Sunteți pe pagina 1din 51

1

LICEUL TEORETIC “GHEORGHE MARINESCU” TÂRGU-MUREŞ


ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonator:
PROF. ADORJÁNI NIMFA
Absolvent:
......................
ANUL III

2017
2

LICEUL TEORETIC “GHEORGHE MARINESCU” TÂRGU-MUREŞ


ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU
CHIST OVARIAN

Coordonator:
PROF. ADORJÁNI NIMFA
Absolvent:
................................
ANUL III D

2017
3

CUPRINS

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ ..................................................................pag. 5

1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului genital feminin ..........pag. 5


1.1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin ................................................pag. 5
1.2. Prezentarea teoretică a chistului ovarian ...............................................................pag. 8
1.2.1. Definiţie ....................................................................................................................pag. 8
1.2.2. Etiologie ...................................................................................................................pag. 9
1.2.3. Patologie .................................................................................................................pag. 10
1.2.4. Simptomatologie....................................................................................................pag. 12
1.2.8. Tratament ..............................................................................................................pag. 14

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE ....................................................................................pag. 16

 Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea


tehnicilor impuse de afecţiune
2.1. Internarea pacientului în spital ...................................................................................pag. 16
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare ..........................................................................pag. 17
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi .................................................pag. 18
Pregătirea patului şi a accesorilor lui.....................................................................pag. 18
Schimbarea lenjeriei de pat.....................................................................................pag. 19
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimantare a pacientului...............pag. 20
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat.....................pag. 20
Observarea poziţiei şi mobilizarea pacientului......................................................pag. 21
Schimbările poziţiei şi mobilizarea ale pacientului ..............................................pag. 23
Captarea eliminărilor...............................................................................................pag. 23
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative .............................................................pag. 25
2.5. Alimentaţia pacientului ...............................................................................................pag. 28
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului ....................................pag. 28
4

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice ............................................................pag. 29


2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune .......................pag. 30
2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii................................................pag. 32
2.10. Educaţie pentru sănătate ...........................................................................................pag. 33
Profilaxia bolii ..........................................................................................................pag. 33
2.11. Externarea pacientului ...............................................................................................pag. 34

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE .....................................................................................pag. 35

3.1 Prezentarea cazurilor………………………………………………………….............pag. 35


3.1.1 Planul de îngrijire nr. 1…………………………………………………...….......pag. 35
3.1.2 Planul de îngrijire nr. 2…………………………………………………...….......pag. 40
3.1.3 Planul de îngrijire nr. 3…………………………..…………………………........pag. 44
3.2 Concluziile asupra lucrării………………………………………………………........pag. 48

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................pag. 51
5

CAP.I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului genital feminin

1.1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este alcătuit din: vagin, uter, trompe uterine şi ovare.

Fig. 2. Aparatul genital feminin

Vaginul este organul feminin al copulaţiei. Este un canal cilindric musculo-membranos,


extensibil şi elastic de aproximativ 8 cm lungime, la femeia adultă.
Orificiul vaginal, extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal şi este acoperit
parţial de o membrană: himen. Extremitatea superioară se inseră pe colul uterin formând fundul
de sac vaginal, anterior, posterior, două laterale. Fundul de sac posterior este acoperit de
6

peritoneul recto – uterin şi formează fundul de sac Douglas, locul unde se pot puncţiona
eventualele colecţii peritoneale.

Raporturi:
- anterior: vezica urinară şi uretra
- posterior: rectul
- superior: uterul
- inferior: perineul
Inervaţia vaginului. Este dată de plexul vegetativ hipogastric.
Examinarea cavităţi vaginale şi a porţiunii vaginale a colului se face:
- vizual – cu speculul vaginal
- digital prin tuşeu vaginal. Tuşeul vaginal permite depistarea unor colecţii peritoneale în
fundul de sac vaginal posterior (Douglas) care pot fi drenate prin puncţia peretelui vaginal
exterior.
Uterul – este un organ musculo-cavitar nepereche, de forma unui trunchi de con, cu baza
mare superior şi baza mică înglobată în porţiunea superioară a vaginului.

Fig. 3. Uterul

Uterul are trei porţiuni:


- corpul uterin este porţiunea superioară mai lată
- istmul uterin – porţiunea dintre corp şi col
- colul uterin – porţiunea inferioară mai strâmtă, lungă de aproximativ 3 cm, cilindric şi
care se invaginează în extremitatea externă a vaginului.
Structură: uterul este alcătuit din trei tunici:
7

1. Tunica seroasă sau perimetru, reprezentată de peritoneu, sub care se află ţesut
conjunctiv lax
2. Tunica musculară sau miometru este formată din fibre musculare dispuse radial,
spiralat şi longitudinal
3. Tunica mucoasă sau endometru
Inervaţia uterului este dată de ramuri din plexul:
- utero-vaginal
- ovarian
Vascularizaţia uterului: este hrănit de o arteră uterină, ramură a arterei iliace interne.

Trompele uterine
Sunt două canale musculo-membranoase având o lungime de aproximativ 10 cm. Sunt în
raport cu colonul sigmoid, ansele intestinale subţiri.
Blocarea trompelor uterine este o cauză de infertilitate feminină.
Ovarul
Este glanda sexuală feminină; este o glandă pereche, mixtă cu funcţie exocrină – produce
celule sexuale feminine, ovulele şi funcţie endocrină – secretă hormonii sexuali feminini cu rol în
determinarea caracterelor sexuale secundare feminine (estrogen, progesteron).

Fig. 4. Ovarul

Ovarul are formă ovoidală, turtită în sens latero-medial şi prezintă:


- două feţe, medială şi laterală
8

- două margini – liberă şi mezoovariană


- două extremităţi tubară şi uterină.
Ovarul se dezvoltă în cavitatea abdominală la nivelul lombar, de unde migrează în micul
bazin, înainte de naştere.
Vascularizaţia ovarului: este asigurată de artera ovariană care provine din artera ovariană
şi artera uterină. Venele urmează dispoziţia arterelor.

Funcţiile sexuale feminine sunt:


- formarea şi maturarea ovulelor în ovar
- lansarea ovulului capabil de a fi fecundat, reţinerea şi dezvoltarea oului
- nidarea oului în uter
Ovarul are o dublă funcţie:
- exocrină – de producerea gametului feminin (ovulul) care prin ovulaţie este eliminat în
exterior
- endocrină, de producere a hormonilor sexuali ovarieni care trec în sânge.

Ciclul menstrual
Ciclul ovarian începe cu prima zi a menstruaţiei şi durează 28 zile/3 zile. Ciclul ovarian
este iniţiat de faza foliculară, în care unul sau la mai mulţi foliculi se maturizează şi apoi în
aproximativ în a 14 zi, se rup şi eliberează ovulul (ovulaţia). Ovulul este transportat prin trompă
spre uter.

1.2. Disgravidia precoce

1.2.1. Definiţie

Disgravidiile sunt afecţiuni proprii stării de gestaţie, ce apar odată cu sarcina şi dispar
odată cu ea.
9

1.2.2. Etiologie

Etiologia acestei afecţiuni a rămas necunoscută până în prezent. De-a lungul timpului, au
fost propuse o serie de teorii pentru a explica apariţia simptomelor caracteristice:
· Teoria nervoasă, conform căreia în sarcină are loc o inhibiţie corticală ce duce la o
hiperexcitabilitate anormală a centrilor subcorticali;
· Teoria hormonală care susţine că manifestările clinice sunt cauzate de nivelul crescut
al hCG-ului (human chorionic gonadotropin);
· Teoria conflictului mixt între ou şi mamă, în care intervin: cu siguranţă sistemul
nervos al femeii (vărsăturile grave nu se întâlnesc decât la femeile cu echilibru psihic instabil,
care nu acceptă ideea prezenţei sarcinii, cărora le este frică de momentul naşterii), şi anumiţi
hormoni secretaţi de oul în evoluţie (hCG). În sprijinul acestei ipoteze vine şi frecvenţa mai mare
a vărsăturilor în sarcina gemelară şi cea molară, unde nivelul seric al acestui hormon are valori
mai ridicate;
· Teoria toxemică susţine că afecţiunea apare în urma modificărilor locale de
implantare;
· Teoria reflexă sugerează că disgravidia este consecinţa unui histeroreflex
(parasimpatic) cu punct de plecare de la nivelul colului uterin.
Printre alţi factori incriminaţi de apariţia disgravidiei se numără şi: deficienţa de vitamina
B6, deficienţe ale metabolismului proteic, hipotiroidismul, factori emoţionali, reacţii de
hipersensibilitate.

