Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prometeu înlănțuit
Eschil
Despre operă
Prometeu înlănțuit (Προμηθεὺς Δεσμώτης) este considerată superioară tragediilor
eschiliene anterioare, deoarece personajele sunt mai bine conturate, acțiunea este mai
complexă, iar efectele scenice sunt de-a dreptul inovatoare pentru perioada în care a trăit
tragedianul grec. Eschil a conceput o trilogie în jurul lui Prometeu, însă doar piesa
Prometeu înlănțuit s-a păstrat.
Prometeu este poate printre primii indivizi care se revoltă împotriva unui tiran sau chiar
împotriva unui sistem tiranic, nerenunțând la principiile sale și la dragostea pentru ființele
pe care le-a creat. Mai mult, voința sa de a face față tuturor chinurilor și iubirea sa de
neclintit pentru oameni, îl fac o figură aproape cristică sau un simbol pentru „principiul
civilizator al omeniei”1 așa cum îl numește Ovidiu Drîmba pe Prometeu.
Legendă
Prometeu este acel titan care a creat primii oameni după chipul și asemănarea zeilor, iar
Zeița Atena le-a dăruit rațiunea. Însă Zeus nu a fost încântat de micile ființe, așa că i-a
obligat pe oameni să i se supună și să îl slăvească necontenit. El le-a impus o serie de
reguli și îndatoriri ca serbările închinate olimpienilor, construirea de temple și jertfe de
toate felurile.
Milos din fire, Prometeu le-a dăruit oamenilor focul, pentru ca aceștia să aibă o viață mai
ușoară, în pofida împotrivirii lui Zeus, care se temea de o eventuală răscoală sau
detronare, așa cum s-a întâmplat în cazul predecesorilor săi, Uranus și Cronos. Acest
sacrilegiu l-a costat aspru pe Prometeu, care a fost legat de o stâncă, așa cum se spune, la
1
Istoria teatrului universal, Ovidiu Drîmba, Vestala,op.cit, p. 15
1
marginea lumii și a trebuit să suporte numeroasele torturi din partea lui Zeus timp de mii
de ani.
Rezumat
Tragedia constă în scene care descriu vizita făcute lui Prometeu, mai întâi de către fiicele
Oceanului, Oceanidele, exprimând o profundă simpatie pentru el, apoi pentru ele însele lângă
ocean. Oferindu-i-se să se împace cu Zeus Prometeu respinge cu mândrie această ofertă. Există
discursuri lungi despre Prometeu și despre faptele sale bune față de oameni și despre o scenă cu
Io, fosta iubită a lui Zeus, pe care soția sa gelosă Hera, o transformat-o într-o vacă. Io tulburată,
ajunge într-o direcție necunoscută, mai exact lângă stânca lui Prometeu și aude de la el profeții
atât despre propriul ei destin, cât și despre viitoarea eliberare a lui Prometeu însuși de către unul
dintre marii ei descendenți, Hercule. În cele din urmă, ultimul fenomen: Hermes, amenințându -l
pe Zeus cu pedepse noi, cere lui Prometeu, ca văzător înțelept, să dezvăluie un secret important
pentru Zeus. Zeus știa despre existența acestui secret, dar conținutul său îi era necunoscut. Aici
Prometeu respinge cu mândrie orice comunicare posibilă cu Zeus și îl certă pe Hermes. Pentru
aceasta, el este cuprins de o nouă pedeapsă a lui Zeus: printre tunete și fulgere, furtună, tornadă
și cutremur, Prometeu, împreună cu stânca sa, este aruncat în lume.
Personaje
CRATOS şi BIA - personificarile puterii si violentei
HEPHAISTOS - zeul schiop si faurul nemuritorilor
PROMETEU - un titan curajos, fără compromisuri, decisiv, care s-a sacrificat pentru fericirea
oamenilor.
CORUL OKEANIDELOR - frumoase nimfe, fiicele Oceanului.
OKEANOS IO, fiica lui Inachos HERMES - fosta iubită a lui Zeus, transformată în vacă.
HERMES - asistentul credincios al lui Zeus, zeul vicleniei, al dexterității și al elocinței.
