pepsinogenul
• împiedica procese de putrefacție si fermentație de la nivelul stomacului

20
 Tehnica tubajului gastric

Mod de lucru:
- se aseaza pacientul pe scaun, sub bărbie se așază o tăviță renala, și se scot proteze/dinții
mobili
- îl rugam să facă gargara cu xilină si apoi să înghită in timp ce introducem sonda
- se introduce prin cavitatea bucala sau nazala un tub de cauciuc de construcție specială
(sonda Faucher cu diametrul de 1 cm și lungime de 75 cm utilizat doar bucal și sonda
Einhorn cu diametru de 0,5 cm și lungime de 150 cm utilizat atât bucal cat și nazal)
până la nivelul stomacului
- la capătul proximal al sondei se găsește o seringa cu ajutorul căreia se aspira conținutul
stomacului.

Recoltarea bilei prin tubajul duodenal

- se așază pacientul pe scaun, sub bărbie se așază o tăvița renala, i se scot proteze/dintii
mobila
- îl rugam sa facă gargara cu xilina si apoi să înghită in timp ce introducem sonda
- se introduce sonda Einhorn pana la diviziunea 40
- se culca pacientul pe partea dreapta si i se pune o perna sub rebordul costal
- se introduce sonda pana la diviziunea 70-80
- cu seringa de la capătul proximal se recoltează trei tipuri de bila
- la capătul distal al sondei se găsește o oliva metalica si prin control radiologic putem
vedea unde a ajuns
A: bila coledociana : galben, inchis, vascoasa
Pentru a recolta bila B, se administrează solutie colecistokinetică, care contracta vezicula biliara,
cu scopul de a elibera bila . Exemplu: MgSO4 33%
B: bila veziculara: galben-verzui
C: bila hepatica: bila secretata de ficat, galben aurie

Vezicula biliara are un volum de 60 ml, dar bila se secreta zilnic in cantitate de aproximativ 1200
ml. Acest lucru este explicat prin faptul că H2O din bilă este absorbită, bila suferind procese de
concentrare.

21
 Acțiunea emulsionanta a bilei

Bila: constituenții principali ai bilei sunt sărurile biliare, pigmenții biliari, colesterol, lecitina care
reprezintă 60% din totalul substanțelor lichide. Nu conține enzime. Scade tensiunea superficiala a
apei la contactul cu globulele de grăsime formând emulsii.

- Într-o eprubetă punem ulei și apă

- o sa observam ca se formează doua straturi nemiscibile
- daca se adaugă bila, se observa ca cele doua straturi se amesteca si se formează o
emulsie

Evidențierea pigmenților biliari

Eprubeta: 2 ml bila + 1 ml ulei + introducere bila

1. Reactia Gmelin : se bazează pe rapiditatea cu care pigmenții biliari se oxidează şi modificările

de culoare ce au loc cu această ocazie.
Eprubetă + 3 ml acid azotic azotos + bilă prin prelingere
- La nivelul de separare se observă inele suprapuse colorate in verde, roşu, galben şi albastru
datorită trecerii bilirubinei in biliverdină.
- La oxidare completă apare un singur inel: verde.
2. Reacția Trousseau
Eprubetă+ 3 ml bila + tinctură de iod prin prelingere. Apare un inel verde caracteristic biliverdinei
3. Reacția cu albastru de metilen
Eprubetă + 3 ml bilă + 3 picături albastru de metilen. Apare o culoare verde caracteristică
biliverdinei. Dacă nu avem pigmenti biliari culoarea solutiei finale va fi albastră.

