Sunteți pe pagina 1din 3

,,Doamne nu am om să mă arunce în scăldătoare,,

Iubiti credinciosi,

Această duminica este dedicată unei minuni săvârşite de Domnul


Hristos asupra unui om bolnav de 38 de ani, care aştepta, la
scăldătoarea Vitezda, vindecarea, eliberarea de suferinţă.

Evanghelia ne spune că Mântuitorul îl întreabă pe acest om bolnav


dacă vrea să se facă sănătos.

Aproape în toate cazurile în care Hristos îi vindecă pe cei care sunt în


suferinţă, aceşti bolnavi îşi cer vindecarea. Ei sunt cei care cer milă, ei
Îi adresează lui Dumnezeu-Omul rugămintea de fi vindecaţi.

În cazul de faţă, Hristos este Cel care vine în întâmpinarea suferinţei


celui care aştepta de 38 de ani la marginea scăldătoarei Vitezda.

Intenţia cu care Hristos îl întreabă scoate în evidenţă un adevăr


fundamental. Când este întrebat dacă vrea să se vindece, bolnavul
răspunde că vrea lucrul acesta, dar stă de atâta timp şi «nu are om»
care să îl arunce în scăldătoare.

Una din stihirile de la Vecernie este cea care ne tâlcuieşte, într-o cheie
teologică, duhovnicească, desfăşurarea acestui «nu am om». Ea ne
spune, continuând, într-un fel, un dialog pe care Hristos Îl are cu acest
om: «Tu zici că nu ai om. Eu sunt Omul care am venit în lume. Eu sunt
Omul care te va vindeca pe tine».

Cu alte cuvinte, Hristos este Omul desăvârşit, Cel care vindecă, de


orice fel de nedesăvârşire, firea umană rănită de păcat. El este
Dumnezeu-Omul, care ne vindecă, Cel la care ar trebui să ne uităm
fiecare dintre noi”.

„Noi căutăm modele în oamenii păcătoşi. Inventăm un umanism care


nu are nimic de-a face cu adevărata frumuseţe şi demnitate a omului.
Hristos, Dumnezeu-Omul, este adevăratul umanism. El este Cel la
care ar trebui să ne uităm.

În Hristos nu este niciun fel de conflict interior. În El nu este niciun fel


de discordanţă între faptă şi cuvânt.

Când există o prăpastie, foarte mare între minte şi inimă deja este
instalată în noi starea de ruptură. În Hristos nu era nimic care să ducă
la ruptură interioară. În El totul este desăvârşit, într-o armonie
perfectă.

Noi, toţi oamenii, suntem repetenţi, capitulăm dacă am fi puşi în faţa


unui examen în ceea ce priveşte consonanţa dintre ceea ce vorbim şi
faptele noastre. De cele mai multe ori există un procentaj foarte mare
de cuvinte în raport cu faptele. Vorbim foarte mult, dar făptuim foarte
puţin.

Hristos este Omul adevărat, cel mai autentic, cel mai frumos, pe care
ar trebui să Îl chemăm să ne vindece de orice fel de slăbănogire, de
orice rană pe care ne-o provoacă păcatul.

Răspunsul la această dezamăgire «nu am om», este însuşi Hristos.

Vindecarea de păcat, de moarte – care a intrat în lume prin


neascultarea lui Adam – în gândirea ortodoxă, se numeşte
îndumnezeire.

Îndumnezeirea omului este ridicarea lui la demnitatea şi frumuseţea


de a fi părtaş firii dumnezeieşti, de a se lăsa firea umană pătrunsă de
energiile dumnezeieşti, de lumina necreată, ca în felul acesta să capete
o strălucire mult mai minunată decât o avea Adam însuşi”.

Aici în Biserică se află scăldătoarea Vitezda, adică Taina Botezului


prin care ne facem fii ai lui Dumnezeu după har, nou născuți. Aici se
află apa cea tămăduitoare de boli, adică Taina Spovedaniei, a pocăinței
cu lacrimi, prin care ne vindecăm sufletul de rănile păcatelor. Aici se
săvârșește Taina Sfântului Maslu, prin care mulți bolnavi se vindecă și
se ușurează. Să nu spunem "că nu avem om să ne arunce" în apa
aceasta tămăduitoare. Preoții Bisericii sunt cei ce ne botează, ne
dezleagă de păcate, se roagă pentru mântuirea noastră și ne conduc pe
calea mântuirii.

Să cinstim cu vrednicie, cu rugăciuni și fapte bune sfânta zi a Duminicii


ca să auzim și noi cuvântul cel mântuitor al lui Hristos: "Iată te-ai făcut
sănătos, de acum să nu mai greșești ca să nu-ți fie ție ceva mai rău".
Amin.

S-ar putea să vă placă și