F'RANK BAUM

all

Vrdjitorul din Oz
'!F

Tbaducere de
Lucram PopR

T
tfr
editura rao
 L. FRANKBAUM
The Wonderful Wizard of Oz

O Editura RAO' 2014

pentru versiunea in limba romani

Ilustralie coPertd ;i interior

Done Stan

201+ CupnrNs
Editura RAO
Str. BArgiului, nr. 9-11, sector 1, Bucureqti, RomAnia
www.raobooks.com Introducere / 7
ffi.rao,ro
1. Ciclonul / 9
2. Consiliul nipArstocilor / 15
3. Cum a salvat-o Dorothy pe Sperietoarea
de Ciori / 26
4. Drumul prin pedure I 36
5. Salvarea Omului de Tinichea I 43
6. Leul celLag / 54
7. Chlitoria citre MareIe Oz I 6L
8. Cimpul ucigetor de rnaci I 7L
9. Regina $oarecilor de cimp / 81
Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a RomAniei 10. Paznicul porfilor / 89
BAUM, FRANK 11. Oragul de Smarald aIhiOz /98
Vrijitorul din Oz / L. Frank Baum ; trad.: Lucian
Popa. - Bucuregti : Editura R-AO' 2014 12. Pe urmele Vrijitoarei Rele / 116
ISBN 978-606-609-697-3 13. Eliberare^ I 134
I. Popa, Lucian (trad.) 14. Maimulele inaripate / I4O
15. Descoperirea lui Oz cel Teribil / 150
821.1 I l(73)-3=135.1
16. Magia Marelui $arlatan / 164
 FRANK BAUM
17. Cum a fost lansat balonul / 169
18. Drumul sPre Miazbzi I 175
19. Atacali de Arborii Rizboinici / 182
20. Graliosul Jinut de Porlelan / 188
21. Leul ajunge regele animalelor / 196
22. linutul quadlingilot I 2Ol IntroJucere
23. Glinda, Vrljitoarea cea Bunl, ii
indeplinegte dorinla lui Dorothy / 207
24. Din nou acasd / 214
Folclorul, legendele, miturile 9i basmele
as zdne ne-au fermecat copillria de-a lungul
timpului, cici orice adolescent sin[tos simte o
atraclie instinctivi fali de povegtile fantastice'
miraculoase gi rupte cu totul de realitate. Zdnele
inaripate inchipuite de fralii Grimm gi Andersen
au bucurat mai mult sufletele copiilor decAt orice
alt produs al minfilor umane.
Cu toate astea, basmele de odinioari, savurate
de generafii intregi, pot fi clasificate in prezent
ca ,,dep[qite" in bibliotecile copiilor; a venit
sorocul unei serii noi de ,,poveqti fantastice", in
care personaje stereotipale Precum duhurile,
piticii sau zinele, laolaltl cu acele intAmpldri
oribile gi sAngeroase ticluite de autori, pentru a
garnisi fiecare poveste cu o morali teribili, nu-Ei
mai gisesc locul. Educafia moderni include
moralitatea; drept urmare, copilul zllelot noastre
cauti doar amuzament in basmele care i-au fost
dedicate 9i renunli bucuros la toate intimplirile
mai pufin plicute.
Povestea Vrdjitorul din Oz a fost scrisi jinAnd
seama de acest lucru, unicul ei scop fiind acela de
 L. FRANK BAUM

a fi pe placul copiilor din zilele noastre. Jintegte

si fie un basm modernizat, din care nu lipsesc
lucrurile uimitoare gi bucuria, dar din care sunt
izgonite necazurile gi cogmarurile.