Recoltarea sucului intestinal

- este dificil de realizat
- se pot folosi fistule digestive
- la om se poate folosi sonda Muller-Abbat, se introduce în intestin are 274 cm lungime

22
 Recoltarea sucului pancreatic
- are loc dimineața pe nemâncate, se folosește la o sondă Einhorn, se face tubaj duodenal
- se evacuează inițial vezicula biliară cu un colagog (MgSO4 33%)
- se stimulează secreția pancreatică:
o proba la eter, proba la secretină, proba la pancreazinină
- se injectează intravenos 1-2 UI secretină kgc sau pancreozimina, după recoltare se face
analiza calitativă
Secretina:
- ↑ volumul sucului pancreatic
- ↑ volumul bicarbonatului
Pancreozimina: creste cantitatea de enzime secretate- efect ecbolic
Enzimele pencreatice:
- tripsina (actioneaza asupra proteinelor)
- amilaza pancreatică (amidonul)
- lipaza pancreatică (lipide)
- chimiotripsinogen
PH la nivelul duodenului 7,2-8,4 (este bazic datorită bicarbonatului care este secretat sub
acțiunea secretinei.

Dozarea amilazei pancreatice

Amilaza pancreatică este lipolitică si hidrolizează amidonul crud (din cereale).

Metoda Wolgemuth: în mod normal, nu ar trebui ca amilază pancreatică să fie prezentă în urină
metoda este una cantitativă. Este utila pentru diagnosticarea pancreatitelor sau a bolilor renale,
semn ca membrana glomerulara nu mai filtrează eficient.
Tehnica diluțiilor succesive: în toate eprubetele punem 1ml de amiloza si 2 picături de soluție
Lugol
Eprubeta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
urina 1ml 1ml - - - - - - - -
Ser - 1ml 1ml 1ml 1ml 1ml 1ml 1ml 1ml 1ml
fiziologic
diluția - 1/2 1/4 1/8 1/16 1/32 1/64 1/128 1/256 1/512

La un moment dat, va apărea o colorație bleu într-una din eprubete, ceea ce va indica o cantitate
insuficientă de amilază care sa degradeze amidonul.

Calcul: numitorul eprubetei anterioare în unități clinice – exemplu: dacă colorația apare in
eprubeta 7, ne vom uita la numitorul diluției eprubetei 6 => 32 unități clinice

23
Subiecte posibile din muscular- examen practic
1. Electronervograma
2. Cronaximetria
3. Contractia muschiului striat -secusa si tetanos
4. Demonstrarea contractiei muschiului neted
5. Viteza de conducere nervoasa senzitiva sau motorie
6. Electromiografia de unitate motorie
7. Ergografia si curbelel oboselii musculare
8. Evidentierea excitabilitatii pe preparatul neuromuscular de broasca
9. Infatigabilitatea musculara
10. Dinamometrie
11. Rezistența globulară

24
 Electronervograma
Definiție: înregistrarea grafica a potențialul de acțiune compus dintr-un nerv mixt
Nervul mixt este alcătuit din fibre mielinice (conducere saltatorie) si fibre amielinice (transporta
impulsul din aproape in aproape prin curenți locali Herrman.

Material necesar:
• preparat de nerv sciatic
• dispozitiv de stimulare
• electrozi
• soluţie Ringer

Tehnică:
• se obţine nervul sciatic izolat, se cuplează la dispozitivul de stimulare și de culegere (cele
două cupluri de electrozi se află la o anumită distanță unul de celălalt
• se stimulează nervul şi se face întregistrarea potenţialului de acţiune

Viteza potențialului de acțiune: prezența sau absența tecii de mielina, grosimea tecii de mielina,
distanta internodală, diametrul axonului (cu cat diametrul este mai mare cu atât e și viteza mai
mare). Fibre mielinice A ( alfa, beta, gamma, delta) si B, amielinice C. A alfa au cel mai mic
prag de excitabilitate, deci o viteza mare.