I. STIMULII SUNT NORMALI, DAR ORGANISMUL REACŢIONEAZĂ


PATOLOGIC
a) Reactivitatea nervoasă
- Activitate cortico-subcorticală
- Nevroză
b) Factorul psihic
- Element favorizant, adjuvant, agravant al disgravidiei Femeile cu psihic labil → risc
disgravidie
c) Factorul neuroreflex
10

- Pe fondul hiperactivităţii subcorticale şi hipercolinergiei se produc reflexe patologice


viscero-cortico-viscerale
- Distensia uterină → reflexe utero-gastrice, utero-salivare, utero-corticale, ce pe fondul
de hiperexcitabilitate subcorticală, generează reflexul vomitiv, hipersalivar
© Factorii favorizanţi pentru aceste reflexe sunt: hipoplazia, malformaţiile uterine,
bolile inflamatorii, fibromul
© Calea centripetă →nervii hipogastrici (Rezecţia nervului presacrat, blocajul lombo-
aortic, peridural →efecte terapeutice bune)
d) Factori organici extragenitali:
© Afecţiunile gastro-intestinale, hepatice biliare, apendicita, ptozele viscerale, aerofagia
favorizează apariţia disgravidiei precoce

II. STIMULII OCAZIONAŢI DE SARCINĂ AU INTENSITATE DEOSEBITĂ


a) Stimuli mecanici
- supradistensia uterină (molă, hidroamnios, uterul hipoplazic, sarcina gemelară)
b) Stimuli hormonali
- hiperprolanemia (exces de HCG) (astfel: moartea oului sau ↓ prolacemiei prin involuţia
citotrofoblastului în l IV →dispar l V
c) insuficienţă CSR relativă

1.2.3. Patologie

Vărsăturile incoercibile determină apariţia tulburărilor hidroelectrolitice şi a deficienţelor


nutriţionale. Fără aport alimentar, organismul gravidei începe să utilizeze proteinele şi lipidele
endogene, după 3-4 zile apărând fenomene de carenţă proteică, tulburări ale ciclurilor metabolice
energetice şi acidocetoza. Acestea sunt urmate de tulburări parenchimatoase celulare, care
determină ireversibilitatea procesului. Absenţa terapiei presupune decesul.
Forme clinice şi evoluţie
Disgravidia precoce se prezintă clinic sub două forme: ptialismul şi disgravidia
emetizantă.
· Hipersecreţia salivară, izolată sau însoţită de vărsături, este simptomul principal în
ptialism. Poate ajunge la peste 1000 ml/24h, putând determina dezechilibre electrolitice.
11

· În evoluţia disgravidiei emetizante sunt descrise trei faze, în funcţie de gravitatea


vărsăturilor şi de modificările pe care acestea le induc.
· Parcurgerea tuturor celor trei faze nu este obligatorie.
1. Faza reflexă (de debut/de slăbire) este caracterizată prin:
· Vărsături repetate persistente, precedate sau nu de greţuri, apărute imediat după mese
sau dimineaţa pe stomacul gol, în număr de 10-15/zi, ce antrenează deshidratarea femeii gravide;
· Constipaţie, oligurie, scădere ponderală progresivă (300–500 g/zi);
· Dureri epigastrice din cauza spasmelor musculare;
· Durează 8-10 zile şi este reversibilă.
2. Faza tulburărilor metabolice reversibile cuprinde:
· Vărsături incoercibile, însoţite de intoleranţa gastrică totală şi scădere ponderală
pronunţată;
· Adinamie, astenie;
· Tahicardie şi hipotensiune arterială;
· Oligurie pronunţată şi constipaţie;
· Hipoproteinemie şi albuminurie;
· Creşterea corpilor cetonici urinari şi acidoza metabolică;
· Hipoglicemie, azotemie;
· Hiponatremie, hipocloremie, hipocalcemie, hipopotasemie şi carenţe vitaminice.
Durează între 7 şi 10 zile, iar fenomenele sunt încă reversibile sub tratament.
3. Faza complicaţiilor metabolice ireversibile (faza terminală sau nervoasă) se manifestă
prin:
· Încetarea vărsăturilor şi toleranţa alimentară fără digestie, alimentele acumulându-se
în stomac;
· Diaree;
· Emaciere;
· Diminuarea reflexelor;
· Stare febrilă;
· Delir, psihoze confabulatorii, halucinaţii;
· Oligurie sau anurie, cu albuminurie intensă;
· Icter intens;
12

· Tulburări de vedere (nistagmus, amauroză).


Faza este ireversibilă. Odată intrată în această fază, femeia va deceda în 24-48 ore. Nici
măcar întreruperea sarcinii nu va mai modifica evoluţia. De aceea, momentul trecerii din faza a 2-
a în a 3-a are importanţă majoră. Simptomele ce traduc această trecere sunt: tahicardia, febra,
oliguria, icter/subicter, scăderea rapidă a curbei ponderale cu mai mult de 1 kg/oră.

Fig. 5. Senzaţie de greaţă

În raport cu momentul apariţiei sunt:


Disgravidii precoce – caracteristice I trim. de sarcină, cu 2 forme clinice:
a. Vărsături de gestaţie (disgravidie emetizantă, hiperemesis grandorum)
b. Ptialismul
© În această perioadă pot apărea excepţional
¨ Astmul bronşic
¨ dermatozele
Frecvenţă
© Greu de apreciat
© Vărsăturile grave de sarcină după Merger 0,3%

1.2.4. Simptomatologie

Semne și simptome
Stadii de evoluţie clinică
13

1. Perioada de debut
- după Dubois - perioada de slăbire
- după Aburel - perioada reflexă
- imposibilitatea alimentării determină vărsăturile
- G↓ 300 – 500 g/zi
- datorită deshidratării →oligurie
- lipsei de ingestie →constipaţia
2. Perioada de stare
- după Dubois →perioadă febrilă sau TK
- după Aburel →perioada complicaţiilor secundare reversibile
- fenomene de inaniţie determină intoleranţe gastrice complete
- deshidratarea – un indiciu al ei e hemoconcentraţia (deshidratarea este hipertonă)
- tulburări de metabolism: glucidic, protidic, lipidic, hidric, mineral (datorită
pierderilor de săruri minerale, glicogen, proteine, vitamine)
- pierderi de K+, Na+, Cl-
- pierderea de acid aceto-acetic, betahidroxibutiric şi acetonă (corpi cetonici) şi
excreţia lor în urină, rezultă din oxidarea imperfectă a grăsimilor, consecutiv lipsei de hidraţi de
carbon
Simptomatologie
© Vărsături frecvente
© ↓ G aproape 1/3
© TK (120 b/minut)
© ↑ temperatura →ce traduce starea toxică determinată de tulburările de metabolism
© TA ↓
© Subicter, ca urmare a insuficienţă hepatică
© Adinamie
Oligurie, apare albuminuria, însoţită uneori de cilindri hialini, granuloşi, hemoglobinurie
3. Perioada terminală
- după Dubois → perioada nervoasă
- după Aburel → perioada complicaţiilor tardive ireversibile
© Datorită tulburărilor metabolice grave → apar alterări organice profunde, ce nu pot fi
influenţate medicamentos, nici chiar prin evacuarea oului
14

© Apar semene ale alterării SN →psihoze KORSAKOFF, fenomene de polinevrită


(lacune de memorie, diminuarea reflexelor)
© Apoi aspectul clinic se schimbă brusc → vărsăturile încetează, alimentele sunt
tolerate în stomac, dar fără a fi digerate
© În locul constipaţiei → apare diareea
→ adinamie →agitaţie, delir, convulsii ale extremităţilor, nevrite
© Urina ↓ anurie, albuminurie↑
© Icterul se intensifică
© Tulburări de vedere
© Deces în 24 – 48 de ore

1.2.8. Tratament

a) igieno-dietetic
Terapia disgravidiei precoce cuprinde o serie de măsuri ce au ca scop combaterea
vărsăturilor, anularea posibilelor dezechilibre metabolice şi împiedicarea trecerii în faza
ireversibilă a afecţiunii. Spitalizarea în regim de urgenţă se impune dacă apare: deshidratare
severă şi intoleranţă orală la lichide, diselectrolitemie severă, acidoză, malnutriţie.
Ca tratament igieno-dietetic are o mare importanţă izolarea gravidei de mediul familial sau
persoanele care ar putea avea o influenţă negativă. Se recomandă, de asemenea, administrarea de
alimente proaspete, în special fructe, vegetale, sucuri naturale.
Există păreri bazate pe studii în domeniu, ce susţin ca metodă alternativă de tratament în
prima fază a disgravidiei acupunctura, rezultate favorabile fiind obţinute după 3-5 şedinţe.

b) medicamentos
Tratamentul medicamentos cuprinde:
1. Sedarea sistemului nervos şi combaterea vărsăturilor prin administrarea de:
· Fenotiazine – folosite doar ca tratament de scurtă durată, din cauza riscului teratogen;
• Antihistaminice de sinteză: doxilamină, difenhidramină, meclizin, hidroxizină,
dimenhidrinat (niciunul dintre acești agenți antihistaminici nu s-a dovedit a fi teratogen)
· Ondansetron;
· Metoclopramid;
15

