The Central and Eastern European Online Library: Source

You have downloaded a document from
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers
Source: Revista Pro Lege
Pro Lege Review
Location: Romania
Author(s): Paun Irinel
Title: Admisibilitatea unei plângeri formulate potrivit art. 278 – 2781 Cod procedură penală
împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu
caracter administrativ dispuse în conformitate cu prevederile art. 10
Admissibility of a complaint made pursuant to Arts. 278-278 of the Penal Procedure Code
against an ordinance for the non-prosecution of a crime and the application of an
administrative sanction dictated ursuant to the provisions of Art. 10
Issue: 2/2012
Citation Paun Irinel. "Admisibilitatea unei plângeri formulate potrivit art. 278 – 2781 Cod procedură
style: penală împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei
sancţiuni cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu prevederile art. 10". Revista
Pro Lege 2:100-114.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=472641
CEEOL copyright 2021
IRINEL PĂUN
ADMISIBILITATEA UNEI PLÂNGERI FORMULATE

POTRIVIT ART. 278 – 2781 COD PROCEDURĂ
PENALĂ ÎMPOTRIVA UNEI ORDONANŢE DE
SCOATERE DE SUB URMĂRIRE PENALĂ ŞI
APLICARE A UNEI SANCŢIUNI CU CARACTER
ADMINISTRATIV DISPUSE ÎN CONFORMITATE CU
PREVEDERILE ART. 10, ALIN. (1), LIT. B1), COD
PROCEDURĂ PENALĂ, MOTIVATĂ DE FAPTUL CĂ
DUPĂ COMUNICAREA SOLUŢIEI, ÎN TERMENUL
LEGAL DE INTRODUCERE A PLÂNGERII, PĂRŢILE
S-AU ÎMPĂCAT
Irinel Păun,
Procuror la
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
In practice, the question is raised whether a party

may submit a complaint under Art. 2781 of the din
Criminal procedure code against the order for ceasing
the criminal prosecution on the grounds of the
reconciliation of the parties. Author's answer is negative.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X a solicitat

exprimarea unui punct de vedere referitor la admisibilitatea
unei plângeri formulate potrivit art. 278 – 2781 C.pr.pen.
împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi
aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ dispuse în
conformitate cu prevederile art. 10, alin. (1), lit. b1), C.pr.pen.,
motivată de faptul că după comunicarea soluţiei, în termenul
legal de introducere a plângerii, părţile s-au împăcat.
În concret, într-un dosar penal înregistrat la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel X, având ca obiect infracţiunea de
100

ADMISIBILITATEA UNEI PLÂNGERI FORMULATE POTRIVIT ART. 278 – 2781 COD PROCEDURĂ PENALĂ
ÎMPOTRIVA UNEI ORDONANŢE DE SCOATERE DE SUB URMĂRIRE PENALĂ ŞI APLICARE A UNEI
SANCŢIUNI CU CARACTER ADMINISTRATIV DISPUSE ÎN CONFORMITATE CU PREVEDERILE ART. 10,
ALIN. (1), LIT. B1), COD PROCEDURĂ PENALĂ, MOTIVATĂ DE FAPTUL CĂ DUPĂ COMUNICAREA
SOLUŢIEI, ÎN TERMENUL LEGAL DE INTRODUCERE A PLÂNGERII, PĂRŢILE S-AU ÎMPĂCAT
lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180, alin. (1), C.pen.,
procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a
învinuitului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter
administrativ, considerând că sunt aplicabile dispoziţiile art.
181 C.pen. După comunicarea soluţiei, în termenul de 20 de
zile prevăzut de art. 278, alin. (3), C.pr.pen., învinuitul a
formulat plângere, invocând faptul că s-a împăcat cu partea
vătămată în acest interval de timp.
Procurorii din cadrul acestei unităţi de parchet au
exprimat opinii divergente în legătură cu admisibilitatea unei
astfel de plângeri. Unii au apreciat că aceasta trebuie respinsă
ca inadmisibilă sau nefondată, în timp ce alţii au opinat că
trebuie admisă.
La nivelul Secţiei de resurse umane şi documentare, s-a
întocmit o notă prin care s-a concluzionat că plângerea
formulată împotriva unei soluţii de scoatere de sub urmărire
penală în temeiul art. 181 C.pen., în condiţiile în care părţile s-
au împăcat ulterior, este admisibilă, prevalând în acest caz
instituţia încetării urmăririi penale.
*
* *
Analizând problematica supusă dezbaterii, expun
următoarele aspecte:
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 278, alin. (3),
C.pr.pen., împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului
prin care au fost dispuse reînceperea urmăririi penale, clasarea
cauzei, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi
penale, poate formula plângere orice persoană ale cărei interese
legitime au fost vătămate, competenţa de soluţionare a
plângerii, în sensul stabilirii legalităţii şi temeiniciei soluţiei
atacate, revenind procurorului ierarhic superior, potrivit
competenţelor stabilite de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi text de
lege.
101

