Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMNELE MENINGIENE:
1. redoarea musculaturii occipital-redoarea cefei se observă la încercarea de a apropia
bărbia de stern, când reflector se contractă mușchii cervicali. Distanța rămasă dintre
bărbie și stern măsurată în degete poate fi folosită în monitorarea clinică a redorii cefei.
În redoarea cefei mișcările laterale ale capului nu sunt limitate sau sunt limitate foarte
puțin. În cazul când se observă asemenea manifestare meningismul se exclude, este
diagnosticată o poziție forțată a capului (pseudomeningism) de altă geneză (încordare
musculară parainfecțioasă etc)
2. semnul Kernig, Semnul Kernig are două faze de verificare: 1) pacientului în decubit
dorsal i se fixează coapsa față de trunchiul corpului la 900 și gamba față de coapsă la
900 ; 2) se extinde gamba pe coapsă, coapsa față de trunchiul corpului rămânând în
aceiași poziție
3. semnul Brudzinskii:
superior-este pozitiv atunci când la încercarea pasivă de ai apropia bărbia de stern pacientul
reflector flectează picioarele în articulațiile genunchilor și în articulațiile coxo-femurale
mediu-la apăsare cu pumnul pe simfiza pubiană pacientul reflector îndoaie picioarele);
inferior-se manifestă prin flectarea reflectorie a extremității inferioare contra-laterale în
articulațiile coxo-femurală și a genunchiului la verificarea fazei a 2-a a semnului Kerni
4. semnul Mendel-la apăsarea pe tragus-ul pavilionului urechei) pacientul reacționează
prin grimasă dureroasă
5. Bechterev-ața pacientului se crispează de durere la ciocănirea cu pernuța degetului pe
arcul zigomatic);
SEMNE DE ELONGATIE:
1. Neri-durere în regiunea lombară şi în membrul inferior la anteflexia capului
2. Dejerine,…? Triada Dejerine (tuse, încordată în timp ce reține respirația sau strănut)
crește presiunea intratecală și intradiskală-compresia radiculilor lombosacrale
3. Lasegue, compus din două etape de examinare: 1) Pacientului în decubit dorsal i se
ridică în sus piciorul, fără a fi flectat în articulația genunchiului. În cazul unei iritări
radiculare - nevrale apar dureri în regiunea lombară și/sau pe suprafața postero-laterală
a membrului respectiv. 2) Piciorul se flectează în articulația genunchiului în apogeul
durerii, durerea dispare sau se reduce semnificativ
4. Turin, (flexia dorsală a halucelui provoacă dureri în porțiunea posterioară a gambei)
5. Siquard, flexia dorsală a plantei piciorului provoacă dureri în regiunea fosei poplitee);
6. Wasserman sau Lasègue inversat (pacientului în decubit dorsal i se ridică memrul
inferior, fără a flecta articulația genunchiului, în cazul când semnul este pozitiv apar
dureri pe suprafața anterioară a coapsei)
7. Mazkiewich-pacientului în decubit ventral i se flectează gamba pe coapsă, durerile se
proiectează pe suprafața anterioară a coapsei
8. Patric:
9. Bonnet - durerea se produce prin manevra Lasêgue combinată cu adductia fortată a
coapsei
Praxisul
Praxisul reprezintă capacitatea de a îndeplini mișcări voluntare conștiente complexe
succesive și de realizare a unor acțiuni cu scop bine determinat în corespundere cu un
plan elaborat din experiența preexistentă.
a) Praxisul cinetic.(motor) se manifestă prin dereglarea succesivității efectuării
mișcărilor și tulburării formării verigilor din cadrul actului de mișcare care stau la
baza abilităților motorii. Este caracteristică dereglarea armoniei mișcării. Se
manifestă la dreptaci în cazul localizării focarului patologic în segmentele
inferioare ale regiunii premotorii a lobului frontal
Rugăm: pacientul să îndeplinească testul „pumn – muchie – palmă” în consecutivitatea
necesară: inițial să lovească masa cu pumnul, apoi cu muchia mâinii, apoi cu palma cu degetele
întinse. Rugăm pacientul să îndeplineasă această serie într-un ritm rapid. Pacientul cu procese
patologice ale zonei premotorii are dificultăți la îndeplinirea acestui test (se încurcă în
succesiunea mișcărilor, nu poate realiza testul într-un temp rapid).
b) Praxisul cinestetic. Apraxia ideomotire se manifestă la afectarea lobulului
temporal inferior în regiunea circumvoluției supramarginale. În asemenea situație
mâna nu primește semnale aferente de legătură inversă și pierde abilitatea
realizării mișcărilor fine. Este caracteristică căutarea poziției necesare și
comiterea greșelilor în această acțiune, mai ales când lipsește controlul vizual.
Apraxia cinestetică se manifestă la îndeplinirea mișcărilor simple.
Rugăm pacientul: - scoateți limba, - șuerați, - arătați cum se aprinde un chibrit, - arătați cum se
toarnă apă într-un pahar, - demonstrați cum se utilizează ciocanul, - arătați cum se ține tocul
pentru a scrie cu el, - culegeți un număr de telefon, - pieptănați-vă cu pieptenele - să închidă
ochii, îi strângem degetele mâinii într-o formă simplă, de exemplu „boaghe”, apoi dezintegrăm
această formă și rugăm pacientul s-o realizeze desinestătător
c) Praxisul spațial. Apraxia contructivă (apraxia spațială, aproxognozia) se manifestă
prin dereglarea mișcărilor comune ale mâinilor, dificultăți la realizarea acțiunilor
orientate în spațiu (este dificil pentru pacient să se îmbrace, să-și aștearnă patul
etc). Nu se observă o diferență dintre acțiunile pacientului cu ochii deschiși sau
închiși. Apraxia spațială se manifestă în localizarea procesului patologic la
conexiunea dintre zonele cerebrale parietală, temporală și occipitală a emisferei
stângi (la dreptaci) sau a ambelor emisfere cerebrale. În suferința acestei zone are
loc tulburarea sintezei informației vizuale, vestibulare și dermato-cinetice, se
dereglează analiza coordonatelor de acțiune.
Rugăm pacientul: - să deseneze o figură geometrică tridimensională (de ex. un cub), - să
copieze o figură geometrică, - să deseneze un cerc și să aranjeze pe el cifrele ca pe cadranul
ceasornicului; dacă pacientul se isprăvește cu această sarcină i se propune să stabilească acele
ceasornicului în modul când indică o oră anumită (de ex. „fără un sfert trei”).
d) Praxisul regulator. Apraxia regulatorie („prefrontală”, ideatorie) include tulburări
ale reglării activității referitoare nemijlocit la sfera motilității. Apraxia reglatorie
se manifestă prin tulburarea acțiunilor complicate, care includ realizarea unor serii
de acțiuni simple, în timp ce fiecare din aceste acțiuni luate în parte poate fi
realizată de pacient corect. Este păstrată și abilitatea de imitare (pacientul poate
repeta acțiunile medicului).
Astfel pacientului îi este greu să arăte cum se mestecă zahărul într-un pahar cu ceai,
cum să se folosească de ciocan, cum să se pipetene, în timp ce aceleași acțiuni
automate cu obiecte reale sunt realizate corect.
Rugăm pacientul: - să scoată un chibrit din cutie, să-l aprindă, apoi să-l stingă și să-l pună
înapoi în cutie, - să deschidă tubul cu pastă de dinți, să stoarcă o cantitate mică pe peria de dinți,
să închidă tubul cu pastă de dinți.