· Droperidol;
· Antispastice (Scobutil, No-spa)
· Vitamina B6, complexe multivitaminice
 combinația vitamine B + doxilamină (Bendectin) – fără efecte teratogene,
recomandată de ACOG (American College of Obstetricians and Gynecologist) ca terapie de
primă linie pentru grețurile și vărsăturile din sarcină.
2. Corectarea tulburărilor de metabolism şi a carenţelor vitaminice
· Reechilibrarea hidroelectrolitică se face cu ser glucozat 5%, ser fiziologic 4000-6000
ml/24h;
· Corectarea hipopotasemiei se realizează cu ajutorul clorurii de potasiu soluţie 20-40
mEq/l (maximum 3 mEg/kgc/zi), sub controlul ionogramei sangvine/urinare,
electrocardiogramei;
· Combaterea acidozei se face cu bicarbonat de sodiu (14%);
· Combaterea deproteinizării organismului se face prin perfuzii de plasmă şi
aminoacizi;
· Vitaminoterapia, în special vitaminele din grupul B (B1, B2, B6) şi vitamina C, este
foarte importantă pentru compensarea carenţelor prin lipsa de aport şi facilitarea corectării
tulburărilor metabolice şi energetice.
Dacă evoluţia disgravidiei nu poate fi corectată şi apare riscul trecerii în faza a 3-a, este
indicată evacuarea sarcinii prin aspiraţie sau chiuretaj uterin.
16

CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE


 Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea
tehnicilor impuse de afecţiune

2.1. Internarea pacientului în spital

Sarcina este o asociere armonioasă între mamă şi făt, un fenomen fiziologic a cărei
asistenţă cade în competenţa asistentei medicale de obstetrică şi ginecologie.
Spitalizarea în regim de urgenţă în cazul disgravidiilor precoce se impune dacă apare:
deshidratare severă şi intoleranţă orală la lichide, diselectrolitemie severă, acidoză, malnutriţie.
În timpul spitalizării, femeii gravide trebuie să-i fie oferită consilierea bazată pe dovezi şi
suport, care ar face-o capabilă să ia decizii informate referitor la îngrijirea sa.
Internarea se face după un consult prealabil de către medicul de gardă care stabileşte un
diagnostic prezumtiv în urma datelor anamnezice scrise în foaia de observaţie. După ce medicul
hotărăşte internarea gravidei, asistenta completează biletul de internare, foaia de observaţie şi
trece datele pacientei în registrul de internări.
În vederea examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta medicală ajută
gravida să se dezbrace.
După diagnosticul prezumtiv şi repartizarea în secţie, rolul asistentei medicale este de a
merge cu gravida la baie, de a o ajuta să se dezbrace, astfel observă tegumentele şi fanerele (la
nevoie deparazitează), de a o ajuta să-şi facă baie (dacă aceasta nu poate), apoi o conduce în
camera de îmbrăcare unde o ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,
halat), deasemenea hainele şi efectele vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea
înmagazinării, eliberându-se gravidei un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării).
17

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Astfel pregătită, gravida este condusă de asistentă la salon unde o prezintă celorlaltor
paciente, o informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi o ajută să se
aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
Gravidele vor fi aşezate în saloanele cele mai igienice, mai bine încălzite, mai luminoase,
îndreptate spre răsărit. Învelitoarele de pat trebuie să fie uşoare dar călduroase. Lenjeria de pat şi
de corp va fi schimbată cât mai des.

Fig. 6. Salon secția ginecologie

Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la blocul


alimentar, astfel noua pacientă va primi alimentaţia necesară încă din prima zi de internare.
Gravidelor cu disgravidie precoce în care apare riscul trecerii în faza a 3-a li se acordă o pregătire
preoperatorie şi postoperatorie în vederea asigurării condiţiilor optime necesare intervenţiei şi a
procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicaţii grave şi nedorite.
Asistenta observă şi este obligată să consemneze aspectul general, înălţimea, greutatea,
vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a gravidei. Ea va urmări
necesităţile pacientei, manifestările de dependenţă în vederea satisfacerii acestora. Va nota
deasemenea datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale gravidei precum
18

şi bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei (afecţiuni pulmonare, cardiace, diabet
zaharat, epilepsie etc.).

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

 Pregătirea patului şi a accesorilor lui

Din cauză că gravida îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat,
aceasta trebuie să aibă anumite calităţi.
Calităţile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerinţele de confort ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90
cm, înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm; să-i permită pacientului să se poate mişca în
voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie
şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea; asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire,
investigaţiile şi tratamentul cât mai comod; uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi
uşoare din metal (vopsite în alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de
ridicat prevăzut cu rotiţe.
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă
inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea gravidei.
Tipuri de paturi:
- simplu, cu somieră dintr-o singură bucată
- simplu cu rezemător mobil
- cu somieră mobilă
Accesoriile patului:
Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curăţă şi se dezinfectează
mai uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având
avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea
escarelor).
Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din
burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.
19

Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.


Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.
Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama.
Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub
saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de
diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce
acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai
lată decât muşamaua pentru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material
ca şi restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura
suprapusă.
Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau
susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active.

 Schimbarea lenjeriei de pat

Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături,
două perne.
Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la capătul
patului. Pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite
corect. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele
capete. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat
prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o
ridică în sus pe lângă saltea; partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce
sub saltea; se lasă în jos partea de cearşaf ridicată; se introduce sub saltea partea de cearşaf care
atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Se
introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei; se
întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la
mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza.
Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea cearşafului
dinspre cap se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra
degetelor picioarelor pacientului, se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din pătură, astfel: se
20

aşează palma mâinii dinspre picioare pe pătură, iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf,
ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută; se introduce apoi sub
capătul de la picioare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile folosind
procedura descrisa mai sus. Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce
în plic, după ce se îndoaie în lungime. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.

 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Igiena orală a pacientei începe încă de la internare când aceasta este îmbibată şi dezinfectată la
nevoie. Igiena constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de vindecare a pacientei.
Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielii şi reduce posibilităţile de
apărare si regenerare a organismului.

Pacienta trebuie să beneficieze de lenjerie curată de pat şi de corp ori de câte ori este necesar,
la cele operate se ţine cont de pansamente, care trebuie menţinute curate şi schimbate în fiecare
zi, ori de câte ori este necesar.

În cazurile necomplicate, pe durata spitalizării, pacienta va face duş zilnic, iar în cazuri
complicate se va face toaleta pe regiuni la pacienta imobilizată la pat.

Temperatura apei va fi de 22 de grade Celsius, iar duşul nu va depăşi 15 minute.

Toaleta pacienţilor face parte din îngrijirea de bază, adică îngriirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena pacientei.

 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Toaleta pacientei poate fi:


- zilnică – pe regiuni
- săptămânală sau baia generală
În funcţie de tipul pacientei, aceasta:
- n-are nevoie de ajutor
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic
- are nevoie de ajutor parţial
- necesită ajutor complet
21

Obiective:
- îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte
substanţe străine, care aderă la piele.
- deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii
- înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism
- producerea unei hiperemii active a pielii care favorizează mobilizarea anticorpilor
- liniştirea gravidei, crearea unei stări plăcute de confort
Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul, apoi braţele şi mâinile,
partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor; se intoarce pacienta în
decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în decubit
dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe, îngrijirea părului, toaleta
cavităţii bucale.

 Observarea poziţiei pacientului în pat

În cazuri fară complicaţii, pacienta adoptă poziţii asemănătoare cu acele a persoanelor


sănătoase, adică nocive. Cunoaşterea poziţiei şi menţinerea pacientei în poziţie corectă în pat
ajută la menţinerea stării generale bune, la evitarea agravării situaţiei.

În cazurile cu complicaţii, pacienta devine dinamică, nu mai este capabilă să execute


mişcări active, adoptând o poziţie pasivă şi are nevoie de ajutor pentru a se mişca. După
intervenţia chirurgicală, poziţia pacientei va fi de decubit dorsal cu sau fără pernă, în funcţie
de tipul de anestezie. Este o poziţie obositoare şi după trezire pacienta este ajutată să-şi mişte
mâinile şi picioarele. După 12-24 ore i se aşează o pernă sub cap şi este ajutată să-şi găsească
poziţii suportabile.

