Nacuta Maria Stefania, gr.

921
Who’s „protected” by tariffs? – Henry Hazlitt

Articolul “Who’s “protected” by tariffs” reprezinta defapt un capitol din lucrarea

“Economics in one lesson” a lui Henry Hazlitt. Ca si celelalte capitole ale lucrarii, “Who’s
“protected” by tariffs” prezinta efectele pe care le-a avut o politica economica adoptata intr-o
anumita perioada si demonstreaza incorectitudinea acesteia.
Lucrarea debuteaza cu aducerea in prim plan a unei desincronizari intre politicile
economice actuale referitoare la relatiile internationale si ideile promovate de Adam Smith.
Autorul este de parere ca masurile economice adoptate in prezent, nu numai ca nu aduc
imbunatatiri teoriilor economice, ba chiar le deterioreaza. Astfel, din punct de vedere al
tarifelor si al politicilor privind schimburile, situatia actuala este mult mai rea decat cea din
secolele XVII-XVIII, dupa cum afirma Hazlitt.
Subiectul principal dezvoltat in articol este legat de problema liberului-schimb care
pana la „Avutia Natiunilor” a lui Adam Smith mai fusese adusa in atentie, insa niciodata atat
de direct si hotarat. Este considerat ca liberul-schimb reprezinta un aspect al specializarii
muncii. Plecand de la particular la general se evidentiaza ideea ca cel mai eficient din punct
de vedere economic pentru o tara este sa nu incerce sa produca ceva pentru care s-ar utiliza
mai putine resurse daca ar fi cumparat. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, insa, a fost
nevoie sa fie suportate consecintele unor politici gresite. Cea mai importanta dintre acestea, in
jurul careia este dezvoltata intreaga lucrare, este considerarea doar a efectelor imediate ale
barierelor tarifare asupra unui anumit grup, fara a lua in calcul efectele pe termen lung asupra
intregii comunitati.
Pentru a exemplifica, autorul prezinta situatia producatorilor de articole de
imbracaminte din lana din America si Marea Britanie si legatura dintre acestia in cazul
reducerii barierelor tarifare. Astfel, producatorii americani sustin ca nu ar trebui
reduse/eliminate barierele tarifare pentru articolele de imbracaminte deoarece acestia ar trebui
sa scada preturile pentru a putea face fata concurentei britanice care practica preturi mai mici
pe aceeasi piata, calitatea fiind neschimbata.
Producatorii americani argumenteaza acest lucru prin prezentarea consecintelor pe termen
scurt a scaderii de preturi si anume: concedierea unui numar destul de mare de angajati, deci
cresterea ratei somajului si scaderea productiei ce vor avea efecte asupra intregii economii.
Argumentatia aceasta pare corecta, insa doar pe termen scurt si privind imaginea punctuala a
industriei americane de imbracaminte.
Pe termen lung efectele ar fi cu totul altele. Intradevar producatorii americani de
imbracaminte ar avea de suferit in urma reducerii tarifelor insa consumatorii ar cumpara
produse de aceeasi calitate la un pret mai mic, restul banilor folosindu-i pentru achizitionarea
altor produse si deci sustinerea altor industrii locale. Un alt efect ar fi acela al cresterii ratei
somajului in America insa doar pe termen scurt pana la specializarea populatiei in alte
domenii ale industriei. Ca efect secundar al celui mentionat este de precizat scaderea ratei
somajului in industria britanica. De asemenea prin cumpararea produselor britanice,
consumatorii americani asigura lichiditati englezilor pentru achizitionarea produselor
americane. Deci cu cat americanii importa mai multe produse britanice, cu atat trebuie sa
exporte mai mult.
Luand in considerare toate aceste lucruri se observa ca desi rata somajului in industria
americana de imbracaminte a crescut, forta de munca se va indrepta spre alte domenii unde va
fi mai eficienta si va aduce beneficii mai mari economiei si astfel rata somajului totala ramane
neschimbata. In ceea ce priveste productia totala, atat cea americana, cat si cea britanica au
crescut.
Considerand situatia prezentata, in sens invers si presupunand ca nu exista o industrie
americana de articole de imbracaminte din lana si consumatorii cumpara doar produse
britanice pentru care nu sunt impuse bariere tarifare, se observa ca in cazul deciziei de a
introduce astfel de bariere vor exista efecte pozitive vizibile, dar mult mai multe efecte
negative greu de sesizat. Astfel, dupa introducerea tarifelor pentru aceste produse,
consumatorii ar trebui sa reduca din alte cheltuieli pentru a le putea procura la noul pret mai
ridicat. Ca efect in ceea ce priveste rata somajului, in industria articolelor de imbracaminte
nou creata, aceasta va scadea, insa va creste in alte industrii. Numarul de slujbe, cererea
pentru bunuri, productivitatea muncii, nivelul salariilor si satisfactia consumatorilor, nu vor
creste, ba chiar se vor reduce si va exista o pierdere neta pentru intreaga tara.
Din punct de vedere al consumatorului, acesta, desi are aceeasi suma de bani, poate cumpara
mai putine produse dupa introducerea barierelor tarifare, deci puterea sa de cumparare se
reduce.
Referitor la exemplul sau, autorul mentioneaza 2 actiuni antagonice intreprinse de guvernele
tarilor in cauza: in primul rand decid sa reduca cheltuielile cu transportul bunurilor prin
imbunatatirea mijloacelor de transport, iar in al doilea rand cresc tarifele pentru transportul
acelorasi bunuri.
Pe parcursul lucrarii, barierele tarifare au fost descrise ca mijloace de a creste beneficiile
producatorilor pe seama consumatorilor, ceea ce la o prima privire pare corect, insa este gresit
ca aceste bariere sa fie considerate un conflict intre interesele producatorilor si cele ale
consumatorilor.
Un alt exemplu al lui Hazlitt presupune existenta unei bariere tarifare atat de mari ca devine
prohibitiva si sunt anulate importurile, in acest mod piata americana devenind inchisa pentru
industriile straine dar si pentru consumatorii straini care nu vor avea posibilitatea sa cumpere
produse americane. Efecte asemanatoare, dar de intensitate mai mica ar produce si bariere
tarifare mari, care nu sunt prohibitive. Ar fi redusa eficienta industriilor americane, dar si a
celorlaltor state cu care aceasta se afla in relatii de schimb. Pe termen scurt ar creste rata
somajului in anumite industrii, dar pe termen lung nivelul general al salariilor va fi afectat in
sensul reducerii lui.
O mentiune a autorului clarifica atitudinea corecta pe care ar trebui sa o avem fata de barierele
tarifare. Este gresit sa credem ca reducerea acestora ar fi benefica pentru toata comunitatea si
nu ar aduce dezavantaje nimanui. Grupurile protejate inainte de reducerea tarifelor sunt cele
care ar avea de suferit, tocmai de aceea este indicat sa nu fie introduse deloc aceste bariere.
Autorul incheie articolul reluand ideea centrala a acestuia si anume ca pentru a identifica
efectele oricarei decizii economice (facand referire in special la barierele tarifare) este foarte
important sa fie luate in considerare atat cele imediate, dar mai ales cele pe termen lung.