A alfa beta gamma delta B C

25
 Determinarea Cronaximetriei

Parametrii excitabilității
1. Intensitatea stimulului poate fi (prag/ subliminal/ supriliminal/ maximal)
2. Reobază = intesitatea minimă a stimulul prag sau a curentului electric care produce un
potenţial de acţiune
3. Timp util = acel timp necesar unui curent cu intensitatea reobazei pentru a determina un
răspuns (pentru că tutil este foarte lung se folosește un alt parametru, cronaxia)

4. Cronaxia = timpul minim necesar unui curent cu intensitatea dublă reobazei, care aplicat
la nivelul structurii respective determină un răspuns;

5. Bruschețe/ climaliză = pentru a se determina un răspuns, stimulul trebuie aplicat cu o

anumită bruschețe, altfel receptorii se adaptează;

• Cronaximetria investighează ansamblul neuromuscular

• Punctul motor = locul unde nervul este situat cel mai superficial
• Unitatea motorie = totalitatea fibrelor musculare inervate de
același motoneuron ⍺

CRONAXIMETRIA reprezintă înregistrarea și măsurarea

cronaxiei. Prin această metodă se măsoară timpul necesar
producerii unei excitații cu ajutorul unui curent a cărui
intensitate are valoare dublă a reobazei.

Cronaxia este influențată de:

o Modificări ale stării fiziologice a sistemului neuromuscular
o Modificări ale temperaturii
o Tratament medicamentos
Necesar și metodă de determinare:
§ Sunt necesare generatoare de impulsuri (măsoară reobaza și cronaxia + realizează curent
galvanic și rectangular;
§ Se folosesc 2 electrozi pentru determinare prin metoda monopolară
o Electrod indiferent ( placa 60 cm2 la niv trunchiului/ ceafă)
o Electrod activ (negativ, dimensiuni mici, pe punctele motorii)
§ Ser Fiziologic cu care se îmbibă electrozii;

26
§ La nivelul diferitelor puncte motorii se stimulează => reobaza (pragul de excitație
galvanică); Se dublează reobaza și se stabilește din nou pragul de excitație în funcție de
pragul de excitație;
§ Studiul comparativ pe diferiți mușchi a permis formularea unor „legi fundamentale”
o Cronaxia mușchilor antagoniști are în porțiunea distală valoare dublă față de
segmentul proximal;
o Cronaxia mușchilor posterior are valoare dublă față de cea mușchilor anteriori;
o Cronaxiile sunt aceleași pentru regiunile omoloage;

27
 Rezistența Globulară

Prezintă importanță practică deoarece rezistența hematiilor față de mediile hipotonice

cluorosodice este cuprinsă între anumite limite care se modifică în sterile patologice.
Se folosesc 2 tehnici in determinare Diluția a) cu picătura; b) cu pipeta gradate;
Materiale necesare Diluția cu picătura Diluția cu pipeta gradată
Eprubete serologice 22 21
Stativ Da Da
Soluție NaCl 7% 10%
Apă distilată Da Da
Pipete Pasteur Gradate
- Sânge venos Sânge venos

Rezistența globulară reprezintă concentrația soluției de NaCl pentru începutul hemolizei

(rezistență globulară minimă) și pentru hemoliza totală(rezistență globulară maximă).
Metodă de lucru
Se pregătesc diluțiile de soluție de NaCl în eprubetele serologice așezate în stativ cu
pipeta gradate sau pipeta Pasteur.
Metoda diluțiilor cu picătura.
În fiecare eprubetă se pun in total 35 de picături de apă și soluție NaCl 7%, după cum urmează:
E1-34 picături soluție NaCl și 1 picătură apă distilată;
E2-33 picături soluție NaCl și 2 picături apă distilată;
…………………….
E22-13 picătură soluție NaCl și 22 picături apă distilată. (cu aceeasi pipetă ca să aiba dimensiuni
egale minunatele picături)

Metoda pipetelor gradate.

