54.
Matei — 1:18 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost:
Noul Testament
“Sfânta Evanghelie după Matei” —
28 Capitole : 1,071 Versete
Capitolul 1
1:1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui
David, fiul lui Avraam.
1:2 Avraam a nă scut pe Isaac; Isaac a nă scut pe
Iacov; Iacov a nă scut pe Iuda şi pe fraţii lui;
1:3 Iuda a nă scut pe Fares şi pe Zara, din Tamar;
Fares a nă scut pe Esrom; Esrom a nă scut pe
Aram;
1:4 Aram a nă scut pe Aminadav; Aminadav a
nă scut pe Naason; Naason a nă scut pe Salmon;
1:5 Salmon a nă scut pe Booz, din Rahav; Booz a
nă scut pe Iobed, din Rut; Iobed a nă scut pe Iesei;
1:6 Iesei a nă scut pe David regele; David a nă scut
pe Solomon din femeia lui Urie;
1:7 Solomon a nă scut pe Roboam; Roboam a
nă scut pe Abia; Abia a nă scut pe Asa;
1:8 Asa a nă scut pe Iosafat; Iosafat a nă scut pe
Ioram; Ioram a nă scut pe Ozia;
1:9 Ozia a nă scut pe Ioatam; Ioatam a nă scut pe
Ahaz; Ahaz a nă scut pe Iezechia;
1:10 Iezechia a nă scut pe Manase; Manase a
nă scut pe Amon; Amon a nă scut pe Iosia;
1:11 Iosia a nă scut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la
stră mutarea în Babilon;
1:12 După stră mutarea în Babilon, Iehonia a
nă scut pe Salatiel; Salatiel a nă scut pe Zorobabel;
1:13 Zorobabel a nă scut pe Abiud; Abiud a
nă scut pe Eliachim; Eliachim a nă scut pe Azor;
1:14 Azor a nă scut pe Sadoc; Sadoc a nă scut pe
Achim; Achim a nă scut pe Eliud;
1:15 Eliud a nă scut pe Eleazar; Eleazar a nă scut
pe Matan; Matan a nă scut pe Iacov;
1:16 Iacov a nă scut pe Iosif, logodnicul Mariei,
din care S-a nă scut Iisus, Care se cheamă Hristos.
1:17 Aşadar, toate neamurile de la Avraam pâ nă
la David sunt paisprezece; şi de la David pâ nă la
stră mutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la
stră mutarea în Babilon pâ nă la Hristos sunt
paisprezece neamuri.
1 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fă ră să fi
fost ei înainte împreună , s-a aflat avâ nd în
pâ ntece de la Duhul Sfâ nt.
1:19 Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrâ nd s-
o vă dească , a voit s-o lase în ascuns.
1:20 Ş i cugetâ nd el acestea, iată îngerul
Domnului i s-a ară tat în vis, gră ind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că
ce s-a ză mislit într-însa este de la Duhul Sfâ nt.
1:21 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui:
Iisus, că ci El va mâ ntui poporul Să u de pă catele
lor.
1:22 Acestea toate s-au fă cut ca să se împlinească
ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care
zice:
1:23 "Iată , Fecioara va avea în pâ ntece şi va naşte
Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se
tâ lcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
1:24 Ş i deşteptâ ndu-se din somn, Iosif a fă cut aşa
precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la
el pe logodnica sa.
1:25 Ş i fă ră să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a
nă scut pe Fiul să u Cel Unul-Nă scut, Că ruia I-a pus
numele Iisus.
Capitolul 2
2:1 Iar dacă S-a nă scut Iisus în Betleemul Iudeii,
în zilele lui Irod regele, iată magii de la Ră să rit au
venit în Ierusalim, întrebâ nd:
2:2 Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nă scut?
Că ci am vă zut la Ră să rit steaua Lui şi am venit să
ne închină m Lui.
2:3 Ş i auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot
Ierusalimul împreună cu el.
2:4 Ş i adunâ nd pe toţi arhiereii şi că rturarii
poporului, că uta să afle de la ei: Unde este să Se
nască Hristos?
2:5 Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este
scris de proorocul:
2:6 "Ş i tu, Betleeme, pă mâ ntul lui Iuda, nu eşti
nicidecum cel mai mic între că peteniile lui Iuda,
că ci din tine va ieşi Conducă torul care va paşte pe
poporul Meu Israel".
2:7 Atunci Irod chemâ nd în ascuns pe magi, a
aflat de la ei lă murit în ce vreme s-a ară tat
steaua.
2:8 Ş i trimiţâ ndu-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi
cercetaţi cu de-amă nuntul despre Prunc şi, dacă
Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să
mă închin Lui.
2:9 Iar ei, ascultâ nd pe rege, au plecat şi iată ,
steaua pe care o vă zuseră în Ră să rit mergea
înaintea lor, pâ nă ce a venit şi a stat deasupra,
unde era Pruncul.
2:10 Ş i vă zâ nd ei steaua, s-au bucurat cu bucurie
mare foarte.
2:11 Ş i intrâ nd în casă , au vă zut pe Prunc
împreună cu Maria, mama Lui, şi că zâ nd la
pă mâ nt, s-au închinat Lui; şi deschizâ nd
vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tă mâ ie şi
smirnă .
2:12 Iar luâ nd înştiinţare în vis să nu se mai
întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
2:13 După plecarea magilor, iată îngerul
Domnului se arată în vis lui Iosif, zicâ nd: Scoală -
te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi
stai acolo pâ nă ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să
caute Pruncul ca să -L ucidă .
2:14 Ş i sculâ ndu-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe
mama Lui şi a plecat în Egipt.
2:15 Ş i au stat acolo pâ nă la moartea lui Irod, ca
să se împlinească cuvâ ntul spus de Domnul, prin
proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
2:16 Iar câ nd Irod a vă zut că a fost amă git de
magi, s-a mâ niat foarte şi, trimiţâ nd a ucis pe toţi
pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele
lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl
aflase de la magi.
2:17 Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia proorocul:
2:18 "Glas în Rama s-a auzit, plâ ngere şi tâ nguire
multă ; Rahela îşi plâ nge copiii şi nu voieşte să fie
mâ ngâ iată pentru că nu sunt".
2:19 După moartea lui Irod, iată că îngerul
Domnului s-a ară tat în vis lui Iosif în Egipt,
2:20 Ş i i-a zis: Scoală -te, ia Pruncul şi pe mama
Lui şi mergi în pă mâ ntul lui Israel, că ci au murit
cei ce că utau să ia sufletul Pruncului.
2:21 Iosif, sculâ ndu-se, a luat Pruncul şi pe mama
Lui şi a venit în pă mâ ntul lui Israel.
2:22 Ş i auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în
locul lui Irod, tată l să u, s-a temut să meargă acolo
şi, luâ nd poruncă , în vis, s-a dus în pă rţile
Galileii.
2 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:23 Ş i venind a locuit în oraşul numit Nazaret,
ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
prooroci, că Nazarinean Se va chema.
Capitolul 3
3:1 În zilele acelea, a venit Ioan Boteză torul şi
propovă duia în pustia Iudeii,
3:2 Spunâ nd: Pocă iţi-vă că s-a apropiat împă ră ţia
cerurilor.
3:3 El este acela despre care a zis proorocul
Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregă tiţi
calea Domnului, drepte faceţi că ră rile Lui".
3:4 Iar Ioan avea îmbră că mintea lui din pă r de
că milă , şi cingă toare de piele împrejurul
mijlocului, iar hrana era lă custe şi miere
să lbatică .
3:5 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea
şi toată împrejurimea Iordanului.
3:6 Ş i erau botezaţi de că tre el în râ ul Iordan,
mă rturisindu-şi pă catele.
3:7 Dar vă zâ nd Ioan pe mulţi din farisei şi
saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere,
cine v-a ară tat să fugiţi de mâ nia ce va să fie?
3:8 Faceţi deci roadă , vrednică de pocă inţă ,
3:9 Ş i să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă :
Pă rinte avem pe Avraam, că ci vă spun că
Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice
fii lui Avraam.
3:10 Iată securea stă la ră dă cina pomilor şi tot
pomul care nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc.
3:11 Eu unul vă botez cu apă spre pocă inţă , dar
Cel ce vine după mine este mai puternic decâ t
mine; Lui nu sunt vrednic să -I duc încă lţă mintea;
Acesta vă va boteza cu Duh Sfâ nt şi cu foc.
3:12 El are lopata în mâ nă şi va cură ţa aria Sa şi
va aduna grâ ul în jitniţă , iar pleava o va arde cu
foc nestins.
3:13 În acest timp a venit Iisus din Galileea, la
Iordan, că tre Ioan, ca să se boteze de că tre el.
3:14 Ioan însă Îl oprea, zicâ nd: Eu am trebuinţă
să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
3:15 Ş i ră spunzâ nd, Iisus a zis că tre el: Lasă
acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată
dreptatea. Atunci L-a lă sat.
3:16 Iar botezâ ndu-se Iisus, câ nd ieşea din apă ,
îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui
Dumnezeu s-a vă zut pogorâ ndu-se ca un
porumbel şi venind peste El.
3:17 Ş i iată glas din ceruri zicâ nd: "Acesta este
Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
Capitolul 4
4:1 Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca
să fie ispitit de că tre diavolul.
4:2 Ş i după ce a postit patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi, la urmă a flă mâ nzit.
4:3 Ş i apropiindu-se, ispititorul a zis că tre El: De
eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea
să se facă pâ ini.
4:4 Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Scris este: "Nu
numai cu pâ ine va tră i omul, ci cu tot cuvâ ntul
care iese din gura lui Dumnezeu".
4:5 Atunci diavolul L-a dus în sfâ nta cetate, L-a
pus pe aripa templului,
4:6 Ş i I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
aruncă -Te jos, că scris este: "Îngerilor Să i va
porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâ ini, ca
nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tă u".
4:7 Iisus i-a ră spuns: Iară şi este scris: "Să nu
ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tă u".
4:8 Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte
înalt şi I-a ară tat toate împă ră ţiile lumii şi slava
lor.
4:9 Ş i I-a zis Lui: Acestea toate Ţ i le voi da Ţ ie,
dacă vei că dea înaintea mea şi Te vei închina
mie.
4:10 Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, că ci scris
este: "Domnului Dumnezeului tă u să te închini şi
Lui singur să -I slujeşti".
4:11 Atunci L-a lă sat diavolul şi iată îngerii,
venind la El, Îi slujeau.
4:12 Ş i Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a
plecat în Galileea.
4:13 Ş i pă ră sind Nazaretul, a venit de a locuit în
Capernaum, lâ ngă mare, în hotarele lui Zabulon
şi Neftali,
4:14 Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia
proorocul care zice:
4:15 "Pă mâ ntul lui Zabulon şi pă mâ ntul lui
Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea
neamurilor;
3 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:16 Poporul care stă tea în întuneric a vă zut
lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în
umbra morţii lumină le-a ră să rit".
4:17 De atunci a început Iisus să propovă duiască
şi să spună : Pocă iţi-vă , că ci s-a apropiat
împă ră ţia cerurilor.
4:18 Pe câ nd umbla pe lâ ngă Marea Galileii, a
vă zut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru
şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în
mare, că ci erau pescari.
4:19 Ş i le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face
pescari de oameni.
4:20 Iar ei, îndată lă sâ nd mrejele, au mers după
El.
4:21 Ş i de acolo, mergâ nd mai departe, a vă zut
alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan
fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tată l lor,
dregâ ndu-şi mrejele şi i-a chemat.
4:22 Iar ei îndată , lă sâ nd corabia şi pe tată l lor,
au mers după El.
4:23 Ş i a stră bă tut Iisus toată Galileea, învă ţâ nd
în sinagogile lor şi propovă duind Evanghelia
împă ră ţiei şi tă mă duind toată boala şi toată
neputinţa în popor.
4:24 Ş i s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi
aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe,
fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri,
pe demonizaţi, pe lunatici, pe slă bă nogi, şi El îi
vindeca.
4:25 Ş i mulţimi multe mergeau după El, din
Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea
şi de dincolo de Iordan.
Capitolul 5
5:1 Vă zâ nd mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi
aşezâ ndu-se, ucenicii Lui au venit la El.
5:2 Ş i deschizâ ndu-şi gura, îi învă ţa zicâ nd:
5:3 Fericiţi cei să raci cu duhul, că a lor este
împă ră ţia cerurilor.
5:4 Fericiţi cei ce plâ ng, că aceia se vor mâ ngâ ia.
5:5 Fericiţi cei blâ nzi, că aceia vor moşteni
pă mâ ntul.
5:6 Fericiţi cei ce flă mâ nzesc şi însetează de
dreptate, că aceia se vor să tura.
5:7 Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
5:8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea
pe Dumnezeu.
5:9 Fericiţi fă că torii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema.
5:10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a
lor este împă ră ţia cerurilor.
5:11 Fericiţi veţi fi voi câ nd vă vor ocă rî şi vă vor 5:26 Adevă rat gră iesc ţie: Nu vei ieşi de acolo,
prigoni şi vor zice tot cuvâ ntul ră u împotriva
voastră , minţind din pricina Mea.
5:12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi.
5:13 Voi sunteţi sarea pă mâ ntului; dacă sarea se
va strica, cu ce se va să ra? De nimic nu mai e
bună decâ t să fie aruncată afară şi că lcată în
picioare de oameni.
5:14 Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate
aflată pe vâ rf de munte să se ascundă .
5:15 Nici nu aprind fă clie şi o pun sub obroc, ci în
sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă .
5:16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, aşa încâ t să vadă faptele voastre cele
bune şi să slă vească pe Tată l vostru Cel din
ceruri.
5:17 Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau
proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
5:18 Că ci adevă rat zic vouă : Înainte de a trece
cerul şi pă mâ ntul, o iotă sau o cirtă din Lege nu
va trece, pâ nă ce se vor face toate.
5:19 Deci, cel ce va strica una din aceste porunci,
foarte mici, şi va învă ţa aşa pe oameni, foarte mic
se va chema în împă ră ţia cerurilor; iar cel ce va
face şi va învă ţa, acesta mare se va chema în
împă ră ţia cerurilor.
5:20 Că ci zic vouă : Că de nu va prisosi dreptatea
voastră mai mult decâ t a că rturarilor şi a
fariseilor, nu veţi intra în împă ră ţia cerurilor.
5:21 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu
ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osâ ndă .
5:22 Eu însă vă spun vouă : Că oricine se mâ nie
pe fratele să u vrednic va fi de osâ ndă ; şi cine va
zice fratelui să u: netrebnicule, vrednic va fi de
judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule,
vrednic va fi de gheena focului.
5:23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tă u la altar şi
acolo îţi vei aduce aminte că fratele tă u are ceva
împotriva ta,
5:24 Lasă darul tă u acolo, înaintea altarului, şi
mergi întâ i şi împacă -te cu fratele tă u şi apoi,
venind, adu darul tă u.
5:42 Celui care cere de la tine, dă -i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce
4 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:25 Împacă -te cu pâ râ şul tă u degrabă , pâ nă eşti
cu el pe cale, ca nu cumva pâ râ şul să te dea
judecă torului, şi judecă torul slujitorului şi să fii
aruncat în temniţă .
pâ nă ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
5:27 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu
să vâ rşeşti adulter".
5:28 Eu însă vă spun vouă : Că oricine se uită la
femeie, poftind-o, a şi să vâ rşit adulter cu ea în
inima lui.
5:29 Iar dacă ochiul tă u cel drept te sminteşte pe
tine, scoate-l şi aruncă -l de la tine, că ci mai de
folos îţi este să piară unul din mă dularele tale,
decâ t tot trupul să fie aruncat în gheenă .
5:30 Ş i dacă mâ na ta cea dreaptă te sminteşte pe
tine, taie-o şi o aruncă de la tine, că ci mai de folos
îţi este să piară unul din mă dularele tale, decâ t
tot trupul tă u să fie aruncat în gheenă .
5:31 S-a zis iară şi: "Cine va lă sa pe femeia sa, să -i
dea carte de despă rţire".
5:32 Eu însă vă spun vouă : Că oricine va lă sa pe
femeia sa, în afară de pricină de desfrâ nare, o
face să să vâ rşească adulter, şi cine va lua pe cea
lă sată să vâ rşeşte adulter.
5:33 Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu
juri strâ mb, ci să ţii înaintea Domnului
jură mintele tale".
5:34 Eu însă vă spun vouă : Să nu vă juraţi
nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui
Dumnezeu,
5:35 Nici pe pă mâ nt, fiindcă este aşternut al
picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este
cetate a marelui Împă rat,
5:36 Nici pe capul tă u să nu te juri, fiindcă nu
poţi să faci un fir de pă r alb sau negru.
5:37 Ci cuvâ ntul vostru să fie: Ceea ce este da, da;
şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decâ t
acestea, de la cel ră u este.
5:38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi
dinte pentru dinte".
5:39 Eu însă vă spun vouă : Nu vă împotriviţi
celui ră u; iar cui te loveşte peste obrazul drept,
întoarce-i şi pe celă lalt.
5:40 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să -ţi
ia haina, lasă -i şi că maşa.
5:41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă ,
mergi cu el două .
faţa ta.
5:43 Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele
tă u şi să ură şti pe vră jmaşul tă u".
5:44 Iar Eu zic vouă : Iubiţi pe vră jmaşii voştri,
binecuvâ ntaţi pe cei ce vă blestemă , faceţi bine
celor ce vă ură sc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
vată mă şi vă prigonesc,
5:45 Ca să fiţi fiii Tată lui vostru Celui din ceruri,
că El face să ră sară soarele şi peste cei ră i şi peste
cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste
cei nedrepţi.
5:46 Că ci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce
ră splată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi
lucru?
5:47 Ş i dacă îmbră ţişaţi numai pe fraţii voştri, ce
faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi
lucru?
5:48 Fiţi, dar, voi desă vâ rşiţi, precum Tată l
vostru Cel ceresc desă vâ rşit este.
Capitolul 6
6:1 Luaţi aminte ca faptele dreptă ţii voastre să
nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi vă zuţi de
ei; altfel nu veţi avea plată de la Tată l vostru Cel
din ceruri.
6:2 Deci, câ nd faci milostenie, nu trâ mbiţa
înaintea ta, cum fac fă ţarnicii în sinagogi şi pe
uliţe, ca să fie slă viţi de oameni; adevă rat gră iesc
vouă : şi-au luat plata lor.
6:3 Tu însă , câ nd faci milostenie, să nu ştie
stâ nga ta ce face dreapta ta,
6:4 Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tată l tă u,
Care vede în ascuns, îţi va ră splă ti ţie.
6:5 Iar câ nd vă rugaţi, nu fiţi ca fă ţarnicii că rora
le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor,
stâ nd în picioare, să se roage, ca să se arate
oamenilor; adevă rat gră iesc vouă : şi-au luat plata
lor.
6:6 Tu însă , câ nd te rogi, intră în că mara ta şi,
închizâ nd uşa, roagă -te Tată lui tă u, Care este în
ascuns, şi Tată l tă u, Care vede în ascuns, îţi va
ră splă ti ţie.
6:7 Câ nd vă rugaţi, nu spuneţi multe ca
neamurile, că ele cred că în multa lor vorbă rie
vor fi ascultate.
5 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:8 Deci nu vă asemă naţi lor, că ştie Tată l vostru
de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi
voi de la El.
6:9 Deci voi aşa să vă rugaţi: Tată l nostru, Care
eşti în ceruri, sfinţească -se numele Tă u;
6:10 Vie împă ră ţia Ta; facă -se voia Ta, precum în
cer şi pe pă mâ nt.
6:11 Pâ inea noastră cea spre fiinţă dă -ne-o nouă
astă zi;
6:12 Ş i ne iartă nouă greşealele noastre, precum
şi noi iertă m greşiţilor noştri;
6:13 Ş i nu ne duce pe noi în ispită , ci ne izbă veşte
de cel ră u. Că a Ta este împă ră ţia şi puterea şi
slava în veci. Amin!
6:14 Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor,
ierta-va şi vouă Tată l vostru Cel ceresc;
6:15 Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor,
nici Tată l vostru nu vă va ierta greşealele
voastre.
6:16 Câ nd postiţi, nu fiţi trişti ca fă ţarnicii; că ei
îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că
postesc. Adevă rat gră iesc vouă , şi-au luat plata
lor.
6:17 Tu însă , câ nd posteşti, unge capul tă u şi faţa
ta o spală ,
6:18 Ca să nu te ară ţi oamenilor că posteşti, ci
Tată lui tă u care este în ascuns, şi Tată l tă u, Care
vede în ascuns, îţi va ră splă ti ţie.
6:19 Nu vă adunaţi comori pe pă mâ nt, unde
molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le
fură .
6:20 Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia,
nici rugina nu le strică , unde furii nu le sapă şi nu
le fură .
6:21 Că ci unde este comoara ta, acolo va fi şi
inima ta.
6:22 Lumină torul trupului este ochiul; de va fi
ochiul tă u curat, tot trupul tă u va fi luminat.
6:23 Iar de va fi ochiul tă u ră u, tot trupul tă u va fi
întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este
întuneric, dar întunericul cu câ t mai mult!
6:24 Nimeni nu poate să slujească la doi domni,
că ci sau pe unul îl va urî şi pe celă lalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi şi pe celă lalt îl va dispreţui;
nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
6:25 De aceea zic vouă : Nu vă îngrijiţi pentru
sufletul vostru ce veţi mâ nca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbră ca; au nu este sufletul
mai mult decâ t hrana şi trupul decâ t
îmbră că mintea?
6:26 Priviţi la pă să rile cerului, că nu seamă nă ,
nici nu seceră , nici nu adună în jitniţe, şi Tată l
vostru Cel ceresc le hră neşte. Oare nu sunteţi voi
cu mult mai presus decâ t ele?
6:27 Ş i cine dintre voi, îngrijindu-se poate să
adauge staturii sale un cot?
6:28 Iar de îmbră că minte de ce vă îngrijiţi? Luaţi
seama la crinii câ mpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc.
6:29 Ş i vă spun vouă că nici Solomon, în toată
mă rirea lui, nu s-a îmbră cat ca unul dintre
aceştia.
6:30 Iar dacă iarba câ mpului, care astă zi este şi
mâ ine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o
îmbracă , oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin
credincioşilor?
6:31 Deci, nu duceţi grijă , spunâ nd: Ce vom
mâ nca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom
îmbră ca?
6:32 Că după toate acestea se stră duiesc
neamurile; ştie doar Tată l vostru Cel ceresc că
aveţi nevoie de ele.
6:33 Că utaţi mai întâ i împă ră ţia lui Dumnezeu şi
dreptatea Lui şi toate acestea se vor adă uga
vouă .
6:34 Nu vă îngrijiţi de ziua de mâ ine, că ci ziua de
mâ ine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei
ră utatea ei.
Capitolul 7
7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
7:2 Că ci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi
judecaţi, şi cu mă sura cu care mă suraţi, vi se va
mă sura.
7:3 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tă u, şi
bâ rna din ochiul tă u nu o iei în seamă ?
7:4 Sau cum vei zice fratelui tă u: Lasă să scot
paiul din ochiul tă u şi iată bâ rna este în ochiul
tă u?
7:5 Fă ţarnice, scoate întâ i bâ rna din ochiul tă u şi
atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui
tă u.
7:6 Nu daţi cele sfinte câ inilor, nici nu aruncaţi
mă rgă ritarele voastre înaintea porcilor, ca nu
7:25 A că zut ploaia, au venit râ urile mari, au
6 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cumva să le calce în picioare şi, întorcâ ndu-se, să
vă sfâ şie pe voi.
7:7 Cereţi şi vi se va da; că utaţi şi veţi afla; bateţi
şi vi se va deschide.
7:8 Că oricine cere ia, cel care caută află , şi celui
ce bate i se va deschide.
7:9 Sau cine este omul acela între voi care, de va
cere fiul să u pâ ine, oare el îi va da piatră ?
7:10 Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da
şarpe?
7:11 Deci, dacă voi, ră i fiind, ştiţi să daţi daruri
bune fiilor voştri, cu câ t mai mult Tată l vostru Cel
din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
7:12 Ci toate câ te voiţi să vă facă vouă oamenii,
asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi
proorocii.
7:13 Intraţi prin poarta cea strâ mtă , că largă este
poarta şi lată este calea care duce la pieire şi
mulţi sunt cei care o află .
7:14 Ş i strâ mtă este poarta şi îngustă este calea
care duce la viaţă şi puţini sunt care o află .
7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la
voi în haine de oi, iar pe dină untru sunt lupi
ră pitori.
7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară
culeg oamenii struguri din spini sau smochine
din mă ră cini?
7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar
pomul ră u face roade rele.
7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici
pom ră u să facă roade bune.
7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se
taie şi se aruncă în foc.
7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
7:21 Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va
intra în împă ră ţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tată lui Meu Celui din ceruri.
7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne,
Doamne, au nu în numele Tă u am proorocit şi nu
în numele Tă u am scos demoni şi nu în numele
Tă u minuni multe am fă cut?
7:23 Ş i atunci voi mă rturisi lor: Niciodată nu v-
am cunoscut pe voi. Depă rtaţi-vă de la Mine cei
ce lucraţi fă ră delegea.
7:24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale
Mele şi la îndeplineşte asemă na-se-va bă rbatului
înţelept care a clă dit casa lui pe stâ ncă .
suflat vâ nturile şi au bă tut în casa aceea, dar ea n-
a că zut, fiindcă era întemeiată pe stâ ncă .
7:26 Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi
nu le îndeplineşte, asemă na-se-va bă rbatului
nechibzuit care şi-a clă dit casa pe nisip.
7:27 Ş i a că zut ploaia şi au venit râ urile mari şi
au suflat vâ nturile şi au izbit casa aceea, şi a
că zut. Ş i că derea ei a fost mare.
7:28 Iar câ nd Iisus a sfâ rşit cuvintele acestea,
mulţimile erau uimite de învă ţă tura Lui.
7:29 Că îi învă ţa pe ei ca unul care are putere, iar
nu cum îi învă ţau că rturarii lor.
Capitolul 8
8:1 Ş i coborâ ndu-Se El din munte, mulţimi multe
au mers după El.
8:2 Ş i iată un lepros, apropiindu-se, I se închina,
zicâ nd: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă
cură ţeşti.
8:3 Ş i Iisus, întinzâ nd mâ na, S-a atins de el,
zicâ nd: Voiesc, cură ţeşte-te. Ş i îndată s-a cură ţit
lepra lui.
8:4 Ş i i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimă nui, ci
mergi, arată -te preotului şi adu darul pe care l-a
râ nduit Moise, spre mă rturie lor.
8:5 Pe câ nd intra în Capernaum, s-a apropiat de
El un sutaş, rugâ ndu-L,
8:6 Ş i zicâ nd: Doamne, sluga mea zace în casă ,
slă bă nog, chinuindu-se cumplit.
8:7 Ş i i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8:8 Dar sutaşul, ră spunzâ nd, I-a zis: Doamne, nu
sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci
numai zi cu cuvâ ntul şi se va vindeca sluga mea.
8:9 Că şi eu sunt om sub stă pâ nirea altora şi am
sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se
duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă
aceasta, şi face.
8:10 Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce
veneau după El: Adevă rat gră iesc vouă : la nimeni,
în Israel, n-am gă sit atâ ta credinţă .
8:11 Ş i zic vouă că mulţi de la ră să rit şi de la
apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu
Isaac şi cu Iacov în împă ră ţia cerurilor.
8:12 Iar fiii împă ră ţiei vor fi aruncaţi în
întunericul cel mai din afară ; acolo va fi
plâ ngerea şi scrâ şnirea dinţilor.
7 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:13 Ş i a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după
cum ai crezut. Şi s-a însă nă toşit sluga lui în ceasul
acela.
8:14 Ş i venind Iisus în casa lui Petru, a vă zut pe
soacra acestuia ză câ nd, prinsă de friguri.
8:15 Ş i S-a atins de mâ na ei, şi au lă sat-o frigurile
şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.
8:16 Ş i fă câ ndu-se seară , au adus la El mulţi
demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvâ ntul şi pe
toţi cei bolnavi i-a vindecat,
8:17 Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele
noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat".
8:18 Ş i vă zâ nd Iisus mulţime împrejurul Lui, a
poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a
mă rii.
8:19 Ş i apropiindu-se un că rturar, i-a zis:
Învă ţă torule, Te voi urma oriunde vei merge.
8:20 Dar Iisus i-a ră spuns: Vulpile au vizuini şi
pă să rile cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are
unde să -Ş i plece capul.
8:21 Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă -
mi voie întâ i să mă duc şi să îngrop pe tată l meu.
8:22 Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă
morţii să -şi îngroape morţii lor.
8:23 Intrâ nd El în corabie, ucenicii Lui L-au
urmat.
8:24 Ş i, iată , furtună mare s-a ridicat pe mare,
încâ t corabia se acoperea de valuri; iar El
dormea.
8:25 Ş i venind ucenicii la El, L-au deşteptat
zicâ nd: Doamne, mâ ntuieşte-ne, că pierim.
8:26 Iisus le-a zis: De ce vă este frică , puţin
credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat
vâ nturile şi marea şi s-a fă cut linişte deplină .
8:27 Iar oamenii s-au mirat, zicâ nd: Cine este
Acesta că şi vâ nturile şi marea ascultă de El?
8:28 Ş i trecâ nd El dincolo, în ţinutul Gadarenilor,
L-au întâ mpinat doi demonizaţi, care ieşeau din
morminte, foarte cumpliţi, încâ t nimeni nu putea
să treacă pe calea aceea.
8:29 Ş i iată , au început să strige şi să zică : Ce ai
Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici
mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
8:30 Departe de ei era o turmă mare de porci,
pă scâ nd.
8:31 Iar demonii Îl rugau, zicâ nd: Dacă ne scoţi
afară , trimite-ne în turma de porci.
8:32 Ş i El le-a zis: Duceţi-vă . Iar ei, ieşind, s-au
dus în turma de porci. Ş i iată , toată turma s-a
aruncat de pe ţă rm în mare şi a pierit în apă .
8:33 Iar pă zitorii au fugit şi, ducâ ndu-se în
cetate, au spus toate cele întâ mplate cu
demonizaţii.
8:34 Ş i iată toată cetatea a ieşit în întâ mpinarea
lui Iisus şi, vă zâ ndu-L, L-au rugat să treacă din
hotarele lor.
Capitolul 9
9:1 Intrâ nd în corabie, Iisus a trecut şi a venit în
cetatea Sa.
9:2 Ş i iată , I-au adus un slă bă nog ză câ nd pe pat.
Ş i Iisus, vă zâ nd credinţa lor, a zis slă bă nogului:
Îndră zneşte, fiule! Iertate sunt pă catele tale!
9:3 Dar unii dintre că rturari ziceau în sine:
Acesta huleşte.
9:4 Ş i Iisus, ştiind gâ ndurile lor, le-a zis: Pentru
ce cugetaţi rele în inimile voastre?
9:5 Că ci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt
pă catele tale, sau a zice: Scoală -te şi umblă ?
9:6 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe
pă mâ nt a ierta pă catele, a zis slă bă nogului:
Scoală -te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
9:7 Ş i, sculâ ndu-se, s-a dus la casa sa.
9:8 Iar mulţimile vă zâ nd acestea, s-au
înspă imâ ntat şi au slă vit pe Dumnezeu, Cel care
dă oamenilor asemenea putere.
9:9 Ş i plecâ nd Iisus de acolo, a vă zut un om care
şedea la vamă , cu numele Matei, şi i-a zis
acestuia: Vino după Mine. Ş i sculâ ndu-se, a mers
după El.
9:10 Ş i pe câ nd şedea El la masă , în casă , iată
mulţi vameşi şi pă că toşi au venit şi au şezut la
masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.
9:11 Ş i vă zâ nd fariseii, au zis ucenicilor: Pentru
ce mă nâ ncă Învă ţă torul vostru cu vameşii şi cu
pă că toşii?
9:12 Ş i auzind El, a zis: Nu cei să nă toşi au nevoie
de doctor, ci cei bolnavi.
9:13 Dar mergâ nd, învă ţaţi ce înseamnă : Milă
voiesc, iar nu jertfă ; că n-am venit să chem pe
drepţi, ci pe pă că toşi la pocă inţă .
9:14 Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan,
zicâ nd: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar
ucenicii Tă i nu postesc?
8 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:15 Ş i Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie
trişti câ tă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni
zile câ nd mirele va fi luat de la ei şi atunci vor
posti.
9:16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o
haină veche, că ci peticul acesta, ca umplutură ,
trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.
9:17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri
vechi; alminterea burdufurile crapă : vinul se
varsă şi burdufurile se strică ; ci pun vin nou în
burdufuri noi şi amâ ndouă se pă strează
împreună .
9:18 Pe câ nd le spunea acestea, iată un dregă tor,
venind, I s-a închinat, zicâ nd: Fiica mea a murit
de curâ nd dar, venind, pune mâ na Ta peste ea şi
va fi vie.
9:19 Atunci Iisus, sculâ ndu-Se, a mers după el
împreună cu ucenicii.
9:20 Ş i iată o femeie cu scurgere de sâ nge de
doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate,
s-a atins de poala hainei Lui.
9:21 Că ci zicea în gâ ndul ei: Numai să mă ating
de haina Lui şi mă voi face să nă toasă ;
9:22 Iar Iisus, întorcâ ndu-Se şi vă zâ nd-o, i-a zis:
Îndră zneşte, fiică , credinţa ta te-a mâ ntuit. Şi s-a
tă mă duit femeia din ceasul acela.
9:23 Iisus, venind la casa dregă torului şi vă zâ nd
pe câ ntă reţii din flaut şi mulţimea tulburată , a
zis:
9:24 Depă rtaţi-vă , că ci copila n-a murit, ci
doarme. Dar ei râ deau de El.
9:25 Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară ,
intrâ nd, a luat-o de mâ nă , şi copila s-a sculat.
9:26 Ş i a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela.
9:27 Plecâ nd Iisus de acolo, doi orbi se ţineau
după El strigâ nd şi zicâ nd: Miluieşte-ne pe noi,
Fiule al lui David.
9:28 După ce a intrat în casă , au venit la El orbii
şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu
aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
9:29 Atunci S-a atins de ochii lor, zicâ nd: După
credinţa voastră , fie vouă !
9:30 Ş i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a
poruncit cu asprime, zicâ nd: Vedeţi, nimeni să nu
ştie.
9:31 Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
9:32 Ş i plecâ nd ei, iată au adus la El un om mut,
avâ nd demon.
9:33 Ş i fiind scos demonul, mutul a gră it. Iar
mulţimile se minunau zicâ nd: Niciodată nu s-a
ară tat aşa în Israel.
9:34 Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor
scoate pe demoni.
9:35 Ş i Iisus stră bă tea toate cetă ţile şi satele,
învă ţâ nd în sinagogile lor, propovă duind
Evanghelia împă ră ţiei şi vindecâ nd toată boala şi
toată neputinţa în popor.
9:36 Ş i vă zâ nd mulţimile, I s-a fă cut milă de ele
că erau necă jite şi ră tă cite ca nişte oi care n-au
pă stor.
9:37 Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult,
dar lucră torii sunt puţini.
9:38 Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să
scoată lurcă tori la secerişul Să u.
Capitolul 10
10:1 Chemâ nd la Sine pe cei doisprezece ucenici
ai Să i, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor
necurate, ca să le scoată şi să tă mă duiască orice
boală şi orice neputinţă .
10:2 Numele celor doisprezece apostoli sunt
acestea: Întâ i Simon, cel numit Petru, şi Andrei,
fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;
10:3 Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul,
Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
10:4 Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel
care L-a vâ ndut.
10:5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus,
poruncindu-le lor şi zicâ nd: În calea pă gâ nilor să
nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu
intraţi;
10:6 Ci mai degrabă mergeţi că tre oile cele
pierdute ale casei lui Israel.
10:7 Ş i mergâ nd, propovă duiţi, zicâ nd: S-a
apropiat împă ră ţia cerurilor.
10:8 Tă mă duiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei
morţi, cură ţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-
i; în dar aţi luat, în dar să daţi.
10:9 Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în
cingă torile voastre;
10:10 Nici traistă pe drum, nici două haine, nici
încă lţă minte, nici toiag; că vrednic este lucră torul
de hrana sa.
10:27 Ceea ce vă gră iesc la întuneric, spuneţi la
lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovă duiţi
de pe case.
9 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:11 În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi
cine este în el vrednic şi acolo ră mâ neţi pâ nă ce
veţi ieşi.
10:12 Ş i intrâ nd în casă , uraţi-i, zicâ nd: "Pace
casei acesteia".
10:13 Ş i dacă este casa aceea vrednică , vină
pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică ,
pacea voastră întoarcă -se la voi.
10:14 Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va
asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din
cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele
voastre.
10:15 Adevă rat gră iesc vouă , mai uşor va fi
pă mâ ntului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecă ţii,
decâ t cetă ţii aceleia.
10:16 Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în
mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi
nevinovaţi ca porumbeii.
10:17 Feriţi-vă de oameni, că ci vă vor da pe
mâ na sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate
cu biciul.
10:18 La dregă tori şi la regi veţi fi duşi pentru
Mine, spre mă rturie lor şi pă gâ nilor.
10:19 Iar câ nd vă vor da pe voi în mâ na lor, nu
vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, că ci se va da
vouă în ceasul acela ce să vorbiţi;
10:20 Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci
Duhul Tată lui vostru este care gră ieşte întru voi.
10:21 Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu
şi se vor scula copiii împotriva pă rinţilor şi-i vor
ucide.
10:22 Ş i veţi fi urâ ţi de toţi pentru numele Meu;
iar cel ce va ră bda pâ nă în sfâ rşit, acela se va
mâ ntui.
10:23 Câ nd vă urmă resc pe voi în cetatea
aceasta, fugiţi în cealaltă ; adevă rat gră iesc vouă :
nu veţi sfâ rşi cetă ţile lui Israel, pâ nă ce va veni
Fiul Omului.
10:24 Nu este ucenic mai presus de învă ţă torul
să u, nici slugă mai presus de stă pâ nul să u.
10:25 Destul este ucenicului să fie ca învă ţă torul
şi slugii ca stă pâ nul. Dacă pe stă pâ nul casei l-au
numit Beelzebul, cu câ t mai mult pe casnicii lui?
10:26 Deci nu vă temeţi de ei, că ci nimic nu este
acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns
care să nu ajungă cunoscut.
10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar
sufletul nu pot să -l ucidă ; temeţi-vă mai curâ nd de
acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în
gheena.
10:29 Au nu se vâ nd două vră bii pe un ban? Ş i
nici una din ele nu va că dea pe pă mâ nt fă ră ştirea
Tată lui vostru.
10:30 La voi însă şi perii capului, toţi sunt
numă raţi.
10:31 Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult
mai de preţ decâ t pă să rile.
10:32 Oricine va mă rturisi pentru Mine înaintea
oamenilor, mă rturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tată lui Meu, Care este în ceruri.
10:33 Iar de cel ce se va lepă da de Mine înaintea
oamenilor şi Eu Mă voi lepă da de el înaintea
Tată lui Meu, Care este în ceruri.
10:34 Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe
pă mâ nt; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
10:35 Că ci am venit să despart pe fiu de tată l
să u, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
10:36 Ş i duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
10:37 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai
mult decâ t pe Mine nu este vrednic de Mine; cel
ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decâ t pe
Mine nu este vrednic de Mine.
10:38 Ş i cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează
Mie nu este vrednic de Mine.
10:39 Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar
cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va gă si.
10:40 Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă
primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte
pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
10:41 Cine primeşte prooroc în nume de prooroc
plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un
drept în nume de drept ră splata dreptului va lua.
10:42 Ş i cel ce va da de bă ut unuia dintre aceştia
mici numai un pahar cu apă rece, în nume de
ucenic, adevă rat gră iesc vouă : nu va pierde plata
sa.
Capitolul 11
11:1 Sfâ rşind Iisus de dat aceste învă ţă turi celor
doisprezece ucenici ai Să i, a trecut de acolo ca să
10 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
înveţe şi să propovă duiască mai departe prin
cetă ţile lor.
11:2 Ş i auzind Ioan, în închisoare, despre faptele
lui Hristos, şi trimiţâ nd pe doi dintre ucenicii să i,
au zis Lui:
11:3 Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptă m pe
altul?
11:4 Ş i Iisus, ră spunzâ nd, le-a zis: Mergeţi şi
spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
11:5 Orbii îşi capă tă vederea şi şchiopii umblă ,
leproşii se cură ţesc şi surzii aud, morţii înviază şi
să racilor li se binevesteşte.
11:6 Ş i fericit este acela care nu se va sminti
întru Mine.
11:7 După plecarea acestora, Iisus a început să
vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să
vedeţi în pustie? Au trestie clă tinată de vâ nt?
11:8 Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbră cat
în haine moi? Iată , cei ce poartă haine moi sunt în
casele regilor.
11:9 Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc?
Da, zic vouă , şi mai mult decâ t un prooroc.
11:10 Că el este acela despre care s-a scris: "Iată
Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care
va pregă ti calea Ta, înaintea Ta".
11:11 Adevă rat zic vouă : Nu s-a ridicat între cei
nă scuţi din femei unul mai mare decâ t Ioan
Boteză torul; totuşi cel mai mic în împă ră ţia
cerurilor este mai mare decâ t el.
11:12 Din zilele lui Ioan Boteză torul pâ nă acum
împă ră ţia cerurilor se ia prin stră duinţă şi cei ce
se silesc pun mâ na pe ea.
11:13 Toţi proorocii şi Legea au proorocit pâ nă
la Ioan.
11:14 Ş i dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce
va să vină .
11:15 Cine are urechi de auzit să audă .
11:16 Dar cu cine voi asemă na neamul acesta?
Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă
că tre alţii,
11:17 Zicâ nd: V-am câ ntat din fluier şi n-aţi
jucat; v-am câ ntat de jale şi nu v-aţi tâ nguit.
11:18 Că ci a venit Ioan, nici mâ ncâ nd, nici bâ nd,
şi spun: Are demon.
11:19 A venit Fiul Omului, mâ ncâ nd şi bâ nd şi
spun: Iată om mâ ncă cios şi bă utor de vin, prieten
al vameşilor şi al pă că toşilor. Dar înţelepciunea s-
a dovedit dreaptă din faptele ei.
11:20 Atunci a început Iisus să mustre cetă ţile în
care se fă cuseră cele mai multe minuni ale Sale,
că ci nu s-au pocă it.
11:21 Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă
în Tir şi în Sidon s-ar fi fă cut minunile ce s-au
fă cut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă , s-ar fi
pocă it.
11:22 Dar zic vouă : Tirului şi Sidonului le va fi
mai uşor în ziua judecă ţii, decâ t vouă .
11:23 Ş i tu, Capernaume: N-ai fost înă lţat pâ nă la
cer? Pâ nă la iad te vei coborî. Că ci de s-ar fi fă cut
în Sodoma minunile ce s-au fă cut în tine, ar fi
ră mas pâ nă astă zi.
11:24 Dar zic vouă că pă mâ ntului Sodomei îi va
fi mai uşor în ziua judecă ţii decâ t ţie.
11:25 În vremea aceea, ră spunzâ nd, Iisus a zis:
Te slă vesc pe Tine, Pă rinte, Doamne al cerului şi
al pă mâ ntului, că ci ai ascuns acestea de cei
înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
11:26 Da, Pă rinte, că ci aşa a fost bună voirea
înaintea Ta.
11:27 Toate Mi-au fost date de că tre Tată l Meu şi
nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decâ t numai Tată l,
nici pe Tată l nu-L cunoaşte nimeni, decâ t numai
Fiul şi cel că ruia va voi Fiul să -i descopere.
11:28 Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi
împovă raţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învă ţaţi-
vă de la Mine, că sunt blâ nd şi smerit cu inima şi
veţi gă si odihnă sufletelor voastre.
11:30 Că ci jugul Meu e bun şi povara Mea este
uşoară .
Capitolul 12
12:1 În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de 12:21 Ş i în numele Lui vor nă dă jdui neamurile".
sâ mbă tă , printre semă nă turi, iar ucenicii Lui au
flă mâ nzit şi au început să smulgă spice şi să
mă nâ nce.
12:2 Vă zâ nd aceasta, fariseii au zis Lui: Iată ,
ucenicii Tă i fac ceea ce nu se cuvine să facă
sâ mbă ta.
12:3 Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a fă cut David
câ nd a flă mâ nzit, el şi cei ce erau cu el?
12:4 Cum a intrat în casa Domnului şi a mâ ncat
pâ inile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să
le mă nâ nce, nici celor ce erau cu el, ci numai
preoţilor?
12:26 Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dă inui împă ră ţia lui?
11 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:5 Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâ mbă ta, în
templu, calcă sâ mbă ta şi sunt fă ră de vină ?
12:6 Ci gră iesc vouă că mai mare decâ t templul
este aici.
12:7 Dacă ştiaţi ce înseamnă : Milă voiesc iar nu
jertfă , n-aţi fi osâ ndit pe cei nevinovaţi.
12:8 Că Domn este şi al sâ mbetei Fiul Omului.
12:9 Ş i trecâ nd de acolo, a venit în sinagoga lor.
12:10 Ş i iată un om avâ nd mâ na uscată . Ş i L-au
întrebat, zicâ nd: Cade-se, oare, a vindeca
sâ mbă ta? Ca să -L învinuiască .
12:11 El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va
avea o oaie şi, de va că dea ea sâ mbă ta în groapă ,
nu o va apuca şi o va scoate?
12:12 Cu câ t se deosebeşte omul de oaie! De
aceea se cade a face bine sâ mbă ta.
12:13 Atunci i-a zis omului: Întinde mâ na ta. El a
întins-o şi s-a fă cut să nă toasă ca şi cealaltă .
12:14 Ş i ieşind, fariseii s-au sfă tuit împotriva Lui
cum să -L piardă .
12:15 Iisus însă , cunoscâ ndu-i, S-a dus de acolo.
Ş i mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.
12:16 Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
12:17 Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
Isaia proorocul, care zice:
12:18 "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul
Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi
Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va
vesti.
12:19 Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi
nimeni, pe uliţe, glasul Lui.
12:20 Trestie strivită nu va frâ nge şi feştilă
fumegâ ndă nu va stinge, pâ nă ce nu va scoate,
spre biruinţă , judecata.
12:22 Atunci au adus la El pe un demonizat, orb
şi mut, şi l-a vindecat, încâ t cel orb şi mut vorbea
şi vedea.
12:23 Mulţimile toate se mirau zicâ nd: Nu este,
oare, Acesta, Fiul lui David?
12:24 Fariseii însă , auzind, ziceau: Acesta nu
scoate pe demoni decâ t cu Beelzebul, că petenia
demonilor.
12:25 Cunoscâ nd gâ ndurile lor, Iisus le-a zis:
Orice împă ră ţie care se dezbină în sine se
pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în
sine nu va dă inui.
12:27 Ş i dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul,
feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi
judecă tori.
12:28 Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe
demoni, iată a ajuns la voi împă ră ţia lui
Dumnezeu.
12:29 Cum poate cineva să intre în casa celui
tare şi să -i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega
întâ i pe cel tare şi pe urmă să -i prade casa?
12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi
cine nu adună cu Mine risipeşte.
12:31 De aceea vă zic: Orice pă cat şi orice hulă se
va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului
nu se va ierta.
12:32 Celui care va zice cuvâ nt împotriva Fiului
Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice
împotriva Duhului Sfâ nt, nu i se va ierta lui, nici
în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.
12:33 Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e
bun, ori spuneţi că pomul e ră u şi rodul lui e ră u,
că ci după roadă se cunoaşte pomul.
12:34 Pui de vipere, cum puteţi să gră iţi cele
bune, odată ce sunteţi ră i? Că ci din prisosul
inimii gră ieşte gura.
12:35 Omul cel bun din comoara lui cea bună
scoate afară cele bune, pe câ nd omul cel ră u, din
comoara lui cea rea scoate afară cele rele.
12:36 Vă spun că pentru orice cuvâ nt deşert, pe
care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua
judecă ţii.
12:37 Că ci din cuvintele tale vei fi gă sit drept, şi
din cuvintele tale vei fi osâ ndit.
12:38 Atunci I-au ră spuns unii dintre că rturari şi
farisei, zicâ nd: Învă ţă torule, voim să vedem de la
Tine un semn.
12:39 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: Neam viclean
şi desfrâ nat cere semn, dar semn nu i se va da,
decâ t semnul lui Iona proorocul.
12:40 Că precum a fost Iona în pâ ntecele chitului
trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în
inima pă mâ ntului trei zile şi trei nopţi.
12:41 Bă rbaţii din Ninive se vor scula la judecată
cu neamul acesta şi-l vor osâ ndi, că s-au pocă it la
propovă duirea lui Iona; iată aici este mai mult
decâ t Iona.
12 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:42 Regina de la miază zi se va scula la judecată
cu neamul acesta şi-l va osâ ndi, că ci a venit de la
marginile pă mâ ntului ca să asculte înţelepciunea
lui Solomon, şi iată aici este mai mult decâ t
Solomon.
12:43 Ş i câ nd duhul necurat a ieşit din om,
umblă prin locuri fă ră apă , că utâ nd odihnă şi nu
gă seşte.
12:44 Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de
unde am ieşit; şi venind, o află golită , mă turată şi
împodobită .
12:45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte
duhuri mai rele decâ t el şi, intrâ nd, să lă şluiesc
aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia
mai rele decâ t cele dintâ i. Aşa va fi şi cu acest
neam viclean.
12:46 Ş i încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi
fraţii Lui stă teau afară , că utâ nd să vorbească cu
El.
12:47 Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tă i
stau afară , că utâ nd să -Ţ i vorbească .
12:48 Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine
sunt fraţii Mei?
12:49 Ş i, întinzâ nd mâ na că tre ucenicii Să i, a zis:
Iată mama Mea şi fraţii Mei.
12:50 Că oricine va face voia Tată lui Meu Celui
din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă .
Capitolul 13
13:1 În ziua aceea, ieşind Iisus din casă , şedea
lâ ngă mare.
13:2 Ş i s-au adunat la El mulţimi multe, încâ t
intrâ nd în corabie şedea în ea şi toată mulţimea
sta pe ţă rm.
13:3 Ş i le-a gră it lor multe, în pilde, zicâ nd: Iată a
ieşit semă nă torul să semene.
13:4 Ş i pe câ nd semă na, unele seminţe au că zut
lâ ngă drum şi au venit pă să rile şi le-au mâ ncat.
13:5 Altele au că zut pe loc pietros, unde n-aveau
pă mâ nt mult şi îndată au ră să rit, că n-aveau
pă mâ nt adâ nc;
13:6 Iar câ nd s-a ivit soarele, s-au pă lit de arşiţă
şi, neavâ nd ră dă cină , s-au uscat.
13:7 Altele au că zut între spini, dar spinii au
crescut şi le-au înă buşit.
13:8 Altele au că zut pe pă mâ nt bun şi au dat rod:
una o sută , alta şaizeci, alta treizeci.
13:9 Cine are urechi de auzit să audă .
13:10 Ş i ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De
ce le vorbeşti lor în pilde?
13:11 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: Pentru că vouă
vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împă ră ţiei
cerurilor, pe câ nd acestora nu li s-a dat.
13:12 Că ci celui ce are i se va da şi-i va prisosi,
iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13:13 De aceea le vorbesc în pilde, că , vă zâ nd, nu
vă d şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
13:14 Ş i se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia,
care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi
înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi
vedea".
13:15 Că ci inima acestui popor s-a învâ rtoşat şi
cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca
nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile
şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă , şi Eu să -i
tă mă duiesc pe ei.
13:16 Dar fericiţi sunt ochii voştri că vă d şi
urechile voastre că aud.
13:17 Că ci adevă rat gră iesc vouă că mulţi
prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi
voi, şi n-au vă zut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi
n-au auzit.
13:18 Voi, deci, ascultaţi pilda semă nă torului:
13:19 De la oricine aude cuvâ ntul împă ră ţiei şi
nu-l înţelege, vine cel viclean şi ră peşte ce s-a
semă nat în inima lui; aceasta este să mâ nţa
semă nată lâ ngă drum.
13:20 Cea semă nată pe loc pietros este cel care
aude cuvâ ntul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
13:21 Dar nu are ră dă cină în sine, ci ţine pâ nă la
o vreme şi, întâ mplâ ndu-se strâ mtorare sau
prigoană pentru cuvâ nt, îndată se sminteşte.
13:22 Cea semă nată în spini este cel care aude
cuvâ ntul, dar grija acestei lumi şi înşelă ciunea
avuţiei înă buşă cuvâ ntul şi îl face neroditor.
13:23 Iar să mâ nţa semă nată în pă mâ nt bun este
cel care aude cuvâ ntul şi-l înţelege, deci care
aduce rod şi face: unul o sută , altul şaizeci, altul
treizeci.
13:24 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicâ nd:
Asemenea este împă ră ţia cerurilor omului care a
semă nat să mâ nţă bună în ţarina sa.
13:25 Dar pe câ nd oamenii dormeau, a venit
vră jmaşul lui, a semă nat neghină printre grâ u şi
s-a dus.
13:42 Ş i-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc;
13 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
13:26 Iar dacă a crescut paiul şi a fă cut rod,
atunci s-a ară tat şi neghina.
13:27 Venind slugile stă pâ nului casei, i-au zis:
Doamne, n-ai semă nat tu, oare, să mâ nţă bună în
ţarina ta? De unde dar are neghină ?
13:28 Iar el le-a ră spuns: Un om vră jmaş a fă cut
aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem
şi s-o plivim?
13:29 El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind
neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâ ul.
13:30 Lă saţi să crească împreună şi grâ ul şi
neghina, pâ nă la seceriş, şi la vremea secerişului
voi zice seceră torilor: Pliviţi întâ i neghina şi
legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâ ul adunaţi-l
în jitniţa mea.
13:31 O altă pildă le-a pus înainte, zicâ nd:
Împă ră ţia cerurilor este asemenea gră untelui de
muştar, pe care, luâ ndu-l, omul l-a semă nat în
ţarina sa,
13:32 Ş i care este mai mic decâ t toate seminţele,
dar câ nd a crescut este mai mare decâ t toate
legumele şi se face pom, încâ t vin pă să rile cerului
şi se să lă şluiesc în ramurile lui.
13:33 Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este
împă ră ţia cerurilor aluatului pe care, luâ ndu-l, o
femeie l-a ascuns în trei mă suri de fă ină , pâ nă ce
s-a dospit toată .
13:34 Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor
în pilde, şi fă ră pildă nu le gră ia nimic,
13:35 Ca să se împlinească ce s-a spus prin
proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura
Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea
lumii".
13:36 După aceea, lă sâ nd mulţimile, a venit în
casă , iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicâ nd:
Lă mureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină .
13:37 El, ră spunzâ nd, le-a zis: Cel ce seamă nă
să mâ nţa cea bună este Fiul Omului.
13:38 Ţ arina este lumea; să mâ nţa cea bună sunt
fiii împă ră ţiei; iar neghina sunt fiii celui ră u.
13:39 Duşmanul care a semă nat-o este diavolul;
secerişul este sfâ rşitul lumii, iar seceră torii sunt
îngerii.
13:40 Ş i, după cum se alege neghina şi se arde în
foc, aşa va fi la sfâ rşitul veacului.
13:41 Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Să i, vor
culege din împă ră ţia Lui toate smintelile şi pe cei
ce fac fă ră delegea,
acolo va fi plâ ngerea şi scrâ şnirea dinţilor.
13:43 Atunci cei drepţi vor stră luci ca soarele în
împă ră ţia Tată lui lor. Cel ce are urechi de auzit să
audă .
13:44 Asemenea este împă ră ţia cerurilor cu o
comoară ascunsă în ţarină , pe care, gă sind-o un
om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde
tot ce are şi cumpă ră ţarina aceea.
13:45 Iară şi asemenea este împă ră ţia cerurilor
cu un neguţă tor care caută mă rgă ritare bune.
13:46 Ş i aflâ nd un mă rgă ritar de mult preţ, s-a
dus, a vâ ndut toate câ te avea şi l-a cumpă rat.
13:47 Asemenea este iară şi împă ră ţia cerurilor
cu un nă vod aruncat în mare şi care adună tot
felul de peşti.
13:48 Iar câ nd s-a umplut, l-au tras pescarii la
mal şi, şezâ nd, au ales în vase pe cei buni, iar pe
cei ră i i-au aruncat afară .
13:49 Aşa va fi la sfâ rşitul veacului: vor ieşi
îngerii şi vor despă rţi pe cei ră i din mijlocul celor
drepţi.
13:50 Ş i îi vor arunca în cuptorul cel de foc;
acolo va fi plâ ngerea şi scrâ şnirea dinţilor.
13:51 Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da,
Doamne.
13:52 Iar El le-a zis: De aceea, orice că rturar cu
învă ţă tură despre împă ră ţia cerurilor este
asemenea unui om gospodar, care scoate din
vistieria sa noi şi vechi.
13:53 Iar după ce Iisus a sfâ rşit aceste pilde, a
trecut de acolo.
13:54 Ş i venind în patria Sa, îi învă ţa pe ei în
sinagoga lor, încâ t ei erau uimiţi şi ziceau: De
unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?
13:55 Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se
numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui:
Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
13:56 Ş i surorile (verişoarele) Lui au nu sunt
toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
13:57 Ş i se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis:
Nu este prooroc dispreţuit decâ t în patria lui şi în
casa lui.
13:58 Ş i n-a fă cut acolo multe minuni, din pricina
necredinţei lor.
Capitolul 14
14:20 Ş i au mâ ncat toţi şi s-au să turat şi au
strâ ns ră mă şiţele de fă râ mituri, două sprezece
14 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de
vestea ce se dusese despre Iisus.
14:2 Ş i a zis slujitorilor să i: Acesta este Ioan
Boteză torul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se
fac minuni prin el.
14:3 Că ci Irod, prinzâ nd pe Ioan, l-a legat şi l-a
pus în temniţă , pentru Irodiada, femeia lui Filip,
fratele să u.
14:4 Că ci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai
de soţie.
14:5 Ş i voind să -l ucidă , s-a temut de mulţime,
că -l socotea pe el ca prooroc.
14:6 Iar pră znuind Irod ziua lui de naştere, fiica
Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plă cut lui Irod.
14:7 De aceea, cu jură mâ nt i-a fă gă duit să -i dea
orice va cere.
14:8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis:
Dă -mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Boteză torul.
14:9 Ş i regele s-a întristat, dar, pentru jură mâ nt
şi pentru cei care şedeau cu el la masă , a poruncit
să i se dea.
14:10 Ş i a trimis şi a tă iat capul lui Ioan, în
temniţă .
14:11 Ş i capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost
dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
14:12 Ş i, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi
l-au înmormâ ntat şi s-au dus să dea de ştire lui
Iisus.
14:13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur,
cu corabia, în loc pustiu dar, aflâ nd, mulţimile au
venit după El, pe jos, din cetă ţi.
14:14 Ş i ieşind, a vă zut mulţime mare şi I S-a
fă cut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
14:15 Iar câ nd s-a fă cut seară , ucenicii au venit la
El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a
trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă
în sate, să -şi cumpere mâ ncare.
14:16 Iisus însă le-a ră spuns: N-au trebuinţă să
se ducă ; daţi-le voi să mă nâ nce.
14:17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decâ t cinci
pâ ini şi doi peşti.
14:18 Ş i El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
14:19 Ş i poruncind să se aşeze mulţimile pe
iarbă şi luâ nd cele cinci pâ ini şi cei doi peşti şi
privind la cer, a binecuvâ ntat şi, frâ ngâ nd, a dat
ucenicilor pâ inile, iar ucenicii mulţimilor.
coşuri pline.
14:21 Iar cei ce mâ ncaseră erau ca la cinci mii de
bă rbaţi, afară de femei şi de copii.
14:22 Ş i îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în
corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţă rmul
celă lalt, pâ nă ce El va da drumul mulţimilor.
14:23 Iar dâ nd drumul mulţimilor, S-a suit în
munte, ca să Se roage singur. Ş i, fă câ ndu-se seară ,
era singur acolo.
14:24 Iar corabia era acum la multe stadii
departe de pă mâ nt, fiind învă luită de valuri, că ci
vâ ntul era împotrivă .
14:25 Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei
Iisus, umblâ nd pe mare.
14:26 Vă zâ ndu-L umblâ nd pe mare, ucenicii s-au
înspă imâ ntat, zicâ nd că e nă lucă şi de frică au
strigat.
14:27 Dar El le-a vorbit îndată , zicâ ndu-le:
Îndră zniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
14:28 Iar Petru, ră spunzâ nd, a zis: Doamne, dacă
eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă .
14:29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborâ ndu-se din
corabie, a mers pe apă şi a venit că tre Iisus.
14:30 Dar vă zâ nd vâ ntul, s-a temut şi, începâ nd
să se scufunde, a strigat, zicâ nd: Doamne, scapă -
mă !
14:31 Iar Iisus, întinzâ nd îndată mâ na, l-a apucat
şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai
îndoit?
14:32 Ş i suindu-se ei în corabie, s-a potolit
vâ ntul.
14:33 Iar cei din corabie I s-au închinat, zicâ nd:
Cu adevă rat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
14:34 Ş i, trecâ nd dincolo, au venit în pă mâ ntul
Ghenizaretului.
14:35 Ş i, cunoscâ ndu-L, oamenii locului aceluia
au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi
bolnavii.
14:36 Ş i-L rugau ca numai să se atingă de poala
hainei Lui; şi câ ţi se atingeau se vindecau.
Capitolul 15
15:1 Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus,
fariseii şi că rturarii, zicâ nd:
15:22 Ş i iată o femeie cananeiancă , din acele
15 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:2 Pentru ce ucenicii Tă i calcă datina
bă trâ nilor? Că ci nu-şi spală mâ inile câ nd
mă nâ ncă pâ ine.
15:3 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: De ce şi voi
că lcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina
voastră ?
15:4 Că ci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tată l tă u
şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe
mamă , cu moarte să se sfâ rşească .
15:5 Voi însă spuneţi: Cel care va zice tată lui să u
sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este
dă ruit lui Dumnezeu,
15:6 Acela nu va cinsti pe tată l să u sau pe mama
sa; şi aţi desfiinţat cuvâ ntul lui Dumnezeu pentru
datina voastră .
15:7 Fă ţarnicilor, bine a proorocit despre voi
Isaia, câ nd a zis:
15:8 "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar
inima lor este departe de Mine.
15:9 Ş i zadarnic Mă cinstesc ei, învă ţâ nd
învă ţă turi ce sunt porunci ale oamenilor".
15:10 Ş i chemâ nd la Sine mulţimile, le-a zis:
Ascultaţi şi înţelegeţi:
15:11 Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci
ceea ce iese din gură , aceea spurcă pe om.
15:12 Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ş tii
că fariseii, auzind cuvâ ntul, s-au scandalizat?
15:13 Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Orice ră sad pe
care nu l-a să dit Tată l Meu cel ceresc, va fi smuls
din ră dă cină .
15:14 Lă saţii pe ei; sunt că lă uze oarbe, orbilor; şi
dacă orb pe orb va că lă uzi, amâ ndoi vor că dea în
groapă .
15:15 Ş i Petru, ră spunzâ nd, I-a zis: Lă mureşte-ne
nouă pilda aceasta.
15:16 El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
15:17 Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce
în pâ ntece şi se aruncă afară ?
15:18 Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă
şi acelea spurcă pe om.
15:19 Că ci din inimă ies: gâ nduri rele, ucideri,
adultere, desfrâ nă ri, furtişaguri, mă rturii
mincinoase, hule.
15:20 Acestea sunt care spurcă pe om, dar a
mâ nca cu mâ ini nespă late nu spurcă pe om.
15:21 Ş i ieşind de acolo, a plecat Iisus în pă rţile
Tirului şi ale Sidonului.
ţinuturi, ieşind striga, zicâ nd: Miluieşte-mă ,
Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este ră u
chinuită de demon.
15:23 El însă nu i-a ră spuns nici un cuvâ nt; şi
apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicâ nd:
Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră .
15:24 Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Nu sunt trimis
decâ t că tre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
15:25 Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicâ nd:
Doamne, ajută -mă .
15:26 El însă , ră spunzâ nd, i-a zis: Nu este bine să
iei pâ inea copiilor şi s-o arunci câ inilor.
15:27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câ inii
mă nâ ncă din fă râ miturile care cad de la masa
stă pâ nilor lor.
15:28 Atunci, ră spunzâ nd, Iisus i-a zis: O, femeie,
mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi
s-a tă mă duit fiica ei în ceasul acela.
15:29 Ş i trecâ nd Iisus de acolo, a venit lâ ngă
Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut
acolo.
15:30 Ş i mulţimi multe au venit la El, avâ nd cu ei
şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus
la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
15:31 Încâ t mulţimea se minuna vă zâ nd pe muţi
vorbind, pe ciungi să nă toşi, pe şchiopi umblâ nd
şi pe orbi vă zâ nd, şi slă veau pe Dumnezeul lui
Israel.
15:32 Iar Iisus, chemâ nd la Sine pe ucenicii Să i, a
zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile
de câ nd aşteaptă lâ ngă Mine şi n-au ce să
mă nâ nce; şi să -i slobozesc flă mâ nzi nu voiesc, ca
să nu se istovească pe drum.
15:33 Ş i ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în
pustie, atâ tea pâ ini, câ t să să tură m atâ ta
mulţime?
15:34 Ş i Iisus i-a întrebat: Câ te pâ ini aveţi? Ei au
ră spuns: Şapte şi puţini peştişori.
15:35 Ş i poruncind mulţimii să şadă jos pe
pă mâ nt,
15:36 A luat cele şapte pâ ini şi peşti şi,
mulţumind, a frâ nt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii
mulţimilor.
15:37 Ş i au mâ ncat toţi şi s-au să turat şi au luat
şapte coşuri pline, cu ră mă şiţe de fă râ mituri.
15:38 Iar cei ce au mâ ncat erau ca la patru mii de
bă rbaţi, afară de copii şi de femei.
descoperit ţie aceasta, ci Tată l Meu, Cel din
16 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:39 După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a
suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.
Capitolul 16
16:1 Ş i apropiindu-se fariseii şi saducheii şi
ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
16:2 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: Câ nd se face
seară , ziceţi: Mâ ine va fi timp frumos, pentru că e
cerul roşu.
16:3 Iar dimineaţa ziceţi: Astă zi va fi furtună ,
pentru că cerul este roşu-posomorâ t.
Fă ţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar
semnele vremilor nu puteţi!
16:4 Neam viclean şi adulter cere semn şi semn
nu se va da lui, decâ t numai semnul lui Iona. Şi
lă sâ ndu-i, a plecat.
16:5 Ş i venind ucenicii pe celă lalt ţă rm, au uitat
să ia pâ ini.
16:6 Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de
aluatul fariseilor şi al saducheilor.
16:7 Iar ei cugetau în sinea lor, zicâ nd: Aceasta,
pentru că n-am luat pâ ine.
16:8 Dar Iisus, cunoscâ ndu-le gâ ndul, a zis: Ce
cugetaţi în voi înşivă , puţin credincioşilor, că n-
aţi luat pâ ine?
16:9 Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte
de cele cinci pâ ini, la cei cinci mii de oameni, şi
câ te coşuri aţi luat?
16:10 Nici de cele şapte pâ ini, la cei patru mii de
oameni, şi câ te coşuri aţi luat?
16:11 Cum nu înţelegeţi că nu despre pâ ini v-am
zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al
saducheilor.
16:12 Atunci au înţeles că nu le-a spus să se
ferească de aluatul pâ inii, ci de învă ţă tura
fariseilor şi a saducheilor.
16:13 Ş i venind Iisus în pă rţile Cezareii lui Filip,
îi întreba pe ucenicii Să i, zicâ nd: Cine zic oamenii
că sunt Eu, Fiul Omului?
16:14 Iar ei au ră spuns: Unii, Ioan Boteză torul,
alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
16:15 Ş i le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16:16 Ră spunzâ nd Simon Petru a zis: Tu eşti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
16:17 Iar Iisus, ră spunzâ nd, i-a zis: Fericit eşti
Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sâ nge ţi-au
ceruri.
16:18 Ş i Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe
această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile
iadului nu o vor birui.
16:19 Ş i îţi voi da cheile împă ră ţiei cerurilor şi
orice vei lega pe pă mâ nt va fi legat şi în ceruri, şi
orice vei dezlega pe pă mâ nt va fi dezlegat şi în
ceruri.
16:20 Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu
spună nimă nui că El este Hristosul.
16:21 De atunci a început Iisus să arate
ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la
Ierusalim şi să pă timească multe de la bă trâ ni şi
de la arhierei şi de la că rturari şi să fie ucis, şi a
treia zi să învieze.
16:22 Ş i Petru, luâ ndu-L la o parte, a început să -L
dojenească , zicâ ndu-I: Fie-Ţ i milă de Tine să nu
Ţ i se întâ mple Ţ ie aceasta.
16:23 Iar El, întorcâ ndu-se, a zis lui Petru: Mergi
înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu
cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor.
16:24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Să i: Dacă vrea
cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să -şi ia crucea şi să -Mi urmeze Mie.
16:25 Că cine va voi să -şi scape sufletul îl va
pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine
îl va afla.
16:26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va
câ ştiga lumea întreagă , iar sufletul să u îl va
pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru
sufletul să u?
16:27 Că ci Fiul Omului va să vină întru slava
Tată lui Să u, cu îngerii Să i; şi atunci va ră splă ti
fiecă ruia după faptele sale.
16:28 Adevă rat gră iesc vouă : Sunt unii din cei ce
stau aici care nu vor gusta moartea pâ nă ce nu
vor vedea pe Fiul Omului, venind în împă ră ţia Sa.
Capitolul 17
17:1 Ş i după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe
Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus
într-un munte înalt, de o parte.
17:2 Ş i S-a schimbat la faţă , înaintea lor, şi a
stră lucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-
au fă cut albe ca lumina.
17 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
17:3 Ş i iată , Moise şi Ilie s-au ară tat lor, vorbind
cu El.
17:4 Ş i, ră spunzâ nd, Petru a zis lui Iisus:
Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti,
voi face aici trei colibe: Ţ ie una, şi lui Moise una,
şi lui Ilie una.
17:5 Vorbind el încă , iată un nor luminos i-a
umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicâ nd: "Acesta
este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe
Acesta ascultaţi-L".
17:6 Ş i, auzind, ucenicii au că zut cu faţa la
pă mâ nt şi s-au spă imâ ntat foarte.
17:7 Ş i Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingâ ndu-i, le-
a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
17:8 Ş i, ridicâ ndu-şi ochii, nu au vă zut pe nimeni,
decâ t numai pe Iisus singur.
17:9 Ş i pe câ nd se coborau din munte, Iisus le-a
poruncit, zicâ nd: Nimă nui să nu spuneţi ceea ce
aţi vă zut, pâ nă câ nd Fiul Omului Se va scula din
morţi.
17:10 Ş i ucenicii L-au întrebat, zicâ nd: Pentru ce
dar zic că rturarii că trebuie să vină mai întâ i Ilie?
17:11 Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Ilie într-adevă r va
veni şi va aşeza la loc toate.
17:12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar
ei nu l-au cunoscut, ci au fă cut cu el câ te au voit;
aşa şi Fiul Omului va pă timi de la ei.
17:13 Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a
vorbit despre Ioan Boteză torul.
17:14 Ş i mergâ nd ei spre mulţime, s-a apropiat
de El un om, că zâ ndu-I în genunchi,
17:15 Ş i zicâ nd: Doamne, miluieşte pe fiul meu
că este lunatic şi pă timeşte ră u, că ci adesea cade
în foc şi adesea în apă .
17:16 Ş i l-am dus la ucenicii Tă i şi n-au putut să -l
vindece.
17:17 Iar Iisus, ră spunzâ nd, a zis: O, neam
necredincios şi îndă ră tnic, pâ nă câ nd voi fi cu
voi? Pâ nă câ nd vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici
la Mine.
17:18 Ş i Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi
copilul s-a vindecat din ceasul acela.
17:19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-
au zis de o parte: De ce noi n-am putut să -l
scoatem?
17:20 Iar Iisus le-a ră spuns: Pentru puţina
voastră credinţă . Că ci adevă rat gră iesc vouă :
Dacă veţi avea credinţă în voi câ t un gră unte de
muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută -te de
aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă
cu neputinţă .
17:21 Dar acest neam de demoni nu iese decâ t
numai cu rugă ciune şi cu post.
17:22 Pe câ nd stră bă teau Galileea, Iisus le-a
spus: Fiul Omului va să fie dat în mâ inile
oamenilor.
17:23 Ş i-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei
s-au întristat foarte!
17:24 Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de
Petru cei ce strâ ng darea (pentru Templu) şi i-au
zis: Învă ţă torul vostru nu plă teşte darea?
17:25 Ba, da! - a zis el. Dar intrâ nd în casă , Iisus
i-a luat înainte, zicâ nd: Ce ţi se pare, Simone?
