1.

Factorii care influienteaza alcatuirea constructiilor Factorii principali care determina

concepltia , alcatuirea si nu in ultimul rand executia sunt urmarorii:
- Omul, care indiferent de zona geografica, are nevoie de aceleasi conditii de confort (volume,
gabarite, temperatura, umiditate, lumina, nivel sonor, etc), in vederea sigurarii celor mai bune
conditii de sanatate, activitate, odihna si recreere.
- Activitatea omeneasca , prin cei doi factori principali pe care îi presupune si anume omul si
obiectul muncii, care vor hotărî asupra condiţiilor de confort şi asupra utilizării spaţiului
(forme, dimensiuni, legaturi pe orizontală şi verticlă) şi vor determina acţiuni mecanice,
fizice, chimice si uneori biologice exercitate asupra construcţiilor.
- Natura, care exercita asupra constructiilor actiuni mecanice, fizice,chimice, biologice
deosebit de variate, ce depend de datele geografice ale amplasamentelor constructiilor,
caracterizare prin teren (geologie,geomorfologie, relief, hidrografie, seismicitate), prin climă
(vant, temperature, precipitatii), fauna, zacaminte de materii prime, materiale locale.
Realizarea constructiilor se face şi din considerente de ordin architectural si urbanistic.

2. Clasificarea functionala sau după destinaţie: este cea mai uzuala, se refera la destinatia
de bază a construcţiilor şi le grupeaza în două mari categorii : - clădirile şi - construcţiile
inginereşti
- clădirile civile
- cladiri industriale
- cladiri agrozootehnice

3. Clasificarea după tipul structurii de rezistenţă Din punct de vedere al structurii de

rezistenţă, clădirile se împart în următoarele tipuri sau sisteme constructive: - clădiri cu
structura din pereţi portanţi (diafragme) realizaţi din zidării diverse, beton armat turnat
monolit sau sub formă de elemente de beton armat prefabricat – panouri mari;
- clădiri cu schelet portant realizat din stâlpi şi grinzi (cadre) de beton armat monolit, beton
armat prefabricat sau schelet metalic;

4.Partile principale ale cladirilor

In alcatuirea cladirilor (constructiilor) se disting urmatoarele doua parti principale :
infrastructura si suprastructura

5. Elementele structurale, care formeaza structura de rezistenta a clădirii, preluând

incarcarile ce-i revin, in functie de pozitia sa concreta in structura. Prin inbinari se asiguara
legaturile dintre elementele structurale si conlucrarea acestora in cadrul structurii, care sub
actiunea incarcarilor ce revin intregii constructii se comporta ca o structura spatiala complexa.
Din categoria elementelor structurale fac parte: fundatiile, grinzile, placile, stalpii, diafrgmele,
arcele, scarile, cablurile pentru acoperisuri sau poduri suspendate etc.

6.Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat in spatiile construite, in

conformitate cu specificul roceselor functionale sau tehnologice. In functie de rolul functional
ele pot fi : de compartimentare, inchidere, izolare, etansare si finisaj , precum si elementele de
instalatii.
7. Etapele analizei de performanta O prima etapă al analizei de performanţă o reprezintă
identificarea exigenţelor utilizatorilor
Exigenţele utilizatorilor nu sunt de regulă cuantificate şi nu ţin seama de materiale şi
tehnologii de execuţie. Ele se exprimă la modul general şi sunt generate de :
- cerinţe fiziologice naturale , însemnând posibilitatea de a utiliza spaţiile din clădire pentru
activităţi creatoare, odihnă sau divertisment, în condiţii de igienă, confort şi protecţie faţă de
orice factori nocivi, de a se deplasa cu uşurinţă (să nu fie nici frig nici cald, să nu fie zgomot
pentru a se putea odihni sau a lucra);
- cerinţe de eficienţă, privind cheltuieli şi consumuri minime de achiziţie şi exploatare a
clădirii, durabilitate, protecţie faţă de pericole, conservarea mediului.

