Idealul educaţiei fizice şi sportului

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

-teorie și didactică-
DRAGNEA ADRIAN; AURA BOTA; MONICA STĂNESCU
VIRGIL TUDOR; SILVIA TEODORESCU; SORIN ȘERBĂNOIU
EDITURA FEST BUCUREȘTI 2006
Idealul este un model prospectiv (ţelul) spre care trebuie să se îndrepte întreaga activitate
teoretică şi practică specifică. Idealul depăşeşte prezentul şi vizează viitorul. El este stabilit:
de comanda socială; de concepţia factorilor de decizie pe plan naţional. Idealul se
concretizează şi se poate realiza prin:
- legi, instrucţiuni, decrete guvernamentale, acte normative statale.
Din toate aceste documente se desprind câteva idei:
- educaţia fizică şi sportul trebuie să contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă;
- în practicarea exerciţiilor fizice trebuie angrenaţi toţi oamenii apţi pentru efort fizic;
- trebuie acordată o atenţie deosebită afirmării talentelor;
- să se pună accent pe educaţia fizică în şcoală;- practicarea exerciţiilor fizice prin diferite
forme de organizare;
- asigurarea unei conduceri unitare a fenomenului naţional de practicare a exerciţiilor fizice
pe fondul unei autonomii locale eficientă.
Laturile idealului:
- dezvoltarea fizică / corporală corectă şi armonioasă;
- calităţi motrice;
- deprinderi şi priceperi motrice;
- cunoştinţe de autoorganizare, autoconducere, autovaluare;
- calităţi şi trăsături pozitive de comportament.
OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE
Obiectivele educaţiei fizice sunt legate nemijlocit, derivă din şi compun idealul educaţiei
fizice.
„Idealul” este înţeles ca deziderat general al educaţiei fizice, integrat în idealul educaţional.
Obiectivele evidenţiază modul de realizare a funcţiilor sociale ale educaţiei fizice şi cerinţele
modelului de educaţie fizică. Pentru a concretiza aceste afirmaţii, prezentăm o clasificare a
obiectivelor, ca sinteză a principalelor idei consemnate de literatura de specialitate a
domeniului.

Page 1 of 4
După gradul de generalitate
Obiective generale – evidenţiază esenţa educaţiei fizice, dimensiunile comune ale
sistemelor ei. După M. Epuran, V. Epuran, I. Şiclovan, E. Firea, A. Dragnea, Gh. Mitra, A.
Mogoş, Gh. Cârstea, P. Dragomir, aceste obiective sunt:
* menţinerea unei stări optime de sănătate;
* favorizarea dezvoltării fizice armonioase;
* dezvoltarea capacităţii motrice generale; educarea calităţilor motrice de bază şi formarea
unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice de bază, utilitar-aplicative şi specifice unor
ramuri de sport;
* formarea capacităţii de practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice;
* dezvoltarea armonioasă a personalităţii.
Obiective specifice – reprezintă o particularizare a obiectivelor generale, la nivelul
sistemelor educaţiei fizice.
Obiective intermediare– acţionează la nivelul ciclurilor de învăţământ, al anilor de studiu.
Obiective operaţionale – vizează comportamentele imediate, observabile în timp scurt, care
pot fi urmărite şi măsurate, adică acţiunile pe care subiectul trebuie să le realizeze în timpul
unei activităţi, al unei lecţii, al unei şedinţe.
După sfera de influenţă şi tipul de comportament vizat
Obiective de dezvoltare structural-funcţională a organismului.
* armonia între indicii somatici şi funcţionali;
* armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
* menţinerea unui tonus muscular optim;
* dezvoltarea lateralităţii şi a armoniei laterale;
* formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
* prevenirea şi corectarea deficienţelor posturale şi fizice;
* combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.
Obiective în plan motric:
* dezvoltarea componentelor fitnessului(rezistenţa cardiovasculară, rezistenţa musculară,
forţă, mobilitate-supleţe, compoziţie corporală);
* dezvoltarea componenetelor fitnessului motor
(echilibru, coordonare segmentară, agilitate, putere, timp de reacţie, viteză);
* formare unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice de bază, utilitar-aplicative şi
specifice unor ramuri şi probe sportive;