Regii pă mâ ntului de la cine iau dă ri sau bir? De la
fiii lor sau de la stră ini?
17:26 El I-a zis: De la stră ini. Iisus i-a zis: Aşadar,
fiii sunt scutiţi.
17:27 Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergâ nd la
mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâ i,
ia-l, şi, deschizâ ndu-i gura, vei gă si un statir (un
ban de argint). Ia-l şi dă -l lor pentru Mine şi
pentru tine.
Capitolul 18
18:1 În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de
Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în
împă ră ţia cerurilor?
18:2 Ş i chemâ nd la Sine un prunc, l-a pus în
mijlocul lor,
18:3 Ş i a zis: Adevă rat zic vouă : De nu vă veţi
întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra
în împă ră ţia cerurilor.
18:4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul
acesta, acela este cel mai mare în împă ră ţia
cerurilor.
18:5 Ş i cine va primi un prunc ca acesta în
numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
18:6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici
care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atâ rne
de gâ t o piatră de moară şi să fie afundat în
adâ ncul mă rii.
18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că
smintelile trebuie să vină , dar vai omului aceluia
prin care vine sminteala.
18:23 De aceea, asemă natu-s-a împă ră ţia
cerurilor omului împă rat care a voit să se
18 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
18:8 Iar dacă mâ na ta sau piciorul tă u te
sminteşte, taie-l şi aruncă -l de la tine, că este bine
pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop,
decâ t, avâ nd amâ ndouă mâ inile sau amâ ndouă
picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
18:9 Ş i dacă ochiul tă u te sminteşte, scoate-l şi
aruncă -l de la tine, că mai bine este pentru tine
să intri în viaţă cu un singur ochi, decâ t, avâ nd
amâ ndoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
18:10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din
aceştia mici, că zic vouă : Că îngerii lor, în ceruri,
pururea vă d faţa Tată lui Meu, Care este în ceruri.
18:11 Că ci Fiul Omului a venit să caute şi să
mâ ntuiască pe cel pierdut.
18:12 Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută
de oi şi una din ele s-ar ră tă ci, nu va lă sa, oare, în
munţi pe cele nouă zeci şi nouă şi ducâ ndu-se va
că uta pe cea ră tă cită ?
18:13 Ş i dacă s-ar întâ mpla s-o gă sească , adevă r
gră iesc vouă că se bucură de ea mai mult decâ t
de cele nouă zeci şi nouă , care nu s-au ră tă cit.
18:14 Astfel nu este vrere înaintea Tată lui
vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-
aceştia mici.
18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tă u, mergi,
mustră -l pe el între tine şi el singur. Ş i de te va
asculta, ai câ ştigat pe fratele tă u.
18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul
sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se
statornicească tot cuvâ ntul.
18:17 Ş i de nu-i va asculta pe ei, spune-l
Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică , să -
ţi fie ţie ca un pă gâ n şi vameş.
18:18 Adevă rat gră iesc vouă : Oricâ te veţi lega pe
pă mâ nt, vor fi legate şi în cer, şi oricâ te veţi
dezlega pe pă mâ nt, vor fi dezlegate şi în cer.
18:19 Iară şi gră iesc vouă că , dacă doi dintre voi
se vor învoi pe pă mâ nt în privinţa unui lucru pe
care îl vor cere, se va da lor de că tre Tată l Meu,
Care este în ceruri.
18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în
numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
18:21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis:
Doamne, de câ te ori va greşi faţă de mine fratele
meu şi-i voi ierta lui? Oare pâ nă de şapte ori?
18:22 Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie pâ nă de şapte ori,
ci pâ nă de şaptezeci de ori câ te şapte.
socotească cu slugile sale.
18:24 Ş i, începâ nd să se socotească cu ele, i s-a
adus un datornic cu zece mii de talanţi.
18:25 Dar neavâ nd el cu ce să plă tească , stă pâ nul
să u a poruncit să fie vâ ndut el şi femeia şi copii şi
pe toate câ te le are, ca să se plă tească .
18:26 Deci, că zâ ndu-i în genunchi, sluga aceea i
se închina, zicâ nd: Doamne, îngă duieşte-mă şi-ţi
voi plă ti ţie tot.
18:27 Iar stă pâ nul slugii aceleia, milostivindu-se
de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
18:28 Dar, ieşind, sluga aceea a gă sit pe unul
dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută
de dinari. Ş i punâ nd mâ na pe el, îl sugruma
zicâ nd: Plă teşte-mi ce eşti dator.
18:29 Deci, că zâ nd cel ce era slugă ca şi el, îl ruga
zicâ nd: Îngă duieşte-mă şi îţi voi plă ti.
18:30 Iar el nu voia, ci, mergâ nd, l-a aruncat în
închisoare, pâ nă ce va plă ti datoria.
18:31 Iar celelalte slugi, vă zâ nd deci cele
petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus
stă pâ nului toate cele întâ mplate.
18:32 Atunci, chemâ ndu-l stă pâ nul să u îi zise:
Slugă vicleană , toată datoria aceea ţi-am iertat-o,
fiindcă m-ai rugat.
18:33 Nu se că dea, oare, ca şi tu să ai milă de cel
împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut
milă de tine?
18:34 Ş i mâ niindu-se stă pâ nul lui, l-a dat pe
mâ na chinuitorilor, pâ nă ce-i va plă ti toată
datoria.
18:35 Tot aşa şi Tată l Meu cel ceresc vă va face
vouă , dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui să u - din
inimile voastre.
Capitolul 19
19:1 Iar după ce Iisus a sfâ rşit cuvintele acestea,
a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii,
dincolo de Iordan.
19:2 Ş i au mers după El mulţimi multe şi i-a
vindecat pe ei acolo.
19:3 Ş i s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi
zicâ nd: Se cuvine, oare, omului să -şi lase femeia
sa, pentru orice pricină ?
19:21 Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desă vâ rşit,
du-te, vinde averea ta, dă -o să racilor şi vei avea
comoară în cer; după aceea, vino şi urmează -Mi.
19 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
19:4 Ră spunzâ nd, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a
fă cut de la început i-a fă cut bă rbat şi femeie?
19:5 Ş i a zis: Pentru aceea va lă sa omul pe tată l
să u şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor
fi amâ ndoi un trup.
19:6 Aşa încâ t nu mai sunt doi, ci un trup. Deci,
ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă .
19:7 Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a
poruncit să -i dea carte de despă rţire şi să o lase?
19:8 El le-a zis: Pentru învâ rtoşarea inimii
voastre, v-a dat voie Moise să lă saţi pe femeile
voastre, dar din început nu a fost aşa.
19:9 Iar Eu zic vouă că oricine va lă sa pe femeia
sa, în afară de pricină de desfrâ nare, şi se va
însura cu alta, să vâ rşeşte adulter; şi cine s-a
însurat cu cea lă sată să vâ rşeşte adulter.
19:10 Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina
omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
19:11 Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvâ ntul
acesta, ci aceia că rora le este dat.
19:12 Că sunt fameni care s-au nă scut aşa din
pâ ntecele mamei lor; sunt fameni pe care
oamenii i-au fă cut fameni, şi sunt fameni care s-
au fă cut fameni pe ei înşişi, pentru împă ră ţia
cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă .
19:13 Atunci I s-au adus copii, ca să -şi pună
mâ inile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi
certau.
19:14 Iar Iisus a zis: Lă saţi copiii şi nu-i opriţi să
vină la Mine, că a unora ca aceştia este împă ră ţia
cerurilor.
19:15 Ş i punâ ndu-Ş i mâ inile peste ei, S-a dus de
acolo.
19:16 Ş i, iată , venind un tâ nă r la El, I-a zis:
Bunule Învă ţă tor, ce bine să fac, ca să am viaţa
veşnică ?
19:17 Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu
este bun decâ t numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei
să intri în viaţă , pă zeşte poruncile.
19:18 El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi,
să nu să vâ rşeşti adulter, să nu furi, să nu
mă rturiseşti strâ mb;
19:19 Cinsteşte pe tată l tă u şi pe mama ta şi să
iubeşti pe aproapele tă u ca pe tine însuţi.
19:20 Zis-a lui tâ nă rul: Toate acestea le-am pă zit
din copilă ria mea. Ce-mi mai lipseşte?
19:22 Ci, auzind cuvâ ntul acesta, tâ nă rul a plecat
întristat, că ci avea multe avuţii.
19:23 Iar Iisus a zis ucenicilor Să i: Adevă rat zic
vouă că un bogat cu greu va intra în împă ră ţia
cerurilor.
19:24 Ş i iară şi zic vouă că mai lesne este să
treacă că mila prin urechile acului, decâ t să intre
un bogat în împă ră ţia lui Dumnezeu.
19:25 Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicâ nd:
Dar cine poate să se mâ ntuiască ?
19:26 Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni
aceasta e cu neputinţă , la Dumnezeu însă toate
sunt cu putinţă .
19:27 Atunci Petru, ră spunzâ nd, I-a zis: Iată noi
am lă sat toate şi Ţ i-am urmat Ţ ie. Cu noi oare ce
va fi?
19:28 Iar Iisus le-a zis: Adevă rat zic vouă că voi
cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, câ nd
Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi
şedea şi voi pe două sprezece tronuri, judecâ nd
cele două sprezece seminţii ale lui Israel.
19:29 Ş i oricine a lă sat case sau fraţi, sau surori,
sau tată , sau mamă , sau femeie, sau copii, sau
ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi
şi va moşteni viaţa veşnică .
19:30 Ş i mulţi dintâ i vor fi pe urmă , şi cei de pe
urmă vor fi întâ i.
Capitolul 20
20:1 Că ci împă ră ţia cerurilor este asemenea unui
om stă pâ n de casă , care a ieşit dis-de-dimineaţă
să tocmească lucră tori pentru via sa.
20:2 Ş i învoindu-se cu lucră torii cu un dinar pe
zi, i-a trimis în via sa.
20:3 Ş i ieşind pe la ceasul al treilea, a vă zut pe
alţii stâ nd în piaţă fă ră lucru.
20:4 Ş i le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va învia.
va fi cu dreptul, vă voi da.
20:5 Iar ei s-au dus. Ieşind iară şi pe la ceasul al Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinâ ndu-se şi
şaselea şi al nouă lea, a fă cut tot aşa.
20:6 Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a gă sit 20:21 Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca
pe alţii, stâ nd fă ră lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi
aici toată ziua fă ră lucru?
şedea de-a dreapta şi de-a stâ nga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregă tit
20 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
20:7 Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit.
Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu
dreptul veţi lua.
20:8 Fă câ ndu-se seară , stă pâ nul viei a zis că tre
îngrijitorul să u: Cheamă pe lucră tori şi dă -le
plata, începâ nd de cei din urmă pâ nă la cei
dintâ i.
20:9 Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au
luat câ te un dinar.
20:10 Ş i venind cei dintâ i, au socotit că vor lua
mai mult, dar au luat şi ei tot câ te un dinar.
20:11 Ş i după ce au luat, câ rteau împotriva
stă pâ nului casei,
20:12 Zicâ nd: Aceştia de pe urmă au fă cut un
ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus
greutatea zilei şi arşiţa.
20:13 Iar el, ră spunzâ nd, a zis unuia dintre ei:
Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai
învoit cu mine un dinar?
20:14 Ia ce este al tă u şi pleacă . Voiesc să dau
acestuia de pe urmă ca şi ţie.
20:15 Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu
ale mele? Sau ochiul tă u este ră u, pentru că eu
sunt bun?
20:16 Astfel vor fi cei de pe urmă întâ i şi cei
dintâ i pe urmă , că mulţi sunt chemaţi, dar puţini
aleşi.
20:17 Ş i suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o
parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor,
pe cale:
20:18 Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va
fi dat pe mâ na arhiereilor şi a că rturarilor, şi-L
vor osâ ndi la moarte;
20:19 Ş i Îl vor da pe mâ na pă gâ nilor, ca să -L
batjocorească şi să -L ră stignească , dar a treia zi
20:20 Atunci a venit la El mama fiilor lui
cerâ nd ceva de la El.
altul de-a stâ nga Ta, întru împă ră ţia Ta.
20:22 Dar Iisus, ră spunzâ nd, a zis: Nu ştiţi ce
cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi
bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă
botezaţi? Ei I-au zis: Putem.
20:23 Ş i El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu
botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a
de că tre Tată l Meu. 21:6 Mergâ nd deci ucenicii şi fă câ nd după cum
20:24 Ş i auzind cei zece s-au mâ niat pe cei doi le-a poruncit Iisus,
fraţi. 21:7 Au adus asina şi mâ nzul şi deasupra lor şi-
20:25 Dar Iisus, chemâ ndu-i la Sine, a zis: Ştiţi că au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
ocâ rmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei 21:8 Ş i cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau
mari le stă pâ nesc. hainele pe cale, iar alţii tă iau ramuri din copaci şi
20:26 Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi le aşterneau pe cale,
va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. 21:9 Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi
20:27 Ş i care între voi va vrea să fie întâ iul să vă care veneau după El strigau zicâ nd: Osana Fiului
fie vouă slugă , lui David; binecuvâ ntat este Cel ce vine întru
20:28 După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se numele Domnului! Osana întru cei de sus!
slujească , ci ca să slujească El şi să -Ş i dea sufletul21:10 Ş i intrâ nd El în Ierusalim, toată cetatea s-a
ră scumpă rare pentru mulţi. cutremurat, zicâ nd: Cine este Acesta?
20:29 Ş i plecâ nd ei din Ierihon, mulţime mare 21:11 Iar mulţimile ră spundeau: Acesta este
venea în urma Lui. Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
20:30 Ş i iată doi orbi, care şedeau lâ ngă drum, 21:12 Ş i a intrat Iisus în templu şi a alungat pe
auzind că trece Iisus, au strigat, zicâ nd: Miluieşte- toţi cei ce vindeau şi cumpă rau în templu şi a
ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! ră sturnat mesele schimbă torilor de bani şi
20:31 Dar mulţimea îi certa ca să tacă ; ei însă şi scaunele celor care vindeau porumbei.
mai tare strigau, zicâ nd: Miluieşte-ne pe noi, 21:13 Ş i a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de
Doamne, Fiul lui David. rugă ciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de
20:32 Ş i Iisus, stâ nd, i-a chemat şi le-a zis: Ce tâ lhari!"
voiţi să vă fac? 21:14 Ş i au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi
20:33 Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii şi i-a fă cut să nă toşi.
noştri. 21:15 Ş i vă zâ nd arhiereii şi că rturarii minunile
20:34 Ş i fă câ ndu-I-se milă , Iisus S-a atins de ochii pe care le fă cuse şi pe copiii care strigau în
lor, şi îndată au vă zut şi I-au urmat Lui. templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au
mâ niat,
21:16 Ş i I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a
Capitolul 21 zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura
copiilor şi a celor ce sug Ţ i-ai pregă tit laudă ?
21:1 Iar câ nd s-au apropiat de Ierusalim şi au
venit la Betfaghe la Muntele Mă slinilor, atunci 21:17 Ş i lă sâ ndu-i, a ieşit afară din cetate la
Iisus a trimis pe doi ucenici, Betania, şi noaptea a ră mas acolo.
21:2 Zicâ ndu-le: Mergeţi în satul care este 21:18 Dimineaţa, a doua zi, pe câ nd se întorcea
înaintea voastră şi îndată veţi gă si o asină legată în cetate, a flă mâ nzit;
şi un mâ nz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la 21:19 Ş i vă zâ nd un smochin lâ ngă cale, S-a dus la
Mine. el, dar n-a gă sit nimic în el decâ t numai frunze, şi
21:3 Ş i dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că - a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din
I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată . tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată .
21:4 Iar acestea toate s-au fă cut, ca să se 21:20 Vă zâ nd aceasta, ucenicii s-au minunat,
împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zicâ nd: Cum s-a uscat smochinul îndată ?
zice: 21:21 Iar Iisus, ră spunzâ nd, le-a zis: Adevă rat
21:5 "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împă ratul tă u gră iesc vouă : Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi
vine la tine blâ nd şi şezâ nd pe asină , pe mâ nz, fiul îndoi, veţi face nu numai ce s-a fă cut cu
celei de sub jug". smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice:
Ridică -te şi aruncă -te în mare, va fi aşa.
21:22 Ş i toate câ te veţi cere, rugâ ndu-vă cu
credinţă , veţi primi.
21:23 Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe câ nd învă ţa, arhiereii şi bă trâ nii
21 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Ş i
cine Ţ i-a dat puterea aceasta?
21:24 Ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Vă voi întreba
şi Eu pe voi un cuvâ nt, pe care, de Mi-l veţi spune,
şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
21:25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer
sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine,
zicâ nd: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce,
dar, n-aţi crezut lui?
21:26 Iar de vom zice: De la oameni, ne temem
de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de
prooroc.
21:27 Ş i ră spunzâ nd ei lui Iisus, au zis: Nu ştim.
Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac
acestea.
21:28 Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Ş i,
ducâ ndu-se la cel dintâ i, i-a zis: Fiule, du-te astă zi
şi lucrează în via mea.
21:29 Iar el, ră spunzâ nd, a zis: Mă duc, Doamne,
şi nu s-a dus.
21:30 Mergâ nd la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta,
ră spunzâ nd, a zis: Nu vreau, apoi că indu-se, s-a
dus.
21:31 Care dintr-aceştia doi a fă cut voia Tată lui?
Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus:
Adevă rat gră iesc vouă că vameşii şi desfrâ natele
merg înaintea voastră în împă ră ţia lui
Dumnezeu.
21:32 Că ci a venit Ioan la voi în calea dreptă ţii şi
n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrâ natele au
crezut, iar voi aţi vă zut şi nu v-aţi că it nici după
aceea, ca să credeţi în el.
21:33 Ascultaţi altă pildă : Era un om oarecare
stă pâ n al casei sale, care a să dit vie. A
împrejmuit-o cu gard, a să pat în ea teasc, a clă dit
un turn şi a dat-o lucră torilor, iar el s-a dus
departe.
21:34 Câ nd a sosit timpul roadelor, a trimis pe
slugile sale la lucră tori, ca să -i ia roadele.
21:35 Dar lucră torii, punâ nd mâ na pe slugi, pe
una au bă tut-o, pe alta au omorâ t-o, iar pe alta au
ucis-o cu pietre.
21:36 Din nou a trimis alte slugi, mai multe decâ t
cele dintâ i, şi au fă cut cu ele tot aşa.
21:37 La urmă , a trimis la ei pe fiul să u zicâ nd: Se
vor ruşina de fiul meu.
22 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
21:38 Iar lucră torii viei, vă zâ nd pe fiul, au zis
între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să -l
omorâ m şi să avem noi moştenirea lui.
21:39 Ş i, punâ nd mâ na pe el, l-au scos afară din
vie şi l-au ucis.
21:40 Deci, câ nd va veni stă pâ nul viei, ce va face
acelor lucră tori?
21:41 I-au ră spuns: Pe aceşti ră i, cu ră u îi va
pierde, iar via o va da altor lucră tori, care vor da
roadele la timpul lor.
21:42 Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în
Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,
aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la
Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în
ochii noştri"?
21:43 De aceea vă spun că împă ră ţia lui
Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului
care va face roadele ei.
21:44 Cine va că dea pe piatra aceasta se va
sfă râ ma, iar pe cine va că dea îl va strivi.
21:45 Iar arhiereii şi fariseii, ascultâ nd pildele
Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
21:46 Ş i că utâ nd să -L prindă , s-au temut de
popor pentru că Îl socotea prooroc.
Capitolul 22
22:1 Ş i, ră spunzâ nd, Iisus a vorbit iară şi în pilde,
zicâ ndu-le:
22:2 Împă ră ţia cerurilor asemă natu-s-a omului
împă rat care a fă cut nuntă fiului să u.
22:3 Ş i a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei
poftiţi la nuntă , dar ei n-au voit să vină .
22:4 Iară şi a trimis alte slugi, zicâ nd: Spuneţi
celor chemaţi: Iată , am pregă tit ospă ţul meu;
juncii mei şi cele îngră şate s-au junghiat şi toate
sunt gata. Veniţi la nuntă .
22:5 Dar ei, fă ră să ţină seama, s-au dus: unul la
ţarina sa, altul la neguţă toria lui;
22:6 Iar ceilalţi, punâ nd mâ na pe slugile lui, le-au
batjocorit şi le-au ucis.
22:7 Ş i auzind împă ratul de acestea, s-a umplut
de mâ nie, şi trimiţâ nd oştile sale, a nimicit pe
ucigaşii aceia şi cetă ţii lor i-au dat foc.
22:8 Apoi a zis că tre slugile sale: Nunta este gata,
dar cei poftiţi n-au fost vrednici.
22:9 Mergeţi deci la ră spâ ntiile drumurilor şi pe
câ ţi veţi gă si, chemaţi-i la nuntă .
22:10 Ş i ieşind slugile acelea la drumuri, au
adunat pe toţi câ ţi i-au gă sit, şi ră i şi buni, şi s-a
umplut casa nunţii cu oaspeţi.
22:11 Iar intrâ nd împă ratul ca să privească pe
oaspeţi, a vă zut acolo un om care nu era îmbră cat
în haină de nuntă ,
22:12 Ş i i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fă ră
haină de nuntă ? El însă a tă cut.
22:13 Atunci împă ratul a zis slugilor: Legaţi-l de
picioare şi de mâ ini şi aruncaţi-l în întunericul cel
mai din afară . Acolo va fi plâ ngerea şi scrâ şnirea
dinţilor.
22:14 Că ci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
22:15 Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca
să -L prindă pe El în cuvâ nt.
22:16 Ş i au trimis la El pe ucenicii lor, împreună
cu irodianii, zicâ nd: Învă ţă torule, ştim că eşti
omul adevă rului şi întru adevă r înveţi calea lui
Dumnezeu şi nu-Ţ i pasă de nimeni, pentru că nu
cauţi la faţa oamenilor.
22:17 Spune-ne deci nouă : Ce Ţ i se pare? Se
cuvine să dă m dajdie Cezarului sau nu?
22:18 Iar Iisus, cunoscâ nd viclenia lor, le-a
ră spuns: Ce Mă ispitiţi, fă ţarnicilor?
22:19 Ară taţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus
un dinar.
22:20 Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi
inscripţia de pe el?
22:21 Ră spuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis
lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului
şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22:22 Auzind aceasta, s-au minunat şi, lă sâ ndu-L,
s-au dus.
22:23 În ziua aceea, s-au apropiat de El
saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au
întrebat,
22:24 Zicâ nd: Învă ţă torule, Moise a zis: Dacă
cineva moare neavâ nd copii, fratele lui să ia de
soţie pe cea vă duvă şi să ridice urmaşi fratelui
să u.
22:25 Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâ i s-
a însurat şi a murit şi, neavâ nd urmaş, a lă sat pe
femeia sa fratelui să u.
22:26 Asemenea şi al doilea şi al treilea, pâ nă la
al şaptelea.
22:27 În urma tuturor a murit şi femeia.
22:28 La înviere, deci, a că rui dintre cei şapte va
fi femeia? Că ci toţi au avut-o de soţie.
23 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
22:29 Ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Vă ră tă ciţi
neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
22:30 Că ci la înviere, nici nu se însoară , nici nu
se mă rită , ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
22:31 Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit
ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicâ nd:
22:32 "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu
este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
22:33 Iar mulţimile, ascultâ ndu-L, erau uimite de
învă ţă tura Lui.
22:34 Ş i auzind fariseii că a închis gura
saducheilor, s-au adunat laolaltă .
22:35 Unul dintre ei, învă ţă tor de Lege,
ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
22:36 Învă ţă torule, care poruncă este mai mare
în Lege?
22:37 El i-a ră spuns: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tă u, cu toată inima ta, cu tot sufletul
tă u şi cu tot cugetul tă u.
22:38 Aceasta este marea şi întâ ia poruncă .
22:39 Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe
aproapele tă u ca pe tine însuţi.
22:40 În aceste două porunci se cuprind toată
Legea şi proorocii.
22:41 Ş i fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,
22:42 Zicâ nd: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui
Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
22:43 Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl
numeşte pe El Domn? - zicâ nd:
22:44 "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a
dreapta Mea, pâ nă ce voi pune pe vră jmaşii Tă i
aşternut picioarelor Tale".
22:45 Deci dacă David Îl numeşte pe El domn,
cum este fiu al lui?
22:46 Ş i nimeni nu putea să -I ră spundă cuvâ nt şi
nici n-a mai îndră znit cineva, din ziua aceea, să -L
mai întrebe.
Capitolul 23
23:1 Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor
Să i,
23:2 Zicâ nd: Că rturarii şi fariseii au şezut în
scaunul lui Moise;
23:3 Deci toate câ te vă vor zice vouă , faceţi-le şi 23:21 Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el
pă ziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, şi pe Cel care locuieşte în el.
dar nu fac. 23:22 Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui
23:4 Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu 23:23 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
degetul nu voiesc să le mişte. fă ţarnici! Că daţi zeciuială din izmă , din mă rar şi
23:5 Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de din chimen, dar aţi lă sat pă rţile mai grele ale
oameni; că ci îşi lă ţesc filacteriile şi îşi mă resc Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea
ciucurii de pe poale. trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lă saţi
23:6 Ş i le place să stea în capul mesei la ospeţe şi 23:24 Că lă uze oarbe care strecuraţi ţâ nţarul şi
în bă ncile dintâ i, în sinagogi, înghiţiţi că mila!
23:7 Ş i să li se plece lumea în pieţe şi să fie 23:25 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
numiţi de oameni: Rabi. fă ţarnici! Că voi cură ţiţi partea din afară a
23:8 Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este paharului şi a blidului, iar înă untru sunt pline de
Învă ţă torul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi ră pire şi de lă comie.
fraţi. 23:26 Fariseule orb! Cură ţă întâ i partea
23:9 Ş i tată al vostru să nu numiţi pe pă mâ nt, că dină untru a paharului şi a blidului, ca să fie
Tată l vostru unul este, Cel din ceruri. curată şi cea din afară .
23:10 Nici învă ţă tori să nu vă numiţi, că 23:27 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
Învă ţă torul vostru este unul: Hristos. fă ţarnici! Că semă naţi cu mormintele cele
23:11 Ş i care este mai mare între voi să fie vă ruite, care pe din afară se arată frumoase,
slujitorul vostru. înă untru însă sunt pline de oase de morţi şi de
toată necură ţia.
23:12 Cine se va înă lţa pe sine se va smeri, şi
cine se va smeri pe sine se va înă lţa. 23:28 Aşa şi voi, pe din afară vă ară taţi drepţi
oamenilor, înă untru însă sunteţi plini de
23:13 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor fă ţă rnicie şi de fă ră delege.
fă ţarnici! Că închideţi împă ră ţia cerurilor
înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei 23:29 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
ce vor să intre nu-i lă saţi. fă ţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi
împodobiţi pe ale drepţilor,
23:14 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
fă ţarnici! Că mâ ncaţi casele vă duvelor şi cu 23:30 Ş i ziceţi: De am fi fost noi în zilele
fă ţă rnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai pă rinţilor noştri, n-am fi fost pă rtaşi cu ei la
multă osâ ndă veţi lua. vă rsarea sâ ngelui proorocilor.
23:15 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor 23:31 Astfel, dar, mă rturisiţi voi înşivă că sunteţi
fă ţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi fă cut, îl faceţi fiu al 23:32 Dar voi întreceţi mă sura pă rinţilor voştri!
gheenei şi îndoit decâ t voi. 23:33 Ş erpi, pui de vipere, cum veţi scă pa de
23:16 Vai vouă , că lă uze oarbe, care ziceţi: Cel ce osâ nda gheenei?
se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar 23:34 De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi
cel ce se va jura pe aurul templului este legat. înţelepţi şi că rturari; dintre ei veţi ucide şi veţi
23:17 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau ră stigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi
templul care sfinţeşte aurul? urmă ri din cetate în cetate,
23:18 Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu 23:35 Ca să cadă asupra voastră tot sâ ngele
nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul drepţilor ră spâ ndit pe pă mâ nt, de la sâ ngele
ce este deasupra altarului este legat. dreptului Abel, pâ nă la sâ ngele lui Zaharia, fiul lui
23:19 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
altarul care sfinţeşte darul? 23:36 Adevă rat gră iesc vouă , vor veni acestea
23:20 Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi toate asupra acestui neam.
pe toate câ te sunt deasupra lui.
23:37 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de
24 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
câ te ori am voit să adun pe fiii tă i, după cum
adună pasă rea puii să i sub aripi, dar nu aţi voit.
23:38 Iată , casa voastră vi se lasă pustie;
23:39 Că ci vă zic vouă : De acum nu Mă veţi mai
vedea, pâ nă câ nd nu veţi zice: Binecuvâ ntat este
Cel ce vine întru numele Domnului.
Capitolul 24
24:1 Ş i ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au
apropiat de el ucenicii Lui, ca să -I arate clă dirile
templului.
24:2 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: Vedeţi toate
acestea? Adevă rat gră iesc vouă : Nu va ră mâ ne
aici piatră pe piatră , care să nu se risipească .
24:3 Ş i şezâ nd El pe Muntele Mă slinilor, au venit
la El ucenicii, de o parte, zicâ nd: Spune nouă câ nd
vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al
sfâ rşitului veacului?
24:4 Ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă
amă gească cineva.
24:5 Că ci mulţi vor veni în numele Meu, zicâ nd:
Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amă gi.
24:6 Ş i veţi auzi de ră zboaie şi de zvonuri de
ră zboaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, că ci
trebuie să fie toate, dar încă nu este sfâ rşitul.
24:7 Că ci se va ridica neam peste neam şi
împă ră ţie peste împă ră ţie şi va fi foamete şi
ciumă şi cutremure pe alocuri.
24:8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
24:9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă
vor ucide şi veţi fi urâ ţi de toate neamurile
pentru numele Meu.
24:10 Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde
unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
24:11 Ş i mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi
vor amă gi pe mulţi.
24:12 Iar din pricina înmulţirii fă ră delegii,
iubirea multora se va ră ci.
24:13 Dar cel ce va ră bda pâ nă sfâ rşit, acela se va
mâ ntui.
24:14 Ş i se va propovă dui această Evanghelie a
împă ră ţiei în toată lumea spre mă rturie la toate
neamurile; şi atunci va veni sfâ rşitul.
25 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
24:15 Deci, câ nd veţi vedea urâ ciunea pustiirii ce
s-a zis prin Daniel proorocul, stâ nd în locul cel
sfâ nt - cine citeşte să înţeleagă -
24:16 Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
24:17 Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să -
şi ia lucrurile din casă .
24:18 Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă
înapoi, ca să -şi ia haina.
24:19 Vai de cele însă rcinate şi de cele ce vor
ală pta în zilele acelea!
24:20 Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna,
nici sâ mbă ta.
24:21 Că ci va fi atunci strâ mtorare mare, cum n-
a fost de la începutul lumii pâ nă acum şi nici nu
va mai fi.
24:22 Ş i de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai
scă pa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor
scurta acele zile.
24:23 Atunci, de vă va zice cineva: Iată , Mesia
este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24:24 Că ci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi
prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar
minuni, ca să amă gească , de va fi cu putinţă , şi pe
cei aleşi.
24:25 Iată , v-am spus de mai înainte.
24:26 Deci, de vă vor zice vouă : Iată este în
pustie, să nu ieşiţi; iată este în că mă ri, să nu
credeţi.
24:27 Că ci precum fulgerul iese de la ră să rit şi se
arată pâ nă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
Omului.
24:28 Că ci unde va fi stâ rvul, acolo se vor aduna
vulturii.
24:29 Iar îndată după strâ mtorarea acelor zile,
soarele se va întuneca şi luna nu va mai da
lumina ei, iar stelele vor că dea din cer şi puterile
cerurilor se vor zgudui.
24:30 Atunci se va ară ta pe cer semnul Fiului
Omului şi vor plâ nge toate neamurile pă mâ ntului
şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii
cerului, cu putere şi cu slavă multă .
24:31 Ş i va trimite pe îngerii Să i, cu sunet mare
de trâ mbiţă , şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din
cele patru vâ nturi, de la marginile cerurilor pâ nă
la celelalte margini.
24:32 Învă ţaţi de la smochin pilda: Câ nd mlă diţa
lui se face fragedă şi odră sleşte frunze, cunoaşteţi
că vara e aproape.
24:33 Asemenea şi voi, câ nd veţi vedea toate
acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
24:34 Adevă rat gră iesc vouă că nu va trece
neamul acesta, pâ nă ce nu vor fi toate acestea.
24:35 Cerul şi pă mâ ntul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece.
24:36 Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu
ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tată l.
24:37 Ş i precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi
venirea Fiului Omului.
24:38 Că ci precum în zilele acelea dinainte de
potop, oamenii mâ ncau şi beau, se însurau şi se
mă ritau, pâ nă în ziua câ nd a intrat Noe în
corabie,
24:39 Ş i n-au ştiut pâ nă ce a venit potopul şi i-a
luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
24:40 Atunci, din doi care vor fi în ţarină , unul se
va lua şi altul se va lă sa.
24:41 Din două care vor mă cina la moară , una se
va lua şi alta se va lă sa.
24:42 Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine
Domnul vostru.
24:43 Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stă pâ nul
casei la ce strajă din noapte vine furul, ar
priveghea şi n-ar lă sa să i se spargă casa.
24:44 De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care
nu gâ ndiţi Fiul Omului va veni.
24:45 Cine, oare, este sluga credincioasă şi
înţeleaptă pe care a pus-o stă pâ nul peste slugile
sale, ca să le dea hrană la timp?
24:46 Fericită este sluga aceea, pe care venind
stă pâ nul să u, o va afla fă câ nd aşa.
24:47 Adevă rat zic vouă că peste toate avuţiile
sale o va pune.
24:48 Iar dacă acea slugă , rea fiind, va zice în
inima sa: Stă pâ nul meu întâ rzie,
24:49 Ş i va începe să bată pe cei ce slujesc
împreună cu el, să mă nâ nce şi să bea cu beţivii,
24:50 Veni-va stă pâ nul slugii aceleia în ziua câ nd
nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
24:51 Ş i o va tă ia din dregă torie şi partea ei o va
pune cu fă ţarnicii. Acolo va fi plâ ngerea şi
scrâ şnirea dinţilor.
Capitolul 25
cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am
26 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
25:1 Împă ră ţia cerurilor se va asemă na cu zece
fecioare, care luâ nd candelele lor, au ieşit în
întâ mpinarea mirelui.
25:2 Cinci însă dintre ele erau fă ră minte, iar
cinci înţelepte.
25:3 Că ci cele fă ră minte, luâ nd candelele, n-au
luat cu sine untdelemn.
25:4 Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase,
odată cu candelele lor.
25:5 Dar mirele întâ rziind, au aţipit toate şi au
adormit.
25:6 Iar la miezul nopţii s-a fă cut strigare: Iată ,
mirele vine! Ieşiţi întru întâ mpinarea lui!
25:7 Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi
au împodobit candelele lor.
25:8 Ş i cele fă ră minte au zis că tre cele înţelepte:
Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting
candelele noastre.
25:9 Dar cele înţelepte le-au ră spuns, zicâ nd: Nu,
ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici
vouă . Mai bine mergeţi la cei ce vâ nd şi
cumpă raţi pentru voi.
25:10 Deci plecâ nd ele ca să cumpere, a venit
mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă
şi uşa s-a închis.
25:11 Iar mai pe urmă , au sosit şi celelalte
fecioare, zicâ nd: Doamne, Doamne, deschide-ne
nouă .
25:12 Iar el, ră spunzâ nd, a zis: Adevă rat zic
vouă : Nu vă cunosc pe voi.
25:13 Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua,
nici ceasul câ nd vine Fiul Omului.
25:14 Ş i mai este ca un om care, plecâ nd departe,
şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mâ nă avuţia sa.
25:15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia
unul, fiecă ruia după puterea lui şi a plecat.
25:16 Îndată , mergâ nd, cel ce luase cinci talanţi a
lucrat cu ei şi a câ ştigat alţi cinci talanţi.
25:17 De asemenea şi cel cu doi a câ ştigat alţi
doi.
25:18 Iar cel ce luase un talant s-a dus, a să pat o
groapă în pă mâ nt şi a ascuns argintul stă pâ nului
să u.
25:19 După multă vreme a venit şi stă pâ nul
acelor slugi şi a fă cut socoteala cu ele.
25:20 Ş i apropiindu-se cel care luase cinci
talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicâ nd: Doamne,
câ ştigat cu ei.
25:21 Zis-a lui stă pâ nul: Bine, slugă bună şi
credincioasă , peste puţine ai fost credincioasă ,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria
domnului tă u.
25:22 Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis:
Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi
am câ ştigat cu ei.
25:23 Zis-a lui stă pâ nul: Bine, slugă bună şi
credincioasă , peste puţine ai fost credincioasă ,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria
domnului tă u.
25:24 Apropiindu-se apoi şi cel care primise un
talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om
aspru, care seceri unde n-ai semă nat şi aduni de
unde n-ai împră ştiat.
25:25 Ş i temâ ndu-mă , m-am dus de am ascuns
talantul tă u în pă mâ nt; iată ai ce este al tă u.
25:26 Ş i ră spunzâ nd stă pâ nul să u i-a zis: Slugă
vicleană şi leneşă , ştiai că secer unde n-am
semă nat şi adun de unde n-am împră ştiat?
25:27 Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la
zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu
dobâ ndă .
25:28 Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce
are zece talanţi.
25:29 Că ci tot celui ce are i se va da şi-i va
prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
25:30 Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru
întunericul cel mai din afară . Acolo va fi
plâ ngerea şi scrâ şnirea dinţilor.
25:31 Câ nd va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi
toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul
slavei Sale.
25:32 Ş i se vor aduna înaintea Lui toate
neamurile şi-i va despă rţi pe unii de alţii, precum
desparte pă storul oile de capre.
25:33 Ş i va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele
de-a stâ nga.
25:34 Atunci va zice Împă ratul celor de-a
dreapta Lui: Veniţi, binecuvâ ntaţii Tată lui Meu,
moşteniţi împă ră ţia cea pregă tită vouă de la
întemeierea lumii.
25:35 Că ci flă mâ nd am fost şi Mi-aţi dat să
mă nâ nc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau;
stră in am fost şi M-aţi primit;
26:7 S-a apropiat de El o femeie, avâ nd un
alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe
27 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
25:36 Gol am fost şi M-aţi îmbră cat; bolnav am
fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi
venit la Mine.
25:37 Atunci drepţii Îi vor ră spunde, zicâ nd:
Doamne, câ nd Te-am vă zut flă mâ nd şi Te-am
hră nit? Sau însetat şi Ţ i-am dat să bei?
25:38 Sau câ nd Te-am vă zut stră in şi Te-am
primit, sau gol şi Te-am îmbră cat?
25:39 Sau câ nd Te-am vă zut bolnav sau în
temniţă şi am venit la Tine?
25:40 Iar Împă ratul, ră spunzâ nd, va zice că tre ei:
Adevă rat zic vouă , întrucâ t aţi fă cut unuia dintr-
aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi fă cut.
25:41 Atunci va zice şi celor de-a stâ nga: Duceţi-
vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic,
care este gă tit diavolului şi îngerilor lui.
25:42 Că ci flă mâ nd am fost şi nu Mi-aţi dat să
mă nâ nc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
25:43 Stră in am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu
M-aţi îmbră cat; bolnav şi în temniţă , şi nu M-aţi
cercetat.
25:44 Atunci vor ră spunde şi ei, zicâ nd: Doamne,
câ nd Te-am vă zut flă mâ nd, sau însetat, sau
stră in, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţ i-
am slujit?
25:45 El însă le va ră spunde, zicâ nd: Adevă rat
zic vouă : Întrucâ t nu aţi fă cut unuia dintre aceşti
prea mici, nici Mie nu Mi-aţi fă cut.
25:46 Ş i vor merge aceştia la osâ ndă veşnică , iar
drepţii la viaţă veşnică .
Capitolul 26
26:1 Iar după ce a sfâ rşit toate aceste cuvinte, a
zis Iisus că tre ucenicii Să i:
26:2 Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul
Omului va fi dat să fie ră stignit.
26:3 Atunci arhiereii şi bă trâ nii poporului s-au
adunat în curtea arhiereului, care se numea
Caiafa.
26:4 Ş i împreună s-au sfă tuit ca să prindă pe
Iisus, cu vicleşug, şi să -L ucidă .
26:5 Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu
se facă tulburare în popor.
26:6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon
Leprosul,
capul Lui, pe câ nd şedea la masă .
26:8 Ş i vă zâ nd ucenicii, s-au mâ niat şi au zis: De
ce risipa aceasta? 26:26 Iar pe câ nd mâ ncau ei, Iisus, luâ nd pâ ine şi
26:9 Că ci mirul acesta se putea vinde scump, iar binecuvâ ntâ nd, a frâ nt şi, dâ nd ucenicilor, a zis:
banii să se dea să racilor. Luaţi, mâ ncaţi, acesta este trupul Meu.
26:10 Dar Iisus, cunoscâ nd gâ ndul lor, le-a zis: 26:27 Ş i luâ nd paharul şi mulţumind, le-a dat,
Pentru ce faceţi supă rare femeii? Că ci lucru bun a zicâ nd: Beţi dintru acesta toţi,
fă cut ea faţă de Mine. 26:28 Că acesta este Sâ ngele Meu, al Legii celei
26:11 Că ci pe să raci totdeauna îi aveţi cu voi, dar noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea
pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; pă catelor.
26:12 Că ea, turnâ nd mirul acesta pe trupul Meu, 26:29 Ş i vă spun vouă că nu voi mai bea de acum
a fă cut-o spre îngroparea Mea. din acest rod al viţei pâ nă în ziua aceea câ nd îl
26:13 Adevă rat zic vouă : Oriunde se va voi bea cu voi, nou, întru împă ră ţia Tată lui Meu.
propovă dui Evanghelia aceasta, în toată lumea, 26:30 Ş i după ce au câ ntat laude, au ieşit la
se va spune şi ce-a fă cut ea, spre pomenirea ei. Muntele Mă slinilor.
26:14 Atunci unul din cei doisprezece, numit 26:31 Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti
Iuda Iscarioteanul, ducâ ndu-se la arhierei, întru Mine în noaptea aceasta că ci scris este:
26:15 A zis: Ce voiţi să -mi daţi şi eu Îl voi da în "Bate-voi pă storul şi se vor risipi oile turmei".
mâ inile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. 26:32 Dar după învierea Mea voi merge mai
26:16 Ş i de atunci că uta un prilej potrivit ca să -L înainte de voi în Galileea.
dea în mâ inile lor. 26:33 Iar Petru, ră spunzâ nd, I-a zis: Dacă toţi se
26:17 În cea dintâ i zi a Azimelor, au venit vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi
ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să - sminti.
Ţ i pregă tim să mă nâ nci Paştile? 26:34 Zis-a Iisus lui: Adevă rat zic ţie că în
26:18 Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi noaptea aceasta, mai înainte de a câ nta cocoşul,
spuneţi-i: Învă ţă torul zice: Timpul Meu este de trei ori te vei lepă da de Mine.
aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii 26:35 Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu
Mei. Tine, nu mă voi lepă da de Tine. Ş i toţi ucenicii au
26:19 Ş i ucenicii au fă cut precum le-a poruncit zis la fel.
Iisus şi au pregă tit Paştile. 26:36 Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un
26:20 Iar câ nd s-a fă cut seară , a şezut la masă cu loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor:
cei doisprezece ucenici. Şedeţi aici, pâ nă ce Mă voi duce acolo şi Mă voi
ruga.
26:21 Ş i pe câ nd mâ ncau, Iisus a zis: Adevă rat
gră iesc vouă , că unul dintre voi Mă va vinde. 26:37 Ş i luâ nd cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai
lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâ hni.
26:22 Ş i ei, întristâ ndu-se foarte, au început să -I
zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? 26:38 Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu
pâ nă la moarte. Ră mâ neţi aici şi privegheaţi
26:23 Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Cel ce a întins cu împreună cu Mine.
Mine mâ na în blid, acela Mă va vinde.
26:39 Ş i mergâ nd puţin mai înainte, a că zut cu
26:24 Fiul Omului merge precum este scris faţa la pă mâ nt, rugâ ndu-Se şi zicâ nd: Pă rintele
despre El. Vai, însă , acelui om prin care Fiul Meu, de este cu putinţă , treacă de la Mine paharul
Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu
se nă ştea. voieşti.
26:25 Ş i Iuda, cel ce L-a vâ ndut, ră spunzâ nd a 26:40 Ş i a venit la ucenici şi i-a gă sit dormind şi
zis: Nu cumva sunt eu, Învă ţă torule? Ră spuns-a i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să
lui: Tu ai zis. privegheaţi cu Mine!
26:41 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ispită . Că ci duhul este osâ rduitor, dar trupul este
neputincios.
26:42 Iară şi ducâ ndu-se, a doua oară , s-a rugat, treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă -se voia Ta.
zicâ nd: Pă rintele Meu, dacă nu este cu putinţă să 26:43 Ş i venind iară şi, i-a aflat dormind, că ci ochii
28 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
lor erau îngreuiaţi.
26:44 Ş i lă sâ ndu-i, S-a dus iară şi şi a treia oară S-
a rugat, acelaşi cuvâ nt zicâ nd.
26:45 Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi
de acum şi vă odihniţi! Iată s-a apropiat ceasul şi
Fiul Omului va fi dat în mâ inile pă că toşilor.
26:46 Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel
ce M-a vâ ndut.
26:47 Ş i pe câ nd vorbea încă , iată a sosit Iuda,
unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el
mulţime multă , cu să bii şi cu ciomege, de la
arhierei şi de la bă trâ nii poporului.
26:48 Iar vâ nză torul le-a dat semn, zicâ nd: Pe
care-L voi să ruta, Acela este: puneţi mâ na pe El.
26:49 Ş i îndată , apropiindu-se de Iisus, a zis:
Bucură -Te, Învă ţă torule! Ş i L-a să rutat.
26:50 Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai
venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâ inile pe
Iisus şi L-au prins.
26:51 Ş i iată , unul dintre cei ce erau cu Iisus,
întinzâ nd mâ na, a tras sabia şi, lovind pe sluga
arhiereului, i-a tă iat urechea.
26:52 Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la
locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor
pieri.
26:53 Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tată l
Meu şi să -Mi trimită acum mai mult de
două sprezece legiuni de îngeri?
26:54 Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa
trebuie să fie?
26:55 În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la
un tâ lhar aţi ieşit cu să bii şi cu ciomege, ca să Mă
prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi
învă ţam şi n-aţi pus mâ na pe Mine.
26:56 Dar toate acestea s-au fă cut ca să se
împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi
ucenicii, lă sâ ndu-L, au fugit.
26:57 Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la
Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi că rturarii şi
bă trâ nii.
26:58 Iar Petru Îl urma de departe pâ nă a ajuns
la curtea arhiereului şi, intrâ nd înă untru, şedea
cu slugile, ca să vadă sfâ rşitul.
29 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
26:59 Iar arhiereii, bă trâ nii şi tot sinedriul
că utau mă rturie mincinoasă împotriva lui Iisus,
ca să -L omoare.
26:60 Ş i n-au gă sit, deşi veniseră mulţi martori
mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au
spus:
26:61 Acesta a zis: Pot să dă râ m templul lui
Dumnezeu şi în trei zile să -l clă desc.
26:62 Ş i, sculâ ndu-se, arhiereul I-a zis: Nu
ră spunzi nimic la ceea ce mă rturisesc aceştia
împotriva Ta?
26:63 Dar Iisus tă cea. Ş i arhiereul I-a zis: Te jur
pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
26:64 Iisus i-a ră spuns: Tu ai zis. Ş i vă spun încă :
De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezâ nd de-a
dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
26:65 Atunci arhiereul şi-a sfâ şiat hainele,
zicâ nd: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată
acum aţi auzit hula Lui.
26:66 Ce vi se pare? Iar ei, ră spunzâ nd, au zis:
Este vinovat de moarte.
26:67 Ş i au scuipat în obrazul Lui, bă tâ ndu-L cu
pumnii, iar unii Îi dă deau palme,
26:68 Zicâ nd: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine
este cel ce Te-a lovit.
26:69 Iar Petru şedea afară , în curte. Ş i o slujnică
s-a apropiat de el, zicâ nd: Ş i tu erai cu Iisus
Galileianul.
26:70 Dar el s-a lepă dat înaintea tuturor, zicâ nd:
Nu ştiu ce zici.
26:71 Ş i ieşind el la poartă , l-a vă zut alta şi a zis
celor de acolo: Ş i acesta era cu Iisus
Nazarineanul.
26:72 Ş i iară şi s-a lepă dat cu jură mâ nt: Nu
cunosc pe omul acesta.
26:73 Iar după puţin, apropiindu-se cei ce
stă teau acolo au zis lui Petru: Cu adevă rat şi tu
eşti dintre ei, că ci şi graiul te vă deşte.
26:74 Atunci el a început a se blestema şi a se
jura: Nu cunosc pe omul acesta. Ş i îndată a câ ntat
cocoşul.
26:75 Ş i Petru şi-a adus aminte de cuvâ ntul lui
Iisus, care zisese: Mai înainte de a câ nta cocoşul,
de trei ori te vei lepă da de Mine. Ş i ieşind afară , a
plâ ns cu amar.
Capitolul 27
27:1 Iar fă câ ndu-se dimineaţă , toţi arhiereii şi
bă trâ nii poporului au ţinut sfat împotriva lui
Iisus, ca să -L omoare.
27:2 Ş i, legâ ndu-L, L-au dus şi L-au predat
dregă torului Ponţiu Pilat.
27:3 Atunci Iuda, cel ce L-a vâ ndut, vă zâ nd că a
fost osâ ndit, s-a că it şi a adus înapoi arhiereilor şi
bă trâ nilor cei treizeci de arginţi,
27:4 Zicâ nd: Am greşit vâ nzâ nd sâ nge nevinovat.
Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.
27:5 Ş i el, aruncâ nd arginţii în templu, a plecat şi,
ducâ ndu-se, s-a spâ nzurat.
27:6 Iar arhiereii, luâ nd banii, au zis: Nu se
cuvine să -i punem în vistieria templului,
deoarece sunt preţ de sâ nge.
27:7 Ş i ţinâ nd ei sfat, au cumpă rat cu ei Ţ arina
Olarului, pentru îngroparea stră inilor.
27:8 Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţ arina
Sâ ngelui, pâ nă în ziua de astă zi.
27:9 Atunci s-a împlinit cuvâ ntul spus de Ieremia
proorocul, care zice: "Ş i au luat cei treizeci de
arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit
fiii lui Israel,
27:10 Ş i i-au dat pe Ţ arina Olarului după cum
mi-a spus mie Domnul".
27:11 Iar Iisus stă tea înaintea dregă torului. Şi L-
a întrebat dregă torul, zicâ nd: Tu eşti regele
iudeilor? Iar Iisus i-a ră spuns: Tu zici.
27:12 Ş i la învinuirile aduse Lui de că tre arhierei
şi bă trâ ni, nu ră spundea nimic.
27:13 Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câ te
mă rturisesc ei împotriva Ta?
27:14 Ş i nu i-a ră spuns lui nici un cuvâ nt, încâ t
dregă torul se mira foarte.
27:15 La să rbă toarea Paştilor, dregă torul avea
obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe
care-l voiau.
27:16 Ş i aveau atunci un vinovat vestit, care se
numea Baraba.
27:17 Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine
voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care
se zice Hristos?
27:18 Că ştia că din invidie L-au dat în mâ na lui.
27:19 Ş i pe câ nd stă tea Pilat în scaunul de
judecată , femeia lui i-a trimis acest cuvâ nt: Nimic
să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit
azi, în vis, pentru El.
30 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
27:20 Însă arhiereii şi bă trâ nii au aţâ ţat
mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să -L
piardă .
27:21 Iar dregă torul, ră spunzâ nd, le-a zis: Pe
cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au
ră spuns: Pe Baraba.
27:22 Ş i Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce
se cheamă Hristos? Toţi au ră spuns: Să fie
ră stignit!
27:23 A zis iară şi Pilat: Dar ce ră u a fă cut? Ei însă
mai tare strigau şi ziceau: Să fie ră stignit!
27:24 Ş i vă zâ nd Pilat că nimic nu foloseşte, ci
mai mare tulburare se face, luâ nd apă şi-a spă lat
mâ inile înaintea mulţimii, zicâ nd: Nevinovat sunt
de sâ ngele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.
27:25 Iar tot poporul a ră spuns şi a zis: Sâ ngele
Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!
27:26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus
L-a biciuit şi L-a dat să fie ră stignit.
27:27 Atunci ostaşii dregă torului, ducâ nd ei pe
Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată
cohorta,
27:28 Ş i dezbră câ ndu-L de toate hainele Lui, I-au
pus o hlamidă roşie.
27:29 Ş i împletind o cunună de spini, I-au pus-o
pe cap şi în mâ na Lui cea dreaptă trestie; şi,
îngenunchind înaintea Lui îşi bă teau joc de El,
zicâ nd: Bucură -Te, regele iudeilor!
27:30 Ş i scuipâ nd asupra Lui, au luat trestia şi-L
bă teau peste cap.
27:31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbră cat
de hlamidă , L-au îmbră cat cu hainele Lui şi L-au
dus să -L ră stignească .
27:32 Ş i ieşind, au gă sit pe un om din Cirene, cu
numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea
Lui.
27:33 Ş i venind la locul numit Golgota, care
înseamnă : Locul Că pă ţâ nii,
27:34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi,
gustâ nd, nu a voit să bea.
27:35 Iar după ce L-au ră stignit, au împă rţit
hainele Lui, aruncâ nd sorţi, ca să se împlinească
ceea ce s-a zis de proorocul: "Împă rţit-au hainele
Mele între ei, iar pentru că maşa Mea au aruncat
sorţi".
27:36 Ş i ostaşii, şezâ nd, Îl pă zeau acolo.
27:37 Ş i deasupra capului au pus vina Lui scrisă :
Acesta este Iisus, regele iudeilor.
27:38 Atunci au fost ră stigniţi împreună cu El doi
tâ lhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stâ nga.
27:39 Iar trecă torii Îl huleau, clă tinâ ndu-şi
capetele,
27:40 Ş i zicâ nd: Tu, Cel ce dă râ mi templul şi în
trei zile îl zideşti, mâ ntuieşte-Te pe Tine Însuţi!
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară -Te de pe
cruce!
27:41 Asemenea şi arhiereii, bă tâ ndu-şi joc de El,
cu că rturarii şi cu bă trâ nii, ziceau:
27:42 Pe alţii i-a mâ ntuit, iar pe Sine nu poate să
Se mâ ntuiască ! Dacă este regele lui Israel, să Se
coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.
27:43 S-a încrezut în Dumnezeu: Să -L scape
acum, dacă -L vrea pe El! Că ci a zis: Sunt Fiul lui
Dumnezeu.
27:44 În acelaşi chip Îl ocă rau şi tâ lharii cei
împreună -ră stigniţi cu El.
27:45 Iar de la ceasul al şaselea, s-a fă cut
întuneric peste tot pă mâ ntul, pâ nă la ceasul al
nouă lea.
27:46 Iar în ceasul al nouă lea a strigat Iisus cu
glas mare, zicâ nd: Eli, Eli, lama sabahtani? adică :
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
pă ră sit?
27:47 Iar unii dintre cei ce stă teau acolo, auzind
ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.
27:48 Ş i unul dintre ei, alergâ nd îndată şi luâ nd
un burete, şi umplâ ndu-l de oţet şi punâ ndu-l
într-o trestie, Îi da să bea.
27:49 Iar ceilalţi ziceau: Lasă , să vedem dacă
vine Ilie să -L mâ ntuiască .
27:50 Iar Iisus, strigâ nd iară şi cu glas mare, Ş i-a
dat duhul.
27:51 Ş i iată , catapeteasma templului s-a sfâ şiat
în două de sus pâ nă jos, şi pă mâ ntul s-a
cutremurat şi pietrele s-au despicat;
27:52 Mormintele s-au deschis şi multe trupuri
ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
27:53 Ş i ieşind din morminte, după învierea Lui,
au intrat în cetatea sfâ ntă şi s-au ară tat multora.
27:54 Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el pă zeau
pe Iisus, vă zâ nd cutremurul şi cele întâ mplate, s-
au înfricoşat foarte, zicâ nd: Cu adevă rat, Fiul lui
Dumnezeu era Acesta!
27:55 Ş i erau acolo multe femei, privind de
departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus,
slujindu-I,
31 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
27:56 Între care era Maria Magdalena şi Maria,
mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui
Zevedeu.
27:57 Iar fă câ ndu-se seară , a venit un om bogat
din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un
ucenic al lui Iisus.
27:58 Acesta, ducâ ndu-se la Pilat, a cerut trupul
lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
27:59 Ş i Iosif, luâ nd trupul, l-a înfă şurat în
giulgiu curat de in,
27:60 Ş i l-a pus în mormâ ntul nou al să u, pe
care-l să pase în stâ ncă , şi, pră vă lind o piatră
mare la uşa mormâ ntului, s-a dus.
27:61 Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă
Marie, şezâ nd în faţa mormâ ntului.
27:62 Iar a doua zi, care este după vineri, s-au
adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
27:63 Zicâ nd: Doamne, ne-am adus aminte că
amă gitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă : După
trei zile Mă voi scula.
27:64 Deci, porunceşte ca mormâ ntul să fie pă zit
pâ nă a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi
să -L fure şi să spună poporului: S-a sculat din
morţi. Ş i va fi ră tă cirea de pe urmă mai rea decâ t
cea dintâ i.
27:65 Pilat le-a zis: Aveţi strajă ; mergeţi şi
întă riţi cum ştiţi.
27:66 Iar ei, ducâ ndu-se, au întă rit mormâ ntul cu
strajă , pecetluind piatra.
Capitolul 28
28:1 După ce a trecut sâ mbă ta, câ nd se lumina de
ziua întâ i a să ptă mâ nii (Duminică ), au venit
Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă
mormâ ntul.
28:2 Ş i iată s-a fă cut cutremur mare, că îngerul
Domnului, coborâ nd din cer şi venind, a pră vă lit
piatra şi şedea deasupra ei.
28:3 Ş i înfă ţişarea lui era ca fulgerul şi
îmbră că mintea lui albă ca ză pada.
28:4 Ş i de frica lui s-au cutremurat cei ce pă zeau
şi s-au fă cut ca morţi.
28:5 Iar îngerul, ră spunzâ nd, a zis femeilor: Nu
vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel ră stignit Îl
că utaţi.
28:6 Nu este aici; că ci S-a sculat precum a zis;
veniţi de vedeţi locul unde a ză cut.
28:7 Ş i degrabă mergâ nd, spuneţi ucenicilor Lui
că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea
voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am
spus vouă .
28:8 Iar plecâ nd ele în grabă de la mormâ nt, cu
frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească
ucenicilor Lui.
28:9 Dar câ nd mergeau ele să vestească
ucenicilor, iată Iisus le-a întâ mpinat, zicâ nd:
Bucuraţi-vă ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins
picioarele Lui şi I s-au închinat.
28:10 Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-
vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea,
şi acolo Mă vor vedea.
28:11 Ş i plecâ nd ele, iată unii din strajă , venind
în cetate, au vestit arhiereilor toate cele
întâ mplate.
28:12 Ş i, adunâ ndu-se ei împreună cu bă trâ nii şi
ţinâ nd sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
28:13 Zicâ nd: Spuneţi că ucenicii Lui, venind
noaptea, L-au furat, pe câ nd noi dormeam;
28:14 Ş i de se va auzi aceasta la dregă torul, noi îl
vom îndupleca şi pe voi fă ră grijă vă vom face.
28:15 Iar ei, luâ nd arginţii, au fă cut precum au
fost învă ţaţi. Ş i s-a ră spâ ndit cuvâ ntul acesta
între Iudei, pâ nă în ziua de azi.
28:16 Iar cei unsprezece ucenici au mers în
Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
28:17 Ş i vă zâ ndu-L, I s-au închinat, ei care se
îndoiseră .
28:18 Ş i apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor,
zicâ nd: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe
pă mâ nt.
28:19 Drept aceea, mergâ nd, învă ţaţi toate
neamurile, botezâ ndu-le în numele Tată lui şi al
Fiului şi al Sfâ ntului Duh,
28:20 Învă ţâ ndu-le să pă zească toate câ te v-am
poruncit vouă , şi iată Eu cu voi sunt în toate
zilele, pâ nă la sfâ rşitul veacului. Amin.
55. Marcu —
Noul Testament
“Sfânta Evanghelie după Marcu” —
16 Capitole : 678 Versete
Capitolul 1
32 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:1 Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu,
1:2 Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi
Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei
Tale, care va pregă ti calea Ta.
1:3 Glasul celui ce strigă în pustie: Gă tiţi calea
Domnului, drepte faceţi că ră rile Lui".
1:4 Ioan boteza în pustie, propovă duind botezul
pocă inţei întru iertarea pă catelor.
1:5 Ş i ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din
Ierusalim şi se botezau de că tre el, în râ ul Iordan,
mă rturisindu-şi pă catele.
1:6 Ş i Ioan era îmbră cat în haină de pă r de
că milă , avea cingă toare de piele împrejurul
mijlocului şi mâ nca lă custe şi miere să lbatică .
1:7 Ş i propovă duia, zicâ nd: Vine în urma mea Cel
ce este mai tare decâ t mine, Că ruia nu sunt
vrednic, plecâ ndu-mă , să -I dezleg cureaua
încă lţă mintelor.
1:8 Eu v-am botezat pe voi cu apă , El însă vă va
boteza cu Duh Sfâ nt.
1:9 Ş i în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul
Galileii şi s-a botezat în Iordan, de că tre Ioan.
1:10 Ş i îndată , ieşind din apă , a vă zut cerurile
deschise şi Duhul ca un porumbel coborâ ndu-Se
peste El.
1:11 Ş i glas s-a fă cut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu
cel iubit, întru Tine am binevoit.
1:12 Ş i îndată Duhul L-a mâ nat în pustie.
1:13 Ş i a fost în pustie patruzeci de zile, fiind
ispitit de satana. Ş i era împreună cu fiarele şi
îngerii Îi slujeau.
1:14 După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în
Galileea, propovă duind Evanghelia împă ră ţiei lui
Dumnezeu.
1:15 Ş i zicâ nd: S-a împlinit vremea şi s-a
apropiat împă ră ţia lui Dumnezeu. Pocă iţi-vă şi
credeţi în Evanghelie.
1:16 Ş i umblâ nd pe lâ ngă Marea Galileii, a vă zut
pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon,
aruncâ nd mrejele în mare, că ci ei erau pescari.
1:17 Ş i le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi
face să fiţi pescari de oameni.
1:18 Ş i îndată , lă sâ nd mrejele, au mers după El.
1:19 Ş i mergâ nd puţin mai înainte, a vă zut pe
Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Ş i ei
erau în corabie, dregâ ndu-şi mrejele.
1:20 Ş i i-a chemat pe ei îndată . Iar ei, lă sâ nd pe
tată l lor Zevedeu în corabie, cu lucră torii, s-au
dus după El.
1:21 Ş i venind în Capernaum şi îndată intrâ nd
sâ mbă ta în sinagogă , îi învă ţa.
1:22 Ş i erau uimiţi de învă ţă tura Lui, că ci El îi
învă ţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul
că rturarilor.
1:23 Ş i era în sinagoga lor un om cu duh necurat,
care striga tare,
1:24 Zicâ nd: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai
venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfâ ntul lui
Dumnezeu.
1:25 Ş i Iisus l-a certat, zicâ nd: Taci şi ieşi din el.
1:26 Ş i scuturâ ndu-l duhul cel necurat şi strigâ nd
cu glas mare, a ieşit din el.
1:27 Ş i s-au spă imâ ntat toţi, încâ t se întrebau
între ei, zicâ nd: Ce este aceasta? O învă ţă tură
nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le
porunceşte, şi I se supun.
1:28 Ş i a ieşit vestea despre El îndată
pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.
1:29 Ş i îndată ieşind ei din sinagogă , au venit în
casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.
1:30 Iar soacra lui Simon ză cea, prinsă de friguri,
şi îndată I-au vorbit despre ea.
1:31 Ş i apropiindu-Se a ridicat-o, apucâ nd-o de
mâ nă . Ş i au lă sat-o frigurile şi ea le slujea.
1:32 Iar câ nd s-a fă cut seară şi soarele apusese,
au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii.
1:33 Ş i toată cetatea era adunată la uşă .
1:34 Ş i a tă mă duit pe mulţi care pă timeau de
felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe
demoni nu-i lă sa să vorbească , pentru că -L ştiau
că El e Hristos.
1:35 Ş i a doua zi, foarte de dimineaţă , sculâ ndu-
Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga
acolo.
1:36 Ş i a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.
1:37 Ş i aflâ ndu-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine.
1:38 Ş i El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin
cetă ţile şi satele învecinate, ca să propovă duiesc
şi acolo, că ci pentru aceasta am venit.
1:39 Ş i venind propovă duia în sinagogile lor, în
toată Galileea, alungâ nd pe demoni.
33 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:40 Ş i un lepros a venit la El, rugâ ndu-L şi
îngenunchind şi zicâ nd: De voieşti, poţi să mă
cură ţeşti.
1:41 Ş i fă câ ndu-I-se milă , a întins mâ na şi S-a
atins de el şi i-a zis: Voiesc, cură ţeşte-te.
1:42 Ş i îndată s-a îndepă rtat lepra de la el şi s-a
cură ţit.
1:43 Ş i poruncindu-i cu asprime, îndată l-a
alungat,
1:44 Ş i i-a zis: Vezi, nimă nui să nu spui nimic, ci
mergi de te arată preotului şi adu, pentru
cură ţirea ta, cele ce a râ nduit Moise, spre
mă rturie lor.
1:45 Iar el, ieşind, a început să propovă duiască
multe şi să ră spâ ndească cuvâ ntul, încâ t Iisus nu
mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stă tea
afară , în locuri pustii, şi veneau la El de
pretutindeni.
Capitolul 2
2:1 Ş i intrâ nd iară şi în Capernaum, după câ teva
zile s-a auzit că este în casă .
2:2 Ş i îndată s-au adunat mulţi, încâ t nu mai era
loc, nici înaintea uşii, şi le gră ia lor cuvâ ntul.
2:3 Ş i au venit la El, aducâ nd un slă bă nog, pe
care-l purtau patru inşi.
2:4 Ş i neputâ nd ei, din pricina mulţimii, să se
apropie de El, au desfă cut acoperişul casei unde
era Iisus şi, prin spă rtură , au lă sat în jos patul în
care ză cea slă bă nogul.
2:5 Ş i vă zâ nd Iisus credinţa lor, i-a zis
slă bă nogului: Fiule, iertate îţi sunt pă catele tale!
2:6 Ş i erau acolo unii dintre că rturari, care
şedeau şi cugetau în inimile lor:
2:7 Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte.
Cine poate să ierte pă catele, fă ră numai unul
Dumnezeu?
2:8 Ş i îndată cunoscâ nd Iisus, cu duhul Lui, că aşa
cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi
acestea în inimile voastre?
2:9 Ce este mai uşor a zice slă bă nogului: Iertate
îţi sunt pă catele, sau a zice: Scoală -te, ia-ţi patul
tă u şi umblă ?
2:10 Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a
ierta pă catele pe pă mâ nt, a zis slă bă nogului:
2:11 Zic ţie: Scoală -te, ia-ţi patul tă u şi mergi la
casa ta.
2:12 Ş i s-a sculat îndată şi, luâ ndu-şi patul, a ieşit
înaintea tuturor, încâ t erau toţi uimiţi şi slă veau
pe Dumnezeu, zicâ nd: Asemenea lucruri n-am
vă zut niciodată .
2:13 Ş i iară şi a ieşit la mare şi toată mulţimea
venea la El şi îi învă ţa.
2:14 Ş i trecâ nd, a vă zut pe Levi al lui Alfeu,
şezâ nd la vamă , şi i-a zis: Urmează -Mi! Iar el,
sculâ ndu-se, I-a urmat.
2:15 Ş i câ nd şedea El în casa lui Levi, mulţi
vameşi şi pă că toşi şedeau la masă cu Iisus şi cu
ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau.
2:16 Iar că rturarii şi fariseii, vă zâ ndu-L că
mă nâ ncă împreună cu vameşii şi pă că toşii, ziceau
că tre ucenicii Lui: De ce mă nâ ncă şi bea
Învă ţă torul vostru cu vameşii şi pă că toşii?
2:17 Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei să nă toşi au
nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să
chem pe cei drepţi ci pe pă că toşi la pocă inţă .
2:18 Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au
venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi
ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tă i nu
postesc?
2:19 Ş i Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui
să postească câ t timp este mirele cu ei? Câ tă
vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească .
2:20 Dar vor veni zile, câ nd se va lua mirele de la
ei şi atunci vor posti în acele zile.
2:21 Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-
o bucată de stofă nouă , iar de nu, peticul nou va
trage din haina veche şi se va face o ruptură şi
mai rea.
2:22 Nimeni, iară şi, nu pune vin nou în burdufuri
vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi
vinul se vară şi burdufurile se strică ; încâ t vinul
nou trebuie să fie în burdufuri noi.
2:23 Ş i pe câ nd mergea El într-o sâ mbă tă prin
semă nă turi, ucenicii Lui, în drumul lor, au
început să smulgă spice.
2:24 Ş i fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâ mbă ta
ce nu se cuvine?
2:25 Ş i Iisus le-a ră spuns: Au niciodată n-aţi citit
ce a fă cut David, câ nd a avut nevoie şi a flă mâ nzit,
el şi cei ce erau cu el?
2:26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele
lui Abiatar arhiereul, şi a mâ ncat pâ inile punerii
înainte, pe care nu se cuvenea să le mă nâ nce
decâ t numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu
el?
34 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:27 Ş i le zicea lor: Sâ mbă ta a fost fă cut pentru
om, iar nu omul pentru sâ mbă tă .
2:28 Astfel că Fiul Omului este domn şi al
sâ mbetei.
Capitolul 3
3:1 Ş i iară şi a intrat în sinagogă . Ş i era acolo un
om avâ nd mâ na uscată .
3:2 Ş i Îl pâ ndeau pe Iisus să vadă dacă îl va
vindeca sâ mbă ta, ca să -L învinuiască .
3:3 Ş i a zis omului care avea mâ na uscată : Ridică -
te în mijloc!
3:4 Ş i a zis lor: Se cuvine, sâ mbă ta, a face bine
sau a face ră u, a mâ ntui un suflet sau a-l pierde?
Dar ei tă ceau;
3:5 Ş i privindu-i pe ei cu mâ nie şi întristâ ndu-Se
de învâ rtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde
mâ na ta! Şi a întins-o, şi mâ na lui s-a fă cut
să nă toasă .
3:6 Ş i ieşind, fariseii au fă cut îndată sfat cu
irodianii împotriva Lui, ca să -L piardă .
3:7 Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat
înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din
Iudeea L-a urmat.
3:8 Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de
Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime
mare, care, auzind câ te fă cea, a venit la El.
3:9 Ş i a zis ucenicilor Să i să -I fie pusă la
îndemâ nă o coră bioară , ca să nu-L îmbulzească
mulţimea;
3:10 Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea
nă vă leau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câ ţi
erau bolnavi.
3:11 Iar duhurile cele necurate, câ nd Îl vedeau,
că deau înaintea Lui şi strigau, zicâ nd: Tu eşti Fiul
lui Dumnezeu.
3:12 Ş i El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă .
3:13 Ş i S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe
câ ţi a voit, şi au venit la El.
3:14 Ş i a râ nduit pe cei doisprezece, pe care i-a
numit apostoli, ca să fie cu El şi să -i trimită să
propovă duiască ,
3:15 Ş i să aibă putere să vindece bolile şi să
alunge demonii.
3:16 Deci a râ nduit pe cei doisprezece: pe Simon,
că ruia i-a pus numele Petru;
3:17 Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui
Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii
tunetului.
3:18 Ş i pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu,
pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe
Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
3:19 Ş i pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi
vâ ndut.
3:20 Ş i a venit în casă , şi iară şi mulţimea s-a
adunat, încâ t ei nu puteau nici să mă nâ nce.
3:21 Ş i auzind ai Să i, au ieşit ca să -L prindă , că
ziceau: Şi-a ieşit din fire.
3:22 Iar că rturarii, care veneau din Ierusalim,
ziceau că are pe Beelzebul şi că , cu domnul
demonilor, alungă demonii.
3:23 Ş i chemâ ndu-i la Sine, le-a vorbit în pilde:
Cum poate satana să alunge pe satana?
3:24 Dacă o împă ră ţie se va dezbina în sine, acea
împă ră ţie nu mai poate dă inui.
3:25 Ş i dacă o casă se va dezbina în sine, casa
aceea nu va mai putea să se ţină .
3:26 Ş i dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi
şi s-a dezbinat, nu poate să dă inuiască , ci are
sfâ rşit.