8 Factorii ce determina alegerea adâncimii/cotei minime de fundare :-Adâncimea de

fundare depinde de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanti sunt legati de : a.
capacitatea portantă şi deformabilitatea terenului
- Capacitatea portantă a terenului, determină în marea majoritate a cazurilor adâncimea de
fundare. Pentru aceasta, fundaţiile trebuie amplasate la adâncimea corespunzător căreia stratul
de teren are capacitatea portantă necesară preluarii în condiţii bune a sarcinilor transmise de
construcţie, respectiv talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 10-20 cm în stratul bun de fundare
sau în stratul de fundare îmbunătăţit. Stratul bun de fundare sau terenul bun de fundare (TBF),
este acel pâmânt care nu suferă deformaţii mari sub acţiunea încărcărilor exterioare.

9 Clasificarea generală a fundaţiilor este aceea, care se referă la adâncimea de fundare. Din
acest punct de vedere avem fundaţii directe (de mică adâncime sau de suprafaţă) şi fundaţii
indirecte (de adâncime mare).
Fundaţiile directe (de mică adâncime sau de suprafaţă) sunt aşezate la o adâncime Df ≤ 5 B (B
fiind lăţimea fundaţiei), fără a depăşi 5,0 - 6,0 m, iar talpa fundaţiei este în contact direct cu
terenul de fundare. Adâncimea de fundare relativ mică, se datorează caracteristicilor fizico-
mecanice bune ale terenului la această cotă . În cazul construcţiilor prevăzute cu 2 sau mai
multe niveluri subterane (subsoluri), condiţia de mai sus nu este de regulă respectată însă
fundaţiile sunt considerate fundaţii directe .
Clasificarea fundaţiilor directe a. după forma constructivă:
- fundaţii continue sub ziduri (diafragme);
- fundaţii izolate sub stâlpi;
- fundaţii continue stâlpi
- sub formă de tălpi încrucişate, (reţele de grinzi);
- fundaţii radier general
– placă (dală) simplă, placă (dală) cu grinzi; b.după material: din beton (simplu,armat), piatră
naturală sau artificială, etc.;
c. după modul de lucru:
- fundaţii rigide
-fundaţii elastice
d. după tehnologia de execuţie: monolite şi prefabricate.
e. după poziţia faţă de nivelul apelor subterane: deasupra (executate în uscat) şi sub nivelul
apei freatice.
10 Fundaţii continue la clădiri fără subsol În cazul clădirilor fără subsol, la care adâncimea
de fundare Df ≤ 1,10 m fundaţiile se pot realiza ca şi fundaţii rigide de tip bloc cu o treaptă,
având aceeaşi lăţime până la cota ±0,00
În cazul în care Df > 1,10 m şi laţimea fundaţiei, B ≥ b + (5 …10 cm), fundaţia se va realiza
de tipul fundaţie rigidă cu soclu şi bloc de beton simplu. Blocul de beton poate fi cu una, două
sau trei trepte (fig.7.4 şi 7.5). Alegerea unui bloc cu mai multe trepte se face atunci când
înălţimea totală H rezultată din calcul este mai mare de 70 cm

11. Fundaţii continue tip bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat În acest caz
fundaţia este formată dintr-un bloc continuu din beton simplu şi un cuzinet continuu (sau
centură) din beton armat Fundaţiile de tip bloc şi cuzinet nu sunt admise în cazurile în care
peretele este rezemat excentric faţă de talpa blocului de beton. Blocul de beton poate avea cel
mult 3 trepte, a căror înălţime minimă este de 30 cm, dar înălţimea treptei inferioare este de
minim 40 cm

12 Fundaţii continue sub stâlpi (grindă independentă sau reţele de grinzi) În cazul unor
terenuri de fundare mai slabe, care conduc la fundaţii izolate cu suprafeţe mari sau cu pericol
de tasări inegale, se realizează fundaţii sub formă de grindă
a. În cazul unor terenuri medii/dificile de fundare
b.În cazul stâlpilor situaţi lângă construcţiilor existente
c.Atunci când stâlpii sunt dispuşi la distanţe mici

13. Fundaţii pe radier general Radierul general este format dintr-o placă din beton armat
monolit prevăzută sub toată construcţia, care preia încărcările transmise de elementele
structurale verticale şi pe care le transmite terenului de fundare.