Tipuri de poziţii:

1. Decubit dorsal
a. Pacienta ste aşezată pe spate, cu faţa în sus, fără pernă (este indicată după pincţie
lombară, în unele afecţiuni ale coloanei vertebrale etc.)
22

b. Pacienta este aşezată pe spate, cu o pernă subţire (anemii posthemoragice, afecţiui


cerebrale etc.)
c. Pacienta este aşezată pe spate, cu faţa în sus şi cu două perne (poziţia obişnuită)

2. Decubit lateral (drept sau stâng)

Pacienta este culcată pe o parte (dreapta sau stânga) cu o pernă sub cap, cu membrul
inferior care este în contact cu surafaţa patului întins, iar cu celălalt îndoit şi spatele
sprijinit cu o pernă sau un sul (indicată în pleurezii, meningite etc.)

3. Poziţia şezândă
a. În pat: pacienta este menţinută şezând în pat, trunchiul realizând un unghi de 90o cu
membrele inferioare, prin ridicarea somierei articulare. Gambele sunt în semiflexie pe
coapse, sub genunchi se plasează un sul, iar la picioarele bolnavului se plasează
sprijinitorul. Sub braţe se aşează câte o pernă (poziţie indicată la pacienţii dispneici, în
perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţă cardiacă, ea favorizând respiraţia).
b. În fotoliu: pacienta este aşezată confortabil, bine îmbrăcate şi acoperită cu o pătură.

4. Poziţia semişezândă

Se sprijină spatele pacientei cu două perne, cu rezemătorul de spate sau somiera articulată.
Sub tălpi se aşează un sprijinitor pentru ca bolnavul să nu alunece spre extremitatea
distală (poziţia este indicată în priml ajutor acordat pacientei cu tulburări respiratorii; este
interzisă pacientelor cu tulburări de deglutiţie, comatoşilor, în cursul anesteziei generale).

5. Poziţia ginecologică

Pacienta este aşezată pe spate, coapsele flectate pe abdomen şi genunchii îndepărtaţi


(indicată în examinări ginecologice şi obstetricale).
23

 Schimbările poziţiei şi mobilizarea pacientului

Pot fi: active (le execută gravida singură) şi pasive (gravida necesită ajutor).
Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat sunt:
1. întoarcerea gravidei din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi;
2. aducerea gravidei în poziţie şezândă la marginea patului;
3. readucerea la loc a pacientelor care au alunecat jos de pe pernă.

Mobilizarea pacientei:
Scop:dacă menţine timp îndelungat aceeaşi poziţie, pacienta este predispusă la
apariţia unor complicaţii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i împiedică procesul de
vinecare. Pentru prevenirea apariţiei acestora, se recomandă schimbarea poziţiei pacientei.
Aceasta se poate efectua activ (gravida se mişcă singură, nu are nevoie de ajutor) sau pasiv
(gravida nu poate să-şi schimbe singură poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de ajutorul
altei persoane).

 Captarea eliminărilor
Scop: observarea caracterelor fizice ale dejecţiilor fiziologice şi patologice pentru
descoperirea modificărilor lor patologice, în vederea stabilirii diagnosticului.

A. Captarea materiilor fecale

Materiale necesare:

 paravan
 ploscă (bazinet)
 o ploscă şi materiale pentru mică toaletă
 acoperitoare pentru ploscă
 hârtie igienică
 materiale pentru spălarea mâinilor
 muşama şi aleză (pentru protejarea patului)

Etape de execuţie:
24

1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele necesare


2. Efectuarea tehnicii

B. Captarea urinei

Materiale necesare: urinar, comprese uscate

- Captarea urinei pacientei imobilizate lapat se face în urinare (recipiente confecţionate


din metal emailat, sticlă sau material plastic), cu deschizătură diferită: pentru femei,
mai scurtă şi mai lăţită
- După utilizare, urinarele se golesc imediat, se spală cu apă caldă în jet, cu săpun şi se
dezinfectează.

C. Captarea vărsăturilor

Materiale necesare:

 Muşama şi aleză
 Prosop
 Două tăviţe renale curate, uscate
 Pahar cu soluţie aromată

Etape de execuţie:

1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele mai sus menţionate


2. Pregătirea pacientei
3. Efectuarea tehnicii

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative


25

Asistenta care supraveghează gravida va înregistra dacă respiraţia este modificată, cu


salturi sau dacă se face cu dificultate.
¯ Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a gravidei, fiind indiciu
al evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
• tipul respiraţiei
• amplitudinea mişcărilor respiratorii
• ritmul
• frecvenţa
Materiale necesare: ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.
Asistenta aşează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
executată. Plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui şi numără inspiraţiile timp de un
minut.
Respiraţia se notează cu culoare verde în foaia de temperatură. Fiecare linie orizontală
corespunde la două respiraţii.
¯ Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Temperatura omului se menţine constantă între 36-37ºC datorită proceselor de
termoreglare. Temperatura organelor interne – temperatura centrală - este mai ridicată decât
temperatura periferică, şi este în funcţie de intensitatea şi starea de activitate a organelor.
Temperatura prezintă mici oscilaţii fiziologice în cursul zilei, de la 0,5-1ºC, oscilaţiile
fiziologice variind cu vârsta, activitatea zilnică, sarcina etc.
În condiţii patologice temperatura poate să scadă sub 36 ºC – hipotermie sau să crească
peste 37ºC – hipertermie.
Măsurarea temperaturii se face:
• în axilă;
• în cavitatea bucală;
• în rect şi vagin.
După terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se şterge cu o
compresă şi se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură şi se
introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1%).
26

În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru fiecare


linie orizontală a foii de temperatură corespund două diviziuni de grad.
¯ Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât
pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi/minut dar dacă acest ritm se menţine şi în
zilele următoare, pacientul trebuie ţinut sub supraveghere permanentă.

Fig. 7. Măsurarea pulsului

Factorii care influenţează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înălţimea, greutatea,
somnul, alimentaţia, efortul fizic), factori psihologici (emoţiile, plânsul, mânia), factori sociali
(mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpaţiei care poate fi comprimat
pe un plan osos: radială, temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală. În
practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix roşu. La luarea pulsului, bolnavul
trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10 minute înainte de numărătoare.
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbrăţişează antebraţul la
nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion roşu, fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespunde la patru pulsaţii.
¯ Tensiunea arterială (T.A.)
Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de
contracţie a inimii, rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
27

Materialele necesare sunt: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva
Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vată şi alcool pentru dezinfectarea
olivelor stetoscopului şi creion sau pix roşu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.
Există două metode de măsurare a tensiunii arteriale: auscultatoric şi palpatoric.
Metoda auscultatorie: se explică pacientului tehnica şi i se asigură un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spală pe mâini, aplică manşeta pneumatică pe braţul
pacientului sprijinit şi în extensie. Membrana stetoscopului se fixează pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manşetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompează aer în
manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Aerul
din manşetă se decomprimă uşor prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot
arterial, care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reţine valoarea indicată
de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă decomprimarea,
zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur
sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea
arterială minimă (diastolică). Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseşte
stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obţinerii
unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după
reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale
cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt la
adulţi 115/140-75/90 mmHg.
¯ Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric.
Pentru măsurarea diurezei, urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice,
gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineaţa la o anumită
oră şi se termină a doua zi la aceeaşi oră. Pentru prevenirea fermentaţiei se vor adăuga la urină
cristale de timol.
Diureza se notează în foaia de temperatură prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare
cantităţii de urină şi zilei respective. Spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură
corespunde la 100 ml de urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de
aproximativ 1500 ml.
28

2.5. Alimentaţia pacientului

Dacă starea generală a gravidei este serios alterată, se va face, de la bun început, hidratare
prin perfuzii intravenoase.
Cantitatea de lichide perfuzate va fi în funcţie de diureză (cantitatea de urină eliminată în
24 ore), care nu va trebui să fie sub 1000 ml/24 ore.
Trebuie evitată hiperhidratarea, care de asemenea poate fi dăunătoare organismului. Se va
asocia şi o vitaminoterapie (în special vitamina B1, B6 şi C).
Pentru gravidele cărora li s-a recomandat tratament igieno-dietetic, regimul dietetic
trebuie să conţină alimente proaspete, în special sucuri naturale, fructe, vegetale.