3:27 Dar nimeni nu poate, intrâ nd în casa celui
tare, să -i ră pească lucrurile, de nu va lega întâ i pe
cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
3:28 Adevă rat gră iesc vouă că toate vor fi iertate
fiilor oamenilor, pă catele şi hulele câ te vor fi
hulit;
3:29 Dar cine va huli împotriva Duhului Sfâ nt nu
are iertare în veac, ci este vinovat de osâ nda
veşnică .
3:30 Pentru că ziceau: Are duh necurat.
3:31 Ş i au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stâ nd
afară , au trimis la El ca sn-L cheme.
3:32 Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au
zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tă i şi surorile Tale
sunt afară . Te caută .
3:33 Ş i, ră spunzâ nd lor, le-a zis: Cine este mama
Mea şi fraţii Mei?
3:34 Ş i privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis:
Iată mama Mea şi fraţii Mei.
3:35 Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta
este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Capitolul 4
4:20 Iar cele semă nate pe pă mâ ntul cel bun sunt
35 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:1 Ş i iară şi a început Iisus să înveţe, lâ ngă mare,
şi s-a adunat la El mulţime foarte multă , încâ t El a
intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată
mulţimea era lâ ngă mare, pe uscat.
4:2 Ş i-i învă ţa multe în pilde, şi în învă ţă tura Sa le
zicea:
4:3 Ascultaţi: Iată , ieşit-a semă nă torul să
semene.
4:4 Ş i pe câ nd semă na el, o să mâ nţă a că zut lâ ngă
cale şi pă să rile cerului au venit şi au mâ ncat-o.
4:5 Ş i alta a că zut pe loc pietros, unde nu avea
pă mâ nt mult, şi îndată a ră să rit, pentru că nu
avea pă mâ nt mult.
4:6 Ş i câ nd s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi,
neavâ nd ră dă cină , s-a uscat.
4:7 Altă să mâ nţă a că zut în spini, a crescut, dar
spinii au înă buşit-o şi rod n-a dat.
4:8 Ş i altele au că zut pe pă mâ ntul cel bun şi,
înă lţâ ndu-se şi crescâ nd, au dat roade şi au adus:
una treizeci, alta şaizeci, alta o sută .
4:9 Ş i zicea: Cine are urechi de auzit să audă .
4:10 Iar câ nd a fost singur, cei ce erau lâ ngă El,
împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre
pilde.
4:11 Ş i le-a ră spuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi
taina împă ră ţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de
afară totul se face în pilde,
4:12 Ca uitâ ndu-se, să privească şi să nu vadă , şi,
auzind, să nu înţeleagă , ca nu cumva să se
întoarcă şi să fie iertaţi.
4:13 Ş i le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar
cum veţi înţelege toate pildele?
4:14 Semă nă torul seamă nă cuvâ ntul.
4:15 Cele de lâ ngă cale sunt aceia în care se
seamă nă cuvâ ntul, şi, câ nd îl aud, îndată vine
satana şi ia cuvâ ntul cel semă nat în inimile lor.
4:16 Cele semă nate pe loc pietros sunt aceia
care, câ nd aud cuvâ ntul, îl primesc îndată cu
bucurie,
4:17 Dar n-au ră dă cină în ei, ci ţin pâ nă la un
timp; apoi câ nd se întâ mplă strâ mtorare sau
prigoană pentru cuvâ nt, îndată se smintesc.
4:18 Ş i cele semă nate între spini sunt cei ce
ascultă cuvâ ntul,
4:19 Dar grijile veacului şi înşelă ciunea bogă ţiei
şi poftele după celelalte, pă trunzâ nd în ei,
înă buşă cuvâ ntul şi îl fac neroditor.
cei ce aud cuvâ ntul şi-l primesc şi aduc roade:
unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută .
4:21 Ş i le zicea: Se aduce oare fă clia ca să fie pusă
sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în
sfeşnic?
4:22 Că ci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe
faţă ; nici n-a fost ceva tă inuit, decâ t ca să vină la
ară tare.
4:23 Cine are urechi de auzit să audă .
4:24 Ş i le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce
mă sură mă suraţi, vi se va mă sura; iar vouă celor
ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
4:25 Că ci celui ce are i se va da; dar de la cel ce
nu are, şi ce are i se va lua.
4:26 Ş i zicea: Aşa este împă ră ţia lui Dumnezeu,
ca un om care aruncă să mâ nţa în pă mâ nt,
4:27 Ş i doarme şi se scoală , noaptea şi ziua, şi
să mâ nţa ră sare şi creşte, cum nu ştie el.
4:28 Pă mâ ntul rodeşte de la sine: mai întâ i pai,
apoi spic, după aceea grâ u deplin în spic.
4:29 Iar câ nd rodul se coace, îndată trimite
secera, că a sosit secerişul.
4:30 Ş i zicea: Cum vom asemă na împă ră ţia lui
Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?
4:31 Cu gră untele de muştar care, câ nd se
seamă nă în pă mâ nt, este mai mic decâ t toate
seminţele de pe pă mâ nt;
4:32 Dar, după ce s-a semă nat, creşte şi se face
mai mare decâ t toate legumele şi face ramuri
mari, încâ t sub umbra lui pot să să lă şluiască
pă să rile cerului.
4:33 Ş i cu multe pilde ca acestea le gră ia
cuvâ ntul după cum puteau să înţeleagă .
4:34 Iar fă ră pildă nu le gră ia; şi ucenicilor Să i le
lă murea toate, deosebi.
4:35 Ş i în ziua aceea, câ nd s-a înserat, a zis că tre
ei: Să trecem pe ţă rmul celă lalt.
4:36 Ş i lă sâ nd ei mulţimea, L-au luat cu ei în
corabie, aşa cum era, că ci erau cu El şi alte
coră bii.
4:37 Ş i s-a pornit o furtună mare de vâ nt şi
valurile se pră vă leau peste corabie, încâ t corabia
era aproape să se umple.
4:38 Iar Iisus era la partea dindă ră t a coră biei,
dormind pe că pă tâ i. L-au deşteptat şi I-au zis:
Învă ţă torule, nu-Ţ i este grijă că pierim?
36 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:39 Ş i El, sculâ ndu-Se, a certat vâ ntul şi a
poruncit mă rii: Taci! Încetează ! Ş i vâ ntul s-a
potolit şi s-a fă cut linişte mare.
4:40 Ş i le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de
fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă ?
4:41 Ş i s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau
unul că tre altul: Cine este oare, Acesta, că şi
vâ ntul şi marea I se supun?
Capitolul 5
5:1 Ş i a venit de cealaltă parte a mă rii în ţinutul
Gadarenilor.
5:2 Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a
întâ mpinat, din morminte, un om cu duh
necurat,
5:3 Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni
nu putea să -l lege nici mă car în lanţuri,
5:4 Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi
lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfă râ ma, şi
nimeni nu putea să -l potolească ;
5:5 Ş i neîncetat noaptea şi ziua era prin
morminte şi prin munţi, strigâ nd şi tă indu-se cu
pietre.
5:6 Iar vă zâ ndu-L de departe pe Iisus, a alergat şi
s-a închinat Lui.
5:7 Ş i strigâ nd cu glas puternic, a zis: Ce ai cu
mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui
Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă
chinuieşti.
5:8 Că ci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul
acesta.
5:9 Ş i l-a întrebat: Care îţi este numele? Ş i I-a
ră spuns: Legiune este numele meu, că ci suntem
mulţi.
5:10 Ş i Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel
ţinut.
5:11 Iar acolo, lâ ngă munte, era o turmă mare de
porci, care pă ştea.
5:12 Ş i L-au rugat, zicâ nd: Trimite-ne pe noi în
porci, ca să intră m în ei.
5:13 Ş i El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile
necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat
de pe ţă rmul înalt, în mare. Ş i erau ca la două mii
şi s-au înecat în mare.
5:14 Iar cei care-i pă şteau au fugit şi au vestit în
cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce
s-a întâ mplat.
5:15 Ş i s-au dus la Iisus şi au vă zut pe cel
demonizat şezâ nd jos, îmbră cat şi întreg la minte,
el care avusese legiune de demoni, şi s-au
înfricoşat.
5:16 Iar cei ce au vă zut le-au povestit cum a fost
cu demonizatul şi despre porci.
5:17 Ş i ei au început să -L roage să se ducă din
hotarele lor.
5:18 Iar intrâ nd El în corabie, cel ce fusese
demonizat Îl ruga ca să -l ia cu El.
5:19 Iisus însă nu l-a lă sat, ci i-a zis: Mergi în casa
ta, la ai tă i, şi spune-le câ te ţi-a fă cut ţie Domnul
şi cum te-a miluit.
5:20 Iar el s-a dus şi a început să vestească în
Decapole câ te i-a fă cut Iisus lui; şi toţi se
minunau.
5:21 Ş i trecâ nd Iisus cu corabia iară şi de partea
cealaltă , s-a adunat la El mulţime multă şi era
lâ ngă mare.
5:22 Ş i a venit unul din mai-marii sinagogilor,
anume Iair, şi vă zâ ndu-L pe Iisus, a că zut la
picioarele Lui,
5:23 Ş i L-a rugat mult, zicâ nd: Fiica mea este pe
moarte, ci, venind, pune mâ inile tale peste ea, ca
să scape şi să tră iască .
5:24 Ş i a mers cu el. Ş i mulţime multă îl urma pe
Iisus Ş i Îl îmbulzea.
5:25 Ş i era o femeie care avea, de doisprezece
ani, curgere de sâ nge.
5:26 Ş i multe îndurase de la mulţi doctori,
cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic,
ci mai mult mergâ nd înspre mai ră u.
5:27 Auzind ea cele despre Iisus, a venit în
mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui.
5:28 Că ci îşi zicea: De mă voi atinge mă car de
haina Lui, mă voi vindeca!
5:29 Ş i îndată izvorul sâ ngelui ei a încetat şi ea a
simţit în trup că s-a vindecat de boală .
5:30 Ş i îndată , cunoscâ nd Iisus în Sine puterea
ieşită din El, întorcâ ndu-Se că tre mulţime, a
întrebat: Cine s-a atins de Mine?
5:31 Ş i I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea
îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine?
5:32 Ş i Se uita împrejur să vadă pe aceea care
fă cuse aceasta.
5:33 Iar femeia, înfricoşâ ndu-se şi tremurâ nd,
ştiind ce i se fă cuse, a venit şi a că zut înaintea Lui
şi I-a mă rturisit tot adevă rul;
37 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:34 Iar El i-a zis: Fiică , credinţa ta te-a mâ ntuit,
mergi în pace şi fii să nă toasă de boala ta!
5:35 Încă vorbind El, au venit unii de la mai-
marele sinagogii, zicâ nd: Fiica ta a murit. De ce
mai superi pe Învă ţă torul?
5:36 Dar Iisus, auzind cuvâ ntul ce s-a gră it, a zis
mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
5:37 Ş i n-a lă sat pe nimeni să meargă cu El, decâ t
numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui
Iacov.
5:38 Ş i au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a
vă zut tulburare şi pe cei ce plâ ngeau şi se
tâ nguiau mult.
5:39 Ş i intrâ nd, le-a zis: De vă tulburaţi şi
plâ ngeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
5:40 Ş i-L luau în râ s. Iar El, scoţâ ndu-i pe toţi
afară , a luat cu Sine pe tată l copilei, pe mama ei şi
pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.
5:41 Ş i apucâ nd pe copilă de mâ nă , i-a gră it:
Talita kumi, care se tâ lcuieşte: Fiică , ţie zic,
scoală -te!
5:42 Ş i îndată s-a sculat copila şi umbla, că ci era
de doisprezece ani. Ş i s-au mirat îndată cu uimire
mare.
5:43 Dar El le-a poruncit, cu stă ruinţă , ca nimeni
să nu afle de aceasta. Ş i le-a zis să -i dea copilei să
mă nâ nce.
Capitolul 6
6:1 Ş i a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar
ucenicii Lui au mers după El.
6:2 Ş i, fiind sâ mbă tă , a început să înveţe în
sinagogă . Ş i mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi
ziceau: De unde are El acestea? Ş i ce este
înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac
minuni ca acestea prin mâ inile Lui?
6:3 Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi
fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui
Simon? Ş i nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Ş i
se sminteau întru El.
6:4 Ş i le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit,
decâ t în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa.
6:5 Ş i n-a putut acolo să facă nici o minune, decâ t
că , punâ ndu-Ş i mâ inile peste puţini bolnavi, i-a
vindecat.
6:6 Ş i se mira de necredinţa lor. Ş i stră bă tea
satele dimprejur învă ţâ nd.
6:7 Ş i a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a 6:25 Ş i intrâ nd îndată , cu grabă , la rege, i-a cerut,
început să -i trimită doi câ te doi şi le-a dat putere zicâ nd: Vreau să -mi dai îndată , pe tipsie, capul lui
asupra duhurilor necurate. Ioan Boteză torul.
6:8 Ş i le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci 6:26 Ş i regele s-a mâ hnit adâ nc, dar pentru
numai toiag. Nici pâ ine, nici traistă , nici bani la jură mâ nt şi pentru cei ce şedeau cu el la masă , n-
cingă toare; a voit s-o întristeze.
6:9 Ci să fie încă lţaţi cu sandale şi să nu se 6:27 Ş i îndată trimiţâ nd regele un paznic, a
îmbrace cu două haine. poruncit a-i aduce capul.
6:10 Ş i le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să 6:28 Ş i acela, mergâ nd, i-a tă iat capul în temniţă ,
ră mâ neţi pâ nă ce veţi ieşi de acolo. l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat
6:11 Ş i dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, mamei sale.
nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi 6:29 Ş i auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul
praful de sub picioarele voastre, spre mă rturie lui Ioan şi l-au pus în mormâ nt.
lor. Adevă rat gră iesc vouă : Mai uşor va fi 6:30 Ş i s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus
Sodomei şi Gomorei, în ziua judecă ţii, decâ t Lui toate câ te au fă cut şi au învă ţat.
cetă ţii aceleia.
6:31 Ş i El le-a zis: Veniţi voi înşivă de o parte, în
6:12 Ş i ieşind, ei propovă duiau să se pocă iască . loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Că ci mulţi erau
6:13 Ş i scoteau mulţi demoni şi ungeau cu care veneau şi mulţi erau care se duceau şi nu
untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. mai aveau timp nici să mă nâ nce.
6:14 Ş i a auzit regele Irod, că ci numele lui Iisus 6:32 Ş i au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de
se fă cuse cunoscut, şi zicea că Ioan Boteză torul s- o parte.
a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin 6:33 Ş i i-au vă zut plecâ nd şi mulţi au înţeles şi au
el. alergat acolo pe jos de prin toate cetă ţile şi au
6:15 Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este sosit înaintea lor.
prooroc, ca unul din prooroci. 6:34 Ş i ieşind din corabie, Iisus a vă zut mulţime
6:16 Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan că ruia eu mare şi I s-a fă cut milă de ei, că ci erau ca nişte oi
am pus să -i taie capul; el s-a sculat din morţi. fă ră pă stor, şi a început să -i înveţe multe.
6:17 Că ci Irod, trimiţâ nd, l-a prins pe Ioan şi l-a 6:35 Dar fă câ ndu-se tâ rziu, ucenicii Lui,
legat, în temniţă , din pricina Irodiadei, femeia lui apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu şi ceasul e
Filip, fratele să u, pe care o luase de soţie. tâ rziu;
6:18 Că ci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngă duit 6:36 Slobozeşte-i, ca mergâ nd prin cetă ţile şi
să ţii pe femeia fratelui tă u. prin satele dimprejur, să -şi cumpere să
6:19 Iar Irodiada îl ura şi voia să -l omoare, dar mă nâ nce.
nu putea, 6:37 Ră spunzâ nd, El le-a zis: Daţi-le voi să
6:20 Că ci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bă rbat mă nâ nce. Ş i ei I-au zis: Să mergem noi să
drept şi sfâ nt, şi-l ocrotea. Şi ascultâ ndu-l, multe cumpă ră m pâ ini de două sute de dinari şi să le
fă cea şi cu drag îl asculta. dă m să mă nâ nce?
6:21 Ş i fiind o zi cu bun prilej, câ nd Irod, de ziua 6:38 Iar El le-a zis: Câ te pâ ini aveţi? Duceţi-vă şi
sa de naştere, a fă cut ospă ţ dregă torilor lui şi vedeţi. Ş i după ce au vă zut, I-au spus: Cinci pâ ini
că peteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi doi peşti.
6:22 Ş i fiica Irodiadei, intrâ nd şi jucâ nd, a plă cut 6:39 Ş i El le-a poruncit să -i aşeze pe toţi cete,
lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă . Iar regele cete, pe iarbă verde.
a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi 6:40 Ş i au şezut cete, cete, câ te o sută şi câ te
da. cincizeci.
6:23 Ş i s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi 6:41 Ş i luâ nd cele cinci pâ ini şi cei doi peşti,
voi da, pâ nă la jumă tate din regatul meu. privind la cer, a binecuvâ ntat şi a frâ nt pâ inile şi
6:24 Ş i ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte,
Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Boteză torul. asemenea şi cei doi peşti i-a împă rţit tuturor.
6:42 Ş i au mâ ncat toţi şi s-au să turat. 6:43 Ş i au luat două sprezece coşuri pline cu
38 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
fă râ mituri şi cu ce-a ră mas din peşti.
6:44 Iar cei ce au mâ ncat pâ inile erau cinci mii de
bă rbaţi.
6:45 Ş i îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în
corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă
parte, spre Betsaida, pâ nă ce El va slobozi
mulţimea.
6:46 Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca
să Se roage.
6:47 Ş i fă câ ndu-se seară , era corabia în mijlocul
mă rii, iar El singur pe ţă rm.
6:48 Ş i i-a vă zut cum se chinuiau vâ slind, că ci
vâ ntul le era împotrivă . Ş i că tre a patra strajă a
nopţii a venit la ei umblâ nd pe mare şi voia să
treacă pe lâ ngă ei.
6:49 Iar lor, vă zâ ndu-L umblâ nd pe mare, li s-a
pă rut că este nă lucă şi au strigat.
6:50 Că ci toţi L-au vă zut şi s-au tulburat. Dar
îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndră zniţi! Eu
sunt; nu vă temeţi!
6:51 Ş i s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit
vâ ntul. Ş i erau peste mă sură de uimiţi în sinea
lor;
6:52 Că ci nu pricepuseră nimic de la minunea
pâ inilor, deoarece inima lor era învâ rtoşată .
6:53 Ş i trecâ nd marea, au venit în ţinutul
Ghenizaretului şi au tras la ţă rm.
6:54 Ş i ieşind ei din corabie, îndată L-au
cunoscut.
6:55 Ş i stră bă teau tot ţinutul acela şi au început
să -I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde
auzeau că este El.
6:56 Ş i oriunde intra în sate sau în cetă ţi sau în
să tuleţe, puneau la ră spâ ntii pe cei bolnavi, şi-L
rugau să le îngă duie să se atingă mă car de poala
hainei Sale. Ş i câ ţi se atingeau de El se vindecau.
Capitolul 7
7:1 Ş i s-au adunat la El fariseii şi unii dintre
că rturari, care veniseră din Ierusalim.
7:2 Ş i vă zâ nd pe unii din ucenicii Lui că mă nâ ncă
cu mâ inile necurate, adică nespă late, câ rteau;
7:3 Că ci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală
mâ inile pâ nă la cot, nu mă nâ ncă , ţinâ nd datina
bă trâ nilor.
7:22 Adulterul, lă comiile, vicleniile, înşelă ciunea,
39 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:4 Ş i câ nd vin din piaţă , dacă nu se spală , nu
mă nâ ncă ; şi alte multe sunt pe care au primit să
le ţină : spă larea paharelor şi a urcioarelor şi a
vaselor de aramă şi a paturilor.
7:5 Ş i L-au întrebat pe El fariseii şi că rturarii:
Pentru ce nu umblă ucenicii Tă i după datina
bă trâ nilor, ci mă nâ ncă cu mâ inile nespă late?
7:6 Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre
voi, fă ţarnicilor, precum este scris: "Acest popor
Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe
de Mine".
7:7 Dar în zadar Mă cinstesc, învă ţâ nd învă ţă turi
care sunt porunci omeneşti.
7:8 Că ci lă sâ nd porunca lui Dumnezeu, ţineţi
datina oamenilor: spă larea urcioarelor şi a
paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le
faceţi.
7:9 Ş i le zicea lor: Bine, aţi lepă dat porunca lui
Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră !
7:10 Că ci Moise a zis: "Cinsteşte pe tată l tă u şi pe
mama ta", şi "cel ce va gră i de ră u pe tată l să u,
sau pe mama sa, cu moarte să se sfâ rşească ".
7:11 Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tată lui
sau mamei: Corban! adică : Cu ce te-aş fi putut
ajuta este dă ruit lui Dumnezeu,
7:12 Nu-l mai lă saţi să facă nimic pentru tată l să u
sau pentru mama sa.
7:13 Ş i astfel desfiinţaţi cuvâ ntul lui Dumnezeu
cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Ş i
faceţi multe asemă nă toare cu acestea.
7:14 Ş i chemâ nd iară şi mulţimea la El, le zicea:
Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
7:15 Nu este nimic din afară de om care, intrâ nd
în el, să poată să -l spurce. Dar cele ce ies din om,
acelea sunt care îl spurcă .
7:16 De are cineva urechi de auzit să audă .
7:17 Ş i câ nd a intrat în casă de la mulţime, L-au
întrebat ucenicii despre această pildă .
7:18 Ş i El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi
nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în
om, din afară , nu poate să -l spurce?
7:19 Că nu intră în inima lui, ci în pâ ntece, şi iese
afară , pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
7:20 Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea
spurcă pe om.
7:21 Că ci dină untru, din inima omului, ies
cugetele cele rele, desfrâ nă rile, hoţiile, uciderile,
neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia,
uşură tatea.
7:23 Toate aceste rele ies dină untru şi spurcă pe
om.
7:24 Ş i ridicâ ndu-Se de acolo, S-a dus în hotarele
Tirului şi ale Sidonului şi, intrâ nd într-o casă ,
voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să ră mâ nă
tă inuit.
7:25 Că ci îndată auzind despre El o femeie, a
că rei fiică avea duh necurat, a venit şi a că zut la
picioarele Lui.
7:26 Ş i femeia era pă gâ nă , de neam din Fenicia
Siriei. Ş i Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
7:27 Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâ i să se sature
copiii. Că ci nu este bine să iei pâ inea copiilor şi s-
o arunci câ inilor.
7:28 Ea însă a ră spuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar
şi câ inii, sub masă , mă nâ ncă din fă râ miturile
copiilor.
7:29 Ş i Iisus i-a zis: Pentru acest cuvâ nt, mergi. A
ieşit demonul din fiica ta.
7:30 Iar ea, ducâ ndu-se acasă , a gă sit pe copilă
culcată în pat, iar demonul ieşise.
7:31 Ş i, ieşind din pă rţile Tirului, a venit, prin
Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor
Decapolei.
7:32 Ş i I-au adus un surd, care era şi gâ ngav, şi L-
au rugat ca să -Ş i pună mâ na peste el.
7:33 Ş i luâ ndu-l din mulţime, la o parte, Ş i-a pus
degetele în urechile lui, şi scuipâ nd, S-a atins de
limba lui.
7:34 Ş i privind la cer, a suspinat şi a zis lui:
Effatta! ceea ce înseamnă : Deschide-te!
7:35 Ş i urechile lui s-au deschis, iar legă tura
limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine.
7:36 Ş i le poruncea să nu spună nimă nui. Dar, cu
câ t le poruncea, cu atâ t mai mult ei Îl vesteau.
7:37 Ş i erau uimiţi peste mă sură , zicâ nd: Toate
le-a fă cut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi
să vorbească .
Capitolul 8
8:1 În zilele acelea, fiind iară şi mulţime multă şi
neavâ nd ce să mă nâ nce, Iisus, chemâ nd la Sine pe
ucenici, le-a zis:
8:22 Ş i au venit la Betsaida. Ş i au adus la El un
40 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:2 Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de
câ nd aşteaptă lâ ngă Mine şi n-au ce să mă nâ nce.
8:3 Ş i de-i voi slobozi flă mâ nzi la casa lor, se vor
istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de
departe.
8:4 Ş i ucenicii Lui I-au ră spuns: De unde va putea
cineva să -i sature pe aceştia cu pâ ine, aici în
pustie.
8:5 El însă i-a întrebat: Câ te pâ ini aveţi?
Ră spuns-au Lui: şapte.
8:6 Ş i a poruncit mulţimii să şeadă jos pe
pă mâ nt. Şi, luâ nd cele şapte pâ ini, a mulţumit, a
frâ nt şi a dat ucenicilor Să i, ca să le pună înainte.
Ş i ei le-au pus mulţimii înainte.
8:7 Ş i aveau şi puţini peştişori. Ş i
binecuvâ ntâ ndu-i, a zis să -i pună şi pe aceştia
înaintea lor.
8:8 Ş i au mâ ncat şi s-au să turat şi au luat şapte
coşuri cu ră mă şiţe de fă râ mituri.
8:9 Ş i ei erau ca la patru mii. Ş i i-a slobozit.
8:10 Ş i îndată intrâ nd în corabie cu ucenicii Să i, a
venit în pă rţile Dalmanutei.
8:11 Ş i au ieşit fariseii şi se sfă deau cu El, cerâ nd
de la El semn din cer, ispitindu-L.
8:12 Ş i Iisus, suspinâ nd cu duhul Să u, a zis:
Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevă rat
gră iesc vouă că nu se va da semn acestui neam.
8:13 Ş i lă sâ ndu-i, a intrat iară şi în corabie şi a
trecut de cealaltă parte.
8:14 Dar ucenicii au uitat să ia pâ ine şi numai o
pâ ine aveau cu ei în corabie.
8:15 Ş i El le-a poruncit, zicâ nd: Vedeţi, pă ziţi-vă
de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.
8:16 Ş i vorbeau între ei, zicâ nd: Aceasta o zice,
fiindcă n-avem pâ ine.
8:17 Ş i Iisus, înţelegâ nd, le-a zis: De ce gâ ndiţi că
n-aveţi pâ ine? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi?
Atâ t de învâ rtoşată este inima voastră ?
8:18 Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu
auziţi şi nu vă aduceţi aminte.
8:19 Câ nd am frâ nt cele cinci pâ ini, la cei cinci
mii de oameni, atunci câ te coşuri pline de
fă râ mituri aţi luat? Zis-au Lui: Două sprezece.
8:20 Ş i câ nd cu cele şapte pâ ini, la cei patru mii
de oameni, câ te coşuri pline de fă râ mituri aţi
luat? Iar ei au zis: Şapte.
8:21 Ş i le zicea: Tot nu pricepeţi?
orb şi L-au rugat să se atingă de el.
8:23 Ş i luâ nd pe orb de mâ nă , l-a scos afară din
sat şi, scuipâ nd în ochii lui şi punâ ndu-Şi mâ inile
peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
8:24 Ş i el, ridicâ ndu-şi ochii, a zis: ză resc
oamenii; îi vă d ca pe nişte copaci umblâ nd.
8:25 După aceea a pus iară şi mâ inile pe ochii lui,
şi el a vă zut bine şi s-a îndreptat, că ci vedea toate,
lă murit.
8:26 Ş i l-a trimis la casa sa, zicâ ndu-i: Să nu intri
în sat, nici să spui cuiva din sat.
8:27 Ş i a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din
preajma Cezareii lui Filip. Ş i pe drum întreba pe
ucenicii Să i, zicâ ndu-le: Cine zic oamenii că sunt?
8:28 Ei au ră spuns Lui, zicâ nd: Unii spun că eşti
Ioan Boteză torul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti
unul din prooroci.
8:29 Ş i El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt
Eu? Ră spunzâ nd, Petru a zis Lui: Tu eşti
Hristosul.
8:30 Ş i El le-a dat poruncă să nu spună nimă nui
despre El.
8:31 Ş i a început să -i înveţe că Fiul Omului
trebuie să pă timească multe şi să fie defă imat de
bă trâ ni, de arhierei şi de că rturari şi să fie
omorâ t, iar după trei zile să învieze.
8:32 Ş i spunea acest cuvâ nt pe faţă . Ş i luâ ndu-L
Petru de o parte, a început să -L dojenească .
8:33 Dar El, întorcâ ndu-Se şi uitâ ndu-Se la
ucenicii Să i, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi,
înapoia mea, satano! Că ci tu nu cugeţi cele ale lui
Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
8:34 Ş i chemâ nd la Sine mulţimea, împreună cu
ucenicii Să i, le-a zis: Oricine voieşte să vină după
Mine să se lepede de sine, să -şi ia crucea şi să -Mi
urmeze Mie.
8:35 Că ci cine va voi să -şi scape sufletul îl va
pierde, iar cine va pierde sufletul Să u pentru
Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scă pa.
8:36 Că ci ce-i foloseşte omului să câ ştige lumea
întreagă , dacă -şi pierde sufletul?
8:37 Sau ce ar putea să dea omul, în schimb,
pentru sufletul să u?
8:38 Că ci de cel ce se va ruşina de Mine şi de
cuvintele Mele, în neamul acesta desfrâ nat şi
pă că tos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, câ nd va
veni întru slava Tată lui să u cu sfinţii îngeri.
9:17 Ş i I-a ră spuns Lui unul din mulţime:
41 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Capitolul 9
9:1 Ş i le zicea lor: Adevă rat gră iesc vouă că sunt
unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, pâ nă ce nu vor vedea împă ră ţia lui
Dumnezeu, venind întru putere.
9:2 Ş i după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru
şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte
înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la
faţă înaintea lor.
9:3 Ş i veşmintele Lui s-au fă cut stră lucitoare,
albe foarte, ca ză pada, cum nu poate înă lbi aşa pe
pă mâ nt înă lbitorul.
9:4 Ş i li s-a ară tat Ilie împreună cu Moise şi
vorbeau cu Iisus.
9:5 Ş i ră spunzâ nd Petru, a zis lui Iisus:
Învă ţă torule, bine este ca noi să fim aici; şi să
facem trei colibe: Ţ ie una şi lui Moise una şi lui
Ilie una.
9:6 Că ci nu ştia ce să spună , fiindcă erau
înspă imâ ntaţi.
9:7 Ş i s-a fă cut un nor care îi umbrea, iar un glas
din nor a venit zicâ nd: Acesta este Fiul Meu cel
iubit, pe Acesta să -L ascultaţi.
9:8 Dar, deodată , privind ei împrejur, n-au mai
vă zut pe nimeni decâ t pe Iisus, singur cu ei.
9:9 Ş i coborâ ndu-se ei din munte, le-a poruncit
ca nimă nui să nu spună cele ce vă zuseră , decâ t
numai câ nd Fiul Omului va învia din morţi.
9:10 Iar ei au ţinut cuvâ ntul, întrebâ ndu-se între
ei: Ce înseamnă a învia din morţi?
9:11 Ş i L-au întrebat pe El, zicâ nd: Pentru ce zic
fariseii şi că rturarii că trebuie să vină mai întâ i
Ilie?
9:12 Iar El le-a ră spuns: Ilie, venind întâ i, va
aşeza iară şi toate. Ş i cum este scris despre Fiul
Omului că va să pă timească multe şi să fie
defă imat?
9:13 Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi i-au fă cut
toate câ te au voit, precum s-a scris despre el.
9:14 Ş i venind la ucenici, a vă zut mulţime mare
împrejurul lor şi pe că rturari sfă dindu-se între
ei.
9:15 Ş i îndată toată mulţimea, vă zâ ndu-L, s-a
spă imâ ntat şi, alergâ nd, I se închina.
9:16 Ş i Iisus a întrebat pe că rturari: Ce vă sfă diţi
între voi?
Învă ţă torule, am adus la Tine pe fiul meu, care are
duh mut.
9:18 Ş i oriunde-l apucă , îl aruncă la pă mâ nt şi
face spume la gură şi scrâ şneşte din dinţi şi
înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tă i să -l alunge,
dar ei n-au putut.
9:19 Iar El, ră spunzâ nd lor, a zis: O, neam
necredincios, pâ nă câ nd voi fi cu voi? Pâ nă câ nd
vă voi ră bda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
9:20 Ş i l-au adus la El. Ş i vă zâ ndu-L pe Iisus,
duhul îndată a zguduit pe copil, şi, că zâ nd la
pă mâ nt, se zvâ rcolea spumegâ nd.
9:21 Ş i l-a întrebat pe tată l lui: Câ tă vreme este
de câ nd i-a venit aceasta? Iar el a ră spuns: din
pruncie.
9:22 Ş i de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă
ca să -l piardă . Dar de poţi ceva, ajută -ne, fiindu-Ţ i
milă de noi.
9:23 Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu
putinţă celui ce crede.
9:24 Ş i îndată strigâ nd tată l copilului, a zis cu
lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
9:25 Iar Iisus, vă zâ nd că mulţimea dă nă vală , a
certat duhul cel necurat, zicâ ndu-i: Duh mut şi
surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai
intri în el!
9:26 Ş i ră cnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a
ieşit; iar copilul a ră mas ca mort, încâ t mulţi
ziceau că a murit.
9:27 Dar Iisus, apucâ ndu-l de mâ nă , l-a ridicat, şi
el s-a sculat în picioare.
9:28 Iar după ce a intrat în casă , ucenicii Lui L-au
întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să -l
izgonim?
9:29 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic
nu poate ieşi, decâ t numai cu rugă ciune şi cu
post.
9:30 Ş i, ieşind ei de acolo, stră bă teau Galileea,
dar El nu voia să ştie cineva.
9:31 Că ci învă ţa pe ucenicii Să i şi le spunea că
Fiul Omului se va da în mâ inile oamenilor şi-L
vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va
învia.
9:32 Ei însă nu înţelegeau cuvâ ntul şi se temeau
să -L întrebe.
9:33 Ş i au venit în Capernaum. Ş i fiind în casă , i-a
întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?
9:50 Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde
puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi
42 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:34 Iar ei tă ceau, fiindcă pe cale se întrebaseră
unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
9:35 Ş i şezâ nd jos, a chemat pe cei doisprezece şi
le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâ iul, să fie cel
din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
9:36 Ş i luâ nd un copil, l-a pus în mijlocul lor şi,
luâ ndu-l în braţe, le-a zis:
9:37 Oricine va primi, în numele Meu, pe unul
din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine
Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel
ce M-a trimis pe Mine.
9:38 Ş i I-a zis Ioan: Învă ţă torule, am vă zut pe
cineva scoţâ nd demoni în numele Tă u, care nu
merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge
după noi.
9:39 Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, că ci nu e nimeni
care, fă câ nd vreo minune în numele Meu, să
poată , degrabă , să Mă vorbească de ră u.
9:40 Că ci cine nu este împotriva noastră este
pentru noi.
9:41 Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă ,
în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos,
adevă rat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.
9:42 Ş i cine va sminti pe unul din aceştia mici,
care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar
lega de gâ t o piatră de moară şi să fie aruncat în
mare.
9:43 Ş i de te sminteşte mâ na ta, tai-o că mai bine
îţi este să intri ciung în viaţă , decâ t, amâ ndouă
mâ inile avâ nd, să te duci în gheena, în focul cel
nestins.
9:44 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se
stinge.
9:45 Ş i de te sminteşte piciorul tă u, taie-l, că mai
bine îţi este ţie să intri fă ră un picior în viaţă ,
decâ t avâ nd amâ ndouă picioarele să fii azvâ rlit în
gheena, în focul cel nestins,
9:46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se
stinge.
9:47 Ş i de te sminteşte ochiul tă u, scoate-l, că
mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împă ră ţia
lui Dumnezeu, decâ t, avâ nd amâ ndoi ochii, să fii
aruncat în gheena focului.
9:48 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se
stinge.
9:49 Că ci fiecare (om) va fi să rat cu foc, după
cum orice jertfă va fi să rată cu sare.
tră iţi în pace unii cu alţii.
Capitolul 10
10:1 Ş i sculâ ndu-Se de acolo, a venit în hotarele
Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile
s-au adunat iară şi la El şi iară şi le învă ţa, după
cum obişnuia.
10:2 Ş i apropiindu-se fariseii, Îl întrebau,
ispitindu-L, dacă este îngă duit unui bă rbat să -şi
lase femeia.
10:3 Iar El, ră spunzâ nd, le-a zis: Ce v-a poruncit
vouă Moise?
10:4 Iar ei au zis: Moise a dat voie să -i scrie carte
de despă rţire şi să o lase.
10:5 Ş i ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Pentru
învâ rtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca
aceasta;
10:6 Dar de la începutul fă pturii, bă rbat şi femeie
i-a fă cut Dumnezeu.
10:7 De aceea va lă sa omul pe tată l să u şi pe
mama sa şi se va lipi de femeia sa.
10:8 Ş i vor fi amâ ndoi un trup; aşa că nu mai
sunt doi, ci un trup.
10:9 Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul
să nu mai despartă .
10:10 Dar în casă ucenicii L-au întrebat iară şi
despre aceasta.
10:11 Ş i El le-a zis: Oricine va lă sa pe femeia sa şi
va lua alta, să vâ rşeşte adulter cu ea.
10:12 Iar femeia, de-şi va lă sa bă rbatul ei şi se va
mă rita cu altul, să vâ rşeşte adulter.
10:13 Ş i aduceau la El copii, ca să -Ş i pună
mâ inile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i
aduceau.
10:14 Iar Iisus, vă zâ nd, S-a mâ hnit şi le-a zis:
Lă saţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că ci a
unora ca aceştia este împă ră ţia lui Dumnezeu.
10:15 Adevă rat zic vouă : Cine nu va primi
împă ră ţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în
ea.
10:16 Ş i, luâ ndu-i în braţe, i-a binecuvâ ntat,
punâ ndu-Şi mâ inile peste ei.
10:17 Ş i câ nd ieşea El în drum, alergâ nd la El
unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba:
10:33 Că , iată , ne suim la Ierusalim şi Fiul
43 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Învă ţă torule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică ?
10:18 Iar Iisus i-a ră spuns: De ce-Mi zici bun?
Nimeni nu este bun decâ t unul Dumnezeu.
10:19 Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu să vâ rşeşti
adulter, să nu furi, să nu mă rturiseşti strâ mb, să
nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tată l tă u şi pe
mama ta.
10:20 Iar el I-a zis: Învă ţă torule, acestea toate le-
am pă zit din tinereţile mele.
10:21 Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis:
Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă
să racilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luâ nd
crucea, vino şi urmează Mie.
10:22 Dar el, întristâ ndu-se de cuvâ ntul acesta, a
plecat mâ hnit, că ci avea multe bogă ţii.
10:23 Ş i Iisus, uitâ ndu-Se în jur, a zis că tre
ucenicii Să i: Câ t de greu vor intra bogaţii în
împă ră ţia lui Dumnezeu!
10:24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui.
Dar Iisus, ră spunzâ nd iară şi, le-a zis: Fiilor, câ t
de greu este celor ce se încred în bogă ţii să intre
în împă ră ţia lui Dumnezeu!
10:25 Mai lesne este că milei să treacă prin
urechile acului, decâ t bogatului să intre în
împă ră ţia lui Dumnezeu.
10:26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii
că tre alţii: Ş i cine poate să se mâ ntuiască ?
10:27 Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni
lucrul e cu neputinţă , dar nu la Dumnezeu. Că ci la
Dumnezeu toate sunt cu putinţă .
10:28 Ş i a început Petru a-I zice: Iată , noi am
lă sat toate şi Ţ i-am urmat.
10:29 Iisus i-a ră spuns: Adevă rat gră iesc vouă :
Nu este nimeni care şi-a lă sat casă , sau fraţi, sau
surori, sau mamă , sau tată , sau copii, sau ţarine
pentru Mine şi pentru Evanghelie,
10:30 Ş i să nu ia însutit - acum, în vremea
aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi
mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină :
viaţă veşnică .
10:31 Ş i mulţi dintre cei dintâ i vor fi pe urmă , şi
din cei de pe urmă întâ i.
10:32 Ş i erau pe drum, suindu-se la Ierusalim,
iar Iisus mergea înaintea lor. Ş i ei erau uimiţi şi
cei ce mergeau după El se temeau. Ş i luâ nd la
Sine, iară şi, pe cei doisprezece, a început să le
spună ce aveau să I se întâ mple:
Omului va fi predat arhiereilor şi că rturarilor; şi- L
vor osâ ndi la moarte şi-L vor da în mâ na 10:50 Iar orbul, lepă dâ nd haina de pe el, a să rit
pă gâ nilor. în picioare şi a venit la Iisus.
10:34 Ş i-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor 10:51 Ş i l-a întrebat Iisus, zicâ ndu-i: Ce voieşti
biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. să -ţi fac? Iar orbul I-a ră spuns: Învă ţă torule, să
10:35 Ş i au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui vă d iară şi.
Zevedeu, zicâ ndu-I: Învă ţă torule, voim să ne faci 10:52 Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a
ceea ce vom cere de la Tine. mâ ntuit. Ş i îndată a vă zut şi urma lui Iisus pe
10:36 Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? cale.
10:37 Iar ei I-au zis: Dă -ne nouă să şedem unul
de-a dreapta Ta, şi altul de-a stâ nga Ta, întru Capitolul 11
slava Ta.
10:38 Dar Iisus le-a ră spuns: Nu ştiţi ce cereţi! 11:1 Ş i câ nd s-au apropiat de Ierusalim, la
Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă Betfaghe şi la Betania, lâ ngă Muntele Mă slinilor, a
botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? trimis pe doi dintre ucenicii Să i,
10:39 Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: 11:2 Ş i le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea
Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu voastră şi, intrâ nd în el, îndată veţi afla un mâ nz
botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. legat, pe care n-a şezut pâ nă acum nici un om.
10:40 Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
stâ nga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru 11:3 Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi
care s-a pregă tit. aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi
îndată îl va trimite aici.
10:41 Ş i auzind cei zece, au început a se mâ nia
pe Iacov şi pe Ioan. 11:4 Deci au mers şi au gă sit mâ nzul legat la o
poartă , afară la ră spâ ntie, şi l-au dezlegat.
10:42 Ş i Iisus, chemâ ndu-i la Sine, le-a zis: Ştiţi
că cei ce se socotesc câ rmuitori ai neamurilor 11:5 Ş i unii din cei ce stă teau acolo, le-au zis: De
domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le ce dezlegaţi mâ nzul?
stă pâ nesc. 11:6 Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-
10:43 Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care au lă sat.
va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al 11:7 Ş i au adus mâ nzul la Iisus şi şi-au pus
vostru. hainele pe el şi Iisus a şezut pe el.
10:44 Ş i care va vrea să fie întâ i între voi, să fie11:8 Ş i mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar
tuturor slugă . alţii aşterneau ramuri, pe care le tă iau de prin
10:45 Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se gră dini.
slujească , ci ca El să slujească şi să -Ş i dea sufletul
11:9 Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau
ră scumpă rare pentru mulţi. pe urmă strigau, zicâ nd: Osana! Bine este
10:46 Ş i au venit în Ierihon. Ş i ieşind din Ierihon cuvâ ntat Cel ce vine întru numele Domnului!
El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, 11:10 Binecuvâ ntată este împă ră ţia ce vine a
fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. pă rintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
10:47 Ş i, auzind că este Iisus Nazarineanul, a 11:11 Ş i a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi,
început să strige şi să zică : Iisuse, Fiul lui David,privind toate în jur şi vremea fiind spre seară , a
miluieşte-mă ! ieşit spre Betania cu cei doisprezece.
10:48 Ş i mulţi îl certau ca să tacă , el însă cu mult11:12 Ş i a doua zi, ieşind ei din Betania, El a
mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă ! flă mâ nzit.
10:49 Ş i Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l- 11:13 Ş i vă zâ nd de departe un smochin care
au chemat pe orb, zicâ ndu-i: Îndră zneşte, scoală - avea frunze, a mers acolo, doar va gă si ceva în el;
te! Te cheamă . şi, ajungâ nd la smochin, n-a gă sit nimic decâ t
frunze. Că ci nu era timpul smochinelor.
11:14 Ş i, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod 11:15 Ş i au venit în Ierusalim. Şi, intrâ nd în
din tine nimeni în veac să nu mă nâ nce. Ş i ucenicii templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi
Lui ascultau. pe cei ce cumpă rau în templu, iar mesele
44 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
schimbă torilor de bani şi scaunele vâ nză torilor
de porumbei le-a ră sturnat.
11:16 Ş i nu îngă duia să mai treacă nimeni cu
vreun vas prin templu.
11:17 Ş i-i învă ţa şi le spunea: Nu este, oare, scris:
"Casa Mea casă de rugă ciune se va chema, pentru
toate neamurile"? Voi însă aţi fă cut din ea peşteră
de tâ lhari.
11:18 Ş i au auzit arhiereii şi că rturarii. Ş i că utau
cum să -L piardă . Că ci se temeau de El, pentru că
toată mulţimea era uimită de învă ţă tura Lui.
11:19 Iar câ nd s-a fă cut seară , au ieşit afară din
cetate.
11:20 Dimineaţa, trecâ nd pe acolo, au vă zut
smochinul uscat din ră dă cini.
11:21 Ş i Petru, aducâ ndu-şi aminte, I-a zis:
Învă ţă torule, iată smochinul pe care l-ai
blestemat s-a uscat.
11:22 Ş i ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă
în Dumnezeu.
11:23 Adevă rat zic vouă că oricine va zice
acestui munte: Ridică -te şi te aruncă în mare, şi
nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce
spune se va face, fi-va lui orice va zice.
11:24 De aceea vă zic vouă : Toate câ te cereţi,
rugâ ndu-vă , să credeţi că le-aţi primit şi le veţi
avea.
11:25 Iar câ nd staţi de vă rugaţi, iertaţi orice
aveţi împotriva cuiva, ca şi Tată l vostru Cel din
ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.
11:26 Că de nu iertaţi voi, nici Tată l vostru Cel
din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.
11:27 Ş i au intrat iară şi în Ierusalim. Ş i pe câ nd
se plimba Iisus prin templu, au venit la El
arhiereii, că rturarii şi bă trâ nii.
11:28 Ş i I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau
cine Ţ i-a dat Ţ ie puterea aceasta, ca să le faci?
11:29 Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un
cuvâ nt: ră spundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce
putere fac acestea:
11:30 Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la
oameni? Ră spundeţi-Mi!
45 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:31 Ş i ei vorbeau între ei, zicâ nd: De vom zice:
Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el?
11:32 Iar de vom zice: De la oameni - se temeau
de mulţime, că ci toţi îl socoteau că Ioan era într-
adevă r prooroc.
11:33 Ş i ră spunzâ nd, au zis lui Iisus: Nu ştim. Ş i
Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce
putere fac acestea.
Capitolul 12
12:1 Ş i a început să le vorbească în pilde: Un om
a să dit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a să pat în ea
teasc, a clă dit turn şi a dat-o lucră torilor, iar el s-a
dus departe.
12:2 Ş i la vreme, a trimis la lucră tori o slugă , ca
să ia de la ei din roadele viei.
12:3 Dar ei, punâ nd mâ na pe ea, au bă tut-o şi i-
au dat drumul fă ră nimic.
12:4 Ş i a trimis la ei, iară şi, altă slugă , dar şi pe
aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au
ocă râ t-o.
12:5 Ş i a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi
pe multe altele: pe unele bă tâ ndu-le, iar pe altele
ucigâ ndu-le.
12:6 Mai avea şi un fiu iubit al să u şi în cele din
urmă l-a trimis la lucră tori, zicâ nd: Se vor ruşina
de fiul meu.
12:7 Dar acei lucră tori au zis între ei: Acesta este
moştenitorul; veniţi să -l omorâ m şi moştenirea
va fi a noastră .
12:8 Ş i prinzâ ndu-l l-au omorâ t şi l-au aruncat
afară din vie.
12:9 Ce va face acum stă pâ nul viei? Va veni şi va
pierde pe lucră tori, iar via o va da altora.
12:10 Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o:
"Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns să fie în capul unghiului?
12:11 De la Domnul s-a fă cut aceasta şi este
lucru minunat în ochii noştri".
12:12 Ş i că utau să -L prindă , dar se temeau de
popor. Că ci înţeleseseră că împotriva lor zisese
pilda aceasta. Ş i lă sâ ndu-L, s-au dus.
12:13 Ş i au trimis la El pe unii din farisei şi din
irodiani, ca să -L prindă în cuvâ nt.
12:14 Iar ei, venind, I-au zis: Învă ţă torule, ştim
că spui adevă rul şi nu-Ţ i pasă de nimeni, fiindcă
nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevă rat înveţi
calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie
Cezarului sau nu? Să dă m sau să nu dă m?
12:15 El însă , cunoscâ nd fă ţă rnicia lor, le-a zis:
Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să -l
vă d.
12:16 Ş i I-au adus. Ş i i-a întrebat Iisus: Al cui e
chipul acesta în inscripţia de pe el? Iar ei I-au zis:
Ale Cezarului.
12:17 Iar Iisus a zis: Daţi Cezarului cele ale
Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui
Dumnezeu. Şi se mirau de El.
12:18 Ş i au venit la El saducheii care zic că nu
este înviere şi-L întrebau zicâ nd:
12:19 Învă ţă torule, Moise ne-a lă sat scris, că de
va muri fratele cuiva şi va lă sa femeia fă ră copil,
să ia fratele să u pe femeia lui şi să ridice urmaş
fratelui.
12:20 Ş i erau şapte fraţi. Ş i cel dintâ i şi-a luat
femeie, dar, murind, n-a lă sat urmaş.
12:21 Ş i a luat-o pe ea al doilea, şi a murit,
nelă sâ nd urmaş. Tot aşa şi al treilea.
12:22 Ş i au luat-o toţi şapte şi n-au lă sat urmaş.
În urma tuturor a murit şi femeia.
12:23 La înviere, câ nd vor învia, a că ruia dintre
ei va fi femeia? Că ci toţi şapte au avut-o de soţie.
12:24 Ş i le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta
ră tă ciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu?
12:25 Că ci, câ nd vor învia din morţi, nici nu se
mai însoară , nici nu se mai mă rită , ci sunt ca
îngerii din ceruri.
12:26 Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit,
oare, în cartea lui Moise, câ nd i-a vorbit
Dumnezeu din rug, zicâ nd: "Eu sunt Dumnezeul
lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul
lui Iacov"?
12:27 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi,
ci a celor vii. Mult ră tă ciţi.
12:28 Ş i apropiindu-se unul din că rturari, care îi
auzise vorbind între ei şi, vă zâ nd că bine le-a
ră spuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâ ia
dintre toate?
12:29 Iisus i-a ră spuns că întâ ia este: "Ascultă
Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul
Domn".
12:30 Ş i: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tă u
din toată inima ta, din tot sufletul tă u, din tot
13:1 Ş i ieşind din templu, unul dintre ucenicii Să i I-a zis: Învă ţă torule, priveşte ce fel de pietre şi ce
46 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cugetul tă u şi din toată puterea ta". Aceasta este
cea dintâ i poruncă .
12:31 Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe
aproapele tă u ca pe tine însuţi". Mai mare decâ t
acestea nu este altă poruncă .
12:32 Ş i I-a zis că rturarul: Bine, Învă ţă torule.
Adevă rat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este
altul afară de El.
12:33 Ş i a-L iubi pe El din toată inima, din tot
sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a
iubi pe aproapele tă u ca pe tine însuţi este mai
mult decâ t toate arderile de tot şi decâ t toate
jertfele.
12:34 Iar Iisus, vă zâ ndu-l că a ră spuns cu
înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împă ră ţia
lui Dumnezeu. Ş i nimeni nu mai îndră znea să -L
mai întrebe.
12:35 Ş i învă ţâ nd Iisus în templu, gră ia zicâ nd:
Cum zic că rturarii că Hristos este Fiul lui David?
12:36 Însuşi David a zis întru Duhul Sfâ nt: "Zis-a
Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea
pâ nă ce voi pune pe vră jmaşii tă i aşternut
picioarelor Tale".
12:37 Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn;
de unde dar este fiul lui? Ş i mulţimea cea multă Îl
asculta cu bucurie.
12:38 Ş i le zicea în învă ţă tura Sa: Luaţi seama la
că rturari că rora le place să se plimbe în haine
lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
12:39 Ş i să stea în bă ncile dintâ i în sinagogi şi să
stea în capul mesei la ospeţe,
12:40 Ei, care secă tuiesc casele vă duvelor şi de
ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai
multă osâ ndă .
12:41 Ş i şezâ nd în preajma cutiei darurilor, Iisus
privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi
mulţi bogaţi aruncau mult.
12:42 Ş i venind o vă duvă să racă , a aruncat doi
bani, adică un codrant.
12:43 Ş i chemâ nd la Sine pe ucenicii Să i le-a zis:
Adevă rat gră iesc vouă că această vă duvă să racă a
aruncat în cutia darurilor mai mult decâ t toţi
ceilalţi.
12:44 Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor,
pe câ nd ea, din să ră cia ei, a aruncat tot ce avea,
toată avuţia sa.
Capitolul 13
clă diri!
13:2 Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clă diri? Nu
va ră mâ ne piatră peste piatră să nu se risipească .
13:3 Ş i şezâ nd pe Muntele Mă slinilor, în faţa
templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov,
Ioan şi cu Andrei:
13:4 Spune-ne nouă câ nd vor fi acestea? Şi care
va fi semnul câ nd va fi să se împlinească toate
acestea?
13:5 Iar Iisus a început să le spună : Vedeţi să nu
vă înşele cineva.
13:6 Că ci mulţi vor veni în numele Meu, zicâ nd
că sunt Eu, şi vor amă gi pe mulţi.
13:7 Iar câ nd veţi auzi de ră zboaie, şi de zvonuri
de ră zboaie, să nu vă tulburaţi, că ci trebuie să fie,
dar încă nu va fi sfâ rşitul.
13:8 Ş i se va ridica neam peste neam şi împă ră ţie
peste împă ră ţie, vor fi cutremure pe alocuri şi
foamete şi tulbură ri vor fi. Iar acestea sunt
începutul durerilor.
13:9 Luaţi seama la voi înşivă . Că vă vor da în
adună ri şi veţi fi bă tuţi în sinagogi şi veţi sta
înaintea conducă torilor şi a regilor, pentru Mine,
spre mă rturie lor.
13:10 Ci mai întâ i Evanghelia trebuie să se
propovă duiască la toate neamurile.
13:11 Iar câ nd vă vor duce ca să vă predea, nu vă
îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce
se va da vouă în ceasul acela. Că ci nu voi sunteţi
cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfâ nt.
13:12 Ş i va da frate pe frate la moarte şi tată pe
copil şi copiii se vor ră zvră ti împotriva pă rinţilor
şi îi vor ucide.
13:13 Ş i veţi fi urâ ţi de toţi pentru numele Meu;
iar cel ce va ră bda pâ nă la urmă , acela se va
mâ ntui.
13:14 Iar câ nd veţi vedea urâ ciunea pustiirii,
stâ nd unde nu se cuvine - cine citeşte să înţeleagă
- atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi,
13:15 Ş i cel de pe acoperiş să nu se coboare în
casă , nici să intre ca să -şi ia ceva din casa sa,
13:16 Ş i cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă
îndă ră t, ca să -şi ia haina.
13:17 Dar vai celor ce vor avea în pâ ntece şi
celor ce vor ală pta în zilele acelea!
47 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
13:18 Rugaţi-vă , dar, ca să nu fie fuga voastră
iarna.
13:19 Că ci în zilele acelea va fi necaz cum nu a
mai fost pâ nă acum, de la începutul fă pturii, pe
care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.
13:20 Ş i de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea,
n-ar scă pa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe
care i-a ales, a scurtat acele zile.
13:21 Ş i atunci dacă vă va zice cineva: Iată , aci
este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
13:22 Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci
mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă
în ră tă cire, de se poate, pe cei aleşi.
13:23 Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am
spus vouă toate.
13:24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele
se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
13:25 Ş i stelele vor că dea din cer şi puterile care
sunt în ceruri se vor clă tina.
13:26 Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe
nori, cu putere multă şi cu slavă .
13:27 Ş i atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna
pe aleşii Să i din cele patru vâ nturi, de la
marginea pă mâ ntului pâ nă la marginea cerului.
13:28 Învă ţaţi de la smochin pilda: Câ nd mlă diţa
lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că
vara este aproape.
13:29 Tot aşa şi voi, câ nd veţi vedea împlinindu-
se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lâ ngă
uşi.
13:30 Adevă rat gră iesc vouă că nu va trece
neamul acesta pâ nă ce nu vor fi toate acestea.
13:31 Cerul şi pă mâ ntul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece.
13:32 Iar despre ziua aceea şi despre ceasul
acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul,
ci numai Tată l.
13:33 Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că
nu ştiţi câ nd va fi acea vreme.
13:34 Este ca un om care a plecat în altă ţară şi,
lă sâ ndu-şi casa, a dat puterea în mâ na slugilor,
dâ nd fiecă ruia lucrul lui, iar portarului i-a
poruncit să vegheze.
13:35 Vegheaţi, dar, că nu ştiţi câ nd va veni
stă pâ nul casei: sau seara, sau la miezul nopţii,
sau la câ ntatul cocoşilor, sau dimineaţa.
13:36 Ca nu cumva venind fă ră veste, să vă afle
pe voi dormind.
13:37 Iar ceea ce zic vouă , zic tuturor:
Privegheaţi!
Capitolul 14
14:1 Ş i după două zile erau Paştile şi Azimile. Ş i
arhiereii şi că rturarii că utau cum să -l prindă cu
vicleşug, ca să -L omoare.
14:2 Dar ziceau: Nu la să rbă toare, ca să nu fie
tulburare în popor.
14:3 Ş i fiind El în Betania, în casa lui Simon
Leprosul, şi şezâ nd la masă , a venit o femeie
avâ nd un alabastru, cu mir de nard curat, de
mare preţ, şi, spă rgâ nd vasul, a vă rsat mirul pe
capul lui Iisus.
14:4 Dar erau unii mâ hniţi între ei, zicâ nd:
Pentru ce s-a fă cut această risipă de mir?
14:5 Că ci putea să se vâ ndă acest mir cu peste
trei sute de dinari, şi să se dea să racilor. Ş i
câ rteau împotriva ei.
14:6 Dar Iisus a zis: Lă saţi-o. De ce îi faceţi
supă rare? Lucru bun a fă cut ea cu Mine.
14:7 Că pe să raci totdeauna îi aveţi cu voi şi,
oricâ nd voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine
nu Mă aveţi totdeauna.
14:8 Ea a fă cut ceea ce avea de fă cut: mai
dinainte a uns trupul Meu, spre înmormâ ntare.
14:9 Adevă rat zic vouă : Oriunde se va
propovă dui Evanghelia, în toată lumea, se va
spune şi ce-a fă cut aceasta, spre pomenirea ei.
14:10 Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei
doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe
Iisus.
14:11 Ş i, auzind ei, s-au bucurat şi au fă gă duit să -
i dea bani. Ş i el că uta cum să -L dea lor, la timp
potrivit.
14:12 Iar în ziua cea dintâ i a Azimilor, câ nd
jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde
voieşti să gă tim, ca să mă nâ nci Paştile?
14:13 Ş i a trimis doi din ucenicii Lui, zicâ ndu-le:
Mergeţi în cetate şi vă va întâ mpina un om,
ducâ nd un urcior cu apă ; mergeţi după el.
14:14 Ş i unde va intra, spuneţi stă pâ nului casei
că Învă ţă torul zice: Unde este odaia în care să
mă nâ nc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
14:15 Iar el vă va ară ta un foişor mare aşternut
gata. Acolo să pregă tiţi pentru noi.
14:35 Ş i mergâ nd puţin mai înainte, a că zut cu
48 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:16 Ş i au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au
gă sit aşa precum le-a spus şi au pregă tit Paştile.
14:17 Iar fă câ ndu-se seară , a venit cu cei
doisprezece.
14:18 Pe câ nd şedeau la masă şi mâ ncau, Iisus a
zis: Adevă rat gră iesc vouă că unul dintre voi, care
mă nâ ncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
14:19 Ei au început să se întristeze şi să -I zică ,
unul câ te unul: Nu cumva sunt eu?
14:20 Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece,
care întinge cu Mine în blid.
14:21 Că Fiul Omului merge precum este scris
despre El; dar vai de omul acela prin care este
vâ ndut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă
nu s-ar fi nă scut.
14:22 Ş i, mâ ncâ nd ei, a luat Iisus pâ ine şi
binecuvâ ntâ nd, a frâ nt şi le-a dat lor şi a zis:
Luaţi, mâ ncaţi, acesta este Trupul Meu.
14:23 Ş i luâ nd paharul, mulţumind, le-a dat şi au
bă ut din el toţi.
14:24 Ş i a zis lor: Acesta este Sâ ngele Meu, al
Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă .
14:25 Adevă rat gră iesc vouă că de acum nu voi
mai bea din rodul viţei pâ nă în ziua aceea câ nd îl
voi bea nou în împă ră ţia lui Dumnezeu.
14:26 Ş i după ce au câ ntat câ ntă ri de laudă , au
ieşit la Muntele Mă slinilor.
14:27 Ş i le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris
este: "Bate-voi pă storul şi se vor risipi oile".
14:28 Dar după învierea Mea, voi merge mai
înainte de voi în Galileea.
14:29 Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor
sminti întru Tine, totuşi eu nu.
14:30 Ş i i-a zis Iisus: Adevă rat gră iesc ţie: Că tu
astă zi, în noaptea aceasta, mai înainte de a câ nta
de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepă da de
Mine.
14:31 El însă spunea mai stă ruitor: Ş i de-ar fi să
mor cu Tine, nu Te voi tă gă dui. Ş i tot aşa ziceau
toţi.
14:32 Ş i au venit la un loc al că rui nume este
Ghetsimani, şi acolo a zis că tre ucenicii Să i: Şedeţi
aici pâ nă ce Mă voi ruga.
14:33 Ş i a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe
Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâ hni.
14:34 Ş i le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu
pâ nă la moarte. Ră mâ neţi aici şi privegheaţi.
faţa la pă mâ nt şi Se ruga, ca, de este cu putinţă , să
treacă de la El ceasul (acesta).
14:36 Ş i zicea: Avva Pă rinte, toate sunt Ţ ie cu
putinţă . Depă rtează paharul acesta de la Mine.
Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
14:37 Ş i a venit şi i-a gă sit dormind şi a zis lui
Petru: Simone, dormi? N-ai avut tă rie ca să
veghezi un ceas?
14:38 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ispită . Că ci duhul este osâ rduitor, dar trupul
neputincios.
14:39 Ş i iară şi mergâ nd, s-a rugat, acelaşi cuvâ nt
zicâ nd.
14:40 Ş i iară şi venind, i-a gă sit dormind, că ci
ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să -I
ră spundă .
14:41 Ş i a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de
acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată
Fiul Omului este dat în mâ inile pă că toşilor.
14:42 Sculaţi-vă să mergem. Iată , cel ce M-a
vâ ndut s-a apropiat.
14:43 Ş i îndată , încă vorbind El, a venit Iuda
Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el
mulţime cu să bii şi cu ciomege, de la arhierei, de
la că rturari şi de la bă trâ ni.
14:44 Iar vâ nză torul le dă duse semn, zicâ nd: Pe
care-L voi să ruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-
L cu pază .
14:45 Ş i venind îndată şi apropiindu-se de El, a
zis Lui: Învă ţă torule! Ş i L-a să rutat.
14:46 Iar ei au pus mâ na pe El şi L-au prins.
14:47 Unul din cei ce stă teau pe lâ ngă El, scoţâ nd
sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tă iat
urechea.
14:48 Ş i ră spunzâ nd, Iisus le-a zis: Ca la un
tâ lhar aţi ieşit cu să bii şi cu toiege, ca să Mă
prindeţi.
14:49 În fiecare zi eram la voi în templu,
învă ţâ nd, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să
se împlinească Scripturile.
14:50 Ş i, lă sâ ndu-L, au fugit toţi.
14:51 Iar un tâ nă r mergea după El, înfă şurat
într-o pâ nză tură , pe trupul gol, şi au pus mâ na pe
el.
14:52 El însă , smulgâ ndu-se din pâ nză tură , a
fugit gol.
49 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:53 Ş i au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au
adunat acolo toţi arhiereii şi bă trâ nii şi
că rturarii.
14:54 Iar Petru, de departe, a mers după El, pâ nă
a intrat înă untru în curtea arhiereului şi şedea
împreună cu slugile, încă lzindu-se la foc.
14:55 Arhiereii şi tot sinedriul că utau împotriva
lui Iisus mă rturie ca să -L dea la moarte, dar nu
gă seau.
14:56 Că mulţi mă rturiseau mincinos împotriva
Lui, dar mă rturiile nu se potriveau.
14:57 Ş i ridicâ ndu-se unii, au dat mă rturie
mincinoasă împotriva Lui, zicâ nd:
14:58 Noi L-am auzit zicâ nd: Voi dă râ ma acest
templu fă cut de mâ nă , şi în trei zile altul, nefă cut
de mâ nă , voi clă di.
14:59 Dar nici aşa mă rturia lor nu era la fel.
14:60 Ş i, sculâ ndu-se în mijlocul lor, arhiereul L-
a întrebat pe Iisus, zicâ nd: Nu ră spunzi nimic la
tot ce mă rturisesc împotriva Ta aceştia?
14:61 Iar El tă cea şi nu ră spundea nimic. Iară şi
L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul,
Fiul Celui binecuvâ ntat?
14:62 Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul
Omului şezâ nd de-a dreapta Celui Atotputernic şi
venind pe norii cerului.
14:63 Iar arhiereul, sfâ şiindu-şi hainele, a zis: Ce
trebuinţă mai avem de martori?
14:64 Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă ? Iar ei
toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
14:65 Ş i unii au început să -L scuipe şi să -I
acopere faţa şi să -L bată cu pumnii şi să -I zică :
Prooroceşte! Ş i slugile Îl bă teau cu palmele.
14:66 Ş i Petru fiind jos în curte, a venit una din
slujnicele arhiereului,
14:67 Ş i vă zâ ndu-l pe Petru, încă lzindu-se, s-a
uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
14:68 El însă a tă gă duit, zicâ nd: Nici nu ştiu, nici
nu înţeleg ce zici. Ş i a ieşit afară înaintea curţii; şi
a câ ntat cocoşul.
14:69 Iar slujnica, vă zâ ndu-l, a început iară şi să
spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
14:70 Iar el a tă gă duit iară şi. Ş i după puţin timp,
cei de faţă ziceau iară şi lui Petru: Cu adevă rat eşti
dintre ei, că ci eşti şi galileian şi vorbirea ta se
aseamă nă .
14:71 Iar el a început să se blesteme şi să se jure:
Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
14:72 Ş i îndată cocoşul a câ ntat a doua oară . Ş i
Petru şi-a adus aminte de cuvâ ntul pe care i-l
spusese Iisus: Înainte de a câ nta de două ori
cocoşul , de trei ori te vei lepă da de Mine. Ş i a
început să plâ ngă .
Capitolul 15
15:1 Ş i îndată dimineaţa, arhiereii, ţinâ nd sfat cu
bă trâ nii, cu că rturarii şi cu tot sinedriul şi legâ nd
pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
15:2 Ş i L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor?
Iar El, ră spunzâ nd, i-a zis: Tu zici.
15:3 Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.
15:4 Iar Pilat L-a întrebat: Nu ră spunzi nimic?
Iată câ te spun împotriva Ta.
15:5 Dar Iisus nimic n-a mai ră spuns, încâ t Pilat
se mira.
15:6 Iar la să rbă toarea Paştilor, le elibera un
întemniţat pe care-l cereau ei.
15:7 Ş i era unul cu numele Baraba închis
împreună cu nişte ră zvră tiţi, care în ră scoală
să vâ rşiseră ucidere.
15:8 Ş i mulţimea, venind sus, a început să ceară
lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.
15:9 Iar Pilat le-a ră spuns, zicâ nd: Voiţi să vă
eliberez pe regele iudeilor?
15:10 Fiindcă ştia că arhiereii Îl dă duseră în
mâ na lui din invidie.
15:11 Dar arhiereii au aţâ ţat mulţimea ca să le
elibereze mai degrabă pe Baraba.
15:12 Iar Pilat, ră spunzâ nd iară şi, le-a zis: Ce voi
face deci cu cel despre care ziceţi că este regele
iudeilor?
15:13 Ei iară şi au strigat: Ră stigneşte-L!
15:14 Iar Pilat le-a zis: Dar ce ră u a fă cut? Iar ei
mai mult strigau: Ră stigneşte-L!
15:15 Ş i Pilat, vrâ nd să facă pe voia mulţimii, le-a
eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a
dat ca să fie ră stignit.
15:16 Iar ostaşii L-au dus înă untrul curţii, adică
în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.
15:17 Ş i L-au îmbră cat în purpură şi, împletindu-
I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.
15:18 Ş i au început să se plece în faţa Lui, zicâ nd:
Bucură -Te regele iudeilor!
50 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:19 Ş i-L bă teau peste cap cu o trestie şi-L
scuipau şi, că zâ nd în genunchi, I se închinau.
15:20 Ş i după ce L-au batjocorit, L-au dezbră cat
de purpură şi L-au îmbră cat cu hainele Lui. Ş i L-
au dus afară ca să -L ră stignească .
15:21 Ş i au silit pe un trecă tor, care venea din
ţarină , pe Simon Cirineul, tată l lui Alexandru şi al
lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.
15:22 Ş i L-au dus la locul zis Golgota, care se
tă lmă ceşte "locul Că pă ţâ nii".
15:23 Ş i I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă ,
dar El n-a luat.
15:24 Ş i L-au ră stignit şi au împă rţit între ei
hainele Lui, aruncâ nd sorţi pentru ele, care ce să
ia.
15:25 Iar câ nd L-au ră stignit, era ceasul al
treilea.
15:26 Ş i vina Lui era scrisă deasupra: Regele
iudeilor.
15:27 Ş i împreună cu El au ră stignit doi tâ lhari:
unul de-a dreapta şi altul de-a stâ nga Lui.
15:28 Ş i s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei
fă ră de lege a fost socotit.
15:29 Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau,
clă tinâ ndu-şi capetele şi zicâ nd: Huu! Cel care
dă râ mi templul şi în trei zile îl zideşti.
15:30 Mâ ntuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborâ ndu-
Te de pe cruce!
15:31 De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L
între ei, împreună cu că rturarii, ziceau: Pe alţii a
mâ ntuit, dar pe Sine nu poate să Se mâ ntuiască !
15:32 Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de
pe cruce, ca să vedem şi să credem. Ş i cei
împreună ră stigniţi cu El Îl ocă rau.
15:33 Iar câ nd a fost ceasul al şaselea, întuneric
s-a fă cut peste tot pă mâ ntul pâ nă la ceasul al
nouă lea.
15:34 Ş i la al nouă lea ceas, a strigat Iisus cu glas
mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se
tă lmă ceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de
ce M-ai pă ră sit?
15:35 Iar unii din cei ce stă teau acolo, auzind,
ziceau: Iată , îl strigă pe Ilie.
15:36 Ş i, alergâ nd, unul a înmuiat un burete în
oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicâ nd:
Lă saţi să vedem dacă vine Ilie ca să -L coboare.
15:37 Iar Iisus, scoţâ nd un strigă t mare, Ş i-a dat
duhul.
15:38 Ş i catapeteasma templului s-a rupt în
două , de sus pâ nă jos.
15:39 Iar sutaşul care stă tea în faţa Lui, vă zâ nd
că astfel Ş i-a dat duhul, a zis: Cu adevă rat omul
acesta era Fiul lui Dumnezeu!
15:40 Ş i erau şi femei care priveau de departe;
între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui
Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,
15:41 Care, pe câ nd era El în Galileea, mergeau
după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se
suiseră cu El la Ierusalim.
15:42 Ş i fă câ ndu-se seară , fiindcă era vineri, care
este înaintea sâ mbetei,
15:43 Ş i venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic
ales, care aştepta şi el împă ră ţia lui Dumnezeu, şi,
îndră znind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui
Iisus.
15:44 Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemâ nd
pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.
15:45 Ş i aflâ nd de la sutaş, a dă ruit lui Iosif
trupul.
15:46 Ş i Iosif, cumpă râ nd giulgiu şi coborâ ndu-L
de pe cruce, L-a înfă şurat în giulgiu şi L-a pus
într-un mormâ nt care era să pat în stâ ncă , şi a
pră vă lit o piatră la uşa mormâ ntului.
15:47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui
Iosi, priveau unde L-au pus.
Capitolul 16
16:1 Ş i după ce a trecut ziua sâ mbetei, Maria
Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea
au cumpă rat miresme, ca să vină să -L ungă .
16:2 Ş i dis-de-dimineaţă , în prima zi a
să ptă mâ nii (Duminică ), pe câ nd ră să rea soarele,
au venit la mormâ nt.
16:3 Ş i ziceau între ele: Cine ne va pră vă li nouă
piatra de la uşa mormâ ntului?