14.Fundaţii indirecte Fundaţiile indirecte (de adâncime) se adoptă cu scopul de a transmite

încărcările la terenul bun de fundare situat la adâncime mare (uneori la peste 20-30 m). Din
această categorie fac parte fundaţiile pe piloţi, chesoane şi coloane
a) Fundaţiile pe piloţi.
b) Fundaţii pe chesoane
c) Fundaţii pe coloane.

15 TIPURI DE SUBSOLURI
a.) Subsol construit utilizabil
În aceste situaţii realizarea unor subsoluri (chiar subsoluri etajate), este justificată cu atât mai
mult cu cât acestea pot cuprinde şi alte funcţiuni cum sunt: spaţii comerciale, ateliere,
expoziţii, servicii pentru populaţie, parkinguri etc .
b.) subsol tehnic
Subsolul tehnic este de obicei parţial, fiind utilizat numai pentru amplasarea şi vizitarea
conductelor pentru instalaţii. In general se realizează sub forma unui coridor central circulabil
în lungul clădirii cu înaltimea utilă de 1,80 – 2,00 m pentru conductele principale din care se
prevăd canale transversale pentru conducte ramificate, vizitabile (cu înaltime de 1,00 – 1,20
m) sau nevizitabile .
ILUMINATUL ŞI VENTILAREA NATURALĂ A SUBSOLURILOR Pentru asigurarea
parametrilor tehnici funcţionali, în condiţii economice privind consumul de energie se
recomandă soluţii de iluminat şi ventilare naturală a subsolurilor

16 CLASIFICAREA HIDROIZOLAŢIILOR
a . In funcţie de sursele de umiditate şi modul de acţiune a apei asupra elemntelor de
construcţie avem :
a.1. - izolaţii hidrofuge împotriva umidităţii naturale a pământului – au rolul de a împiedica
contactul elementelor de construcţie subterane cu umiditatea din teren, nivelul maxim al
apelor subterane situându-se mult sub talpa fundaţiei;
a.2. - izolaţii hidrofuge împotriva apelor subterane fără presiune hidrostatică – au rolul de a
împiedica pătrunderea apelor în elementele de construcţie prin capilaritate, talpa fundaţiei
fiind aplasată deasupra nivelului maxim al apelor subterane, dar in apropierea acestora;
a.3. -izolaţii hidrofuge împotriva apelor subterane cu presiune hidrostatică – au rolul de a
împiedica pătrunderea apelor în elementele de construcţie şi în interiorul construcţiei, datorită
presiunii exercitate de apa subterană, al cărei nivel este situat deasupra tălpii fundaţiei,
respectiv la nivelul unor elemente de construcţie (pereţi , planşee, pardoseli).

17 ALCĂTUIREA DE PRINCIPIU A HIDROIZOLAŢIILOR

Hidroizolaţiile trebuie să fie alcătuite în general din trei straturi: stratul suport, hidroizolaţia
propriu-zisă şi stratul de protecţie.

18în cazul clădirilor fără subsol (ROSPUNS CORECT : B)este necesar ca pentru ruperea
capilarităţii sub pardoseala de la subsol să se realizeaze un strat de pietriş de 10-15 cm
grosime şi în funcţie de importanţa clădirii, a unei izolaţii hidrofuge orizontale din hârtie
cerată aşezată direct pe stratul de pietriş sau din foi bitumate lipite pe o şapă executată peste
stratul de pietriş. Pentru a evita acumulări de apa în pamant este indicat ca umplutura din jurul
clădirii să fie realizată din pământuri argiloase şi compacte, care să îndepărteze apa din jurul
clădirii, prevederea unui trotuar pe întreg perimetrul clădirii cu lăţimea minimă de 50 cm, care
îndepărtează apele din precipitaţii şi eventual prevederea unor drenuri de-a lungul pereţilor
exteriori ai subsolurilor

19NOŢIUNI GENERALE - CLASIFICAREA PERETILOR Pereţii sunt elemente plane

(uneori curbe) verticale care au rolul funcţional de realizare şi delimitare a unităţilor şi
subunităţilor functionale din cladiri.

