Diureticele chimice inhiba sau „extrag” calciul din oase si din tesuturi.

In organism gasim trei feluri de calciu : legat la o proteina 46%; de dispersie 6,5%; ionizat
47,5%.

Surse alimentare naturale: varec (alge), seminte de susan, legume cu frunze verzi, seminte de
floarea-soarelui, alune, nuci, orez brun, trestie de zahar, cacao organica, precum si majoritatea
fructelor si legumelor.

Apa poate constitui o importanta sursa de calciu (pana la 300 mg/l), pentru ca ea contine o forma
usor absorbabila. Vinul natural se constituie intr-o sursa la fel de valoroasa.

Cerealele sunt sarace in calciu, creeaza aciditate, iar pe de alta parte au cantitati mari de fitati,
astfel ca, atunci cand sunt consumate excesiv si netratate termic pot determina perturbari ale
absorbtiei calciului

Carnea si derivatele acesteia sunt sarace in calciu si, de asemenea, creeaza aciditate in
organsim.

Mitul lapte-calciu-densitate osoasa a fost creat si perpetuat de reclamele intense ale industriei de
produse lactate! In plus, si foarte grav, manipuland atitudinea oamenilor fata de patologia prin
deficitul de calciu, laptele si produsele lactate au fost imbogatite cu vitamina D, perturband
echilibre foarte sensibile din organism.

Maladii carentiale pe termen scurt: crampe si spasme musculare, batai puternice de inima,
insomnie, irascibilitate, degradarea si caderea dinţilor, paradontoza, scaderea rezistentei oaselor,
dureri dorsale si ale membrelor inferioare, porozitate osoasa, slabirea tesutului conjunctiv, vene
varicoase si vene reticulare, formarea de hemoroizi, prolaps de organe si tesuturi, hemoragii,
bufeuri, sindrom de alternanta cald-rece, aritmii cardiace.

Maladii carentiale pe termen lung: osteoporoza, scolioza, rahitism si afectiuni legate de pierderea
de calciu din tesutul osos sau incapacitatea oaselor in crestere de a produce suficient calciu
pentru fortificarea si dezvoltarea lor normala. Oprirea din crestere, artrita si depresie.

Consumul marit de calciu poate creste productia de calcitonina din glanda tiroida (celule C).
Aceasta situatie inhiba reutilizarea calciului la nivel osos, provocand un efect advers in
regenerarea tesutului osos. Plumbul impiedica utilizarea calciului.

Excesul este mult mai rar intalnit decat hipocalcemia si are drept cauza exagerarea aportului
alimentar sau/si a celui medicamentos. Consumul de alimente preparate industrial si imbogaţite
in calciu, mai ales cand se administreaza concomitent cu vitamina D, duce la cresterea calcemiei
si a riscului depunerilor de calculi in rinichi, vezica urinara, aorta, ca si in tesuturile moi
(muschi). O serie de boli digestive care evolueaza cu hiperaciditate si in care consumul de lapte
si saruri alcaline (care contin calciu) este mare contureaza hipercalcemia.
Calciul poate fi crescut de asemenea in: tuberculoza, sarcoidoza, metastaze osoase,
hiperfunctia glandelor paratiroide, imobilizare prelungita etc.

Experimental, s-a demonstrat faptul ca administrarea zilnica a 1500 mg – 2000 mg de calciu de

sinteza predispune la infectii urinare care nu-si gasesc tratament!

Semne ale hipercalcemiei: greata, varsaturi, ameteala, diminuarea apetitului, astenie, dureri
osteo-articulare, somnolenta, uscarea mucoasei orale si nazale, constipatie, prurit, modificarea
frecventei cardiace, hipertensiune, hemoragii gastro-intestinale, litiaza renala, modificarea
randamentului fizic si intelectual, depuneri de calciu in tesuturi, ciocuri osoase etc.

Pentru corecta functionare, dezvoltare si refacere a tesuturilor, aportul de fosfor, calciu si

magneziu trebuie sa fie echilibrat.

Calciul nu poate fi utilizat corect fara interventia hormonilor produsi de paratiroida.

Suplimentele care contin calciu au drept efect eliminarea fosforului din organism. Efectul
consumului de suplimente de calciu, altele decat calciul natural, de provenienta vegetala, si, mai
ales in conditiile in care avem de-a face cu o paratiroida epuizata, va fi formarea calculozei,
inclusiv a ciocurilor osoase.

Absorbtia calciului este mai mare la barbati decat la femeile aflate in afara perioadei de
maternitate.

Cel mai important factor de fixare a calciului in oase este exercitiul fizic.

Eliminarea calciului se face prin intestinul gros, in proportie de 75% si prin urina, in proportie de
20%, iar restul prin transpiratie. Persoanele care lucreaza la temperatura ridicata pot pierde peste
100 mg calciu pe ora prin transpiratie, in timp ce, in mod normal, aceasta pierdere este de 15
mg/zi.

Consumul marit de sare favorizeaza, de asemenea, eliminarea pe cale renala a calciului