Se ia de fiecare data cate 1 ml NaCl . 10% din care :
1-oara se pun 0.70 ml in E1 și 0.3 în E21
2-oara se pun 0.68 ml in E2 și 0.32 în E20
Se continua în același mod, scăzând cantitatea de NaCl, dinspre El spre E21, crescând-o cu 0.02
ml.·

28
 Se procedează în sens invers cu apa distilata, rezultând astfel, câte 1ml NaCl 10% de
concentrație cunoscută.
După dozarea apei și a soluției de NaCl, se adaugă în fiecare eprubetă câte o picătură de
sânge venos. Citirea eprubetelor se face după 3 ore la temperatura camerei sau după 30 de
minute dacă se centrifughează. Concentrația eprubetei pentru care începe hemoliza(prima
eprubetă care începe să capete o colorație roșie) reprezintă rezistența globulară minimă, iar
concentrația primei eprubete care prezintă saturație maximă a culorii(hemoliza maximă)
reprezintă rezistența globulară maximă.
Valori Normale
Rezistența minimă: 0.46-0.42
Rezistența maximă: 0.38-0.34
Crește: Talasemie, după Hemoragie acută, Anemie Biermer, Anemii feriprive, dupa splectomie;
Scade: Icter Hemolitic, Intoxicații cu Benzen

29
 Determinarea vitezei de conducere nervoasa
Viteza potențialului de acțiune:
- prezenta sau absenta tecii de mielina
- grosimea tecii de mielina
- distanta internodală
- diametrul axonului (cu cat diametrul este mai mare cu atât e si viteza mai mare).
A. Motorie:
Se determină la nivelul nervului motor al unui preparat neuro- muscular şi are valori
diferite în funcție de specie.
Tehnica de lucru: Se pregăteşte preparatul biologic la fel ca pentru înregistrarea miogramei. Se
evidențiază muşchiul gastrocnemian şi nervul sciatic ( se realizează disecția astfel incât să se
etaleze o portiune cât mai mare a nervului).

V= d/T= [S1S2]/ (TL1-TL2)

D= distanța dintre cei doi electrozi (unul de culegere și unul de stimulare)
S1S2= distanța dintre punctele de aplicare a celor doi stimuli =d
TL1=timpul de latență 1
TL2=timpul de latență 2
TL1-TL2= diferența de timp dintre cele doua perioade de latenta, care reprezintă timpul
necesar influxului nervos să parcurgă distanta d.

S1 S2 electrod de culegere
T1
T2
Prin investigarea vitezei de conducere nervoasa se investighează ansamblul
neuromuscular.

B. Senzitiva: se face la fel, doar ca pe distante scurte. Se utilizeaza electrozi de tip liniar.

30
 Excitabilitatea pe preparatul neuromuscular de broască

Definiție: proprietatea mușchiului de a genera potențial de acțiune atunci când este stimulat
adecvat.
Preparatul neuromuscular de la o broasca spitalizata (distrugerea măduvei spinarii,
obținându-se tetrapareza spastică – membre rigide, care ulterior devin flasce) : nervul sciatic care
se găsește la nivelul coapsei și mușchiul gastrocnemian de la nivelul gambei.

Mod de lucru:
- Se plasează pe nerv cei doi electrozi de stimulare
- Stimularea se face cu curent rectangular supra liminar
- Se provoacă o lezare a nervului intre cei doi electrozi
- Se stimulează nervul sciatic cu intensități crescute și se înregistrează răspunsul
mușchiului gastrocnemian
• cea mai mică intensitate la care apare contracție = intensitate prag.
• ceilalți stimuli care nu produc răspuns = subliminali

Stimulul maximal produce o contracție maxima ( stimul la care raspund toate celulele)

Dinamometria

Definiție: Procesul de măsurare a forței maximala voluntara cu ajutorul dinamometrului, care este
reprezentata de o scala gradata cu un arc.
Mod de lucru: Se strânge în mână cam 3-4 secunde și se fac cate 3 determinări pentru fiecare
mână. La o contracție foarte energică, se poate obține o valoare mai mare decât FMV, dar care nu
poate fi menținută mai mult timp.