20 Elemente componente ale pereţilor

a. Centurile: sunt elemente liniare orizontale din beton armat prevăzute în mod obligatoriu în
dreptul planşeelor pe toţi pereţii structurali (portanţi şi autoportanţi).
. Buiandrugii: sunt elemente din beton armat (monolit sau prefabricat), metal, lemn sau
zidărie (sub formă de arce) prevăzute peste golurile de uşi şi ferestre, având rolul de a prelua
încărcările care revin în dreptul golurilor.
21. Pereţi din beton monolit
Se realizează prin turnarea betonului la faţa locului în cofraje de inventar, metalice plane sau
spatiale.
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje
- durabilitate mare;
- capacitate portantă mare
- îmbinările monolite dintre pereţii longitudinali şi cei transversali, precum şi dintre pereţi şi
planşee, asigură conlucrarea spaţială a structurii clădirii;
- tehnologia de execuţie prin folosirea de cofraje metalice cu dimensiuni mari permite
realizarea lor mai rapidă decât a pereţilor din zidărie realizându-se o productivitate bună în
execuţie;
- la turnare rezultă suprafeţe netede, pentru finisaje utilizându-se tencuieli subţiri.
Dezavantaje:
- rezistenţă termică foarte mică
- tehnologia de execuţie dificilă în perioadele reci ale anului;
- necesită un consum mare de materiale şi manoperă calificată.
. Alcătuirea pereţilor

o Pereţii interiori
o Pereţii exteriori
o Structuri din două straturi
o Structura din trei straturi
22.Pereţi din lemn:
Pereţii din lemn se utilizează la unele construcţii provizorii, turistice, locuinţe în zone de
munte etc. Se execută cu uşurinţă, se pot prefabrica, au greutate proprie redusa şi asigură o
buna izolare termică şi fonică . Dupa modul de alcătuire, pereţii portanţi sau neportanţi din
lemn pot fi: pereţi masivi, pereţi cu schelet de rezistenţă şi materiale de umplutură sau din
panouri prefabricate.
23. Elemente şi noţiuni asociate pereţilor
centurile şi buiandrugii, soclul, parapetul, şpaletul, solbancul,glaful, ancadramentul, coşurile
de fum şi canalele de ventilaţii, contraforţii,frontonul, calcanul,timpanul
24. Plansee - Notiuni generale şi clasificarea planşeelor
Elementele componente ale unui planşeu diferă, în funcţie de poziţia sa în clădire şi de
funcţiunile spaţiilor de la nivelul respectiv. In general, elementele componente ale unui
planşeu sunt :
- elementul structural de rezistenţă, care se integrează în subsistemul de rezistenţă a clădirii;
- pardoseala, dispusă deasupra elementului structural;
- tencuiala sau tavanul suspendat, care creează finisajul la partea inferioară a planşeului;
Clasificarea planşeelor se poate face după mai multe criterii astfel: - după funcţiunea şi
poziţia lor în construcţie, pot fi: planşee terasă sau de pod, planşee la nivelurile curente,
planşee peste subsoluri şi planşee speciale