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor se va face de către asistentă numai la indicaţia medicului


sau cu aprobarea lui.
Medicamentul se poate introduce în organism pe mai multe căi:
- calea digestivă - orală, sublinguală, intestinală, rectală;
- local - pe tegumente şi mucoase;
- calea respiratorie;
- calea urinară;
- parenteral - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase, intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase.
Administrarea medicamentelor se face cu respectarea anumitor regulilor generale şi
anume: identifică medicamentul prescris după etichetă, formă de prezentare, culoare, miros,
consistentă, verifică şi calitatea medicamentelor, respectă doza de medicament prescrisă, orarul şi
ritmul de administrare a medicamentelor, administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din
fiole, flacoane, informează bolnavul.
29

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Produsele recoltate pentru analiza de laborator constituie materialul de analizat. Ele pot fi
produse normale sau patologice. Pentru recoltarea acestor produse provenite de la individ e
nevoie să se respecte o serie de reguli şi condiţii de recoltare. Examenul de laborator exprimă în
ceea ce priveşte morfologia, fizionomia şi biochimia acestuia. Examenele de laborator efectuate
produselor biologice (normale) şi patologice, completează simptomatologia bolii cu elemente
obiective, reflectând modificările apărute în organism.
De asemenea, examinările de laborator permit depistarea unor cazuri de boli infecţioase
precum şi persoanele purtătoare de germeni patogeni, ele având rol în profilaxia bolilor
contagioase.
Utilitatea şi obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul cum se
efectuează examenul de laborator. După modul de efectuare a analizelor care intră în sarcina
personalului de laborator, recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală, în
majoritatea situaţiilor.
Pentru a se realiza în condiţii optime recoltarea, asistenta trebuie să respecte următoarele
norme:
1. Orarul recoltării
2. Efectuarea pregătirii psihice şi fizice a bolnavului
3. Pregătirea instrumentarului şi a materialului necesar pentru recoltare
4. Tehnica recoltării propriu-zise
5. Completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produsului recoltat
6. Păstrarea şi transportarea produsului recoltat
Pregătirea psihică va fi făcută cu mare atenţie şi constă în instruirea lui privind
comportamentul său în timpul recoltării, colaborând cu asistenta pentru reuşita recoltării şi
înlăturarea stării de teamă. Din punct de vedere fizic, bolnavul este pregătită fie printr-un regim
alimentar, fie printr-un repaus la pat aşezându-l într-o anumită poziţie, fie prin întreruperea unui
tratament medicamentos care ar putea influenţa rezultatul analizelor.
30

Completarea imediată a buletinelor de analiză şi etichetarea produselor, asigură evitarea


înlocuirii rezultatelor între ele, de fapt, ce ar putea duce la grave erori.
Buletinul de analiză se completează cu numele, prenumele gravidei, secţia şi numărul
salonului, natura produsului, analiza cerută, data recoltării, numele celui care a recoltat. Pentru
anumite examinări (serologice) se mai completează sexul, vârsta, dispensarul medical şi
întreprinderea unde lucrează.
Etichetarea produselor se face prin scrierea unor etichete cu datele gravidei care se lipesc
pe recipientele respective.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Examenul obstetrical
Acest examen are ca scop stabilirea vârstei sarcinii, prezentaţia fătului, starea lui prin
palparea, auscultația cordului fetal (BCF).
Asistenta medicală va informa gravida asupra necesităţii examenului general şi medical,
explicându-i importanţa acestuia pentru urmărirea stării de sănătate atât a mamei cât şi a
copilului.

Fig. 8. Examen obstetrical

Examenul obstetrical intern stabileşte starea colului uterin, starea membranelor şi a


lichidului amniotic, poziţia şi prezentaţia, situaţia craniului fătului, situaţia bazinului osos şi
31

moale. Gravida va fi aşezată în poziţie ginecologică pe masa specială, asistenta medicală va


efectua toaleta externă (vulvară), nu înainte de recoltarea secreţiei vaginale pentru depistarea
eventualelor infecţii. Examenul constă în: inspecţia gravidei, palparea abdominală obstetricală
(tehnica descrisă de Leopold), auscultaţia examenului vaginal (examenul cu valve şi tactul
vaginal). Se impune a nu depăşi două tacte vaginale pe 24 de ore în caz de membrane rupte şi
patru tacte vaginale pe 24 de ore în caz de membrane intacte.
Înainte de acest examen se face o dezinfecţie riguroasă a zonei vulvogenitale astfel:
regiunea pubiană şi vulvară sunt rase, după care se spală cu apă oxigenată, se usucă bine cu un
tampon fixat pe o pensă port-tampon, după care introitul vaginal, labiile, regiunea perilabială şi
perineală vor fi badijonate bine cu iod.
Gravidei aflate pe masa ginecologică i se goleşte vezica urinară.
După îndepărtarea labiilor cu indexul şi policele, medicul va pătrunde prin intriul vaginal
în vagin şi apasă perineul permiţând introducerea indexului. Degetele se îndreaptă spre pereţii
vaginului şi fundului de sac vaginal. Se va măsura de asemenea diametrul utilizabil obstetrical
prin tact vaginal (pelvimetria internă). Se introduc în vagin indexul şi mediul până la fundul de
sac posterior. Cu cealaltă mână se apasă cu unghia până unde a intrat, această distanţă numindu-
se conjugata diagonală (conjugata diagonală=15,2 cm - conjugata vera).
Ecografia
Ecografia (ultrasonografia) este o tehnică de explorare imagistică tot mai răspândită, fără
de care astăzi diagnosticul multor afecţiuni medicale şi chirurgicale este de neconceput. Este o
metodă de diagnostic în timp real, bazată pe transmiterea diferenţiată a ultrasunetelor prin diverse
tipuri de ţesut.
Tehnica ecografică este neinvazivă pentru organismul uman, prin urmare este repetabilă
de câte ori este nevoie în monitorizarea unui pacient şi a devenit un instrument extrem de util
pentru medic.
Ecografia se realizează cu ajutorul unor aparate numite sonde.
Există mai multe tipuri de sonde:
- Sondele utilizate pe cale externă sunt plasate pe corpul pacientului deasupra regiunii de
explorat.
- Sondele endocavitare (utilizate pe cale internă) sunt introduse fie în vagin (ecografie
endovaginală pentru explorarea micului bazin), fie în rect (ecografie endorectală pentru
32

explorarea prostatei), fie în esofag (ecografia endoesofagiană sau transesofagiană pentru


explorarea inimii).
- Sondele miniaturizate, introduse prin cateterism în vase, permit ecografia
intravasculară.
Ultrasunetele, care se propagă uşor în medii lichide şi nu sunt reflectate de acestea, sunt
oprite de aer şi de oase. Plecând de la ultrasunetele reflectate, ordinatorul produce imagini care
pot fi fotografiate. Medicul, comparând diferitele planuri, interpretează clişeele.
Desfăşurare - Pacienta este ajutată de către asistenta medicală să se întindă pe spate sau pe
o parte, cu abdomenul dezgolit. Ecografia endovaginală se desfăşoară în poziţie ginecologică
(genunchii îndoiţi şi depărtaţi, picioarele puse pe suporţi). Pentru ecografiile efectuate din
exterior, zona este în prealabil unsă cu gel pentru a favoriza transmiterea ultrasunetelor. Medicul
aplică atunci sonda şi o deplasează observând continuu organele studiate pe ecranul său de
control. El poate da imediat indicaţii privind rezultatul.
Examenul este nedureros şi durează între 10 şi 20 minute.

2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Pregătirea pacientei în ziua care precede operaţia:

 se face o pregătire psihică a pacientei;


 se administrează la indicaţia medicului sedative, ipnotice în seara dinaintea
intervenţiei pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientei în timpul nopţii;
 igiena pacientei;
 se face baie, duş sau toaleta pe regiuni la pat, în cazul pacientei imobilizate;
 se curăţă regiunea ombiilicală şi zonele de flexie pentru a reduce riscul infecţiei prin
floră cutanată;
 restricţia aportului de alimente şi lichide;
 pregătirea câmpului operator (suprafaţa cutanată);
 recoltarea produselor pentru examene de laborator;
 efectuarea igienei pacientei şi pregătirea psihică a bolnavului;
 asigurarea siguranţei pacientei după administrarea medicaţiei preanestezice;
 pregătirea documentelor pacientei pentru operaţie: revederea semnăturii
consimţământului chirurgical
33

Crearea câmpului operator:

 se epilează zona de intervenţie prin raderea plozităţilor cu un aparat de ras individual,


pe o suprafaţă largă (15/25 cm);
 se interzice folosirea cremelor depilatoare;
 se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină;

Supravegherea înaintea operaţiei constă în:

 măsurarea funcţiilor vitale: puls, tensiune arterială, temperatură, respiraţie


 se cântăreşte pacienta pentru dozarea premedicaţiei şi anestezicelor;
 se notează eventualele semne de infecţie de căi respiratorii sau apariţia menstruaţiei la
femei.

2.10. Educaţie pentru sănătate

Educaţia pentru sănătate este strict necesară. Ea va consta în primul rând în lămurirea
gravidei asupra naturii suferinţelor sale şi asupra scopului, ceea ce face strict necesară
colaborarea cu medicul.
Pacienta se va supune indicaţiilor date de medic şi asistentă în timpul sarcinii, sfaturi care
o vor ajuta, şi anume:
- să respecte indicaţiile date de medic
- să respecte regimul alimentar
- să nu intre în panică
- să accepte administrarea medicamentelor
Încă din primele zile asistenta medicală va duce o muncă susţinută de educaţie sanitară cu
pacientele pentru a adopta o îngrijire pe măsură pe perioada sarcinii.
 Profilaxia bolii
Disgravidia precoce este considerată, în acest moment, una din afecțiunile cele mai
frecvente, întâlnită în special la femeile tinere de vârstă fertilă. Prevenirea acestei boli este de
importanţă majoră, deoarece, nediagnosticată la timp sau tratată incomplet poate duce la
infertilitate, sau poate cauza complicaţii grave.