IRINEL PĂUN
De asemenea, obiectul plângerii întemeiate pe

dispoziţiile art. 2781, alin. (1), C.pr.pen., îl constituie tot
rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în
judecată, instanţa verificând legalitatea şi/sau temeinicia
acestora, în realizarea controlului judecătoresc.
De aceea, în condiţiile în care dispunerea sau
pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii formulate în
temeiul art. 278, alin. (3), respectiv art. 2781, alin. (1),
C.pr.pen., este condiţionată de stabilirea caracterului tardiv,
inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluţia de admitere a unei
astfel de plângeri nu poate fi adoptată decât în cazul
stabilirii caracterului incomplet al urmăririi penale, al
aprecierii eronate a probelor de către procuror sau a
existenţei unor aspecte de nelegalitate ale rezoluţiei sau
ordonanţei atacate 1 . Aceste aspecte, potrivit art. 2781, alin.
(7), pot fi constatate verificând rezoluţia sau ordonanţa vizată,
pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a
oricăror înscrisuri noi prezentate.
În speţă, ordonanţa procurorului de scoatere de sub
urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter
administrativ nu a fost contestată prin plângere în condiţiile
art. 278, alin. (3), C.pr.pen., ca fiind nelegală şi/sau
netemeinică, singurul motiv invocat - după cum rezultă din
adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X - fiind acela
că în termenul legal de 20 de zile de la comunicarea soluţiei,
părţile s-au împăcat.
În eventualitatea admiterii plângerii, procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X i-ar reveni
obligaţia să dispună infirmarea motivată a soluţiei atacate.
1
A se vedea Î.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. 44/13.10.2008, Î.C.C.J., s.
pen., dec. nr. 2446/07.05.2007, Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1064/05.06.2008,
dec. nr. 5658/27.11.2007
102

Conform DEX, definiţia verbului „a infirma”, în

accepţiune juridică, este „a desfiinţa un act (sau o măsură) ca
fiind nelegal sau netemeinic”.
Or în cazul de faţă, după cum s-a menţionat, soluţia nu
este contestată pe motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie,
astfel că nu poate fi infirmată - motivat - decât în situaţia în
care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel X ar constata, din oficiu, existenţa unui asemenea motiv.
2. Admiterea plângerii şi infirmarea ordonanţei de
scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu
caracter administrativ, din motivul invocat, ar trebui urmate
de redeschiderea urmăririi penale în cauză, întrucât
procurorul ierarhic superior, în procedura instituită de art. 278
C.pr.pen., nu este îndrituit să efectueze acte de urmărire
penală şi nici să dispună o altă soluţie în locul celei
infirmate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 273, alin. (1),
C.pr.pen., redeschiderea urmăririi penale se dispune în
următoarele situaţii:
a. s-a dispus încetarea urmăririi penale şi ulterior se
constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea
acestei măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se
întemeia încetarea urmăririi penale;
b. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi ulterior
se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea
acestei măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se
întemeia scoaterea de sub urmărire penală.
În doctrina şi practica judiciară, s-a considerat că se
impune redeschiderea urmăririi penale, la plângerea persoanei
vătămate în interesele sale legitime sau din oficiu, în situaţia
apariţiei unor noi date, din care rezultă inexistenţa cauzei care a
atras scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi
penale ori care demonstrează greşita aplicare a dispoziţiilor
103