L. Frank Baum
1
Chicago, aprilie, 1900
Ci"lo.r,tl

Dorothy triia in mijlocul vastelor prerii

din Kansas, alituri de unchiul Henry, care se
indeletnicea cu agricultura, 9i al[turi de mituga
Em, solia acestuia. Casa lor era micd, deoarece
lemnele pentru ridicarea ei fuseseri aduse cu
c[ru1a cale de mulli kilometri. Casa avea patru
perefi, o podea gi un tavan, toate acestea dind
nagtere unei camere; iar aceasta confinea o sobi
mincati de rugini, un bufet pentru veseli, o
mas6, trei sau patru scaune 9i paturile. Unchiul
Henry gi mituga Em aveau unul mare' intr-un
co\, iar micul pat al lui Dorothy se gisea intr-un
alt col1. Casa nu avea nici urml de pod ori de
pivni![... cu excep{ia unei gduri mici, sipate in
pdmAnt gi numite pivnild pentru ciclon, in care
familia se putea refugia in cazul in care se stArnea
unul dintre acele virtejuri grozave, indeajuns de
puternic incAt si faci argice orice cl[dire in calea
sa. Acolo se ajungea printr-o trapi amplasati in
mijlocul podelei, sub care o scari cobora intr-o
gatr| mic6 gi intunecoasi.
 FRANK BAUM
Atunci cind Dorothy stitea in prag 9i se
uita roati in jur, tot ceea ce putea vedea era
intinderea mohorAti, aproape de necuprins, a
preriei, indiferent de direclia in care gi-ar fi
aruncat privirea. Niciun copac 9i nicio casi
nu tulbura intinderea ca-n palmS a acestor
meleaguri, care igi dideau intAlnire cu cerul hit
departe, in toate cele patru ziri. Soarele pirjolise
ogorul arat, transformindu-l intr-o intindere
cenugie, vArstatiL de mici cripituri. Chiar qi iarba
pllise la culoare, cici soarele pArlise firele lungi
pini cAnd acestea prinseseri aceeaqi culoare
terni care domnea peste tot' Odinioari, casa
fusese zugr|vitl, dar soarele cogcovise vopseaua
ea avea o
9i ploile o spiLlaserl, astfel incAt acum
culoare la fel de Etearsi 9i de cenuqie ca tot ceea
ce o inconjura.
Mituga Em era o solie tAniri 9i driguli, cind
venise si locuiascl pe aceste meleaguri' Soa-
rele gi vAntul ii veniseri 9i ei de hac. il furaseri
strilucirea privirii, ochii ajungAndu-i de acelaqi
gri gters; ii furaseri rogeala obrajilor gi a buzelor'
stingind-o in cenugiul omniprezent. Era sfrijitl,
numai piele gi os, iar acum nu mai zimbea defel'
CAnd Dorothy care eta orfan[, a venit pentru
prima oari si locuiasci aici, mituEa Em fusese
atit de uluiti de rAsul copilei, incit lipase 9i igi
dusese mdna la inimi, de fiecare dati cind glasul
voios al lui Dorothy ii ajungea la urechi; inci se
mai uita uluitl Ia feti!il mirAndu-se ce putea gisi
aceasta de ris.
1n
Vrdjitorul din O<
Nici unchiul Henry nu rAdea vreodati.
Trudea din rispunderi din zori gi pin[-n noapte
gi habar n-avea ce insemna bucuria' Era taciturn,
cenugiu din cap pini-n picioare, de la barba cea
lungi pAni la cizmele butucinoase, avAnd un aer
incruntat gi solemn.
Toto era acela care o fbcea pe Dorothy si
ridl, salvAnd-o de la a deveni gi ea o p[rticici
la fel de cenugie precum tot ce o inconjura. Toto
nu era gri; era un cilel mic gi negru, cu o blani'
lungi gi mitisoasi gi cu nigte ochi mici 9i negri,
care sclipeau voios deasupra boticului s[u haios.
Toto se juca toati zira, iar Dorothy ii cAnta in
struni gi il iubea nespus.
insi astizi nu se hirjoneau. Unchiul Henry
stitea in pragului ugii gi se uita ingrijorat la cerul
care era gi mai cenugiu decit de obicei. Dorothy
stitea chiar in prag, linAndu-l pe Toto in bra{e,
cu privirile indreptate tot spre cer. Mituqa Em
spila vasele.
De departe, dinspre rniazlnoapte, tdzbbtea
vaietul prelung al vAntului, iar unchiul Henry gi
Dorothy puteau vedea cum iarba inaltd se pleca
in valuri, dinaintea furtunii care se apropia.
Acum se auzea un guierat asculit prin aer, din-
spre miazizi, iar cAnd se uitari intr-acolo vilzwrl
cum iarba se vdlurea gi din direcfia cu pricina.
Unchiul Henry se ridici brusc.
- Vine ciclonul, Em, strigi el citre solia sa.
Mi duc si mi ocup de animale.
11
 FRANK BAUM

