Definiţia dată de către Asociaţia Ergonomică Internaţională vizează următoarele aspecte:

"Ergonomia (human factory), este disciplina ştiinţifică, care constă în înţelegerea relaţiilor dintre
om şi alte elemente ale unui sistem şi aplicarea metodelor, teoriilor şi datelor adecvate pentru a
creşte bunăstarea fiinţei umane şi performanţa sistemului în general.

Componentele generale ale ergonomiei

Potrivit concluziilor primului simpozion internaţional de ergonomie organizat la Praga în

1967, principalii factori care au avut un rol hotărâtor în dezvoltarea şi apariţia ergonomiei sunt:
 factorul tehnic şi tehnologic (evoluţia tehnologiei a determinat schimbări fundamentale în
conţinutul muncii, ceea ce impune adaptarea tehnicii la om şi a omului la tehnică);
 factorul uman (evoluţia concepţiei omului despre muncă şi viaţă, cresc exigenţele privind
calitatea vieţii şi confortul la locul de muncă);
 factorul ştiinţific (evoluţia ştiinţelor tehnice, economice şi sociale ce au furnizat
cunoştinţe cu privire la studiul activităţii omului în procesul muncii).
Este o ştiinţă interdisciplinară care studiază nu numai relaţiile dintre om, maşină şi mediul
de muncă ci urmăreşte şi perfecţionarea acestora.
Componentele de bază ale sistemului om-maşină-mediu sunt:
 Subsistemul om cu funcţiile de recepţie, de procesare a informaţiilor, de luare a deciziilor
şi funcţia de acţiune prin care se dirijează direct asupra maşinii.
 Subsistemul maşină este format din dispozitive de afişare şi semnalizare şi dispozitive de
comandă.
 Subsistemul mediu, care influenţează funcţionarea ansamblului prin componentele sale:
zgomot, temperatură, umiditate, noxe, iluminat, etc. (Pitariu, 2003)

Obiectivele ergonomiei în medicina dentară sunt:
 să conştientizeze rolul ergonomiei în practica stomatologică;
 să reducă durerea cauzată de muncă;
 să crească productivitatea;
 să îmbunătăţească starea sistemului musculo-scheletal;
 să crească calitatea vieţii.
LABORATORUL DE TEHNICĂ DENTARĂ

Amplasarea cabinetului/laboratorului de tehnică dentară

Când se amenajează un cabinet de medicină dentară/laborator de tehnică dentară trebuie să se

ţină cont de o serie de aspecte care pot fi nesemnificative pentru medic/tehnician dar, care au un
răsunet important asupra psihicului pacientului:
 zona în care se amplasează cabinetul;
 aspectul exterior al clădirii;
 facilităţi pentru parcare (parcarea să aibă 2 locuri pentru persoanele cu handicap);
 punctele cardinale.
 Laboratorul de tehnica dentara ar trebui compartimentat astfel:
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor (machetelor) de lucru.
2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de ceramica.

1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor; 

In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle operatii:

- turnarea amprentelor, gipsarea, sectionarea modelelor pentru bonturi mobile, soclarea
modelelor, prelucrarea metalului dupa turnare, ambalarea machetelor din ceara in
vederea turnarii, etc

Pregatirea si dotarea acestui compartiment:

Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat, apa, canalizare, electrice, ventilatie
Instalatia electrica se va imparti in doua circuite: unul pentru iluminat unul pentru prize .
Iluminatul in afara de iluminatul natural care nu este foarte important in acest
compartiment, se va folosi o sursa de lumina centrala de cca 1000lux.
Prizele vor avea toate contact de protectie (impamantare) ,cu o tensiune de max
230V/50Hz si vor fi distribuite cat mai in apropierea locului unde vor fi montate
aparatele pentru a evita aglomeratia de cabluri.
Ventilatia: in lipsa unei bune ventilari naturale se va folosi un ventilator extern cu o
capacitate de ventilare de cel putin 10m/s.
Deasemeni se va incerca izolarea fonica a acestui compartiment deoarece nivelul de
zgomot rezultat poate deranja pe cei situati in imediata vecinatate a acestui
compartiment.

Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:

- masuta vibratoare
- aparat soclare (soclator)
- generator de aburi
- aparat gaurire a modelelor (pindex)
- aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si silicoanelor pentru
dublare(vacuumalaxor)
- masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi ;fiecare post va avea in dotare:
- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata la nivelul
genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara
2. Compartimentul de turnare 

In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle operatii:

- preincalzirea ringurilor pentru turnare
- turnarea metalului
- fierberea sau termo-baro-polimerizarea maselor plastice
- sablarea carcaselor metalice
- lustruirea 
- decaparea
- electrolustruire
- galvanizarea

Pregatirea si dotarea acestui compartiment:

Se vor trage urmatoarele instalatii:
- aer comprimat, apa, canalizare, electrice, ventilatie

Instalatiile respecta compartimentului descris la nr.1 cu urmatoarele diferente:

- nu este obligatorie instalatia de apa si canalizare
- ventilatia se va face cu ajutorul unei hote puternice ,amplasata deasupra cuptorului de
preincalzire si aragazului

Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:

- cuptor preincalzire
- turnatorie
- baie termobarica
- baie decapare
- baiegalvanica
- baie electroliza
- baie cu ultrasunete
- motor biax orizontal
- presa hidraulica
- sablator cu o duza si sac pentru cumularea prafului, pentru dezambalarea metalului
turnat in ringuri 