IRINEL PĂUN
privind amnistia, împăcarea, autoritatea de lucru judecat ş.a.; se

redeschide urmărirea penală şi ca urmare a intervenirii unor
împrejurări noi, care înlătură incidenţa cauzei de scoatere de
sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, cum ar
fi primirea plângerii prealabile aflate încă în termen, a sesizării
organului competent, a căror lipsă în momentul rezolvării
cauzei a atras închiderea urmăririi penale 2 .
Rezumând, redeschiderea urmăririi penale, ca
modalitate de reluare a urmăririi penale, vizează exclusiv
acele rezoluţii sau ordonanţe ale procurorului de
netrimitere în judecată infirmate pe motiv că soluţia a fost
greşit adoptată sau datorită dispariţiei împrejurării pe care
s-a întemeiat soluţia de netrimitere. 3
În mod evident, împăcarea părţilor ulterior soluţionării
cauzei prin scoatere de sub urmărire penală nu se circumscrie
prevederilor art. 273, alin. (1), C.pr.pen., neputând constitui
motiv de redeschidere a urmăririi penale.
3. Potrivit art. 2781, alin. (8), C.pr.pen. „Judecătorul
pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau
inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia
sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului,
în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după
caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a
trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi
împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
2
În acest sens, G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 608; I. Neagu, Drept procesual penal.
Partea specială. Tratat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2004; T.S., s. pen.,
dec. nr. 309/1977 în C.D., p. 362
3
A se vedea şi Î.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. 11/09.02.2009
104

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează

rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la
dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet
legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă
şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător”.
În concordanţă cu dispoziţiile art. 2781, alin. (8), lit. b)
şi c), C.pr.pen., atunci când judecătorul constată că plângerea
împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere
în judecată este întemeiată, o admite, desfiinţează rezoluţia sau
ordonanţa procurorului şi, după caz, procedează astfel:
- În situaţia prevăzută la lit. b), în ipoteza în care
constată că urmărirea penală nu s-a efectuat sau este
incompletă - aspecte de netemeinicie a soluţiei atacate -,
trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi
penale sau redeschiderii urmăririi penale.
În acest caz, potrivit legii, judecătorul este obligat să
arate în hotărâre motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei
procurorului, faptele şi împrejurările ce urmează să fie
constatate şi prin care anume mijloace de probă, similar
ordonanţei procurorului ierarhic superior de infirmare motivată
a soluţiei iniţiale şi redeschidere a urmăririi penale.
În cauza supusă verificării, judecătorul poate decide, în
concluzie, în ce măsură poate fi completată probaţiunea, dar
nu se poate substitui organului de urmărire penală în
privinţa actelor de dispoziţie. 4
- Dacă prin plângerea formulată în baza art. 2781, alin.
(1), C.pr.pen., persoana vătămată în interesele sale legitime
solicită doar schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse
prin rezoluţie sau ordonanţă de către procuror, iar judecătorul
4
A se vedea N. Volonciu, A. Ţuculeanu, Codul de procedură penală
comentat. Art. 200-286. Urmărirea penală, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2007, p. 164.
105

