Introducere

Sistemul endocrin este reprezentat de un ansamblu complex de glande

endocrine în care pot aparea modificari semnificative odata cu inaintarea in varsta,
avand ca rezultat un declin al functiilor endocrine.

Gradul de responsivitate a tesuturilor si scaderea secretiei hormonale a

glandelor periferice asociate cu modificari ale mecanismelor centrale de control
influenteaza ritmul circadian hormonal.

Efectele imbatranirii pot aparea in fiecare glanda endocrina si in multe functii

endocrine chiar in conditiile unei imbatraniri sanatoase.

Interrelatia stransa intre sistemul endocrin si sistemul nervos permite

organizarea didactica si nu numai in mai multe subsisteme sau axe:
1. Axa epitalamo-pineala (epifizara)

2. Axa hipotalamo-retrohipofizara

3. Axa hipotalamo- adenohipofizo-glandulara:

a. Sistemul hipotalamo-hipofizar de crestere

b. Sistemul hipotalamo-hipofizo-tiroidian

c. Sistemul hipotalamo-hipofizo-adrenalian

d. Sistemul hipotalamo-hipofizo-gonadic

e. Sistemul hipotalamo-hipofizo-prolactinic.

1
1. Axa epitalamo-pineala (habenulo-pineala)

Este formata din glanda pineala (epifiza) situate

deasupra comisurii albe posterioare, asupra
careia actioneaza ganglionii habenulari si fibre
cu originea in aria olfactiva dar si aferente de la
receptorii vizuali.

Aceasta axa este implicata in secretia de melatonina a carei flux oscileaza in ritm
circadian fiind unul din factorii ce impun acest ritm in organism.
Axa epitalamo-pineala se pare ca nu prezinta modificari morfologice si functionale la
varstnici.
Cu toate acestea scoala romana de endocrinologie, ca urmare a efectului extractului de
epifiza asupra receptorilor pentru hormonii gonadotropi, a propus folosirea acestuia in tulburarile
neurovegetative ale menopauzei si postmenopauzei („valuri de caldura”) provocate de cresterea
activitatii gonadotrope la femei dupa incetarea functiilor ovariene.

2. Axa hipotalamo-retrohipofizara

Este formata din hipofiza posterioara asupra

careia actioneaza prin tractul hipotalamo-
retrohipofizar, nucleii magnocelulari din
hipotalamusul anterior (nucleul
paraventricular, nucleu supraoptic, nucleul
suprachiasmatic).

Aceasta axa este predominant implicata in reglajul metabolismului hidric prin neurosecretia
hormonului antidiuretic. Aceasta axa nu prezinta modificari morfologice sau functionale in
cursul batranetii, chiar mai mult decat atat, trebuie subliniata remarcabila rezistenta a
neuronilor magnocelulari hipotalamici fata de procesul de depopulare si degenerare
neuronala din senescenta.
De mentionat totusi existenta la varstnici a unei cresteri a pragului de excitabilitate a
osmoreceptorilor ceea ce explica tendinta uneori grava a batranilor de a bea lichide putine.

2
 3.Axa hipotalamo-adenohipofizo-glandulara

Este cu adevarat implicata in senescenta existand

o moderata depopulare neuronala insotita de o
proliferare gliala, mai ales in nucleul arcuat.
Totodata uneori apar modificari ale pragurilor de
excitatie ale receptorilor neuronali, in special
pentru hormonii hipofizari.

A. Sistemul hipotalamo-hipofizar de crestere

- are drept centru operational celulele hipofizare somatotrope ce sunt controlate de

somatoloberina si somatostatina hipotalamica.

Hormonul de crestere

GH (hormonul de crestere) este un polipeptid cu 191

aminoacizi care circula legat de GH-binding-protein
ce reprezinata domeniul extracelular al receptorului
hepatic de GH.
Exercita actiuni proprii si actiuni ce se efectueaza
prin intermediul somatomedinei C denumita IGF-1
(insulin like growth factor 1).
IGF-1 este produs in ficat si eventual la nivelul
osului in crestere sub actiunea GH si mediaza o parte
dintre actiunile acestuia. IGF-1 circula legat de IGF-
binding-proteins, cea mai importanta fiind IGFBP3,
care la randul lor sunt reglate de GH.