Analiză
Tragedia lui Eschil se deschide cu încătușarea lui Prometeu, acțiune la care participă zeul
făurar Hefaistos și doi uriași nebiruiți: Forța și Violența. Deși uriașii sunt mânioși pe
2
Prometeu, Hefaistos îl leagă pe titan doar pentru a îndeplini ordinul lui Zeus. Hefaistos îl
admiră și ține la Prometeu, dar nu dorește să-și înfurie atotputernicul părinte. („Cratos şi
Bia, voi aţi împlinit porunca lui Zeus pînă la capăt ; nimic nu vă sileşte să mai staţi aici.
Dar nu cutez să-nlănţuiesc cu forţa o rudă şi un zeu de-această culme bîntuită de
furtuni„2
Cu toate furtunile, razele arzătoare de soare și chiar vulturul care îi ciugulește zi de zi
ficatul, Prometeu nu lasă să i se vadă suferința(„(vulturul) sfîşia sălbatic trupul, făcînd
din el o largă rană, şi ca un oaspe nepoftit ce stăruie la masă toată ziua se va nfrupta, la
negru praznic, din ficatul tău„3). Ba mai mult, o poartă demn, deoarece iubirea sa pentru
oameni este prea mare pentru a regreta furtul focului și încredințarea lui muritorilor. („N-
aş da în schimb nefericirea mea, ţi-o spun deschis, pe starea ta de slugărie. Mai bine să-i
fiu slugă, cred, acestei stînci, decît s-ajung supusul vestitor al tatălui din ceruri, Zeus.
Aşa se cade a le cuvînta, fără măsură, celor ce nu ţin cumpăna măsurii. 4„)Prometeu este
mândru și jură că nu se va lăsa intimidat de amenințările lui Zeus și nu îi va cere iertare
atât timp cât va rămâne în lanțuri(„Nici una, dacă nu voi fi desferecat din lanţuri„5)
Această îndrăzneală le îngrozește pe oceanide, care se tem de mânia tiranului din Olimp
și de soarta titanului(„Niciodată n-am fi crezut, niciodată, să ne pătrundă-n auz povestiri
atît de ciudate: chinuri, obide şi spaime, agreu să le vezi, agreu să le-nduri, un bold cu
două ţepuşe, care ne-nfige răcoare în suflet”6)
Prometeu este îndreptățit să se revolte și să îl ocărască pe Zeus, deoarece titanul l-a ajutat
pe olimpian să îl răstoarne pe Cronos și i-a fost prieten până la apariția oamenilor.(„
Urmare sfaturilor mele, acuma zac în Târtaros, în ascunzişul negru şi adînc, bătrînul
Cronos şi împreună-lup-tătorii săi„7) De fapt, Zeus este cel care ar trebui să își ceară
iertare de la Prometeu pentru comportamentul său tiranic față de titan și față de oameni.
În plus, Prometeu are și darul clarviziunii(„Zumzăi vestiri pe care le ştiu dinainte”8), prin
care titanul îi va divulga tinerei Io soarta care o așteaptă.(„ Iar tu, sămînţa lui Inachos,
2
PROMETEU ÎNLĂNŢUIT, ESCHIL, p.2
3
Ibidem, p.31-32
4
Ibidem, p.28
5
Ibidem, p.23
6
Ibidem, p.21
7
Ibidem, p.8
8
Ibidem, p.31
3
păstrează-n inimă cuvîntul meu, de vrei să afli capătul cărării tale. Plecînd de-aici,
întoarce-te la început spre răsăritul soarelui, şi mergi, peste cîmpii neplugărite, pînă vei
da de sciţii călători, trăind în locuinţe împletite din nuiele, boltite sus pe care cu
frumoase roţi, şi-avînd drept armă arcul ce loveşte ţinta. De ei să nu te-apropii,
părăseşte ţara lor, umblînd de-a lungul malului pe care se revarsă gemetele mării.” 9)
Din neamul ei se va naște (Heracle) eliberatorul lui Prometeu( „E hărăzit s-o facă un
urmaş al tău„ 10) și cel care îl va detrona pe Tata Zeus, așa cum cere blestemul lui
Cronos.