IRINEL PĂUN
constată că probatoriul este complet şi nu se impune trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii
urmăririi penale, se poate pronunţa schimbarea temeiului de
drept al soluţiei de netrimitere în judecată dispuse, tot în
cadrul aplicării dispoziţiilor art. 2781, alin. (8), lit. b),
C.pr.pen. 5
De subliniat faptul că, în această ipoteză, instanţa
poate schimba doar temeiul de drept al soluţiei atacate –
cum ar fi constatarea, conform art. 10, alin. (1), lit. c),
C.pr.pen., că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, sau, potrivit
prevederii de la lit. d) a aceluiaşi text de lege, că faptei îi
lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii -, nu
soluţia în sine (încetarea urmăririi penale, în locul scoaterii de
sub urmărire penală, cazul în speţă).
- În cazul reglementat de art. 2781, alin. (8), lit. c),
C.pr.pen., încheierea de admitere a plângerii dată de judecător,
constituie şi act de punere în mişcare a acţiunii penale,
atunci când sesizarea instanţei se face prin plângerea persoanei
vătămate sau a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime
au fost lezate.
Deşi prin art. 2781, alin. (9), C.pr.pen., se prevede, fără
să se facă distincţie, că „În cazul prevăzut în alin. (8), lit. c),
actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei
la care se referă alin. (1)”, trebuie avut în vedere că, în
accepţiunea dispoziţiilor de ansamblu ce reglementează
instituţia sesizării instanţei, o atare plângere nu poate proveni
decât de la persoana vătămată nemijlocit prin fapta penală,
pentru a i se atribui forţa procesuală specifică unui act de
sesizare a instanţei.
Un asemenea tratament juridic se impune şi pentru că,
în ipoteza plângerii formulate de persoana faţă de care s-a
dispus netrimiterea în judecată, ar fi de neconceput ca tocmai
5
În acest sens, Î.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. 44/13.10.2008, Î.C.C.J.,
s. pen., dec. nr. 3554/02.11.2009
106

plângerea ei să se constituie în act de sesizare a instanţei

împotriva sa, cu încălcarea implicită a principiului procesual
„non reformatio in pejus”. 6
În consecinţă, în situaţia în discuţie, dispoziţiile art.
278 , alin. (8), lit. c), C.pr.pen., sunt inaplicabile. 7
1
4. În enumerarea cazurilor prevăzute de art. 10, alin.

(1), lit. a) - j), C.pr.pen., legiuitorul a avut în vedere o anumită
ordine succesivă, pornind de la cauzele de fond şi continuând
cu cele de formă, ce constituie impedimente de pornire a
acţiunii penale.
Situaţiile prevăzute la lit. a) - e) reprezintă cauze care
exclud răspunderea penală, prin inexistenţa infracţiunii, ceea
ce lipseşte acţiunea penală de temeiul ei juridic, care este
infracţiunea; cazul de la lit. f) se referă la diferite condiţii
prealabile, cu termen sau fără termen , şi constituie – cât timp
este pendinte – un impediment atât de drept penal, cât şi
procesual penal, care nu permite promovarea acţiunii
penale; lit. g) - j) sunt cazuri de împiedicare a aplicării
pedepsei, deci acţiunea penală rămâne fără obiect,
nemaifiind posibilă condamnarea. 8
În cazul când în aceeaşi cauză subzistă atât
impedimente care atrag clasarea sau scoaterea de sub urmărire
penală, cât şi încetarea urmăririi penale, respectiv atât achitarea
inculpatului, cât şi încetarea procesului penal, conform art. 11
C.pr.pen., procurorul sau, după caz, instanţa trebuie să ia în
considerare cauzele de clasare şi de scoatere de sub
6
Cu privire la aspectele expuse, a se vedea Î.C.C.J., Secţiile Unite, Dec.
nr. 44/13.10.2008
7
În acest sens, Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3554/02.11.2009
8
În legătură cu aspectele prezentate, a se vedea G. Theodoru, op. cit., p.
204-205.
107