3
 In timpul vietii secretia de GH cunoaste importante modificari. Inaintea pubertatii
secretia de GH este relativ scazuta, dar in timpul maturarii sexuale si adolescenta secretia de GH
creste avand loc o crestere somatica accelerata. Odata cu inaintarea in varsta secretia de GH
scade aparand astfel un nivel plasmatic scazut atat de GH cat si de IGF-1.
La varstnicii sanatosi are loc o reducere mai mare de 50% a productiei de GH si a
concentratiei de IGF- 1 declin denumit somatopauza.

Aceasta scadere a secretiei de GH are ca efecte :

- reducerea sintezei proteice
- scaderea greutatii uscate
- scaderea masei osoase
- declinul imunitatii.
Mecanismul neuroendocrin de aparitie a somatopauzei este inca necunoscut.

4
B. Sistemul hipotalamo-hipofizo-tiroidian

Cu varsta clearance-ul hormonilor tiroidieni scade, dar exista de asemenea un

declin al secretiei hormonale tiroidiene ducand la concentratii serice de tiroxina libera (T4)
neschimbate.

In contrast concentratiile de triiodotironina (T3) scad cu varsta cel mai adesea

datorita conversiei periferice reduse a T4 in T3 ca efect direct atat al suferintei nontiroidiene
cat si a varstei insasi.

Aparent pacientii varstnici eutiroidieni pot avea concentratii scazute de TSH dar
aceasta arata de obicei o tireotoxicoza exogena sau endogena.

Cu toate acestea, la pacientii varstnici fara hipertiroidism clinic sau subclinic poate
fi observata o scadere usoara a TSH-ului.

A fost raportata o reducere dependenta de varsta a secretiei zilnice de TSH a carei

cauza nu se cunoaste.

C. Sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian

Sistemul are un rol important in homeostazia sustinerii vietii si ajustarile alostatice la

factorii de stres interni si externi.

Aceasta axa a stresului adaptativ este o retea dinamica de feedback cu ritmicitate

circadiana si secretie pulsatila neurohormonala.

Exista schimbari variabile legate de varsta in efectele ACTH-ului asupra secretie de

cortizol si invers, a cortizolului asupra ACTH-ului, fara niciun deficit pe productia adrenala de
corticosteroizi.

Imbatranirea sanatoasa perturba mecanismele neuroendocrine coordonatoare dintre

pulsatilitatea axei si ritmicitatea secretiei cortizolului pe 24 ore si afecteaza mecanismele de
interactiune ce leaga LH-ul de secretia de cortizol.

10

5
 Secretia de cortizol poate varia mult in 24 ore la pacientul varstnic comparativ cu
subiectii tineri.

Exista o crestere cu 20-50% a nivelului seric mediu de cortizol intre 20 si 80 ani, limita
inferioara a secretiei vesperale de cortizol poate fi mai inalta si mai precoce la varstnic si nu
exista schimbari legate de varsta ale nivelurilor de globuline transportatoare de corticosteroizi

Exista alterari legate de sex si varsta ale sistemului hipotalamo-hipofizo-

corticosuprarenalian cu imbatranirea sanatoasa, astfel exista o crestere a raspunsului cortizolic la
stimularile CRH si o sensibiltate hipotalamico-hipofizara diminuata la inhibitia feedbackului
glucocorticoid care este mai profunda la femei decat la barbati.

Aceste schimbari legate de varsta ale sistemului ar putea fi de importanata fiziologica

cand excesul cronic de cortizol este implicat in atrofia hipocampului sau tulburarile cognitive.

11

Cantitatea secretiei circadiene de cortizol si schimbarile de ritm pot fi relevante in

cazul tulburarilor de somn la batrani.

La femeia varstnica cresterea activitatii sistemului HHC masurata prin excretia

urinara de cortizol liber, este asociata cu declinul performantei de memorare.

La barbatul varstnic sanatos nivelul de cortizol este invers proportional atat cu

densitatea osoasa cat si cu rata distrugerii tesutului osos sugerand ca densitatea osoasa si
osteoliza sunt reglate de sistemul HHc.

In plus, atat la femeie cat si la barbat, nivelurile de cortizol sunt puternic asociate cu
riscul de fractura.

