Romantismul

Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea,

manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel
muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină coexistența
lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului

Trasaturi:
-Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul,
fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite
precum drama romantica, meditația, poemul filozofic și nuvela istorică.
-Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând
rațiunea și luciditatea
-Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un
cadru natural nocturn.
-Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a
momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor
probleme ale universului în meditații.
-Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție
iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii
ocrotitoare sau participative.
-Construirea eroilor excepționali, care acționează în împrejurări ieșite
din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția
nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu sunt dominate
de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
-Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemărginite, ca
proiecție subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii
idealiști.
-Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă
locul principal atât în structura poeziei, cât și în construirea
personajelor, situațiilor, ideilor exprimate.
-Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare,
fiind un mijloc artistic folosit atât în specia literara cu nume sugestiv,
satira, cât și în poeme filosofice.
-Puritate absolută în locul rigorii raționale a clasicismului.
-Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat.
-Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună
în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii.
-Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al
tematicii, motivelor si limbajelor artistice.
Realismul

Realismul este un curent literar care ia naştere în secolul al XIX-lea şi domină în

bună parteşi secolul nostru. Dintre speciile literare, romanul se află în prim-planul
preocupăriiscriitorilor realişti. În principal, realismul preferă romanul-fluviu,
desfăşurat pe mai multe planuri narative, cu acţiune amplă şi numeroase
personaje şi în care sunt reconstituite cuminuţiozitate amănuntele unei epoci
istorice. Scriitorul realist prezintă moravurile, viaţaculturală, mecanismul social,
oferind impresionant de multe informaţii despre epocatransfigurată artistic. De
multe ori, descrie arhitectura epocii, străzi şi clădiri unanimcunoscute, reproduce
articole de ziar, comentează cărţile de succes, copiază documenteistorice,
prezintă îmbrăcămintea personajului, pentru a-i sublinia caracterul sau
personalitatea,dar semnalează şi amănunte strict legate de modă. Toate acestea
contribuie la impresia defrescă socială-tablou amplu ce surprinde toate
sectoarele curente ale cotidianului.

Simbolism
Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la finele secolului XIX, care se
opunea naturalismului și parnasianismului, potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și
fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat și descifrat cu ajutorul simbolurilor;
mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent

Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac
parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în
poezie.
Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte
poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat
manifestul mișcării în 1886, în ziarul Le Figaro.

Basmul cult
Basmul cult este o creație amplă a genului epic, cu o narațiune liniară,
personaje purtătoare de valori simbolice, acțiuni care implică fabulosul și
supusă unor acțiuni convenționale, care prezintă drumul inițiatic al eroului.

Basmul cult prezintă câteva trăsături specifice, care îl diferențiază de

basmul popular, dintre care amintim:

diminuarea aurei eroice a protagonistului

personaj lipsit de forțe supranaturale, conturat obiectiv cu calități și defecte
dramatizarea narațiunii prin dialog excesiv (dialogul preia funcțiile
narațiunii)
comentariul moralist
prezența unor fragmente de proză rimată și ritmată
deformarea grotescă a unor personaje
absența personajelor terifiante
 Nuvela psihologica
Definitie:
Specie a genului epic in proza, de dimensiuni moderate, situate intre schita
si roman.Evidentiaza un singur fir fabulativ, iar interestul autorului se
orienteaza catre conturarea personajelor care sunt mult mai complexe decat
in schita si in povestire

Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:

- tema psihologica
- un conflict interior
- prezentarea unor tensiuni sufletesti
- transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in
evolutia lor
- evolutia raporturilor dintre personaje
- mijloace de investigatie psihologica

Poemul
Definiţie: Este o specie a genului epic, de întindere relativ mare, cu caracter
eroic, filosofic, istoric, legendar, mitologic etc. I se mai spune şi naraţiune
în versuri.

Trăsături:

– acţiunea construită pe mai multe episoade;

– personaje multe, însufleţite de sentimente nobile;

– epicul se îmbină cu liricul.

 Comedia
Comedia este o specie a genului dramatic,care starneste rasul
prinsurprinderea unor moravuri a unor tipuri umane sau a unor situatii
neasteptate,cuun final fericit.Personajele sunt fiinte inferioare,conflictul
comic este realizat prin contrastul dintre aparenta si esenta.Sunt prezente
forme ale comicului :umorul,ironia si diferite tipuri de comic :de limbaj,de
caracter,de nume,desituatii.