IRINEL PĂUN
urmărire, respectiv de achitare, excluzând cele de încetare

a urmăririi penale, respectiv a procesului penal. 9
Potrivit art. 17, alin. (1), C.pen., „Infracţiunea este
fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi
prevăzută de legea penală”. În vederea tragerii la răspundere
penală a făptuitorului, trebuie să se constate existenţa
simultană a trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii. Dacă
prevederea faptei în legea penală este apriorică săvârşirii
infracţiunii, stabilirea şi evaluarea în concret a pericolului
social al faptei, a vinovăţiei, sunt atribuţii ce revin organelor
judiciare după săvârşirea faptei concrete. 10
În conformitate cu dispoziţiile art. 181, alin. (1), C.pen.
„Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală,
dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate
de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit
de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracţiuni”.
Deci, în cazul în care fapta prevăzută de legea penală
este săvârşită în condiţiile acestui text de lege, legiuitorul
consideră că aceasta nu constituie infracţiune, deoarece îi
lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, şi anume
pericolul social. În consecinţă, făptuitorul nu va răspunde
penal, întrucât, potrivit art. 17, alin. (2), C.pen., „Infracţiunea
este singurul temei al răspunderii penale”.
Împăcarea părţilor apare ca un act bilateral, de
înţelegere între făptuitor şi persoana vătămată, prin care pentru
anumite infracţiuni, în condiţiile legii, se înlătură răspunderea
penală şi celelalte consecinţe ale săvârşirii infracţiunii. 11
9
Î.C.C.J., Completul de 9 judecători, dec. nr. 608/08.12.2003; opinie
care se regăseşte şi în doctrina juridică, exemplificativ, G. Theodoru, op.
cit., p. 205, I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea Generală, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 284-285.
10
I. Neagu, op. cit., p. 287-288.
11
I. Neagu, op. cit., p. 302.
108

De subliniat următoarele aspecte:

- În această situaţie, de principiu, sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a
survenit împăcarea, acţiunea penală fiind stinsă însă prin
acordul de voinţă al părţilor. De altfel, în mod evident,
împăcarea este menită să profite făptuitorului, fiind greu de
conceput că o persoană care nu a săvârşit fapta prevăzută de
legea penală ori a săvârşit-o fără vinovăţie ar accepta
închiderea procesului penal prin această modalitate.
Din considerentele expuse, apreciem că, în speţă,
prevalează soluţia de scoatere de sub urmărire penală, chiar
şi în temeiul art. 10, alin. (1), lit. b1), C.pr.pen., faţă de aceea a
încetării urmăririi penale prin împăcarea ulterioară a părţilor,
cauză care doar ar înlătura răspunderea penală.
- În conformitate cu dispoziţiile art. 11, pct. 1, lit. c), şi
pct. 2, lit. b), C.pr.pen., când se constată că părţile s-au împăcat
- unul dintre cazurile prevăzute de art. 10, alin. (1), lit. h) -,
procurorul dispune încetarea urmăririi penale, iar instanţa
încetarea procesului penal.
Potrivit art. 132, alin. (2), C.pen., „Împăcarea este
personală şi produce efecte numai dacă intervine până la
rămânerea definitivă a hotărârii”.
Din acest text de lege, rezultă că împăcarea poate
interveni în orice fază a procesului penal, adică atât în faza de
urmărire penală, cât şi în faza judecăţii, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti. 12
12
I. Pascu, Drept penal. Partea generală, Ediţia a 2-a, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 355; de menţionat că, potrivit art. 159 noul
C.pen., sfera de incidenţă a instituţiei împăcării va fi mult mai redusă decât
109

IRINEL PĂUN
Având în vedere şi prevederile art. 11, pct. 1, lit. c),

C.pr.pen., considerăm că împăcarea trebuie să survină în
cursul urmăririi penale până la închiderea acestei faze a
procesului penal, nu după acest moment, în condiţiile în care
soluţia de netrimitere în judecată a fost dispusă în baza altui
temei legal. 13
Sintagma ”… până la rămânerea definitivă a
hotărârii” trebuie raportată strict la situaţia în care cauza a
fost dedusă judecăţii, fără aplicabilitate - printr-o analogie
forţată - în cazul procedurilor prevăzute de art. 278 – 2781
C.pr.pen. 14
Un argument în acest sens îl constituie şi faptul că
formularea art. 132, alin. (2), C.pen., este aceeaşi de la data
republicării Codului penal în Buletinul Oficial nr. 55 - 56, din
23 aprilie 1973, dată la care instituţia plângerii împotriva
măsurilor şi actelor de urmărire penală avea o cu totul altă
reglementare, iar posibilitatea formulării unei plângeri în
faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată nu era prevăzută în
Codul de procedură penală. 15
*
* *
în Codul penal în vigoare, iar aceasta va produce efecte doar dacă are loc
până la citirea actului de sesizare a instanţei.
13
Cu privire la finalizarea urmăririi penale prin închiderea ei, a se vedea
G. Theodoru, op. cit., p. 604 şi următoarele.
14
De altfel, Codul de procedură penală prevede expres când reglementări
incidente în faza judecăţii sunt aplicabile şi la urmărirea penală, de
exemplu, art. 45, alin. (1), conform căruia „Dispoziţiile cuprinse în art. 30 -
36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi
penale”.
15
Art. 2781 a fost introdus în Codul de procedură penală prin art. I, pct.
168, din Legea nr. 281/2003.
110