Apoi o rupse la fugi spre staulul in care

lineau caii gi vacile. Mi.tuga Em lisi balti treaba
qiveni la ug[. Dintr-o singurl privire, inlelese cAt
de aproape era primejdia care ii pigtea.
- Iute, Dorothy! strigi ea. Aleargi spre pivnili!
Toto fbcu lugti din bralele lui Dorothy 9i se
tupili sub pat, iar fata incerci s[ puni mAna
pe el. Mdtuga Em, ingroziti, deschise cu o
smucituri chepengul din podea gi cobori treptele
care duceau in gaura mici 9i intunecoasi. In cele
din urmi, Dorothy il ingfbci pe Toto 9i o apucl
pe urmele mltugii sale. CAnd stribituse jumdtate
din drum, vintul scoase un lipit asculit, iar M),i
/ t , ti
;.,,:i.11
casa se zdruncind atAt de aprig, incAt fata se
dezechilibri, privilindu- se dintr- odati pe podea'
Dupi aceea se Petrecu un lucru straniu.
Casa se roti de cAteva ori, dupi care se ridici
&
lt
,,':i i" A
r/
incetigor in vizduh. Dorothy se simlea ca 9i cum t.
$- f;i{ W{/4,^ ;.
ar fi urcat intr-un balon.
Vdnturile care suflau dinspre miazilnoapte {ffi:{a
Ei dinspre miazdzi se intilniri tocmai
in locul r,