16:4 Dar, ridicâ ndu-şi ochii, au vă zut că piatra
fusese ră sturnată ; că ci era foarte mare.
16:5 Ş i, intrâ nd în mormâ nt, au vă zut un tâ nă r
şezâ nd în partea dreaptă , îmbră cat în veşmâ nt
alb, şi s-au spă imâ ntat.
16:6 Iar el le-a zis: Nu vă înspă imâ ntaţi! Că utaţi
pe Iisus Nazarineanul, Cel ră stignit? A înviat! Nu
este aici. Iată locul unde L-au pus.
1:1 Deoarece mulţi s-au încercat să alcă tuiască o
51 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:7 Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui
Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi;
acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.
16:8 Ş i ieşind, au fugit de la mormâ nt, că erau
cuprinse de frică şi de uimire, şi nimă nui nimic n-
au spus, că ci se temeau.
16:9 Ş i înviind dimineaţa, în ziua cea dintâ i a
să ptă mâ nii (Duminică ) El s-a ară tat întâ i Mariei
Magdalena, din care scosese şapte demoni.
16:10 Aceea, mergâ nd, a vestit pe cei ce fuseseră
cu El şi care se tâ nguiau şi plâ ngeau.
16:11 Ş i ei, auzind că este viu şi că a fost vă zut de
ea, n-au crezut.
16:12 După aceea, S-a ară tat în alt chip, la doi
dintre ei, care mergeau la o ţarină .
16:13 Ş i aceia, mergâ nd, au vestit celorlalţi, dar
nici pe ei nu i-au crezut.
16:14 La urmă , pe câ nd cei unsprezece şedeau la
masă , li S-a ară tat şi I-a mustrat pentru
necredinţa şi împietrirea inimii lor, că ci n-au
crezut pe cei ce-L vă zuseră înviat.
16:15 Ş i le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi
propovă duiţi Evanghelia la toată fă ptura.
16:16 Cel ce va crede şi se va boteza se va
mâ ntui; iar cel ce nu va crede se va osâ ndi.
16:17 Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste
semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în
limbi noi vor gră i,
16:18 Ş erpi vor lua în mâ nă şi chiar ceva dă tă tor
de moarte de vor bea nu-i va vă tă ma, peste cei
bolnavi îşi vor pune mâ inile şi se vor face
să nă toşi.
16:19 Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei,
S-a înă lţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu.
16:20 Iar ei, plecâ nd, au propovă duit
pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întă rea
cuvâ ntul, prin semnele care urmau. Amin.
56. Luca — Noul
Testament
“Sfânta Evanghelie după Luca” —
24 Capitole : 1,151 Versete
Capitolul 1
istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
1:2 Aşa cum ni le-au lă sat cei ce le-au vă zut de la
început şi au fost slujitori ai Cuvâ ntului,
1:3 Am gă sit şi eu cu cale, preaputernice Teofile,
după ce am urmă rit toate cu de-amă nuntul de la
început, să ţi le scriu pe râ nd,
1:4 Ca să te încredinţezi despre temenicia
învă ţă turii pe care ai primit-o.
1:5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot
cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui
Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se
numea Elisabeta.
1:6 Ş i erau amâ ndoi drepţi înaintea lui
Dumnezeu, umblâ nd fă ră prihană în toate
poruncile şi râ nduielile Domnului.
1:7 Dar nu aveau nici un copil, deoarece
Elisabeta era stearpă şi amâ ndoi erau înaintaţi în
zilele lor.
1:8 Ş i pe câ nd Zaharia slujea înaintea lui
Dumnezeu, în râ ndul să ptă mâ nii sale,
1:9 A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să
tă mâ ieze intrâ nd în templul Domnului.
1:10 Iar toată mulţimea poporului, în ceasul
tă mâ ierii, era afară şi se ruga.
1:11 Ş i i s-a ară tat îngerul Domnului, stâ nd de-a
dreapta altarului tă mâ ierii.
1:12 Ş i vă zâ ndu-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a
că zut peste el.
1:13 Iar îngerul a zis că tre el: Nu te teme,
Zaharia, pentru că rugă ciunea ta a fost ascultată
şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei
numi Ioan.
1:14 Ş i bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea
lui, mulţi se vor bucura.
1:15 Că ci va fi mare înaintea Domnului; nu va
bea vin, nici altă bă utură ameţitoare şi încă din
pâ ntecele mamei sale se va umple de Duhul
Sfâ nt.
1:16 Ş i pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la
Domnul Dumnezeul lor.
1:17 Ş i va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea
lui Ilie, ca să întoarcă inimile pă rinţilor spre copii
şi pe cei neascultă tori la înţelepciunea drepţilor,
ca să gă tească Domnului un popor pregă tit.
te va umbri; pentru aceea şi Sfâ ntul care Se va
52 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:18 Ş i a zis Zaharia că tre înger: După ce voi
cunoaşte aceasta? Că ci eu sunt bă trâ n şi femeia
mea înaintată în zilele ei.
1:19 Ş i îngerul, ră spunzâ nd, i-a zis: Eu sunt
Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Ş i am
fost trimis să gră iesc că tre tine şi să -ţi
binevestesc acestea.
1:20 Ş i iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti
pâ nă în ziua câ nd vor fi acestea, pentru că n-ai
crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la
timpul lor.
1:21 Ş i poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că
întâ rzie în templu.
1:22 Ş i ieşind, nu putea să vorbească . Ş i ei au
înţeles că a vă zut vedenie în templu; şi el le fă cea
semne şi a ră mas mut.
1:23 Ş i câ nd s-au împlinit zilele slujirii lui la
templu, s-a dus la casa sa.
1:24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a
ză mislit şi cinci luni s-a tă inuit pe sine, zicâ nd:
1:25 Că aşa mi-a fă cut mie Domnul în zilele în
care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
1:26 Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul
Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea,
al că rei nume era Nazaret,
1:27 Că tre o fecioară logodită cu un bă rbat care
se chema Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria.
1:28 Ş i intrâ nd îngerul la ea, a zis: Bucură -te,
ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Binecuvâ ntată eşti tu între femei.
1:29 Iar ea, vă zâ ndu-l, s-a tulburat de cuvâ ntul
lui şi cugeta în sine: Ce fel de închină ciune poate
să fie aceasta?
1:30 Ş i îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, că ci ai
aflat har la Dumnezeu.
1:31 Ş i iată vei lua în pâ ntece şi vei naşte fiu şi
vei chema numele lui Iisus.
1:32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se
va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui
tronul lui David, pă rintele Să u.
1:33 Ş i va împă ră ţi peste casa lui Iacov în veci şi
împă ră ţia Lui nu va avea sfâ rşit.
1:34 Ş i a zis Maria că tre înger: Cum va fi aceasta,
de vreme ce eu nu ştiu de bă rbat?
1:35 Ş i ră spunzâ nd, îngerul i-a zis: Duhul Sfâ nt
Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt
naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
1:36 Ş i iată Elisabeta, rudenia ta, a ză mislit şi ea 1:56 Ş i a ră mas Maria împreună cu ea ca la trei
fiu la bă trâ neţea ei şi aceasta este a şasea lună luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
pentru ea, cea numită stearpă . 1:57 Ş i după ce s-a împlinit vremea să nască ,
1:37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă . Elisabeta a nă scut un fiu.
1:38 Ş i a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie 1:58 Ş i au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a
după cuvâ ntul tă u! Ş i îngerul a plecat de la ea. mă rit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună
1:39 Ş i în acele zile, sculâ ndu-se Maria, s-a dus în cu ea.
grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei 1:59 Iar câ nd a fost în ziua a opta, au venit să taie
lui Iuda. împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după
1:40 Ş i a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe numele tată lui să u.
Elisabeta. 1:60 Ş i ră spunzâ nd, mama lui a zis: Nu! Ci se va
1:41 Iar câ nd a auzit Elisabeta salutarea Mariei, chema Ioan.
pruncul a să ltat în pâ ntecele ei şi Elisabeta s-a 1:61 Ş i au zis că tre ea: Nimeni din rudenia ta nu
umplut de Duh Sfâ nt, se cheamă cu numele acesta.
1:42 Ş i cu glas mare a strigat şi a zis: 1:62 Ş i au fă cut semn tată lui să u cum ar vrea el
Binecuvâ ntată eşti tu între femei şi binecuvâ ntat să fie numit.
este rodul pâ ntecelui tă u. 1:63 Ş i cerâ nd o tă bliţă , el a scris, zicâ nd: Ioan
1:43 Ş i de unde mie aceasta, ca să vină la mine este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
Maica Domnului meu? 1:64 Ş i îndată i s-a deschis gura şi limba şi
1:44 Că iată , cum veni la urechile mele glasul vorbea, binecuvâ ntâ nd pe Dumnezeu.
salută rii tale, pruncul a să ltat de bucurie în 1:65 Ş i frica i-a cuprins pe toţi care locuiau
pâ ntecele meu. împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-
1:45 Ş i fericită este aceea care a crezut că se vor au vestit toate aceste cuvinte.
împlini cele spuse ei de la Domnul. 1:66 Ş i toţi care le auzeau le puneau la inimă ,
1:46 Ş i a zis Maria: Mă reşte sufletul meu pe zicâ nd: Ce va fi, oare, acest copil? Că ci mâ na
Domnul. Domnului era cu el.
1:47 Ş i s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, 1:67 Ş i Zaharia, tată l lui, s-a umplut de Duh Sfâ nt
Mâ ntuitorul meu, şi a proorocit, zicâ nd:
1:48 Că a că utat spre smerenia roabei Sale. Că , 1:68 Binecuvâ ntat este Domnul Dumnezeul lui
iată , de acum mă vor ferici toate neamurile. Israel, că a cercetat şi a fă cut ră scumpă rare
1:49 Că mi-a fă cut mie mă rire Cel Puternic şi poporului Să u;
sfâ nt este numele Lui. 1:69 Ş i ne-a ridicat putere de mâ ntuire în casa lui
1:50 Ş i mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se David, slujitorul Să u,
tem de El. 1:70 Precum a gră it prin gura sfinţilor Să i
1:51 Fă cut-a tă rie cu braţul Să u, risipit-a pe cei prooroci din veac;
mâ ndri în cugetul inimii lor. 1:71 Mâ ntuire de vră jmaşii noştri şi din mâ na
1:52 Coborâ t-a pe cei puternici de pe tronuri şi a tuturor celor ce ne ură sc pe noi.
înă lţat pe cei smeriţi, 1:72 Ş i să facă milă cu pă rinţii noştri, ca ei să -şi
1:53 Pe cei flă mâ nzi i-a umplut de bună tă ţi şi pe aducă aminte de legă mâ ntul Să u cel sfâ nt;
cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. 1:73 De jură mâ ntul cu care S-a jurat că tre
1:54 A sprijinit pe Israel, slujitorul Să u, ca să -Ş i Avraam, pă rintele nostru,
aducă aminte de mila Sa, 1:74 Ca, fiind izbă viţi din mâ na vră jmaşilor, să ne
1:55 Precum a gră it că tre pă rinţii noştri, lui dea nouă fă ră frică ,
Avraam şi seminţiei lui, în veac. 1:75 Să -I slujim în sfinţenie şi în dreptate,
înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
1:76 Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt 1:77 Să dai poporului Să u cunoştinţa mâ ntuirii
te vei chema, că vei merge înaintea feţei întru iertarea pă catelor lor,
Domnului, ca să gă teşti că ile Lui, 1:78 Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru,
53 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cu care ne-a cercetat pe noi Ră să ritul cel de Sus,
1:79 Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric
şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele
noastre pe calea pă cii.
1:80 Iar copilul creştea şi se întă rea cu duhul. Şi a
fost în pustie pâ nă în ziua ară tă rii lui că tre Israel.
Capitolul 2
2:1 În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul
August să se înscrie toată lumea.
2:2 Această înscriere s-a fă cut întâ i pe câ nd
Quirinius ocâ rmuia Siria.
2:3 Ş i se duceau toţi să se înscrie, fiecare în
cetatea sa.
2:4 Ş i s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea
Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se
numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din
neamul lui David.
2:5 Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea
logodită cu el, care era însă rcinată .
2:6 Dar pe câ nd erau ei acolo, s-au împlinit zilele
ca ea să nască ,
2:7 Ş i a nă scut pe Fiul să u, Cel Unul-Nă scut şi L-a
înfă şat şi L-a culcat în iesle, că ci nu mai era loc de
gă zduire pentru ei.
2:8 Ş i în ţinutul acela erau pă stori, stâ nd pe câ mp
şi fă câ nd de strajă noaptea împrejurul turmei
lor.
2:9 Ş i iată îngerul Domnului a stă tut lâ ngă ei şi
slava Domnului a stră lucit împrejurul lor, şi ei s-
au înfricoşat cu frică mare.
2:10 Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Că ci, iată ,
vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul.
2:11 Că vi s-a nă scut azi Mâ ntuitor, Care este
Hristos Domnul, în cetatea lui David.
2:12 Ş i acesta va fi semnul: Veţi gă si un prunc
înfă şat, culcat în iesle.
2:13 Ş i deodată s-a vă zut, împreună cu îngerul,
mulţime de oaste cerească , lă udâ nd pe
Dumnezeu şi zicâ nd:
54 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:14 Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pă mâ nt pace, între oameni bună voire!
2:15 Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer,
pă storii vorbeau unii că tre alţii: Să mergem dar
pâ nă la Betleem, să vedem cuvâ ntul acesta ce s-a
fă cut şi pe care Domnul ni l-a fă cut cunoscut.
2:16 Ş i, gră bindu-se, au venit şi au aflat pe Maria
şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
2:17 Ş i vă zâ ndu-L, au vestit cuvâ ntul gră it lor
despre acest Copil.
2:18 Ş i toţi câ ţi auzeau se mirau de cele spuse lor
de că tre pă stori.
2:19 Iar Maria pă stra toate aceste cuvinte,
punâ ndu-le în inima sa.
2:20 Ş i s-au întors pă storii, slă vind şi lă udâ nd pe
Dumnezeu, pentru toate câ te auziseră şi vă zuseră
precum li se spusese.
2:21 Ş i câ nd s-au împlinit opt zile, ca să -L taie
împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit
de înger, mai înainte de a se ză misli în pâ ntece.
2:22 Ş i câ nd s-au împlinit zilele cură ţirii lor,
după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la
Ierusalim, ca să -L pună înaintea Domnului.
2:23 Precum este scris în Legea Domnului, că
orice întâ i-nă scut de parte bă rbă tească să fie
închinat Domnului.
2:24 Ş i să dea jertfă , precum s-a zis în Legea
Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel.
2:25 Ş i iată era un om în Ierusalim, cu numele
Simeon; şi omul acesta era drept şi temă tor de
Dumnezeu, aşteptâ nd mâ ngâ ierea lui Israel, şi
Duhul Sfâ nt era asupra lui.
2:26 Ş i lui i se vestise de că tre Duhul Sfâ nt că nu
va vedea moartea pâ nă ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului.
2:27 Ş i din îndemnul Duhului a venit la templu;
şi câ nd pă rinţii au adus înă untru pe Pruncul
Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
2:28 El L-a primit în braţele sale şi a
binecuvâ ntat pe Dumnezeu şi a zis:
2:29 Acum slobozeşte pe robul Tă u, după
cuvâ ntul Tă u, în pace,
2:30 Că ochii mei vă zură mâ ntuirea Ta,
2:31 Pe care ai gă tit-o înaintea feţei tuturor
popoarelor,
2:32 Lumină spre descoperirea neamurilor şi
slavă poporului Tă u Israel.
2:33 Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se 2:51 Ş i a coborâ t cu ei şi a venit în Nazaret şi le
vorbea despre Prunc. era supus. Iar mama Lui pă stra în inima ei toate
2:34 Ş i i-a binecuvâ ntat Simeon şi a zis că tre aceste cuvinte.
Maria, mama Lui: Iată , Acesta este pus spre 2:52 Ş i Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vâ rsta
că derea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
un semn care va stâ rni împotriviri.
2:35 Ş i prin sufletul tă u va trece sabie, ca să se Capitolul 3
descopere gâ ndurile din multe inimi.
2:36 Ş i era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din 3:1 În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului
seminţia lui Aşer, ajunsă la adâ nci bă trâ neţe şi Tiberiu, pe câ nd Ponţiu Pilat era procuratorul
care tră ise cu bă rbatul ei şapte ani de la fecioria Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele să u,
sa. tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar
2:37 Ş i ea era vă duvă , în vâ rstă de optzeci şi Lisanias, tetrarh al Abilenei,
patru de ani, şi nu se depă rta de templu, slujind 3:2 În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost
noaptea şi ziua în post şi în rugă ciuni. cuvâ ntul lui Dumnezeu că tre Ioan, fiul lui
2:38 Ş i venind ea în acel ceas, lă uda pe Zaharia, în pustie.
Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor 3:3 Ş i a venit el în toată împrejurimea Iordanului,
ce aşteptau mâ ntuire în Ierusalim. propovă duind botezul pocă inţei, spre iertarea
2:39 După ce au să vâ rşit toate, s-au întors în pă catelor.
Galileea, în cetatea lor Nazaret. 3:4 Precum este scris în cartea cuvintelor lui
2:40 Iar Copilul creştea şi Se întă rea cu duhul, Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în
umplâ ndu-Se de înţelepciune şi harul lui pustie: Gă tiţi calea Domnului, drepte faceţi
Dumnezeu era asupra Lui. că ră rile Lui.
2:41 Ş i pă rinţii Lui, în fiecare an, se duceau de 3:5 Orice vale se va umple şi orice munte şi orice
să rbă toarea Paştilor, la Ierusalim. deal se va pleca; că ile cele strâ mbe se vor face
2:42 Iar câ nd a fost El de doisprezece ani, s-au drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.
suit la Ierusalim, după obiceiul să rbă torii. 3:6 Ş i toată fă ptura va vedea mâ ntuirea lui
2:43 Ş i sfâ rşindu-se zilele, pe câ nd se întorceau Dumnezeu".
ei, Copilul Iisus a ră mas în Ierusalim şi pă rinţii 3:7 Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se
Lui nu ştiau. boteze de el: Pui de vipere, cine v-a ară tat să
2:44 Ş i socotind că este în ceata că lă torilor de fugiţi de mâ nia ce va să fie?
drum, au venit cale de o zi, că utâ ndu-L printre 3:8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocă inţă şi nu
rude şi printre cunoscuţi. începeţi a zice în voi înşivă : Avem tată pe
2:45 Ş i, negă sindu-L, s-au întors la Ierusalim, Avraam, că ci vă spun că Dumnezeu poate şi din
pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
că utâ ndu-L.
2:46 Iar după trei zile L-au aflat în templu, 3:9 Acum securea stă la ră dă cina pomilor; deci
şezâ nd în mijlocul învă ţă torilor, ascultâ ndu-i şi orice pom care nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc.
întrebâ ndu-i.
2:47 Ş i toţi care Îl auzeau se minunau de 3:10 Ş i mulţimile îl întrebau, zicâ nd: Ce să facem
priceperea şi de ră spunsurile Lui. deci?
2:48 Ş i vă zâ ndu-L, ră maseră uimiţi, iar mama Lui 3:11 Ră spunzâ nd, Ioan le zicea: Cel ce are două
a zis că tre El: Fiule, de ce ne-ai fă cut nouă aşa? haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să
facă asemenea.
Iată , tată l Tă u şi eu Te-am că utat îngrijoraţi.
2:49 Ş i El a zis că tre ei: De ce era să Mă că utaţi? 3:12 Ş i au venit şi vameşii să se boteze şi i-au
Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tată lui Meu trebuie spus: Învă ţă torule, noi ce să facem?
să fiu? 3:13 El le-a ră spuns: Nu faceţi nimic mai mult
2:50 Dar ei n-au înţeles cuvâ ntul pe care l-a spus peste ce vă este râ nduit.
lor.
3:14 Ş i îl întrebau şi ostaşii, zicâ nd: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să
55 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda
voastră .
3:15 Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebâ ndu-
se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el
este Hristosul?
3:16 A ră spuns Ioan tuturor, zicâ nd: Eu vă botez
cu apă , dar vine Cel ce este mai tare decâ t mine,
Că ruia nu sunt vrednic să -I dezleg cureaua
încă lţă mintelor. El vă va boteza cu Duh Sfâ nt şi cu
foc,
3:17 A Că rui lopată este în mâ na Lui, ca să cureţe
aria şi să adune grâ ul în jitniţa Sa, iar pleava o va
arde cu foc nestins.
3:18 Încă şi alte multe îndemnâ nd, propovă duia
poporului vestea cea bună .
3:19 Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru
Irodiada, femeia lui Filip, fratele să u, şi pentru
toate relele pe care le-a fă cut Irod,
3:20 A adă ugat la toate şi aceasta, încâ t a închis
pe Ioan în temniţă .
3:21 Ş i după ce s-a botezat tot poporul,
botezâ ndu-Se şi Iisus şi rugâ ndu-Se, s-a deschis
cerul,
3:22 Ş i S-a coborâ t Duhul Sfâ nt peste El, în chip
trupesc, ca un porumbel, şi s-a fă cut glas din cer:
Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
3:23 Ş i Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani câ nd
a început (să propovă duiască ), fiind, precum se
socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
3:24 Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul
lui Ianai, fiul lui Iosif,
3:25 Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum,
fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
3:26 Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein,
fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
3:27 Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui
Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
3:28 Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul
lui Elmadam, fiul lui Er,
3:29 Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim,
fiul lui Matat, fiul lui Levi,
3:30 Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul
lui Ionam, fiul lui Eliachim,
3:31 Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata,
fiul lui Natan, fiul lui David,
4:13 Ş i diavolul, sfâ rşind toată ispita, s-a
56 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:32 Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul
lui Sala, fiul lui Naason,
3:33 Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni,
fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
3:34 Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam,
fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
3:35 Fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec,
fiul lui Eber, fiul lui Sala,
3:36 Fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim,
fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
3:37 Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul
lui Maleleil, fiul lui Cainam,
3:38 Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul
lui Dumnezeu.
Capitolul 4
4:1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfâ nt, S-a întors de la
Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
4:2 Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de
diavolul. Ş i în aceste zile nu a mâ ncat nimic; şi,
sfâ rşindu-se ele, a flă mâ nzit.
4:3 Ş i I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâ ine.
4:4 Ş i a ră spuns Iisus că tre el: Scris este că nu
numai cu pâ ine va tră i omul, ci cu orice cuvâ nt al
lui Dumnezeu.
4:5 Ş i suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a
ară tat într-o clipă toate împă ră ţiile lumii.
4:6 Ş i I-a zis diavolul: Ţ ie îţi voi da toată
stă pâ nirea aceasta şi stră lucirea lor, că ci mi-a
fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
4:7 Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea,
toată va fi a Ta.
4:8 Ş i ră spunzâ nd, Iisus i-a zis: Mergi înapoia
Mea, satano, că ci scris este: "Domnului
Dumnezeului tă u să te închini şi numai Lui Unuia
să -I slujeşti".
4:9 Ş i L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa
templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,
aruncă -Te de aici jos;
4:10 Că ci scris este: "Că îngerilor Să i va porunci
pentru Tine, ca să Te pă zească ";
4:11 Ş i te vor ridica pe mâ ini, ca nu cumva să
loveşti de piatră piciorul Tă u.
4:12 Ş i ră spunzâ nd, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu
ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tă u".
îndepă rtat de la El, pâ nă la o vreme.
4:14 Ş i S-a întors Iisus în puterea Duhului în
Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată
împrejurimea.
4:15 Ş i învă ţa în sinagogile lor, slă vit fiind de
toţi.
4:16 Ş i a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi,
după obiceiul Să u, a intrat în ziua sâ mbetei în
sinagogă şi S-a sculat să citească .
4:17 Ş i I s-a dat cartea proorocului Isaia. Ş i,
deschizâ nd El cartea, a gă sit locul unde era scris:
4:18 "Duhul Domnului este peste Mine, pentru
care M-a uns să binevestesc să racilor; M-a trimis
să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să
propovă duiesc robilor dezrobirea şi celor orbi
vederea; să slobozesc pe cei apă saţi,
4:19 Ş i să vestesc anul plă cut Domnului".
4:20 Ş i închizâ nd cartea şi dâ nd-o slujitorului, a
şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui.
4:21 Ş i El a început a zice că tre ei: Astă zi s-a
împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.
4:22 Ş i toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele
harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu
este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
4:23 Ş i El le-a zis: Cu adevă rat Îmi veţi spune
această pildă : Doctore, vindecă -te pe tine însuţi!
Câ te am auzit că s-au fă cut în Capernaum, fă şi
aici în patria Ta.
4:24 Ş i le-a zis: Adevă rat zic vouă că nici un
prooroc nu este bine primit în patria sa.
4:25 Ş i adevă rat vă spun că multe vă duve erau în
zilele lui Ilie, în Israel, câ nd s-a închis cerul trei
ani şi şase luni, încâ t a fost foamete mare peste
tot pă mâ ntul.
4:26 Ş i la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie,
decâ t la Sarepta Sidonului, la o femeie vă duvă .
4:27 Ş i mulţi leproşi erau în Israel în zilele
proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a
cură ţat, decâ t Neeman Sirianul.
4:28 Ş i toţi, în sinagogă , auzind acestea, s-au
umplut de mâ nie.
4:29 Ş i sculâ ndu-se, L-au scos afară din cetate şi
L-au dus pe sprâ nceana muntelui, pe care era
zidită cetatea lor, ca să -L arunce în pră pastie;
4:30 Iar El, trecâ nd prin mijlocul lor, S-a dus.
4:31 Ş i S-a coborâ t la Capernaum, cetate a
Galileii, şi îi învă ţa sâ mbă ta.
5:4 Iar câ nd a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mâ nă la adâ nc, şi lă saţi în jos mrejele voastre, ca
57 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:32 Ş i erau uimiţi de învă ţă tura Lui, că ci
cuvâ ntul Lui era cu putere.
4:33 Iar în sinagogă era un om, avâ nd duh de
demon necurat, şi a strigat cu glas tare:
4:34 Lasă ! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai
venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfâ ntul lui
Dumnezeu.
4:35 Ş i l-a certat Iisus, zicâ nd: Taci şi ieşi din el.
Iar demonul, aruncâ ndu-l în mijlocul sinagogii, a
ieşit din el, cu nimic vă tă mâ ndu-l.
4:36 Ş i frică li s-a fă cut tuturor şi spuneau unii
că tre alţii, zicâ nd: Ce este acest cuvâ nt? Că
porunceşte duhurilor necurate, cu stă pâ nire şi cu
putere, şi ele ies.
4:37 Ş i a ieşit vestea despre El în tot locul din
împrejurimi.
4:38 Ş i sculâ ndu-Se din sinagogă , a intrat în casa
lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de
friguri rele şi L-au rugat pentru ea.
4:39 Ş i El, plecâ ndu-Se asupra ei, a certat
frigurile şi frigurile au lă sat-o. Iar ea, îndată
sculâ ndu-se, le slujea;
4:40 Dar apunâ nd soarele, toţi câ ţi aveau bolnavi
de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punâ ndu-Ş i
mâ inile pe fiecare dintre ei, îi fă cea să nă toşi.
4:41 Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi
ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El,
certâ ndu-i, nu-i lă sa să vorbească acestea, că
ştiau că El este Hristosul.
4:42 Iar fă câ ndu-se ziuă , a ieşit şi S-a dus într-un
loc pustiu; şi mulţimile Îl că utau şi au venit pâ nă
la El, şi-L ţineau ca să nu plece de la ei.
4:43 Ş i El a zis că tre ei: Trebuie să binevestesc
împă ră ţia lui Dumnezeu şi altor cetă ţi, fiindcă
pentru aceasta am fost trimis.
4:44 Ş i propovă duia în sinagogile Galileii.
Capitolul 5
5:1 Pe câ nd mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte
cuvâ ntul lui Dumnezeu, şi El şedea lâ ngă lacul
Ghenizaret,
5:2 A vă zut două coră bii oprite lâ ngă ţă rm, iar
pescarii, coborâ nd din ele, spă lau mrejele.
5:3 Ş i urcâ ndu-Se într-una din coră bii care era a
lui Simon, l-a rugat s-o depă rteze puţin de la
uscat. Ş i şezâ nd în corabie, învă ţa, din ea,
mulţimile.
să pescuiţi.
5:5 Ş i, ră spunzâ nd, Simon a zis: Învă ţă torule,
toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins,
dar, după cuvâ ntul Tă u, voi arunca mrejele.
5:6 Ş i fă câ nd ei aceasta, au prins mulţime mare
de peşte, că li se rupeau mrejele.
5:7 Ş i au fă cut semn celor care erau în cealaltă
corabie, să vină să le ajute. Ş i au venit şi au
umplut amâ ndouă coră biile, încâ t erau gata să se
afunde,
5:8 Iar Simon Petru, vă zâ nd aceasta, a că zut la
genunchii lui Iisus, zicâ nd: Ieşi de la mine,
Doamne, că sunt om pă că tos.
5:9 Că ci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce
erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi
prinseseră .
5:10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui
Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Ş i a zis
Iisus că tre Simon: Nu te teme; de acum înainte
vei fi pescar de oameni.
5:11 Ş i tră gâ nd coră biile la ţă rm, au lă sat totul şi
au mers după El.
5:12 Ş i pe câ nd erau într-una din cetă ţi, iată un
om plin de lepră ; vă zâ nd pe Iisus, a că zut cu faţa
la pă mâ nt şi I s-a rugat zicâ nd: Doamne, dacă
voieşti, poţi să mă cură ţeşti.
5:13 Ş i întinzâ nd El mâ na, S-a atins de lepros,
zicâ nd: Voiesc, fii cură ţat! Ş i îndată s-a dus lepra
de pe el.
5:14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimă nui,
ci, mergâ nd, arată -te preotului şi, pentru
cură ţirea ta, du jertfa, precum a orâ nduit Moise,
spre mă rturie lor.
5:15 Dar şi mai mult stră bă tea vorba despre El şi
mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se
vindece de bolile lor.
5:16 Iar El Se retră gea în locuri pustii şi Se ruga.
5:17 Ş i într-una din zile Iisus învă ţa şi de faţă
şedeau farisei şi învă ţă tori ai Legii, veniţi din
toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Ş i
puterea Domnului se ară ta în tă mă duiri.
5:18 Ş i iată nişte bă rbaţi aduceau pe pat un om
care era slă bă nog şi că utau să -l ducă înă untru şi
să -l pună înaintea Lui;
5:19 Dar negă sind pe unde să -l ducă , din pricina
mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre
altfel rupe haina cea nouă , iar peticul luat din ea
58 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
că ră mizi, l-au lă sat cu patul în mijloc, înaintea lui
Iisus.
5:20 Ş i vă zâ nd credinţa lor, El le-a zis: Omule,
iertate îţi sunt pă catele tale.
5:21 Iar fariseii şi că rturarii au început să
câ rtească , zicâ nd: Cine este Acesta care gră ieşte
hule? Cine poate să ierte pă catele decâ t unul
Dumnezeu?
5:22 Iar Iisus, cunoscâ nd gâ ndurile lor,
ră spunzâ nd a zis că tre ei: Ce cugetaţi în inimile
voastre?
5:23 Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt
pă catele tale, sau a zice: Scoală şi umblă ?
5:24 Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pă mâ nt
putere să ierte pă catele, a zis slă bă nogului: Ţ ie îţi
zic: Scoală -te, ia patul tă u şi mergi la casa ta.
5:25 Ş i îndată , ridicâ ndu-se înaintea lor, luâ nd
patul pe care ză cuse, s-a dus la casa sa, slă vind pe
Dumnezeu.
5:26 Ş i uimire i-a cuprins pe toţi şi slă veau pe
Dumnezeu şi, plini de frică , ziceau: Am vă zut
astă zi lucruri minunate.
5:27 Ş i după aceasta a ieşit şi a vă zut un vameş,
cu numele Levi, care şedea la vamă , şi i-a zis:
Vino după Mine.
5:28 Ş i, lă sâ nd toate, el s-a sculat şi a mers după
El.
5:29 Ş i I-a fă cut Levi un ospă ţ mare în casa sa. Ş i
era mulţime multă de vameşi şi de alţii care
şedeau cu ei la masă .
5:30 Dar fariseii şi că rturarii lor murmurau că tre
ucenicii Lui, zicâ nd: De ce mâ ncaţi şi beţi
împreună cu vameşii şi cu pă că toşii?
5:31 Ş i Iisus, ră spunzâ nd, a zis că tre ei: N-au
trebuinţă de doctor cei să nă toşi, ci cei bolnavi.
5:32 N-am venit să chem pe drepţi, ci pe pă că toşi
la pocă inţă .
5:33 Iar ei au zis că tre El: Ucenicii lui Ioan
postesc adesea şi fac rugă ciuni, de asemenea şi ai
fariseilor, iar ai Tă i mă nâ ncă şi beau.
5:34 Iar Iisus a zis că tre ei: Puteţi, oare, să faceţi
pe fiii nunţii să postească , câ t timp Mirele este cu
ei?
5:35 Dar vor veni zile câ nd Mirele se va lua de la
ei; atunci vor posti în acele zile.
5:36 Le-a spus lor şi o pildă : Nimeni, rupâ nd
petic de la haină nouă , nu-l pune la haină veche,
nu se potriveşte la cea veche.
5:37 Ş i nimeni nu pune vin nou în burdufuri
vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se
varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.
5:38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi
împreună se vor pă stra.
5:39 Ş i nimeni, bâ nd vin vechi, nu voieşte de cel
nou, că ci zice: E mai bun cel vechi.
Capitolul 6
6:1 Într-o sâ mbă tă , a doua după Paşti, Iisus
mergea prin semă nă turi şi ucenicii Lui smulgeau
spice, le frecau cu mâ inile şi mâ ncau.
6:2 Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce
nu se cade a face sâ mbă ta?
6:3 Ş i Iisus, ră spunzâ nd, a zis că tre ei: Oare n-aţi
citit ce a fă cut David, câ nd a flă mâ nzit el şi cei ce
erau cu el?
6:4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat
pâ inile punerii înainte şi a mâ ncat şi a dat şi
însoţitorilor să i, din ele, pe care nu se cuvine să le
mă nâ nce decâ t numai preoţii?
6:5 Ş i le zicea: Fiul Omului este Domn şi al
sâ mbetei.
6:6 Iar în altă sâ mbă tă , a intrat El în sinagogă şi
învă ţa. Ş i era acolo un om a că rui mâ nă dreaptă
era uscată .
6:7 Dar că rturarii şi fariseii Îl pâ ndeau de-l va
vindeca sâ mbă ta, ca să -I gă sească vină .
6:8 Însă El ştia gâ ndurile lor şi a zis omului care
avea mâ na uscată : Scoală -te şi stai la mijloc. El s-
a sculat şi a stat.
6:9 Atunci Iisus a zis că tre ei: Vă întreb pe voi, ce
se cade sâ mbă ta: a face bine sau a face ră u? A
scă pa un suflet sau a-l pierde?
6:10 Ş i privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis:
Întinde mâ na ta. Iar el a fă cut aşa şi mâ na lui s-a
fă cut să nă toasă , ca şi cealaltă .
6:11 Ei însă s-au umplut de mâ nie şi vorbeau
unii cu alţii ce să facă cu Iisus.
6:12 Ş i în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să
Se roage şi a petrecut noaptea în rugă ciune că tre
Dumnezeu.
6:13 Ş i câ nd s-a fă cut ziuă , a chemat la Sine pe
ucenicii Să i şi a ales dintre ei doisprezece, pe care
i-a numit Apostoli.
59 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:14 Pe Simon, că ruia i-a zis Petru, şi pe Andrei,
fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe
Vartolomeu,
6:15 Ş i pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui
Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,
6:16 Ş i pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda
Iscarioteanul, care s-a fă cut tră dă tor.
6:17 Ş i coborâ nd împreună cu ei, a stat în loc şes,
El şi mulţime multă de ucenici ai Să i şi mulţime
mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi
de pe ţă rmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră
ca să -L asculte şi să se vindece de bolile lor.
6:18 Ş i cei chinuiţi de duhuri necurate se
vindecau.
6:19 Ş i toată mulţimea că uta să se atingă de El că
putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.
6:20 Ş i El, ridicâ ndu-Ş i ochii spre ucenicii Să i,
zicea: Fericiţi voi cei să raci, că a voastră este
împă ră ţia lui Dumnezeu.
6:21 Fericiţi voi care flă mâ nziţi acum, că vă veţi
să tura. Fericiţi cei ce plâ ngeţi acum, că veţi râ de.
6:22 Fericiţi veţi fi câ nd oamenii vă vor urî pe voi
şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor
lepă da numele voastre ca ră u din pricina Fiului
Omului.
6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că ,
iată , plata voastră multă este în cer; pentru că tot
aşa fă ceau proorocilor pă rinţii lor.
6:24 Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe
pă mâ nt mâ ngâ ierea voastră .
6:25 Vai vouă celor ce sunteţi să tui acum, că veţi
flă mâ nzi. Vai vouă celor ce astă zi râ deţi, că veţi
plâ nge şi vă veţi tâ ngui.
6:26 Vai vouă câ nd toţi oamenii vă vor vorbi de
bine. Că ci tot aşa fă ceau proorocilor mincinoşi
pă rinţii lor.
6:27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe
vră jmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă ură sc pe
voi;
6:28 Binecuvâ ntaţi pe cei ce vă blestemă , rugaţi-
vă pentru cei ce vă fac necazuri.
6:29 Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi
pe celă lalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să -
ţi ia şi că maşa;
6:30 Oricui îţi cere, dă -i; şi de la cel care ia
lucrurile tale, nu cere înapoi.
6:31 Ş i precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
faceţi-le şi voi asemenea;
6:32 Ş i dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce ră splată
puteţi avea? Că ci şi pă că toşii iubesc pe cei ce îi
iubesc pe ei.
6:33 Ş i dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine,
ce mulţumire puteţi avea? Că şi pă că toşii acelaşi
lucru fac.
6:34 Ş i dacă daţi împrumut celor de la care
nă dă jduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi
avea? Că şi pă că toşii dau cu împrumut
pă că toşilor, ca să primească înapoi întocmai.
6:35 Ci iubiţi pe vră jmaşii voştri şi faceţi bine şi
daţi cu împrumut, fă ră să nă dă jduiţi nimic în
schimb, şi ră splata voastră va fi multă şi veţi fi fiii
Celui Preaînalt, că El este bun cu cei
nemulţumitori şi ră i.
6:36 Fiţi milostivi, precum şi Tată l vostru este
milostiv.
6:37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osâ ndiţi
şi nu veţi fi osâ ndiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
6:38 Daţi şi se va da. Turna-vor în sâ nul vostru o
mă sură bună , îndesată , clă tinată şi cu vâ rf, că ci cu
ce mă sură veţi mă sura, cu aceeaşi vi se va
mă sura.
6:39 Ş i le-a spus şi pildă : Poate orb pe orb să
că lă uzească ? Nu vor că dea amâ ndoi în groapă ?
6:40 Nu este ucenic mai presus decâ t învă ţă torul
să u; dar orice ucenic desă vâ rşit va fi ca
învă ţă torul să u.
6:41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tă u, iar
bâ rna din ochiul tă u nu o iei în seamă ?
6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tă u: Frate, lasă
să scot paiul din ochiul tă u, nevă zâ nd bâ rna care
este în ochiul tă u? Fă ţarnice, scoate mai întâ i
bâ rna din ochiul tă u şi atunci vei vedea să scoţi
paiul din ochiul fratelui tă u.
6:43 Că ci nu este pom bun care să facă roade rele
şi, iară şi, nici pom ră u care să facă roade bune.
6:44 Că ci fiecare pom se cunoaşte după roadele
lui. Că nu se adună smochine din mă ră cini şi nici
nu se culeg struguri din spini.
6:45 Omul bun, din vistieria cea bună a inimii
sale, scoate cele bune, pe câ nd omul ră u, din
vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Că ci
din prisosul inimii gră ieşte gura lui.
6:46 Ş i pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne,
şi nu faceţi ce vă spun?
6:47 Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele
şi le face, vă voi ară ta cu cine se aseamă nă :
60 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:48 Asemenea este unui om care, zidindu-şi
casă , a să pat, a adâ ncit şi i-a pus temelia pe
piatră , şi venind apele mari şi puhoiul izbind în
casa aceea, n-a putut s-o clintească , fiindcă era
bine clă dită pe piatră .
6:49 Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea
omului care şi-a zidit casa pe pă mâ nt fă ră
temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a
că zut şi pră buşirea acelei case a fost mare.
Capitolul 7
7:1 Ş i după ce a sfâ rşit toate aceste cuvinte ale
Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
7:2 Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste,
fiind bolnavă era să moară .
7:3 Ş i auzind despre Iisus, a trimis la El bă trâ ni ai
iudeilor, rugâ ndu-L să vină şi să vindece pe sluga
lui.
7:4 Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stă ruitor,
zicâ nd: Vrednic este să -i faci lui aceasta,
7:5 Că ci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit
sinagoga.
7:6 Iar Iisus mergea cu ei. Ş i nefiind El acum
departe de casă , a trimis la El prieteni, zicâ ndu-I:
Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să
intri sub acoperă mâ ntul meu.
7:7 De aceea nici pe mine nu m-am socotit
vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvâ ntul şi se
va vindeca sluga mea.
7:8 Că ci şi eu sunt om pus sub stă pâ nire, avâ nd
sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce,
şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi
face.
7:9 Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi,
întorcâ ndu-Se, a zis mulţimii care venea după El:
Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâ ta
credinţă ;
7:10 Ş i întorcâ ndu-se cei trimişi acasă , au gă sit
sluga să nă toasă .
7:11 Ş i după aceea, S-a dus într-o cetate numită
Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi
multă mulţime.
7:12 Iar câ nd S-a apropiat de poarta cetă ţii, iată
scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi
ea era vă duvă , şi mulţime mare din cetate era cu
ea.
7:13 Ş i, vă zâ nd-o Domnul, I s-a fă cut milă de ea şi
i-a zis: Nu plâ nge!
7:14 Ş i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei
ce-l duceau s-au oprit. Ş i a zis: Tinere, ţie îţi zic,
scoală -te.
7:15 Ş i s-a ridicat mortul şi a început să
vorbească , şi l-a dat mamei lui.
7:16 Ş i frică i-a cuprins pe toţi şi slă veau pe
Dumnezeu, zicâ nd: Prooroc mare s-a ridicat între
noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Să u.
7:17 Ş i a ieşit cuvâ ntul acesta despre El în toată
Iudeea şi în toată împrejurimea.
7:18 Ş i au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate
acestea.
7:19 Ş i chemâ nd la sine pe doi dintre ucenicii să i,
Ioan i-a trimis că tre Domnul, zicâ nd: Tu eşti Cel
ce va să vină sau să aşteptă m pe altul?
7:20 Ş i ajungâ nd la El, bă rbaţii au zis: Ioan
Boteză torul ne-a trimis la Tine, zicâ nd: Tu eşti
Cel ce va să vină sau să aşteptă m pe altul?
7:21 Ş i în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli
şi de ră ni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a
dă ruit vederea.
7:22 Ş i ră spunzâ nd, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi
lui Ioan cele ce aţi vă zut şi cele ce aţi auzit: Orbii
vă d, şchiopii umblă , leproşii se cură ţesc, surzii
aud, morţii înviază şi să racilor li se binevesteşte.
7:23 Ş i fericit este acela care nu se va sminti
întru Mine.
7:24 Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a
început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce
aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clă tinată
de vâ nt?
7:25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbră cat
în haine moi? Iată , cei ce poartă haine scumpe şi
petrec în desfă tare sunt în casele regilor.
7:26 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da!
Zic vouă : şi mai mult decâ t un prooroc.
7:27 Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată
trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va
gă ti calea Ta, înaintea Ta".
7:28 Zic vouă : Între cei nă scuţi din femei, nimeni
nu este mai mare decâ t Ioan; dar cel mai mic în
împă ră ţia lui Dumnezeu este mai mare decâ t el.
7:29 Ş i tot poporul auzind, şi vameşii s-au
încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu,
botezâ ndu-se cu botezul lui Ioan.
7:30 Iar fariseii şi învă ţă torii de lege au că lcat
voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezâ ndu-se de
el.
7:47 De aceea îţi zic: Iertate sunt pă catele ei cele
61 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:31 Cu cine voi asemă na pe oamenii acestui
neam? Ş i cu cine sunt ei asemenea?
7:32 Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi
strigă unii că tre alţii, zicâ nd: V-am câ ntat din
fluier şi n-aţi jucat; v-am câ ntat de jale şi n-aţi
plâ ns.
7:33 Că ci a venit Ioan Boteză torul, nemâ ncâ nd
pâ ine şi negustâ nd vin, şi ziceţi: Are demon!
7:34 A venit şi Fiul Omului, mâ ncâ nd şi bâ nd, şi
ziceţi: Iată un om mâ ncă cios şi bă utor de vin,
prieten al vameşilor şi al pă că toşilor!
7:35 Dar Înţelepciunea a fost gă sită dreaptă de
că tre toţi fiii ei.
7:36 Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să
mă nâ nce cu el. Ş i intrâ nd în casa fariseului, a
şezut la masă .
7:37 Ş i iată era în cetate o femeie pă că toasă şi,
aflâ nd că şade la masă , în casa fariseului, a adus
un alabastru cu mir.
7:38 Ş i, stâ nd la spate, lâ ngă picioarele Lui,
plâ ngâ nd, a început să ude cu lacrimi picioarele
Lui, şi cu pă rul capului ei le ştergea. Ş i să ruta
picioarele Lui şi le ungea cu mir.
7:39 Ş i vă zâ nd, fariseul, care-L chemase, a zis în
sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel
e femeia care se atinge de El, că este pă că toasă .
7:40 Ş i ră spunzâ nd, Iisus a zis că tre el: Simone,
am să -ţi spun ceva. Învă ţă torule, spune, zise el.
7:41 Un că mă tar avea doi datornici. Unul era
dator cu cinci sute de dinari, iar celă lalt cu
cincizeci.
7:42 Dar, neavâ nd ei cu ce să plă tească , i-a iertat
pe amâ ndoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai
mult?
7:43 Simon, ră spunzâ nd, a zis: Socotesc că acela
că ruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai
judecat.
7:44 Ş i întorcâ ndu-se că tre femeie, a zis lui
Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa
ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă , cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu pă rul
ei.
7:45 Să rutare nu Mi-ai dat; ea însă de câ nd am
intrat, n-a încetat să -Mi să rute picioarele.
7:46 Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă
cu mir Mi-a uns picioarele.
multe, că ci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin
iubeşte.
7:48 Ş i a zis ei: Iertate îţi sunt pă catele.
7:49 Ş i au început cei ce şedeau împreună la
masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi
pă catele?
7:50 Iar că tre femeie a zis: Credinţa ta te-a
mâ ntuit; mergi în pace.
Capitolul 8
8:1 Ş i după aceea Iisus umbla prin cetă ţi şi prin
sate, propovă duind şi binevestind împă ră ţia lui
Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El;
8:2 Ş i unele femei care fuseseră vindecate de
duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena,
din care ieşiseră şapte demoni,
8:3 Ş i Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui
Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din
avutul lor.
8:4 Ş i adunâ ndu-se mulţime multă şi venind de
prin cetă ţi la El, a zis în pildă :
8:5 Ieşit-a semă nă torul să semene să mâ nţa sa. Ş i
semă nâ nd el, una a că zut lâ ngă drum şi a fost
că lcată cu picioarele şi pă să rile cerului au
mâ ncat-o.
8:6 Ş i alta a că zut pe piatră , şi, ră să rind, s-a uscat,
pentru că nu avea umezeală .
8:7 Ş i alta a că zut între spini şi spinii, crescâ nd cu
ea, au înă buşit-o.
8:8 Ş i alta a că zut pe pă mâ ntul cel bun şi,
crescâ nd, a fă cut rod însutit. Acestea zicâ nd,
striga: Cine are urechi de auzit să audă .
8:9 Ş i ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda
aceasta?
8:10 El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi
tainele împă ră ţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în
pilde, ca, vă zâ nd, să nu vadă şi, auzind, să nu
înţeleagă .
8:11 Iar pilda aceasta înseamnă : Să mâ nţa este
cuvâ ntul lui Dumnezeu.
8:12 Iar cea de lâ ngă drum sunt cei care aud,
apoi vine diavolul şi ia cuvâ ntul din inima lor, ca
nu cumva, crezâ nd, să se mâ ntuiască .
8:13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind
cuvâ ntul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au
8:29 Că ci poruncea duhului necurat să iasă din
62 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
ră dă cină ; ei cred pâ nă la o vreme, iar la vreme de
încercare se leapă dă .
8:14 Cea că zută între spini sunt cei ce aud
cuvâ ntul, dar umblâ nd cu grijile şi cu bogă ţia şi
cu plă cerile vieţii, se înă buşă şi nu rodesc.
8:15 Iar cea de pe pă mâ nt bun sunt cei ce, cu
inimă curată şi bună , aud cuvâ ntul, îl pă strează şi
rodesc întru ră bdare.
8:16 Nimeni, aprinzâ nd fă clia, n-o ascunde sub
un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în
sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
8:17 Că ci nu este nimic ascuns, care să nu se dea
pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să
nu vină la ară tare.
8:18 Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se
va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are
se va lua de la el.
8:19 Ş i au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu
puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
8:20 Ş i I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tă i stau
afară şi voiesc să Te vadă .
8:21 Iar El, ră spunzâ nd, a zis că tre ei: Mama mea
şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvâ ntul lui
Dumnezeu şi-l îndeplinesc.
8:22 Ş i într-una din zile a intrat în corabie cu
ucenicii Să i şi a zis că tre ei: Să trecem de cealaltă
parte a lacului. Ş i au plecat.
8:23 Dar, pe câ nd ei vâ sleau, El a adormit. Ş i s-a
lă sat pe lac o furtună de vâ nt, şi corabia se
umplea de apă şi erau în primejdie.
8:24 Ş i, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicâ nd:
Învă ţă torule, Învă ţă torule, pierim. Iar El,
sculâ ndu-Se, a certat vâ ntul şi valul apei şi ele au
încetat şi s-a fă cut linişte.
8:25 Ş i le-a zis: Unde este credinţa voastră ? Iar
ei, temâ ndu-se, s-au mirat, zicâ nd unii că tre alţii:
Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vâ nturilor
şi apei, şi-L ascultă ?
8:26 Ş i au ajuns cu corabia în ţinutul
Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.
8:27 Ş i ieşind pe uscat, L-a întâ mpinat un bă rbat
din cetate, care avea demon şi care de multă
vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai
locuia, ci prin morminte.
8:28 Ş i vă zâ nd pe Iisus, strigâ nd, a că zut înaintea
Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă
chinui.
om, pentru că de mulţi ani îl stă pâ nea, şi era legat
în lanţuri şi în obezi, pă zindu-l, dar el, sfă râ mâ nd
legă turile, era mâ nat de demon, în pustie.
8:30 Ş i l-a întrebat Iisus, zicâ nd: Care-ţi este
numele? Iar el a zis: Legiune. Că ci demoni mulţi
intraseră în el.
8:31 Ş i-L rugau pe El să nu le poruncească să
meargă în adâ nc.
8:32 Ş i era acolo o turmă mare de porci, care
pă şteau pe munte. Ş i L-au rugat să le îngă duie să
intre în ei; şi le-a îngă duit.
8:33 Ş i, ieşind demonii din om, au intrat în porci,
iar turma s-a aruncat de pe ţă rm în lac şi s-a
înecat.
8:34 Iar pă zitorii vă zâ nd ce s-a întâ mplat, au
fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
8:35 Ş i au ieşit să vadă ce s-a întâ mplat şi au
venit la Iisus şi au gă sit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbră cat şi întreg la minte, şezâ nd jos,
la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
8:36 Ş i cei ce vă zuseră le-au spus cum a fost
izbă vit demonizatul.
8:37 Ş i L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul
Gerghesenilor să plece de la ei, că ci erau cuprinşi
de frică mare. Iar El, intrâ nd în corabie, S-a
înapoiat.
8:38 Iar bă rbatul din care ieşiseră demonii Îl
ruga să ră mâ nă cu El. Iisus însă i-a dat drumul
zicâ nd:
8:39 Întoarce-te în casa ta şi spune câ t bine ţi-a
fă cut ţie Dumnezeu. Ş i a plecat, vestind în toată
cetatea câ te îi fă cuse Iisus.
8:40 Ş i câ nd s-a întors Iisus, L-a primit mulţimea,
că ci toţi Îl aşteptau.
8:41 Ş i iată a venit un bă rbat, al că rui nume era
Iair şi care era mai-marele sinagogii. Ş i că zâ nd la
picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,
8:42 Că ci avea numai o fiică , ca de doisprezece
ani, şi ea era pe moarte. Ş i, pe câ nd se ducea El,
mulţimile Îl împresurau.
8:43 Ş i o femeie, care de doisprezece ani avea
scurgere de sâ nge şi cheltuise cu doctorii toată
averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie
vindecată ,
8:44 Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala
hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sâ ngelui ei.
63 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:45 Ş i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de
Mine? Dar toţi tă gă duind, Petru şi ceilalţi care
erau cu El, au zis: Învă ţă torule, mulţimile Te
îmbulzesc şi Te strâ mtorează şi Tu zici: Cine este
cel ce s-a atins de mine?
8:46 Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Că ci
am simţit o putere care a ieşit din Mine.
8:47 Ş i, femeia, vă zâ ndu-se vă dită , a venit
tremurâ nd şi, că zâ nd înaintea Lui, a spus de faţă
cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum
s-a tă mă duit îndată .
8:48 Iar El i-a zis: Îndră zneşte, fiică , credinţa ta
te-a mâ ntuit. Mergi în pace.
8:49 Ş i încă vorbind El, a venit cineva de la mai-
marele sinagogii, zicâ nd: A murit fiica ta. Nu mai
supă ra pe Învă ţă torul.
8:50 Dar Iisus, auzind, i-a ră spuns: Nu te teme;
crede numai şi se va izbă vi.
8:51 Ş i venind în casă n-a lă sat pe nimeni să intre
cu El, decâ t numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov
şi pe tată l copilei şi pe mamă .
8:52 Ş i toţi plâ ngeau şi se tâ nguiau pentru ea. Iar
El a zis: Nu plâ ngeţi; n-a murit, ci doarme.
8:53 Ş i râ deau de El, ştiind că a murit.
8:54 Iar El, scoţâ nd pe toţi afară şi apucâ nd-o de
mâ nă , a strigat, zicâ nd: Copilă , scoală -te!
8:55 Ş i duhul ei s-a întors şi a înviat îndată ; şi a
poruncit El să i se dea să mă nâ nce.
8:56 Ş i au ră mas uimiţi pă rinţii ei. Iar El le-a
poruncit să nu spună nimă nui ce s-a întâ mplat.
Capitolul 9
9:1 Ş i chemâ nd pe cei doisprezece ucenici ai Să i,
le-a dat putere şi stă pâ nire peste toţi demonii şi
să vindece bolile.
9:2 Ş i i-a trimis să propovă duiască împă ră ţia lui
Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
9:3 Ş i a zis că tre ei: Să nu luaţi nimic pe drum,
nici toiag, nici traistă , nici pâ ine, nici bani şi nici
să nu aveţi câ te două haine.
9:4 Ş i în orice casă veţi intra, acolo să ră mâ neţi şi
de acolo să plecaţi.
9:5 Ş i câ ţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate
scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre
mă rturie împotriva lor.
9:6 Iar ei, plecâ nd, mergeau prin sate binevestind
şi vindecâ nd pretutindeni.
9:7 Ş i a auzit Irod tetrarhul toate cele fă cute şi că tre arhierei şi de că tre că rturari şi să fie
era nedumerit, că se zicea de că tre unii că Ioan s- omorâ t, iar a treia zi să învieze.
a sculat din morţi; 9:23 Ş i zicea că tre toţi: Dacă voieşte cineva să
9:8 Iar de unii că Ilie s-a ară tat, iar de alţii, că un
vină după Mine, să se lepede de sine, să -şi ia
prooroc dintre cei vechi a înviat. crucea în fiecare zi şi să -Mi urmeze Mie;
9:9 Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tă iat capul. 9:24 Că ci cine va voi să -şi scape sufletul îl va
Cine este dar Acesta despre care aud asemenea pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine,
lucruri? Ş i că uta să -l vadă . acela îl va mâ ntui.
9:10 Ş i, întorcâ ndu-se apostolii, I-au spus toate 9:25 Că ce foloseşte omului dacă va câ ştiga
câ te au fă cut. Ş i, luâ ndu-i cu Sine, S-a dus de olumea toată , iar pe sine se va pierde sau se va
parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea pă gubi?
numită Betsaida. 9:26 Că ci de cel ce se va ruşina de Mine şi de
9:11 Iar mulţimile, aflâ nd, au mers după El şi El, cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va
primindu-le, le vorbea despre împă ră ţia lui ruşina, câ nd va veni întru slava Sa şi a Tată lui şi a
Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de sfinţilor îngeri.
vindecare îi fă cea să nă toşi. 9:27 Cu adevă rat însă spun vouă : Sunt unii,
9:12 Dar ziua a început să se plece spre seară . Ş i,dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea,
venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul pâ nă ce nu vor vedea împă ră ţia lui Dumnezeu.
mulţimii să se ducă prin satele şi prin să tuleţele 9:28 Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile,
dimprejur, ca să poposească şi să -şi gă sească luâ nd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a
mâ ncare, că aici suntem în loc pustiu. suit pe munte ca să Se roage.
9:13 Iar El a zis că tre ei: Daţi-le voi să mă nâ nce.
9:29 Ş i pe câ nd se ruga El, chipul feţei Sale s-a
Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâ ini şi fă cut altul şi îmbră că mintea Lui albă stră lucind.
doi peşti, afară numai dacă , ducâ ndu-ne noi, vom
cumpă ra merinde pentru tot poporul acesta. 9:30 Ş i iată doi bă rbaţi vorbeau cu El, care erau
Moise şi Ilie,
9:14 Că ci erau ca la cinci mii de bă rbaţi. Dar El a
9:31 Ş i care, ară tâ ndu-se întru slavă , vorbeau
zis că tre ucenicii Să i: Aşezaţi-i jos, în cete de câ te
cincizeci de inşi. despre sfâ rşitul Lui, pe care avea să -l împlinească
în Ierusalim.
9:15 Ş i au fă cut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
9:32 Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi
9:16 Iar Iisus, luâ nd cele cinci pâ ini şi cei doi de somn; şi deşteptâ ndu-se, au vă zut slava Lui şi
peşti şi privind la cer, le-a binecuvâ ntat, a frâ nt şi
pe cei doi bă rbaţi stâ nd cu El.
a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.
9:33 Ş i câ nd s-au despă rţit ei de El, Petru a zis
9:17 Ş i au mâ ncat şi s-au să turat toţi şi au luat că tre Iisus: Învă ţă torule, bine este ca noi să fim
ceea ce le-a ră mas, două sprezece coşuri de aici şi să facem trei colibe: una Ţ ie, una lui Moise
fă râ mituri. şi una lui Ilie, neştiind ce spune.
9:18 Ş i câ nd Se ruga El singur, erau cu El ucenicii,
9:34 Ş i, pe câ nd vorbea el acestea, s-a fă cut un
şi i-a întrebat, zicâ nd: Cine zic mulţimile că sunt nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spă imâ ntat câ nd au
Eu? intrat în nor.
9:19 Iar ei, ră spunzâ nd, au zis: Ioan Boteză torul,9:35 Ş i glas s-a fă cut din nor, zicâ nd: Acesta este
iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei
Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!
vechi.
9:36 Ş i câ nd a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur.
9:20 Ş i El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?Ş i ei au tă cut şi nimă nui n-au spus nimic, în zilele
Iar Petru, ră spunzâ nd, a zis: Hristosul lui acelea, din cele ce vă zuseră .
Dumnezeu.
9:37 În ziua urmă toare, câ nd s-au coborâ t din
9:21 Iar El, certâ ndu-i, le-a poruncit să nu spună munte, L-a întâ mpinat mulţime multă .
nimă nui aceasta,
9:38 Ş i iată un bă rbat din mulţime a strigat,
9:22 Zicâ nd că Fiul Omului trebuie să pă timească zicâ nd: Învă ţă torule, rogu-mă Ţ ie, caută spre fiul
multe şi să fie defă imat de că tre bă trâ ni şi de meu, că îl am numai pe el;
9:39 Ş i iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-
64 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
a zdrobit.
9:40 Ş i m-am rugat de ucenicii Tă i ca să -l alunge,
şi n-au putut.
9:41 Iar Iisus, ră spunzâ nd, a zis: O, neam
necredincios şi îndă ră tnic! Pâ nă câ nd voi fi cu voi
şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tă u.
9:42 Ş i, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la
pă mâ nt şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul
cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tată lui
lui.
9:43 Iar toţi au ră mas uimiţi de mă rirea lui
Dumnezeu. Şi mirâ ndu-se toţi de toate câ te fă cea,
a zis că tre ucenicii Să i:
9:44 Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea:
Că ci Fiul Omului va fi dat în mâ inile oamenilor.
9:45 Iar ei nu înţelegeau cuvâ ntul acesta, că ci era
ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau
să -L întrebe despre acest cuvâ nt.
9:46 Ş i a intrat gâ nd în inima lor: Cine dintre ei
ar fi mai mare?
9:47 Iar Iisus, cunoscâ nd cugetul inimii lor, a luat
un copil, l-a pus lâ ngă Sine,
9:48 Ş i le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta,
în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine
Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a
trimis pe Mine. Că ci cel ce este mai mic între voi
toţi, acesta este mare.
9:49 Iar Ioan, ră spunzâ nd, a zis: Învă ţă torule, am
vă zut pe unul care, în numele Tă u, scoate demoni
şi l-am oprit, pentru că nu-Ţ i urmează împreună
cu noi.
9:50 Iar Iisus a zis că tre el: Nu-l opriţi; că ci cine
nu este împotriva voastră este pentru voi.
9:51 Ş i câ nd s-au împlinit zilele înă lţă rii Sale, El
S-a hotă râ t să meargă la Ierusalim.
9:52 Ş i a trimis vestitori înaintea Lui. Ş i ei,
mergâ nd, au intrat într-un sat de samarineni, ca
să facă pregă tiri pentru El.
9:53 Dar ei nu L-au primit, pentru că El se
îndrepta spre Ierusalim.
9:54 Ş i vă zâ nd aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au
zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din
cer şi să -i mistuie, cum a fă cut şi Ilie?
9:55 Iar El, întorcâ ndu-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu
ştiţi, oare, fiii că rui duh sunteţi? Că ci Fiul Omului
65 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să
le mâ ntuiască .
9:56 Ş i s-au dus în alt sat.
9:57 Ş i pe câ nd mergeau ei pe cale, zis-a unul
că tre El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce.
9:58 Ş i i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi pă să rile
cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să -Ş i
plece capul.
9:59 Ş i a zis că tre altul: urmează -Mi. Iar el a zis:
Doamne, dă -mi voie întâ i să merg să îngrop pe
tată l meu.
9:60 Iar El i-a zis: Lasă morţii să -şi îngroape
morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împă ră ţia lui
Dumnezeu.
9:61 Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar
întâ i îngă duie-mi ca să râ nduiesc cele din casa
mea.
9:62 Iar Iisus a zis că tre el: Nimeni care pune
mâ na pe plug şi se uită îndă ră t nu este potrivit
pentru împă ră ţia lui Dumnezeu.
Capitolul 10
10:1 Iar după acestea, Domnul a ales alţi
şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câ te doi înaintea
feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea
să vină .
10:2 Ş i zicea că tre ei: Secerişul este mult, dar
lucră torii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul
secerişului, ca să scoată lucră tori la secerişul
Să u.
10:3 Mergeţi; iată , Eu vă trimit ca pe nişte miei în
mijlocul lupilor.
10:4 Nu purtaţi pungă , nici traistă , nici
încă lţă minte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.
10:5 Iar în orice casă veţi intra, întâ i ziceţi: Pace
casei acesteia.
10:6 Ş i de va fi acolo un fiu al pă cii, pacea voastră
se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la
voi.
10:7 Ş i în această casă ră mâ neţi, mâ ncâ nd şi
bâ nd cele ce vă vor da, că ci vrednic este
lucră torul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în
casă .
10:8 Ş i în orice cetate veţi intra şi vă vor primi,
mâ ncaţi cele ce vă vor pune înainte.
10:9 Ş i vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-
a apropiat de voi împă ră ţia lui Dumnezeu.
10:10 Ş i în orice cetate veţi intra şi nu vă vor
primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:
10:11 Ş i praful care s-a lipit de picioarele noastre
din cetatea noastră vi-l scutură m vouă . Dar
aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împă ră ţia lui
Dumnezeu.
10:12 Zic vouă : Că mai uşor va fi Sodomei în ziua
aceea, decâ t cetă ţii aceleia.
10:13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că ci
dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi fă cut minunile care
s-au fă cut la voi, de mult s-ar fi pocă it, stâ nd în
sac şi în cenuşă .
10:14 Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la
judecată , decâ t vouă .
10:15 Ş i tu, Capernaume, nu ai fost înă lţat, oare,
pâ nă la cer? Pâ nă la iad vei fi coborâ t!
10:16 Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă
ascultă , şi cel ce se leapă dă de voi se leapă dă de
Mine; iar cine se leapă dă de Mine se leapă dă de
Cel ce M-a trimis pe Mine.
10:17 Ş i s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu
bucurie, zicâ nd: Doamne, şi demonii ni se supun
în numele Tă u.
10:18 Ş i le-a zis: Am vă zut pe satana ca un fulger
că zâ nd din cer.
10:19 Iată , v-am dat putere să că lcaţi peste şerpi
şi peste scorpii, şi peste toată puterea
vră jmaşului, şi nimic nu vă va vă tă ma.
10:20 Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile
vi se pleacă , ci vă bucuraţi că numele voastre
sunt scrise în ceruri.
10:21 În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul
Sfâ nt şi a zis: Te slă vesc pe Tine, Pă rinte, Doamne
al cerului şi al pă mâ ntului, că ai ascuns acestea
de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai
descoperit pruncilor. Aşa, Pă rinte, că ci aşa a fost
înaintea Ta, bună voinţa Ta.
10:22 Toate Mi-au fost date de că tre Tată l Meu şi
nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decâ t numai
Tată l, şi cine este Tată l, decâ t numai Fiul şi că ruia
voieşte Fiul să -i descopere.
10:23 Ş i întorcâ ndu-Se că tre ucenici, de o parte a
zis: Fericiţi sunt ochii care vă d cele ce vedeţi voi!
10:24 Că ci zic vouă : Mulţi prooroci şi regi au voit
să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au vă zut, şi să
audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.
10:25 Ş i iată , un învă ţă tor de lege s-a ridicat,
ispitindu-L şi zicâ nd: Învă ţă torule, ce să fac ca să
moştenesc viaţa de veci?
66 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:26 Iar Iisus a zis că tre el: Ce este scris în
Lege? Cum citeşti?
10:27 Iar el, ră spunzâ nd, a zis: Să iubeşti pe
Domnul Dumnezeul tă u din toată inima ta şi din
tot sufletul tă u şi din toată puterea ta şi din tot
cugetul tă u, iar pe aproapele tă u ca pe tine însuţi.
10:28 Iar El i-a zis: Drept ai ră spuns, fă aceasta şi
vei tră i.
10:29 Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis
că tre Iisus: Ş i cine este aproapele meu?
10:30 Iar Iisus, ră spunzâ nd, a zis: Un om cobora
de la Ierusalim la Ierihon, şi a că zut între tâ lhari,
care, după ce l-au dezbră cat şi l-au ră nit, au
plecat, lă sâ ndu-l aproape mort.
10:31 Din întâ mplare un preot cobora pe calea
aceea şi, vă zâ ndu-l, a trecut pe ală turi.
10:32 De asemenea şi un levit, ajungâ nd în acel
loc şi vă zâ nd, a trecut pe ală turi.
10:33 Iar un samarinean, mergâ nd pe cale, a
venit la el şi, vă zâ ndu-l, i s-a fă cut milă ,
10:34 Ş i, apropiindu-se, i-a legat ră nile, turnâ nd
pe ele untdelemn şi vin, şi, punâ ndu-l pe
dobitocul să u, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a
purtat grijă de el.
10:35 Iar a doua zi, scoţâ nd doi dinari i-a dat
gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui,
eu, câ nd mă voi întoarce, îţi voi da.
10:36 Care din aceşti trei ţi se pare că a fost
aproapele celui că zut între tâ lhari?
10:37 Iar el a zis: Cel care a fă cut milă cu el. Ş i
Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
10:38 Ş i pe câ nd mergeau ei, El a intrat într-un
sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în
casa ei.
10:39 Ş i ea avea o soră ce se numea Maria, care,
aşezâ ndu-se la picioarele Domnului, asculta
cuvâ ntul Lui.
10:40 Iar Marta se silea cu multă slujire şi,
apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că
sora mea m-a lă sat singură să slujesc? Spune-i
deci să -mi ajute.
10:41 Ş i, ră spunzâ nd, Domnul i-a zis: Marto,
Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
10:42 Dar un lucru trebuie: că ci Maria partea
bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.
Capitolul 11
11:1 Ş i pe câ nd Se ruga Iisus într-un loc, câ nd a
încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne,
învaţă -ne să ne rugă m, cum a învă ţat şi Ioan pe
ucenicii lui.
11:2 Ş i le-a zis: Câ nd vă rugaţi, ziceţi: Tată l
nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească -se numele
Tă u. Vie împă ră ţia Ta. Facă -se voia Ta, precum în
cer aşa şi pe pă mâ nt.
11:3 Pâ inea noastră cea spre fiinţă , dă -ne-o nouă
în fiecare zi.
11:4 Ş i ne iartă nouă pă catele noastre, că ci şi noi
înşine iertă m tuturor celor ce ne greşesc nouă . Ş i
nu ne duce pe noi în ispită , ci ne izbă veşte de cel
ră u.
11:5 Ş i a zis că tre ei: Cine dintre voi, avâ nd un
prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i
va zice: Prietene, împrumută -mi trei pâ ini,
11:6 Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-
am ce să -i pun înainte,
11:7 Iar acela, ră spunzâ nd dină untru, să -i zică :
Nu mă da de osteneală . Acum uşa e încuiată şi
copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol
să -ţi dau.
11:8 Zic vouă : Chiar dacă , sculâ ndu-se, nu i-ar da
pentru că -i este prieten, dar, pentru îndră zneala
lui, sculâ ndu-se, îi va da câ t îi trebuie.
11:9 Ş i Eu zic vouă : Cereţi şi vi se va da; că utaţi şi
veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
11:10 Că oricine cere ia; şi cel ce caută gă seşte, şi
celui ce bate i se va deschide.
11:11 Ş i care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul
pâ ine, oare, îi va da piatră ? Sau dacă îi va cere
peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?
11:12 Sau dacă -i va cere un ou, îi va da scorpie?
11:13 Deci dacă voi, ră i fiind, ştiţi să daţi fiilor
voştri daruri bune, cu câ t mai mult Tată l vostru
Cel din ceruri va da Duh Sfâ nt celor care îl cer de
la El!
11:14 Ş i a scos un demon, şi acela era mut. Ş i
câ nd a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar
mulţimile s-au minunat.
11:15 Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul,
că petenia demonilor, scoate pe demoni.
11:16 Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la El semn
din cer.
11:17 Dar El, cunoscâ nd gâ ndurile lor, le-a zis:
Orice împă ră ţie, dezbinâ ndu-se în sine, se
pustieşte şi casă peste casă cade.
11:33 Nimeni, aprinzâ nd fă clie, nu o pune în loc
67 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:18 Ş i dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va
mai sta împă ră ţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe
demoni cu Beelzebul.
11:19 Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii
voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi
judecă tori.
11:20 Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot
pe demoni iată a ajuns la voi împă ră ţia lui
Dumnezeu.
11:21 Câ nd cel tare şi înarmat fiind îşi pă zeşte
curtea, avuţiile lui sunt în pace.
11:22 Dar câ nd unul mai tare decâ t el vine
asupra lui şi-l înfrâ nge, îi ia toate armele pe care
se bizuia, iar pră zile de la el le împarte.
11:23 Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea;
şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.
11:24 Câ nd duhul cel necurat iese din om, umblă
prin locuri fă ră apă , că utâ nd odihnă , şi, negă sind,
zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am
ieşit.
11:25 Ş i, venind, o află mă turată şi împodobită .
11:26 Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri
mai rele decâ t el şi, intrâ nd, locuieşte acolo; şi se
fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele
decâ t cele dintâ i.
11:27 Ş i câ nd zicea El acestea, o femeie din
mulţime, ridicâ nd glasul, I-a zis: Fericit este
pâ ntecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sâ nii pe
care i-ai supt!