În concluzie, prin prisma aspectelor de ordin

teoretic şi practic prezentate, considerăm că plângerea
formulată împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub
urmărire penală dispuse în temeiul art. 10, alin. (1), lit. b1),
C.pr.pen., motivată prin faptul că a intervenit împăcarea
părţilor după comunicarea soluţiei, în termenul legal de
introducere a plângerii, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor
art. 278 - 2781 C.pr.pen., astfel că trebuie respinsă ca
inadmisibilă. 16
*
* *
În continuare, prezentăm o speţă similară, singura în
materie pe care am putut-o identifica în jurisprudenţă:
Prin plângerea înregistrată cu nr. 3237/55/2010 la
Judecătoria Arad – Secţia penală, petentul T.V.V. a contestat
ordonanţa procurorului din dosarul nr. 1864/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad de scoatere de sub
urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter
administrativ constând într-o amendă în cuantum de 600 lei şi a
rezoluţiei prim-procurorului acestei unităţi prin care s-a respins
plângerea formulată împotriva ordonanţei, criticându-le pentru
nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că s-a împăcat cu
partea vătămată ulterior adoptării soluţiei de către
procuror.
Instanţa de judecată, prin sentinţa penală nr.
772/08.04.2010, în baza dispoziţiilor art. 2781, alin. (8), lit. b),
16
În eventualitatea în care plângerea ar fi respinsă ca nefondată, ar
însemna că prevederile respective sunt aplicabile, dar nu subzistă motivele
de nelegalitate şi/sau netemeinicie care au fost invocate.
111

IRINEL PĂUN
C.pr.pen., a admis plângerea formulată şi a modificat

temeiul soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad din art. 11, pct. 1, lit.
b), rap. la art. 10, lit. b1), C.pr.pen., în art. 11, pct. 1, lit. c), rap.
la art. 10, lit. h), C.pr.pen., constatând că a intervenit
împăcarea părţilor. În consecinţă, a înlăturat amenda
administrativă de 600 lei aplicată petentului T.V.V. de către
procuror. 17
Împotriva sentinţei penale nr. 772/08.04.2010,
pronunţată în dosarul nr. 3237/55/2010 al Judecătoriei Arad –
Secţia penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Judecătoria Arad.
Prin decizia penală nr. 271/27.05.2010 a Tribunalului
Arad – Secţia penală, recursul a fost admis, iar hotărârea
atacată casată în parte. În rejudecare, a fost înlăturată din
hotărâre dispoziţia privind modificarea temeiului de
netrimitere în judecată a petentului T.V.V., revenindu-se la
temeiul legal anterior, respectiv art. 11, pct. 1, lit. b), rap. la
art. 10, alin. (1), lit. b1), C.pr.pen.; totodată, instanţa a dispus
înlocuirea sancţiunii administrative a amenzii
administrative aplicate petentului T.V.V. de către
procuror, cu cea a mustrării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a
reţinut că:
„În prezenta cauză, instanţa de judecată nu a fost
sesizată cu judecarea pe fond a cauzei şi cu plângere împotriva
soluţiei procurorului potrivit art. 2781 Cod procedură penală
17
Motivele care au determinat instanţa de judecată să pronunţe această
hotărâre sunt expuse pe larg în considerente, fiind – în esenţă – diametral
opuse argumentelor pe care le-am prezentat în favoarea unei soluţii
contrare.
112