acolo luAnd cS#,,

//
pe care era construitd casa, exact
nagtere ochiul ciclonului. indeobgte, in ochiul We*
*-8
ciclonului aerul este linigtit, dar for{a cu care *__ a{
vintul bitea din toate pirfile spre casi o sllti pe
aceasta in aer, tot mai sus, pAn[ cind ajunse chiar
in virful ciclonului; acolo 9i rlmase, purtati
fiind la mulli kilometri distanld,la fel de lesne ca
gi cum ar fi fost vorba de un fulg.
Era intunericbeznd, iar vdntul vuia teribil in / J? /. -..1
",t;1
jurul ei, dar Dorothy igi dndu searna c[ pluteau 1"2 t l''/8:r.
/) t| J ./-il,
&?
 FRANK BAUM
destul de lin. Dupi primele cAteva invArtituri 9i
o hurduciturd. zdravdni, sim(i cd eta leginati
blind, aidoma unui bebeluq aflat in leaginul siu.
Lui Toto nu-i pllcea. Alerga de colo-colo prin
odaie, letrand din toate puterile; insi Dorothy
stitea neclintiti pe podea, aqteptAnd si vadi ce
avea sl se mai intdmPle.
La un moment dat, Toto ajunse prea aproaPe
de chepengul ciscat, privilindu-se prin el; ini{ial,
fetila fu incredinlatd c5' a rimas fbri el. Dar in
curAnd ii zfuri una din urechi i{indu-se din gauriL,
clci stragnica presiune a aerului il suslinea,
impiedicAndu-l sl se pribugeasci. Merse de-a
bugilea spre chepeng, il inhili pe Toto de ureche
qi il ridicl iarigi in camerd, dupi care inchise
trapa, ca si nu se mai intAmple gi alte accidente'
Ceasurile se scurgeau unul dupl altul 9i
treptat lui Dorothy ii trecu spaima; numai ci
se simfea cam singuri, iar vintul guiera atAt de
aprig in jurul ei, incAt aproaPe o asutzea. La
inceput se intreba daci avea si fie frcuti praf 9i
pulbere atunci cAnd casa avea si cadi din nou;
dar pe misuri ce orele treceau 9i nu se petrecea
nimic groaznic, renunli si se mai ingrijoreze 9i
hotiri s[ agtepte calmi si vadi ce avea si-i aduci
viitorul. In cele din urmi, se tAri pe podeaua
tremurdtoare spre patul ei 9i se intinse in el, o
urmi gi se cuibiri gi el alituri de ea.
in ciuda casei care se legina 9i a vaietelor
vintului, in scurt timp Dorothy inchise ochii 9i
adormi adAnc.
),
Consiliul nipArstocilor
Fu trezitd de o hurducituri atAt de brusci gi
de zdravdni, incAt Dorothy s-ar fi rinit daci nu
ar fi fost cuibiriti in patul moale. Aga, zgAlfAitura
o fbcu si-gi lind respira(ia, intrebAndu-se ce
se petrecuse; Toto i9i lipise boticul lui rece pe
fala ei gi scheuni lugubru. Dorothy se ridici
gi igi dldu seama cd, in cele din urmi, casa se
linigtise, nu se mai migca: bezna se risipise 9i
ea, iar razele strilucitoare ale soarelui inundau
fereastra, scildind intreaga camer6. ldgni din
pat gi, urmati indeaproape de Toto, se repezi si
deschidi uga.
Fetifa lisi si-i scape un strigit uluit gi fbcu
ochii cAt cepele, v5;zdnd peisajul de basm care-i
dezmierda privirea.
Ciclonul a$ezase casa foarte blAnd pe pe-
mAnt - pentru un ciclon - in mijlocul unui
linut de o extraordinari frumusefe. Erau o su-
medenie de poteci minunate care brizdau o
pajigte presirati cu copaci doldora de fructe
apetisante gi zemoase. Grupuri de flori splendide
15
-----
 FRANK BAUM
cregteau in tot locul 9i plsiri cu Pene minunate,
nemaivizute zburau in copaci Ei tufiguri' Ceva
mai departe susura un mic pArAu, alergind
zglobiu printre malurile inierbate, producAndu-i
incAntare fetiiei care locuise atAt de multl vreme
printre cAmpuri uscate 9i cenuEii.
Pe cAnd admira uluiti aceasti stranie 9i minu-
nati priveligte, ea observi indreptdndu-se spre
ea cele mai ciudate fiin{e Pe care le vizuse
vreodati. Nu erau la fel de mari precum oamenii
cu care era obignuitl; dar nici extrem de mici'
La drept vorbind, aveau aceeaqi inillime ca qi
Dorothy, care era destul de inalti lindnd seama
de vArsta ei, cu toate ci liLsau impresia ci erau
mult mai in vdrsti.
Grupul era alcituit din trei birbafi qi o femeie'
cu tofii invegmAntafi in straie ciudate' Purtau
niqte pilirii rotunde gi foarte inalte, garnisite cu
clopofei pringi de boruri, care scoteau un clinchet
cristalin la fiecare pas. Piliriile birbalilor erau
albastre; micula femeie purta o pilirie albi 9i
o rochie de aceeaEi culoare, care ii atirna in
falduri de pe umeri. Era decorati cu stelule