25. Planşee din lemn:

avantaje
- au greutate proprie redusă;
- execuţia lor este simplă;
- conferă posibilităţi largi de plastică arhitecturală tradiţională a tavanului;
- asigură condiţii bune de izolare termică şi fonică;
- au o comportare bună în anumite medii agresive chimic;
dezavantaje
-durabilitate redusă;
- consumul de material lemons este mare;
- rigiditatea la încărcări laterale este scăzută;
- săgeţile de încovoiere sunt mari;
26. Planşee din beton armat monolit:
Au o serie de avantaje cum sunt: capacitate portantă si durabilitate mare, se comportă
foarte bine ca şaibe orizontale rigide, se adaptează uşor oricăror forme constructive în plan,
dar şi dezavantaje, cum sunt: consum mare de cofraje, manoperă ridicată, necesită măsuri
de protecţie pe timp friguros etc.
suprafaţă cilindrică
singură curbură
suprafaţă cu dublă curbură.
PLĂCI PLANE CU O SINGURĂ CURBURĂ: este rezemată doar pe două laturi opuse
27. Planşee din beton armat monolit sub forma de placi plane cu dublă
curbură
Este cazul frecvent întâlnit în practică respectiv, plăcilor rezemate pe două laturi adiacente,
pe trei laturi sau pe toate laturile.
Avem astfel două situaţii:
- Cazul plăcilor: 2 / l1 >2
Este cazul plăcilor calculate şi armate pe două direcţii
28. Planşee din beton armat monolit sub forma de placi plane cu dublă
curbură
Armarea plăcilor din beton armat depinde în principal de următorii parametrii:
- modul şi caracterul acţiunilor
- dimensiunile geometrice ale plăcilor;
- condiţiile de rezemare;
- tipul armăturii utilizate
. Plăci armate pe o direcţie
In cazul armării pe o singură direcţie, armătura de rezistenţă se dispune după deschiderea de
calcul a plăcii iar perpendicular pe aceasta se prevede, obligatoriu , armătura de repartitie.
29. Planşee cu grinzi principale şi secundare
-grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii cu deschiderea de 6- 12 m, ce reazemă
pe pereţi portanţi sau -stâlpi din beton armat.
-grinzile secundare
-Distanţa dintre nervuri
- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucrează după o direcţie

30. Planşee pe reţele de grinzi

Sunt două soluţii
- cu dispunerea reţelei de grinzi paralel cu laturile de rezemare
-cu dispunerea reţelei de grinzi în diagonală
Avantajele:
- aspectul arhitectural este superior celorlalte tipuri de planşee;
- poziţia pereţilor despărţitori şi a încărcărilor concentrate este necondiţionată;
Dezavantajele:
- au consum ridicat de beton ;
- greutate proprie mare ;

31. Planşee fara grinzi

Planşeele –ciuperci, sunt alcătuite din plăci de beton armat rezemate pe stâlpi prin
intermediul unor elemente intermediare numite capiteluri realizate prin îngroşări ale plăcilor
în dreptul stâlpilor şi care asigură rezistenţă plăcii la străpungere şi măresc rigiditatea
legăturii stâlpului cu placa
Planşeele – dala sunt folosite la clădiri de locuit, administrative, precum şi la construcţii
industriale cu încărcări mari.

32. Planşee prefabricate de tip predală cu suprabetonare

Acest tip de planşeu reprezintă o soluţie eficientă din beton parţial prefabricat, care prezintă
avantajul eliminării cofrajelor, rolul acestora fiind îndeplinit de predala prefabricată care
include şi armăturile necesare pentru zona întinsă a plăcii.

33.Precizarea elementelor componente ale acoperişurilor cu suprafeţe plane

înclinate pe baza figurii de mai jos;
Acoperişurile pot fi reci (cu spaţiu de aer) şi calde (sau compacte).
În funcţie de formă acoperişurile pot fi : cu suprafeţe plane înclinate ,acoperişuri cu
suprafeţe curbe sau sub formă de cupole, suprafete riglate

34. Acoperişuri terasă neventilate

a.Stratul de bază, (de rezistenţă)
b. Stratul de pantă, dispunerea în pantă a alementului de structură ,soluţie aplicabilă în
special la construcţii industriale şi agrozootehnice, precum şi la unele construcţii social-
culturale ;
- prin realizarea unui strat din beton obişnuit sau din beton uşor cu înălţime variabilă
-prin adoptarea unor termoizolaţii în grosime variabilă;
c. Stratul de egalizare,
d. Bariera contra vaporilor
e. Termoizolaţia,
f. Stratul suport al hidroizolaţiei,
g. Hidroizolaţia
h. Stratul de protecţie a hidroizolaţiei

35.În alcătuirea unei şarpante pe scaune se disting de regulă, următoarele

elemente principale:
În alcătuirea unei şarpante pe scaune se disting de regulă, următoarele elemente principale:
- Şipcile ,Astereala, Căpriorii, Panele, popii, Cleştii, -Contrafişele