de către învinuitul scos de sub urmărire penală şi sancţionat

administrativ prin reţinerea cazului prevăzut de art. 10, lit. b1),
Cod procedură penală, cu consecinţa aplicării sancţiunii
prevăzute de art. 91, lit. c), Cod penal.
Procedura la care a recurs învinuitul este una specială,
strict reglementată de lege inclusiv sub aspectul soluţiilor pe
care le poate pronunţa instanţa, la acestea adăugându-se
interpretarea dată de Î.C.C.J. prin decizia în interesul legii mai
sus indicată - decizia nr. 44/13.10.2008 a Secţiilor Unite -, ce
permite schimbarea temeiului de drept a soluţiei dispuse de
procuror, în ipoteza unei instrumentări complete a cauzei de
către procuror, în condiţiile prevăzute de art. 2781, alin. (8),
lit. b), Cod procedură penală, dar evident în cadrul prevăzut
de alin. 7) şi anume pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, situaţia
din prezenta cauză fiind circumscrisă acestor ipoteze doar în
limita verificării temeiniciei sancţiunii aplicate singura care
poate fi reapreciată”.
Hotărârea Tribunalului Arad - apreciem - este legală în
ceea ce priveşte înlăturarea din sentinţa penală atacată a
dispoziţiei privind modificarea temeiului de netrimitere în
judecată a petentului T.V.V., dar nelegală în legătură cu
înlocuirea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii cu cea
a mustrării, care nici nu a fost motivată.
În primul rând, se constată că petentul T.V.V. nu a
solicitat acest lucru, ci să se dispună încetarea urmăririi
penale, ca urmare a faptului că s-a împăcat cu partea vătămată
113

IRINEL PĂUN
ulterior adoptării de către procuror a soluţiei de scoatere de sub

urmărire penală în temeiul art. 10, alin. (1), lit. b1), C.pr.pen.. 18
În al doilea rând, în temeiul art. 2781, alin. (8), lit. b),
C.pr.pen., nu poate fi menţinută soluţia dispusă de procuror
prin ordonanţa atacată, respectiv scoaterea de sub urmărire
penală a învinuitului în baza art. 10, alin. (1), lit. b1), şi, în
baza aceluiaşi temei de drept, să se dispună înlocuirea
sancţiunii cu caracter administrativ aplicate cu o alta, prin
reaprecierea de către instanţă a gradului concret de pericol
social al faptei învinuitului. 19
18
De altfel, potrivit Deciziei nr. 3749/16.06.2005 a Î.C.C.J., S. pen.,
”…inculpatul scos de sub urmărire penală poate face plângere în faţa
instanţei cerând schimbarea temeiului soluţiei, cum ar fi constatarea,
conform art. 10, alin. (1), lit. c), că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, iar
nu că nu a existat pericol social”.
19
În acest sens, a se vedea Trib. Dolj, s. pen., dec. nr. 365/27.06.2008
114

The Central and Eastern European Online Library: Source

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

The Central and Eastern European Online Library: Source

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

Source: Revista Pro Lege

Pro Lege Review

ADMISIBILITATEA UNEI PLÂNGERI FORMULATE

In practice, the question is raised whether a party

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X a solicitat

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

De asemenea, obiectul plângerii întemeiate pe

CEEOL copyright 2021

Conform DEX, definiţia verbului „a infirma”, în

CEEOL copyright 2021

privind amnistia, împăcarea, autoritatea de lucru judecat ş.a.; se

CEEOL copyright 2021

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează

CEEOL copyright 2021

constată că probatoriul este complet şi nu se impune trimiterea

CEEOL copyright 2021

plângerea ei să se constituie în act de sesizare a instanţei

4. În enumerarea cazurilor prevăzute de art. 10, alin.

CEEOL copyright 2021

urmărire, respectiv de achitare, excluzând cele de încetare

CEEOL copyright 2021

De subliniat următoarele aspecte:

CEEOL copyright 2021

Având în vedere şi prevederile art. 11, pct. 1, lit. c),

CEEOL copyright 2021

În concluzie, prin prisma aspectelor de ordin

CEEOL copyright 2021

C.pr.pen., a admis plângerea formulată şi a modificat

CEEOL copyright 2021

de către învinuitul scos de sub urmărire penală şi sancţionat

CEEOL copyright 2021

ulterior adoptării de către procuror a soluţiei de scoatere de sub

CEEOL copyright 2021

S-ar putea să vă placă și