3. Compartimentul de modelaj
Acest compartiment nu este strict necesar sa fie separat ,se poate cupla destul de usor cu
compartimentul descris la nr.1.
In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle operatii:
- modelarea machetelor din ceara
- modelarea lucrarilor din materiale plastice,compozite,fotocompozite
 Pregatirea si dotarea acestui compartiment:
Se vor trage urmatoarele instalatii: aer comprimat, apa, canalizare, electrice, ventilatie
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:
- masa cu 2,3 posturi dotata ca si cea de la compartimentul descris la punctul nr.1 in plus
apare :
- baita de ceara pentru bonturi mobile
- becul Bunsen cu gaz sau lampa de spirt sau lampa de gaz
- lampa fotopolimerizare
- cuptor fotopolimerizare

4. Compartimentul de ceramica

In cadrul acestui compartiment se vor desfasura urmatoarle operatii:

- modelarea lucrarilor de ceramica

Pregatirea si dotarea acestui compartiment:

Suprafata: in jur de 8 mp .
Se vor trage urmatoarele instalatii: aer comprimat, apa, canalizare, electrice
Aceast compartiment mai poate fi de numit dupa conditiile de igiena si curatenie “farmacia”
laboratorului de tehnica dentara. Praful nu trebuie sa fie prezent niciodata,mediul ambient sa fie
cat mai uscat,fara vapori grasi; acest lucru se poate obtine prin amplasarea acestui compartiment
ferit de traficul din laborator, cat mai iluminat natural,si bineinteles mentinerea unei incaperi
impecabile.

Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:

- masa cu 2,3 posturi de lucru dutate cu sistem puternic de iluminare fara umbre,fara aspiratie,dar
cu seringa de aer comprimat.
- Cuptor pentru coacerea maselor ceramice inzestrat cu pompa de vid 
- Si eventual aparate speciale pentru obtinerea ceramicii turnate sau presate.

Parametrii ergonomici de care trebuie să ţinem seama atunci când ne amenajăm un cabinet de
medicină dentară sunt:
A. culoarea;
B. iluminatul;
C. microclimatul (temperatura, umiditatea);
D. zgomotul.

A. Poziţia de lucru aşezat
Este poziţia recomandată desfăşurării activităţii practice în orice cabinet de medicină dentară
ce asigură un maxim confort operatorului şi menţine unui echilibru sanogen la nivelul
organismului.
Avantajele poziţiei:
  este o postură naturală, confortabilă;
 stabilitatea şi echilibrul corpului sunt foarte bune, evitându-se atitudinile nefireşti;
 se realizează cu un consum redus de energie, cu o contracţie musculară minimă;
 oboseala este redusă, operatorul putând lucra un timp îndelungat;
 conferă membrelor superioare precizie în coordonarea mişcărilor;
 este o poziţie ideală pentru realizarea mişcărilor fine, precise;
 reducerea tendinţei de acumulare la nivelul membrelor inferioare a sângelui şi lichidelor
tisulare, situaţie clinică frecvent întâlnită în poziţia de ortostatism;
 oferă posibilitatea de a acţiona simultan şi/sau succesiv cu membrele inferioare în
execuţia unor comenzi.

Dezavantajele poziţiei:
 slăbirea forţei muşchilor abdominali, cifozarea spatelui şi apariţia unui disconfort
cervical;
 defavorizarea organelor interne (aparat digestiv şi respirator), în ceea ce priveşte
funcţionarea;
 prezenţa frecventă a tulburărilor circulatorii la nivelul membrelor inferioare (edeme,
parestezii, varice).
B. Poziţia de lucru ortostatică

Dezavantajele acestei posturi sunt:

 greutatea corpului este suportată în întregime de coloana vertebrală, pelvis şi membrele
inferioare, ducând în timp la apariţia artrozei coxo-femurale;
 contracţia musculară persistentă datorită tendinţei de menţinere corectă a
coloanei vertebrale, deci efortul pe care trebuie să-l facă organismul este mai mare, şi
implicit oboseala se va instala mai repede;
 efortul cerebral este amplificat datorită necesităţii menţinerii echilibrului întregului
organism în poziţie verticală;
 diminuarea preciziei mişcărilor mâinilor;
 riscul apariţiei tulburărilor circulaţiei periferice prevalent la nivelul membrelor inferioare,
datorită acumulării sângelui şi a fluidelor tisulare la acest nivel;
 instabilitatea poziţiei.
Datorită numeroaselor dezavantaje poziţia de lucru ortostatică nu se indică decât în cazuri
speciale şi pentru un timp limitat. Ortostatismul prelungit poate conduce la deformaţii ale
sistemului osteo-articular, tulburări ale sistemului vascular şi la nivelul organelor interne.
Folosirea poziţiei ortostatice este recomandată atunci când:
- amplitudinea mişcărilor este mare ;
- forţa de acţionare reclamată în procesul de muncă este mare.
-
- Principii ale managementului mişcărilor aplicabile corpului omenesc
 În scopul optimizării muncii într-un cabinet de medicină dentară principiile privind
ergonomia (economia) de mişcări ar putea fi sistematizate astfel:
 Mâinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp
 Mişcările mâinilor şi braţelor să fie simultane, să se desfăşoare pe aceeaşi direcţie,
dar în sens opus, să fie continue şi simetrice
 Mişcările mâinilor şi ale corpului să se limiteze la clasele I-III
 Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii cu
schimbări bruşte de direcţie şi unghiuri ascuţite
 Activitatea practică trebuie să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor
şi natural
 Cursivitatea naturală a mişcărilor