Sunteți pe pagina 1din 7

de Grigore Alexandrescu

comentariu

Tema

Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa
panvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari.
Autorul pune în discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale
personificate, principiul egalitatii între semeni.

Titlu

Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si
catelul. Ele se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le
putem întalni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al
carui tel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga
în randurile celor puternici. Catelul întruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu
usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Universul operei
Fabula începe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care îsi exprima indignarea fat
646i84g a de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin
originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o întamplare si apreciaza cu falsa
modestie: "si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica
lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.

În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate.
Cum societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se
manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea
celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai
convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie propriul sau exemplu. El afirma cu

tarie si cu falsa modestie ca îi face placere cand este considerat un om obisnuit si

fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de bucurie / Cand toata

lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra".

În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva
precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare

Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate

sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un

animal puternic, dar tacut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson este definit

drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa
atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele


promitatoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de

fraternitate. El "S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea

voastra, zise, îmi pare minunata, / si simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»"

Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii,
tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia
lui Samson, uimit de îndrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, îi raspunde
amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o
pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe

Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine
suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea
sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i
cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc
mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Morala este simpla:
dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa
mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.

Moduli de expunere

Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de întamplarea


petrecuta, transpusa în lumea animalelor.

Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare

a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip

expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea,

transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viata si umor.

Descrierea este utilizata putin, în cateva notatii legate de caracterizarea personajelor,


surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latra

foarte tare"; Samurache "sedea la o parte / Ca simplu privitor".

Personajele

Samson simbolizeaza dorinta de parvenire vadita în discursul nesincer prin care cauta


sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si sustina ideile si pozitia pe
care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsa modestie, el
cauta sa atraga multimea de partea sa, iar prin tonul sforaitor, bazat pe argumente de
ordin social-politic ("lumea se ciopleste", "În tari civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i
convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situatia si pot fi usor manevrati si pacaliti de
falsii politicieni. El sustine egalitatea între semeni, ceea ce se dovedeste a fi, în final, o
minciuna.

Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si
încrezator, el este atras de cuvintele promitatoare ale dulaului "care latra foarte

tare". Credulitatea sa va fi sanctionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza

pe un ton jignitor ("potaie", "lichea nerusinata") si plin de amenintari ("O sa-ti dam o

bataie / Care s-o pomenesti") care este adevaralul sens al cuvintelor sale: "Ca voi

egalitate, dar nu pentru catei". El îi arata astfel ca îi dispretuieste pe cei mai slabi

decat el, pe care vrea sa-i mentina în starea lor de supunere fafa de cei puternici. Cand
Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson,
este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei
"de neam mare". Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste
numai în masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa
vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Al treilea persona] este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine în
discutie. El este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el

este considerat de Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit

recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie

poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii

boieri: "lupii, ursii si leii", pe care Samson îi dispretuieste. Faptul ca el nu sare nici în

apararea lui Samurache poate confirma ca este, în mod tacit, de partea lui Samson.

Un critic observa cu justete:"«Samson, dulau de curte ce latra foarte tare», e un


demagog, asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici
un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza,
felul cum boul se identifica cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un
comic scenic."

Prozodia

Versurile cu o masura inegala poarta amprenta dialogului, transpun sentimentele pe


care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si
accesul de manie si uimirea redate prin versuri scurte.

Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general
împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care
exprima cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parca pentru a fi în discordanta cu
spusele lui Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea
dialogului, în realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat,
exprimand tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor.

Fabula

Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epica povestind o întamplare prin
intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu
scopul de a le îndrepta. Structura atesta existenta fabulei, poezia avand doua parti:
întamplarea si morala sau învatatura, existenta la sfârsit si separata de prima parte
printr-un spatiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete.
Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim ca oamenii se ascund în spatele mastilor
de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara
acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de stil centrala prin care
se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate
defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a
le îndrepta.

Realizarea artistica

Limba vorbita, cu accente populare ("dobitoace", "neam", "se ciopleste", "fiestecine")


sau neologice ("civilizate", "egalitate", "capritii", "nobil") subliniaza alternanta de
registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor.
Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor,

la care concura constructiile exclamative ("Cat îmi sunt de urate unele dobitoace, /[...]

Care cred despre sine ca pretuiesc ceva'"; "Noi, fratii tai, potaie!") sau interogative

("Noi, fratii tai?", "Te-ntreb eu, ce ziceam?"). Formulele de adresare, depreciative,

accentueaza umorul: "potaie", "lichea nerusinata".

Figurile de stil utilizate in mod echilibrat confera si ele nota unui stil viu si natural

prin care animalele dobandesc însusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le
critica. Samson este echivalentui omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar
boul arfi martorul nepasator.

Personificarea este figura de stil dominanta.

Epitetele evidentiaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale actiunilor: "Gandirea


[...] îmi pare minunata"; "capritii desarte"; "raspunse Samson plin de mânie"; "lichea
nerusinata", "caine sadea" etc.

Comparatia accentueaza postura unor personaje: "sedea la o parte / Ca simplu

privitor".

Repetitiile scot în evidenta idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea:

"gandirea voastra... / si simtimentul vostru îl cinstesc, fratii mei"; "Noi, fratii tai?",
"Noi, fratii tai, potaie!".

Enumeratiile accentueaza ipocrizia discursului: "unele dobitoace / Cum lupii, ursii, leii


si alte cateva"; "Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste".

Figurile de stil subliniaza si ele oralitatea stitului, naturaletea dialogului, care

sonfera fabulei caracteristicile unei scenete.

Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, în opinia
criticilor: "dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, "dulau de curte ce latra
foarte tare". Din atitudinile deosebite - amical deferenta fata de bou si aspra fata de
catel - din confruntarea frazelor sonore si însirate cu usurinta cu cele câteva vorbe
repezite cu care e pus la locul lui catelul, se deseneaza tipul. [...]

Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele în mici scenete, nu


numai intensificand dialogul, ci urmarind pas cu pas actiunea personajelor si

reprezentandu-le gesturile si mimica."