Înlănțuitul Prometeu a insistat că a „împărţit degrabă drepturile felurite fiecărui zeu, a
rînduit măririle domniei.11”. El a fost chinuit nu numai de chinul fizic, ci și de conștiința
nedreptății zeilor, fiindcă „i-am ocrotit pe muritori, să nu se prăbuşească, sfărîmaţi, în
Hades.12”.
Oamenii au fost privați de rațiune și sentimente și numai datorită lui Prometeu au
dobândit bogății nespuse: abilitatea de a crea, studia, reflecta, naviga pe mări, îmblânzi
animale sălbatice, vindeca și extrage diverse comori din interiorul pământului („tot ce e
meşteşug şi artă oamenii au dobîndit prin Prometeu 13”)
Hotărând să ajute oamenii, Prometeu știa că va suporta inevitabil pedeapsa de la Zeus.
Știa și termenul pedepsei sale - „Şi tot nu eşti smerit, nu te-au înduplecat aceste chinuri,
la cele de acum vrei să adaugi altele14”. Totuși, acest lucru nu l-a oprit.
Secretul soartei Atotputernicului era bine cunoscut lui Prometeu, iar Zeus, speriat de
viitorul său, l-a trimis pe Hermes să-l afle. Titanul înlănțuit de stâncă îl asculta pe
mesager cu dispreț și nu răspunse la nicio întrebare. Hermes a încercat să afle soarta
stăpânului său atât prin viclenie, cât și prin amenințări, dar nimic nu a ieșit din ea. –
„Oricît ar fi de îngîmfată inima lui Zeus se va smeri odată, căci nunta care-i gata s-o
nuntească îl va suma ii va risipi din tronul stăpînirii. Şi astfel întru totul se vamplini
blestemul tatăl său, din ziua cînd s-a prăbuşit la rîndu-i de ne nul străvechi. Dar nici un
9
PROMETEU ÎNLĂNŢUIT, ESCHIL, p.21
10
Ibidem, p.23
11
Ibidem, p.9
12
Ibidem, p.9
13
Ibidem, p.16
14
Ibidem, p.14
4
zeu, afar' de mine, nu-i în stare să-i arat mijlocul de-a-ntoarce asemenea năpastă. Doar
eu ştiu cum să-ndepărtez ce va să vină.”15
Apoi Zeus a doborât asupra încăpățânatelor toate elementele aflate sub controlul său:
tunetele bubuiau, fulgerele sclipeau, un puternic trandafir de vânt. Un fulger a lovit stânca
pe care a fost înlănțuit Prometeu, iar titanul a căzut în pământ. („Cuvîntul acum se
schimbă în faptă. Pămîntul se zguduie, din adîncuri tunetul muge, fulgerul scapără,
învăpăiat, şerpuiri de foc ! Se rotesc vîrtejuri de pulbere ; de pretutindeni ţîşnesc suflări
furtunoase, se ciocnesc între ele, război de potrivnice vînturi„16)
15
Ibidem, p.26
16
PROMETEU ÎNLĂNŢUIT, ESCHIL, p.32
17
T. Vianu – “Studii de filozofia culturii”, Ed. Eminescu, Buc., 1982 p.329
5
concepţiei despre lume a epocii în care au trăit cei doi scriitori. Arhetipul simbol este purtător de
mesaje diferite prin schimbarea naraţiunii mitice.
Concluzie
În opinia mea Prometeu este tipul eroului care se ridică împotriva despotismului, care
vrea sa schimbe lumea existentă cu una nouă, condusa dupa principiul dreptății si al libertății. În
lupta sa, Prometeu nu are de parte de niciun alt sprijin decat constiința sa si extraordinara putere
de rezistenta in fata suferintei.Putem observa faptul că pe masura ce suferința sa crește, crește și
puterea lui de a o îndura. Tot ceea ce acum acesta suferă este pentru că a ales să ajute oamenii, și
nu zeii, considerând că dreptatea aparține celor dintâi.
Cuprins
Despre operă .............................................................................................................................. 1
Legendă ...................................................................................................................................... 1
Rezumat ..................................................................................................................................... 2
Personaje.................................................................................................................................... 2
Analiză ........................................................................................................................................ 2
Concluzie .................................................................................................................................... 6