Monologul liric

Monologul liric este un mod de expunere și procedeu literar prin care

personajul își analizează stările sufletești, concepțiile, ideile și le aduce la
cunoștința cititorilor sau a spectatorilor. De asemenea, poate fi un tip de
discurs continuu în care nu se așteaptă un răspuns.

Arta poetica

Operă literară în versuri în care autorul îşi exprimăcrezul liric, mai precis
propriile convingeridespre arta literarăşi despre aspectele esenţiale ale
acesteia.Autorul îşi dezvăluie concepţia despre poezie(principiile de creaţie:
elemente de creaţie poetic, surse de inspiraţie, teme, modalităţi de creaţie şi
de expresie; rolul social al poeziei) şi desprerolul poetului(relaţia poet -
creaţie/ inspiraţie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul său
social).Spre deosebire de poetică(un text teoretic în proză),arta poetica este
o operă literară înversuri, un program (manifest) literar
realizat cu mijloace poetice.
 Poemul alegoric
Poemul este specia literara a genului epic cu dimensiune mai ampla decat
balada, in care se prezinta faptele unor personaje cu suflet nobil.

Alegoria este procedeul artistic complex care, cu ajutorul metaforelor,

comparatiilor, epitetlor si inversiunilor surprinde in forma concreta,
materiala, cu aspect abstract al existentei. Poemul de fata arata calea
simbolica a 2 personaje in incercarea de a-si depasi evvolutia spre atingerea
idealului.

Romanul psihologic
Romanul psihologic este o specie literară a genului epic în proză care
urmărește un singur plan narativ cu accent pe analiza stărilor sufletești ale
personajelor.

Particularitățile romanului psihologic:

-importanța acordată trăirilor interioare

-transformarea personajelor pe parcursul textului
-dublarea conflictului exterior de unul interior
-modificarea radicală a relațiilor dintre personaje
-schimbarea interioară a individului datorita mediului impropriu acestuia
 Romanul realist-balzacian, obiectiv

Specie a genului epic in proza de intindere mare,cu o

actiunecomplicate,desfasurata pe mai multe planuri,cu personaje
numeroase: principale,secundare,episodice,caracterizate prin modalitati de
caracterizare;modurile de expunere folosite sunt naratiunea
,descrierea,dialogul,monologul.

Aceasta opera literara este un roman deoarece are o actiune de

mareamploare,desfasurata pe mai multe planuri cu un conflict complex,la
care participamulte personaje.Este un roman realist prin
tema,structura,realizarea personajelor,si vadepasi caracteristicile
realismului clasic incadrandu-se in modelul balzacian si almodernitatii

Romanul traditionalist, mitic, obiectiv

Este un roman tradițional pentru că se constituie ca o expresie a vieţii

satului românesc, a universului rural dar și a specificului personajelor:
ţăranul este „ principalul meu erou” mărturisind Sadoveanu. Avem de-a
face cu o imagine idilică a țăranului, de un pitoresc profund, diferit de
țăranul conștient moral al lui Slavici sau de cel crud, brutal al lui Rebreanu
și mai apoi Preda. Deasemenea romanul valorifică tradiții românești: oierit,
tors, ritualuri de sărbători, nuntă, înmormântare, botez etc. Lumea lui
Sadoveanu este puternic înrădăcinată în credința creștină specifică
poporului român dar și în obiceiurile precreștine precum vizita la baba
Maranda, mulțimea superstițiilor de care ține seama cu atenție.

Baltagul este și roman mitic pentru că zugrăveşte o civilizaţie veche

pastorală și valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel
al coborârii în Infern (Isis și Osiris)
 Romanul obiectiv

Romanul obiectiv este specific doar realismului si se aeaza pe mai multe

particularitati. Naratorul omnisicient si omniprezent nu-si schimba ipostaza
fiind intotdeauna impersonal si narand la persoana a III-a. Viziunea asupra
evenimentelor este “dindarat” adica obiectiva fara implicare.

Romanul subiectiv

Romanul subiectiv prezinta naratiunea la persoana I cu focalizare interna,

situarea eului narativ in centrul povestirii, introspectia, memoria
involuntara (selectarea faptelor semnificative din trecut), timpul este
subiectiv, iar reprezentarea epica neutra face loc unei proiectii subiectiva in
planul cunostiintei naratorului