2.11. Externarea pacientului


34

Data externării gravidei este stabilită de medicul primar şef de secţie. Asistenta medicală
va aduna documentaţia din perioada de spitalizare, pe care o pune la dispoziţia medicului de
salon în vederea efectuării epicrizei.
Asistenta va fixa cu pacienta ora plecării, pentru ai putea asigura alimentaţia până în
ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care a sosit sunt corespunzătoare anotimpului, iar în
cazul în care nu sunt corespunzătoare va comunica familiei cerând să fie aduse haine potrivite.
Asistenta anunţă familia cu 2-3 zile înainte de data externării lehuzei.
Asistenta medicală va explica pacientei indicaţiile primite de la medic şi scrise în biletul
de externare. Va lămuri în special prescripţiile referitoare la măsurile de igienă ce trebuie
continuate la domiciliu, la regimul alimentar şi asupra noului regim de viaţă.
Apoi va verifica dacă pacienta şi-a însuşit corespunzător tehnicile necesare continuării
îngrijirilor igienice la domiciliu şi va insista ca la data indicată să se prezinte la control.
Asistenta medicală va însoţi pacienta la magazia de efecte unde o va ajuta să-şi primească
hainele şi va prelua efectele de spital. O va încredinţa aparţinătorilor, verificând încă o dată dacă
pacienta are asupra ei biletul de externare.
Pacienta trebuie să fie urmărită de grija ocrotitoare a personalului medico-sanitar până la
părăsirea spitalului.
35

CAPITOLUL III

3.1 Prezentarea cazurilor

3 .1.1. Planul de îngrijire nr.1

Anexa 1

 Culegerea datelor
Nume: P.
Prenume: M.
Vârsta: 22 ani
Ocupaţia: tehnician dentar
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Grup sanghin, Rh: AII, Rh -
Data internării/externării: 6 aprilie 2015/12 aprilie 2015
 Diagnostic: - la internare: sarcină 10 săptămâni disgravidie precoce; IG, IP
 Antecedente personale – PM = 16 ani, CM regulat, la 28 zile, flux normal, durează 3-4
zile
 Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
 Manifestări de dependenţă: alterarea stării generale, imposibilitate de a-şi indeplini
activitaţile zilnice, nelinişte, frică, scădere ponderală.
 Istoric: gravida de 22 ani se internează pentru vărsături, ameţeli. Sarcina a fost
dispensarizată de la 6 săptămâni.
 Problemele pacientei:
- alterarea nutriţiei prin deficit, alimentaţie inadecvată
- incapacitate de a se realiza; anxietate; teamă
36

 Starea pacientei la internare:


- H = 1,64 m, G = 64 kg, Temperatura = 36,4oC
- FC = 86/minut, TA = 105/80 mmHg
- respiraţie = 18/minut; micţiuni = fiziologice; tranzit intestinal fiziologic
- starea generală: bună, evoluţia sarcinii a decurs normal
37

Anexa 2

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Diagnostic de
Nevoia deficitară Obiective Intervenţii Evaluare
îngrijire
1. Nevoia de a Alimentaţie Pacienta să nu - supraveghez vărsăturile: cantitativ şi calitativ şi le notez în Pacienta prezintă
bea şi mânca inadecvată în prezinte greţuri, foaia de temperatură o alimentaţie şi
deficit din cauza să fie echilibrată - recoltez produse pentru examene de laborator hidratare
inapetenţei, hidroelectrolitic. - pacienta va fi informată că îşi va relua treptat alimentaţia corespunzătoare,
greţurilor, începând cu un regim alimentar uşor cu greţuri şi
vărsăturilor - alimentaţia pacientei parenterală vărsături mult
manifestată pin - se identifică deficitul de volum prin măsurarea tensiunii diminuate.
deficit ponderal. arteriale, observarea semnelor de deshidratare
- cântăresc pacienta zilnic şi notez în foaia de observaţie
greutatea zilnică
- monitorizez diureza; măsurarea funcţiilor vitale şi notarea în
foaia de observaţie
- pregătesc psihic pacienta şi recoltez sânge pentru examene
de laborator
- la indicaţia medicului administrez tratamentul
medicamentos
38

2. Nevoia de a se Incapacitate de a Pacienta să nu - liniştesc gravida şi îi explic cauza stărilor de rău, a Pacienta a înţeles
realiza se realiza din mai prezinte stări ameţelilor cauza stărilor de
cauza stării de rău de rău şi să-şi - sfătuiesc gravida şi o ajut să se ridice uşor din pat rău, a respectat
general poată desfăşura - o sfătuiesc să se odihnească suficient sfaturile date şi se
manifestat prin activităţile - aerisirea zilnică a camerei simte mai bine.
imposibilitatea de zilnice. - administrez tratamentul medicamentos la indicaţia
a-şi îndeplini medicului
activităţile - supravegherea funcţiilor vitale şi notarea lor în foaia de
3. Nevoia de a Anxietate din Pacienta să fie - am incurajat gravida vorbindu-i cu blândeţe În urma
evita pericolele cauza liniştită şi să nu îi - am sfătuit-o să respecte sfaturile personalului medical discuţiilor cu
necunoaşterii mai fie frică. - să aibă încredere în echipa medicală care o îngrijeşte pacienta, are
evoluţiei sarcinii - i-am explicat evoluţia sarcinii şi necesitatea de a sta liniştită încredere în
manifestată prin - administrarea tratamentului la indicaţia medicului personalul
nelinişte şi frică. - supravegherea funcţiilor vitale şi notarea lor în foaia de medical şi se
observaţie simte bine, este
liniştită.
39

FUNCŢII VITALE RECOLTĂRI EXAMINĂRI TRATAMENT REGIM ALIMENTAR


DATA PRODUSE PARACLINICE
BIOLOGICE ŞI
T.A. mmHg PULS RESP. TEMP.
PATOLOGICE
 Glucoză 5% Alimente permise:
06.04.2015 105/80 86p/min 18
36,4oC Hemoglobine admin I.V. lapte, carne fiartă
mmHg resp./min
 NaCl 0,9% slabă, conopidă,
122/74 17 Examen admin I.V. salată, roşii,
07.04.2015 89p/min 36,5oC Hematocrite
mmHg resp./min ginecologic  Sol. Ringer, grapefruit, cireşe,
(Tuşeu vaginal) Sol. KCl admin vişine, pepene
115/85 18
08.04.2015 76p/min 36.4oC Leucocite I.V. galben, brânză de
mmHg resp./min
Examenul  Tonotil admin. vaci şi biscuiţi
100/70 17 ecografic
09.04.2015 76p/min 35.9oC per os
mmHg resp./min VSH
Determinarea  Tardyferon
117/98 18 grupei sanguine Alimente interzise:
10.04.2015 94p/min 36.8oC admin. per os
mmHg resp./min Glicemia carne grasă,
 Vit. B1, B6, C
123/78 18 smântână,
11.04.2015 89p/min 36.8oC Uree admin I.V.
mmHg resp./min afumătură, prăjeli,
 Acid folic
113/92 18 varză, cafea, alcool,
12.04.2015 73p/min 36,2oC admin. per os
mmHg resp./min Colesterol sucuri acidulate
Anexa 3
40

3.1.2. Planul de îngrijire nr.2

Anexa 1

 Culegerea datelor
Nume: C.
Prenume: M.
Vârsta: 25 ani
Ocupaţia: confecţioneră
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Data internării/externării: 17 mai 2015/23 mai 2015
 Diagnostic: - la internare: sarcină 11 săptămâni, disgravidie precoce; IIG, IP
 Antecedente personale: PM = 14 ani, CM regulat, la 28 zile, flux normal, durează 2-3
zile
 Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
 Manifestări de dependenţă: constipaţie; slăbiciune, mişcări limitate, îngrijorare, insomnie
 Istoric: gravida de 25 ani se internează pentru constipaţie, insomnie, slăbiciune. Sarcina a
fost dispensarizată de la 9 săptămâni.
 Problemele pacientei:
- diminuarea tranzitului intestinal
- slăbiciune, dificultate în a se îmbrăca/dezbrăca
- anxietate, teamă
 Starea pacientei la internare:
- H = 1,74 m, G = 66 kg
- Temperatura = 36,6oC
- TA = 120/70 mmHg; respiraţie = 17/minut
- micţiuni = fiziologice
- tranzit intestinal = constipaţie
- starea generală: bună, evoluţia sarcinii a decurs normal
41