In cele din urma exista o asociere intre rata productiei de cortizol pe 24ore si
cresterea cantitatii de tesut adipos la barbatul varstnic.

12

6
 D.Sistemul hipotalamo-hipofizo-gonadic

Sistemul HHG are o involutie senila diferita la cele doua sexe.

La femei scurgerea timpului impune o restructurare a acestui ax, prin incetarea in

momentul menopauzei a activitatii endocrine a ovarului.

In premenopauza:

- exista un capital folicular redus ce are ca rezultat scaderea productiei de

progesteron si de inhibina B si cresterea compensatorie a FSH (> 50 UI/L) si apoi a LH
(>30UI/L),

- maturare foliculara insuficienta pentru declansarea ovulatiei, dar exista foliculi

secretanti se estrogeni cu hiperestrogenie,

- ciclurile anovulatorii se asociaza cu faza luteala scurta, deficit de progesteron si

tahimenoree.

13

In menopauza:

- absenta raspunsului folicular, deficit estrogenic marcat (estradiol < 40ng/L), cresterea in
contiunare a concentratiei de gonadotropi (nivel maxim la 2 ani dupa menopauza)

- deficitul estrogenic antreneaza:

- cresterea productiei cerebrale de noradrenalina care alaturi de dopamina,

serotonina par a fi implicati in cresterea temperaturii bazale prin actiune asupra centrului
termic din hipotalamus

- cresterea colesterolului total prin fractiunea LDL, corelandu-se cu nivelul crescut

al FSH

- cresterea exponentiala a ratei de pierdere osoasa la 3-6% / an astfel incat in

urmatorii 10 ani dupa menopauza femeile pierd intre 15 si 20% din masa osoasa.

14

7
 Andropauza

15

HOMEOSTAZIA CALCIULUI SI EVOLUTIA CU VARSTA

Homeostazia calciului este esenţială pentru sănătate şi viaţă, deoarece reduceri sau
creşteri ale concentraţiilor acestor ioni pot induce efecte fiziologice imediate.

Calciul intră în procese celulare şi moleculare, fiind legat de calmodulină

Modificările concentraţiilor acestuia în celule reglează activităţile enzimatice ca şi

o serie de evenimente celulare :
- contracţia musculară,
- secreţia,
- diviziunea celulară,
-meţinerea funcţiei normale a membranei.

Calciul şi calmodulina acţionează ca şi mediatori intracelulari ai acţiunii hormonale.

16

8
 Calciul

Organismul adult conţine 1-1,2 kg calciu.

Cant. cea mai mare este prez. în matricea oaselor(98 - 99%).

Concentraţia calciului în lichidul (LEC) este de aprox. 1- 1,5g (0,1%) din cant.
totala de calciu, iar 1% se află intracelular.

În concluzie, oasele au rolul unor depozite imense care :

- stochează calciul atunci când concentraţia acestuia în lichidul extracelular este în

exces sau

- eliberează calciul din depozite când concentraţia acestuia în LEC scade.

17

Valori normale, forme circulante

Valori normale mg/dl Mmoli/l

Ca total 8,8-10,4 2,2-2,6

Ca ionizat 4,8 1,2

Ca legat de proteine 4 1

Ca sub formă de
0,8 0,2
complexe

18

9
 Homeostazia calciului

19

Scaderea numarului de receptori pentru vit. D la niv intest la varstnici det. scaderea
absorbtiei active a calciului la nivelul intest. subtire.

Micsorarea aportului alimentar de calciu si a capacitatii de absorbtie a mucoasei

intestinale prin atrofia acesteia mai ales la femei din cauza depletiei estrogenice produc o
usoara hipocalcemie

Varstincii sunt supusi riscului de hipovitaminoza D ca urmare a:

- aportului alimentar scazut

- absorbtia intestinala a vitaminei D scazuta

- expunerea la soare scazuta

- scaderea capacitatii renale de activare a

vitaminei D prin 1 alfa hidroxilare

20

10
 Scaderea principalilor factori inhibitori ai secretiei de PTH (calciu si vit D)
impreuna cu reducerea odata cu varsta a sensibilitatii celulelor paratiroidiene la efectele
inhibitoare ale calciului seric induc cresterea PTH la un procentaj important din persoanele
de varsta a III-a avand ca rezultat un hiperparatiroidism secundar cu turnover osos crescut
si pierdere de masa osoasa.

