Apele minerale

În natură nu se întîlnesc ape pure. Apele ajunse în scoarţa terestră dizolvă carbonaţii de calciu
(CaCO3 ), magneziu (MgCO3 ), fier (FeCO3 ), clorurile (NaCl, KCl), sulfaţii (Na2SO4)şi îi
transformă în soluţie. Apele provenite din condensarea vaporilor rezultaţi din degazificarea
magmelor sînt fierbinţi şi posedă o capacitate mare de dizolvare, de aceea au un grad ridicat de
mineralizare. Ape dulci sînt considerate cele care conţin o cantitate de săruri de cel mult 0,5 g/l.
Dacă acest indicator depăşeşte 0,5 g/l, sînt numite ape minerale (sărate). Conţinutul în săruri al
apelor minerale este foarte variat. Ele conţin în acelaşi timp, în stare dizolvată, mai multe săruri
şi gaze. Cele mai răspîndite săruri sînt: clorurile, bromurile, iodurile, sulfaţii, fosfaţii,
bicarbonaţii, sulfurile de sodiu, calciu, potasiu, magneziu. Dintre gazele dizolvate în apele
minerale, cele mai frecvente sînt: oxigenul, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat etc. După
proprietăţile fizice şi chimice apele minerale se clasifică în următoarele grupe: sulfuroase,
sulfurate, iodurate, feruginoase, clorurosodice, carbogazoase, radioactive. În funcţie de
amestecul de gaze se disting şi ape minerale mixte (clorurosodice–sulfuroase–carbonatice).