36. Elemente asociate acoperişurilor

a.Lucarnele sunt elemente auxiliare ale acoperişului cu rolul de a ilumina şi aerisi interiorul
podurilor care, spre deosebire de tabachere, ies din planul acoperişului.
b. Tabacherele se folosesc pentru aerisirea şi iluminarea podurilor, precum şi pentru
accesul pe acoperiş.
c.Luminatoarele, sunt elemente auxiliare ale acoperişurilor cu rolul de a ilumina natural
suprafeţele interioare ale halelor industriale.
37. Elemente asociate acoperişurilor
a.1.Jgheaburile, se dispun pe conturul exterior al acoperişurilor şi pot avea secţiune
circulară, dreptunghiulară şi mai rar triunghiulară
a.2. Burlanele, au rolul de a colecta apele de la jgheaburi şi de a le conduce în rigole sau
direct la canalizare.
Dispozitivele de colectare şi scurgere a apelor la acoperişurile cu scurgere interioară
(gurile de scurgere) se montează în punctele unde converg pantele acoperişului.
Gurile de scurgere, se recomandă să se amplaseze la cel puţin 1,5 m de conturul clădirii,
zonă în care riscul îngheţării este mai mic, evitându-se amplasarea gurilor de scurgere în
zona perimetrală a clădirii, mai ales în cazul soluţionării marginilor cu atic.

38. Elemente delimitatoare la marginile acoperişurilor şi identificarea lor pe

baza
a. Streşinile, cuprind partea din acoperiş care depăşeşte planul pereţilor exteriori.
b.Aticul este un element dispus pe conturul acoperişurilor terasă. Se poate realiza din
zidărie, elemente prefabricate sau beton monolit.
c . Cornişa este elementul de construcţie amplasat la partea superioară a clădirii care iese
orizontal din planul faţadei şi reprezintă prelungirea acoperişului sub formă de consolă

39. Clasificarea scărilor după destinaţie şi după forma în plan a treptelor:

a. După destinaţie , scările pot fi : a și f
- monumentale - executate la exterior ca scări de acces la unele clădiri importante sau la
interior pe unul sau două niveluri la teatre, muzee, clădiri administrative etc.
- principale - deservesc fluxul principal de circulaţie şi sunt amplasate lângă intrarea
principală ;
- secundare - amplasate lângă intrarea secundară, au o funcţiune auxiliară (de exemplu,
pentru aprovizionare, evacuare gunoi) executate pe întreaga înălţime a clădirii ; ele pot
deservi şi subsolul .
- de incendiu - care asigură evacuarea în caz de pericol, amplasate de regulă pe feţele
exterioare ale unor pereţi şi au legături directe la coridoarele de circulaţie ale fiecărui nivel al
clădirii;
- industriale - destinate întreţinerii sau exploatării utilajelor industriale amplasate la diferite
niveluri faţă de nivelul pardoselilor;

f. După forma în plan a treptelor pot fi

- scări cu rampe drepte – se utilizează frecvent la scări principale şi secundare pentru clădiri
multietajate, având forma în plan a treptelor dreptunghiulară
- scări cu rampe curbe, au domeniul de utilizare limitat ; condiţia de siguranţă în exploatare,
obligă ca raza curbei vangului interior să fie de cel puţin 1,50 m
- scări cu trepte balansate– scări folosite numai la locuinţe individuale sau la clădiri cu
număr redus de niveluri şi cu cel mult trei apartamente la scară ; nu se admit ca scări
principale în şcoli

40. Clasificarea scărilor după modul de comportare la foc şi în funcţie de

înălţimea treptelor:c și d

c.După modul de comportare la foc pot fi: -

-incombustibile – scări din beton, piatră şi materiale ceramice;
- greu combustibile – scări metalice;
- semicombustibile– scări din lemn ignifugat;
- combustibile– scări din lemn neignifugat;
d.În funcţie de materialul din care se execută pot fi :
- scări din lemn;
- scări din metal;
- scări din piatră naturală;
- scări din materiale ceramice;
- scări din beton armat;

41.Alcătuirea scărilor:
Scările sunt formate din rampe, podeste şi balustrade, care sunt elemente cu rol funcţional,
cu precizarea că rampele şi podestele sunt în acelaşi timp şi elemente de rezistenţă a
scărilor.
a.Rampa
b. Treapta
c.Linia pasului
d . Vangul-grinda vang
e . Podestele-grinda podest
f. Balustradele-mână curentă