Desi prezenta la ambele sexe pierderea de masa osoasa la varstnci ramane mai
severea la femei, pe de o parte din cauza capitalului osos mai redus si pe de alta parte din
cauza coexistentei depletiei estrogenice.

La nivelul sistemului musculoscheletic se produce o diminuare atât a parametrilor

musculari (forta, rezistenta, masa si flexibilitate musculara), cît si a densitatii minerale
osoase (0,5%-1% /an).

Aceste efecte constau în aparitia osteoporozei cu cresterea frecventei fracturilor

(col femural, coloana vertebrala, extremitatea distala a antebratului),

21

Os normal Os cu osteoporoza

Os normal Os cu osteoporoza

22

11
 INTOLERANTA LA GLUCOZA SI DIABETUL ZAHARAT

Reglarea dificila a homeostaziei glucozei plasmatice este o caracteristica

comuna varstnicilor.
Odata cu inaintarea in varsta reglarea devine tot mai dificila si in momentul in
care apare un declin semnificativ apare diabetul zaharat.

Diabetul zaharat se intalneste la 10% din populatia varstnica (mai mare de

65ani).

La varstnici:

- 95% din cazurile de diabet sunt de tip II (non insulino-dependente)

dintre care 80% sunt insotite de obezitate – IIb.

- 5% diabet zaharat tip I (insulino-dependent) cazuri in care diabetul

zaharat a debutat in perioada adulta (de obicei < 30ani).

23

Celule β Insulina

Glicemiei

Celule α Glucagon

Glucoza ↑ captarea şi utilizarea celulară

a glucozei

Insulina
Celule β

Glicemiei
Glucagon
Celule α

↓ captarea şi utilizarea celulară a

glucozei
Glucoza ↑ creşte glicogenoliza
↑ gluconeogeneza

24

12
 Studii recente indica faptul ca modificarea tolerantei la glucoza apare inca din
cea de-a III – a decada.

Exista cateva posibile mecanisme ce pot determina intoleranta la glucoza la

varstnici:

- insulinorezistenta favorizata de
obezitatea abdominala

- la nivel muscular – defect de captare musculara a

glucozei

- la nivel hepatic – hiperproductie de glucoza in pofida

prezentei hipeglic.

-scaderea secretiei de insulina

- scaderea activitatii fizice

- cresterea activitatii SNS

- medicamente diabetogene.

25

26

13
 CONCLUZII

Fiecare sistem endocrin trece prin schimbari complexe odata cu varsta, multe din
ele aparand indiferent de factorii de confuzie datorita prevalentei crescute a afectiunilor
legate de varsta.

Aceste schimbari determina in final declinul nivelurilor serice de estrogen si

testosteron, cu cresterea LH si FSH si a globulinei transportoare de hormoni sexuali.

Exista o scadere aditionala a concentratiei serice de hormon de crestere, insulin like

growth factor-1 si dehidroepiandrosteron si a formei sale legate de sulfat.

Functiile endocrine care sunt esentiale pentru viata cum ar fi functia adrenala sau
tiroidiana prezinta schimbari minime ale concentratiilor bazale cu varsta chiar daca apar
schimbari complexe ale sistemelor HHC/HHT.

Semnifiatia clinica a acestor deficiente este variabila si inca este cerecetata.

27

Menopauza cauzeaza o serie de schimbari in metabolismul osos, lipidic,

simptomele vasomotorii si posibil functia cognitiva.

Similar, declinul functiei gonadale la barbat este asociata cu pierderea

masei musculare si osoase, cresterea cantitatii de tesut adipos, insulinorezistenta,
cresterea riscului cardiovascular, scaderea libidoului, disfunctiile erectile,
fatigabilitatea, depresia si anemia.

Au existat multe studii care au incercat sa anuleze efectele endocrine

observate la varstnici restabilind concentratiile serice hormonale ale acestora la
nivelurile observate la tineri. Cu toate acestea este inca neclar daca aceste terapii au
beneficii clinice reale.

„Pilula magica” ce anuleaza procesul de imbatranire nu a fost inca

descoperita si cercetarea pentru gasirea „hormonului tineretii” continua.

28

14