31
 Demonstrarea oboselii musculare
Explicație:
- epuizarea rezervelor de glicogen
- scăderea pH ului intracelular prin acumularea de acid și fosfați rezultați în
urma glicolizei anaerobe
- scăderea eliminării calciului din reticulul endoplasmatic
- mecanism de protecție
- scăderea proteinelor dependente de calciu
- diminuarea cantității de ATP
- acumulare de K extracelular, care determină hiperpolarizare, deci
inexcitabilitate

Se realizează cu ergograful care prezinta un dispozitiv de sprijin al mâinii,

astfel încât să rămână doar un singur deget liber, un dispozitiv pe care se plasează o
greutate, si o penița pe o tija mobila care realizează curba oboselii musculare.
Mod de lucru: se solicită ridicarea greutății, care rămâne constantă, dar
înălțimea până la care aceasta poate fi ridicata scade.
Scăderea amplitudinii contractiilor în oboseală musculară

32
 Electromiografia

Definiție: înregistrarea grafica a curenților de acțiune musculari

Materiale necesare:
è electrozi de culegere
è sistem de amplificare
è sistem de redare

Electrozii de culegere pot fi de suprafața pentru electromiografia globala si

intramusculari de tip ac Adrian Bronck pentru electromiografia de unitate motorie.
EMG globala: înregistrează curenții din mai multe grupe musculare
EMG de unitate motorie: înregistrează curenții din fibrele unui singur mușchi. Este
o înregistrare de finețe.

Se poate realiza:
- cu mușchiul în repaus
- cu mușchiul în contracție
- cu mușchiul în contracție și contraforță

Traseu :
- Miogen: mușchiul este afectat
- Neurogen: neuronul este afectat

33
 Contracția mușchiului striat

Definiție: contracția reprezintă capacitatea mușchiului de a dezvolta tensiune între

capetele sale, cu sau fără scurtare.

Secusă= contracția determinata la aplicarea unui stimul unic. Durează aprox 0,1s.
Secusă prezintă trei componente: (ex: frison, sistola cardiaca)
- Faza de latență: din momentul aplicării stimulului până la apariția
contracției
- Faza de contracție
- Faza de relaxare
Dacă în loc de stimulare unica, se utilizează stimuli repetitivi, la intervale mici și
regulate, curba rezultata nu mai e o secusă, ci o sumație de secuse numita tetenos.
Tetanosul poate fi complet (platou neted) sau incomplet (platou dintat), în funcție
de frecventa aplicării stimulilor.

secusa tetanos incomplet tetanos complet

Contracția izometrică este caracterizată prin modificarea tensiunii mușchiului, fără a

afecta lungimea acestuia, care rămâne constantă (statul în picioare).

Contracția izotonică este caracterizată prin modificarea lungimii mușchiului, dar fără a
afecta tensiunea acestuia, care rămâne constantă. Acest tip de contracție realizează lucrul mecanic
și produce mișcarea, fără producere de căldură (mersul în picioare).

Contracția auxotonică este caracterizată prin modificarea lungimii mușchiului, dar și a

tensiunii acestuia.

34
 Infatigabilitatea relativă a nervului
Tehnica de lucru:
- se prepară 2 labe galvanoscopice (A și B)
- A: mușchiul și nervul sunt în legătura
- B: este întreruptă conexiunea dintre muchi și nerv (întrerupere reversibilă)
- Se stimulează ambii nervi, dar doar mușchiul A se contracta, iar mușchiul B nu.
- Stimulam nervul 1 până când mușchiul A nu se mai contractă.
- Se da drumul la conducere pe nervul 2 și începe să se stimuleze
- Mușchiul labei A manifestă oboseală, iar cel de la laba B nu are semne de oboseală
- Deci, a obosit mușchiul pentru ca și nervul 1 și nervul 2 au fost stimulate același timp.

1 2

Nervii

Mușchii

A B

35