4.

Comedia shakesperiană și specificul ei

O primă particularitate a comicului shakesperian este absența elementelor satirice. Chiar și-
așa, știința de a satiriza nu i-a lipsit marelui dramaturg, dovada fiind piesa „Nevestele vesele din
Windsor”.
Accente satirice găsim la Malvolio, în A douăsprezecea noapte, dar scriitorul nu a fost atras
de funcția moralizatoare a teatrului. A vrut să exprime senzația energiei debordante a unor
oameni care descoperă bucuria de a trăi și de a iubi. Nu există diferențe între înțelepți și nebuni,
între cei de sus și cei de jos (clase sociale), iar Olivia, cea mai înțeleaptă dintre femei, se
îndrăgostește de o femeie, iar Titania, regina zânelor, de un om cu cap de măgar.
Jocurile de cuvinte ce sunt dovada unei minți ascuțite, exemplu Rosalinda, se împletesc cu
insultele inteligente și cu glumele poplare grosolane. Nuanțele în comediile shakesperiene sunt
infinite, iar mijloacele de relizare dintre cele mai rafinate, de la vorba de spirit până la păruiala
directă sau păcăleala bine ticluită.

Comicului skspirian îi sunt străine satira, râsul aspru al moralistului și dorința de a pedepsi,
întâlnind mai degrabă amărăciune, atunci când constată slăbiciunile omenești sau bucuria de a
trăi.
Eroii sksperieni nu se lasă înșelați, sunt vitali, dezlănțuiți, plini de dragoste de viață și
fascinați, arătându-și doar o parte a ființei lor, rămânând până la capăt înconjurați de mister. Ei
condamnă sau distrug uneori valorile formale ale vieții: minciuna, ipocrizia, convenționalismul și
amăgirile.
Iubirea în comedia shkspiriană are puritate, gingășie, elevație, dar orbește. Orbirea merge
mână în mână cu cu dragostea. Eroii comediei shaksperiene trăiesc sentimentul adânc, puternic,
orbiți de el. Nu-și dau seama pe cine iubesc, de aceea Olivia se îndrăgostește de Viola, Orlando
nu-și recunoaște iubita și Titania îl sărută pe Bottom cu capul de măgar. Iubirea ca subiect comic
nu înseamnă câtuși de puțin ironizarea sau minimalizarea acestui sentiment, ci, din contră,
afirmarea valorii lui categorice. De aseamenea tema dragostei starneste o multitudine de situatii
intortocheate din care persoaneje reusesc cu greu sa iasa. In goana lor dupa dragoste care nu tin
cont de nimic, personajele sunt puse in situatii comice involuntare.

Comediile shakespearene au de obicei aceleasi lucruri in comun: bufoneria, confuzia

generata de travestiul personajelor, incurcaturile de situatie, etc.
In a douasprezecea noapte, la fel ca si in Cum va place, deghizarea are rostul de a
incurca itele narrative, iar atat Viola cat si Rosalinda reusesc sa produca comicul pentru ca isi
asuma masca pana la capat.
 In a douasprezecea noapte, Viola se indragosteste de Orsino, insa deghizarea sa in fratele
sau, Cesario o impiedica sa-si marturiseasca dragostea. Acelasi lucru se intampla si in Cum va
place caci personajele se lamenteaza in continuu, insa Rosalinda reuseste in final sa orchestreze
patru casatorii in final.
Pe langa incurcaturile de situatii, persoanjul cel mai important in operele shakespeariene
este bufonul care este, de cele mai multe ori, inzestrat cu inteligenta si abilitatea de a observa
natura umana in profunzime. El este cel care
-analizeaza conflictele social-politice,
- reflecteaza viata in profunzime si
-este singurul care rosteste adevarul fara a fi pedepsit.
In Visul unei nopti de vara am putea sa il consideram pe Puck mai degraba un farsior
decat un bufon pentru ca el face si desface situatiile comice pe care le-a creat. Oricâte încurcături
ar face Puck, ochiul binevoitor al lui Oberon veghează asupra lui. Pe cand, Fundulea si ceilalti
mesteri sunt bufoni care provoaca rasul, dar nu sunt bufoni inteligenti.
In Cum va place, il avem pe bufonul Touchstone care, la fel ca bufonul Regelui Lear,
este un bufon inteligent, iar stapanii lor le asculta sfaturile. Malvolio care este un bufon fara voie
pentru ca este personajul principal al farsei Mariei si a lui Sir Toby.
Malvolio se aseamana, in anumite privinte, cu Bottom, din Visul unei nopti de vara
prin dorința pentru depasirea propriei conditii. Amandoi traiesc o iluzie – sub forma unui vis
(vraji), respectiv a unei farse, pentru ca apoi sa simta gustul amar al realitatii.
Caracterul de farsa al piesei A douăsprezecea noapte aduce dragostea la rang de
iluzie. Dragostea este sursa de suferinta, de zbucium sufletesc pentru personaje. Toate
personajele care iubesc se indragostesc, de fapt, de niste carcase asupra carora proiecteaza
idealurile lor.
Îndrăgostiții ar putea fi friciți, dar comedia sksperiană nu urmărește rezolvarea imediată
a intrigii, ci drumul mai complicat al sentimentelor, plăcerea jocului și a încurcăturilor.

(VUNDV) O tema care se desfășoară in paralel cu cea a iubirii este a teatrului, în special a
teatrului prost. Prin intermediul piesei puse de meșteșugari pentru nunta dintre Hippolyta și
Tezeu Shakespeare critică teatrul făcut fără pasiune, pentru interese financiare și arată cât de
prost poate deveni în aceste circumstanțe. Ironia este dublată daca luăm în considerare ipoteza că
Visul unei nopți de vară a fost prezentată pentru prima dată în cadrul unei nunți aristocratice.