care strlluceau asemenea diamantelor in bitaia
soarelui. Straiele blrba{ilor erau de culoare
albastri, in aceeagi nuanli ca 9i pillriile, 9i erau
incillali cu ghete straqnic lustruite, cu marginile
rdsfrinte de un albastru-inchis. Aceqtia, socoti
Dorothy, erau cam de-o seami cu unchiul Henry
cici doi dintre ei aveau barbi- Dar micu{a femeie
t6
Vrdjitorul din Oz
era, mai presus de orice indoiali, mult mai
betrene.
Atunci cdnd omulefii se apropiari de casi gi
de Dorothy care stitea in prag, se opriri gi se
apucari si gopteasci lntre ei, ca gi cum s-ar fi
temut si mai faci vreun pas mai departe. Dar
bitrinica piqi spre Dorothy gi fbcu o pleciciune
adAnci.
- Sunteli bine-venit6, prea-nobili vrijitoare,
pe meleagurile nipdrstocilor, rosti ea cu voce
dulce. Vd suntem recunoscitori ciL i-a{i venit
de hac Vrijitoarei Rele de la Risirit gi ci ne-a{i
eliberat poporul din robie.
Dorothy ii asculti uimiti discursul. Ce
voia si spuni micula femeie atunci cAnd o
numea vrijitoare gi suslinea ci ii venise de hac
Vrijitoarei Rele de la Risirit? Dorothy era o
fetili nevinovati, care nu ar fi ficut rdu nici
micar unei mugte gi care fusese purtati de un
ciclon la mulli kilometri depirtare de casi; qi nu
fbcuse nimlnui de petrecanie in viafa ei.
Dar era cit se poate de limpede ci femeia
micufi agtepta un rispuns din partea ei.
- Sunteli foarte amabiliL, vorbi Dorothy govi-
ind, dar trebuie si fie o gregeali la mijloc. Nu
i-am venit nimiLnui de hac.
- Casa ta a fbcut-o, in orice caz, rispunse
micufa femeie, voioasi. $i e acelagi lucru. Vezi?
continui ea, aritind spre collul casei. Acolo sunt
17
 FRANK BAUM
picioarele ei, ilindu-se de sub acest maldir de
lemne.
Dorothy se uiti gi scoase un strigit de spaimi.
intr-adevir, acolo, chiar sub colpl marii grinzi
pe care se sprijinea casa, se zdreaa doui picioare,
incdlfate cu pantofi de argint cu vArful ascu(it.
- Oh, Doamne! Oh, Dumnezeule mare!
izbucni Dorothy, frAngindu-gi deznidijduiti
miinile. Casa trebuie si se fi privilit peste ea. Ce
putem face?
- Acum nu mai putem face absolut nimic,
rispunse femeiugca, stipini pe sine.
- Dar cine era? intrebi Dorothy.
- Era Vrijitoarea cea Rea de la Risirit, dupd
cum am spus, rispunse femeiugca. Ea ii linea pe
tofi nipArstocii in robie, de mulli ani, fbcdndu-i
sd trudeasci pentru ea zi 9i noapte. Acum, ci au
fost elibera{i, ili poarti recunogtinti pentru acest
serviciu.
- Cine sunt nipdrstocii? intrebi Dorothy.
- E neamul care triiegte pe aceste meleaguri
de la Risirit, unde domnea Vrijitoarea cea Rea
din Rdsirit.
* Tu egti o nipArstoaci? intrebi Dorothy.
- Nu, dar sunt prieteni cu ei, cu toate ci
locuiesc in finutul de La Miazinoapte. Cind au
vlzwt c[ Vrijitoarea cea Rea de la Risirit qi-a
dat duhul, nipirstocii mi-au trimis un sol iute
de picior, iar eu am venit de indati. Eu sunt
Vrijitoarea de la Miazinoapte.
18
Vrdjitorul din O<
- Oh, Dumnezeule! exclami Dorothy. Egti o
vrijitoare adevirati?
- Da, chiar aga, riqpunse femeiugca. Dar eu
sunt o vrijitoare buni, aqa ci oamenii mi iubesc.
Nu sunt la fel de puternici precum Vrijitoarea
cea Rea care stipinea aceste meleaguri, cici
atunci i-ag fi slobozit eu insimi din robie pe
locuitorii ei.
- Dar eu aveam impresia ci toate vrdjitoarele
sunt rele, rosti fetifa, pe jumitate inspdimintatl
de faptul cd se glsea faga in fafi cu o vriLjitoare in
carne gi oase.
- O, nu, asta e o mare gregeali. Erau numai
patru vrijitoare pe tirAmul lui Oz gi doui
dintre ele, cele care locuiesc la Miazinoapte gi la
Miaz5;zi, sunt vrijitoare bune. $tiu asta pentru ci
eu sunt una dintre ele gi e imposibil si mi ingel.
Cele care vieluiesc la Rdsdrit gi la Apus sunt,
intr-adevir, vrijitoare rele; dar acum, ci i-ai
fbcut de petrecanie uneia din ele, a mai rimas
doar o vrijitoare rea pe intreg tirAmul lui Oz -
cea care locuiegte pe meleagurile de apus.
- Dar, rosti Dorothy, dupn ce chibzui pre! de
o clipi, miLtuga Em mi-a spus ci vrS.jitoarele s-au
stins demult.
- Cine este mituga Em? intrebi bitrAnica.
- Este mituga mea, care triieqte in Kansas,
locul din care vine eu.
10