Eu nu strivesc corola de minuni al lumii

Lucian Blaga a fost filosof, poet, dramaturg si traducator roman. Personalitate impunatoare si
polivalenta a culturii romane interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada

respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa la universitate.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice, interbelice
alaturi de "Testament" de Tudor Arghezi si "Joc secund" de lon

Barbu. Opera citata se inscrie in curentul literar numit modernism, initiat la noi in 1919 de Eugen
Lovinescu, avand ca doctrina ideea ca exista "un spirit al veacului" care

impune procesul de sincronizare intre literatura romana si literatura europeana, cunoscut si ca principiul
sincronismului.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut al autorului, si anume "Poemele
luminii", aparut in 1919 si are ca simbol dominant lumina.

Tema poeziei o reprezinta modalitatea de cunoastere a lumii care se poate realiza numai prin iubire.

Ideea poetica exprima atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii prin metafore revelatorii,
prin imagini ce scot in evidenta atat opozitia filosofica intre rational

si irational cat si o diferenta intre gandirea rationala si cea poetica.

In poezia lui Blaga intalnim doua tipuri de cunoastere:

cea paradisiaca, de tip logic, specifica oamenilor de stiinta, avand ca scop dezlegarea tainelor
universului;

cea luciferica, de tip poetic, avand ca scop protejarea tainelor universului, potentarea misterului si
transformarea acestuia intr-unul si mai mare.

Poetul afirma "Datoria noastra in fata unui mister nu este de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-unul si
mai mare" din care putem deduce ca Blaga este adeptul

cunoasterii luciferice.

Titlul textului reprezinta o metafora revelatorie, lumea este perceputa ca o corola de minuni (o imensa
floare cu nestemate petale), palpaind de taine.

In incipitul poeziei este reluat titlul, iar intentia eului liric este de a nu sugruma vraja, taina lumii.
In prima strofa apar enumeratii semnificative precum "in flori, in ochi, pe buze ori morminte", care
semnifica frumusetea, cunoasterea, sarutul si marea taina a mortii.

A doua strofa aprinde apozitia dintre "lumina mea" vs. “lumina altora", aceasta corespunde celor doua
tipuri de cunoastere si anume luciferica si paradisiaca.

A treia strofa are o nuanta cauzala, exprimand atitudinea eului liric fata de tainele care se realizeaza
numai prin iubire.

In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor inegala, acest fapt fiind specific poeziei
moderne.

In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca in opera citata apar influente
mitice si filosofice creandu-se astfel un caracter puternic reflexiv al

limbajului. Totodata opera se incadreaza in curentul literar modernism, interbelic.