11:28 Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce
ascultă cuvâ ntul lui Dumnezeu şi-l pă zesc.
11:29 Iar îngră mă dindu-se mulţimile, El a
început a zice: Neamul acesta este un neam
viclean; cere semn dar semn nu i se va da decâ t
semnul proorocului Iona.
11:30 Că ci precum a fost Iona un semn pentru
Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru
acest neam.
11:31 Regina de la miază zi se va ridica la
judecată cu bă rbaţii neamului acestuia şi-i va
osâ ndi, pentru că a venit de la marginile
pă mâ ntului, ca să asculte înţelepciunea lui
Solomon; şi, iată , mai mult decâ t Solomon este
aici.
11:32 Bă rbaţii din Ninive se vor scula la judecată
cu neamul acesta şi-l vor osâ ndi, pentru că s-au
pocă it la propovă duirea lui Iona; şi, iată , mai mult
decâ t Iona este aici.
ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care
intră să vadă lumina.
11:34 Lumină torul trupului este ochiul tă u. Câ nd
ochiul tă u este curat, atunci tot trupul tă u e
luminat; dar câ nd ochiul tă u e ră u, atunci şi
trupul tă u e întunecat.
11:35 Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie
întuneric.
11:36 Aşadar, dacă tot trupul tă u e luminat,
neavâ nd nici o parte întunecată , luminat va fi în
întregime, ca şi câ nd te luminează fă clia cu
stră lucirea ei.
11:37 Ş i pe câ nd Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga
să prâ nzească la el; şi, intrâ nd, a şezut la masă .
11:38 Iar fariseul s-a mirat vă zâ nd că El nu S-a
spă lat înainte de masă .
11:39 Ş i Domnul a zis că tre el: Acum, voi
fariseilor, cură ţiţi partea din afară a paharului şi
a blidului, dar lă untrul vostru este plin de ră pire
şi de viclenie.
11:40 Nebunilor! Oare, cel ce a fă cut partea din
afară n-a fă cut şi partea dină untru?
11:41 Daţi mai întâ i milostenie cele ce sunt
înlă untrul vostru şi, iată , toate vă vor fi curate.
11:42 Dar vai vouă , fariseilor! Că daţi zeciuială
din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi
lă saţi la o parte dreptatea şi iubirea de
Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi
pe acelea să nu le lă saţi.
11:43 Vai vouă , fariseilor! Că iubiţi scaunele din
faţă în sinagogi şi în închină ciunile din pieţe.
11:44 Vai vouă , că rturarilor şi fariseilor
fă ţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se vă d,
şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu.
11:45 Ş i ră spunzâ nd, unul dintre învă ţă torii de
Lege I-a zis: Învă ţă torule, acestea zicâ nd, ne
mustri şi pe noi!
11:46 Iar El a zis: Vai şi vouă , învă ţă torilor de
Lege! Că împovă raţi pe oameni cu sarcini anevoie
de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel
puţin cu un deget.
11:47 Vai vouă ! Că zidiţi mormintele proorocilor
pe care pă rinţii voştri i-au ucis.
11:48 Aşadar, mă rturisiţi şi încuviinţaţi faptele
pă rinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le
clă diţi mormintele.
68 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:49 De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a
zis: "Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre
ei vor ucide şi vor prigoni";
11:50 Ca să se ceară de la neamul acesta sâ ngele
tuturor proorocilor, care s-a vă rsat de la facerea
lumii,
11:51 De la sâ ngele lui Abel pâ nă la sâ ngele lui
Zaharia, care a pierit între altar şi templu.
Adevă rat vă spun: Se va cere de la neamul
acesta.
11:52 Vai vouă , învă ţă torilor de Lege! Că aţi luat
cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe
cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.
11:53 Iar ieşind El de acolo, că rturarii şi fariseii
au început să -L urască groaznic şi să -L silească să
vorbească despre multe,
11:54 Pâ ndindu-L şi că utâ nd să prindă ceva din
gura Lui, ca să -I gă sească vină .
Capitolul 12
12:1 Ş i în acelaşi timp, adunâ ndu-se mulţime mii
şi mii de oameni, încâ t se că lcau unii pe alţii, Iisus
a început să vorbească întâ i că tre ucenicii Să i:
Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este
fă ţă rnicia.
12:2 Că nimic nu este acoperit care să nu se
descopere şi nimic ascuns care să nu se
cunoască .
12:3 De aceea, câ te aţi spus la întuneric se vor
auzi la lumină ; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în
odă i, se va vesti de pe acoperişuri.
12:4 Dar vă spun vouă , prietenii Mei: Nu vă
temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-
au ce să mai facă .
12:5 Vă voi ară ta însă de cine să vă temeţi:
Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are
putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă , de
acela să vă temeţi.
12:6 Nu se vâ nd oare cinci vră bii cu doi bani? Ş i
nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu.
12:7 Ci şi perii capului vostru, toţi sunt numă raţi.
Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decâ t multe
vră bii.
12:8 Ş i zic vouă : Oricine va mă rturisi pentru
Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va
mă rturisi pentru el înaintea îngerilor lui
Dumnezeu.
12:9 Iar cel ce se va lepă da de Mine înaintea
oamenilor, lepă dat va fi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu.
12:10 Oricui va spune vreun cuvâ nt împotriva
Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli
împotriva Duhului Sfâ nt, nu i se va ierta.
12:11 Iar câ nd vă vor duce în sinagogi şi la
dregă tori şi la stă pâ niri nu vă îngrijiţi cum sau ce
veţi ră spunde, sau ce veţi zice,
12:12 Că Duhul Sfâ nt vă va învă ţa chiar în ceasul
acela, ce trebuie să spuneţi.
12:13 Zis-a Lui cineva din mulţime: Învă ţă torule,
zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
12:14 Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine
judecă tor sau împă rţitor peste voi?
12:15 Ş i a zis că tre ei: Vedeţi şi pă ziţi-vă de toată
lă comia, că ci viaţa cuiva nu stă în prisosul
avuţiilor sale.
12:16 Ş i le-a spus lor această pildă , zicâ nd: Unui
om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
12:17 Ş i el cugeta în sine, zicâ nd: Ce voi face, că
n-am unde să adun roadele mele?
12:18 Ş i a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele
mele şi mai mari le voi zidi şi voi strâ nge acolo
tot grâ ul şi bună tă ţile mele;
12:19 Ş i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe
bună tă ţi strâ nse pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mă nâ ncă , bea, veseleşte-te.
12:20 Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această
noapte vor cere de la tine sufletul tă u. Ş i cele ce ai
pregă tit ale cui vor fi?
12:21 Aşa se întâ mplă cu cel ce-şi adună comori
sieşi şi nu se îmbogă ţeşte în Dumnezeu.
12:22 Ş i a zis că tre ucenicii Să i: De aceea zic
vouă : Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi
mâ nca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbră ca.
12:23 Viaţa este mai mult decâ t hrana şi trupul
mai mult decâ t îmbră că mintea.
12:24 Priviţi la corbi, că nici nu seamă nă , nici nu
seceră ; ei n-au că mară , nici jitniţă , şi Dumnezeu îi
hră neşte. Cu câ t mai de preţ sunteţi voi decâ t
pă să rile!
12:25 Ş i cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să
adauge staturii sale un cot?
12:26 Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai
mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?
69 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:27 Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu
ţes. Ş i zic vouă că nici Solomon, în toată mă rirea
lui, nu s-a îmbră cat ca unul dintre aceştia.
12:28 Iar dacă iarba care este azi pe câ mp, iar
mâ ine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o
îmbracă , cu câ t mai mult pe voi, puţin
credincioşilor!
12:29 Ş i voi să nu că utaţi ce veţi mâ nca sau ce
veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
12:30 Că ci toate acestea pă gâ nii lumii le caută ;
dar Tată l vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;
12:31 Că utaţi mai întâ i împă ră ţia Lui. Ş i toate
acestea se vor adă uga vouă .
12:32 Nu te teme, turmă mică , pentru că Tată l
vostru a binevoit să vă dea vouă împă ră ţia.
12:33 Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie;
faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară
neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie,
nici molie nu o strică .
12:34 Că ci unde este comoara voastră , acolo este
inima voastră .
12:35 Să fie mijloacele voastre încinse şi fă cliile
voastre aprinse.
12:36 Ş i voi fiţi asemenea oamenilor care
aşteaptă pe stă pâ nul lor câ nd se întoarce de la
nuntă , ca, venind, şi bă tâ nd, îndată să -i deschidă .
12:37 Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stă pâ nul le va afla priveghind. Adevă rat zic vouă
că se va încinge şi le va pune la masă şi,
apropiindu-se le va sluji.
12:38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va
veni la straja a treia, şi le va gă si aşa, fericite sunt
acelea.
12:39 Iar aceasta să ştiţi că , de ar şti stă pâ nul
casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lă sa
să i se spargă casa.
12:40 Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu
gâ ndiţi Fiul Omului va veni.
12:41 Ş i a zis Petru: Doamne, că tre noi spui pilda
aceasta sau şi că tre toţi?
12:42 Ş i a zis Domnul: Cine este iconomul
credincios şi înţelept pe care stă pâ nul îl va pune
peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea
lor de grâ u?
12:43 Fericită este sluga aceea pe care, venind
stă pâ nul, o va gă si fă câ nd aşa.
12:44 Adevă rat vă spun că o va pune peste toate
avuţiile sale.
12:45 Iar de va zice sluga aceea în inima sa: 13:1 Ş i erau de faţă în acel timp unii care-I
Stă pâ nul meu ză boveşte să vină , şi va începe să vesteau despre galileienii al că ror sâ nge Pilat l-a
bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mă nâ nce, şi să amestecat cu jertfele lor.
bea şi să se îmbete, 13:2 Ş i El, ră spunzâ nd, le-a zis: Credeţi, oare, că
12:46 Veni-va stă pâ nul slugii aceleia în ziua în aceşti galileieni au fost ei mai pă că toşi decâ t toţi
care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
ştie şi o va tă ia în două , iar partea ei va pune-o cu 13:3 Nu! zic vouă ; dar dacă nu vă veţi pocă i, toţi
cei necredincioşi. veţi pieri la fel.
12:47 Iar sluga aceea care a ştiut voia stă pâ nului 13:4 Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a
şi nu s-a pregă tit, nici n-a fă cut după voia lui, va fi
surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gâ ndiţi, oare,
bă tută mult. că ei au fost mai pă că toşi decâ t toţi oamenii care
12:48 Ş i cea care n-a ştiut, dar a fă cut lucruri locuiau în Ierusalim?
vrednice de bă taie, va fi bă tută puţin. Şi oricui i s-13:5 Nu! zic vouă ; dar de nu vă veţi pocă i, toţi
a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a veţi pieri la fel.
încredinţat mult, mai mult i se va cere.
13:6 Ş i le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un
12:49 Foc am venit să arunc pe pă mâ nt şi câ t aş smochin, să dit în via sa şi a venit să caute rod în
vrea să fie acum aprins! el, dar n-a gă sit.
12:50 Ş i cu botez am a Mă boteza, şi câ tă 13:7 Ş i a zis că tre vier: Iată trei ani sunt de câ nd
neră bdare am pâ nă ce se va îndeplini! vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu gă sesc.
12:51 Vi se pare că am venit să dau pace pe Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?
pă mâ nt? Vă spun că nu, ci dezbinare. 13:8 Iar el, ră spunzâ nd, a zis: Doamne, lasă -l şi
12:52 Că ci de acum înainte cinci dintr-o casă vor anul acesta, pâ nă ce îl voi să pa împrejur şi voi
fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva pune gunoi.
a trei. 13:9 Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei
12:53 Dezbinaţi vor fi: tată l împotriva fiului şi tă ia.
fiul împotriva tată lui, mama împotriva fiicei şi 13:10 Ş i învă ţa Iisus într-una din sinagogi
fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sâ mbă ta.
sale şi nora împotriva soacrei.
13:11 Ş i iată o femeie care avea de optsprezece
12:54 Ş i zicea mulţimilor: Câ nd vedeţi un nor ani un duh de neputinţă şi care era gâ rbovă , de
ridicâ ndu-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine nu putea să se ridice în sus nicidecum;
ploaie mare; şi aşa este.
13:12 Iar Iisus, vă zâ nd-o, a chemat-o şi i-a zis:
12:55 Iar câ nd suflă vâ ntul de la miază zi, ziceţi Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
că va fi arşiţă , şi aşa este.
13:13 Ş i Ş i-a pus mâ inile asupra ei, şi ea îndată s-
12:56 Fă ţarnicilor! Faţa pă mâ ntului şi a cerului a îndreptat şi slă vea pe Dumnezeu.
ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu
o deosebiţi? 13:14 Iar mai-marele sinagogii, mâ niindu-se că
Iisus a vindecat-o sâ mbă ta, ră spunzâ nd, zicea
12:57 De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se
este drept? lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă ,
12:58 Ş i câ nd mergi cu pâ râ şul tă u la dregă tor, dar nu în ziua sâ mbetei!
dă -ţi silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva 13:15 Iar Domnul i-a ră spuns şi a zis:
să te tâ rască la judecă tor, şi judecă torul să te dea Fă ţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă , oare,
în mâ na temnicerului, iar temnicerul să te arunce sâ mbă ta boul să u, sau asinul de la iesle, şi nu-l
în temniţă . duce să -l adape?
12:59 Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, pâ nă ce nu vei 13:16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe
plă ti şi cel din urmă ban. care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu
se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legă tura
Capitolul 13 aceasta, în ziua sâ mbetei?
13:17 Ş i zicâ nd El acestea, s-au ruşinat toţi care de faptele stră lucite să vâ rşite de El.
erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura 13:18 Deci zicea: Cu ce este asemenea împă ră ţia
70 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemă na?
13:19 Asemenea este gră untelui de muştar pe
care, luâ ndu-l, un om l-a aruncat în gră dina sa, şi
a crescut şi s-a fă cut copac, iar pă să rile cerului s-
au să lă şluit în ramurile lui.
13:20 Ş i iară şi a zis: Cu ce voi asemă na împă ră ţia
lui Dumnezeu?
13:21 Asemenea este aluatului pe care, luâ ndu-l,
femeia l-a ascuns în trei mă suri de fă ină , pâ nă ce
s-a dospit totul.
13:22 Ş i mergea El prin cetă ţi şi prin sate,
învă ţâ nd şi că lă torind spre Ierusalim.
13:23 Ş i I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare,
cei ce se mâ ntuiesc? Iar El le-a zis:
13:24 Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâ mtă ,
că mulţi, zic vouă , vor că uta să intre şi nu vor
putea.
13:25 După ce se va scula stă pâ nul casei şi va
încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi
la uşă , zicâ nd: Doamne, deschide-ne! - şi el,
ră spunzâ nd, vă va zice: Nu vă ştiu de unde
sunteţi,
13:26 Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâ ncat
înaintea ta şi am bă ut şi în pieţele noastre ai
învă ţat.
13:27 Ş i el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde
sunteţi. Depă rtaţi-vă de la mine toţi lucră torii
nedreptă ţii.
13:28 Acolo va fi plâ ngerea şi scrâ şnirea dinţilor,
câ nd veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov
şi pe toţi proorocii în Împă ră ţia lui Dumnezeu, iar
pe voi aruncaţi afară .
13:29 Ş i vor veni alţii de la ră să rit şi de la apus,
de la miază noapte şi de la miază zi şi vor şedea la
masă în împă ră ţia lui Dumnezeu.
13:30 Ş i iată , sunt unii de pe urmă care vor fi
întâ i, şi sunt alţii întâ i care vor fi pe urmă .
13:31 În ceasul acela au venit la El unii din
farisei, zicâ ndu-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod
vrea să Te ucidă .
13:32 Ş i El le-a zis: Mergâ nd, spuneţi vulpii
acesteia: Iată , alung demoni şi fac vindecă ri,
astă zi şi mâ ine, iar a treia zi voi sfâ rşi.
71 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
13:33 Însă şi astă zi şi mâ ine şi în ziua urmă toare
merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc
afară din Ierusalim.
13:34 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe
prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de
câ te ori am voit să adun pe fiii tă i, cum adună
pasă rea puii să i sub aripi, dar n-aţi voit.
13:35 Iată vi se lasă casa voastră pustie, că
adevă rat gră iesc vouă . Nu Mă veţi mai vedea
pâ nă ce va veni vremea câ nd veţi zice:
Binecuvâ ntat este Cel ce vine întru numele
Domnului!
Capitolul 14
14:1 Ş i câ nd a intrat El în casa unuia dintre
că peteniile fariseilor sâ mbă ta, ca să mă nâ nce, şi
ei Îl pâ ndeau,
14:2 Iată un om bolnav de idropică era înaintea
Lui.
14:3 Ş i, ră spunzâ nd, Iisus a zis că tre învă ţă torii
de lege şi că tre farisei, spunâ nd: Cuvine-se a
vindeca sâ mbă ta ori nu?
14:4 Ei însă au tă cut. Şi luâ ndu-l, l-a vindecat şi i-
a dat drumul.
14:5 Ş i că tre ei a zis: Care dintre voi, de-i că dea
fiul sau boul în fâ ntâ nă nu-l va scoate îndată în
ziua sâ mbetei?
14:6 Ş i n-au putut să -i ră spundă la acestea.
14:7 Ş i luâ nd seama cum îşi alegeau la masă cele
dintâ i locuri, a spus celor chemaţi o pildă , zicâ nd
între ei:
14:8 Câ nd vei fi chemat de cineva la nuntă , nu te
aşeza în locul cel dintâ i, ca nu cumva să fie
chemat de el altul mai de cinste decâ t tine.
14:9 Ş i venind cel care te-a chemat pe tine şi pe
el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu
ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de
pe urmă .
14:10 Ci, câ nd vei fi chemat, mergâ nd aşează -te
în cel din urmă loc, ca atunci câ nd va veni cel ce
te-a chemat, el să -ţi zică : Prietene, mută -te mai
sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor
care vor şedea împreună cu tine.
14:11 Că ci, oricine se înalţă pe sine se va smeri,
iar cel ce se smereşte pe sine se va înă lţa.
14:12 Zis-a şi celui ce-L chemase: Câ nd faci
prâ nz sau cină , nu chema pe prietenii tă i, nici pe
fraţii tă i, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca
nu cumva să te cheme şi ei, la râ ndul lor, pe tine,
şi să -ţi fie ca ră splată .
14:13 Ci, câ nd faci un ospă ţ, cheamă pe să raci, pe
neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
14:14 Ş i fericit vei fi că nu pot să -ţi ră splă tească .
Că ci ţi se va ră splă ti la învierea drepţilor.
14:15 Ş i auzind acestea, unul dintre cei ce
şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va
prâ nzi în împă ră ţia lui Dumnezeu!
14:16 Iar El i-a zis: Un om oarecare a fă cut cină
mare şi a chemat pe mulţi;
14:17 Ş i a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să
spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt
gata.
14:18 Ş i au început unul câ te unul, să -şi ceară
iertare. Cel dintâ i i-a zis: Ţ arină am cumpă rat şi
am nevoie să ies ca s-o vă d; te rog iartă -mă .
14:19 Ş i altul a zis: Cinci perechi de boi am
cumpă rat şi mă duc să -i încerc; te rog iartă -mă .
14:20 Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de
aceea nu pot veni.
14:21 Ş i întorcâ ndu-se, sluga a spus stă pâ nului
să u acestea. Atunci, mâ niindu-se, stă pâ nul casei a
zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetă ţii, şi pe
să raci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi
adu-i aici.
14:22 Ş i a zis sluga: Doamne, s-a fă cut precum ai
poruncit şi tot mai este loc.
14:23 Ş i a zis stă pâ nul că tre slugă : Ieşi la
drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi
se umple casa,
14:24 Că ci zic vouă : Nici unul din bă rbaţii aceia
care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
14:25 Ş i mergeau cu El mulţimi multe; şi
întorcâ ndu-Se, a zis că tre ele:
14:26 Dacă vine cineva la Mine şi nu ură şte pe
tată l să u şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe
fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul să u însuşi, nu
poate să fie ucenicul Meu.
14:27 Ş i cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine
după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
14:28 Că cine dintre voi vrâ nd să zidească un
turn nu stă mai întâ i şi-şi face socoteala
cheltuielii, dacă are cu ce să -l ispră vească ?
14:29 Ca nu cumva, punâ ndu-i temelia şi
neputâ nd să -l termine, toţi cei care vor vedea să
înceapă a-l lua în râ s,
15:12 Ş i a zis cel mai tâ nă r dintre ei tată lui să u:
72 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:30 Zicâ nd: Acest om a început să zidească ,
dar n-a putut ispră vi.
14:31 Sau care rege, plecâ nd să se bată în ră zboi
cu alt rege, nu va sta întâ i să se sfă tuiască , dacă
va putea să întâ mpine cu zece mii pe cel care vine
împotriva lui cu două zeci de mii?
14:32 Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite
solie şi se roagă de pace.
14:33 Aşadar oricine dintre voi care nu se
leapă dă de tot ce are nu poate să fie ucenicul
Meu.
14:34 Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va
strica, cu ce va fi dreasă ?
14:35 Nici în pă mâ nt, nici în gunoi, nu este de
folos, ci o aruncă afară . Cine are urechi de auzit
să audă .
Capitolul 15
15:1 Ş i se apropiau de El toţi vameşii şi pă că toşii,
ca să -L asculte.
15:2 Ş i fariseii şi că rturarii câ rteau, zicâ nd:
Acesta primeşte la Sine pe pă că toşi şi mă nâ ncă
cu ei.
15:3 Ş i a zis că tre ei pilda aceasta, spunâ nd:
15:4 Care om dintre voi, avâ nd o sută de oi şi
pierzâ nd din ele una, nu lasă pe cele nouă zeci şi
nouă în pustie şi se duce după cea pierdută , pâ nă
ce o gă seşte?
15:5 Ş i gă sind-o, o pune pe umerii să i,
bucurâ ndu-se;
15:6 Ş i sosind acasă , cheamă prietenii şi vecinii,
zicâ ndu-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am gă sit oaia
cea pierdută .
15:7 Zic vouă : Că aşa şi în cer va fi mai multă
bucurie pentru un pă că tos care se pocă ieşte,
decâ t pentru nouă zeci şi nouă de drepţi, care n-
au nevoie de pocă inţă .
15:8 Sau care femeie, avâ nd zece drahme, dacă
pierde o drahmă , nu aprinde lumina şi nu mă tură
casa şi nu caută cu grijă pâ nă ce o gă seşte?
15:9 Ş i gă sind-o, cheamă prietenele şi vecinele
sale, spunâ ndu-le: Bucuraţi-vă cu mine, că ci am
gă sit drahma pe care o pierdusem.
15:10 Zic vouă , aşa se face bucurie îngerilor lui
Dumnezeu pentru un pă că tos care se pocă ieşte.
15:11 Ş i a zis: Un om avea doi fii.
Tată , dă -mi partea ce mi se cuvine din avere. Ş i el
le-a împă rţit averea.
15:13 Ş i nu după multe zile, adunâ nd toate, fiul
cel mai tâ nă r s-a dus într-o ţară depă rtată şi
acolo şi-a risipit averea, tră ind în desfrâ nă ri.
15:14 Ş i după ce a cheltuit totul, s-a fă cut
foamete mare în ţara aceea, şi el a început să
ducă lipsă .
15:15 Ş i ducâ ndu-se, s-a alipit el de unul din
locuitorii acelei ţă ri, şi acesta l-a trimis la ţarinile
sale să pă zească porcii.
15:16 Ş i dorea să -şi sature pâ ntecele din
roşcovele pe care le mâ ncau porcii, însă nimeni
nu-i dă dea.
15:17 Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câ ţi argaţi ai
tată lui meu sunt îndestulaţi de pâ ine, iar eu pier
aici de foame!
15:18 Sculâ ndu-mă , mă voi duce la tată l meu şi-i
voi spune: Tată , am greşit la cer şi înaintea ta;
15:19 Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul
tă u. Fă -mă ca pe unul din argaţii tă i.
15:20 Ş i, sculâ ndu-se, a venit la tată l să u. Ş i încă
departe fiind el, l-a vă zut tată l să u şi i s-a fă cut
milă şi, alergâ nd, a că zut pe grumazul lui şi l-a
să rutat.
15:21 Ş i i-a zis fiul: Tată , am greşit la cer şi
înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc
fiul tă u.
15:22 Ş i a zis tată l că tre slugile sale: Aduceţi
degrabă haina lui cea dintâ i şi-l îmbră caţi şi daţi
inel în mâ na lui şi încă lţă minte în picioarele lui;
15:23 Ş i aduceţi viţelul cel îngră şat şi-l
înjunghiaţi şi, mâ ncâ nd, să ne veselim;
15:24 Că ci acest fiu al meu mort era şi a înviat,
pierdut era şi s-a aflat. Ş i au început să se
veselească .
15:25 Iar fiul cel mare era la ţarină . Ş i câ nd a
venit şi s-a apropiat de casă , a auzit câ ntece şi
jocuri.
15:26 Ş i, chemâ nd la sine pe una dintre slugi, a
întrebat ce înseamnă acestea.
15:27 Iar ea i-a ră spuns: Fratele tă u a venit, şi
tată l tă u a înjunghiat viţelul cel îngră şat, pentru
că l-a primit să nă tos.
15:28 Ş i el s-a mâ niat şi nu voia să intre; dar tată l
lui, ieşind, îl ruga.
16:12 Ş i dacă în ceea ce este stră in nu aţi fost
73 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:29 Însă el, ră spunzâ nd, a zis tată lui să u: Iată ,
atâ ţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am că lcat
porunca ta. Ş i mie niciodată nu mi-ai dat un ied,
ca să mă veselesc cu prietenii mei.
15:30 Dar câ nd a venit acest fiu al tă u, care ţi-a
mâ ncat averea cu desfrâ natele, ai înjunghiat
pentru el viţelul cel îngră şat.
15:31 Tată l însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti
cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
15:32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne
bucură m, că ci fratele tă u acesta mort era şi a
înviat, pierdut era şi s-a aflat.
Capitolul 16
16:1 Ş i zicea şi că tre ucenicii Să i: Era un om
bogat care avea un iconom şi acesta a fost pâ râ t
lui că -i risipeşte avuţiile.
16:2 Ş i chemâ ndu-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud
despre tine? Dă -mi socoteala de iconomia ta, că ci
nu mai poţi să fii iconom.
16:3 Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că
stă pâ nul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu
pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
16:4 Ş tiu ce voi face, ca să mă primească în
casele lor, câ nd voi fi scos din iconomie.
16:5 Ş i chemâ nd la sine, unul câ te unul, pe
datornicii stă pâ nului să u, a zis celui dintâ i: Câ t
eşti dator stă pâ nului meu?
16:6 Iar el a zis: O sută de mă suri de untdelemn.
Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezâ nd, scrie
degrabă cincizeci.
16:7 După aceea a zis altuia: Dar tu, câ t eşti
dator? El i-a spus: O sută de mă suri de grâ u. Zis-a
iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
16:8 Ş i a lă udat stă pâ nul pe iconomul cel
nedrept, că ci a lucrat înţelepţeşte. Că ci fiii
veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor
decâ t fiii luminii.
16:9 Ş i Eu zic vouă : Faceţi-vă prieteni cu bogă ţia
nedreaptă , ca atunci, câ nd veţi pă ră si viaţa, să vă
primească ei în corturile cele veşnice.
16:10 Cel ce este credincios în foarte puţin şi în
mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte
puţin şi în mult este nedrept.
16:11 Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogă ţia
nedreaptă , cine vă va încredinţa pe cea
adevă rată ?
credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
16:13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi
stă pâ ni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celă lalt
îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celă lalt îl va
dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona.
16:14 Toate acestea le auzeau şi fariseii, care
erau iubitori de argint şi-L luau în bă taie de joc.
16:15 Ş i El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe
voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
cunoaşte inimile voastre; că ci ceea ce la oameni
este înalt, urâ ciune este înaintea lui Dumnezeu.
16:16 Legea şi proorocii au fost pâ nă la Ioan; de
atunci împă ră ţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea.
16:17 Dar mai lesne e să treacă cerul şi
pă mâ ntul, decâ t să cadă din Lege un corn de
literă .
16:18 Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta
să vâ rşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lă sată de
bă rbat să vâ rşeşte adulter.
16:19 Era un om bogat care se îmbră ca în porfiră
şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip
stră lucit.
16:20 Iar un să rac, anume Lază r, ză cea înaintea
porţii lui, plin de bube,
16:21 Poftind să se sature din cele ce că deau de
la masa bogatului; dar şi câ inii venind, lingeau
bubele lui.
16:22 Ş i a murit să racul şi a fost dus de că tre
îngeri în sâ nul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a
fost înmormâ ntat.
16:23 Ş i în iad, ridicâ ndu-şi ochii, fiind în chinuri,
el a vă zut de departe pe Avraam şi pe Lază r în
sâ nul lui.
16:24 Ş i el, strigâ nd, a zis: Pă rinte Avraame, fie-ţi
milă de mine şi trimite pe Lază r să -şi ude vâ rful
degetului în apă şi să -mi ră corească limba, că ci
mă chinuiesc în această vă paie.
16:25 Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai
primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lază r,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se
mâ ngâ ie, iar tu te chinuieşti.
16:26 Ş i peste toate acestea, între noi şi voi s-a
întă rit pră pastie mare, ca cei care voiesc să
treacă de aici la voi să nu poată , nici cei de acolo
să treacă la noi.
74 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:27 Iar el a zis: Rogu-te, dar, pă rinte, să -l
trimiţi în casa tată lui meu,
16:28 Că ci am cinci fraţi, să le spună lor acestea,
ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
16:29 Ş i i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe
prooroci; să asculte de ei.
16:30 Iar el a zis: Nu, pă rinte Avraam, ci, dacă
cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocă i.
16:31 Ş i i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise
şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia
cineva dintre morţi.
Capitolul 17
17:1 Ş i a zis că tre ucenicii Să i: Cu neputinţă este
să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele
vin!
17:2 Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gâ t o
piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decâ t să
smintească pe unul din aceştia mici.
17:3 Luaţi aminte la voi înşivă . De-ţi va greşi
fratele tă u, dojeneşte-l şi dacă se va pocă i, iartă -l.
17:4 Ş i chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o
zi şi de şapte ori se va întoarce că tre tine, zicâ nd:
Mă că iesc, iartă -l.
17:5 Ş i au zis apostolii că tre Domnul: Sporeşte-
ne credinţa.
17:6 Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă câ t un
gră unte de muştar, aţi zice acestui sicomor:
Dezră dă cinează -te şi te să deşte în mare, şi vă va
asculta.
17:7 Cine dintre voi, avâ nd o slugă la arat sau la
pă scut turme, îi va zice câ nd se întoarce din
ţarină : Vino îndată şi şezi la masă ?
17:8 Oare, nu-i va zice: Pregă teşte-mi ca să cinez
şi, încingâ ndu-te, slujeşte-mi, pâ nă ce voi mâ nca
şi voi bea şi după aceea vei mâ nca şi vei bea şi
tu?
17:9 Va mulţumi, oare, slugii că a fă cut cele
poruncite? Cred că nu.
17:10 Aşa şi voi, câ nd veţi face toate cele
poruncite vouă , să ziceţi: Suntem slugi
netrebnice, pentru că am fă cut ceea ce eram
datori să facem.
17:11 Iar pe câ nd Iisus mergea spre Ierusalim şi
trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
17:12 Intrâ nd într-un sat, L-au întâ mpinat zece
leproşi care stă teau departe,
17:13 Ş i care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse,
Învă ţă torule, fie-Ţ i milă de noi!
17:14 Ş i vă zâ ndu-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă
ară taţi preoţilor. Dar, pe câ nd ei se duceau, s-au
cură ţit.
17:15 Iar unul dintre ei, vă zâ nd că s-a vindecat,
s-a întors cu glas mare slă vind pe Dumnezeu.
17:16 Ş i a că zut cu faţa la pă mâ nt la picioarele
lui Iisus, mulţumindu-I. Ş i acela era samarinean.
17:17 Ş i ră spunzâ nd, Iisus a zis: Au nu zece s-au
cură ţit? Dar cei nouă unde sunt?
17:18 Nu s-a gă sit să se întoarcă să dea slavă lui
Dumnezeu decâ t numai acesta, care este de alt
neam?
17:19 Ş i i-a zis: Scoală -te şi du-te; credinţa ta te-a
mâ ntuit.
17:20 Ş i fiind întrebat de farisei câ nd va veni
împă ră ţia lui Dumnezeu, le-a ră spuns şi a zis:
Împă ră ţia lui Dumnezeu nu va veni în chip vă zut.
17:21 Ş i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Că ci,
iată , împă ră ţia lui Dumnezeu este înă untrul
vostru.
17:22 Zis-a că tre ucenici: Veni-vor zile câ nd veţi
dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu
veţi vedea.
17:23 Ş i vor zice vouă : Iată este acolo; iată , aici;
nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
17:24 Că ci după cum fulgerul, fulgerâ nd dintr-o
parte de sub cer, luminează pâ nă la cealaltă parte
de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
17:25 Dar mai întâ i El trebuie să sufere multe şi
să fie lepă dat de neamul acesta.
17:26 Ş i precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va
fi şi în zilele Fiului Omului:
17:27 Mâ ncau, beau, se însurau, se mă ritau pâ nă
în ziua câ nd a intrat Noe în corabie şi a venit
potopul şi i-a nimicit pe toţi.
17:28 Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot:
mâ ncau, beau, cumpă rau, vindeau, să deau, şi
zideau,
17:29 Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a
plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe
toţi,
17:30 La fel va fi în ziua în care se va ară ta Fiul
Omului.
17:31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul
casei, şi lucrurile lui în casă , să nu se coboare ca
75 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu
se întoarcă înapoi.
17:32 Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
17:33 Cine va că uta să -şi scape sufletul, îl va
pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobâ ndi.
17:34 Zic vouă : În noaptea aceea vor fi doi într-
un pat; unul va fi luat, iar celă lalt va fi lă sat.
17:35 Două vor mă cina împreună ; una va fi luată
şi alta va fi lă sată .
17:36 Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va
lă sa.
17:37 Ş i ră spunzâ nd, ucenicii I-au zis: Unde,
Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stâ rvul, acolo
se vor aduna vulturii.
Capitolul 18
18:1 Ş i le spunea o pildă cum trebuie să se roage
totdeauna şi să nu-şi piardă nă dejdea,
18:2 Zicâ nd: Într-o cetate era un judecă tor care
de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
18:3 Ş i era, în cetatea aceea, o vă duvă , care venea
la el, zicâ nd: Fă -mi dreptate faţă de potrivnicul
meu.
18:4 Ş i un timp n-a voit, dar după acestea a zis
întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om
nu mă ruşinez,
18:5 Totuşi, fiindcă vă duva aceasta îmi face
supă rare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu
să mă supere.
18:6 Ş i a zis Domnul: Auziţi ce spune judecă torul
cel nedrept?
18:7 Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate
aleşilor Să i care strigă că tre El ziua şi noaptea şi
pentru care El rabdă îndelung?
18:8 Zic vouă că le va face dreptate în curâ nd.
Dar Fiul Omului, câ nd va veni, va gă si, oare,
credinţă pe pă mâ nt?
18:9 Că tre unii care se credeau că sunt drepţi şi
priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
18:10 Doi oameni s-au suit la templu, ca să se
roage: unul fariseu şi celă lalt vameş.
18:11 Fariseul, stâ nd, aşa se ruga în sine:
Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi
oameni, ră pitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi
acest vameş.
18:12 Postesc de două ori pe să ptă mâ nă , dau
zeciuială din toate câ te câ ştig.
18:13 Iar vameşul, departe stâ nd, nu voia nici
ochii să -şi ridice că tre cer, ci-şi bă tea pieptul,
zicâ nd: Dumnezeule, fii milostiv mie,
pă că tosului.
18:14 Zic vouă că acesta s-a coborâ t mai
îndreptat la casa sa, decâ t acela. Fiindcă oricine
se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se
smereşte pe sine se va înă lţa.
18:15 Ş i aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă
de ei. Iar ucenicii, vă zâ nd, îi certau.
18:16 Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicâ nd: Lă saţi
copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că ci împă ră ţia
lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
18:17 Adevă rat gră iesc vouă : Cine nu va primi
împă ră ţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra
în ea.
18:18 Ş i L-a întrebat un dregă tor, zicâ nd: Bunule
Învă ţă tor, ce să fac ca să moştenesc viaţa de
veci?
18:19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun?
Nimeni nu este bun, decâ t unul Dumnezeu.
18:20 Ş tii poruncile: Să nu să vâ rşeşti adulter, să
nu ucizi, să nu furi, să nu mă rturiseşti strâ mb,
cinsteşte pe tată l tă u şi pe mama ta.
18:21 Iar el a zis: Toate acestea le-am pă zit din
tinereţile mele.
18:22 Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte:
Vinde toate câ te ai şi le împarte să racilor şi vei
avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
18:23 Iar el, auzind acestea, s-a întristat, că ci era
foarte bogat.
18:24 Ş i vă zâ ndu-l întristat, Iisus a zis: Câ t de
greu vor intra cei ce au averi în împă ră ţia lui
Dumnezeu!
18:25 Că mai lesne este a trece că mila prin
urechile acului decâ t să intre bogatul în
împă ră ţia lui Dumnezeu.
18:26 Zis-au cei ce ascultau: Ş i cine poate să se
mâ ntuiască ?
18:27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la
oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
18:28 Iar Petru a zis: Iată , noi, lă sâ nd toate ale
noastre, am urmat Ţ ie.
18:29 Ş i El le-a zis: Adevă rat gră iesc vouă : Nu
este nici unul care a lă sat casă , sau femeie, sau
fraţi, sau pă rinţi, sau copii, pentru împă ră ţia lui
Dumnezeu,
19:6 Ş i a coborâ t degrabă şi L-a primit,
bucurâ ndu-se.
76 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
18:30 Ş i să nu ia cu mult mai mult în vremea
aceasta, iar în veacul ce va să vină , viaţă veşnică .
18:31 Ş i luâ nd la Sine pe cei doisprezece, a zis
că tre ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor
împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul
Omului.
18:32 Că ci va fi dat pă gâ nilor şi va fi batjocorit şi
va fi ocă râ t şi scuipat.
18:33 Ş i, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a
treia zi va învia.
18:34 Ş i ei n-au înţeles nimic din acestea, că ci
cuvâ ntul acesta era ascuns pentru ei şi nu
înţelegeau cele spuse.
18:35 Ş i câ nd S-a apropiat Iisus de Ierihon, un
orb şedea lâ ngă drum, cerşind.
18:36 Ş i, auzind el mulţimea care trecea, întreba
ce e aceasta.
18:37 Ş i i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
18:38 Ş i el a strigat, zicâ nd: Iisuse, Fiul lui David,
fie-Ţ i milă de mine!
18:39 Ş i cei care mergeau înainte îl certau ca să
tacă , iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui
David, fie-Ţ i milă de mine!
18:40 Ş i oprindu-Se, Iisus a poruncit să -l aducă
la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
18:41 Ce voieşti să -ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să
vă d!
18:42 Ş i Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a
mâ ntuit.
18:43 Ş i îndată a vă zut şi mergea după El,
slă vind pe Dumnezeu. Ş i tot poporul, care vă zuse,
a dat laudă lui Dumnezeu.
Capitolul 19
19:1 Ş i intrâ nd, trecea prin Ierihon.
19:2 Ş i iată un bă rbat, cu numele Zaheu, şi acesta
era mai-marele vameşilor şi era bogat.
19:3 Ş i că uta să vadă cine este Iisus, dar nu putea
de mulţime, pentru că era mic de statură .
19:4 Ş i alergâ nd el înainte, s-a suit într-un
sicomor, ca să -L vadă , că ci pe acolo avea să
treacă .
19:5 Ş i câ nd a sosit la locul acela, Iisus, privind în
sus, a zis că tre el: Zahee, coboară -te degrabă , că ci
astă zi în casa ta trebuie să ră mâ n.
19:7 Ş i vă zâ nd, toţi murmurau, zicâ nd că a intrat
să gă zduiască la un om pă că tos.
19:8 Iar Zaheu, stâ nd, a zis că tre Domnul: Iată ,
jumă tate din averea mea, Doamne, o dau
să racilor şi, dacă am nă pă stuit pe cineva cu ceva,
întorc împă trit.
19:9 Ş i a zis că tre el Iisus: Astă zi s-a fă cut
mâ ntuire casei acesteia, că ci şi acesta este fiu al
lui Avraam.
19:10 Că ci Fiul Omului a venit să caute şi să
mâ ntuiască pe cel pierdut.
19:11 Ş i ascultâ nd ei acestea, Iisus, adă ugâ nd, le-
a spus o pildă , fiindcă El era aproape de
Ierusalim, iar ei credeau că împă ră ţia lui
Dumnezeu se va ară ta îndată .
19:12 Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus
într-o ţară îndepă rtată , ca să -şi ia domnie şi să se
întoarcă .
19:13 Ş i chemâ nd zece slugi ale sale, le-a dat
zece mine şi a zis că tre ele: Neguţă toriţi cu ele
pâ nă ce voi veni!
19:14 Dar cetă ţenii lui îl urau şi au trimis solie în
urma lui, zicâ nd: Nu voim ca acesta să domnească
peste noi.
19:15 Ş i câ nd s-a întors el, după ce luase domnia,
a zis să fie chemate slugile acelea, că rora le
dă duse banii, ca să ştie cine ce a neguţă torit.
19:16 Ş i a venit cea dintâ i, zicâ nd: Doamne, mina
ta a adus câ ştig zece mine.
19:17 Ş i i-a zis stă pâ nul: Bine slugă bună , fiindcă
întru puţin ai fost credincioasă , să ai stă pâ nire
peste zece cetă ţi.
19:18 Ş i a venit a doua, zicâ nd: Mina ta, stă pâ ne,
a mai adus cinci mine.
19:19 Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stă pâ nire
peste cinci cetă ţi.
19:20 A venit şi cealaltă , zicâ nd: Doamne, iată
mina ta, pe care am pă strat-o într-un ştergar,
19:21 Că mă temeam de tine, pentru că eşti om
aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semă nat.
19:22 Zis-a lui stă pâ nul: Din cuvintele tale te voi
judeca, slugă vicleană . Ai ştiut că sunt om aspru:
iau ce nu am pus şi secer ce nu am semă nat;
19:23 Pentru ce deci n-ai dat banul meu
schimbă torilor de bani? Ş i eu, venind, l-aş fi luat
cu dobâ ndă .
19:42 Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta,
cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt
77 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
19:24 Ş i a zis celor ce stă teau de faţă : Luaţi de la
el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
19:25 Ş i ei au zis lui: Doamne, acela are zece
mine.
19:26 Zic vouă : Că oricui are i se va da, iar de la
cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.
19:27 Iar pe acei vră jmaşi ai mei, care n-au voit
să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tă iaţi-i în
faţa mea.
19:28 Ş i zicâ nd acestea, mergea înainte, suindu-
Se la Ierusalim.
19:29 Iar câ nd S-a apropiat de Betfaghe şi de
Betania, că tre muntele care se zice Muntele
Mă slinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
19:30 Zicâ nd: Mergeţi în satul dinaintea voastră
şi, intrâ nd în el, veţi gă si un mâ nz legat pe care
nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată . Şi,
dezlegâ ndu-l, aduceţi-l.
19:31 Ş i dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l
dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are
trebuinţă de el.
19:32 Ş i, plecâ nd, cei trimişi au gă sit precum le-a
spus.
19:33 Pe câ nd aceştia dezlegau mâ nzul, au zis
stă pâ nii lui că tre ei: De ce dezlegaţi mâ nzul?
19:34 Iar ei au ră spuns: Pentru că are trebuinţă
de el Domnul.
19:35 Ş i i-au adus la Iisus şi, aruncâ ndu-şi
hainele lor pe mâ nz, l-au ajutat pe Iisus să urce
pe el.
19:36 Iar pe câ nd mergea El, aşterneau hainele
lor pe cale.
19:37 Ş i apropiindu-se de poalele Muntelui
Mă slinilor, toată mulţimea ucenicilor,
bucurâ ndu-se, a început să laude pe Dumnezeu,
cu glas tare, pentru toate minunile pe care le
vă zuse,
19:38 Zicâ nd: Binecuvâ ntat este Împă ratul care
vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă
întru cei de sus.
19:39 Dar unii farisei din mulţime au zis că tre El:
Învă ţă torule, ceartă -ţi ucenicii.
19:40 Ş i El, ră spunzâ nd, a zis: Zic vouă : Dacă vor
tă cea aceştia, pietrele vor striga.
19:41 Ş i câ nd S-a apropiat, vă zâ nd cetatea, a
plâ ns pentru ea, zicâ nd:
de ochii tă i.
19:43 Că ci vor veni zile peste tine, câ nd duşmanii
tă i vor să pa şanţ în jurul tă u şi te vor împresura
şi te vor strâ mtora din toate pă rţile.
19:44 Ş i te vor face una cu pă mâ ntul, şi pe fiii tă i
care sunt în tine, şi nu vor lă sa în tine piatră pe
piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetă rii
tale.
19:45 Ş i intrâ nd în templu, a început să scoată pe
cei ce vindeau şi cumpă rau în el.
19:46 Zicâ ndu-le: Scris este: "Ş i va fi casa Mea
casă de rugă ciune"; dar voi aţi fă cut din ea
peşteră de tâ lhari.
19:47 Ş i era în fiecare zi în templu şi învă ţa. Dar
arhiereii şi că rturarii şi fruntaşii poporului
că utau să -L piardă .
19:48 Ş i nu gă seau ce să -I facă , că ci tot poporul
se ţinea după El, ascultâ ndu-L.
Capitolul 20
20:1 Ş i într-una din zile, pe câ nd Iisus învă ţa
poporul în templu şi binevestea, au venit
arhiereii şi că rturarii, împreună cu bă trâ nii,
20:2 Ş i, vorbind, au zis că tre El: Spune nouă , cu
ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţ i-a
dat această putere?
20:3 Iar El, ră spunzâ nd, a zis că tre ei: Vă voi
întreba şi Eu pe voi un cuvâ nt, şi spuneţi-Mi:
20:4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la
oameni?
20:5 Ş i ei cugetau în sinea lor, zicâ nd: Dacă vom
spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut în
el?
20:6 Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul
ne va ucide cu pietre, că ci este încredinţat că Ioan
a fost prooroc.
20:7 Ş i au ră spuns că nu ştiu de unde.
20:8 Ş i Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu
ce putere fac acestea.
20:9 Ş i a început să spună că tre popor pilda
aceasta: Un om a să dit vie şi a dat-o lucră torilor
şi a plecat departe pentru multă vreme.
20:10 Ş i la timpul potrivit, a trimis la lucră tori o
slugă ca să -i dea din rodul viei. Lucră torii însă ,
bă tâ nd-o, au trimis-o fă ră nimic.
78 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
20:11 Ş i a trimis apoi altă slugă , dar ei, bă tâ nd-o
şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fă ră
nimic.
20:12 Ş i a trimis apoi pe a treia; iar ei, ră nind-o
şi pe aceea, au alungat-o.
20:13 Ş i stă pâ nul viei a zis: Ce voi face? Voi
trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina
de el.
20:14 Iar lucră torii, vă zâ ndu-l, s-au vorbit între
ei, zicâ nd: Acesta este moştenitorul; să -l omorâ m
ca moştenirea să fie a noastră .
20:15 Ş i scoţâ ndu-l afară din vie, l-au ucis. Ce va
face, deci, acestora, stă pâ nul viei?
20:16 Va veni şi va pierde pe lucră torii aceia, iar
via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se
întâ mple!
20:17 El însă , privind la ei, a zis: Ce înseamnă ,
deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-
o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul
unghiului"?
20:18 Oricine va că dea pe această piatră va fi
sfă râ mat, iar pe cine va că dea ea îl va zdrobi.
20:19 Iar că rturarii şi arhiereii că utau să pună
mâ na pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de
popor. Că ci ei au înţeles că Iisus spusese pilda
aceasta pentru ei.
20:20 Ş i pâ ndindu-L, I-au trimis iscoade, care se
prefă ceau că sunt drepţi, ca să -L prindă în cuvâ nt
şi să -L dea stă pâ nirii şi puterii dregă torului.
20:21 Ş i L-au întrebat, zicâ nd: Învă ţă torule, ştim
că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa
omului, ci cu adevă rat înveţi calea lui Dumnezeu:
20:22 Se cuvine ca noi să dă m dajdie Cezarului
sau nu?
20:23 Dar Iisus, cunoscâ nd vicleşugul lor, a zis
că tre ei: De ce Mă ispitiţi?
20:24 Ară taţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere
are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
20:25 Ş i El a zis că tre ei: Aşadar, daţi cele ce sunt
ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu.
20:26 Ş i nu L-au putut prinde în cuvâ nt înaintea
poporului şi, mirâ ndu-se de cuvâ ntul Lui, au
tă cut.
20:27 Ş i apropiindu-se unii dintre saducheii care
zic că nu este înviere, L-au întrebat:
20:28 Zicâ nd: Învă ţă torule, Moise a scris pentru
noi: Dacă moare fratele cuiva, avâ nd femeie, şi el
n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să
ridice urmaş fratelui să u.
20:29 Erau deci şapte fraţi. Ş i cel dintâ i, luâ ndu-
şi femeie, a murit fă ră de copii.
20:30 Ş i a luat-o al doilea, şi a murit şi el fă ră
copii.
20:31 A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-
au lă sat copii şi au murit.
20:32 La urmă a murit şi femeia.
20:33 Deci femeia, la înviere, a că ruia dintre ei va
fi soţie, că ci toţi şapte au avut-o de soţie?
20:34 Ş i le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se
însoară şi se mă rită ;
20:35 Iar cei ce se vor învrednici să dobâ ndească
veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se
însoară , nici nu se mă rită .
20:36 Că ci nici să moară nu mai pot, că ci sunt la
fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai
învierii.
20:37 Iar că morţii înviază a ară tat chiar Moise la
rug, câ nd numeşte Domn pe Dumnezeul lui
Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui
Iacov.
20:38 Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al
morţilor, ci al viilor, că ci toţi tră iesc în El.
20:39 Iar unii dintre că rturari, ră spunzâ nd, au
zis: Învă ţă torule, bine ai zis.
20:40 Ş i nu mai cutezau să -L întrebe nimic.
20:41 Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că
Hristos este Fiul lui David?
20:42 Că ci însuşi David spune în Cartea
Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Ş ezi de-
a dreapta Mea,
20:43 Pâ nă ce voi pune pe vră jmaşii Tă i aşternut
picioarelor Tale".
20:44 Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este
fiu al lui?
20:45 Ş i ascultâ nd tot poporul, a zis ucenicilor:
20:46 Pă ziţi-vă de că rturari, că rora le place să se
plimbe în haine lungi, care iubesc plecă ciunile în
pieţe şi scaunele cele dintâ i în sinagogi şi locurile
cele dintâ i la ospeţe,
20:47 Mâ ncâ nd casele vă duvelor şi de ochii lumii
rugâ ndu-se îndelung; aceştia vor lua mai mare
osâ ndă .
Capitolul 21
79 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
21:1 Ş i privind, a vă zut pe cei bogaţi, aruncâ nd
darurile lor în vistieria templului.
21:2 Ş i a vă zut şi pe o vă duvă să racă , aruncâ nd
acolo doi bani.
21:3 Ş i a zis: Adevă rat vă spun că această vă duvă
să racă a aruncat mai mult decâ t toţi.
21:4 Că ci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat
la daruri, aceasta însă din să ră cia ei a aruncat tot
ce avea pentru viaţă .
21:5 Iar unii vorbind despre templu că este
împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a
zis:
21:6 Vor veni zile câ nd, din cele ce vedeţi, nu va
ră mâ ne piatră peste piatră care să nu se
risipească .
21:7 Ş i ei L-au întrebat, zicâ nd: Învă ţă torule,
câ nd oare, vor fi acestea? Ş i care este semnul
câ nd au să fie acestea?
21:8 Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amă giţi, că ci
mulţi vor veni în numele Meu, zicâ nd: Eu sunt, şi
vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
21:9 Iar câ nd veţi auzi de ră zboaie şi de
ră zmeriţe, să nu vă înspă imâ ntaţi; că ci acestea
trebuie să fie întâ i, dar sfâ rşitul nu va fi curâ nd.
21:10 Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste
neam şi împă ră ţie peste împă ră ţie.
21:11 Ş i vor fi cutremure mari şi, pe alocurea,
foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer
vor fi.
21:12 Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor
pune mâ inile pe voi şi vă vor prigoni, dâ ndu-vă în
sinagogi şi în temniţe, ducâ ndu-vă la împă raţi şi
la dregă tori, pentru numele Meu.
21:13 Ş i va fi vouă spre mă rturie.
21:14 Puneţi deci în inimile voastre să nu gâ ndiţi
de mai înainte ce veţi ră spunde;
21:15 Că ci Eu vă voi da gură şi înţelepciune,
că reia nu-i vor putea sta împotrivă , nici să -i
ră spundă toţi potrivnicii voştri.
21:16 Ş i veţi fi daţi şi de pă rinţi şi de fraţi şi de
neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
21:17 Ş i veţi fi urâ ţi de toţi pentru numele Meu.
21:18 Ş i pă r din capul vostru nu va pieri.
21:19 Prin ră bdarea voastră veţi dobâ ndi
sufletele voastre.
21:20 Iar câ nd veţi vedea Ierusalimul înconjurat
de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea
lui.
21:21 Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi 21:38 Ş i tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El
cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin în templu, ca să -L asculte.
ţarină să nu intre în el.
21:22 Că ci acestea sunt zilele ră zbună rii, ca să se Capitolul 22
împlinească toate cele scrise.
21:23 Dar vai celor care vor avea în pâ ntece şi 22:1 Ş i se apropia să rbă toarea Azimelor, care se
celor care vor ală pta în acele zile. Că ci va fi în ţară
chema Paşti.
mare strâ mtorare şi mâ nie împotriva acestui 22:2 Ş i arhiereii şi că rturarii că utau cum să -L
popor. omoare; că ci se temeau de popor.
21:24 Ş i vor că dea de ascuţişul să biei şi vor fi22:3 Ş i a intrat satana în Iuda, cel numit
duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi Iscarioteanul, care era din numă rul celor
că lcat în picioare de neamuri, pâ nă ce se vor doisprezece.
împlini vremurile neamurilor.
22:4 Ş i, ducâ ndu-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu
21:25 Ş i vor fi semne în soare, în lună şi în stele,
că peteniile oastei, cum să -L dea în mâ inile lor.
iar pe pă mâ nt spaimă întru neamuri şi
nedumerire din pricina vuietului mă rii şi al 22:5 Ş i ei s-au bucurat şi s-au învoit să -i dea
valurilor. bani.
21:26 Iar oamenii vor muri de frică şi de 22:6 Ş i el a primit şi că uta prilej să -L dea lor, fă ră
aşteptarea celor ce au să vină peste lume, că ci ştirea mulţimii.
puterile cerurilor se vor clă tina. 22:7 Ş i a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se
21:27 Ş i atunci vor vedea pe Fiul Omului venind jertfească Paştile.
pe nori cu putere şi cu slavă multă . 22:8 Ş i a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicâ nd:
21:28 Iar câ nd vor începe să fie acestea, prindeţiMergeţi şi ne pregă tiţi Paştile, ca să mâ ncă m.
curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că 22:9 Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregă tim?
ră scumpă rarea voastră se apropie. 22:10 Iar El le-a zis: Iată , câ nd veţi intra în
21:29 Ş i le-a spus o pildă : Vedeţi smochinul şi cetate, vă va întâ mpina un om ducâ nd un urcior
toţi copacii: cu apă ; mergeţi după el în casa în care va intra.
21:30 Câ nd înfrunzesc aceştia, vă zâ ndu-i, de la 22:11 Ş i spuneţi stă pâ nului casei: Învă ţă torul îţi
voi înşivă ştiţi că vara este aproape. zice: Unde este încă perea în care să mă nâ nc
21:31 Aşa şi voi, câ nd veţi vedea fă câ ndu-se Paştile cu ucenicii mei?
acestea, să ştiţi că aproape este împă ră ţia lui 22:12 Ş i acela vă va ară ta un foişor mare,
Dumnezeu. aşternut; acolo să pregă tiţi.
21:32 Adevă rat gră iesc vouă că nu va trece 22:13 Iar, ei, ducâ ndu-se, au aflat precum le
neamul acesta pâ nă ce nu vor fi toate acestea. spusese şi au pregă tit Paştile.
21:33 Cerul şi pă mâ ntul vor trece, dar cuvintele 22:14 Ş i câ nd a fost ceasul, S-a aşezat la masă , şi
Mele nu vor trece. apostolii împreună cu El.
21:34 Luaţi seama la voi înşivă , să nu se 22:15 Ş i a zis că tre ei: Cu dor am dorit să mă nâ nc
îngreuieze inimile voastre de mâ ncare şi de cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea,
bă utură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine
22:16 Că ci zic vouă că de acum nu-l voi mai
peste voi fă ră de veste, mâ nca, pâ nă câ nd nu va fi desă vâ rşit în împă ră ţia
21:35 Ca o cursă ; că ci va veni peste toţi cei ce lui Dumnezeu.
locuiesc pe faţa întregului pă mâ nt. 22:17 Ş i luâ nd paharul, mulţumind, a zis: Luaţi
21:36 Privegheaţi dar în toată vremea rugâ ndu- acesta şi împă rţiţi-l între voi;
vă , ca să vă întă riţi să scă paţi de toate acestea
22:18 Că zic vouă : Nu voi mai bea de acum din
care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.rodul viţei, pâ nă ce nu va veni împă ră ţia lui
Dumnezeu.
21:37 Ş i ziua era în templu şi învă ţa, iar noaptea,
ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al 22:19 Ş i luâ nd pâ inea, mulţumind, a frâ nt şi le-a
Mă slinilor. dat lor, zicâ nd: Acesta este Trupul Meu care se dă
pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
80 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
22:20 Asemenea şi paharul, după ce au cinat,
zicâ nd: Acest pahar este Legea cea nouă , întru
Sâ ngele Meu, care se varsă pentru voi.
22:21 Dar iată , mâ na celui ce Mă vinde este cu
Mine la masă .
22:22 Ş i Fiul Omului merge precum a fost
orâ nduit, dar vai omului aceluia prin care este
vâ ndut!
22:23 Iar ei au început să se întrebe, unul pe
altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă
aceasta?
22:24 Ş i s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine
dintre ei se pare că e mai mare?
22:25 Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc
peste ele şi se numesc binefă că tori.
22:26 Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai
mare dintre voi să fie ca cel mai tâ nă r, şi
că petenia ca acela care slujeşte.
22:27 Că ci cine este mai mare: cel care stă la
masă , sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la
masă ? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce
slujeşte.
22:28 Ş i voi sunteţi aceia care aţi ră mas cu Mine
în încercă rile Mele.
22:29 Ş i Eu vă râ nduiesc vouă împă ră ţie, precum
Mi-a râ nduit Mie Tată l Meu,
22:30 Ca să mâ ncaţi şi să beţi la masa Mea, în
împă ră ţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecâ nd
cele două sprezece seminţii ale lui Israel.
22:31 Ş i a zis Domnul: Simone, Simone, iată
satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâ u;
22:32 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară
credinţa ta. Ş i tu, oarecâ nd, întorcâ ndu-te,
întă reşte pe fraţii tă i.
22:33 Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să
merg şi în temniţă şi la moarte.
22:34 Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va câ nta
astă zi cocoşul, pâ nă ce de trei ori te vei lepă da de
Mine, că nu Mă cunoşti.
22:35 Ş i le-a zis: Câ nd v-am trimis pe voi fă ră
pungă , fă ră traistă şi fă ră încă lţă minte, aţi avut
lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
22:36 Ş i El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să
o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să -şi
vâ ndă haina şi să -şi cumpere.
81 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
22:37 Că ci vă spun că trebuie să se împlinească
întru Mine Scriptura aceasta: "Ş i cu cei fă ră de
lege s-a socotit", că ci cele despre Mine au ajuns la
sfâ rşit.
22:38 Iar ei au zis: Doamne, iată aici două să bii.
Zis-a lor: Sunt de ajuns.
22:39 Ş i, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele
Mă slinilor, şi ucenicii l-au urmat.
22:40 Ş i câ nd a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-
vă , ca să nu intraţi în ispită .
22:41 Ş i El S-a depă rtat de ei ca la o aruncă tură
de piatră , şi îngenunchind, Se ruga.
22:42 Zicâ nd: Pă rinte, de voieşti, treacă de la
Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să
se facă .
22:43 Iar un înger din cer s-a ară tat Lui şi-L
întă rea.
22:44 Iar El, fiind în chin de moarte, mai
stă ruitor Se ruga. Ş i sudoarea Lui s-a fă cut ca
pică turi de sâ nge care picurau pe pă mâ nt.
22:45 Ş i, ridicâ ndu-Se din rugă ciune, a venit la
ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.
22:46 Ş i le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă
rugaţi, ca să nu intraţi în ispită .
22:47 Ş i vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se
numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în
fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să -L
să rute.
22:48 Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu să rutare vinzi pe
Fiul Omului?
22:49 Iar cei din preajma Lui, vă zâ nd ce avea să
se întâ mple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu
sabia?
22:50 Ş i unul dintre ei a lovit pe sluga
arhiereului şi i-a tă iat urechea dreaptă .
22:51 Dar Iisus, ră spunzâ nd, a zis: Lă saţi, pâ nă
aici. Ş i atingâ ndu-Se de urechea lui l-a vindecat
22:52 Ş i că tre arhiereii, că tre că peteniile
templului şi că tre bă trâ nii care veniseră asupra
Lui, Iisus a zis: Ca la un tâ lhar aţi ieşit, cu să bii şi
cu toiege.
22:53 În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi
întins mâ inile asupra Mea. Dar acesta este ceasul
vostru şi stă pâ nirea întunericului.
22:54 Ş i, prinzâ ndu-L, L-au dus şi L-au bă gat în
casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
22:55 Ş i, aprinzâ nd ei foc în mijlocul curţii şi
şezâ nd împreună , a şezut şi Petru în mijlocul lor.
22:56 Ş i o slujnică , vă zâ ndu-l şezâ nd la foc, şi
uitâ ndu-se bine la el, a zis: Ş i acesta era cu El.
22:57 Iar el s-a lepă dat, zicâ nd: Femeie, nu-L
cunosc.
22:58 Ş i după puţin timp, vă zâ ndu-l un altul, i-a
zis: Ş i tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu
sunt.
22:59 Iar câ nd a trecut ca un ceas, un altul
susţinea zicâ nd: Cu adevă rat şi acesta era cu El,
că ci este galileian.
22:60 Ş i Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Ş i
îndată , încă vorbind el, a câ ntat cocoşul.
22:61 Ş i întorcâ ndu-Se, Domnul a privit spre
Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvâ ntul
Domnului, cum îi zisese că , mai înainte de a câ nta
cocoşul astă zi, tu te vei lepă da de Mine de trei
ori.
22:62 Ş i ieşind afară , Petru a plâ ns cu amar.
22:63 Iar bă rbaţii care Îl pă zeau pe Iisus, Îl
batjocoreau, bă tâ ndu-L.
22:64 Ş i acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicâ nd:
Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit?
22:65 Ş i hulindu-L, multe altele spuneau
împotriva Lui.
22:66 Ş i câ nd s-a fă cut ziuă , s-au adunat bă trâ nii
poporului, arhiereii şi că rturarii şi L-au dus pe El
în sinedriul lor.
22:67 Zicâ nd: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul.
Ş i El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
22:68 Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi
ră spunde.
22:69 De acum însă Fiul Omului va şedea de-a
dreapta puterii lui Dumnezeu.
22:70 Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu? Ş i El a zis că tre ei: Voi ziceţi că Eu
sunt.
22:71 Ş i ei au zis: Ce ne mai trebuie mă rturii, că ci
noi înşine am auzit din gura Lui?
Capitolul 23
23:1 Ş i sculâ ndu-se toată mulţimea acestora, L-
au dus înaintea lui Pilat.
23:2 Ş i au început să -L pâ rască , zicâ nd: Pe Acesta
L-am gă sit ră zvră tind neamul nostru şi
împiedicâ nd să dă m dajdie Cezarului şi zicâ nd că
El este Hristos rege.
23:22 Iar el a zis a treia oară că tre ei: Ce ră u a
82 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
23:3 Iar Pilat L-a întrebat, zicâ nd: Tu eşti regele
iudeilor? Iar El, ră spunzâ nd, a zis: Tu zici.
23:4 Ş i Pilat a zis că tre arhierei şi că tre mulţimi:
Nu gă sesc nici o vină în Omul acesta.
23:5 Dar ei stă ruiau, zicâ nd că întă râ tă poporul,
învă ţâ nd prin toată Iudeea, începâ nd din Galileea
pâ nă aici.
23:6 Ş i Pilat auzind, a întrebat dacă omul este
galileian.
23:7 Ş i aflâ nd că este sub stă pâ nirea lui Irod, l-a
trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele
zile.
23:8 Iar Irod, vă zâ nd pe Iisus, s-a bucurat foarte,
că de multă vreme dorea să -L cunoască pentru că
auzise despre El, şi nă dă jduia să vadă vreo
minune să vâ rşită de El.
23:9 Ş i L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu
i-a ră spuns nimic.
23:10 Ş i arhiereii şi că rturarii erau de faţă ,
învinuindu-L foarte tare.
23:11 Iar Irod, împreună cu ostaşii să i,
batjocorindu-L şi luâ ndu-L în râ s, L-a îmbră cat cu
o haină stră lucitoare şi L-a trimis iară şi la Pilat.
23:12 Ş i în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au fă cut
prieteni unul cu altul, că ci mai înainte erau în
duşmă nie între ei.
23:13 Iar Pilat, chemâ nd arhiereii şi că peteniile
şi poporul,
23:14 A zis că tre ei: Aţi adus la mine pe Omul
acesta, ca pe un ră zvră titor al poporului; dar iată
eu, cercetâ ndu-L în faţa voastră , nici o vină n-am
gă sit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva
Lui.
23:15 Ş i nici Irod n-a gă sit, că ci L-a trimis iară şi
la noi. Ş i iată , El n-a să vâ rşit nimic vrednic de
moarte.
23:16 Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
23:17 Ş i trebuia, la praznic, să le elibereze un
vinovat.
23:18 Dar ei, cu toţii, au strigat, zicâ nd: Ia-L pe
Acesta şi eliberează -ne pe Baraba,
23:19 Care era aruncat în temniţă pentru o
ră scoală fă cută în cetate şi pentru omor.
23:20 Ş i iară şi le-a vorbit Pilat, voind să le
elibereze pe Iisus.
23:21 Dar ei strigau, zicâ nd: Ră stigneşte-L!
Ră stigneşte-L!
să vâ rşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat
întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
23:23 Dar ei stă ruiau, cerâ nd cu strigă te mari ca
El să fie ră stignit, şi strigă tele lor au biruit.
23:24 Deci Pilat a hotă râ t să se împlinească
cererea lor.
23:25 Ş i le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă
pentru ră scoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar
pe Iisus L-a dat în voia lor.
23:26 Ş i pe câ nd Îl duceau, oprind pe un
oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină , i-
au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
23:27 Iar după El venea mulţime multă de popor
şi de femei, care se bă teau în piept şi Îl plâ ngeau.
23:28 Ş i întorcâ ndu-Se că tre ele, Iisus le-a zis:
Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plâ ngeţi pe Mine, ci
pe voi plâ ngeţi-vă şi pe copiii voştri.
23:29 Că ci iată , vin zile în care vor zice: Fericite
sunt cele sterpe şi pâ ntecele care n-au nă scut şi
sâ nii care n-au ală ptat!
23:30 Atunci vor începe să spună munţilor:
Că deţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
23:31 Că ci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu
cel uscat ce va fi?
23:32 Ş i erau duşi şi alţii, doi fă că tori de rele, ca
să -i omoare împreună cu El.
23:33 Ş i câ nd au ajuns la locul ce se cheamă al
Că pă ţâ nii, L-au ră stignit acolo pe El şi pe fă că torii
de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stâ nga.
23:34 Iar Iisus zicea: Pă rinte, iartă -le lor, că nu
ştiu ce fac. Şi împă rţind hainele Lui, au aruncat
sorţi.
23:35 Ş i sta poporul privind, iar că peteniile îşi
bă teau joc de El, zicâ nd: Pe alţii i-a mâ ntuit; să Se
mâ ntuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este
Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
23:36 Ş i Îl luau în râ s şi ostaşii care se apropiau,
aducâ ndu-I oţet.
23:37 Ş i zicâ nd: Dacă Tu eşti regele iudeilor,
mâ ntuieşte-Te pe Tine Însuţi!
23:38 Ş i deasupra Lui era scris cu litere greceşti,
latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
23:39 Iar unul dintre fă că torii de rele ră stigniţi,
Îl hulea zicâ nd: Nu eşti Tu Hristosul? Mâ ntuieşte-
Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
24:1 Iar în prima zi după sâ mbă tă , foarte de
dimineaţă , au venit ele la mormâ nt, aducâ nd
83 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
23:40 Ş i celă lalt, ră spunzâ nd, îl certa, zicâ nd: Nu
te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi
osâ ndă ?
23:41 Ş i noi pe drept, că ci noi primim cele
cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a
fă cut nici un ră u.
23:42 Ş i zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă , Doamne,
câ nd vei veni în împă ră ţia Ta.
23:43 Ş i Iisus i-a zis: Adevă rat gră iesc ţie, astă zi
vei fi cu Mine în rai.
23:44 Ş i era acum ca la ceasul al şaselea şi
întuneric s-a fă cut peste tot pă mâ ntul pâ nă la
ceasul al nouă lea.
23:45 Câ nd soarele s-a întunecat; iar
catapeteasma templului s-a sfâ şiat pe la mijloc.
23:46 Ş i Iisus, strigâ nd cu glas tare, a zis: Pă rinte,
în mâ inile Tale încredinţez duhul Meu. Ş i acestea
zicâ nd, Ş i-a dat duhul.
23:47 Iar sutaşul, vă zâ nd cele ce s-au fă cut, a
slă vit pe Dumnezeu, zicâ nd: Cu adevă rat, Omul
Acesta drept a fost.
23:48 Ş i toate mulţimile care veniseră la această
privelişte, vă zâ nd cele întâ mplate, se întorceau
bă tâ ndu-şi pieptul.
23:49 Ş i toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl
însoţiseră din Galileea, stă teau departe, privind
acestea.
23:50 Ş i iată un bă rbat cu numele Iosif, sfetnic
fiind, bă rbat bun şi drept,
23:51 - Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta
lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor,
aşteptâ nd împă ră ţia lui Dumnezeu.
23:52 Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui
Iisus.
23:53 Ş i coborâ ndu-L, L-a înfă şurat în giulgiu de
in şi L-a pus într-un mormâ nt să pat în piatră , în
care nimeni, niciodată , nu mai fusese pus.
23:54 Ş i ziua aceea era vineri, şi se lumina spre
sâ mbă tă .
23:55 Ş i urmâ ndu-I femeile, care veniseră cu El
din Galileea, au privit mormâ ntul şi cum a fost
pus trupul Lui.
23:56 Ş i, întorcâ ndu-se, au pregă tit miresme şi
miruri; iar sâ mbă tă s-au odihnit, după Lege.
Capitolul 24
miresmele pe care le pregă tiseră .
24:2 Ş i au gă sit piatra ră sturnată de pe mormâ nt.
24:3 Ş i intrâ nd, nu au gă sit trupul Domnului
Iisus.
24:4 Ş i fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată
doi bă rbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
stră lucitoare.
24:5 Ş i, înfricoşâ ndu-se ele şi plecâ ndu-şi feţele
la pă mâ nt, au zis aceia că tre ele: De ce că utaţi pe
Cel viu între cei morţi?
24:6 Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte
cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
24:7 Zicâ nd că Fiul Omului trebuie să fie dat în
mâ inile oamenilor pă că toşi şi să fie ră stignit, iar a
treia zi să învieze.
24:8 Ş i ele şi-au adus aminte de cuvâ ntul Lui.
24:9 Ş i întorcâ ndu-se de la mormâ nt, au vestit
toate acestea celor unsprezece şi tuturor
celorlalţi.
24:10 Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi
Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care
ziceau că tre apostoli acestea.
24:11 Ş i cuvintele acestea au pă rut înaintea lor
ca o aiurare şi nu le-au crezut.
24:12 Ş i Petru, sculâ ndu-se, a alergat la mormâ nt
şi, plecâ ndu-se, a vă zut giulgiurile singure
ză câ nd. Ş i a plecat, mirâ ndu-se în sine de ceea ce
se întâ mplase.
24:13 Ş i iată , doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi
la un sat care era departe de Ierusalim, ca la
şaizeci de stadii, al că rui nume era Emaus.
24:14 Ş i aceia vorbeau între ei despre toate
întâ mplă rile acestea.