Anexa 2
ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Nevoia Diagnostic de
Obiective Intervenţii Evaluare
deficitară îngrijire
1. Nevoia de a Diminuarea Combaterea - sfătuiesc pacienta să consume alimente bogate în fibre (fructe În urma
elimina tranzitului constipaţiei. şi legume), să consume lichide suficiente tratamentului
intestinal din Pacienta să aibă - sfătuiesc gravida să bea dimineaţa, când se trezeşte, apă administrat şi a
cauza sarcinii tranzit intestinal în călduţă sau ceai călduţ sfaturilor date,
manifestat prin limite fiziologice - am urmărit frecvenţa scaunelor şi le-am notat în foaia de pacienta nu
constipaţie. în decurs de 3 zile. observaţie mai este
- la indicaţia medicului am administrat tratamentul constipată.
medicamentos
2. Nevoia de a se Dificultate în a Pacienta să se - se educă pacienta cu privire la importanţa vestimentaţiei Pacienta îşi
îmbrăca şi se îmbrăca şi îmbrace, să se - se aşează hainele în ordinea îmbrăcării la marginea patului şi satisface
dezbrăca dezbrăca datorită dezbrace, cu ajutor se ajută pacienta să se îmbrace, iar treptat este lăsată să se singură nevoia
diminuării apoi singură, îmbrace singură
mobilităţii să cunoască - se supraveghează pacienta cu ce se îmbracă
manifestată prin importanţa - se încurajează pacienta în progresele făcute
mişcări limitate satisfacerii de a se - se ajută pacienta să facă mişcări noi, să se plimbe
(insuficiente), îmbrăca şi
lipsa forţei. dezbrăca în termen
de 24 ore.
42

4. Nevoia de a Anxietate din Pacienta să fie - ajutarea pacientei să adopte o poziţie confortabilă, mobilizare Pacienta este
evita pericolele cauza liniştită şi să la 2 ore liniştită şi
incertitudinii prezinte un somn - aerisirea zilnică a camerei doarme mai
faţă de liniştitor. - pacienta să beneficieze de un mediu de siguranţă, liniştit bine
prognosticul - liniştesc pacienta din punct de vedere psihic
bolii manifestată - i-am explicat evoluţia sarcinii şi necesitatea de a sta liniştită
prin insomnie, - urmăresc variaţiile în starea de spirit a pacientei
îngrijorare. - administrarea tratamentului medicamentos la indicaţia
medicului

FUNCŢII VITALE RECOLTĂRI EXAMINĂRI TRATAMENT REGIM ALIMEN


DATA PRODUSE PARACLINICE
BIOLOGICE ŞI
43

PATOLOGICE

T.A. mmHg PULS RESP. TEMP.

 Glucoză 5% Alimente perm


120/70 71 17
17.05.2015 36,6oC Hemoglobine admin I.V. lapte, carne fi
mmHg p/min resp./min
Examen  NaCl 0,9% slabă, conopi
ginecologic admin I.V. salată, roşii
115/70 70 18 36,5
18.05.2015 Hematocrite (Tuşeu vaginal) grapefruit, cir
mmHg p/min resp./min o
C  Sol. Ringer,
admin I.V. vişine, pepe
Examenul
125/65 73 18 36,6 ecografic  Supozitoare de galben, brânză
19.05.2015 Leucocite
mmHg p/min resp./min o
C glicerină vaci, covrige
Determinarea
117/80 72 18 admin. rectal biscuiţi şi ţel
o
grupei sanguine
20.05.2016 36,5 C
mmHg p/min resp./min VSH  Motilium
110/65 80 17 36,4 Determinarea admin. per os
Alimente interz
21.05.2015 Rh-ului
mmHg p/min resp./min o
C Glicemia carne grasă
 Vit. B1, B6, C
125/70 75 17 37,0 smântână,
22.05.2015 admin I.V.
Uree
mmHg p/min resp./min o
C afumături, pră
 Acid folic
122/70 73 18 35,8 varză, cafea, su
23.05.2015 admin. per os
mmHg p/min resp./min o
C Sumar de urină acidulate
Anexa 3
44

3.1.3. Planul de îngrijire nr.3

Anexa 1

 Culegerea datelor
Nume: S.
Prenume: A.
Vârsta: 25 ani
Ocupaţia: magazioneră
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Grup sanguin, Rh: AII, Rh -
Data internării/externării: 11 august 2015/17 august 2015
 Diagnostic: - la internare: sarcină 16 săptămâni, disgravidie precoce; IG, IP
 Antecedente personale – PM = 14 ani, CM regulat, la 28 zile, flux normal, durează 2-3
zile
 Antecedente heredo-colaterale – bolile copilăriei, apendicectomie la 12 ani, nu este
alergică
 Manifestări de dependenţă: insomnie, teamă, modificarea tranzitului intestinal, scădere
ponderală, oligurie, dureri abdominale
 Istoric: gravida de 25 ani se internează pentru vărsături, scădere ponderală, insomie,
teamă legată de pierderea sarcinii. Sarcina a fost dispensarizată de la 4 săptămâni.
 Problemele pacientei:
- alterarea alimentaţiei prin deficit; alterarea eliminărilor
- perturbarea somnului
- teamă în legătură cu creşterea riscului perinatal
 Starea pacientei la internare:
- H = 1,74 m, G = 66 kg
- Temperatura = 36,6oC
- TA = 110/70 mmHg
- respiraţie = 17/minut
- starea generală: bună, evoluţia sarcinii a decurs normal
45

Anexa 2

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Nevoia
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenţii Evaluare
deficitară
1. Nevoia de a Alimentaţie deficitară Pacienta să aibă - susţin pacienta în timpul vărsăturilor susţinându-i capul şi După
se alimenta datorită greţurilor, o stare de bine, oderindu-i apoi un pahar cu apă pantru a clăti gura intervenţiile
vărsăturilor şi sialoreei fără greţuri şi - îi recomand să evite mişcări bruşte realizate
manifestată prin scădere vărsături. - o învăţ să respire profund, aerisesc salonul pacienta
ponderală. - sfătuiesc pacienta să inspire şi să expire adânc, pentru a prezintă o stare
elimina senzaţia de greaţă de bine, fără
- se dă pacientei alimentaţie fracţionată, lichide la o greţuri şi
temperatură uşor scăzută şi slab îndulcite vărsături.
- se administrează tratamentul medicamentos la indicaţia
medicului
2. Nevoia de a Alterarea eliminărilor Pacienta să - am educat pacienta să consume necesarul zilnic de licde Pe parcursul
elimina din cauza alimentaţiei prezinte un - să urmeze regimul prescris de medic cu alimente ce asigură spitalizării,
necorespunzătoare, tranzit intestinal nevoile oganismului pacienta, a avut
vărsăturilor,deshidratări corespunzător, - am învăţat pacienta şi am încurajat-o să consume mai ales un tranzit
i manifestată prin diureză normală, supele în timpul meselor corespunzător.
modificarea tranzitului să aibă o stare de - monitorizez diureza zilnic Pacienta
intestinal, oligurie. bine şi confort. - din cantitatea totală de urină prelevez circa 100-150 ml pe prezintă o stare
46

care îi trimit la laborator pentru examnul sumar de urină de bine.


- monitorizez vărsăturile- cantitatea lor, conţinutul, frecvenţa
acestora şi notez în foaia de observaţie
- se identifică deficitul de volum prin: măsurarea tensiunii
arteriale, observarea semnelor de deshidratare

4. Nevoia de a Perturbarea somnului Pacienta să aibă - stabilesc un program de somn pentru pacientă, de 8 ore pe Pacienta este
dormi şi a se datorită durerilor un somn noapte şi o oră după amiaza liniştită,
odihni abdominale, vărsăturilor odihnitor şi să fie - asigur liniştea necesară pentru ca bolnava să se poată incearcă să se
şi temerilor legate de optimistă în odihni odihnească şi
pierderea sarcinii eficacitatea - aerisesc zilnic camera respectă
manifestată prin tratamentului. - respect programul de administrare al tratamentului şi indicaţiile date
nelinişte, insomnie, răspund cu promptitudine la solicitările pacientei de către
teamă. - asigur repaus fizic şi psihic personalul
- asigur hidratarea şi alimentarea în funcţie de perioada medical.
evolutivă
- administrez la indicaţia medicului tratamentul
medicamentos
- informez pacienta despre modul de producere al durerii,
despre medicamentele administrate, ritm de administrare şi
efect

Anexa 3
47

FUNCŢII VITALE RECOLTĂRI EXAMINĂRI TRATAMENT REGIM ALIMENTAR


DATA PRODUSE PARACLINICE
BIOLOGICE ŞI
PATOLOGICE

T.A. mmHg PULS RESP. TEMP.