Page 2 of 4
* îmbunătăţirea capacităţii de efort, prin stimularea marilor funcţii.
Obiective psihomotorii.(După V.Horgidan):
* dezvoltarea schemei corporale în două direcţii: ca reper în reglarea mişcărilor şi ca nucleu
al imaginii de sine;
* dezvoltarea coordonărilor senzori-motorii normale;
* dezvoltarea echilibrului static şi dinamic;
* realizarea unor reechilibrări în perioada pubertară;
* formarea coordonatelor de timp ale mişcării (ritm, tempou, durată, elemente ce conferă
eficienţa mişcării);
* dezvoltarea lateralităţii şi a armoniei laterale;
* formarea reprezentărilor ideomotorii şi a capacităţii de a opera cu ele;
* educarea capacităţii de relaxare generală şi selectivă;
* dezvoltarea capacităţii de diferenţiere kinestezică.
Obiectivele cognitive conduc la cunoaşterea şi înţelegerea tuturor aspectelor asociate
exerciţiului fizic, efortului, ecoului acestora în planul subiectiv al individului.
* dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte propria persoană, mediul ambiant şi social
(percepere, descoperire, redescoperire, înţelegerea informaţiilor sub diverse forme);
* dezvoltarea capacităţii de a analiza şi a interpreta elementele de conţinut, relaţiile care se
stabilesc în procesul educaţiei fizice (generare de informaţii unice, convenţional acceptate,
în care subiecţii respectă regula, principiu);
* valorizarea efectelor pozitive ale educaţiei fizice (luarea unor decizii sau formularea unor
judecăţi evaluative, conforme cu conţinuturile însuşite);
* dezvoltarea atenţiei (concentrare, distribuţie, volum), memoriei, aspectelor intuitive ale
gândirii, creativităţii (motrice), adică generarea de informaţii variate, pornind de la aceleaşi
date;
* dezvoltarea memoriei mişcărilor şi a memoriei topografice;
* dezvoltarea inteligenţei motrice (practice);
* dezvoltarea unor aspecte ale gândirii (capacitatea de anticipare, rapiditate, intuiţie,
operativitate);
* dezvoltarea creativităţii motrice.
Obiective în plan motivaţional şi afectiv-volitiv (care ține de voință) – răspund necesităţii
de modelare a intereselor, atitudinilor şi valorilor, în vederea creşterii capacităţii de
adaptare.
* formarea unor convingeri referitoare la rolul exerciţiilor fizice în creşterea calităţii vieţii;

Page 3 of 4
* echilibrarea şi reglarea emoţională (prin descărcarea agresivităţii, defulare);
* educarea atitudinilor, a convingerilor, a sentimentelor morale (fair-play, respect,
colaborare, întrajutorare, prietenie, etc.);
* educarea emoţiilor estetice (date de aprecierea frumuseţii mişcărilor şi a esteticii
corporale);
* dezvoltarea capacităţii de autoreglare a comportamentului global (spirit de organizare,
curaj, disciplină, perseverenţă, dârzenie).
În conţinutul programelor de educaţie fizică figurează două categorii de obiective. În funcţie
de termenul vizat pentru a fi realizate: obiective-cadru şi obiective de referinţă.
Obiectivele cadru, exprimă la un înalt nivel de generalitate, capacităţile şi atitudinile
specifice care trebuie formate sau dezvoltate la elevi de-a lungul unui ciclu de învăţământ
(dezvoltarea calităţilor motrice de bază, formarea unui sistem corespunzător de cunoştinţe
teoretice de specialitate,etc.).
Obiectivele de referinţă derivă din cele cadru şi precizează gradul de realizare a acestora la
sfârşitul unui an şcolar (să posede un nivel optim de dezvoltare a vitezei de execuţie, un
nivel optim de dezvoltare a rezistenţei, etc.).
Obiectivele se adresează dezvoltării diferitelor
laturi ale personalităţii elevilor: fizică, motrică, cognitivă, socio-afectivă.
Măiestria profesorului este reflectată de maniera în care el reuşeşte să operaţionalizeze, în
conţinutul lecţiilor de educaţie fizică, obiectivele-cadru şi de referinţă formulate în
programele şcolare.

Page 4 of 4