Legenda Tomisului

Oraşul Constanţa, cel mai bătrân oraş al ţării şi cel mai scump nouă, dobrogenilor,

demult, tare demult, se numea Tomis. Constanţa noastră a fost întemeiată de marinarii care

făceau comerţ pe ţărmurile Mării Negre.

Legenda spune că la răsărit de ţara noastră, stăpânea un rege care, între alte
bogăţii, avea şi lâna de aur a unui berbec. De teamă să nu-i fure cineva comoara, o
ţinea ascunsă într-o peşteră străjuită de un balaur.

Iason, un tânăr viteaz de neam grecesc, însoţit de oamenii săi, a venit la rege
să-i ceară lâna de aur. Regele, înainte de a i-o da, l-a pus la o mulţime de încercări
grele, cu gândul de a-l pierde. Dar Iason, ajutat pe ascuns de către Medeea, fiica
regelui, şi de fratele ei mai mic, ieşi învingător. Cu toate acestea, regele nu a vrut să se
ţină de cuvânt. Atunci Medeea a adormit prin farmece balaurul păzitor şi Iason a reuşit
să-l omoare şi să ia lâna de aur.

Temându-se de mânia tatălui lor, Medeea şi fratele ei au fugit împreună cu Iason şi

cu tovarăşii lui cu o corabie pe Marea Neagră.

Deşi corabia lui Iason zbura prin valuri, urmăritorii se apropiau văzând cu ochii.
Ştiind că nimic nu ar putea scăpa de răzbunarea regelui, Medeea l-a sfătuit pe Iason
să-l taie în bucăţi pe fratele ei şi să-l arunce în mare.

Când a văzut grozăvia, regele a renunţat la urmărire, a adunat rămăşiţele fiului

său şi le-a îngropat pe ţărmul din apropiere.

Pe locul acela s-a întemeiat cetatea Tomis (în greacã - bucatã).

După mult timp, împăratul bizantin Constantin cel Mare a rezidit din temelie
Tomisul devastat. El a schimbat însă numele cetăţii în Constantiana, în onoarea surorii
lui, Constanţa.