24:15 Ş i pe câ nd vorbeau şi se întrebau între ei.
şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună
cu ei.
24:16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L
cunoască .
24:17 Ş i El a zis că tre ei: Ce sunt cuvintele
acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în
drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de
întristare.
24:18 Ră spunzâ nd, unul cu numele Cleopa a zis
că tre El: Tu singur eşti stră in în Ierusalim şi nu
ştii cele ce s-au întâ mplat în el în zilele acestea?
84 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
24:19 El le-a zis: Care? Iar ei I-au ră spuns: Cele
despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc
puternic în faptă şi în cuvâ nt înaintea lui
Dumnezeu şi a întregului popor.
24:20 Cum L-au osâ ndit la moarte şi L-au
ră stignit arhiereii şi mai-marii noştri;
24:21 Iar noi nă dă jduiam că El este Cel ce avea
să izbă vească pe Israel; şi, cu toate acestea, astă zi
este a treia zi de câ nd s-au petrecut acestea.
24:22 Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au
spă imâ ntat ducâ ndu-se dis-de-dimineaţă la
mormâ nt,
24:23 Ş i, negă sind trupul Lui, au venit zicâ nd că
au vă zut ară tare de îngeri, care le-au spus că El
este viu.
24:24 Iar unii dintre noi s-au dus la mormâ nt şi
au gă sit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El
nu L-au vă zut.
24:25 Ş i El a zis că tre ei: O, nepricepuţilor şi
ză bavnici cu inima ca să credeţi toate câ te au
spus proorocii!
24:26 Nu trebuia oare, ca Hristos să pă timească
acestea şi să intre în slava Sa?
24:27 Ş i începâ nd de la Moise şi de la toţi
proorocii, le-a tâ lcuit lor, din toate Scripturile
cele despre El.
24:28 Ş i s-au apropiat de satul unde se duceau,
iar El se fă cea că merge mai departe.
24:29 Dar ei Îl rugau stă ruitor, zicâ nd: Ră mâ i cu
noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Ş i a intrat
să ră mâ nă cu ei.
24:30 Ş i, câ nd a stat împreună cu ei la masă ,
luâ nd El pâ inea, a binecuvâ ntat şi, frâ ngâ nd, le-a
dat lor.
24:31 Ş i s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi
El s-a fă cut nevă zut de ei.
24:32 Ş i au zis unul că tre altul: Oare, nu ardea în
noi inima noastră , câ nd ne vorbea pe cale şi câ nd
ne tâ lcuia Scripturile?
24:33 Ş i, în ceasul acela sculâ ndu-se, s-au întors
la Ierusalim şi au gă sit adunaţi pe cei unsprezece
şi pe cei ce erau împreună cu ei,
24:34 Care ziceau că a înviat cu adevă rat Domnul
şi S-a ară tat lui Simon.
24:35 Ş i ei au istorisit cele petrecute pe cale şi
cum a fost cunoscut de ei la frâ ngerea pâ inii.
24:36 Ş i pe câ nd vorbeau ei acestea, El a stat în
mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă .
24:37 Iar ei, înspă imâ ntâ ndu-se şi înfricoşâ ndu-
se, credeau că vă d duh.
24:38 Ş i Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi
pentru ce se ridică astfel de gâ nduri în inima
voastră ?
24:39 Vedeţi mâ inile Mele şi picioarele Mele, că
Eu Însumi sunt; pipă iţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu
are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că
am.
24:40 Ş i zicâ nd acestea, le-a ară tat mâ inile şi
picioarele Sale.
24:41 Iar ei încă necrezâ nd de bucurie şi
minunâ ndu-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de
mâ ncare?
24:42 Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi
dintr-un fagure de miere.
24:43 Ş i luâ nd, a mâ ncat înaintea lor.
24:44 Ş i le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care
le-am gră it că tre voi fiind încă împreună cu voi,
că trebuie să se împlinească toate cele scrise
despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în
psalmi.
24:45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă
Scripturile.
24:46 Ş i le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie
să pă timească Hristos şi aşa să învieze din morţi
a treia zi.
24:47 Ş i să se propovă duiască în numele Să u
pocă inţa spre iertarea pă catelor la toate
neamurile, începâ nd de la Ierusalim.
24:48 Voi sunteţi martorii acestora.
24:49 Ş i iată , Eu trimit peste voi fă gă duinţa
Tată lui Meu; voi însă şedeţi în cetate, pâ nă ce vă
veţi îmbră ca cu putere de sus.
24:50 Ş i i-a dus afară pâ nă spre Betania şi,
ridicâ ndu-Ş i mâ inile, i-a binecuvâ ntat.
24:51 Ş i pe câ nd îi binecuvâ nta, S-a despă rţit de
ei şi S-a înă lţat la cer.
24:52 Iar ei, închinâ ndu-se Lui, s-au întors în
Ierusalim cu bucurie mare.
24:53 Ş i erau în toată vremea în templu, lă udâ nd
şi binecuvâ ntâ nd pe Dumnezeu. Amin.
57. Ioan — Noul
Testament
1:19 Ş i aceasta este mă rturia lui Ioan, câ nd au
85 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
“Sfânta Evanghelie după Ioan” —
21 Capitole : 879 Versete
Capitolul 1
1:1 La început era Cuvâ ntul şi Cuvâ ntul era la
Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvâ ntul.
1:2 Acesta era întru început la Dumnezeu.
1:3 Toate prin El s-au fă cut; şi fă ră El nimic nu s-
a fă cut din ce s-a fă cut.
1:4 Întru El era viaţă şi viaţa era lumina
oamenilor.
1:5 Ş i lumina luminează în întuneric şi
întunericul nu a cuprins-o.
1:6 Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui
era Ioan.
1:7 Acesta a venit spre mă rturie, ca să
mă rturisească despre Lumină , ca toţi să creadă
prin el.
1:8 Nu era el Lumina ci ca să mă rturisească
despre Lumină .
1:9 Cuvâ ntul era Lumina cea adevă rată care
luminează pe tot omul, care vine în lume.
1:10 În lume era şi lumea prin El s-a fă cut, dar
lumea nu L-a cunoscut.
1:11 Întru ale Sale a venit, dar ai Să i nu L-au
primit.
1:12 Ş i celor câ ţi L-au primit, care cred în numele
Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui
Dumnezeu,
1:13 Care nu din sâ nge, nici din poftă trupească ,
nici din poftă bă rbă tească , ci de la Dumnezeu s-
au nă scut.
1:14 Ş i Cuvâ ntul S-a fă cut trup şi S-a să lă şluit
între noi şi am vă zut slava Lui, slavă ca a Unuia-
Nă scut din Tată l, plin de har şi de adevă r.
1:15 Ioan mă rturisea despre El şi striga, zicâ nd:
Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după
mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte
de mine era.
1:16 Ş i din plină tatea Lui noi toţi am luat, şi har
peste har.
1:17 Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul
şi adevă rul au venit prin Iisus Hristos.
1:18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vă zut vreodată ;
Fiul cel Unul-Nă scut, Care este în sâ nul Tată lui,
Acela L-a fă cut cunoscut.
trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca
să -l întrebe: Cine eşti tu?
1:20 Ş i el a mă rturisit şi n-a tă gă duit; şi a
mă rturisit: Nu sunt eu Hristosul.
1:21 Ş i ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie?
Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Ş i a ră spuns:
Nu.
1:22 Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dă m un
ră spuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre
tine însuţi?
1:23 El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în
pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis
Isaia proorocul.
1:24 Ş i trimişii erau dintre farisei.
1:25 Ş i l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci,
dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
1:26 Ioan le-a ră spuns, zicâ nd: Eu botez cu apă ;
dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi
nu-L ştiţi,
1:27 Cel care vine după mine, Care înainte de
mine a fost şi Că ruia eu nu sunt vrednic să -I
dezleg cureaua încă lţă mintei.
1:28 Acestea se petreceau în Betabara, dincolo
de Iordan, unde boteza Ioan.
1:29 A doua zi a vă zut Ioan pe Iisus venind că tre
el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică
pă catul lumii.
1:30 Acesta este despre Care eu am zis: După
mine vine un bă rbat, Care a fost înainte de mine,
fiindcă mai înainte de mine era,
1:31 Ş i eu nu-L ştiam; dar ca să fie ară tat lui
Israel, de aceea am venit eu, botezâ nd cu apă .
1:32 Ş i a mă rturisit Ioan zicâ nd: Am vă zut Duhul
coborâ ndu-Se, din cer, ca un porumbel şi a ră mas
peste El.
1:33 Ş i eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a
trimis să botez cu apă , Acela mi-a zis: Peste Care
vei vedea Duhul coborâ ndu-Se şi ră mâ nâ nd peste
El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfâ nt.
1:34 Ş i eu am vă zut şi am mă rturisit că Acesta
este Fiul lui Dumnezeu.
1:35 A doua zi iară şi stă tea Ioan şi doi dintre
ucenicii lui.
1:36 Ş i privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată
Mielul lui Dumnezeu!
1:37 Ş i cei doi ucenici l-au auzit câ nd a spus
aceasta şi au mers după Iisus.
2:3 Ş i sfâ rşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus 2:4 A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine,
că tre El: Nu mai au vin.
86 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:38 Iar Iisus, întorcâ ndu-Se şi vă zâ ndu-i că
merg după El, le-a zis: Ce că utaţi? Iar ei I-au zis:
Rabi (care se tâ lcuieşte: Învă ţă torule), unde
locuieşti?
1:39 El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci
şi au vă zut unde locuia; şi au ră mas la El în ziua
aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
1:40 Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan
şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui
Simon Petru.
1:41 Acesta a gă sit întâ i pe Simon, fratele să u, şi
i-a zis: am gă sit pe Mesia (care se tâ lcuieşte:
Hristos).
1:42 Ş i l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis:
Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa
(ce se tâ lcuieşte: Petru).
1:43 A doua zi voia să plece în Galileea şi a gă sit
pe Filip. Ş i i-a zis Iisus: Urmează -Mi.
1:44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui
Andrei şi a lui Petru.
1:45 Filip a gă sit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat
pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi
proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
1:46 Ş i i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva
bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
1:47 Iisus a vă zut pe Natanael venind că tre El şi a
zis despre el: Iată , cu adevă rat, israelit în care nu
este vicleşug.
1:48 Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A
ră spuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema
Filip, te-am vă zut câ nd erai sub smochin.
1:49 Ră spunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.
1:50 Ră spuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am
spus că te-am vă zut sub smochin, crezi? Mai mari
decâ t acestea vei vedea.
1:51 Ş i i-a zis: Adevă rat, adevă rat zic vouă , de
acum veţi vedea cerul deschizâ ndu-se şi pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborâ ndu-se
peste Fiul Omului.
Capitolul 2
2:1 Ş i a treia zi s-a fă cut nuntă în Cana Galileii şi
era şi mama lui Iisus acolo.
2:2 Ş i a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Să i la
nuntă .
femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
2:5 Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice
vă va spune.
2:6 Ş i erau acolo şase vase de piatră , puse pentru
cură ţirea iudeilor, care luau câ te două sau trei
vedre.
2:7 Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă . Şi le-au
umplut pâ nă sus.
2:8 Ş i le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului.
Iar ei i-au dus.
2:9 Ş i câ nd nunul a gustat apa care se fă cuse vin
şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care
scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
2:10 Ş i i-a zis: Orice om pune întâ i vinul cel bun
şi, câ nd se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu
ai ţinut vinul cel bun pâ nă acum.
2:11 Acest început al minunilor l-a fă cut Iisus în
Cana Galileii şi Ş i-a ară tat slava Sa; şi ucenicii Să i
au crezut în El.
2:12 După aceasta S-a coborâ t în Capernaum, El
şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Să i, şi acolo n-a
ră mas decâ t puţine zile.
2:13 Ş i erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a
urcat la Ierusalim.
2:14 Ş i a gă sit şezâ nd în templu pe cei ce vindeau
boi şi oi şi porumbei şi pe schimbă torii de bani.
2:15 Ş i, fă câ ndu-Ş i un bici din ştreanguri, i-a scos
pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi
schimbă torilor le-a vă rsat banii şi le-a ră sturnat
mesele.
2:16 Ş i celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi
acestea de aici. Nu faceţi casa Tată lui Meu casă de
negustorie.
2:17 Ş i şi-au adus aminte ucenicii Lui că este
scris: "Râ vna casei Tale mă mistuie".
2:18 Au ră spuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn
ne ară ţi că faci acestea?
2:19 Iisus a ră spuns şi le-a zis: Dă râ maţi templul
acesta şi în trei zile îl voi ridica.
2:20 Ş i au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de
ani s-a zidit templul acesta! Ş i Tu îl vei ridica în
trei zile?
2:21 Iar El vorbea despre templul trupului Să u.
2:22 Deci, câ nd S-a sculat din morţi, ucenicii Lui
şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au
87 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
crezut Scripturii şi cuvâ ntului pe care Îl spusese
Iisus.
2:23 Ş i câ nd era în Ierusalim, la să rbă toarea
Paştilor, mulţi au crezut în numele Lui, vă zâ nd
minunile pe care le fă cea.
2:24 Iar Iisus însuşi nu Se încredea în ei, pentru
că îi cunoştea pe toţi.
2:25 Ş i pentru că nu avea nevoie să -I
mă rturisească cineva despre om, că ci El însuşi
cunoştea ce era în om.
Capitolul 3
3:1 Ş i era un om dintre farisei, care se numea
Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
3:2 Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi,
ştim că de la Dumnezeu ai venit învă ţă tor; că
nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le
faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3:3 Ră spuns-a Iisus şi i-a zis: Adevă rat, adevă rat
zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va
putea să vadă împă ră ţia lui Dumnezeu.
3:4 Iar Nicodim a zis că tre El: Cum poate omul să
se nască , fiind bă trâ n? Oare, poate să intre a doua
oară în pâ ntecele mamei sale şi să se nască ?
3:5 Iisus a ră spuns: Adevă rat, adevă rat zic ţie: De
nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va
putea să intre în împă ră ţia lui Dumnezeu.
3:6 Ce este nă scut din trup, trup este; şi ce este
nă scut din Duh, duh este.
3:7 Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi
de sus.
3:8 Vâ ntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui,
dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce.
Astfel este cu oricine e nă scut din Duhul.
3:9 A ră spuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie
acestea?
3:10 Iisus a ră spuns şi i-a zis: Tu eşti învă ţă torul
lui Israel şi nu cunoşti acestea?
3:11 Adevă rat, adevă rat zic ţie, că noi ceea ce
ştim vorbim şi ce am vă zut mă rturisim, dar
mă rturia noastră nu o primiţi.
3:12 Dacă v-am spus cele pă mâ nteşti şi nu
credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
3:13 Ş i nimeni nu s-a suit în cer, decâ t Cel ce S-a
coborâ t din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
3:14 Ş i după cum Moise a înă lţat şarpele în
pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,
3:15 Ca tot cel ce crede în El să nu piară , ci să
aibă viaţă veşnică .
3:16 Că ci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încâ t pe
Fiul Să u Cel Unul-Nă scut L-a dat ca oricine crede
în El să nu piară , ci să aibă viaţă veşnică .
3:17 Că ci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Să u în
lume ca să judece lumea, ci ca să se mâ ntuiască ,
prin El, lumea.
3:18 Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce
nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în
numele Celui Unuia-Nă scut, Fiul lui Dumnezeu.
3:19 Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit
în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult
decâ t Lumina. Că ci faptele lor erau rele.
3:20 Că oricine face rele ură şte Lumina şi nu vine
la Lumină , pentru ca faptele lui să nu se
vă dească .
3:21 Dar cel care lucrează adevă rul vine la
Lumină , ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu
sunt să vâ rşite.
3:22 După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în
pă mâ ntul Iudeii şi stă tea acolo şi boteza.
3:23 Ş i boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim,
că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.
3:24 Că ci Ioan nu fusese încă aruncat în
închisoare.
3:25 Ş i s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui
Ioan şi un iudeu, asupra cură ţirii.
3:26 Ş i au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela
care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care
tu ai mă rturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.
3:27 Ioan a ră spuns şi a zis: Nu poate un om să ia
nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.
3:28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu
sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
3:29 Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul
mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu
bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea
s-a împlinit.
3:30 Acela trebuie să crească , iar eu să mă
micşorez.
3:31 Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel
ce este de pe pă mâ nt pă mâ ntesc este şi de pe
pă mâ nt gră ieşte. Cel ce vine din cer este
deasupra tuturor.
3:32 Ş i ce a vă zut şi a auzit, aceea mă rturiseşte,
dar mă rturia Lui nu o primeşte nimeni.
4:15 Femeia a zis că tre El: Doamne, dă -mi
88 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:33 Cel ce a primit mă rturia Lui a pecetluit că
Dumnezeu este adevă rat.
3:34 Că ci cel pe care l-a trimis Dumnezeu
vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu nu dă Duhul cu mă sură .
3:35 Tată l iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în
mâ na Lui.
3:36 Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică , iar cel
ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mâ nia
lui Dumnezeu ră mâ ne peste el.
Capitolul 4
4:1 Deci câ nd a cunoscut Iisus că fariseii au auzit
că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
4:2 Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
4:3 A lă sat Iudeea şi S-a dus iară şi în Galileea.
4:4 Ş i trebuia să treacă prin Samaria.
4:5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită
Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui
Iosif, fiul să u;
4:6 Ş i era acolo fâ ntâ na lui Iacov. Iar Iisus, fiind
ostenit de că lă torie, S-a aşezat lâ ngă fâ ntâ nă şi
era ca la al şaselea ceas.
4:7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată
apă . Iisus i-a zis: Dă -Mi să beau.
4:8 Că ci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să
cumpere merinde.
4:9 Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care
eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie
samarineancă ? Pentru că iudeii nu au amestec cu
samarinenii.
4:10 Iisus a ră spuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut
darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă -
Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă
vie.
4:11 Femeia I-a zis: Doamne, nici gă leată nu ai, şi
fâ ntâ na e adâ ncă ; de unde, dar, ai apa cea vie?
4:12 Nu cumva eşti Tu mai mare decâ t pă rintele
nostru Iacov, care ne-a dat această fâ ntâ nă şi el
însuşi a bă ut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
4:13 Iisus a ră spuns şi i-a zis: Oricine bea din apa
aceasta va înseta iară şi;
4:14 Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da
Eu nu va mai înseta în veac, că ci apa pe care i-o
voi da Eu se va face în el izvor de apă curgă toare
spre viaţă veşnică .
această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin
aici să scot.
4:16 Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bă rbatul
tă u şi vino aici.
4:17 Femeia a ră spuns şi a zis: N-am bă rbat. Iisus
i-a zis: Bine ai zis că nu ai bă rbat.
4:18 Că ci cinci bă rbaţi ai avut şi cel pe care îl ai
acum nu-ţi este bă rbat. Aceasta adevă rat ai spus.
4:19 Femeia I-a zis: Doamne, vă d că Tu eşti
prooroc.
4:20 Pă rinţii noştri s-au închinat pe acest munte,
iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde
trebuie să ne închină m.
4:21 Ş i Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine
ceasul câ nd nici pe muntele acesta, nici în
Ierusalim nu vă veţi închina Tată lui.
4:22 Voi vă închinaţi că ruia nu ştiţi; noi ne
închină m Că ruia ştim, pentru că mâ ntuirea din
iudei este.
4:23 Dar vine ceasul şi acum este, câ nd
adevă raţii închină tori se vor închina Tată lui în
duh şi în adevă r, că şi Tată l astfel de închină tori
îşi doreşte.
4:24 Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină
trebuie să i se închine în duh şi în adevă r.
4:25 I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se
cheamă Hristos; câ nd va veni, Acela ne va vesti
nouă toate.
4:26 Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
4:27 Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Ş i se mirau
că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o
întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
4:28 Iar femeia şi-a lă sat gă leata şi s-a dus în
cetate şi a zis oamenilor:
4:29 Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate
câ te am fă cut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
4:30 Ş i au ieşit din cetate şi veneau că tre El.
4:31 Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicâ nd:
Învă ţă torule, mă nâ ncă .
4:32 Iar El le-a zis: Eu am de mâ ncat o mâ ncare
pe care voi nu o ştiţi.
4:33 Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a
adus cineva să mă nâ nce?
4:34 Iisus le-a zis: Mâ ncarea Mea este să fac voia
Celui ce M-a trimis pe Mine şi să să vâ rşesc lucrul
Lui.
89 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine
secerişul? Iată zic vouă : Ridicaţi ochii voştri şi
priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
4:36 Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună
roade spre viaţa veşnică , ca să se bucure
împreună şi cel ce seamă nă şi cel ce seceră .
4:37 Că ci în aceasta se adevereşte cuvâ ntul: Că
unul este semă nă torul şi altul seceră torul.
4:38 Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi
muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca
lor.
4:39 Ş i mulţi samarineni din cetatea aceea au
crezut în El, pentru cuvâ ntul femeii care
mă rturisea: Mi-a spus toate câ te am fă cut.
4:40 Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl
rugau să ră mâ nă la ei. Ş i a ră mas acolo două zile.
4:41 Ş i cu mult mai mulţi au crezut pentru
cuvâ ntul Lui,
4:42 Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru
cuvâ ntul tă u, că ci noi înşine am auzit şi ştim că
Acesta este cu adevă rat Hristosul, Mâ ntuitorul
lumii.
4:43 Ş i după cele două zile, a plecat de acolo în
Galileea.
4:44 Că ci Iisus însuşi a mă rturisit că un prooroc
nu e cinstit în ţara lui.
4:45 Deci, câ nd a venit în Galileea, L-au primit
galileenii, cei ce vă zuseră toate câ te fă cuse El în
Ierusalim, la să rbă toare, că ci şi ei veniseră la
să rbă toare.
4:46 Deci iară şi a mers în Cana Galileii, unde
prefă cuse apa în vin. Ş i era un slujitor regesc, al
că rui fiu era bolnav în Capernaum.
4:47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în
Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să
vindece pe fiul lui, că era gata să moară .
4:48 Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne
şi minuni, nu veţi crede.
4:49 Slujitorul regesc a zis că tre El: Doamne,
coboară -Te înainte de a muri copilul meu.
4:50 Iisus i-a zis: Mergi, copilul tă u tră ieşte. Ş i
omul a crezut cuvâ ntului pe care i l-a spus Iisus şi
a plecat.
4:51 Iar pe câ nd cobora, slugile lui, l-au
întâ mpinat spunâ ndu-i că fiul lui tră ieşte.
4:52 Ş i cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care
i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul
al şaptelea, l-au lă sat frigurile.
4:53 Aşadar tată l a cunoscut că în ceasul acela a
fost în care Iisus i-a zis: Fiul tă u tră ieşte. Ş i a
crezut el şi toată casa lui.
4:54 Aceasta este a doua minune pe care a fă cut-
o iară şi Iisus, venind din Iudeea în Galileea.
Capitolul 5
5:1 După acestea era o să rbă toare a iudeilor şi
Iisus S-a suit la Ierusalim.
5:2 Iar în Ierusalim, lâ ngă Poarta Oilor, era o
scă ldă toare, care pe evreieşte se numeşte
Vitezda, avâ nd cinci pridvoare.
5:3 În acestea ză ceau mulţime de bolnavi, orbi,
şchiopi, uscaţi, aşteptâ nd mişcarea apei.
5:4 Că ci un înger al Domnului se cobora la vreme
în scă ldă toare şi tulbura apa şi cine intra întâ i,
după tulburarea apei, se fă cea să nă tos, de orice
boală era ţinut.
5:5 Ş i era acolo un om, care era bolnav de treizeci
şi opt de ani.
5:6 Iisus, vă zâ ndu-l pe acesta ză câ nd şi ştiind că
este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te
faci să nă tos?
5:7 Bolnavul I-a ră spuns: Doamne, nu am om,
care să mă arunce în scă ldă toare, câ nd se tulbură
apa; că , pâ nă câ nd vin eu, altul se coboară
înaintea mea.
5:8 Iisus i-a zis: Scoală -te, ia-ţi patul tă u şi
umblă .
5:9 Ş i îndată omul s-a fă cut să nă tos, şi-a luat
patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâ mbă tă .
5:10 Deci ziceau iudeii că tre cel vindecat: Este zi
de sâ mbă tă şi nu-ţi este îngă duit să -ţi iei patul.
5:11 El le-a ră spuns: Cel ce m-a fă cut să nă tos,
Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă .
5:12 Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis:
Ia-ţi patul tă u şi umblă ?
5:13 Iar cel vindecat nu ştia cine este, că ci Iisus
se dă duse la o parte din mulţimea care era în acel
loc.
5:14 După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a
zis: Iată că te-ai fă cut să nă tos. De acum să nu mai
pă că tuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai ră u.
5:15 Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că
Iisus este Cel ce l-a fă cut să nă tos.
5:16 Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi
că utau să -L omoare, că fă cea aceasta sâ mbă ta.
90 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:17 Dar Iisus le-a ră spuns: Tată l Meu pâ nă acum
lucrează ; şi Eu lucrez.
5:18 Deci pentru aceasta că utau mai mult iudeii
să -L omoare, nu numai pentru că dezlega
sâ mbă ta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este
Tată l Să u, fă câ ndu-Se pe Sine deopotrivă cu
Dumnezeu.
5:19 A ră spuns Iisus şi le-a zis: Adevă rat,
adevă rat zic vouă : Fiul nu poate să facă nimic de
la Sine, dacă nu va vedea pe Tată l fă câ nd; că ci
cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
5:20 Că Tată l iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câ te
face El şi lucruri mai mari decâ t acestea va ară ta
Lui, ca voi să vă miraţi.
5:21 Că ci, după cum Tată l scoală pe cei morţi şi
le dă viaţă , tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce
voieşte.
5:22 Tată l nu judecă pe nimeni, ci toată judecata
a dat-o Fiului.
5:23 Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe
Tată l. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe
Tată l care L-a trimis.
5:24 Adevă rat, adevă rat zic vouă : Cel ce ascultă
cuvâ ntul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are
viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a
mutat de la moarte la viaţă .
5:25 Adevă rat, adevă rat zic vouă , că vine ceasul
şi acum este, câ nd morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
5:26 Că ci precum Tată l are viaţă în Sine, aşa I-a
dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
5:27 Ş i I-a dat putere să facă judecată , pentru că
este Fiul Omului.
5:28 Nu vă miraţi de aceasta; că ci vine ceasul
câ nd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
5:29 Ş i vor ieşi, cei ce au fă cut cele bune spre
învierea vieţii şi cei ce au fă cut cele rele spre
învierea osâ ndirii.
5:30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum
aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă , pentru
că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a
trimis.
5:31 Dacă mă rturisesc Eu despre mine însumi,
mă rturia Mea nu este adevă rată .
5:32 Altul mă rturiseşte despre Mine; şi ştiu că
adevă rată este mă rturia pe care o mă rturiseşte
despre Mine.
5:33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mă rturisit
adevă rul.
5:34 Dar Eu nu de la om iau mă rturia, ci spun
aceasta ca să vă mâ ntuiţi.
5:35 Acela (Ioan) era fă clia care arde şi
luminează , şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în
lumina lui.
5:36 Iar Eu am mă rturie mai mare decâ t a lui
Ioan; că ci lucrurile pe care Mi le-a dat Tată l ca să
le să vâ rşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu,
mă rturisesc despre Mine că Tată l M-a trimis.
5:37 Ş i Tată l care M-a trimis, Acela a mă rturisit
despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi vă zut
vreodată , nici faţa Lui nu aţi vă zut-o;
5:38 Ş i cuvâ ntul Lui nu să lă şluieşte în voi, pentru
că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
5:39 Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele
aveţi viaţă veşnică . Şi acelea sunt care
mă rturisesc despre Mine.
5:40 Ş i nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi
viaţă !
5:41 Slavă de la oameni nu primesc;
5:42 Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi
dragostea lui Dumnezeu.
5:43 Eu am venit în numele Tată lui Meu şi voi nu
Mă primiţi; dacă va veni altul în numele să u, pe
acela îl veţi primi.
5:44 Cum puteţi voi să credeţi, câ nd primiţi slavă
unii de la alţii şi slava care vine de la unicul
Dumnezeu nu o că utaţi?
5:45 Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tată l;
cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi
nă dă jduit.
5:46 Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi
Mie, că ci despre Mine a scris acela.
5:47 Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum
veţi crede în cuvintele Mele?
Capitolul 6
6:1 După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea
Galileii, în pă rţile Tiberiadei.
6:2 Ş i a mers după El mulţime multă , pentru că
vedeau minunile pe care le fă cea cu cei bolnavi.
6:3 Ş i S-a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu
ucenicii Să i.
6:4 Ş i era aproape Paştile, să rbă toarea iudeilor.
corabie împreună cu ucenicii Să i, ci plecaseră
91 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:5 Deci ridicâ ndu-Ş i Iisus ochii şi vă zâ nd că
mulţime multă vine că tre El, a zis că tre Filip: De
unde vom cumpă ra pâ ine, ca să mă nâ nce
aceştia?
6:6 Iar aceasta o zicea ca să -l încerce, că El ştia ce
avea să facă .
6:7 Ş i Filip i-a ră spuns: Pâ ini de două sute de
dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câ te
puţin.
6:8 Ş i a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui
Simon Petru:
6:9 Este aici un bă iat care are cinci pâ ini de orz şi
doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâ ţia?
6:10 Ş i a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze.
Ş i era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut
bă rbaţii în numă r ca la cinci mii.
6:11 Ş i Iisus a luat pâ inile şi, mulţumind, a dat
ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea
şi din peşti, câ t au voit.
6:12 Iar după ce s-au să turat, a zis ucenicilor Să i:
adunaţi fă râ miturile ce au ră mas, ca să nu se
piardă ceva.
6:13 Deci au adunat şi au umplut două sprezece
coşuri de fă râ mituri, care au ră mas de la cei ce au
mâ ncat din cele cinci pâ ini de orz.
6:14 Iar oamenii vă zâ nd minunea pe care a fă cut-
o, ziceau: Acesta este într-adevă r Proorocul, Care
va să vină în lume.
6:15 Cunoscâ nd deci Iisus că au să vină şi să -L ia
cu sila, ca să -L facă rege, S-a dus iară şi în munte,
El singur.
6:16 Ş i câ nd s-a fă cut seră , ucenicii Lui s-au
coborâ t la mare.
6:17 Ş i intrâ nd în corabie, mergeau spre
Capernaum, dincolo de mare. Ş i s-a fă cut
întuneric şi Iisus încă nu venise la ei,
6:18 Ş i suflâ nd vâ nt mare, marea se întă râ ta.
6:19 După ce au vâ slit deci ca la două zeci şi cinci
sau treizeci de stadii, au vă zut pe Iisus umblâ nd
pe apă şi apropiindu-Se de corabie, ei s-au
înfricoşat.
6:20 Iar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi!
6:21 Deci voiau să -L ia în corabie, şi îndată
corabia a sosit la ţă rmul la care mergeau.
6:22 A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă
parte a mă rii, a vă zut că nu era acolo decâ t numai
o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în
numai ucenicii Lui.
6:23 Ş i alte coră bii mai mic au venit din
Tiberiada în apropiere de locul unde ei
mâ ncaseră pâ inea, după ce Domnul mulţumise.
6:24 Deci, câ nd a vă zut mulţimea că Iisus nu este
acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în coră biile
cele mici şi au venit în Capernaum, că utâ ndu-L pe
Iisus.
6:25 Ş i gă sindu-L dincolo de mare, I-au zis:
Învă ţă torule, câ nd ai venit aici?
6:26 Iisus le-a ră spuns şi a zis: Adevă rat,
adevă rat zic vouă : Mă că utaţi nu pentru că aţi
vă zut minuni, ci pentru că aţi mâ ncat din pâ ini şi
v-aţi să turat.
6:27 Lucraţi nu pentru mâ ncarea cea pieritoare,
ci pentru mâ ncarea ce ră mâ ne spre viaţa veşnică
şi pe care o va da vouă Fiul Omului, că ci pe El L-a
pecetluit Dumnezeu-Tată l.
6:28 Deci au zis că tre El: Ce să facem, ca să
să vâ rşim lucră rile lui Dumnezeu?
6:29 Iisus a ră spuns şi le-a zis: Aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe
Care El L-a trimis.
6:30 Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să
vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi?
6:31 Pă rinţii noştri au mâ ncat mană în pustie,
precum este scris: "Pâ ine din cer le-a dat lor să
mă nâ nce".
6:32 Deci Iisus le-a zis: Adevă rat, adevă rat zic
vouă : Nu Moise v-a dat pâ inea cea din cer; ci
Tată l Meu vă dă din cer pâ inea cea adevă rată .
6:33 Că ci pâ inea lui Dumnezeu este cea care se
coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
6:34 Deci au zis că tre El: Doamne, dă -ne
totdeauna pâ inea aceasta.
6:35 Ş i Iisus le-a zis: Eu sunt pâ inea vieţii; cel ce
vine la Mine nu va flă mâ nzi şi cel ce va crede în
Mine nu va înseta niciodată .
6:36 Dar am spus vouă că M-aţi şi vă zut şi nu
credeţi.
6:37 Tot ce-Mi dă Tată l, va veni la Mine; şi pe cel
ce vine la Mine nu-l voi scoate afară ;
6:38 Pentru că M-am coborâ t din cer, nu ca să fac
voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
6:39 Ş i aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca
din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici
unul, ci să -i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
murit. Cel ce mă nâ ncă această pâ ine va tră i în
92 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:40 Că aceasta este voia Tată lui Meu, ca oricine
vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi
Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
6:41 Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă
zisese: Eu sunt pâ inea ce s-a coborâ t din cer.
6:42 Ş i ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui
Iosif, şi nu ştim noi pe tată l Să u şi pe mama Sa?
Cum spune El acum: M-am coborâ t din cer?
6:43 Iisus a ră spuns şi le-a zis: Nu murmuraţi
între voi.
6:44 Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l
va trage Tată l, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în
ziua de apoi.
6:45 Scris este în prooroci: "Ş i vor fi toţi învă ţaţi
de Dumnezeu". Deci oricine a auzit şi a învă ţat de
la Tată l la Mine vine.
6:46 Nu doar că pe Tată l l-a vă zut cineva, decâ t
numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a vă zut
pe Tată l.
6:47 Adevă rat, adevă rat zic vouă : Cel ce crede în
Mine are viaţă veşnică .
6:48 Eu sunt pâ inea vieţii.
6:49 Pă rinţii voştri au mâ ncat mană în pustie şi
au murit.
6:50 Pâ inea care se coboară din cer este aceea
din care, dacă mă nâ ncă cineva, nu moare.
6:51 Eu sunt pâ inea cea vie, care s-a pogorâ t din
cer. Cine mă nâ ncă din pâ inea aceasta viu va fi în
veci. Iar pâ inea pe care Eu o voi da pentru viaţa
lumii este trupul Meu.
6:52 Deci iudeii se certau între ei, zicâ nd: Cum
poate Acesta să ne dea trupul Lui să -l mâ ncă m?
6:53 Ş i le-a zis Iisus: Adevă rat, adevă rat zic vouă ,
dacă nu veţi mâ nca trupul Fiului Omului şi nu
veţi bea sâ ngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
6:54 Cel ce mă nâ ncă trupul Meu şi bea sâ ngele
Meu are viaţă veşnică , şi Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi.
6:55 Trupul este adevă rată mâ ncare şi sâ ngele
Meu, adevă rată bă utură .
6:56 Cel ce mă nâ ncă trupul Meu şi bea sâ ngele
Meu ră mâ ne întru Mine şi Eu întru el.
6:57 Precum M-a trimis pe Mine Tată l cel viu şi
Eu viez pentru Tată l, şi cel ce Mă mă nâ ncă pe
Mine va tră i prin Mine.
6:58 Aceasta este pâ inea care s-a pogorâ t din cer,
nu precum au mâ ncat pă rinţii voştri mana şi au
veac.
6:59 Acestea le-a zis pe câ nd învă ţa în sinagoga
din Capernaum.
6:60 Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis:
Greu este cuvâ ntul acesta! Cine poate să -l
asculte?
6:61 Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui
murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte
aceasta?
6:62 Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se
acolo unde era mai înainte?
6:63 Duhul este cel ce dă viaţă ; trupul nu
foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus
sunt duh şi sunt viaţă .
6:64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Că ci
Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi
cine este cel care Îl va vinde.
6:65 Ş i zicea: De aceea am spus vouă că nimeni
nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la
Tată l.
6:66 Ş i de atunci mulţi dintre ucenicii Să i s-au
dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
6:67 Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi
voi să vă duceţi?
6:68 Simon Petru I-a ră spuns: Doamne, la cine ne
vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
6:69 Ş i noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti
Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
6:70 Le-a ră spuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe
voi, cei doisprezece? Ş i unul dintre voi este
diavol!
6:71 Iar El zicea de Iuda al lui Simon
Iscarioteanul, că ci acesta, unul din cei
doisprezece fiind, avea să -L vâ ndă .
Capitolul 7
7:1 Ş i după aceea mergea Iisus prin Galileea, că ci
nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii
că utau să -L ucidă .
7:2 Ş i era aproape să rbă toarea iudaică a
corturilor.
7:3 Au zis deci că tre El fraţii Lui: Pleacă de aici şi
du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tă i să vadă
lucrurile pe care Tu le faci.
mâ niaţi pe Mine că am fă cut sâ mbă ta un om
93 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:4 Că ci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci
caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea,
arată -Te pe Tine lumii.
7:5 Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.
7:6 Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit;
dar vremea voastră totdeauna este gata.
7:7 Pe voi lumea nu poate să vă urască , dar pe
Mine Mă ură şte, pentru că Eu mă rturisesc despre
ea că lucrurile ei sunt rele.
7:8 Voi duceţi-vă la să rbă toare; Eu nu merg la
să rbă toarea aceasta, că ci vremea Mea nu s-a
împlinit încă .
7:9 Acestea spunâ ndu-le, a ră mas în Galileea.
7:10 Dar după ce fraţii Să i s-au dus la să rbă toare,
atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă , ci pe ascuns.
7:11 În timpul să rbă torii iudeii Îl că utau şi
ziceau: Unde este Acela?
7:12 Ş i câ rtire multă era despre El în mulţime;
unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci
amă geşte mulţimea.
7:13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea
despre El pe faţă .
7:14 Iar la jumă tatea praznicului Iisus S-a suit în
templu şi învă ţa.
7:15 Ş i iudeii se mirau zicâ nd: Cum ştie Acesta
carte fă ră să fi învă ţat?
7:16 Deci le-a ră spuns Iisus şi a zis: Învă ţă tura
Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
7:17 De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte
despre învă ţă tura aceasta dacă este de la
Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine
Însumi.
7:18 Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava
sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el,
acela este adevă rat şi nedreptate nu este în el.
7:19 Oare nu Moise v-a dat Legea? Ş i nimeni
dintre voi nu ţine Legea. De ce că utaţi să Mă
ucideţi?
7:20 Ş i mulţimea a ră spuns: Ai demon. Cine
caută să te ucidă ?
7:21 Iisus a ră spuns şi le-a zis: Un lucru am fă cut
şi toţi vă miraţi.
7:22 De aceea Moise v-a dat tă ierea împrejur, nu
că este de la Moise, ci de la pă rinţi, şi sâ mbă ta
tă iaţi împrejur pe om.
7:23 Dacă omul primeşte tă ierea împrejur
sâ mbă ta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă
întreg să nă tos?
7:24 Nu judecaţi după înfă ţişare, ci judecaţi
judecată dreaptă .
7:25 Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu
este, oare, Acesta pe care-L că utau să -L ucidă ?
7:26 Ş i iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic
nimic. Nu cumva că peteniile au cunoscut cu
adevă rat că Acesta e Hristos?
7:27 Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă
Hristosul, câ nd va veni, nimeni nu ştie de unde
este.
7:28 Deci a strigat Iisus în templu, învă ţâ nd şi
zicâ nd: Ş i pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi
Eu n-am venit de la Mine, dar adevă rat este Cel ce
M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi.
7:29 Eu Îl ştiu pe El, că ci de la El sunt şi El M-a
trimis pe Mine.
7:30 Deci că utau să -L prindă , dar nimeni n-a pus
mâ na pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.
7:31 Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi
ziceau: Hristosul câ nd va veni va face El minuni
mai multe decâ t a fă cut Acesta?
7:32 Au auzit fariseii mulţimea murmurâ nd
acestea despre El şi au trimis arhiereii şi fariseii
slujitori ca să -L prindă .
7:33 Dar Iisus le-a zis: Puţin timp mai sunt cu voi
şi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
7:34 Mă veţi că uta şi nu Mă veţi gă si; şi unde
sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi.
7:35 Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se
ducă Acesta, ca noi să nu-L gă sim? Nu cumva va
merge la cei împră ştiaţi printre elini şi va învă ţa
pe elini?
7:36 Ce înseamnă acest cuvâ nt pe care l-a spus:
Mă veţi că uta şi nu Mă veţi gă si şi unde sunt Eu,
voi nu puteţi să veniţi?
7:37 Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a
să rbă torii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicâ nd:
Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
7:38 Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura:
râ uri de apă vie vor curge din pâ ntecele lui.
7:39 Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care
aveau să -L primească acei ce cred în El. Că ci încă
nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese
preaslă vit.
7:40 Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea,
ziceau: Cu adevă rat, Acesta este Proorocul.
8:9 Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de
94 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:41 Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar
alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină
Hristos?
7:42 N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină
din să mâ nţa lui David şi din Betleem, cetatea lui
David?
7:43 Ş i s-a fă cut dezbinare în mulţime pentru El.
7:44 Ş i unii dintre ei voiau să -L prindă , dar
nimeni n-a pus mâ inile pe El.
7:45 Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi
le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
7:46 Slugile au ră spuns: Niciodată n-a vorbit un
om aşa cum vorbeşte Acest Om.
7:47 Ş i le-au ră spuns deci fariseii: Nu cumva aţi
fost şi voi amă giţi?
7:48 Nu cumva a crezut în El cineva dintre
că petenii sau dintre farisei?
7:49 Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte
Legea, este blestemată !
7:50 A zis că tre ei Nicodim, cel ce venise mai
înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
7:51 Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă
nu-l ascultă mai întâ i şi nu ştie ce a fă cut?
7:52 Ei au ră spuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti
din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu
s-a ridicat prooroc.
7:53 Ş i s-a dus fiecare la casa sa.
Capitolul 8
8:1 Iar Iisus S-a dus la Muntele Mă slinilor.
8:2 Dar dimineaţa iară şi a venit în templu, şi tot
poporul venea la El; şi El, şezâ nd, îi învă ţa.
8:3 Ş i au adus la El fariseii şi că rturarii pe o
femeie, prinsă în adulter şi, aşezâ nd-o în mijloc,
8:4 Au zis Lui: Învă ţă torule, această femeie a fost
prinsă asupra faptului de adulter;
8:5 Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca
acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
8:6 Ş i aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce
să -L învinuiască . Iar Iisus, plecâ ndu-Se în jos,
scria cu degetul pe pă mâ nt.
8:7 Ş i stă ruind să -L întrebe, El S-a ridicat şi le-a
zis: Cel fă ră de pă cat dintre voi să arunce cel
dintâ i piatra asupra ei.
8:8 Iară şi plecâ ndu-Se, scria pe pă mâ nt.
cuget, ieşeau unul câ te unul, începâ nd de la cei
mai bă trâ ni şi pâ nă la cel din urmă , şi a ră mas
Iisus singur şi femeia, stâ nd în mijloc.
8:10 Ş i ridicâ ndu-Se Iisus şi nevă zâ nd pe nimeni
decâ t pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pâ râ şii
tă i? Nu te-a osâ ndit nici unul?
8:11 Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Ş i Iisus i-a
zis: Nu te osâ ndesc nici Eu. Mergi; de acum să nu
mai pă că tuieşti.
8:12 Deci iară şi le-a vorbit Iisus zicâ nd: Eu sunt
Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
8:13 De aceea fariseii I-au zis: Tu mă rturiseşti
despre Tine Însuţi; mă rturia Ta nu este
adevă rată .
8:14 A ră spuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu
mă rturisesc despre Mine Însumi, mă rturia Mea
este adevă rată , fiindcă ştiu de unde am venit şi
unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde
Mă duc.
8:15 Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe
nimeni.
8:16 Ş i chiar dacă Eu judec, judecata Mea este
adevă rată , pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel
ce M-a trimis pe Mine.
8:17 Ş i în Legea voastră este scris că mă rturia a
doi oameni este adevă rată .
8:18 Eu sunt Cel ce mă rturisesc despre Mine
Însumi şi mă rturiseşte despre Mine Tată l, Cel ce
M-a trimis.
8:19 Îi ziceau deci: Unde este Tată l Tă u?
Ră spuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe
Tată l Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe
Tată l Meu.
8:20 Cuvintele acestea le-a gră it Iisus în vistierie,
pe câ nd învă ţa în templu; şi nimeni nu L-a prins,
că încă nu venise ceasul Lui.
8:21 Ş i iară şi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi că uta
şi veţi muri în pă catul vostru. Unde Mă duc Eu,
voi nu puteţi veni.
8:22 Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica
singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu
puteţi veni.
8:23 Ş i El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu
sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea
aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
8:42 Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tată l
95 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:24 V-am spus deci vouă că veţi muri în pă catele
voastre. Că ci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri
în pă catele voastre.
8:25 Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Ş i a zis lor
Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
8:26 Multe am de spus despre voi şi de judecat.
Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevă rat este, şi
cele ce am auzit de la El, Eu acestea le gră iesc în
lume.
8:27 Ş i ei n-au înţeles că le vorbea despre Tată l.
8:28 Deci le-a zis Iisus: Câ nd veţi înă lţa pe Fiul
Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la
Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învă ţat
Tată l, aşa vorbesc.
8:29 Ş i Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a
lă sat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plă cute
Lui.
8:30 Spunâ nd El acestea, mulţi au crezut în El.
8:31 Deci zicea Iisus că tre iudeii care crezuseră
în El: Dacă veţi ră mâ ne în cuvâ ntul Meu, sunteţi
cu adevă rat ucenici ai Mei;
8:32 Ş i veţi cunoaşte adevă rul, iar adevă rul vă va
face liberi.
8:33 Ei însă I-au ră spuns: Noi suntem să mâ nţa
lui Avraam şi nimă nui niciodată n-am fost robi.
Cum zici Tu că : Veţi fi liberi?
8:34 Iisus le-a ră spuns: Adevă rat, adevă rat vă
spun: Oricine să vâ rşeşte pă catul este rob al
pă catului.
8:35 Iar robul nu ră mâ ne în casă în veac; Fiul
însă ră mâ ne în veac.
8:36 Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi
într-adevă r.
8:37 Ş tiu vă sunteţi să mâ nţa lui Avraam, dar
că utaţi să Mă omorâ ţi, pentru că cuvâ tul Meu nu
încape în voi.
8:38 Eu vorbesc ceea ce am vă zut la Tată l Meu,
iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tată l vostru.
8:39 Ei au ră spuns şi I-au zis: Tată l nostru este
Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam,
aţi face faptele lui Avraam.
8:40 Dar voi acum că utaţi să Mă ucideţi pe Mine,
Omul care v-am spus adevă rul pe care l-am auzit
de la Dumnezeu. Avraam n-a fă cut aceasta.
8:41 Voi faceţi faptele tată lui vostru. Zis-au Lui:
Noi nu ne-am nă scut din desfrâ nare. Un tată
avem: pe Dumnezeu.
vostru, M-aţi iubi pe Mine, că ci de la Dumnezeu
am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la
Mine însumi, ci El M-a trimis.
8:43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă
nu puteţi să daţi ascultare cuvâ ntului Meu.
8:44 Voi sunteţi din tată l vostru diavolul şi vreţi
să faceţi poftele tată lui vostru. El, de la început, a
fost ucigă tor de oameni şi nu a stat întru adevă r,
pentru că nu este adevă r întru el. Câ nd gră ieşte
minciuna, gră ieşte dintru ale sale, că ci este
mincinos şi tată l minciunii.
8:45 Dar pe Mine, fiindcă spun adevă rul, nu Mă
credeţi.
8:46 Cine dintre voi Mă vă deşte de pă cat? Dacă
spun adevă rul, de ce voi nu Mă credeţi?
8:47 Cel care este de la Dumnezeu ascultă
cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi
pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
8:48 Au ră spuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem
noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
8:49 A ră spuns Iisus: Eu nu am demon, ci
cinstesc pe Tată l Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe
Mine.
8:50 Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o
caute şi să judece.
8:51 Adevă rat, adevă rat zic vouă : Dacă cineva va
pă zi cuvâ ntul Meu, nu va vedea moartea în veac.
8:52 Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai
demon. Avraam a murit, de asemenea şi
proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va pă zi cuvâ ntul
Meu, nu va gusta moartea în veac.
8:53 Nu cumva eşti Tu mai mare decâ t tată l
nostru Avraam, care a murit? Ş i au murit şi
proorocii. Cine te faci Tu a fi?
8:54 Iisus a ră spuns: Dacă Mă slă vesc Eu pe Mine
Însumi, slava Mea nimic nu este. Tată l Meu este
Cel care Mă slă veşte, despre Care ziceţi voi că
este Dumnezeul vostru.
8:55 Ş i nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş
zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă .
Ci Îl ştiu şi pă zesc cuvâ ntul Lui.
8:56 Avraam, pă rintele vostru, a fost bucuros să
vadă ziua Mea şi a vă zut-o şi s-a bucurat.
8:57 Deci au zis iudeii că tre El: Încă nu ai
cincizeci de ani şi l-ai vă zut pe Avraam?
8:58 Iisus le-a zis: Adevă rat, adevă rat zic vouă :
Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
9:17 Au zis deci orbului iară şi: Dar tu ce zici
despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că
96 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:59 Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui.
Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecâ nd
prin mijlocul lor, S-a dus.
Capitolul 9
9:1 Ş i trecâ nd Iisus, a vă zut un om orb din
naştere.
9:2 Ş i ucenicii Lui L-au întrebat, zicâ nd:
Învă ţă torule, cine a pă că tuit; acesta sau pă rinţii
lui, de s-a nă scut orb?
9:3 Iisus a ră spuns: Nici el n-a pă că tuit, nici
pă rinţii lui, ci ca să se arate în el lucră rile lui
Dumnezeu.
9:4 Trebuie să fac, pâ nă este ziuă , lucră rile Celui
ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, câ nd
nimeni nu poate să lucreze.
9:5 Atâ t câ t sunt în lume, Lumină a lumii sunt.
9:6 Acestea zicâ nd, a scuipat jos şi a fă cut tină din
scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.
9:7 Ş i i-a zis: Mergi de te spală în scă ldă toarea
Siloamului (care se tâ lcuieşte: trimis). Deci s-a
dus şi s-a spă lat şi a venit vă zâ nd.
9:8 Iar vecinii şi cei ce-l vă zuseră mai înainte că
era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi
cerşea?
9:9 Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci
seamă nă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
9:10 Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii?
9:11 Acela a ră spuns: Omul care se numeşte Iisus
a fă cut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la
scă ldă toarea Siloamului şi te spală . Deci,
ducâ ndu-mă şi spă lâ ndu-mă , am vă zut.
9:12 Zis-au lui: Unde este Acela? Ş i el a zis: Nu
ştiu.
9:13 L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecâ nd
orb.
9:14 Ş i era sâ mbă tă în ziua în care Iisus a fă cut
tină şi i-a deschis ochii.
9:15 Deci iară şi îl întrebau şi fariseii cum a vă zut.
Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am
spă lat şi vă d.
9:16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu
este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâ mbă ta. Iar
alţii ziceau: Cum poate un om pă că tos să facă
asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.
prooroc este.
9:18 Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi
a vă zut, pâ nă ce n-au chemat pe pă rinţii celui ce
vedea.
9:19 Ş i i-au întrebat, zicâ nd: Acesta este fiul
vostru, despre care ziceţi că s-a nă scut orb? Deci
cum vede el acum?
9:20 Au ră spuns deci pă rinţii lui şi au zis: Ş tim că
acesta este fiul nostru şi că s-a nă scut orb.
9:21 Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine
i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el;
este în vâ rstă ; va vorbi singur despre sine.
9:22 Acestea le-au spus pă rinţii lui, pentru că se
temeau de iudei. Că ci iudeii puseseră acum la
cale că , dacă cineva va mă rturisi că El este
Hristos, să fie dat afară din sinagogă .
9:23 De aceea au zis pă rinţii lui: Este în vâ rstă ;
întrebaţi-l pe el.
9:24 Deci au chemat a doua oară pe omul care
fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi
ştim că Omul Acesta e pă că tos.
9:25 A ră spuns deci acela: Dacă este pă că tos, nu
ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum vă d.
9:26 Deci i-au zis: Ce ţi-a fă cut? Cum ţi-a deschis
ochii?
9:27 Le-a ră spuns: V-am spus acum şi n-aţi
auzit? De ce voiţi să auziţi iară şi? Nu cumva voiţi
şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
9:28 Ş i l-au ocă râ t şi i-au zis: Tu eşti ucenic al
Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
9:29 Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar
pe Acesta nu-L ştim de unde este.
9:30 A ră spuns omul şi le-a zis: Tocmai în
aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este
şi El mi-a deschis ochii.
9:31 Ş i noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe
pă că toşi; dar de este cineva cinstitor de
Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă .
9:32 Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva
ochii unui orb din naştere.
9:33 De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea
să facă nimic.
9:34 Au ră spuns şi i-au zis: În pă cate te-ai nă scut
tot, şi tu ne înveţi pe noi? Ş i l-au dat afară .
9:35 Ş i a auzit Iisus că l-au dat afară . Ş i, gă sindu-
l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
10:14 Eu sunt pă storul cel bun şi cunosc pe ale
97 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:36 El a ră spuns şi a zis: Dar cine este, Doamne,
ca să cred în El?
9:37 Ş i a zis Iisus: L-ai şi vă zut! Ş i Cel ce vorbeşte
cu tine Acela este.
9:38 Iar el a zis: Cred, Doamne. Ş i s-a închinat
Lui.
9:39 Ş i a zis: Spre judecată am venit în lumea
aceasta, ca cei care nu vă d să vadă , iar cei care
vă d să fie orbi.
9:40 Ş i au auzit acestea unii dintre fariseii, care
erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
9:41 Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea
pă cat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea
pă catul ră mâ ne asupra voastră .
Capitolul 10
10:1 Adevă rat, adevă rat zic vouă : Cel ce nu intră
pe uşă , în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela
este fur şi tâ lhar.
10:2 Iar cel ce intră prin uşă este pă storul oilor.
10:3 Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă
de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le
mâ nă afară .
10:4 Ş i câ nd le scoate afară pe toate ale sale,
merge înaintea lor, şi oile merg după el, că ci
cunosc glasul lui.
10:5 Iar după un stră in, ele nu vor merge, ci vor
fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
10:6 Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au
înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.
10:7 A zis deci iară şi Iisus: Adevă rat, adevă rat zic
vouă : Eu sunt uşa oilor.
10:8 Toţi câ ţi au venit mai înainte de Mine sunt
furi şi tâ lhari, dar oile nu i-au ascultat.
10:9 Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se
va mâ ntui; şi va intra şi va ieşi şi pă şune va afla.
10:10 Furul nu vine decâ t ca să fure şi să junghie
şi să piardă . Eu am venit ca viaţă să aibă şi din
belşug să aibă .
10:11 Eu sunt pă storul cel bun. Pă storul cel bun
îşi pune sufletul pentru oile sale.
10:12 Iar cel plă tit şi cel care nu este pă stor, şi
ale că rui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi
lasă oile şi fuge; şi lupul le ră peşte şi le risipeşte.
10:13 Dar cel plă tit fuge, pentru că este plă tit şi
nu are grijă de oi.
Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
10:15 Precum Mă cunoaşte Tată l şi Eu cunosc pe
Tată l. Ş i sufletul Îmi pun pentru oi.
10:16 Am şi alte oi, care nu sunt din staulul
acesta. Ş i pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi
glasul Meu şi va fi o turmă şi un pă stor.
10:17 Pentru aceasta Mă iubeşte Tată l, fiindcă Eu
Îmi pun sufletul, ca iară şi să -l iau.
10:18 Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine
Însumi îl pun. Putere am Eu ca să -l pun şi putere
am iară şi ca să -l iau. Această poruncă am primit-
o de la Tată l Meu.
10:19 Iară şi s-a fă cut dezbinare între iudei,
pentru cuvintele acestea.
10:20 Ş i mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este
nebun. De ce să -L ascultaţi?
10:21 Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale
unui demonizat. Cum poate un demon să
deschidă ochii orbilor?
10:22 Ş i era atunci la Ierusalim să rbă toarea
înnoirii templului şi era iarnă .
10:23 Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul
lui Solomon.
10:24 Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau:
Pâ nă câ nd ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti
Hristosul, spune-o nouă pe faţă .
10:25 Iisus le-a ră spuns: V-am spus şi nu credeţi.
Lucră rile pe care le fac în numele Tată lui Meu,
acestea mă rturisesc despre Mine.
10:26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi
dintre oile Mele.
10:27 Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le
cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
10:28 Ş i Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în
veac, şi din mâ na Mea nimeni nu le va ră pi.
10:29 Tată l Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare
decâ t toţi, şi nimeni nu poate să le ră pească din
mâ na Tată lui Meu.
10:30 Iar Eu şi Tată l Meu una suntem.
10:31 Iară şi au luat pietre iudeii ca să arunce
asupra Lui.
10:32 Iisus le-a ră spuns: Multe lucruri bune v-
am ară tat vouă de la Tată l Meu. Pentru care din
ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
10:33 I-au ră spuns iudeii: Nu pentru lucru bun
aruncă m cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi
98 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine
Dumnezeu.
10:34 Iisus le-a ră spuns: Nu e scris în Legea
voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
10:35 Dacă i-a numit dumnezei pe aceia că tre
care a fost cuvâ ntul lui Dumnezeu - şi Scriptura
nu poate să fie desfiinţată -
10:36 Despre Cel pe care Tată l L-a sfinţit şi L-a
trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, că ci am spus:
Fiul lui Dumnezeu sunt?
10:37 Dacă nu fac lucră rile Tată lui Meu, să nu
credeţi în Mine.
10:38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în
Mine, credeţi în aceste lucră ri, ca să ştiţi şi să
cunoaşteţi că Tată l este în Mine şi Eu în Tată l.
10:39 Că utau deci iară şi să -L prindă şi Iisus a
scă pat din mâ na lor.
10:40 Ş i a plecat iară şi dincolo de Iordan, în locul
unde Ioan boteza la început, şi a ră mas acolo.
10:41 Ş i mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a
fă cut nici o minune, dar toate câ te Ioan a zis
despre Acesta erau adevă rate.
10:42 Ş i mulţi au crezut în El acolo.
Capitolul 11
11:1 Ş i era bolnav un oarecare Lază r din Betania,
satul Mariei şi al Martei, sora ei.
11:2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe
Domnul şi I-a şters picioarele cu pă rul capului ei,
al că rei frate Lază r era bolnav.
11:3 Deci au trimis surorile la El, zicâ nd:
Doamne, iată , cel pe care îl iubeşti este bolnav.
11:4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este
spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca,
prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slă vească .
11:5 Ş i iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe
Lază r.
11:6 Câ nd a auzit, deci, că este bolnav, atunci a
ră mas două zile în locul în care era.
11:7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să
mergem iară şi în Iudeea.
11:8 Ucenicii I-au zis: Învă ţă torule, acum că utau
iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iară şi Te duci
acolo?
11:9 A ră spuns Iisus: Nu sunt oare două sprezece
ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se
împiedică , pentru că el vede lumina acestei lumi;
11:10 Iar dacă umblă cineva noaptea se
împiedică , pentru că lumina nu este în el.
11:11 A zis acestea, şi după aceea le-a spus:
Lază r, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să -l
trezesc.
11:12 Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a
adormit, se va face bine.
11:13 Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei
credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă .
11:14 Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă :
Lază r a murit.
11:15 Ş i Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-
am fost acolo. Dar să mergem la el.
11:16 Deci a zis Toma, care se numeşte
Geamă nul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi
să murim cu El.
11:17 Deci, venind, Iisus l-a gă sit pus de patru
zile în mormâ nt.
11:18 Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la
cincisprezece stadii.
11:19 Ş i mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi
Maria ca să le mâ ngâ ie pentru fratele lor.
11:20 Deci Marta, câ nd a auzit că vine Iisus, a
ieşit în întâ mpinarea Lui, iar Maria şedea în casă .
11:21 Ş i a zis că tre Iisus: Doamne, dacă ai fi fost
aici, fratele meu n-ar fi murit.
11:22 Dar şi acum ştiu că oricâ te vei cere de la
Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
11:23 Iisus i-a zis: Fratele tă u va învia.
11:24 Marta i-a zis: Ş tiu că va învia la înviere, în
ziua cea de apoi.
11:25 Ş i Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel
ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va tră i.
11:26 Ş i oricine tră ieşte şi crede în Mine nu va
muri în veac. Crezi tu aceasta?
11:27 Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu
eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în
lume.
11:28 Ş i zicâ nd aceasta, s-a dus şi a chemat pe
Maria, sora ei, zicâ ndu-i în taină : Învă ţă torul este
aici şi te cheamă .
11:29 Câ nd a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a
venit la El.
11:30 Ş i Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul
unde Îl întâ mpinase Marta.
11:31 Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o
mâ ngâ iau, vă zâ nd pe Maria că s-a sculat degrabă
99 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
şi a ieşit afară , au mers după ea socotind că a
plecat la mormâ nt, ca să plâ ngă acolo.
11:32 Deci Maria, câ nd a venit unde era Iisus,
vă zâ ndu-L, a că zut la picioarele Lui, zicâ ndu-I:
Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi
murit.
11:33 Deci Iisus, câ nd a vă zut-o plâ ngâ nd şi pe
iudeii care veniseră cu ea plâ ngâ nd şi ei, a
suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
11:34 Ş i a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui:
Doamne, vino şi vezi.
11:35 Ş i a lă crimat Iisus.
11:36 Deci ziceau iudeii: Iată câ t de mult îl
iubea.
11:37 Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare,
Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca
şi acesta să nu moară ?
11:38 Deci suspinâ nd iară şi Iisus întru Sine, a
mers la mormâ nt. Şi era o peşteră şi o piatră era
aşezată pe ea.
11:39 Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui
ră posat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a
patra zi.
11:40 Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei
crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
11:41 Au ridicat deci piatra, iar Iisus Ş i-a ridicat
ochii în sus şi a zis: Pă rinte, Îţi mulţumesc că M-ai
ascultat.
11:42 Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar
pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să
creadă că Tu M-ai trimis.
11:43 Ş i zicâ nd acestea, a strigat cu glas mare:
Lază re, vino afară !
11:44 Ş i a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la
mâ ini cu fâ şii de pâ nză şi faţa lui era înfă şurată
cu mahramă . Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lă saţi-l
să meargă .
11:45 Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la
Maria şi vă zuseră ce a fă cut Iisus au crezut în El.
11:46 Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au
spus cele ce fă cuse Iisus.
11:47 Deci arhiereii şi fariseii au adunat
sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul
Acesta face multe minuni?
11:48 Dacă -L lă să m aşa toţi vor crede în El, şi vor
veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.
11:49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela
era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;
11:50 Nici nu gâ ndiţi că ne este mai de folos să
moară un om pentru popor, decâ t să piară tot
neamul.
11:51 Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind
arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus
avea să moară pentru neam,
11:52 Ş i nu numai pentru neam, ci şi ca să adune
laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împră ştiaţi.
11:53 Deci, din ziua aceea, s-au hotă râ t ca să -L
ucidă .
11:54 De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă
printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut
aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi
acolo a ră mas cu ucenicii Să i.
11:55 Ş i era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din
ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca
să se cură ţească .
11:56 Deci că utau pe Iisus şi, pe câ nd stă teau în
templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va
veni la să rbă toare?
11:57 Iar arhiereii şi fariseii dă duseră porunci,
că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca
să -L prindă .
Capitolul 12
12:1 Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a
venit în Betania, unde era Lază r, pe care îl înviase
din morţi.
12:2 Ş i I-au fă cut acolo cină şi Marta slujea. Iar
Lază r era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă .
12:3 Deci Maria, luâ nd o litră cu mir de nard
curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-
a şters cu pă rul capului ei, iar casa s-a umplut de
mirosul mirului.
12:4 Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii
Lui, care avea să -L vâ ndă , a zis:
12:5 Pentru ce nu s-a vâ ndut mirul acesta cu trei
sute de dinari şi să -i fi dat să racilor?
12:6 Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă
de să raci, ci pentru că era fur şi, avâ nd punga, lua
din ce se punea în ea.
12:7 A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua
îngropă rii Mele l-a pă strat.
12:8 Că pe să raci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveţi totdeauna.
12:27 Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi
zice? Pă rinte, izbă veşte-Mă , de ceasul acesta. Dar
100 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:9 Deci mulţime mare de iudei au aflat că este
acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă
şi pe Lază r pe care-l înviase din morţi.
12:10 Ş i s-au sfă tuit arhiereii ca şi pe Lază r să -l
omoare.
12:11 Că ci, din cauza lui mulţi dintre iudei
mergeau şi credeau în Iisus.
12:12 A doua zi, mulţime multă , care venise la
să rbă toare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
12:13 Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru
întâ mpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvâ ntat
este Cel ce vine întru numele Domnului,
Împă ratul lui Israel!
12:14 Ş i Iisus, gă sind un asin tâ nă r, a şezut pe el,
precum este scris:
12:15 "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împă ratul
tă u vine, şezâ nd pe mâ nzul asinei".
12:16 Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la
început, dar câ nd S-a preaslă vit Iisus, atunci şi-au
adus aminte că acestea I le-au fă cut Lui.
12:17 Deci da mă rturie mulţimea care era cu El,
câ nd l-a strigat pe Lază r din mormâ nt şi l-a înviat
din morţi.
12:18 De aceea L-a şi întâ mpinat mulţimea,
pentru că auzise că El a fă cut minunea aceasta.
12:19 Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic
nu folosiţi! Iată , lumea s-a dus după El.
12:20 Ş i erau nişte elini din cei ce se suiseră să se
închine la să rbă toare.
12:21 Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din
Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicâ nd: Doamne,
voim să vedem pe Iisus.
12:22 Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei
şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
12:23 Iar Iisus le-a ră spuns, zicâ nd: A venit
ceasul ca să fie preaslă vit Fiul Omului.
12:24 Adevă rat, adevă rat zic vouă că dacă
gră untele de grâ u, câ nd cade în pă mâ nt, nu va
muri, ră mâ ne singur; iar dacă va muri, aduce
multă roadă .
12:25 Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar
cel ce îşi ură şte sufletul în lumea aceasta îl va
pă stra pentru viaţa veşnică .
12:26 Dacă -Mi slujeşte cineva, să -Mi urmeze, şi
unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă -
Mi slujeşte cineva, Tată l Meu îl va cinsti.
pentru aceasta am venit în ceasul acesta.
12:28 Pă rinte, preaslă veşte-Ţ i numele! Atunci a
venit glas din cer: Şi L-am preaslă vit şi iară şi Îl
voi preaslă vi.
12:29 Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost
tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit!
12:30 Iisus a ră spuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a
fă cut glasul acesta, ci pentru voi.
12:31 Acum este judecata acestei lumi; acum
stă pâ nitorul lumii acesteia va fi aruncat afară .
12:32 Iar Eu, câ nd Mă voi înă lţa de pe pă mâ nt, îi
voi trage pe toţi la Mine.
12:33 Iar aceasta zicea, ară tâ nd cu ce moarte
avea să moară .
12:34 I-a ră spuns deci mulţimea: Noi am auzit
din Lege că Hristosul ră mâ ne în veac; şi cum zici
Tu că Fiul Omului trebuie să fie înă lţat? Cine este
acesta, Fiul Omului?
12:35 Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme
Lumina este cu voi. Umblaţi câ t aveţi Lumina ca
să nu vă prindă întunericul. Că ci cel ce umblă în
întuneric nu ştie unde merge.
12:36 Câ t aveţi Lumina, credeţi în Lumină , ca să
fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi,
plecâ nd, S-a ascuns de ei.
12:37 Ş i, deşi a fă cut atâ tea minuni înaintea lor,
ei tot nu credeau în El,
12:38 Ca să se împlinească cuvâ ntul proorocului
Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în
ceea ce a auzit de la noi? Ş i braţul Domnului cui s- 13:3 Iisus, ştiind că Tată l I-a dat Lui toate în
a descoperit?"
12:39 De aceea nu puteau să creadă , că iară şi a
zis Isaia:
12:40 "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor,
ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima
şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să -i vindec"
12:41 Acestea a zis Isaia, câ nd a vă zut slava Lui
şi a gră it despre El.
12:42 Totuşi şi dintre că petenii mulţi au crezut
în El, dar nu mă rturiseau din pricina fariseilor, ca 13:7 A ră spuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu
să nu fie izgoniţi din sinagogă ;
12:43 Că ci au iubit slava oamenilor mai mult
decâ t slava lui Dumnezeu.
12:44 Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în
Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe
Mine.
13:11 Că ştia pe cel ce avea să -L vâ ndă ; de aceea 13:12 După ce le-a spă lat picioarele şi Ş i-a luat
a zis: Nu toţi sunteţi curaţi.
101 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:45 Ş i cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce
M-a trimis pe Mine.
12:46 Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce
crede în Mine să nu ră mâ nă întuneric.
12:47 Ş i dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le
pă zeşte, nu Eu îl judec; că ci n-am venit ca să
judec lumea ci ca să mâ ntuiesc lumea.
12:48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu
primeşte cuvintele Mele are judecă tor ca să -l
judece: cuvâ ntul pe care l-am spus acela îl va
judeca în ziua cea de apoi.
12:49 Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci
Tată l care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce
să spun şi ce să vorbesc.
12:50 Ş i ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică .
Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie
Tată l, aşa vorbesc.
Capitolul 13
13:1 Iar înainte de să rbă toarea Paştilor, ştiind
Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea
aceasta la Tată l, iubind pe ai Să i cei din lume,
pâ nă la sfâ rşit i-a iubit.
13:2 Ş i fă câ ndu-se Cină , şi diavolul punâ nd în
inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să -l
vâ ndă ,
mâ ini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu
merge,
13:4 S-a sculat de la Cină , S-a dezbră cat de haine
şi, luâ nd un ştergar, S-a încins cu el.
13:5 După aceea a turnat apă în vasul de spă lat şi
a început să spele picioarele ucenicilor şi să le
şteargă cu ştergarul cu care era încins.
13:6 A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis:
Doamne, oare Tu să -mi speli mie picioarele?
nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta.
13:8 Petru I-a zis: Nu-mi vei spă la picioarele în
veac. Iisus i-a ră spuns: Dacă nu te voi spă la, nu ai
parte de Mine.
13:9 Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală -mi nu
numai picioarele mele, ci şi mâ inile şi capul.
13:10 Iisus i-a zis: Cel ce a fă cut baie n-are
nevoie să -i fie spă late decâ t picioarele, că ci este
curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi.
hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi
ce v-am fă cut Eu? 13:29 Că ci unii socoteau, deoarece Iuda avea
13:13 Voi Mă numiţi pe Mine: Învă ţă torul şi punga, că lui îi zice Iisus: Cumpă ră cele de care
Domnul, şi bine ziceţi, că ci sunt. avem de trebuinţă la să rbă toare, sau să dea ceva
13:14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învă ţă torul, v-am să racilor.
spă lat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să ca 13:30 Deci după ce a luat acela bucă ţica de pâ ine,
să spă laţi picioarele unii altora; a ieşit numaidecâ t. Ş i era noapte.
13:15 Că v-am dat vouă pildă , ca, precum v-am 13:31 Ş i câ nd a ieşit el, Iisus a zis: Acum a fost
fă cut Eu vouă , să faceţi şi voi. preaslă vit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost
13:16 Adevă rat, zic vouă : Nu este sluga mai mare preaslă vit întru El.
decâ t stă pâ nul să u, nici solul mai mare decâ t cel 13:32 Iar dacă Dumnezeu a fost preaslă vit întru
ce l-a trimis pe el. El, şi Dumnezeu Îl va preaslă vi întru El şi îndată Îl
13:17 Câ nd ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le va preaslă vi.
veţi face. 13:33 Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă
13:18 Nu zic despre voi toţi; că ci Eu ştiu pe cei veţi că uta, dar, după cum am spus iudeilor - că
pe care i-am ales. Ci ca să se împlinească unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă spun vouă
Scriptura: "Cel ce mă nâ ncă pâ inea cu Mine a acum.
ridicat că lcâ iul împotriva Mea". 13:34 Poruncă nouă dau vouă : Să vă iubiţi unul
13:19 De acum vă spun vouă , înainte de a fi pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să
aceasta, ca să credeţi, câ nd se va îndeplini, că Eu vă iubiţi unul pe altul.
sunt. 13:35 Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi
13:20 Adevă rat, adevă rat zic vouă : Cel care ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de
primeşte pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine alţii.