 Glucoză 5% Alimente permise:


110/70 71 17 o
11.08.2015 36,6 C Hemoglobine admin I.V. lapte, carne fiartă
mmHg p/min resp./min
Examen  NaCl 0,9% slabă, conopidă,
120/74 80 18 35,9 ginecologic admin I.V. salată, roşii,
12.08.2015 o
Hematocrite
mmHg p/min resp./min C (Tuşeu vaginal)  Sol. Ringer, grapefruit, cireşe,
Sol. KCl, NaCl vişine, pepene
115/85 76 18 36,7
13.08.2015 Leucocite Examenul 0,9% admin galben, brânză de
o
mmHg p/min resp./min C ecografic
I.V. vaci, covrigei,

117/60 70 18 Determinarea  Emestop biscuiţi şi ţelină


o
14.08.2015 36,5 C VSH
mmHg p/min resp./min grupei sanguine admin. per os
115/98 76 17  Motilium Alimente interzise:
15.08.2015 36,8oC Determinarea
mmHg p/min resp./min Glicemia Rh-ului admin. per os carne grasă,
123/78 80 17 36,2  Vit. B1, B6, C smântână,
16.08.2015 Uree
mmHg p/min resp./min o
C admin I.V. afumături, prăjeli,
125/65 76 18 36,8  Acid folic cafea, alcool,
17.08.2015
mmHg p/min resp./min o
C Trombocite admin. per os sucuri acidulate
48

3.2. CONCLUZIILE ASUPRA LUCRĂRII

Disgravidia precoce este considerată, în acest moment, una din afecțiunile cele mai
frecvente, întâlnită în special la femeile tinere de vârstă fertilă. Prevenirea acestei boli este de
importanţă majoră, deoarece, nediagnosticată la timp sau tratată incomplet poate duce la
infertilitate, sau poate cauza complicaţii grave.
Prezenta lucrare conţine trei capitole:
 primul capitol tratează structura şi funcţiile aparatului genital feminin, definiţie,
etiologie, simptomatologie, patogenie, evoluţie, prognostic şi tratament.
 al doilea capitol se referă la atitudinea asistentei medicale faţă de femeia gravidă,
dezvoltând atribuţiile asistentei, asigurarea condiţiilor de spitalizare, condiţiilor
igienice, supravegherea funcţiior vitale, alimentaţia, administrarea medicamentelor
gravidelor internate; pregătirea gravidei pentru examene de laborator, explorări
paraclinice şi educaţie pentru sănătate.
 al treilea capitol cuprinde cazurile de boală
În cadrul documentării pentru această lucrare am studiat simptomatologia bolii,
tratamentul, am observat investigaţiile de laborator şi paraclinice şi îngrijirile acordate unor
gravide prezentând disgravidie precoce.
Cazul P.M. ilustrează un diagnostic de disgravidie precoce, cu sarcină de 10 săptămâni
având ca semne: nelinişte, frică, alterarea stării generale, scădere ponderală.
În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului cu Glucoză, Tonotil, Tardyferon, vitamine,
acid folic, pacienta se externează în stare ameliorată.
Cazul C.M. ilustreză disgravidie precoce, cu sarcină de 11 săptămâni, având ca semne:
slăbiciune, îngrijorare, insomnie, constipaţie.
În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului medicamentos administrat, Glucoză,
supozitoare de glicerină, Plegomazin, Motilium, vitamine, acid folic, starea pacientei s-a
ameliorat.
Cazul S.A. a fost internată cu disgravidie precoce, cu sarcină de 16 săptămâni, cu
următoarele semne: insomnie, teamă, modificarea tranzitului intestinal, oligurie, scădere
49

ponderală, dureri abdominale.


În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului cu Glucoză, Emestop, Motilium, vitamine,
acid folic, pacienta se externează în stare ameliorată.
Am ales această temă deoarece, în timpul stagiului petrecut în spital, am făcut practică pe
secţia de ginecologie. Am avut timp să observ numărul mare de femei diagnosticate cu această
afecțiune. Unele, diagnosticate la timp, sunt în prezent mămici.
În acelaşi timp, mi-am dorit să aprofundez cunoaşterea legată de factorii etiologici precum
şi de metode şi tehnici cât mai eficiente de îngrijire şi, nu în ultimul rând, măsuri profilactice.
Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie sanitară.
Prin studierea acestor cazuri, am ajuns la un anumit nivel de înţelegere şi cunoaştere a
fiinţei umane şi al modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate
pe respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.

Concluzii generale

Sănătatea, acest echilibru de bunăstare bio-psiho-socială, poate fi oricând perturbată de


anumiţi factori negativi, care-l aduc pe individ într-o stare critică ce trebuie rezolvată de
personalul medical cu promptitudine şi competenţă.
În urma cazurilor studiate, apreciem că: disgravidia precoce reprezintă un capitol
important şi permanent în pregătirea asistentei medicale, iar prin complicaţii şi tratament, o gravă
problemă de sănătate.
Funcţiile asistentei medicale sunt universale şi rămân constante, indiferent de locul, de
timpul în care îngrijirea de nursing este acordată, de statutul de sănătate a individului sau a
grupului ce este îngrijit, ori de resursele disponibile.
Aceste funcţii sunt:
1. evaluarea necesităţilor individului, ale familiei sau ale comunităţii pentru îngrijirea de
nursing şi identificarea şi coordonarea resurselor disponibile pentru a preîntâmpina aceste nevoi.
2. clasificarea necesităţilor pe priorităţi; planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing
necesare.
50

3. evaluarea rezultatelor intervenţiilor de nursing din punctul de vedere al clientului, al


personalului de nursing implicat şi al sistemului în cadrul căruia este acordată îngrijirea.
4. documentarea referitoare la toate aspectele privind interacţiunea client-nursă şi
folosirea informaţiei astfel furnizată.
5. acordarea de ajutoare în definirea standardelor etice şi profesionale care ghidează
educarea personalului de nursing, practicarea nursingului, administrarea serviciilor de nursing şi
cercetare în nursing.
6. implicarea persoanei şi a familiei în toate aspectele de îngrijire, încurajând
participarea comunităţii.
7. identificarea domeniilor pentru cercetare sau studii speciale pentru îmbogăţirea
cunoştinţelor.
8. educarea personalului de nursing şi contribuţia la instruirea altor persoane pentru
probleme de sănătate, cât şi a personalului auxiliar.
9. educaţia pentru sănătate a populaţiei.
10. evaluarea necesităţilor personale pentru reciclare şi/sau pentru educaţia avansată şi
satisfacerea acestor necesităţi.
11. administrarea serviciilor de nursing ca o componentă integrală a serviciilor de
sănătate.
12. colaborarea privind dezvoltarea şi evaluarea serviciilor de sănătate ca un tot.
13. dereglarea activităţilor de nursing şi a sarcinilor personalului auxiliar şi sprijinirea
acesteia în munca sa.
14. supravegherea şi controlul mediului ambiant pentru a asigura un cadru de muncă
sigur, armonios, productiv şi terapeutic.
Nursa acceptă responsabilitatea şi exercită autoritatea necesară pentru acordarea directă
de îngrijiri specifice persoanelor, familiilor, grupurilor şi comunităţilor.
Nursa este o practicantă autonomă a nursingului, gata să răspundă pentru îngrijirile pe
care le acordă.
Nursa este vitală pentru echipa de îngrijire a sănătăţii. Ea are şi o responsabilitate în a-şi
evalua propriile nevoi de reînnoire şi reactualizare a activităţii profesionale în management,
predare, practică clinică şi cercetare şi în a lua măsurile corespunzătoare pentru preîntâmpinarea
acestor nevoi.
51

BIBLIOGRAFIE

1. Dimitrie Nanu, Bogdan Marinescu, Dumitru Matei, Florin Isopescu: Esenţialul în


Obstetrică, Editura Amaltea, Bucureşti, 2008

2. Florin Stamatian: Obstetrică şi ginecologie, Vol I,II, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003

3. Lucreţia Titircă: Ghid de nursing, Vol I,II, Editura Românească, 2011

4. Lucreţia Titircă: Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţi medicali, Editura


Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, Ediţia a9-a, 2008

5. Lucreţia Titircă: Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală, 2006

6. Vasile Niţescu: Obstetrică şi ginecologice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,


Bucureşti, 1995

Documentare din mediul online:


 http://anatomie.romedic.ro/sistemul-genital-feminin
 http://www.scritub.com/medicina/ANATOMIA-SI-FIZIOLOGIA-
ORGANEL2242417921.php
 https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/item/611-disgravidia-precoce-
manifestari-si-tratament.html
 http://www.scritub.com/medicina/Rolul-asistentei-medicale-in-i93785.php
http://www.doctorulmeu.net/articole-online/ginecologie-online/1093-disgravidia-precoce.html