Mă primeşte; iar cine Mă primeşte pe Mine 13:36 Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde
primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Te duci? Ră spuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu
13:21 Iisus, zicâ nd acestea, S-a tulburat cu duhul poţi să urmezi Mie acum, dar mai tâ rziu Îmi vei
şi a mă rturisit şi a zis: Adevă rat, adevă rat zic urma.
vouă că unul dintre voi Mă va vinde. 13:37 Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să
13:22 Deci ucenicii se uitau unii la alţii, urmez Ţ ie acum? Sufletul meu îl voi da pentru
nedumerindu-se despre cine vorbeşte. Tine.
13:23 Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus 13:38 Iisus i-a ră spuns: Vei pune sufletul tă u
unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus. pentru Mine? Adevă rat, adevă rat zic ţie că nu va
câ nta cocoşul, pâ nă ce nu te vei lepă da de Mine
13:24 Deci Simon Petru i-a fă cut semn acestuia şi de trei ori!
i-a zis: Întreabă cine este despre care vorbeşte.
13:25 Ş i că zâ nd acela astfel la pieptul lui Iisus, I-
a zis: Doamne, cine este?
Capitolul 14
13:26 Iisus i-a ră spuns: Acela este, că ruia Eu, 14:1 Să nu se tulbure inima voastră ; credeţi în
întingâ nd bucă ţica de pâ ine, i-o voi da. Ş i Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
întingâ nd bucă ţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul
14:2 În casa Tată lui Meu multe locaşuri sunt. Iar
lui Simon Iscarioteanul.
de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gă tesc loc.
13:27 Ş i după îmbucă tură a intrat satana în el.
14:3 Ş i dacă Mă voi duce şi vă voi gă ti loc, iară şi
Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curâ nd.
voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde
13:28 Dar nimeni din cei care şedeau la masă n-a sunt Eu.
înţeles pentru ce i-a zis aceasta.
14:4 Ş i unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
14:5 Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci;
şi cum putem şti calea?
14:6 Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevă rul şi Viaţa.
Nimeni nu vine la Tată l Meu decâ t prin Mine.
14:7 Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tată l Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe
102 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
El şi L-aţi şi vă zut.
14:8 Filip I-a zis: Doamne, arată -ne nouă pe Tată l
şi ne este de ajuns.
14:9 Iisus i-a zis: De atâ ta vreme sunt cu voi şi nu
M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vă zut pe Mine a
vă zut pe Tată l. Cum zici tu: Arată -ne pe Tată l?
14:10 Nu crezi tu că Eu sunt întru Tată l şi Tată l
este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le
vorbesc de la Mine, ci Tată l - Care ră mâ ne întru
Mine - face lucră rile Lui.
14:11 Credeţi Mie că Eu sunt întru Tată l şi Tată l
întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucră rile
acestea.
14:12 Adevă rat, adevă rat zic vouă : cel ce crede
în Mine va face şi el lucră rile pe care le fac Eu şi
mai mari decâ t acestea va face, pentru că Eu Mă
duc la Tată l.
14:13 Ş i orice veţi cere întru numele Meu, aceea
voi face, ca să fie slă vit Tată l întru Fiul.
14:14 Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi
face.
14:15 De Mă iubiţi, pă ziţi poruncile Mele.
14:16 Ş i Eu voi ruga pe Tată l şi alt Mâ ngâ ietor vă
va da vouă ca să fie cu voi în veac,
14:17 Duhul Adevă rului, pe Care lumea nu poate
să -L primească , pentru că nu-L vede, nici nu-L
cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că ră mâ ne la voi şi în
voi va fi!
14:18 Nu vă voi lă sa orfani: voi veni la voi.
14:19 Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai
vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt
viu şi voi veţi fi vii.
14:20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt
întru Tată l Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
14:21 Cel ce are poruncile Mele şi le pă zeşte,
acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte
pe Mine va fi iubit de Tată l Meu şi-l voi iubi şi Eu
şi Mă voi ară ta lui.
14:22 I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce
este că ai să Te ară ţi nouă , şi nu lumii?
14:23 Iisus a ră spuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte
cineva, va pă zi cuvâ ntul Meu, şi Tată l Meu îl va
iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.
14:24 Cel ce nu Mă iubeşte nu pă zeşte cuvintele
Mele. Dar cuvâ ntul pe care îl auziţi nu este al
Meu, ci al Tată lui care M-a trimis.
103 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:25 Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
14:26 Dar Mâ ngâ ietorul, Duhul Sfâ nt, pe Care-L
va trimite Tată l, în numele Meu, Acela vă va
învă ţa toate şi vă va aduce aminte despre toate
cele ce v-am spus Eu.
14:27 Pace vă las vouă , pacea Mea o dau vouă , nu
precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure
inima voastră , nici să se înfricoşeze.
14:28 Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni
la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la
Tată l, pentru că Tată l este mai mare decâ t Mine.
14:29 Ş i acum v-am spus acestea înainte de a se
întâ mpla, ca să credeţi câ nd se vor întâ mpla.
14:30 Nu voi mai vorbi multe cu voi, că ci vine
stă pâ nitorul acestei lumi şi el nu are nimic în
Mine;
14:31 Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe
Tată l şi precum Tată l Mi-a poruncit aşa fac.
Sculaţi-vă , să mergem de aici.
Capitolul 15
15:1 Eu sunt viţa cea adevă rată şi Tată l Meu este
lucră torul.
15:2 Orice mlă diţă care nu aduce roadă întru
Mine, El o taie; şi orice mlă diţă care aduce roadă ,
El o cură ţeşte, ca mai multă roadă să aducă .
15:3 Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvâ ntul pe
care vi l-am spus.
15:4 Ră mâ neţi în Mine şi Eu în voi. Precum
mlă diţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă
nu ră mâ ne în viţă , tot aşa nici voi, dacă nu
ră mâ neţi în Mine.
15:5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlă diţele. Cel ce
ră mâ ne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă
multă , că ci fă ră Mine nu puteţi face nimic.
15:6 Dacă cineva nu ră mâ ne în Mine se aruncă
afară ca mlă diţa şi se usucă ; şi le adună şi le
aruncă în foc şi ard.
15:7 Dacă ră mâ neţi întru Mine şi cuvintele Mele
ră mâ n în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă .
15:8 Întru aceasta a fost slă vit Tată l Meu, ca să
aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.
15:9 Precum M-a iubit pe Mine Tată l, aşa v-am
iubit şi Eu pe voi; ră mâ neţi întru iubirea Mea.
15:10 Dacă pă ziţi poruncile Mele, veţi ră mâ ne
întru iubirea Mea după cum şi Eu am pă zit
poruncile Tată lui Meu şi ră mâ n întru iubirea Lui.
15:11 Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să
fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină .
15:12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi
unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
15:13 Mai mare dragoste decâ t aceasta nimeni
nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii
să i.
15:14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea
ce vă poruncesc.
15:15 De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu
ştie ce face stă pâ nul să u, ci v-am numit pe voi
prieteni, pentru că toate câ te am auzit de la Tată l
Meu vi le-am fă cut cunoscute.
15:16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales
pe voi şi v-am râ nduit să mergeţi şi roadă să
aduceţi, şi roada voastră să ră mâ nă , ca Tată l să
vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
15:17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe
altul.
15:18 Dacă vă ură şte pe voi lumea, să ştiţi că pe
Mine mai înainte decâ t pe voi M-a urâ t.
15:19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este
al să u; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-
am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă
ură şte.
15:20 Aduceţi-vă aminte de cuvâ ntul pe care vi l-
am spus: Nu este sluga mai mare decâ t stă pâ nul
să u. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni; dacă au pă zit cuvâ ntul Meu, şi pe al
vostru îl vor pă zi.
15:21 Iar toate acestea le vor face vouă din cauza
numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a
trimis.
15:22 De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, pă cat
nu ar avea; dar acum n-au cuvâ nt de
dezvinovă ţire pentru pă catul lor.
15:23 Cel ce Mă ură şte pe Mine, ură şte şi pe
Tată l Meu.
15:24 De nu aş fi fă cut între ei lucruri pe care
nimeni altul nu le-a fă cut pă cat nu ar avea; dar
acum M-au şi vă zut şi M-au urâ t şi pe Mine şi pe
Tată l Meu.
15:25 Dar (aceasta), ca să se împlinească
cuvâ ntul cel scris în Legea lor: "M-au urâ t pe
nedrept".
15:26 Iar câ nd va veni Mâ ngâ ietorul, pe Care Eu
Îl voi trimite vouă de la Tată l, Duhul Adevă rului,
Care de la Tată l purcede, Acela va mă rturisi
despre Mine.
104 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:27 Ş i voi mă rturisiţi, pentru că de la început
sunteţi cu Mine.
Capitolul 16
16:1 Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.
16:2 Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine
ceasul câ nd tot cel ce vă va ucide să creadă că
aduce închinare lui Dumnezeu.
16:3 Ş i acestea le vor face, pentru că n-au
cunoscut nici pe Tată l, nici pe Mine.
16:4 Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi
aminte de ele, câ nd va veni ceasul lor, că Eu vi le-
am spus. Ş i acestea nu vi le-am spus de la
început, fiindcă eram cu voi.
16:5 Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi
nimeni dintre voi nu întreabă : Unde Te duci?
16:6 Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a
umplut inima voastră .
16:7 Dar Eu vă spun adevă rul: Vă este de folos ca
să mă duc Eu. Că ci dacă nu Mă voi duce,
Mâ ngâ ietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi
duce, Îl voi trimite la voi.
16:8 Ş i El, venind, va vă di lumea de pă cat şi de
dreptate şi de judecată .
16:9 De pă cat, pentru că ei nu cred în Mine;
16:10 De dreptate, pentru că Mă duc la Tată l
Meu şi nu Mă veţi mai vedea;
16:11 Ş i de judecată , pentru că stă pâ nitorul
acestei lumi a fost judecat.
16:12 Încă multe am a vă spune, dar acum nu
puteţi să le purtaţi.
16:13 Iar câ nd va veni Acela, Duhul Adevă rului,
vă va că lă uzi la tot adevă rul; că ci nu va vorbi de
la Sine, ci toate câ te va auzi va vorbi şi cele
viitoare vă va vesti.
16:14 Acela Mă va slă vi, pentru că din al Meu va
lua şi vă va vesti.
16:15 Toate câ te are Tată l ale Mele sunt; de
aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă .
16:16 Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iară şi
puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la
Tată l.
16:17 Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei:
Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi
mai vedea, şi iară şi puţin şi Mă veţi vedea, şi că
Mă duc la Tată l?
16:18 Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin?
Nu ştim ce zice.
16:19 Ş i a cunoscut Iisus că voiau să -L întrebe şi
le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că
am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iară şi
puţin şi Mă veţi vedea?
16:20 Adevă rat, adevă rat zic vouă că voi veţi
plâ nge şi vă veţi tâ ngui, iar lumea se va bucura.
Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va
preface în bucurie.
16:21 Femeia, câ nd e să nască , se întristează ,
fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a nă scut
copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru
bucuria că s-a nă scut om în lume.
16:22 Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iară şi vă
voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria
voastră nimeni nu o va lua de la voi.
16:23 Ş i în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic.
Adevă rat, adevă rat zic vouă : Orice veţi cere de la
Tată l în numele Meu El vă va da.
16:24 Pâ nă acum n-aţi cerut nimic în numele
Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie
deplină .
16:25 Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine
ceasul câ nd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă
vă voi vesti despre Tată l.
16:26 În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi
nu vă zic că voi ruga pe Tată l pentru voi,
16:27 Că ci Însuşi Tată l vă iubeşte pe voi, fiindcă
voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la
Dumnezeu am ieşit.
16:28 Ieşit-am de la Tată l şi am venit în lume;
iară şi las lumea şi Mă duc la Tată l.
16:29 Au zis ucenicii Să i: Iată acum vorbeşti pe
faţă şi nu spui nici o pildă .
16:30 Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie
ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai
ieşit de la Dumnezeu.
16:31 Iisus le-a ră spuns: Acum credeţi?
16:32 Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă
risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lă saţi
singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tată l este
cu Mine.
16:33 Acestea vi le-am gră it, ca întru Mine pace
să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar
îndră zniţi. Eu am biruit lumea.
Capitolul 17
17:18 Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
105 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
17:1 Acestea a vorbit Iisus şi, ridicâ nd ochii Să i la
cer, a zis: Pă rinte, a venit ceasul! Preaslă veşte pe
Fiul Tă u, ca şi Fiul să Te preaslă vească .
17:2 Precum I-ai dat stă pâ nire peste tot trupul,
ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care
Tu i-ai dat Lui.
17:3 Ş i aceasta este viaţa veşnică : Să Te cunoască
pe Tine, singurul Dumnezeu adevă rat, şi pe Iisus
Hristos pe Care L-ai trimis.
17:4 Eu Te-am preaslă vit pe Tine pe pă mâ nt;
lucrul pe care Mi l-ai dat să -l fac, l-am să vâ rşit.
17:5 Ş i acum, preaslă veşte-Mă Tu, Pă rinte, la
Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine,
mai înainte de a fi lumea.
17:6 Ară tat-am numele Tă u oamenilor pe care
Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tă i erau şi Mie Mi i-ai
dat şi cuvâ ntul Tă u l-au pă zit.
17:7 Acum au cunoscut că toate câ te Mi-ai dat
sunt de la Tine;
17:8 Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-
am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu
adevă rat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu
M-ai trimis.
17:9 Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume
Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tă i
sunt.
17:10 Ş i toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale
sunt ale Mele şi M-am preaslă vit întru ei.
17:11 Ş i Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume
sunt şi Eu vin la Tine. Pă rinte Sfinte, pă zeşte-i în
numele Tă u, în care Mi i-ai dat, ca să fie una
precum suntem şi Noi.
17:12 Câ nd eram cu ei în lume, Eu îi pă zeam în
numele Tă u, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pă zit şi
n-a pierit nici unul dintre ei, decâ t fiul pierză rii,
ca să se împlinească Scriptura.
17:13 Iar acum, vin la Tine şi acestea le gră iesc în
lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
17:14 Eu le-am dat cuvâ ntul Tă u, şi lumea i-a
urâ t, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu
sunt din lume.
17:15 Nu Mă rog ca să -i iei din lume, ci ca să -i
pă zeşti pe ei de cel viclean.
17:16 Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu
sunt din lume.
17:17 Sfinţeşte-i pe ei întru adevă rul Tă u;
cuvâ ntul Tă u este adevă rul.
17:19 Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi,
ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevă r.
17:20 Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi
pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvâ ntul
lor,
17:21 Ca toţi să fie una, după cum Tu, Pă rinte,
întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi
să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
17:22 Ş i slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o
lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
17:23 Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie
desă vâ rşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că
Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai
iubit pe Mine.
17:24 Pă rinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie
împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca
să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că
Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea
lumii.
17:25 Pă rinte drepte, lumea pe Tine nu te-a
cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au
cunoscut că Tu M-ai trimis.
17:26 Ş i le-am fă cut cunoscut numele Tă u şi-l voi
face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să
fie în ei şi Eu în ei.
Capitolul 18
18:1 Zicâ nd acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Lui
dincolo de pâ râ ul Cedrilor, unde era o gră dină , în
care a intrat El şi ucenicii Să i.
18:2 Iar Iuda vâ nză torul cunoştea acest loc,
pentru că adesea Iisus şi ucenicii Să i se adunau
acolo.
18:3 Deci Iuda, luâ nd oaste şi slujitori, de la
arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu
fă clii şi cu arme.
18:4 Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină
asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine că utaţi?
18:5 Ră spuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El
le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vâ nză torul era şi el cu
ei.
18:6 Atunci câ nd le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat
înapoi şi au că zut la pă mâ nt.
18:7 Ş i iară şi i-a întrebat: Pe cine că utaţi? Iar ei
au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
18:24 Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa
arhiereul.
106 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
18:8 Ră spuns-a Iisus: V-am spus că Eu sunt. Deci,
dacă Mă că utaţi pe Mine, lă saţi pe aceştia să se
ducă ;
18:9 Ca să se împlinească cuvâ ntul pe care l-a
spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut
pe nici unul.
18:10 Dar Simon-Petru, avâ nd sabie, a scos-o şi a
lovit pe sluga arhiereului şi i-a tă iat urechea
dreaptă ; iar numele slugii era Malhus.
18:11 Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în
teacă . Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat
Tată l?
18:12 Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii
iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat.
18:13 Ş i L-au dus întâ i la Anna, că ci era socrul lui
Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
18:14 Ş i Caiafa era cel ce sfă tuise pe iudei că este
de folos să moară un om pentru popor.
18:15 Ş i Simon-Petru şi un alt ucenic mergeau
după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut
arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea
arhiereului;
18:16 Iar Petru a stat la poartă , afară . Deci a ieşit
celă lalt ucenic, care era cunoscut arhiereului, şi a
vorbit cu portă reasa şi a bă gat pe Petru
înă untru.
18:17 Deci slujnica portă reasă i-a zis lui Petru:
Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Omului
acestuia? Acela a zis: Nu sunt.
18:18 Iar slugile şi slujitorii fă cuseră foc, şi
stă teau şi se încă lzeau, că era frig, şi era cu ei şi
Petru, stâ nd şi încă lzindu-se.
18:19 Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre
ucenicii Lui şi despre învă ţă tura Lui.
18:20 Iisus i-a ră spuns: Eu am vorbit pe faţă
lumii; Eu am învă ţat întotdeauna în sinagogă şi în
templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am
vorbit în ascuns.
18:21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei
ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am
spus Eu.
18:22 Ş i zicâ nd El acestea, unul din slujitorii,
care era de faţă , I-a dat lui Iisus o palmă , zicâ nd:
Aşa ră spunzi Tu arhiereului?
18:23 Iisus i-a ră spuns: Dacă am vorbit ră u,
dovedeşte ce este ră u, iar dacă am vorbit bine, de
ce Mă baţi?
18:25 Iar Simon-Petru stă tea şi se încă lzea. Deci i-
au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-
a lepă dat şi a zis: Nu sunt. 18:40 Deci au strigat iară şi, zicâ nd: Nu pe Acesta,
18:26 Una din slugile arhiereului, care era rudă ci pe Baraba. Iar Baraba era tâ lhar.
cu cel că ruia Petru îi tă iase urechea, a zis: Nu te-
am vă zut eu pe tine, în gră dină , cu El? Capitolul 19
18:27 Ş i iară şi s-a lepă dat Petru şi îndată a
câ ntat cocoşul. 19:1 Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a
18:28 Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la biciuit.
pretoriu; şi era dimineaţă . Şi ei n-au intrat în 19:2 Ş i ostaşii, împletind cunună din spini, I-au
pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mă nâ nce pus-o pe cap şi L-au îmbră cat cu o mantie
Paştile. purpurie.
18:29 Deci Pilat a ieşit la ei, afară , şi le-a zis: Ce
19:3 Ş i veneau că tre El şi ziceau: Bucură -te,
învinuire aduceţi Omului Acestuia? regele iudeilor! Ş i-I dă deau palme.
18:30 Ei au ră spuns şi i-au zis: Dacă Acesta n-ar 19:4 Ş i Pilat a ieşit iară şi afară şi le-a zis: Iată vi-L
fi ră ufă că tor, nu ţi L-am fi dat ţie. aduc pe El afară , ca să ştiţi că nu gă sesc în El nici
18:31 Deci le-a zis Pilat: Luaţi-L voi şi judecaţi-L o vină .
după legea voastră . Iudeii însă i-au ră spuns: 19:5 Deci a ieşit Iisus afară , purtâ nd cununa de
Nouă nu ne este îngă duit să omorâ m pe nimeni; spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată
18:32 Ca să se împlinească cuvâ ntul lui Iisus, pe Omul!
care îl spusese, însemnâ nd cu ce moarte avea să 19:6 Câ nd L-au vă zut deci arhiereii şi slujitorii au
moară . strigat, zicâ nd: Ră stigneşte-L! Ră stigneşte-L! Zis-
18:33 Deci Pilat a intrat iară şi în pretoriu şi a a lor Pilat: Luaţi-L voi şi ră stigniţi-L, că ci eu nu-I
chemat pe Iisus şi I-a zis: Tu eşti regele iudeilor? gă sesc nici o vină .
18:34 Ră spuns-a Iisus: De la tine însuţi zici 19:7 Iudeii i-au ră spuns: Noi avem lege şi după
aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine? legea noastră El trebuie să moară , că S-a fă cut pe
Sine Fiu al lui Dumnezeu.
18:35 Pilat a ră spuns: Nu cumva sunt iudeu eu?
Poporul Tă u şi arhiereii Te-au predat mie. Ce ai 19:8 Deci, câ nd a auzit Pilat acest cuvâ nt, mai
fă cut? mult s-a temut.
18:36 Iisus a ră spuns: Împă ră ţia Mea nu este din 19:9 Ş i a intrat iară şi în pretoriu şi I-a zis lui
lumea aceasta. Dacă împă ră ţia Mea ar fi din Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un
lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu ră spuns.
fiu predat iudeilor. Dar acum împă ră ţia Mea nu 19:10 Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu
este de aici. ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să
18:37 Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împă rat? Te ră stignesc?
Ră spuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împă rat. Eu 19:11 Iisus a ră spuns: N-ai avea nici o putere
spre aceasta M-am nă scut şi pentru aceasta am asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De
venit în lume, ca să dau mă rturie pentru adevă r; aceea cel ce M-a predat ţie mai mare pă cat are.
oricine este din adevă r ascultă glasul Meu. 19:12 Pentru aceasta, Pilat că uta să -L elibereze;
18:38 Pilat I-a zis: Ce este adevă rul? Ş i zicâ nd iar iudeii strigau zicâ nd: Dacă Îl eliberezi pe
aceasta, a ieşit iară şi la iudei şi le-a zis: Eu nu Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se
gă sesc în El nici o vină ; face pe sine împă rat este împotriva Cezarului.
18:39 Dar este la voi obiceiul ca la Paşti să vă 19:13 Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a
eliberez pe unul. Voiţi deci să vă eliberez pe dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de
regele iudeilor? judecată , în locul numit pardosit cu pietre, iar
evreieşte Gabbata.
19:14 Ş i era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea
ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împă ratul vostru.
19:15 Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L!
Ră stigneşte-L! Pilat le-a zis: Să ră stignesc pe
Împă ratul vostru? Arhiereii au ră spuns: Nu avem împă rat decâ t pe Cezarul.
107 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
19:16 Atunci L-a predat lor ca să fie ră stignit. Ş i mare ziua sâ mbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le
ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie ră stignit. zdrobească fluierele picioarelor şi să -i ridice.
19:17 Ş i ducâ ndu-Ş i crucea, a ieşit la locul ce se 19:32 Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele
cheamă al Că pă ţâ nii, care evreieşte se zice celui dintâ i şi ale celuilalt, care era ră stignit
Golgota, împreună cu el.
19:18 Unde L-au ră stignit, şi împreună cu El pe 19:33 Dar venind la Iisus, dacă au vă zut că deja
alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. murise, nu I-au zdrobit fluierele.
19:19 Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra 19:34 Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta
Crucii. Ş i era scris: Iisus Nazarineanul, Împă ratul Lui şi îndată a ieşit sâ nge şi apă .
iudeilor! 19:35 Ş i cel ce a vă zut a mă rturisit şi mă rturia lui
19:20 Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, e adevă rată ; şi acela ştie că spune adevă rul, ca şi
că ci locul unde a fost ră stignit Iisus era aproape voi să credeţi.
de cetate. Ş i era scris: evreieşte, latineşte şi 19:36 Că ci s-au fă cut acestea, ca să se
greceşte. împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un
19:21 Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu os".
scrie: Împă ratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt 19:37 Ş i iară şi altă Scriptură zice: "Vor privi la
Împă ratul iudeilor. Acela pe care L-au împuns".
19:22 Pilat a ră spuns: Ce am scris, am scris. 19:38 După acestea Iosif din Arimateea, fiind
19:23 După ce au ră stignit pe Iisus, ostaşii au ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica
luat hainele Lui şi le-au fă cut patru pă rţi, fiecă rui iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui
ostaş câ te o parte, şi că maşa. Dar că maşa era fă ră Iisus. Ş i Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat
cusă tură , de sus ţesută în întregime. trupul Lui.
19:24 Deci au zis unii că tre alţii: Să n-o sfâ şiem, 19:39 Ş i a venit şi Nicodim, cel care venise la El
ci să aruncă m sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să mai înainte noaptea, aducâ nd ca la o sută de litre
se împlinească Scriptura care zice: "Împă rţit-au de amestec de smirnă şi aloe.
hainele Mele loruşi, şi pentru că maşa Mea au 19:40 Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au
aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au fă cut. înfă şurat în giulgiu cu miresme, precum este
19:25 Ş i stă teau, lâ ngă crucea lui Iisus, mama Lui obiceiul de înmormâ ntare la iudei.
şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria 19:41 Iar în locul unde a fost ră stignit era o
Magdalena. gră dină , şi în gră dină un mormâ nt nou, în care nu
19:26 Deci Iisus, vă zâ nd pe mama Sa şi pe mai fusese nimeni îngropat.
ucenicul pe care Îl iubea stâ nd ală turi, a zis 19:42 Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-
mamei Sale: Femeie, iată fiul tă u! au pus pe Iisus, pentru că mormâ ntul era
19:27 Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Ş i din aproape.
ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
19:28 După aceea, ştiind Iisus că toate s-au Capitolul 20
să vâ rşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a
zis: Mi-e sete. 20:1 Iar în ziua întâ ia a să ptă mâ nii (duminica),
19:29 Ş i era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Maria Magdalena a venit la mormâ nt dis-de-
Îl loviseră , punâ nd în vâ rful unei trestii de isop dimineaţă , fiind încă întuneric, şi a vă zut piatra
un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. ridicată de pe mormâ nt.
19:30 Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: 20:2 Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la
Să vâ rşitu-s-a. Ş i plecâ ndu-Ş i capul, Ş i-a dat celă lalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au
duhul. luat pe Domnul din mormâ nt şi noi nu ştim unde
19:31 Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu L-au pus.
ră mâ nă trupurile sâ mbă ta pe cruce, că ci era 20:3 Deci a ieşit Petru şi celă lalt ucenic şi veneau
la mormâ nt.
20:4 Ş i cei doi alergau împreună , dar celă lalt a sosit cel dintâ i la mormâ nt.
ucenic, alergâ nd înainte, mai repede decâ t Petru, 20:5 Ş i, aplecâ ndu-se, a vă zut giulgiurile puse jos,
108 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
dar n-a intrat. 20:21 Ş i Iisus le-a zis iară şi: Pace vouă ! Precum
20:6 A sosit şi Simon-Petru, urmâ nd după el, şi a M-a trimis pe Mine Tată l, vă trimit şi Eu pe voi.
intrat în mormâ nt şi a vă zut giulgiurile puse jos, 20:22 Ş i zicâ nd acestea, a suflat asupra lor şi le-a
20:7 Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu zis: Luaţi Duh Sfâ nt;
era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfă şurată , la 20:23 Că rora veţi ierta pă catele, le vor fi iertate
o parte, într-un loc. şi că rora le veţi ţine, vor fi ţinute.
20:8 Atunci a intrat şi celă lalt ucenic care sosise 20:24 Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel
întâ i la mormâ nt, şi a vă zut şi a crezut. numit Geamă nul, nu era cu ei câ nd a venit Iisus.
20:9 Că ci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia 20:25 Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am vă zut pe
să învieze din morţi. Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în
20:10 Ş i s-au dus ucenicii iară şi la ai lor. mâ inile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
20:11 Iar Maria stă tea afară lâ ngă mormâ nt degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi
plâ ngâ nd. Ş i pe câ nd plâ ngea, s-a aplecat spre pune mâ na mea în coasta Lui, nu voi crede.
mormâ nt. 20:26 Ş i după opt zile, ucenicii Lui erau iară şi
20:12 Ş i a vă zut doi îngeri în veşminte albe înă untru, şi Toma, împreună cu ei. Ş i a venit Iisus,
şezâ nd, unul că tre cap şi altul că tre picioare, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace
unde ză cuse trupul lui Iisus. vouă !
20:13 Ş i aceia i-au zis: Femeie, de ce plâ ngi? Pe 20:27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tă u
cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu încoace şi vezi mâ inile Mele şi adu mâ na ta şi o
şi nu ştiu unde L-au pus. pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci
credincios.
20:14 Zicâ nd acestea, ea s-a întors cu faţa şi a
vă zut pe Iisus stâ nd, dar nu ştia că este Iisus. 20:28 A ră spuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi
Dumnezeul meu!
20:15 Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plâ ngi? Pe cine
cauţi? Ea, crezâ nd că este gră dinarul, I-a zis: 20:29 Iisus I-a zis: Pentru că M-ai vă zut ai crezut.
Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai Fericiţi cei ce n-au vă zut şi au crezut!
pus şi eu Îl voi ridica. 20:30 Deci şi alte multe minuni a fă cut Iisus
20:16 Iisus i-a zis: Maria! Întorcâ ndu-se, aceea I- înaintea ucenicilor Să i, care nu sunt scrise în
a zis evreieşte: Rabuni! (adică , Învă ţă torule) cartea aceasta.
20:17 Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, că ci încă 20:31 Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus
nu M-am suit la Tată l Meu. Mergi la fraţii Mei şi le este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezâ nd, să
spune: Mă sui la Tată l Meu şi Tată l vostru şi la aveţi viaţă în numele Lui.
Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
20:18 Ş i a venit Maria Magdalena vestind Capitolul 21
ucenicilor că a vă zut pe Domnul şi acestea i-a zis
ei. 21:1 După acestea, Iisus S-a ară tat iară şi
ucenicilor la Marea Tiberiadei, şi S-a ară tat aşa:
20:19 Ş i fiind seară , în ziua aceea, întâ ia a
să ptă mâ nii (duminica), şi uşile fiind încuiate, 21:2 Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel
unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a numit Geamă nul, şi Natanael, cel din Cana
venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii
vouă ! Lui.
20:20 Ş i zicâ nd acestea, le-a ară tat mâ inile şi 21:3 Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Ş i
coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vă zâ nd pe i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Ş i au ieşit şi s-au
Domnul. suit în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins
nimic.
21:4 Iar fă câ ndu-se dimineaţă , Iisus a stat la
ţă rm; dar ucenicii n-au ştiut că este Iisus.
21:5 Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi
ceva de mâ ncare? Ei I-au ră spuns: Nu.
21:6 Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a coră biei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi
109 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.
21:7 Ş i a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l
iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru,
auzind că este Domnul, şi-a încins haina, că ci era
dezbră cat, şi s-a aruncat în apă .
21:8 Ş i ceilalţi ucenici au venit cu corabia, că ci nu
erau departe de ţă rm, ci la două sute de coţi,
tră gâ nd mreaja cu peşti.
21:9 Deci, câ nd au ieşit la ţă rm, au vă zut jar pus
jos şi peşte pus deasupra, şi pâ ine.
21:10 Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-
aţi prins acum.
21:11 Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras
mreaja la ţă rm, plină de peşti mari: o sută
cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâ ţia, nu s-a rupt
mreaja.
21:12 Iisus le-a zis: Veniţi de prâ nziţi. Ş i nici unul
din ucenici nu îndră znea să -L întrebe: Cine eşti
Tu?, ştiind că este Domnul.
21:13 Deci a venit Iisus şi a luat pâ inea şi le-a dat
lor, şi de asemenea şi peştele.
21:14 Aceasta este, acum, a treia oară câ nd Iisus
S-a ară tat ucenicilor, după ce S-a sculat din
morţi.
21:15 Deci după ce au prâ nzit, a zis Iisus lui
Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu
mai mult decâ t aceştia? El I-a ră spuns: Da,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte
mieluşeii Mei.
21:16 Iisus i-a zis iară şi, a doua oară : Simone, fiul
lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii
că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Pă storeşte oile Mele.
21:17 Iisus i-a zis a treia oară : Simone, fiul lui
Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a
treia oară : Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii
toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile
Mele.
21:18 Adevă rat, adevă rat zic ţie: Dacă erai mai
tâ nă r, te încingeai singur şi umblai unde voiai;
dar câ nd vei îmbă trâ ni, vei întinde mâ inile tale şi
altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.
21:19 Iar aceasta a zis-o, însemnâ nd cu ce fel de
moarte va preaslă vi pe Dumnezeu. Ş i spunâ nd
aceasta, i-a zis: Urmează Mie.
21:20 Dar întorcâ ndu-se, Petru a vă zut venind
după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela
110 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis:
Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
21:21 Pe acesta deci, vă zâ ndu-l, Petru a zis lui
Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâ mpla?
21:22 Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să
ră mâ nă pâ nă voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie.
21:23 De aceea a ieşit cuvâ ntul acesta între fraţi,
că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus
că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să ră mâ nă
pâ nă voi veni, ce ai tu?
21:24 Acesta este ucenicul care mă rturiseşte
despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că
mă rturia lui e adevă rată .
21:25 Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a
fă cut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-
amă nuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde
că rţile ce s-ar fi scris. Amin.
58. Faptele Apostolilor
— Noul Testament
“Faptele Sfinţilor Apostoli” —
28 Capitole : 1,007 Versete
Capitolul 1
1:1 Cuvâ ntul cel dintâ i l-am fă cut o, Teofile,
despre toate cele ce a început Iisus a face şi a
învă ţa,
1:2 Pâ nă în ziua în care S-a înă lţat la cer,
poruncind prin Duhul Sfâ nt apostolilor pe care i-
a ales,
1:3 Că rora S-a şi înfă ţişat pe Sine viu după
patima Sa prin multe semne doveditoare,
ară tâ ndu-li-Se timp de patruzeci de zile şi
vorbind cele despre împă ră ţia lui Dumnezeu.
1:4 Ş i cu ei petrecâ nd, le-a poruncit să nu se
depă rteze de Ierusalim, ci să aştepte fă gă duinţa
Tată lui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
1:5 Că Ioan a botezat cu apă , iar voi veţi fi
botezaţi cu Duhul Sfâ nt, nu mult după aceste zile.
1:6 Iar ei, adunâ ndu-se, Îl întrebau, zicâ nd:
Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc,
împă ră ţia lui Israel?
1:7 El a zis că tre ei: Nu este al vostru a şti anii
sau vremile pe care Tată l le-a pus în stă pâ nirea
Sa,
1:8 Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfâ nt peste
voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în
toată Iudeea şi în Samaria şi pâ nă la marginea
pă mâ ntului.
1:9 Ş i acestea zicâ nd, pe câ nd ei priveau, S-a
înă lţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
1:10 Ş i privind ei, pe câ nd El mergea la cer, iată
doi bă rbaţi au stat lâ ngă ei, îmbră caţi în haine
albe,
1:11 Care au şi zis: Bă rbaţi galileieni, de ce staţi
privind la cer? Acest Iisus care S-a înă lţat de la
voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi vă zut
mergâ nd la cer.
1:12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la
muntele ce se cheamă al Mă slinilor, care este
aproape de Ierusalim, cale de o sâ mbă tă .
1:13 Ş i câ nd au intrat, s-au suit în încă perea de
sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi
Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi
Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al
lui Iacov.
1:14 Toţi aceştia, într-un cuget, stă ruiau în
rugă ciune împreună cu femeile şi cu Maria,
mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.
1:15 Ş i în zilele acelea, sculâ ndu-se Petru în
mijlocul fraţilor (iar numă rul lor era ca la o sută
două zeci), a zis:
1:16 Bă rbaţi fraţi, trebuia să se împlinească
Scriptura aceasta pe care Duhul Sfâ nt, prin gura
lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a
fă cut că lă uză celor ce L-au prins pe Iisus.
1:17 Că ci era numă rat cu noi şi luase sorţul
acestei slujiri.
1:18 Deci acesta a dobâ ndit o ţarină din plata
nedreptă ţii şi, că zâ nd cu capul înainte, a cră pat
pe la mijloc şi i s-au vă rsat toate mă runtaiele.
1:19 Ş i s-a fă cut cunoscută aceasta tuturor celor
ce locuiesc în Ierusalim, încâ t ţarina aceasta s-a
numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţ arina
Sâ ngelui.
1:20 Că ci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă -se
casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în
ea! Ş i slujirea lui s-o ia altul".
1:21 Deci trebuie ca unul din aceşti bă rbaţi, care
s-au adunat cu noi în timpul câ t a petrecut între
noi Domnul Iisus,
1:22 Începâ nd de la botezul lui Ioan, pâ nă în ziua
în care S-a înă lţat de la noi, să fie împreună cu noi
martor al învierii Lui.
111 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:23 Ş i au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit
Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
1:24 Ş i, rugâ ndu-se, au zis: Tu, Doamne, Care
cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia
doi l-ai ales,
1:25 Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei
din care Iuda a că zut, ca să meargă în locul lui.
1:26 Ş i au tras la sorţi, şi sorţul a că zut pe Matia,
şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece
apostoli.
Capitolul 2
2:1 Ş i câ nd a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi
împreună în acelaşi loc.
2:2 Ş i din cer, fă ră de veste, s-a fă cut un vuiet, ca
de suflare de vâ nt ce vine repede, şi a umplut
toată casa unde şedeau ei.
2:3 Ş i li s-au ară tat, împă rţite, limbi ca de foc şi
au şezut pe fiecare dintre ei.
2:4 Ş i s-au umplut toţi de Duhul Sfâ nt şi au
început să vorbească în alte limbi, precum le
dă dea lor Duhul a gră i.
2:5 Ş i erau în Ierusalim locuitori iudei, bă rbaţi
cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
2:6 Ş i iscâ ndu-se vuietul acela, s-a adunat
mulţimea şi s-a tulburat, că ci fiecare îi auzea pe ei
vorbind în limba sa.
2:7 Ş i erau uimiţi toţi şi se minunau zicâ nd: Iată ,
nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
2:8 Ş i cum auzim noi fiecare limba noastră , în
care ne-am nă scut?
2:9 Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în
Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont
şi în Asia,
2:10 În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în pă rţile
Libiei cea de lâ ngă Cirene, şi romani în treacă t,
iudei şi prozeliţi,
2:11 Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în
limbile noastre despre faptele minunate ale lui
Dumnezeu!
2:12 Ş i toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicâ nd
unul că tre altul: Ce va să fie aceasta?
2:13 Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini
de must.
2:14 Ş i stâ nd Petru cu cei unsprezece, a ridicat
glasul şi le-a vorbit: Bă rbaţi iudei, şi toţi care
locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi
2:30 Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu
luaţi în urechi cuvintele mele; i S-a jurat cu jură mâ nt să aşeze pe tronu-i din
rodul coapselor lui,
2:15 Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă ,
că ci este al treilea ceas din zi; 2:31 Mai înainte vă zâ nd, a vorbit despre învierea
2:16 Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul lui Hristos: că n-a fost lă sat în iad sufletul Lui şi
Ioil: nici trupul Lui n-a vă zut putreziciunea.
2:17 "Iar în zilele din urmă , zice Domnul, voi 2:32 Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Că ruia noi
toţi suntem martori.
turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri
şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai
2:33 Deci, înă lţâ ndu-Se prin dreapta lui
voştri vor vedea vedenii şi bă trâ nii voştri vise
Dumnezeu şi primind de la Tată l fă gă duinţa
vor visa. Duhului Sfâ nt, L-a revă rsat pe Acesta, cum vedeţi
şi auziţi voi.
2:18 Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele
Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor
2:34 Că ci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis:
prooroci. "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta
2:19 Ş i minuni voi face sus în cer şi jos pe Mea,
pă mâ nt semne: sâ nge, foc şi fumegare de fum. 2:35 Pâ nă ce voi pune pe vră jmaşii Tă i aşternut
picioarelor Tale".
2:20 Soarele se va schimba în întuneric şi luna în
sâ nge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare2:36 Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel
şi stră lucită . că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi
2:21 Ş i tot cel ce va chema numele Domnului se ră stignit, L-a fă cut Domn şi Hristos.
va mâ ntui". 2:37 Ei auzind acestea, au fost pă trunşi la inimă
şi au zis că tre Petru şi ceilalţi apostoli: Bă rbaţi
2:22 Bă rbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea:
Pe Iisus Nazarineanul, bă rbat adeverit între voifraţi, ce să facem?
de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin 2:38 Iar Petru a zis că tre ei: Pocă iţi-vă şi să se
semne pe care le-a fă cut prin El Dumnezeu în boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi, Hristos, spre iertarea pă catelor voastre, şi veţi
primi darul Duhului Sfâ nt.
2:23 Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel râ nduit
şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-
2:39 Că ci vouă este dată fă gă duinţa şi copiilor
aţi luat şi, pironindu-L, prin mâ inile celor fă ră de
voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâ ţi îi va
lege, L-aţi omorâ t, chema Domnul Dumnezeul nostru.
2:24 Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegâ nd 2:40 Ş i cu alte mai multe vorbe mă rturisea şi-i
durerile morţii, întrucâ t nu era cu putinţă ca El să
îndemna, zicâ nd: Mâ ntuiţi-vă de acest neam
fie ţinut de ea. viclean.
2:25 Că ci David zice despre El: "Totdeauna am 2:41 Deci cei ce au primit cuvâ ntul lui s-au
vă zut pe Domnul înaintea mea, că ci El este de-abotezat şi în ziua aceea s-au adă ugat ca la trei mii
dreapta mea, ca să nu mă clatin. de suflete.
2:26 De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a 2:42 Ş i stă ruiau în învă ţă tura apostolilor şi în
veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va împă rtă şire, în frâ ngerea pâ inii şi în rugă ciuni.
odihni întru nă dejde. 2:43 Ş i tot sufletul era cuprins de teamă , că ci
2:27 Că ci nu vei lă sa sufletul meu în iad, nici nu
multe minuni şi semne se fă ceau în Ierusalim
vei da pe cel sfâ nt al Tă u să vadă strică ciune.
prin apostoli, şi mare frică îi stă pâ nea pe toţi.
2:28 Fă cutu-mi-ai cunoscute că ile vieţii; cu 2:44 Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau
înfă ţişarea Ta mă vei umple de bucurie". toate de obşte.
2:29 Bă rbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndră znire
2:45 Ş i îşi vindeau bunurile şi averile şi le
că tre voi despre stră moşul David, că a murit şi s-
împă rţeau tuturor, după cum avea nevoie
a îngropat, iar mormâ ntul lui este la noi, pâ nă în
fiecare.
ziua aceasta. 2:46 Ş i în fiecare zi, stă ruiau într-un cuget în
templu şi, frâ ngâ nd pâ inea în casă , luau
împreună hrana întru bucurie şi întru cură ţia inimii.
112 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:47 Lă udâ nd pe Dumnezeu şi avâ nd har la tot
poporul. Iar Domnul adă uga zilnic Bisericii pe cei
ce se mâ ntuiau.
Capitolul 3
3:1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru
rugă ciunea din ceasul al nouă lea.
3:2 Ş i era un bă rbat olog din pâ ntecele mamei
sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la
poarta templului, zisă Poarta Frumoasă , ca să
ceară milostenie de la cei ce intrau în templu,
3:3 Care, vă zâ nd că Petru şi Ioan vor să intre în
templu, le-a cerut milostenie.
3:4 Iar Petru, că utâ nd spre el, împreună cu Ioan,
a zis: Priveşte noi;
3:5 Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptâ nd
să primească ceva de la ei.
3:6 Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am,
aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos
Nazarineanul, scoală -te şi umblă !
3:7 Ş i apucâ ndu-l de mâ na dreaptă , l-a ridicat şi
îndată gleznele şi tă lpile picioarelor lui s-au
întă rit.
3:8 Ş i să rind, a stat în picioare şi umbla, şi a
intrat cu ei în templu, umblâ nd şi să rind şi
lă udâ nd pe Dumnezeu.
3:9 Ş i tot poporul l-a vă zut umblâ nd şi lă udâ nd
pe Dumnezeu.
3:10 Ş i îl cunoşteau că el era cel care şedea
pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a
templului, şi s-au umplut de uimire şi de mirare
pentru ceea ce i s-a întâ mplat.
3:11 Ş i ţinâ ndu-se el de Petru şi de Ioan, tot
poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al
lui Solomon.
3:12 Iar Petru, vă zâ nd aceasta, a ră spuns că tre
popor: Bă rbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest
lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi
cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi
fă cut pe acesta să umble?
3:13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui
Iacov, Dumnezeul pă rinţilor noştri a slă vit pe Fiul
Să u Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tă gă duit
în faţa lui Pilat, care gă sise cu cale să -L elibereze.
4:3 Ş i punâ nd mâ na pe ei, i-au pus sub pază , pâ nă
a doua zi, că ci acum era seară .
113 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:14 Dar voi v-aţi lepă dat de Cel sfâ nt şi drept şi
aţi cerut să vă dă ruiască un bă rbat ucigaş.
3:15 Iar pe Începă torul vieţii L-aţi omorâ t, pe
Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai
Că rui martori suntem noi.
3:16 Ş i prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe
care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întă rit numele lui
Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea
aceasta a trupului, înaintea voastră , a tuturor.
3:17 Ş i acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi
fă cut ră u ca şi mai-marii voştri.
3:18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce
vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că
Hristosul Să u va pă timi.
3:19 Deci pocă iţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se
şteargă pă catele voastre,
3:20 Ca să vină de la faţa Domnului vremuri de
uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte
vestit vouă , pe Iisus Hristos,
3:21 Pe Care trebuie să -L primească Cerul pâ nă
la vremile stabilirii din nou a tuturor celor
despre care a vorbit Dumnezeu prin gura
sfinţilor Să i prooroci din veac.
3:22 Moise a zis că tre pă rinţi: "Domnul
Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri
Prooroc ca mine. Pe El să -L ascultaţi în toate câ te
vă va spune.
3:23 Ş i tot sufletul care nu va asculta de
Proorocul Acela, va fi nimicit din popor".
3:24 Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câ ţi le-
au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea.
3:25 Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai
legă mâ ntului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu
pă rinţii noştri, gră ind că tre Avraam: "Ş i întru
seminţia ta se vor binecuvâ nta toate neamurile
pă mâ ntului".
3:26 Dumnezeu, înviind pe Fiul Să u, L-a trimis
întâ i la voi, să vă binecuvâ nteze, ca fiecare să se
întoarcă de la ră ută ţile sale.
Capitolul 4
4:1 Dar pe câ nd vorbeau ei că tre popor, au venit
peste ei preoţii, că petenia gă rzii templului şi
saducheii,
4:2 Mâ niindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc
întru Iisus învierea din morţi.
4:4 Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvâ ntul au
crezut şi numă rul bă rbaţilor credincioşi s-a fă cut
ca la cinci mii.
4:5 Ş i a doua zi s-au adunat că peteniile lor şi
bă trâ nii şi că rturarii din Ierusalim,
4:6 Ş i Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi
Alexandru şi câ ţi erau din neamul arhieresc,
4:7 Ş i punâ ndu-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce
putere sau în al cui nume aţi fă cut voi aceasta?
4:8 Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfâ nt, le-a
vorbit: Că petenii ale poporului şi bă trâ ni ai lui
Israel,
4:9 Fiindcă noi suntem astă zi cercetaţi pentru
facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el
vindecat,
4:10 Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot
poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos
Nazarineanul, pe Care voi L-aţi ră stignit, dar pe
Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela
stă acesta să nă tos înaintea voastră !
4:11 Acesta este piatra cea neluată în seamă de
că tre voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului;
4:12 Ş i întru nimeni altul nu este mâ ntuirea, că ci
nu este sub cer nici un alt nume, dat între
oameni, în care trebuie să ne mâ ntuim noi.
4:13 Ş i vă zâ nd ei îndră zneala lui Petru şi a lui
Ioan şi ştiind că sunt oameni fă ră carte şi simpli,
se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu
Iisus;
4:14 Ş i vă zâ nd pe omul cel tă mă duit, stâ nd cu ei,
n-aveau nimic de zis împotrivă ,
4:15 Dar poruncindu-le să iasă afară din
sinedriu, vorbeau între ei,
4:16 Zicâ nd: ce vom face acestor oameni? Că ci
este învederat tuturor celor ce locuiesc în
Ierusalim că prin ei s-a fă cut o minune cunoscută
şi nu putem să tă gă duim.
4:17 Dar ca aceasta să nu se ră spâ ndească mai
mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să
nu mai vorbească , în numele acesta, nici unui
om.
4:18 Ş i chemâ ndu-i, le-au poruncit ca nicidecum
să nu mai gră iască , nici să mai înveţe în numele
lui Iisus.
114 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:19 Iar Petru şi Ioan, ră spunzâ nd, au zis că tre ei:
Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu
să ascultă m de voi mai mult decâ t de Dumnezeu.
4:20 Că ci noi nu putem să nu vorbim cele ce am
vă zut şi am auzit.
4:21 Dar ei, ameninţâ ndu-i din nou, le-au dat
drumul, negă sind nici un chip cum să -i
pedepsească , din cauza poporului, fiindcă toţi
slă veau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se fă cuse.
4:22 Că ci omul cu care se fă cuse această minune
a vindecă rii avea mai mult ca patruzeci de ani.
4:23 Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus
câ te le-au vorbit lor arhiereii şi bă trâ nii.
4:24 Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul
că tre Dumnezeu şi au zis: Stă pâ ne, Dumnezeule,
Tu, Care ai fă cut cerul şi pă mâ ntul şi marea şi
toate cele ce sunt în ele,
4:25 Care prin Duhul Sfâ nt şi prin gura pă rintelui
nostru David, slujitorul Tă u, ai zis: Pentru ce s-au
întă râ tat neamurile şi popoarele au cugetat cele
deşarte?
4:26 Ridicatu-s-au regii pă mâ ntului şi că peteniile
s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi
împotriva Unsului Lui,
4:27 Că ci asupra Sfâ ntului Tă u Fiu Iisus, pe care
Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă , cu adevă rat, în
cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu pă gâ nii
şi cu popoarele lui Israel,
4:28 Ca să facă toate câ te mâ na Ta şi sfatul Tă u
mai dinainte au râ nduit să fie.
4:29 Ş i acum, Doamne, caută spre ameninţă rile
lor şi dă robilor Tă i să gră iască cuvâ ntul Tă u cu
toată îndră zneala,
4:30 Întinzâ nd dreapta Ta spre vindecare şi
să vâ rşind semne şi minuni, prin numele Sfâ ntului
Tă u Fiu Iisus.
4:31 Ş i pe câ nd se rugau astfel, s-a cutremurat
locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfâ nt şi gră iau cu îndră zneală cuvâ ntul lui
Dumnezeu.
4:32 Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au
crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al să u
ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
4:33 Ş i cu mare putere apostolii mă rturiseau
despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare
har era peste ei toţi.
4:34 Ş i nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi
câ ţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau
preţul celor vâ ndute,
4:35 Ş i-l puneau la picioarele apostolilor. Ş i se
împă rţea fiecă ruia după cum avea cineva
trebuinţă .
4:36 Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba
(care se tâ lcuieşte fiul mâ ngâ ierii), un levit,
nă scut în Cipru,
4:37 Avâ nd ţarină şi vâ nzâ nd-o, a adus banii şi i-
a pus la picioarele apostolilor.
Capitolul 5
5:1 Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia
lui, şi-a vâ ndut ţarina.
5:2 Ş i a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi
aducâ nd o parte, a pus-o la picioarele
apostolilor.
5:3 Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana
inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfâ nt şi să doseşti
din preţul ţarinei?
5:4 Oare, pă strâ nd-o, nu-ţi ră mâ nea ţie, şi
vâ ndută nu era în stă pâ nirea ta? Pentru ce ai pus
în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor,
ci lui Dumnezeu.
5:5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a că zut şi a
murit. Ş i frică mare i-a cuprins pe toţi care au
auzit.
5:6 Ş i sculâ ndu-se cei mai tineri, l-au înfă şurat şi,
scoţâ ndu-l afară , l-au îngropat.
5:7 După un ră stimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi
femeia lui, neştiind ce se întâ mplase.
5:8 Iar Petru a zis că tre ea: Spune-mi dacă aţi
vâ ndut ţarina cu atâ t? Iar ea a zis: Da, cu atâ t.
5:9 Iar Petru a zis că tre ea: De ce v-aţi învoit voi
să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor
ce au îngropat pe bă rbatul tă u sunt la uşă şi te
vor scoate afară şi pe tine.
5:10 Ş i ea a că zut îndată la picioarele lui Petru şi
a murit. Ş i intrâ nd tinerii, au gă sit-o moartă şi,
scoţâ nd-o afară , au îngropat-o lâ ngă bă rbatul ei.
5:11 Ş i frică mare a cuprins toată Biserica şi pe
toţi care au auzit acestea.
5:12 Iar prin mâ inile apostolilor se fă ceau semne
şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un
cuget, în pridvorul lui Solomon.
5:13 Ş i nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se
alipească de ei, dar poporul îi lă uda.
115 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:14 Ş i din ce în ce mai mult se adă ugau cei ce
credeau în Domnul, mulţime de bă rbaţi şi de
femei,
5:15 Încâ t scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i
puneau pe paturi şi pe tă rgi, ca venind Petru,
mă car umbra lui să umbrească pe vreunul dintre
ei.
5:16 Ş i se aduna şi mulţimea din cetă ţile
dimprejurul Ierusalimului, aducâ nd bolnavi şi
bâ ntuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
5:17 Ş i sculâ ndu-se arhiereul şi toţi cei împreună
cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de
pizmă .
5:18 Ş i au pus mâ na pe apostoli şi i-au bă gat în
temniţa obştească .
5:19 Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a
deschis uşile temniţei şi, scoţâ ndu-i, le-a zis:
5:20 Mergeţi şi, stâ nd, gră iţi poporului în templu
toate cuvintele vieţii acesteia.
5:21 Ş i, auzind, au intrat de dimineaţă în templu
şi învă ţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună
cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bă trâ nilor
fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să -i aducă
pe apostoli.
5:22 Dar, ducâ ndu-se, slugile nu i-au gă sit în
temniţă şi, întorcâ ndu-se, au vestit,
5:23 Zicâ nd: Temniţa am gă sit-o încuiată în toată
siguranţa şi pe paznici stâ nd la uşi, dar câ nd am
descuiat, înă untru n-am gă sit pe nimeni.
5:24 Câ nd au auzit aceste cuvinte, că petenia
pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu
privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
5:25 Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată ,
bă rbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în
templu, stâ nd şi învă ţâ nd poporul.
5:26 Atunci, ducâ ndu-se, că petenia pazei
templului împreună cu slujitorii i-au adus dar nu
cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu
pietre.
5:27 Ş i, aducâ ndu-i, i-au pus în faţa sinedriului.
Iar arhiereul i-a întrebat,
5:28 Zicâ nd: Au nu v-am poruncit vouă cu
poruncă să nu mai învă ţaţi în numele acesta? Ş i
iată aţi umplut Ierusalimul cu învă ţă tura voastră
şi voiţi să aduceţi asupra noastră sâ ngele Acestui
Om!
5:29 Iar Petru şi apostolii, ră spunzâ nd, au zis:
Trebuie să ascultă m pe Dumnezeu mai mult
decâ t pe oameni.
5:30 Dumnezeul pă rinţilor noştri a înviat pe
Iisus, pe Care voi L-aţi omorâ t, spâ nzurâ ndu-L pe
lemn.
5:31 Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a
înă lţat Stă pâ nitor şi Mâ ntuitor, ca să dea lui
Israel pocă inţă şi iertarea pă catelor.
5:32 Ş i suntem martori ai acestor cuvinte noi şi
Duhul Sfâ nt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl
ascultă .
5:33 Iar ei, auzind, se mâ niau foarte şi se sfă tuiau
să -i omoare.
5:34 Ş i ridicâ ndu-se în sinedriu un fariseu,
anume Gamaliel, învă ţă tor de Lege, cinstit de tot
poporul, a poruncit să -i scoată pe oameni afară
puţin,
5:35 Ş i a zis că tre ei: Bă rbaţi israeliţi, luaţi
aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.
5:36 Că înainte de zilele acestea s-a ridicat
Teudas, zicâ nd că el este cineva, că ruia i s-au
ală turat un numă r de bă rbaţi ca la patru sute,
care a fost ucis şi toţi câ ţi l-au ascultat au fost
risipiţi şi nimiciţi.
5:37 După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în
vremea numă ră torii, şi a atras popor mult după
el; şi acela a pierit şi toţi câ ţi au ascultat de el au
fost împră ştiaţi.
5:38 Ş i acum zic vouă : Feriţi-vă de oamenii
aceştia şi lă saţi-i, că ci dacă această hotă râ re sau
lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
5:39 Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea
să -i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptă tori
împotriva lui Dumnezeu.
5:40 Ş i l-au ascultat pe el; şi chemâ nd pe apostoli
şi bă tâ ndu-i, le-au poruncit să nu mai vorbească
în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.
5:41 Iar ei au plecat din faţa sinedriului,
bucurâ ndu-se că s-au învrednicit, pentru numele
Lui, să sufere ocară .
5:42 Ş i toată ziua, în templu şi prin case, nu
încetau să înveţe şi să binevestească pe Hristos
Iisus.
Capitolul 6
6:1 În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii,
eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, 7:1 Ş i a zis arhiereul: Adevă rate sunt acestea?
pentru că vă duvele lor erau trecute cu vederea la
slujirea cea de fiecare zi. 7:2 Iar el a zis: Bă rbaţi fraţi şi pă rinţi, ascultaţi!
Dumnezeul slavei S-a ară tat pă rintelui nostru
Avraam, câ nd era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,
116 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:2 Ş i chemâ nd cei doisprezece mulţimea
ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lă sâ nd de-
o parte cuvâ ntul lui Dumnezeu, să slujim la
mese.
6:3 Drept aceea, fraţilor, că utaţi şapte bă rbaţi
dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfâ nt şi de
înţelepciune, pe care noi să -i râ nduim la această
slujbă .
6:4 Iar noi vom stă rui în rugă ciune şi în slujirea
cuvâ ntului.
6:5 Ş i a plă cut cuvâ ntul înaintea întregii mulţimi,
şi au ales pe Ş tefan, bă rbat plin de credinţă şi de
Duh Sfâ nt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor,
şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit
din Antiohia,
6:6 Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei,
rugâ ndu-se şi-au pus mâ inile peste ei.
6:7 Ş i cuvâ ntul lui Dumnezeu creştea, şi se
înmulţea foarte numă rul ucenicilor în Ierusalim,
încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.
6:8 Iar Ştefan, plin de har şi de putere, fă cea
minuni şi semne mari în popor.
6:9 Ş i s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a
libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a
celor din Cilicia şi din Asia, sfă dindu-se cu Ş tefan.
6:10 Ş i nu puteau să stea împotriva înţelepciunii
şi a Duhului cu care el vorbea.
6:11 Atunci au pus pe nişte bă rbaţi să zică : L-am
auzit spunâ nd cuvinte de hulă împotriva lui
Moise şi a lui Dumnezeu.
6:12 Ş i au întă râ tat poporul şi pe bă trâ ni şi pe
că rturari şi, nă vă lind asupră -i, l-au ră pit şi l-au
dus în sinedriu.
6:13 Ş i au pus martori mincinoşi, care ziceau:
Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă
împotriva acestui loc sfâ nt şi a Legii.
6:14 Că l-au auzit zicâ nd că Acest Iisus
Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba
datinile pe care ni le-a lă sat nouă Moise.
6:15 Ş i aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce
şedeau în sinedriu au vă zut faţa lui ca o faţă de
înger.
Capitolul 7
7:3 Ş i a zis că tre el: Ieşi din pă mâ ntul tă u şi din
7:18 Pâ nă câ nd s-a ridicat peste Egipt alt rege,
rudenia ta şi vino în pă mâ ntul pe care ţi-l voi
care nu ştia de Iosif.
ară ta. 7:19 Acesta, purtâ ndu-se ca un viclean cu
7:4 Atunci, ieşind din pă mâ ntul caldeilor, a locuit
neamul nostru, a asuprit pe pă rinţii noştri să -şi
în Haran. Iar de acolo, după moartea tată lui să u,
lepede pruncii lor, ca să nu mai tră iască .
l-a stră mutat în această ţară , în care locuiţi voi
7:20 În vremea aceea s-a nă scut Moise şi era
acum, plă cut lui Dumnezeu. Ş i trei luni a fost hră nit în
7:5 Ş i nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de
casa tată lui să u.
pă mâ nt, ci i-a fă gă duit că i-o va da lui spre
7:21 Ş i fiind lepă dat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a
stă pâ nire şi urmaşilor lui după el, neavâ nd el
crescut ca pe un fiu al ei.
copil.
7:22 Ş i a fost învă ţat Moise în toată înţelepciunea
7:6 Ş i Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor
egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în
fi stră ini în pă mâ nt stră in, şi acolo îi vor robi şi-i
faptele lui.
vor asupri patru sute de ani.
7:23 Iar câ nd a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus
7:7 Ş i pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi
în gâ nd să cerceteze pe fraţii să i, fiii lui Israel.
judeca - a zis Dumnezeu - iar după acestea vor
ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta". 7:24 Ş i vă zâ nd pe unul dintre ei că suferă
strâ mbă tate, l-a apă rat şi, omorâ nd pe egiptean, a
7:8 Ş i i-a dat legă mâ ntul tă ierii împrejur; şi aşa a
ră zbunat pe cel asuprit.
nă scut pe Isaac şi l-a tă iat împrejur a opta zi; şi
Isaac a nă scut pe Iacov şi Iacov pe cei 7:25 Ş i el credea că fraţii să i vor pricepe că
doisprezece patriarhi. Dumnezeu, prin mâ na lui, le dă ruieşte izbă vire,
dar ei n-au înţeles.
7:9 Ş i patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vâ ndut în
Egipt; dar Dumnezeu era cu el, 7:26 Ş i a doua zi s-a ară tat unora care se bă teau
şi i-a îndemnat la pace, zicâ nd: Bă rbaţilor, sunteţi
7:10 Ş i l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat
fraţi. De ce vă faceţi ră u unul altuia?
har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele
7:27 Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a
Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt
şi peste toată casa lui. îmbrâ ncit, zicâ nd: Cine te-a pus pe tine domn şi
judecă tor peste noi?
7:11 Ş i a venit foamete peste tot Egiptul şi peste
7:28 Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorâ t
Canaan, şi strâ mtorare mare, şi pă rinţii noştri nu
mai gă seau hrană . ieri pe egiptean?
7:12 Ş i Iacov, auzind că este grâ u în Egipt, a7:29 La acest cuvâ nt, Moise a fugit şi a tră it ca
trimis pe pă rinţii noştri întâ ia oară . stră in în ţara Madian, unde a nă scut doi fii.
7:13 Iar a doua oară Iosif s-a fă cut cunoscut 7:30 Ş i după ce s-au împlinit patruzeci de ani,
îngerul Domnului i s-a ară tat în pustiul Muntelui
fraţilor să i şi Faraon a aflat neamul lui Iosif.
Sinai, în flacă ra focului unui rug.
7:14 Ş i Iosif, trimiţâ nd, a chemat pe Iacov, tată l
7:31 Iar Moise, vă zâ nd, s-a minunat de vedenie,
să u, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de
suflete. dar câ nd s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a
fost glasul Domnului că tre el:
7:15 Ş i Iacov s-a coborâ t în Egipt; şi a murit şi el
şi pă rinţii noştri; 7:32 "Eu sunt Dumnezeul pă rinţilor tă i,
Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
7:16 Ş i au fost stră mutaţi la Sichem şi au fost
Dumnezeul lui Iacov". Ş i Moise, tremurâ nd, nu
puşi în mormâ ntul pe care Avraam l-a cumpă rat îndră znea să privească ;
cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem;
7:33 Iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încă lţă mintea
7:17 Dar cum se apropia vremea fă gă duinţei picioarelor tale, că ci locul pe care stai este
pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a pă mâ nt sfâ nt.
crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt,
7:34 Privind, am vă zut asuprirea poporului Meu
în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am
pogorâ t ca să -i scot. Ş i acum vino, să te trimit în
Egipt".
7:35 Pe Moise acesta de care s-au lepă dat, zicâ nd: Cine te-a pus pe tine domn şi judecă tor?,
117 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn şi
ră scumpă ră tor, prin mâ na îngerului care i se
ară tase lui în rug.
7:36 Acesta i-a scos afară , fă câ nd minuni şi
semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în
pustie, timp de patruzeci de ani.
7:37 Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel:
"Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din
fraţii voştri; pe EL să -L ascultaţi".
7:38 Acesta este cel ce a fost la adunarea în
pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai
şi cu pă rinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca
să ni le dea nouă .
7:39 De acesta n-au voit să asculte pă rinţii noştri,
ci l-au lepă dat şi inimile lor s-au întors că tre
Egipt,
7:40 Zicâ nd lui Aaron: "Fă -ne dumnezei care să
meargă înaintea noastră ; că ci acestui Moise, care
ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a
întâ mplat".
7:41 Ş i au fă cut, în zilele acelea, un viţel şi au
adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile
mâ inilor lor.
7:42 Ş i S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să
slujească oştirii cerului, precum este scris în
cartea proorocilor: "Adus-aţi voi Mie, casă a lui
Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie,
junghieri şi jertfe?
7:43 Ş i aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua
dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-
aţi fă cut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea vă voi
stră muta dincolo de Babilon".
7:44 Pă rinţii noştri aveau în pustie cortul
mă rturiei, precum orâ nduise Cel ce a vorbit cu
Moise, ca să -l facă după chipul pe care îl vă zuse;
7:45 Ş i pe acesta primindu-l, pă rinţii noştri l-au
adus cu Iosua în ţara stă pâ nită de neamuri, pe
care Dumnezeu le-a izgonit din faţa pă rinţilor
noştri, pâ nă în zilele lui David,
7:46 Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a
cerut să gă sească un locaş pentru Dumnezeul lui
Iacov.
7:47 Iar Solomon I-a zidit Lui casă ,
7:48 Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple
fă cute de mâ ini, precum zice proorocul:
8:6 Ş i mulţimile luau aminte într-un cuget la cele
118 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:49 "Cerul este tronul Meu şi pă mâ ntul aşternut
picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? - zice
Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
7:50 Nu mâ na Mea a fă cut toate acestea?"
7:51 Voi cei tari în cerbice şi netă iaţi împrejur la
inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva
Duhului Sfâ nt, precum Ş i pă rinţii voştri, aşa şi
voi!
7:52 Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit
pă rinţii voştri? Ş i au ucis pe cei ce au vestit mai
dinainte sosirea Celui Drept, ai Că rui vâ nză tori şi
ucigaşi v-aţi fă cut voi acum,
7:53 Voi, care aţi primit Legea întru râ nduieli de
îngeri şi n-aţi pă zit-o!
7:54 Iar ei, auzind acestea, fremă tau de furie în
inimile lor şi scrâ şneau din dinţi împotriva lui.
7:55 Iar Ş tefan, fiind plin de Duh Sfâ nt şi privind
la cer, a vă zut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus
stâ nd de-a dreapta lui Dumnezeu.
7:56 Ş i a zis: Iată , vă d cerurile deschise şi pe Fiul
Omului stâ nd de-a dreapta lui Dumnezeu!
7:57 Iar ei, strigâ nd cu glas mare, şi-au astupat
urechile şi au nă vă lit asupra lui.
7:58 Ş i scoţâ ndu-l afară din cetate, îl bă teau cu
pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele
unui tâ nă r, numit Saul.
7:59 Ş i îl bă teau cu pietre pe Ş tefan, care se ruga
şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!
7:60 Ş i, îngenunchind, a strigat cu glas mare:
Doamne, nu le socoti lor pă catul acesta! Şi zicâ nd
acestea, a murit.
Capitolul 8
8:1 Ş i Saul s-a fă cut pă rtaş la uciderea lui. Ş i s-a
fă cut în ziua aceea prigoană mare împotriva
Bisericii din Ierusalim. Ş i toţi, afară de apostoli, s-
au împră ştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale
Samariei.
8:2 Iar bă rbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi
au fă cut plâ ngere mare pentru el.
8:3 Ş i Saul pustiia Biserica, intrâ nd prin case şi,
tâ râ nd pe bă rbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă .
8:4 Iar cei ce se împră ştiaseră stră bă teau ţara,
binevestind cuvâ ntul.
8:5 Iar Filip, coborâ ndu-se într-o cetate a
Samariei, le propovă duia pe Hristos.
spuse de că tre Filip, ascultâ ndu-l şi vă zâ nd
semnele pe care le să vâ rşea.
8:7 Că ci din mulţi care aveau duhuri necurate,
strigâ nd cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi
slă bă nogi şi şchiopi s-au vindecat.
8:8 Ş i s-a fă cut mare bucurie în cetatea aceea.
8:9 Dar era mai dinainte în cetate un bă rbat,
anume Simon, vră jind şi uimind neamul
Samariei, zicâ nd că el este cineva mare,
8:10 La care luau aminte toţi, de la mic pâ nă la
mare, zicâ nd: Acesta este puterea lui Dumnezeu,
numită cea mare.
8:11 Ş i luau aminte la el, fiindcă de multă vreme,
cu vră jile lui, îi uimise.
8:12 Iar câ nd au crezut lui Filip, care le
propovă duia despre împă ră ţia lui Dumnezeu şi
despre numele lui Iisus Hristos, bă rbaţi şi femei
se botezau.
8:13 Iar Simon a crezut şi el şi, botezâ ndu-se, era
mereu cu Filip. Ş i vă zâ nd semnele şi minunile
mari ce se fă ceau, era uimit.
8:14 Iar apostolii din Ierusalim, auzind că
Samaria a primit cuvâ ntul lui Dumnezeu, au
trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
8:15 Care, coborâ nd, s-au rugat pentru ei, ca să
primească Duhul Sfâ nt.
8:16 Că ci nu Se pogorâ se încă peste nici unul
dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele
Domnului Iisus.
8:17 Atunci îşi puneau mâ inile peste ei, şi ei luau
Duhul Sfâ nt.
8:18 Ş i Simon vă zâ nd că prin punerea mâ inilor
apostolilor se dă Duhul Sfâ nt, le-a adus bani,
8:19 Zicâ nd: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca
acela pe care voi pune mâ inile să primească
Duhul Sfâ nt.
8:20 Iar Petru a zis că tre el: Banii tă i să fie cu tine
spre pierzare! Că ci ai socotit că darul lui
Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
8:21 Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea
aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă
înaintea lui Dumnezeu.
8:22 Pocă ieşte-te deci de această ră utate a ta şi
te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta
cugetul inimii tale,
8:23 Că ci întru amă ră ciunea fierii şi întru
legă tura nedreptă ţii te vă d că eşti.
8:40 Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergâ nd,
binevestea prin toate cetă ţile, pâ nă ce a sosit în
119 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:24 Ş i ră spunzâ nd, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la
Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea
nimic din cele ce aţi zis.
8:25 Iar ei, mă rturisind şi gră ind cuvâ ntul
Domnului, s-au întors la Ierusalim şi în multe
sate ale samarinenilor binevesteau.
8:26 Ş i un înger al Domnului a gră it că tre Filip,
zicâ nd: Ridică -te şi mergi spre miază zi, pe calea
care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este
pustie.
8:27 Ridicâ ndu-se, a mers. Ş i iată un bă rbat din
Etiopia, famen, mare dregă tor al Candachiei,
regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi
care venise la Ierusalim ca să se închine,
8:28 Se întorcea acasă ; şi şezâ nd în carul să u,
citea pe proorocul Isaia.
8:29 Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te
alipeşte de carul acesta.
8:30 Ş i alergâ nd Filip l-a auzit citind pe
proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce
citeşti?
8:31 Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu
mă va că lă uzi cineva? Ş i a rugat pe Filip să se
urce şi să şadă cu el.
8:32 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era
acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere
şi ca o oaie fă ră de glas înaintea celui ce-o tunde,
aşa nu şi-a deschis gura sa.
8:33 Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat
şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe
pă mâ nt viaţa Lui".
8:34 Iar famenul, ră spunzâ nd, a zis lui Filip:
Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta,
despre sine ori despre altcineva?
8:35 Iar Filip, deschizâ nd gura sa şi începâ nd de
la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.
8:36 Ş i, pe câ nd mergeau pe cale, au ajuns la o
apă ; iar famenul a zis: Iată apă . Ce mă împiedică
să fiu botezat?
8:37 Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este
cu putinţă . Ş i el, ră spunzâ nd, a zis: Cred că Iisus
Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
8:38 Ş i a poruncit să stea carul; şi s-au coborâ t
amâ ndoi în apă , şi Filip şi famenul, şi l-a botezat.
8:39 Iar câ nd au ieşit din apă , Duhul Domnului a
ră pit pe Filip, şi famenul nu l-a mai vă zut. Ş i el s-a
dus în calea sa, bucurâ ndu-se.
Cezareea.
Capitolul 9
9:1 Iar Saul, suflâ nd încă ameninţare şi ucidere
împotriva ucenicilor Domnului, a mers la
arhiereu,
9:2 Ş i a cerut de la el scrisori că tre sinagogile din
Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atâ t
bă rbaţi, câ t şi femei, că merg pe calea aceasta, să -
i aducă legaţi la Ierusalim.
9:3 Dar pe câ nd că lă torea el şi se apropia de
Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învă luit
deodată .
9:4 Ş i, că zâ nd la pă mâ nt, a auzit un glas, zicâ ndu-
i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
9:5 Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Ş i Domnul a
zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi
este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă .
9:6 Ş i el, tremurâ nd şi înspă imâ ntat fiind, a zis:
Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridică -te, intră în cetate şi ţi se va spune ce
trebuie să faci.
9:7 Iar bă rbaţii, care erau cu el pe cale, stă teau
înmă rmuriţi, auzind glasul, dar nevă zâ nd pe
nimeni.
9:8 Ş i s-a ridicat Saul de la pă mâ nt, dar, deşi avea
ochii deschişi, nu vedea nimic. Ş i luâ ndu-l de
mâ nă , l-au dus în Damasc.
9:9 Ş i trei zile a fost fă ră vedere; şi n-a mâ ncat,
nici n-a bă ut.
9:10 Ş i era în Damasc un ucenic, anume Anania,
şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis:
Iată -mă , Doamne;
9:11 Ş i Domnul a zis că tre el: Sculâ ndu-te, mergi
pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în
casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul;
că , iată , se roagă .
9:12 Ş i a vă zut în vedenie pe un bă rbat, anume
Anania, intrâ nd la el şi punâ ndu-şi mâ inile peste
el, ca să vadă iară şi.
9:13 Ş i a ră spuns Anania: Doamne, despre
bă rbatul acesta am auzit de la mulţi câ te rele a
fă cut sfinţilor Tă i în Ierusalim.
9:14 Ş i aici are putere de la arhierei să lege pe
toţi care cheamă numele Tă u.
9:31 Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi
Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblâ nd în
120 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:15 Ş i a zis Domnul că tre el: Mergi, fiindcă
acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu
înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui
Israel;
9:16 Că ci Eu îi voi ară ta câ te trebuie să
pă timească el pentru numele Meu.
9:17 Ş i a mers Anania şi a intrat în casă şi,
punâ ndu-şi mâ inile pe el, a zis: Frate Saul,
Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a ară tat pe calea pe care
tu veneai, m-a trimis ca să vezi iară şi şi să te
umpli de Duh Sfâ nt.
9:18 Ş i îndată au că zut de pe ochii lui ca nişte
solzi; şi a vă zut iară şi şi, sculâ ndu-se, a fost
botezat.
9:19 Ş i luâ nd mâ ncare, s-a întă rit. Şi a stat cu
ucenicii din Damasc câ teva zile.
9:20 Apoi propovă duia în sinagogi pe Iisus, că
Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
9:21 Ş i se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu
este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim
pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici pentru
aceea ca să -i ducă pe ei legaţi la arhierei?
9:22 Ş i Saul se întă rea mai mult şi tulbura pe
iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta
este Hristos.
9:23 Ş i după ce au trecut destule zile, iudeii s-au
sfă tuit să -l omoare.
9:24 Ş i s-a fă cut cunoscut lui Saul vicleşugul lor.
Ş i ei pă zeau porţile şi ziua şi noaptea, ca să -l
ucidă .
9:25 Ş i luâ ndu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborâ t
peste zid, lă sâ ndu-l jos într-un coş.
9:26 Ş i venind la Ierusalim, Saul încerca să se
alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el,
necrezâ nd că este ucenic.
9:27 Iar Barnaba, luâ ndu-l pe el, l-a dus la
apostoli şi le-a istorisit cum a vă zut pe cale pe
Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a
propovă duit la Damasc, cu îndră zneală în numele
lui Iisus.
9:28 Ş i era cu ei intrâ nd şi ieşind în Ierusalim şi
propovă duia cu îndră zneală în numele
Domnului.
9:29 Ş i vorbea şi se sfă dea cu eleniştii, iar ei
că utau să -l ucidă .
9:30 Dar fraţii, aflâ nd aceasta, l-au dus pe Saul la
Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars.
frica de Domnul, şi sporea prin mâ ngâ ierea
Duhului Sfâ nt.
9:32 Ş i trecâ nd Petru pe la toţi, a coborâ t şi la 10:3 Ş i a vă zut în vedenie, lă murit, cam pe la
sfinţii care locuiau în Lida. ceasul al nouă lea din zi, un înger al lui Dumnezeu,
9:33 Ş i acolo a gă sit pe un om, anume Enea, care intrâ nd la el şi zicâ ndu-i: Corneliu!
de opt ani ză cea în pat, fiindcă era paralitic. 10:4 Iar Corneliu, că utâ nd spre el şi
9:34 Ş i Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus înfricoşâ ndu-se, a zis: Ce este, Doamne? Ş i îngerul
i-a zis: Rugă ciunile tale şi milosteniile tale s-au
Hristos. Ridică -te şi strâ nge-ţi patul. Ş i îndată s-a
ridicat. suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.
9:35 Ş i l-au vă zut toţi cei ce locuiau în Lida şi în 10:5 Ş i acum, trimite bă rbaţi la Iope şi cheamă să
Saron, care s-au şi întors la Domnul. vină un oarecare Simon, care se numeşte şi
9:36 Iar în Iope era o uceniţă , cu numele Tavita, Petru.
care, tâ lcuindu-se, se zice Că prioară . Aceasta era 10:6 El este gă zduit la un om oarecare Simon,
plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le tă bă car, a că rui casă este lâ ngă mare. Acesta îţi va
fă cea. spune ce să faci.
9:37 Ş i în zilele acelea ea s-a îmbolnă vit şi a 10:7 Ş i după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el,
murit. Ş i, scă ldâ nd-o, au pus-o în camera de sus. Corneliu a chemat două din slugile sale de casă şi
9:38 Ş i fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, pe un ostaş cucernic din cei ce îi erau mai
auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi apropiaţi.
bă rbaţi la el, rugâ ndu-l: Nu pregeta să vii pâ nă la 10:8 Ş i după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la
noi. Iope.
9:39 Ş i Petru, sculâ ndu-se, a venit cu ei. Câ nd a 10:9 Iar a doua zi, pe câ nd ei mergeau pe drum şi
sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş,
toate vă duvele, plâ ngâ nd şi ară tâ nd că mă şile şi să se roage pe la ceasul al şaselea.
hainele câ te le fă cea Că prioara, pe câ nd era cu 10:10 Ş i i s-a fă cut foame şi voia să mă nâ nce, dar,
ele. pe câ nd ei îi pregă teau să mă nâ nce, a că zut în
9:40 Ş i Petru, scoţâ nd afară pe toţi, a extaz.
îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcâ ndu-se că tre 10:11 Ş i a vă zut cerul deschis şi coborâ ndu-se
trup, a zis: Tavita scoală -te! Iar ea şi-a deschis ceva ca o faţă mare de pâ nză , legată în patru
ochii şi, vă zâ nd pe Petru, a şezut. colţuri, lă sâ ndu-se pe pă mâ nt.
9:41 Ş i dâ ndu-i mâ na, Petru a ridicat-o şi, 10:12 În ea erau toate dobitoacele cu patru
chemâ nd pe sfinţi şi pe vă duve, le-a dat-o vie. picioare şi tâ râ toarele pă mâ ntului şi pă să rile
9:42 Ş i s-a fă cut cunoscută aceasta în întreaga cerului.
Iope şi mulţi au crezut în Domnul. 10:13 Ş i glas a fost că tre el: Sculâ ndu-te, Petre,
9:43 Ş i el a ră mas în Iope multe zile, la un junghie şi mă nâ ncă .
oarecare Simon, tă bă car. 10:14 Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, că ci
niciodată n-am mâ ncat nimic spurcat şi necurat.
Capitolul 10 10:15 Ş i iară şi, a doua oară , a fost glas că tre el:
Cele ce Dumnezeu a cură ţit, tu să nu le numeşti
10:1 Iar în Cezareea era un bă rbat cu numele spurcate.
Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica, 10:16 Ş i aceasta s-a fă cut de trei ori şi îndată acel
10:2 Cucernic şi temă tor de Dumnezeu, cu toată ceva s-a ridicat la cer.
casa lui şi care fă cea multe milostenii poporului 10:17 Pe câ nd Petru nu se dumirea întru sine ce
şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. ar putea să fie vedenia pe care o vă zuse, iată
bă rbaţii cei trimişi de Corneliu, întrebâ nd de casa
lui Simon, s-au oprit la poartă ,
10:18 Ş i, strigâ nd, întrebau dacă Simon, numit
Petru, este gă zduit acolo.
10:19 Ş i tot gâ ndindu-se Petru la vedenie, Duhul
i-a zis: Iată , trei bă rbaţi te caută ;
10:20 Ci sculâ ndu-te, coboară -te şi mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-
121 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
am trimis.
10:21 Ş i Petru, coborâ ndu-se la bă rbaţii trimişi
la el de Corneliu, le-a zis: Iată , eu sunt acela pe
care îl că utaţi. Care este pricina pentru care aţi
venit?
10:22 Iar ei au zis: Corneliu sutaşul, om drept şi
temă tor de Dumnezeu şi mă rturisit de tot neamul
iudeilor, a fost înştiinţat de că tre un sfâ nt înger
să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă
cuvinte de la tine.
10:23 Deci, chemâ ndu-i înă untru, i-a gă zduit. Iar
a doua zi, sculâ ndu-se, a plecat împreună cu ei;
iar câ ţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit.
10:24 Ş i în ziua urmă toare au intrat în Cezareea.
Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el
rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape.
10:25 Ş i câ nd a fost să intre Petru, Corneliu,
întâ mpinâ ndu-l, i s-a închinat, că zâ nd la
picioarele lui.
10:26 Iar Petru l-a ridicat, zicâ ndu-i: Scoală -te. Ş i
eu sunt om.
10:27 Ş i, vorbind cu el, a intrat şi a gă sit pe mulţi
adunaţi.
10:28 Ş i a zis că tre ei: Voi ştiţi că nu se cuvine
unui bă rbat iudeu să se unească sau să se apropie
de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a ară tat
să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
10:29 De aceea, chemat fiind să vin, am venit
fă ră împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care
cuvâ nt aţi trimis după mine?
10:30 Corneliu a zis: Acum patru zile eram
postind pâ nă la ceasul acesta şi mă rugam în casa
mea, în ceasul al nouă lea, şi iată un bă rbat în
haină stră lucitoare a stat în faţa mea.
10:31 Ş i el a zis: Corneliu, a fost ascultată
rugă ciunea ta şi milosteniile tale au fost
pomenite înaintea lui Dumnezeu.
10:32 Trimite, deci, la Iope şi cheamă pe Simon,
cel ce se numeşte Petru; el este gă zduit în casa lui
Simon, tă bă carul, lâ ngă mare.
10:33 Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai fă cut
bine că ai venit. Ş i acum noi toţi suntem de faţă
înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultă m toate cele
poruncite ţie de Domnul.
10:34 Iar Petru, deschizâ ndu-şi gura, a zis: Cu
adevă rat înţeleg că Dumnezeu nu este pă rtinitor.
122 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:35 Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi
face dreptate este primit de El.
10:36 Ş i El a trimis fiilor lui Israel cuvâ ntul,
binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este
Domn peste toate.
10:37 Voi ştiţi cuvâ ntul care a fost în toată
Iudeea, începâ nd din Galileea, după botezul pe
care l-a propovă duit Ioan.
10:38 (Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a
uns Dumnezeu cu Duhul Sfâ nt şi cu putere pe
Acesta care a umblat fă câ nd bine şi vindecâ nd pe
toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu
era cu El.
10:39 Ş i noi suntem martori pentru toate cele ce
a fă cut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe
Acesta L-au omorâ t, spâ nzurâ ndu-L pe lemn.
10:40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a
dat să Se arate,
10:41 Nu la tot poporul, ci nouă martorilor,
dinainte râ nduiţi de Dumnezeu, care am mâ ncat
şi am bă ut cu El, după învierea Lui din morţi.
10:42 Ş i ne-a poruncit să propovă duim
poporului şi să mă rturisim că El este Cel râ nduit
de Dumnezeu să fie judecă tor al celor vii şi al
celor morţi.
10:43 Despre Acesta mă rturisesc toţi proorocii,
că tot cel ce crede în El va primi iertarea
pă catelor, prin numele Lui.
10:44 Încă pe câ nd Petru vorbea aceste cuvinte,
Duhul Sfâ nt a că zut peste toţi cei care ascultau
cuvâ ntul.
10:45 Iar credincioşii tă iaţi împrejur, care
veniseră cu Petru, au ră mas uimiţi pentru că
darul Duhului Sfâ nt s-a revă rsat şi peste
neamuri.
10:46 Că ci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi
slă vind pe Dumnezeu. Atunci a ră spuns Petru:
10:47 Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să
nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfâ nt
ca şi noi?
10:48 Ş i a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în
numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe
Petru să ră mâ nă la ei câ teva zile.
Capitolul 11
11:1 Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au
auzit că şi pă gâ nii au primit cuvâ ntul lui
Dumnezeu.
11:2 Ş i câ nd Petru s-a suit în Ierusalim,
credincioşii tă iaţi împrejur se împotriveau,
11:3 Zicâ ndu-i: Ai intrat la oameni netă iaţi
împrejur şi ai mâ ncat cu ei.
11:4 Ş i începâ nd, Petru le-a înfă ţişat pe râ nd,
zicâ nd:
11:5 Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am
vă zut, în extaz, o vedenie: ceva coborâ ndu-se ca o
faţă mare de pâ nză , legată în patru colţuri,
lă sâ ndu-se în jos din cer, şi a venit pâ nă la mine.
11:6 Privind spre aceasta, cu luare aminte, am
vă zut dobitoacele cele cu patru picioare ale
pă mâ ntului şi fiarele şi tâ râ toarele şi pă să rile
cerului.
11:7 Ş i am auzit un glas, care-mi zicea: Sculâ ndu-
te, Petre, junghie şi mă nâ ncă .
11:8 Ş i am zis: Nicidecum, Doamne, că ci nimic
spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura
mea.
11:9 Ş i glasul mi-a gră it a doua oară din cer: Cele
ce Dumnezeu a cură ţit, tu să nu le numeşti
spurcate.
11:10 Ş i aceasta s-a fă cut de trei ori şi au fost
luate iară şi toate în cer.
11:11 Ş i iată , îndată , trei bă rbaţi, trimişi de la
Cezareea că tre mine, s-au oprit la casa în care
eram.
11:12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic
îndoindu-mă . Ş i au mers cu mine şi aceşti şase
fraţi şi am intrat în casa bă rbatului;
11:13 Ş i el ne-a povestit cum a vă zut îngerul
stâ nd în casa lui şi zicâ nd: Trimite la Iope şi
cheamă pe Simon, cel numit şi Petru.
11:14 Care va gră i că tre tine cuvinte, prin care te
vei mâ ntui tu şi toată casa ta.
11:15 Ş i câ nd am început eu să vorbesc, Duhul
Sfâ nt a că zut peste ei, ca şi peste noi la început.
11:16 Ş i mi-am adus aminte de cuvâ ntul
Domnului, câ nd zicea: Ioan a botezat cu apă ; voi
însă vă veţi boteza cu Duh Sfâ nt.
11:17 Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar
ca şi nouă , acelora care au crezut în Domnul Iisus
Hristos, cine eram eu ca să -L pot opri pe
Dumnezeu?
11:18 Auzind acestea, au tă cut şi au slă vit pe
Dumnezeu, zicâ nd: Aşadar şi pă gâ nilor le-a dat
Dumnezeu pocă inţa spre viaţă ;
12:5 Deci Petru era pă zit în temniţă şi se fă cea
necontenit rugă ciune că tre Dumnezeu pentru el,
123 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:19 Deci cei ce se risipiseră din cauza
tulbură rii fă cute pentru Ş tefan, au trecut pâ nă în
Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimă nui gră ind
cuvâ ntul, decâ t numai iudeilor.
11:20 Ş i erau unii dintre ei, bă rbaţi ciprieni şi
cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi că tre
elini, binevestind pe Domnul Iisus.
11:21 Ş i mâ na Domnului era cu ei şi era mare
numă rul celor care au crezut şi s-au întors la
Domnul.
11:22 Ş i vorba despre ei a ajuns la urechile
Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba
pâ nă la Antiohia.
11:23 Acesta, sosind şi vă zâ nd harul lui
Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să
ră mâ nă în Domnul, cu inimă statornică .
11:24 Că ci era bă rbat bun şi plin de Duh Sfâ nt şi
de credinţă . Ş i s-a adă ugat Domnului mulţime
multă .
11:25 Ş i a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe
Saul
11:26 Ş i aflâ ndu-l, l-a adus la Antiohia. Ş i au stat
acolo un an întreg, adunâ ndu-se în biserică şi
învă ţâ nd mult popor. Şi în Antiohia, întâ ia oară ,
ucenicii s-au numit creştini.
11:27 În acele zile s-au coborâ t, de la Ierusalim
în Antiohia, prooroci.
11:28 Ş i sculâ ndu-se unul dintre ei, cu numele
Agav, a ară tat prin Duhul, că va fi în toată lumea
foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.
11:29 Iar ucenicii au hotă râ t ca fiecare dintre ei,
după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor
care locuiau în Iudeea;
11:30 Ceea ce au şi fă cut, trimiţâ nd preoţilor
prin mâ na lui Barnaba şi a lui Saul.
Capitolul 12
12:1 Ş i în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a
pus mâ na pe unii din Biserică , ca să -i piardă .
12:2 Ş i a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
12:3 Ş i vă zâ nd că este pe placul iudeilor, a mai
luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor)
12:4 Pe care şi prinzâ ndu-l l-a bă gat în temniţă ,
dâ ndu-l la patru stră ji de câ te patru ostaşi, ca să -l
pă zească , vrâ nd să -l scoată la popor după Paşti.
de că tre Biserică .
12:6 Dar câ nd Irod era să -l scoată afară , în
noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi,
legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii
pă zeau temniţa.
12:7 Ş i iată un înger al Domnului a venit deodată ,
iar în cameră a stră lucit lumină . Şi lovind pe
Petru în coastă , îngerul l-a deşteptat, zicâ nd:
Scoală -te degrabă ! Ş i lanţurile i-au că zut de la
mâ ini.
12:8 Ş i a zis îngerul că tre el: Încinge-te şi încalţă -
te cu sandalele. Ş i el a fă cut aşa. Ş i i-a zis lui: Pune
haina pe tine şi vino după mine.
12:9 Ş i, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că
ceea ce s-a fă cut prin înger este adevă rat, ci i se
pă rea că vede vedenie.
12:10 Ş i trecâ nd de straja întâ i şi de a doua, au
ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi
poarta s-a deschis singură . Ş i ieşind, au trecut o
uliţă şi îndată îngerul s-a depă rtat de la el.
12:11 Ş i Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum
ştiu cu adevă rat că Domnul a trimis pe îngerul
Să u şi m-a scos din mâ na lui Irod şi din toate câ te
aştepta poporul iudeilor.
12:12 Ş i chibzuind, a venit la casa Mariei, mama
lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi
mulţi şi se rugau.
12:13 Ş i bă tâ nd Petru la uşa de la poartă , o
slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
12:14 Ş i recunoscâ nd glasul lui Petru, de bucurie
nu a deschis uşa, ci, alergâ nd înă untru, a spus că
Petru stă înaintea porţii.
12:15 Iar ei au zis că tre ea: Ai înnebunit. Dar ea
stă ruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.
12:16 Dar Petru bă tea mereu în poartă . Ş i
deschizâ ndu-i, l-au vă zut şi au ră mas uimiţi.
12:17 Ş i fă câ ndu-le semn cu mâ na să tacă , le-a
istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă . Ş i
a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind,
s-a dus în alt loc.
12:18 Ş i fă câ ndu-se ziuă , mare a fost tulburarea
între ostaşi: Ce s-a fă cut, oare, cu Petru?
12:19 Iar Irod cerâ ndu-l şi negă sindu-l, după ce
au fost cercetaţi paznicii, a poruncit să fie ucişi. Ş i
el, coborâ nd din Iudeea la Cezareea, a ră mas
acolo.
13:10 Ş i a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de
124 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:20 Ş i Irod era mâ nios pe locuitorii din Tir şi
din Sidon. Dar ei, înţelegâ ndu-se între ei, au venit
la el şi câ ştigâ nd pe Vlast, care era că mă raşul
regelui, cereau pace, pentru că ţara lor se hră nea
din cea a regelui.
12:21 Ş i într-o zi râ nduită , Irod, îmbră câ ndu-se
în veşminte regeşti şi şezâ nd la tribună , vorbea
că tre ei;
12:22 Iar poporul striga: Acesta e glas
dumnezeiesc, nu omenesc!
12:23 Ş i îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru
că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Ş i mâ ncâ ndu-l
viermii, a murit.
12:24 Iar cuvâ ntul lui Dumnezeu creştea şi se
înmulţea.
12:25 Iar Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit
slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia,
luâ nd cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
Capitolul 13
13:1 Ş i erau în Biserica din Antiohia prooroci şi
învă ţă tori: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger,
Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut
împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
13:2 Ş i pe câ nd slujeau Domnului şi posteau,
Duhul Sfâ nt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe
Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
13:3 Atunci, postind şi rugâ ndu-se, şi-au pus
mâ inile peste ei şi i-au lă sat să plece.
13:4 Deci, ei, mâ naţi de Duhul Sfâ nt, au coborâ t
la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la
Cipru.
13:5 Ş i ajungâ nd în Salamina, au vestit cuvâ ntul
lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Ş i aveau şi
pe Ioan slujitor.
13:6 Ş i stră bă tâ nd toată insula pâ nă la Pafos, au
gă sit pe un oarecare bă rbat iudeu, vră jitor,
prooroc mincinos, al că rui nume era Bariisus,
13:7 Care era în preajma proconsulului Sergius
Paulus, bă rbat înţelept. Acesta chemâ nd la sine
pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvâ ntul lui
Dumnezeu,
13:8 Dar le stă tea împotrivă Elimas vră jitorul -
că ci aşa se tâ lcuieşte numele lui - că utâ nd să
întoarcă pe proconsul de la credinţă .
13:9 Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin
fiind de Duh Sfâ nt, a privit ţintă la el,
toată înşelă ciunea, fiule al diavolului, vră jmaşule a
toată dreptatea, nu vei înceta de a strâ mba că ile 13:24 După ce Ioan a propovă duit, înaintea
Domnului cele drepte? venirii Lui, botezul pocă inţei, la tot poporul lui
13:11 Ş i acum, iată mâ na Domnului este asupra Israel.
ta şi vei fi orb, nevă zâ nd soarele pâ nă la o vreme.
13:25 Iar dacă şi-a împlinit Ioan calea sa, zicea:
Ş i îndată a că zut peste el pâ clă şi întuneric şi, Nu sunt eu ce socotiţi voi că sunt. Dar, iată , vine
dibuind împrejur, că uta cine să -l ducă de mâ nă . după mine Cel că ruia nu sunt vrednic să -I dezleg
13:12 Atunci proconsulul, vă zâ nd ce s-a fă cut, a încă lţă mintea picioarelor.
crezut, mirâ ndu-se foarte de învă ţă tura 13:26 Bă rbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi
Domnului. cei dintre voi temă tori de Dumnezeu, vouă vi s-a
13:13 Ş i plecâ nd cu corabia de la Pafos, Pavel şi trimis cuvâ ntul acestei mâ ntuiri.
cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar 13:27 Că ci cei ce locuiesc în Ierusalim şi
Ioan, despă rţindu-se de ei, s-a întors la că peteniile lor, necunoscâ ndu-L şi osâ ndindu-L,
Ierusalim. au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în
13:14 Iar ei, trecâ nd de la Perga, au ajuns la fiecare sâ mbă tă .
Antiohia Pisidiei şi, intrâ nd în sinagogă , într-o zi
13:28 Ş i, neaflâ nd în El nici o vină de moarte, au
de sâ mbă tă , au şezut. cerut de la Pilat ca să -L omoare.
13:15 Ş i după citirea Legii şi a Proorocilor, mai- 13:29 Iar câ nd au să vâ rşit toate cele scrise
marii sinagogii au trimis la ei, zicâ ndu-le: Bă rbaţi
despre El, coborâ ndu-L de pe cruce, L-au pus în
fraţi, dacă aveţi vreun cuvâ nt de mâ ngâ iere că tremormâ nt.
popor, vorbiţi. 13:30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
13:16 Ş i, ridicâ ndu-se Pavel şi fă câ ndu-le semn 13:31 El S-a ară tat mai multe zile celor ce
cu mâ na, a zis: Bă rbaţi israeliţi şi cei temă tori de
împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim
Dumnezeu, ascultaţi: şi care sunt acum martorii Lui că tre popor.
13:17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel a 13:32 Ş i noi vă binevestim fă gă duinţa fă cută
ales pe pă rinţii noştri şi pe popor l-a înă lţat, câ nd
pă rinţilor.
era stră in în pă mâ ntul Egiptului, şi cu braţ înalt i-
a scos de acolo, 13:33 Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu
noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este
13:18 Ş i vreme de patruzeci de ani i-a hră nit în scris şi în Psalmul al doilea: "Fiul Meu eşti Tu; Eu
pustie. astă zi Te-am nă scut".
13:19 Ş i nimicind şapte neamuri în ţara 13:34 Ş i cum că L-a înviat din morţi, ca să nu se
Canaanului, pă mâ ntul acela l-a dat lor spre mai întoarcă la strică ciune, a spus-o altfel: "Vă voi
moştenire. da vouă cele sfinte şi vrednice de credinţă ale lui
13:20 Ş i după acestea, ca la patru sute cincizeci David".
de ani, le-a dat judecă tori, pâ nă la Samuel 13:35 De aceea şi în alt loc zice: "Nu vei da pe
proorocul. Sfâ ntul Tă u să vadă strică ciune".
13:21 Ş i de acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a 13:36 Pentru că David, slujind în timpul să u voii
dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş,
lui Dumnezeu, a adormit şi s-a adă ugat la pă rinţii
bă rbat din seminţia lui Veniamin. lui şi a vă zut strică ciune.
13:22 Ş i înlă turâ ndu-l, le-a ridicat rege pe David,
13:37 Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a
pentru care a zis, mă rturisind: "Aflat-am pe vă zut strică ciune.
David al lui Iesei, bă rbat după inima Mea, care va
face toate voile Mele". 13:38 Cunoscut deci să vă fie vouă , bă rbaţi fraţi,
că prin Acesta vi se vesteşte iertarea pă catelor şi
13:23 Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după că , de toate câ te n-aţi putut să vă îndreptaţi în
fă gă duinţă , i-a adus lui Israel un Mâ ntuitor, pe Legea lui Moise,
Iisus,
13:39 Întru Acesta tot cel ce crede se
îndreptează .
13:40 Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea
ce s-a zis în prooroci:
13:41 "Vedeţi, îngâ mfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe
125 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
care nu-l veţi crede, dacă vă va spune cineva".
13:42 Ş i ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau
neamurile ca sâ mbă ta viitoare să li se gră iască
cuvintele acestea.
13:43 După ce s-a terminat adunarea, mulţi
dintre iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers
după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind că tre
ei, îi îndemnau să stă ruie în harul lui Dumnezeu.
13:44 Iar în sâ mbă ta urmă toare, mai toată
cetatea s-a adunat ca să audă cuvâ ntul lui
Dumnezeu.
13:45 Dar iudeii, vă zâ nd mulţimile, s-au umplut
de pizmă şi vorbeau împotriva celor spuse de
Pavel, hulind.
13:46 Iar Pavel şi Barnaba, îndră znind, au zis:
Vouă se că dea să vi se gră iască , mai întâ i,
cuvâ ntul lui Dumnezeu; dar de vreme ce îl
lepă daţi şi vă judecaţi pe voi nevrednici de viaţa
veşnică , iată ne întoarcem că tre neamuri.
13:47 Că ci aşa ne-a poruncit nouă Domnul: "Te-
am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre
mâ ntuire pâ nă la marginea pă mâ ntului".
13:48 Iar neamurile pă mâ ntului, auzind, se
bucurau şi slă veau cuvâ ntul lui Dumnezeu şi câ ţi
erau râ nduiţi spre viaţă veşnică au crezut;
13:49 Iar cuvâ ntul Domnului se ră spâ ndea prin
tot ţinutul.
13:50 Dar iudeii au întă râ tat pe femeile
cucernice şi de cinste şi pe cei de frunte ai cetă ţii,
şi au ridicat prigoane împotriva lui Pavel şi a lui
Barnaba, şi i-au scos din hotarele lor.
13:51 Iar ei, scuturâ nd asupra lor praful de pe
picioare, au venit la Iconiu;
13:52 Ş i ucenicii se umpleau de bucurie şi de
Duh Sfâ nt.
Capitolul 14
14:1 Ş i în Iconiu au intrat ei, ca de obicei, în
sinagoga iudeilor şi astfel au vorbit, încâ t o mare
mulţime de iudei şi de elini au crezut.
14:2 Dar iudeii care n-au crezut au ră sculat şi au
înră it sufletele pă gâ nilor împotriva fraţilor.
14:3 Deci multă vreme au stat acolo, gră ind cu
îndră zneală întru Domnul, Care da mă rturie
pentru cuvâ ntul harului Să u, fă câ nd semne şi
minuni prin mâ inile lor.
14:21 Ş i binevestind cetă ţii aceleia şi fă câ nd
ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi
126 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
14:4 Ş i mulţimea din cetate s-a dezbinat şi unii
ţineau cu iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii.
14:5 Ş i câ nd pă gâ nii şi iudeii, împreună cu
că peteniile lor, au dat nă vală ca să -i ocă rască şi
să -i ucidă cu pietre,
14:6 Înţelegâ nd, au fugit în cetă ţile Licaoniei: la
Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.
14:7 Ş i acolo propovă duiau Evanghelia.
14:8 Ş i şedea jos în Listra un om neputincios de
picioare, fiind olog, din pâ ntecele maicii sale şi
care nu umblase niciodată .
14:9 Acesta asculta la Pavel câ nd vorbea. Iar
Pavel, că utâ nd spre el şi vă zâ nd că are credinţă
ca să se mâ ntuiască ,
14:10 A zis cu glas puternic: Scoală -te drept, pe
picioarele tale. Ş i el a să rit şi umbla.
14:11 Iar mulţimile, vă zâ nd ceea ce fă cuse Pavel,
au ridicat glasul lor în limba licaonă , zicâ nd: Zeii,
asemă nâ ndu-se oamenilor, s-au coborâ t la noi.
14:12 Ş i numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel
Hermes, fiindcă el era purtă torul cuvâ ntului.
14:13 Iar preotul lui Zeus, care era înaintea
cetă ţii, aducâ nd la porţi tauri şi cununi, voia să le
aducă jertfă împreună cu mulţimile.
14:14 Ş i auzind Apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au
rupt veşmintele, au să rit în mulţime, strigâ nd,
14:15 Ş i zicâ nd: Bă rbaţilor, de ce faceţi acestea?
Doar şi noi suntem oameni, asemenea pă timitori
ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste
deşertă ciuni că tre Dumnezeu cel viu, Care a fă cut
cerul şi pă mâ ntul, marea şi toate cele ce sunt în
ele,
14:16 Ş i Care, în veacurile trecute, a lă sat ca
toate neamurile să meargă în că ile lor,
14:17 Deşi El nu S-a lă sat pe Sine nemă rturisit,
fă câ ndu-vă bine, dâ ndu-vă din cer ploi şi timpuri
roditoare, umplâ nd de hrană şi de bucurie
inimile voastre.
14:18 Ş i acestea zicâ nd, abia au potolit
mulţimile, ca să nu le aducă jertfă .
14:19 Iar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit
iudei, care au atras mulţimile de partea lor, şi,
bă tâ nd pe Pavel cu pietre, l-au tâ râ t afară din
cetate, gâ ndind că a murit.
14:20 Dar înconjurâ ndu-l ucenicii, el s-a sculat şi
a intrat în cetate. Ş i a doua zi a ieşit cu Barnaba
că tre Derbe.
la Antiohia,
14:22 Întă rind sufletele ucenicilor, îndemnâ ndu-
i să stă ruie în credinţă şi (ară tâ ndu-le) că prin
multe suferinţe trebuie să intră m în împă ră ţia lui
Dumnezeu.
14:23 Ş i hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică ,
rugâ ndu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei
Domnului în Care crezuseră .
14:24 Ş i stră bă tâ nd Pisidia, au venit în Pamfilia.
14:25 Ş i după ce au gră it cuvâ ntul Domnului în
Perga, au coborâ t la Atalia.
14:26 Ş i de acolo au mers cu corabia spre
Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului
lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit.
14:27 Ş i venind şi adunâ nd Biserica, au vestit
câ te a fă cut Dumnezeu cu ei şi că a deschis
pă gâ nilor uşa credinţei.
14:28 Ş i au petrecut acolo cu ucenicii nu puţină
vreme.
Capitolul 15
15:1 Ş i unii, coborâ ndu-se din Iudeea, învă ţau pe 15:15 Ş i cu aceasta se potrivesc cuvintele
fraţi că : Dacă nu vă tă iaţi împrejur, după
râ nduiala lui Moise, nu puteţi să vă mâ ntuiţi.
15:2 Ş i fă câ ndu-se pentru ei împotrivire şi iară şi cortul cel că zut al lui David şi cele distruse
discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au râ nduit ale lui iară şi le voi zidi şi-l voi îndrepta,
ca Pavel şi Barnaba şi alţi câ ţiva dintre ei să se
suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru
această întrebare.
15:3 Deci ei, trimişi fiind de Biserică , au trecut acestea".
prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre
convertirea neamurilor şi fă ceau tuturor fraţilor
mare bucurie.
15:4 Ş i sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de
Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câ te
a fă cut Dumnezeu cu ei.
15:5 Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră
la credinţă , s-au ridicat zicâ nd că trebuie să -i taie
împrejur şi să le poruncească a pă zi Legea lui 15:21 Că ci Moise are din timpuri vechi prin toate
Moise.
15:6 Ş i apostolii şi preoţii s-au adunat ca să
cerceteze despre acest cuvâ nt.
15:7 Ş i fă câ ndu-se multă vorbire, s-a sculat Petru
şi le-a zis: Bă rbaţi fraţi, voi ştiţi că , din primele
zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura
15:24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, fă ră
127 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
mea neamurile să audă cuvâ ntul Evangheliei şi să
creadă .
15:8 Ş i Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a
mă rturisit, dâ ndu-le Duhul Sfâ nt, ca şi nouă .
15:9 Ş i nimic n-a deosebit între noi şi ei, cură ţind
inimile lor prin credinţă .
15:10 Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi
vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe
care nici pă rinţii noştri, nici noi n-am putut să -l
purtă m?
15:11 Ci prin harul Domnului nostru Iisus
Hristos, credem că ne vom mâ ntui în acelaşi chip
ca şi aceia.
15:12 Ş i a tă cut toată mulţimea şi asculta pe
Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câ te semne şi
minuni a fă cut Dumnezeu prin ei între neamuri.
15:13 Ş i după ce au tă cut ei, a ră spuns Iacob,
zicâ nd: Bă rbaţi fraţi, ascultaţi-mă !
15:14 Simon a istorisit cum de la început a avut
grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor
pentru numele Să u.
proorocilor, precum este scris:
15:16 "După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica
15:17 Ca să -L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi
toate neamurile peste care s-a chemat numele
Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a fă cut
15:18 Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac
lucrurile Lui.
15:19 De aceea eu socotesc să nu tulbură m pe
cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,
15:20 Ci să le scriem să se ferească de întină rile
idolilor şi de desfrâ u şi de (animale) sugrumate şi
de sâ nge.
cetă ţile propovă duitorii să i, fiind citit în sinagogi
în fiecare sâ mbă tă .
15:22 Atunci apostolii şi preoţii, cu toată
Biserica, au hotă râ t să aleagă bă rbaţi dintre ei şi
să -i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe
Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bă rbaţi cu vază
între fraţi.
15:23 Scriind prin mâ inile lor acestea: Apostolii
şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care
sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!
să fi avut porunca noastră , venind, v-au tulburat
cu vorbele lor şi au ră vă şit sufletele voastre, 15:41 Ş i stră bă tea Siria şi Cilicia, întă rind
zicâ nd că trebuie să vă tă iaţi împrejur şi să pă ziţi Bisericile.
legea,
15:25 Noi am hotă râ t, adunaţi într-un gâ nd, ca să Capitolul 16
trimitem la voi bă rbaţi aleşi, împreună cu iubiţii
noştri Barnaba şi Pavel, 16:1 Ş i a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era
15:26 Oameni care şi-au pus sufletele lor pentru acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei
numele Domnului nostru Iisus Hristos. femei iudee credincioase, şi al unui tată elin,
15:27 Drept aceea, am trimis pe Iuda şi pe Sila, 16:2 Care avea bune mă rturii de la fraţii din
care vă vor vesti şi ei, cu cuvâ ntul, aceleaşi Listra şi din Iconiu.
lucruri. 16:3 Pavel a voit ca acesta să vină împreună cu el
15:28 Pentru că , pă rutu-s-a Duhului Sfâ nt şi şi, luâ ndu-l, l-a tă iat împrejur, din pricina iudeilor
nouă , să nu vi se pună nici o greutate în plus în care erau în acele locuri; că ci toţi ştiau că tată l lui
afară de cele ce sunt necesare: era elin.
15:29 Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de 16:4 Ş i câ nd treceau prin cetă ţi, învă ţau să
sâ nge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâ u, depă zească învă ţă turile râ nduite de apostolii şi de
care pă zindu-vă , bine veţi face. Fiţi să nă toşi!preoţii din Ierusalim.
15:30 Deci cei trimişi au coborâ t la Antiohia şi, 16:5 Deci Bisericile se întă reau în credinţă şi
adunâ nd mulţimea, au predat scrisoarea. sporeau cu numă rul în fiecare zi.
15:31 Ş i citind-o s-au bucurat pentru mâ ngâ iere.16:6 Ş i ei au stră bă tut Frigia şi ţinutul Galatiei,
15:32 Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, auopriţi fiind de Duhul Sfâ nt ca să propovă duiască
mâ ngâ iat prin multe cuvâ ntă ri pe fraţi şi i-au cuvâ ntul în Asia.
întă rit. 16:7 Venind la hotarele Misiei, încercau să
15:33 Ş i petrecâ nd un timp, au fost trimişi cu meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lă sat.
pace de că tre fraţi la apostoli. 16:8 Ş i trecâ nd dincolo de Misia, au coborâ t la
Troa.
15:34 Iar Sila s-a hotă râ t să ră mâ nă acolo, şi Iuda
a plecat singur la Ierusalim. 16:9 Ş i noaptea i s-a ară tat lui Pavel o vedenie:
15:35 Iar Pavel şi Barnaba petreceau în Antiohia, Un bă rbat macedonean sta rugâ ndu-l şi zicâ nd:
învă ţâ nd şi binevestind, împreună cu mulţi alţii,Treci în Macedonia şi ne ajută .
cuvâ ntul Domnului. 16:10 Câ nd a vă zut el această vedenie, am că utat
15:36 Ş i după câ teva zile, Pavel a zis că tre să plecă m îndată în Macedonia, înţelegâ nd că
Barnaba: Întorcâ ndu-ne, să cercetă m cum se află Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia.
fraţii noştri în toate cetă ţile în care am vestit 16:11 Pornind cu corabia de la Troa, am mers
cuvâ ntul Domnului. drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
15:37 Barnaba voia să ia împreună cu ei şi pe 16:12 Ş i de acolo la Filipi, care este cea dintâ i
Ioan cel numit Marcu; cetate a acestei pă rţi a Macedoniei şi colonie
15:38 Dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, romană . Iar în această cetate am ră mas câ teva
fiindcă se despă rţise de ei din Pamfilia şi nu zile.
venise ală turi de ei la lucrul la care fuseseră 16:13 Ş i în ziua sâ mbetei am ieşit în afara porţii,
trimişi. lâ ngă râ u, unde credeam că este loc de rugă ciune
şi, şezâ nd, vorbeam femeilor care se adunaseră .
15:39 Deci s-a iscat neînţelegere între ei, încâ t s-
au despă rţit unul de altul, şi Barnaba, luâ nd pe 16:14 Ş i o femeie, cu numele Lidia, vâ nză toare
Marcu, a plecat cu corabia în Cipru; de porfiră , din cetatea Tiatirelor, temă toare de
15:40 Iar Pavel, alegâ nd pe Sila, a plecat, fiind Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a
încredinţat de că tre fraţi harului Domnului. deschis inima ca să ia aminte la cele gră ite de
Pavel.
16:15 Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a
rugat, zicâ nd: De m-aţi socotit că sunt
credincioasă Domnului, intrâ nd în casa mea, ră mâ neţi. Ş i ne-a fă cut să ră mâ nem.
128 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:16 Dar odată , pe câ nd ne duceam la
rugă ciune, ne-a întâ mpinat o slujnică , care avea
duh pitonicesc şi care aducea mult câ ştig
stă pâ nilor ei, ghicind.
16:17 Aceasta, ţinâ ndu-se după Pavel şi după
noi, striga, zicâ nd: Aceşti oameni sunt robi ai
Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc
vouă calea mâ ntuirii.
16:18 Ş i aceasta o fă cea timp de multe zile. Iar
Pavel mâ niindu-se şi întorcâ ndu-se, a zis duhului:
În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi
din ea. Ş i în acel ceas a ieşit.
16:19 Ş i stă pâ nii ei, vă zâ nd că s-a dus nă dejdea
câ ştigului lor, au pus mâ na pe Pavel şi pe Sila şi i-
au în piaţă înaintea dregă torilor.
16:20 Ş i ducâ ndu-i la judecă tori, au zis: Aceşti
oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră .
16:21 Ş i vestesc obiceiuri care nouă nu ne este
îngă duit să le primim, nici să le facem, fiindcă
suntem romani.
16:22 Ş i s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Ş i
judecă torii, rupâ ndu-le hainele, au poruncit să -i
bată cu vergi.
16:23 Ş i, după ce le-au dat multe lovituri, i-au
aruncat în temniţă , poruncind temnicerului să -i
pă zească cu grijă .
16:24 Acesta, primind o asemenea poruncă , i-a
bă gat în fundul temniţei şi le-a strâ ns picioarele
în butuci;
16:25 Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugâ ndu-
se, lă udau pe Dumnezeu în câ ntă ri, iar cei ce erau
în temniţă îi ascultau.
16:26 Ş i deodată s-a fă cut cutremur mare, încâ t
s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au
deschis toate uşile şi legă turile tuturor s-au
dezlegat.
16:27 Ş i deşteptâ ndu-se temnicerul şi vă zâ nd
deschise uşile temniţei, scoţâ nd sabia, voia să se
omoare, socotind că cei închişi au fugit.
16:28 Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicâ nd: Să
nu-ţi faci nici un ră u, că toţi suntem aici.
16:29 Iar el, cerâ nd lumină , s-a repezit înă untru
şi, tremurâ nd de spaimă , a că zut înaintea lui
Pavel şi a lui Sila;
16:30 Ş i scoţâ ndu-i afară (după ce pe ceilalţi i-a
ză vorâ t la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să
fac ca să mă mâ ntuiesc?
129 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:31 Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei
mâ ntui tu şi casa ta.
16:32 Ş i i-au gră it lui cuvâ ntul lui Dumnezeu şi
tuturor celor din casa lui.
16:33 Ş i el, luâ ndu-i la sine, în acel ceas al nopţii,
a spă lat ră nile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui
îndată .
16:34 Ş i ducâ ndu-i în casă , a pus masa şi s-a
veselit cu toată casa, crezâ nd în Dumnezeu.
16:35 Ş i fă câ ndu-se ziuă , judecă torii au trimis pe
purtă torii de vergi, zicâ nd: Dă drumul oamenilor
acelora.
16:36 Iar temnicerul a spus cuvintele acestea
că tre Pavel: Că au trimis judecă torii să fiţi lă saţi
liberi. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace.
16:37 Dar Pavel a zis că tre ei: După ce, fă ră
judecată , ne-au bă tut în faţa lumii, pe noi care
suntem cetă ţeni romani şi ne-au bă gat în temniţă ,
acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa! Ci să vină
ei înşişi să ne scoată afară .
16:38 Ş i purtă torii de vergi au spus judecă torilor
aceste cuvinte. Ş i auzind că sunt cetă ţeni romani,
judecă torii s-au temut.
16:39 Ş i venind, se rugau de ei şi, scoţâ ndu-i
afară , îi rugau să plece din cetate.
16:40 Iar ei, ieşind din închisoare, s-au dus în
casa Lidiei; şi vă zâ nd pe fraţi, i-au mâ ngâ iat şi au
plecat.
Capitolul 17
17:1 Ş i după ce au trecut prin Amfipoli şi prin
Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o
sinagogă a iudeilor.
17:2 Ş i după obiceiul să u, Pavel a intrat la ei şi în
trei sâ mbete le-a gră it din Scripturi,
17:3 Deschizâ ndu-le şi ară tâ ndu-le că Hristos
trebuia să pă timească şi să învieze din morţi, şi
că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul,
Iisus.
17:4 Ş i unii dintre ei au crezut şi au trecut de
partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de
elini închină tori la Dumnezeu şi dintre femeile de
frunte nu puţine.
17:5 Iar iudeii, umplâ ndu-se de invidie şi luâ nd
cu ei pe câ ţiva oameni de râ nd, ră i, adunâ nd
gloată întă râ tau cetatea şi, ducâ ndu-se la casa lui
Iason, că utau să -i scoată afară , înaintea
poporului.
17:6 Dar, negă sindu-i, tâ rau pe Iason şi pe câ ţiva
fraţi la mai-marii cetă ţii, strigâ nd că cei ce au
tulburat toată lumea au venit şi aici;
17:7 Pe aceştia i-a gă zduit Iason; şi toţi aceştia
lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicâ nd
că este un alt împă rat: Iisus.
17:8 Ş i au tulburat mulţimea şi pe mai-marii
cetă ţii, care auzeau acestea.
17:9 Ş i luâ nd cheză şie de la Iason şi de la ceilalţi,
le-au dat drumul.
17:10 Iar fraţii au trimis îndată , noaptea, la
Bereea, pe Pavel şi pe Sila care, ajungâ nd acolo,
au intrat în sinagoga iudeilor.
17:11 Ş i aceştia erau mai buni la suflet decâ t cei
din Tesalonic; ei au primit cuvâ ntul cu toată
osâ rdia, în toate zilele, cercetâ nd Scripturile, dacă
ele sunt aşa.
17:12 Au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile
de cinste ale elinilor, şi dintre bă rbaţi nu puţini.
17:13 Ş i câ nd au aflat iudeii din Tesalonic că şi în
Bereea s-a vestit de că tre Pavel cuvâ ntul lui
Dumnezeu, au venit şi acolo, întă râ tâ nd şi
tulburâ nd mulţimile.
17:14 Ş i atunci îndată fraţii au trimis pe Pavel, ca
să meargă spre mare; iar Sila şi cu Timotei au
ră mas acolo în Bereea.
17:15 Iar cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus pâ nă
la Atena; şi luâ nd ei porunci că tre Sila şi Timotei,
ca să vină la el câ t mai curâ nd, au plecat.
17:16 Iar în Atena, pe câ nd Pavel îi aştepta,
duhul lui se îndâ rjea în el, vă zâ nd că cetatea este
plină de idoli.
17:17 Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei
credincioşi, şi în piaţă , în fiecare zi, cu cei ce erau
de faţă .
17:18 Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici
discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să
ne spună acest semă nă tor de cuvinte? Iar alţii
ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei
stră ini, fiindcă binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
17:19 Ş i luâ ndu-l cu ei, l-au dus în Areopag,
zicâ nd: Putem să cunoaştem şi noi ce este această
învă ţă tură nouă , gră ită de tine?
17:20 Că ci tu aduci la auzul nostru lucruri
stră ine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea.
17:21 Toţi atenienii şi stră inii, care locuiau acolo,
nu-şi petreceau timpul decâ t spunâ nd sau auzind
ceva nou.
130 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
17:22 Ş i Pavel, stâ nd în mijlocul Areopagului, a
zis: Bă rbaţi atenieni, în toate vă vă d că sunteţi
foarte evlavioşi.
17:23 Că ci stră bă tâ nd cetatea voastră şi privind
locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar
pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut".
Deci pe Cel pe Care voi, necunoscâ ndu-L, Îl
cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă .
17:24 Dumnezeu, Care a fă cut lumea şi toate cele
ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al
pă mâ ntului, nu locuieşte în temple fă cute de
mâ ini,
17:25 Nici nu este slujit de mâ ini omeneşti, ca şi
cum ar avea nevoie de ceva, El dâ nd tuturor viaţă
şi suflare şi toate.
17:26 Ş i a fă cut dintr-un sâ nge tot neamul
omenesc, ca să locuiască peste toată faţa
pă mâ ntului, aşezâ nd vremile cele de mai înainte
râ nduite şi hotarele locuirii lor,
17:27 Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar
pipă i şi L-ar gă si, deşi nu e departe de fiecare
dintre noi.
17:28 Că ci în El tră im şi ne mişcă m şi suntem,
precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: că ci ai
Lui neam şi suntem.
17:29 Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu
trebuie să socotim că dumnezeirea este
asemenea aurului sau argintului sau pietrei
cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului.
17:30 Dar Dumnezeu, trecâ nd cu vederea
veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca
toţi de pretutindeni să se pocă iască ,
17:31 Pentru că a hotă râ t o zi în care va să
judece lumea întru dreptate, prin Bă rbatul pe
care L-a râ nduit, dă ruind tuturor încredinţare,
prin Învierea Lui din morţi.
17:32 Ş i auzind despre învierea morţilor, unii l-
au luat în râ s, iar alţii i-au zis: Te vom asculta
despre aceasta şi altă dată .
17:33 Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
17:34 Iar unii bă rbaţi, alipindu-se de el, au
crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o
femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu
ei.
Capitolul 18
18:1 După acestea Pavel, plecâ nd din Atena, a
venit la Corint.
18:2 Ş i gă sind pe un iudeu, cu numele Acvila, de
neam din Pont, venit de curâ nd din Italia, şi pe
Priscila, femeia lui, pentru că poruncise Claudiu
ca toţi iudeii să plece din Roma, a venit la ei.
18:3 Ş i pentru că erau de aceeaşi meserie, a
ră mas la ei şi lucrau, că ci erau fă că tori de corturi.
18:4 Ş i vorbea în sinagogă în fiecare sâ mbă tă şi
aducea la credinţă iudei şi elini.
18:5 Iar câ nd Sila şi Timotei au venit din
Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvâ nt,
mă rturisind iudeilor că Iisus este Hristosul.
18:6 Ş i stâ nd ei împotrivă şi hulind, el,
scuturâ ndu-şi hainele, a zis că tre ei: Sâ ngele
vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De
acum înainte mă voi duce la neamuri.
18:7 Ş i mutâ ndu-se de acolo, a venit în casa
unuia, cu numele Titus Iustus, cinstitor al lui
Dumnezeu, a că rui casă era ală turi de sinagogă .
18:8 Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut
în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi
dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.
18:9 Ş i Domnul a zis lui Pavel, noaptea în
vedenie: Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tă cea,
18:10 Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va
pune mâ na pe tine, ca să -ţi facă ră u. Că ci am mult
popor în cetatea aceasta.
18:11 Ş i a stat în Corint un an şi şase luni,
învă ţâ nd între ei cuvâ ntul lui Dumnezeu.
18:12 Dar pe câ nd Galion era proconsulul Ahaiei,
iudeii s-au ridicat toţi într-un cuget împotriva lui
Pavel şi l-au adus la tribunal,
18:13 Zicâ nd că acesta caută să convingă pe
oameni să se închine lui Dumnezeu, împotriva
legii.
18:14 Ş i câ nd Pavel era gata să deschidă gura,
Galion a zis că tre iudei: Dacă ar fi vreo
nedreptate sau vreo faptă vicleană , o, iudeilor, v-
aş asculta precum se cuvine;
18:15 Dar dacă sunt la voi nedumeriri despre
învă ţă tură şi despre nume şi despre legea
voastră , vedeţi-vă voi înşivă de ele. Judecă tor
pentru acestea eu nu voiesc să fiu.
18:16 Ş i i-a izgonit de la tribunal.
18:17 Ş i punâ nd mâ na toţi pe Sostene, mai-
marele sinagogii, îl bă teau înaintea tribunalului.
Dar Galion nu lua în seamă nimic din acestea;
18:18 Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile în
Corint, şi-a luat ră mas bun de la fraţi şi a plecat
19:5 Ş i auzind ei, s-au botezat în numele
131 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cu corabia în Siria, împreună cu Priscila şi cu
Acvila, care şi-a tuns capul la Chenhrea, că ci
fă cuse o fă gă duinţă .
18:19 Ş i au sosit la Efes şi pe aceia i-a lă sat acolo,
iar el, intrâ nd în sinagogă , discuta cu iudeii.
18:20 Ş i rugâ ndu-l să ră mâ nă la ei mai multă
vreme, n-a voit,
18:21 Ci, despă rţindu-se de ei, a zis: Trebuie,
negreşit, ca să rbă toarea care vine s-o fac la
Ierusalim, dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce
iară şi la voi. Ş i a plecat de la Efes, cu corabia.
18:22 Ş i coborâ ndu-se la Cezareea, s-a suit (la
Ierusalim) şi, îmbră ţişâ nd Biserica, s-a coborâ t la
Antiohia.
18:23 Ş i stâ nd acolo câ tva timp, a plecat,
stră bă tâ nd pe râ nd ţinutul Galatiei şi Frigia,
întă rind pe toţi ucenicii.
18:24 Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin
de neam, bă rbat iscusit la cuvâ nt, puternic fiind
în Scripturi, a sosit la Efes.
18:25 Acesta era învă ţat în calea Domnului şi,
arzâ nd cu duhul, gră ia şi învă ţa drept cele despre
Iisus, cunoscâ nd numai botezul lui Ioan.
18:26 Ş i el a început să vorbească , fă ră sfială , în
sinagogă . Auzindu-l, Priscila şi Acvila l-au luat cu
ei şi i-au ară tat mai cu de-amă nuntul calea lui
Dumnezeu.
18:27 Ş i voind el să treacă în Ahaia, l-au
îndemnat fraţii şi au scris ucenicilor să -l
primească . Şi sosind (în Corint), a ajutat mult cu
harul celor ce crezuseră ;
18:28 Că ci cu tă rie şi în faţa tuturor, el înfrunta
pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este
Hristos.
Capitolul 19
19:1 Ş i pe câ nd Apollo era în Corint, Pavel, după
ce a stră bă tut pă rţile de sus, a venit în Efes. Ş i
gă sind câ ţiva ucenici,
19:2 A zis că tre ei: Primit-aţi voi Duhul Sfâ nt
câ nd aţi crezut? Iar ei au zis că tre el: Dar nici n-
am auzit dacă este Duh Sfâ nt.
19:3 Ş i el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis:
În botezul lui Ioan.
19:4 Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul
pocă inţei, spunâ nd poporului să creadă în Cel ce
avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
Domnului Iisus.
19:6 Ş i punâ ndu-şi Pavel mâ inile peste ei, Duhul
Sfâ nt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi
prooroceau.
19:7 Ş i erau toţi ca la doisprezece bă rbaţi.
19:8 Ş i el, intrâ nd în sinagogă , a vorbit cu
îndră zneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi
că utâ nd să -i încredinţeze de împă ră ţia lui
Dumnezeu.
19:9 Dar fiindcă unii erau învâ rtoşaţi şi nu
credeau, bâ rfind calea Domnului înaintea
mulţimii, Pavel, plecâ nd de la ei, a osebit pe
ucenici, învă ţâ nd în fiecare zi în şcoala unuia
Tiranus.
19:10 Ş i acesta a ţinut vreme de doi ani, încâ t
toţi, cei ce locuiau în Asia, şi iudei şi elini, au auzit
cuvâ ntul Domnului.
19:11 Ş i Dumnezeu fă cea, prin mâ inile lui Pavel,
minuni nemaiîntâ lnite.
19:12 Încâ t şi peste cei ce erau bolnavi se
puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi
bolile se depă rtau de ei, iar duhurile cele rele
ieşeau din ei.
19:13 Ş i au încercat unii dintre iudeii care
cutreierau lumea, scoţâ nd demoni, să cheme
peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului
Iisus, zicâ nd: Vă jur pe Iisus, pe Care-l
propovă duieşte Pavel!
19:14 Iar cei care fă ceau aceasta erau cei şapte
fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
19:15 Ş i ră spunzâ nd, duhul cel ră u le-a zis: Pe
Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine
sunteţi?
19:16 Ş i să rind asupra lor omul în care era duhul
cel ră u şi biruindu-i, s-a întă râ tat asupra lor,
încâ t ei au fugit goi şi ră niţi din casa aceea.
19:17 Ş i acest lucru s-a fă cut cunoscut tuturor
iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a
că zut peste toţi aceştia şi se slă vea numele
Domnului Iisus.
19:18 Ş i mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca
să se mă rturisească şi să spună faptele lor.
19:19 Iar mulţi dintre cei ce fă cuseră vră jitorie,
aducâ nd că rţile, le ardeau în faţa tuturor. Ş i au
socotit preţul lor şi au gă sit cincizeci de mii de
arginţi.
19:20 Astfel creştea cu putere cuvâ ntul
Domnului şi se întă rea.
132 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
19:21 Ş i după ce s-au să vâ rşit acestea, Pavel şi-a
pus în gâ nd să treacă prin Macedonia şi prin
Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicâ nd că : După
ce voi fi acolo, trebuie să vă d şi Roma.
19:22 Ş i trimiţâ nd în Macedonia pe doi dintre cei
care îl slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a ră mas o
vreme în Asia.
19:23 Ş i în vremea aceea s-a fă cut mare
tulburare pentru calea Domnului.
19:24 Că ci un argintar, cu numele Dimitrie, care
fă cea temple de argint Artemisei şi da meşterilor
să i foarte mare câ ştig,
19:25 I-a adunat pe aceştia şi pe cei care lucrau
unele ca acestea, şi le-a zis: Bă rbaţilor, ştiţi că din
această îndeletnicire este câ ştigul vostru.
19:26 Ş i voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes,
ci aproape în toată Asia, Pavel acesta,
convingâ nd, a întors multă mulţime, zicâ nd că nu
sunt dumnezei cei fă cuţi de mâ ini.
19:27 Din aceasta nu numai că meseria noastră e
în primejdie să ajungă fă ră trecere, dar şi templul
marii zeiţe Artemisa e în primejdie să nu mai
aibă nici un preţ, iar cu vremea, mă rirea ei -
că reia i se închină toată Asia şi toată lumea - să
fie doborâ tă .
19:28 Ş i auzind ei şi umplâ ndu-se de mâ nie,
strigau zicâ nd: Mare este Artemisa efesenilor!
19:29 Ş i s-a umplut toată cetatea de tulburare şi
au pornit într-un cuget la teatru, ră pind
împreună pe macedonenii Gaius şi Aristarh,
însoţitorii lui Pavel.
19:30 Iar Pavel, voind să intre în mijlocul
poporului, ucenicii nu l-au lă sat.
19:31 Încă şi unii dintre dregă torii Asiei, care îi
erau prieteni, trimiţâ nd la el, îl rugau să nu se
ducă la teatru.
19:32 Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că ci
adunarea era învă lmă şită , iar cei mai mulţi nu
ştiau pentru ce s-au adunat acolo.
19:33 Iar unii din mulţime l-au smuls pe
Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar
el, fă câ nd semn cu mâ na, voia să se apere
înaintea poporului.
19:34 Ş i cunoscâ nd ei că este iudeu, toţi într-un
glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este
Artemisa efesenilor!
19:35 Iar secretarul, potolind mulţimea, a zis:
Bă rbaţi efeseni, cine este, între oameni, care să
nu ştie că cetatea efesenilor este pă zitoarea
templului Artemisei celei mari şi a statuii ei,
că zută din cer?
19:36 Deci, acestea fiind mai presus de orice
îndoială , trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi
nimic cu uşurinţă .
19:37 Că ci aţi adus pe bă rbaţii aceştia, care nu
sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeiţa
voastră .
19:38 Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei
împreună cu el au vreo plâ ngere împotriva cuiva,
au judecă tori şi proconsuli care să judece, şi să se
cheme în judecată unii pe alţii.
19:39 Iar dacă urmă riţi altceva, se va hotă rî în
adunarea cea legiuită ,
19:40 Că ci noi suntem în primejdie să fim
învinuiţi de ră scoală pentru ziua de azi, fiindcă
nu avem nici o pricină pentru care am putea da
seama de tulburarea aceasta.
19:41 Zicâ nd acestea, a slobozit adunarea.
Capitolul 20
20:1 Iar după ce a încetat tulburarea, Pavel,
chemâ nd pe ucenici şi dâ ndu-le îndemnuri, după
ce şi-a luat ră mas bun, a ieşit să meargă în
Macedonia.
20:2 Ş i stră bă tâ nd acele pă rţi şi dâ nd ucenicilor
multe sfaturi şi îndemnuri, a sosit în Grecia.
20:3 Ş i a stat acolo trei luni. Dar câ nd era să
plece pe apă în Siria, iudeii au uneltit împotriva
vieţii lui, iar el s-a hotă râ t să se întoarcă prin
Macedonia.
20:4 Ş i mergeau împreună cu el, pâ nă în Asia,
Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi
Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi
Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim.
20:5 Aceştia, plecâ nd înainte, ne-au aşteptat în
Troa.
20:6 Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu
corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei în
Troa, unde am ră mas şapte zile.
20:7 În ziua întâ i a să ptă mâ nii (Duminică )
adunâ ndu-ne noi să frâ ngem pâ inea, Pavel, care
avea de gâ nd să plece a doua zi, a început să le
vorbească şi a prelungit cuvâ ntul lui pâ nă la
miezul nopţii.
20:8 Iar în camera de sus, unde erau adunaţi,
erau multe lumini aprinse.
Iisus, de a mă rturisi Evanghelia harului lui
133 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
20:9 Dar un tâ nă r cu numele Eutihie, şezâ nd pe
fereastră , pe câ nd Pavel ţinea lungul să u cuvâ nt,
a adormit adâ nc şi, doborâ t de somn, a că zut jos
de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort.
20:10 Iar Pavel, coborâ ndu-se, s-a plecat peste el
şi, luâ ndu-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, că ci
sufletul lui este în el.
20:11 Ş i suindu-se şi frâ ngâ nd pâ inea şi
mâ ncâ nd, a vorbit cu ei mult pâ nă în zori, şi
atunci a plecat.
20:12 Iar pe tâ nă r l-au adus viu şi foarte mult s-
au mâ ngâ iat.
20:13 Iar noi, venind la corabie, am plutit spre
Asson, ca să luă m de acolo pe Pavel, că ci astfel
râ nduise el, voind să meargă pe jos.
20:14 După ce s-a întâ lnit cu noi la Asson,
luâ ndu-l cu noi, am venit la Mitilene.
20:15 Ş i de acolo, mergâ nd cu corabia, am sosit a
doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua urmă toare,
am ajuns în Samos şi, după ce am poposit la
Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
20:16 Că ci Pavel hotă râ se să treacă pe apă pe
lâ ngă Efes, ca să nu i se întâ rzie în Asia, pentru că
se gră bea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă , la
Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
20:17 Ş i trimiţâ nd din Milet la Efes, a chemat la
sine pe preoţii Bisericii.
20:18 Ş i câ nd ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi
cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua
cea dintâ i, câ nd am venit în Asia,
20:19 Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu
multe lacrimi şi încercă ri care mi s-au întâ mplat
prin uneltirile iudeilor.
20:20 Ş i cum n-am ascuns nimic din cele
folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învă ţ,
fie înaintea poporului, fie prin case,
20:21 Mă rturisind şi iudeilor şi elinilor
întoarcerea la Dumnezeu prin pocă inţă şi
credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
20:22 Iar acum iată că fiind eu mâ nat de Duhul,
merg la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor
întâ mpla acolo,
20:23 Decâ t numai că Duhul Sfâ nt mă rturiseşte
prin cetă ţi, spunâ ndu-mi că mă aşteaptă lanţuri şi
necazuri.
20:24 Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici
un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea
mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul
Dumnezeu.
20:25 Ş i acum, iată , eu ştiu că voi toţi, printre 21:1 Ş i după ce ne-am despă rţit de ei, am plecat
care am petrecut propovă duind împă ră ţia lui pe apă şi, mergâ nd drept, am venit la Cos şi a
Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea. doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
20:26 Pentru aceea vă mă rturisesc în ziua de 21:2 Ş i gă sind o corabie, care mergea în Fenicia,
astă zi că sunt curat de sâ ngele tuturor. ne-am urcat în ea şi am plecat.
20:27 Că ci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia 21:3 Ş i ză rind Ciprul şi lă sâ ndu-l la stâ nga, am
lui Dumnezeu. plutit spre Siria şi ne-am coborâ t în Tir, că ci acolo
20:28 Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi corabia avea să descarce povara.
de toată turma, întru care Duhul Sfâ nt v-a pus pe 21:4 Ş i gă sind pe ucenici, am ră mas acolo şapte
voi episcopi, ca să pă straţi Biserica lui zile. Aceştia spuneau lui Pavel, prin duhul, să nu
Dumnezeu, pe care a câ ştigat-o cu însuşi sâ ngele se suie la Ierusalim.
Să u. 21:5 Ş i câ nd am împlinit zilele, ieşind, am plecat,
20:29 Că ci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea petrecâ ndu-ne toţi, împreună cu femei şi cu copii,
vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor pâ nă afară din cetate şi, plecâ nd genunchii pe
cruţa turma. ţă rm, ne-am rugat.
20:30 Ş i dintre voi înşivă se vor ridica bă rbaţi, 21:6 Ş i ne-am îmbră ţişat unii pe alţii şi ne-am
gră ind învă ţă turi ră stă lmă cite, ca să tragă pe urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale lor.
ucenici după ei. 21:7 Iar noi, sfâ rşind că lă toria noastră pe apă , de
20:31 Drept aceea, privegheaţi, aducâ ndu-vă la Tir am venit la Ptolemaida şi, îmbră ţişâ nd pe
aminte că , timp de trei ani, n-am încetat noaptea fraţi, am ră mas la ei o zi.
şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre 21:8 Iar a doua zi, ieşind, am venit la Cezareea. Ş i
voi. intrâ nd în casa lui Filip binevestitorul, care era
20:32 Ş i acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi dintre cei şapte (diaconi), am ră mas la el.
cuvâ ntului harului Să u, cel ce poate să vă 21:9 Ş i acesta avea patru fiice, fecioare, care
zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei prooroceau.
sfinţiţi.
21:10 Ş i ră mâ nâ nd noi acolo mai multe zile, a
20:33 Argint, sau aur, sau haină , n-am poftit de la coborâ t din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
nimeni;
21:11 Ş i, venind el la noi, a luat brâ ul lui Pavel şi
20:34 Voi înşivă ştiţi că mâ inile acestea au lucrat legâ ndu-şi picioarele şi mâ inile a zis: Acestea zice
pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu Duhul Sfâ nt: Pe bă rbatul al că ruia este acest brâ u,
mine. aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în
20:35 Toate vi le-am ară tat, că ci ostenindu-vă mâ inile neamurilor.
astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă 21:12 Ş i câ nd am auzit acestea, îl rugam şi noi şi
aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, că ci localnicii să nu se suie la Ierusalim.
El a zis: Mai fericit este a da decâ t a lua.
21:13 Atunci a ră spuns Pavel: Ce faceţi de
20:36 Ş i după ce a spus acestea, plecâ ndu-şi plâ ngeţi şi-mi sfâ şiaţi inima? Că ci eu sunt gata nu
genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia. numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim
20:37 Ş i mare jale i-a cuprins pe toţi şi, că zâ nd pentru numele Domnului Iisus.
pe grumazul lui Pavel, îl să rutau, 21:14 Ş i neînduplecâ ndu-se el, ne-am liniştit,
20:38 Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvâ ntul zicâ nd: Facă -se voia Domnului.
pe care îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui. Ş i21:15 Iar după zilele acestea, pregă tindu-ne, ne-
îl petrecură la corabie. am suit la Ierusalim.
21:16 Ş i au venit împreună cu noi şi dintre
Capitolul 21 ucenicii din Cezareea, ducâ ndu-ne la un oarecare
Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost
gă zduiţi.
21:17 Ş i sosind la Ierusalim, fraţii ne-au primit
cu bucurie.
21:18 Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov şi au venit acolo toţi preoţii.
134 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
21:19 Ş i îmbră ţişâ ndu-i le povestea cu de-
amă nuntul cele ce a fă cut Dumnezeu între
neamuri, prin slujirea lui.
21:20 Iar ei, auzind, slă veau pe Dumnezeu, şi i-
au zis: Vezi frate, câ te mii de iudei au crezut şi
toţi sunt plini de râ vnă pentru lege.
21:21 Ş i ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi
iudeii, care tră iesc printre neamuri, să se lepede
de Moise, spunâ ndu-le să nu-şi taie împrejur
copiii, nici să umble după datini.
21:22 Ce este deci? Fă ră îndoială , trebuie să se
adune mulţime, că ci vor auzi că ai venit.
21:23 Fă , deci, ceea ce îţi spunem. Noi avem
patru bă rbaţi, care au asupra lor o fă gă duinţă ;
21:24 Pe aceştia luâ ndu-i, cură ţeşte-te împreună
cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să -şi radă capul, şi
vor cunoaşte toţi că nimic nu este (adevă rat) din
cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuţi umbli
după Lege şi o pă zeşti.
21:25 Câ t despre pă gâ nii care au crezut, noi le-
am trimis o scrisoare, hotă râ ndu-le să se ferească
de ceea ce este jertfit idolilor şi de sâ nge şi de
(animal) sugrumat şi de desfrâ u.
21:26 Atunci Pavel, luâ nd cu el pe acei bă rbaţi,
cură ţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în
templu, vestind împlinirea zilelor cură ţirii, pâ nă
câ nd a fost adusă ofranda pentru fiecare din ei.
21:27 Ş i câ nd era să se împlinească cele şapte
zile, iudeii din Asia, vă zâ ndu-l în templu, au
întă râ tat toată mulţimea şi au pus mâ na pe el,
21:28 Strigâ nd: Bă rbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta
este omul care învaţă pe toţi pretutindeni,
împotriva poporului şi a Legii şi a locului
acestuia; încă şi elini a adus în templu şi a
spurcat acest loc sfâ nt.
21:29 Că ci ei vă zuseră mai înainte cu el
împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care
socoteau că Pavel l-a adus în templu.
21:30 Ş i s-a mişcat toată cetatea şi poporul a
alergat din toate pă rţile şi, punâ nd mâ na pe
Pavel, îl tră geau afară din templu şi îndată au
închis porţile.
21:31 Dar câ nd că utau ei ca să -l omoare, a ajuns
veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul
s-a tulburat.
22:6 Dar pe câ nd mergeam eu şi mă apropiam de
Damasc, pe la amiază , deodată o lumină
135 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
21:32 Acela, luâ nd îndată ostaşi şi sutaşi, a
alergat la ei; iar ei, vă zâ nd pe comandant şi pe
ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.
21:33 Apropiindu-se atunci comandantul, a pus
mâ na pe el şi a poruncit să fie legat cu două
lanţuri şi întrebat cine este şi ce a fă cut.
21:34 Iar unii strigau în mulţime una, alţii
altceva şi neputâ nd să înţeleagă adevă rul, din
cauza tulbură rii, a poruncit să fie dus în
fortă reaţă .
21:35 Câ nd a ajuns la trepte, a trebuit, de furia
mulţimii, să fie purtat de ostaşi.
21:36 Că ci mergea după el mulţime de popor,
strigâ nd: Omoară -l!
21:37 Ş i vrâ nd să -l ducă în fortă reaţă , Pavel a zis
comandantului: Îmi este îngă duit să vorbesc ceva
cu tine? Iar el a zis: Ş tii greceşte?
21:38 Nu eşti tu, oare, egipteanul care, înainte de
zilele acestea, te-ai ră sculat şi ai scos în pustie pe
cei patru mii de bă rbaţi ră zvră tiţi?
21:39 Ş i a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul
Ciliciei, cetă ţean al unei cetă ţi care nu este
neînsemnată . Te rog dă -mi voie să vorbesc că tre
popor.
21:40 Ş i dâ ndu-i-se voie, Pavel, stâ nd în picioare
pe trepte, a fă cut poporului semn cu mâ na. Ş i
fă câ ndu-se mare tă cere, a vorbit în limba
evreiască , zicâ nd:
Capitolul 22
22:1 Bă rbaţi fraţi şi pă rinţi, ascultaţi acum,
apă rarea mea faţă de voi!
22:2 Ş i auzind că le vorbea în limba evreiască , au
fă cut mai multă linişte, şi el le-a zis:
22:3 Eu sunt bă rbat iudeu, nă scut în Tarsul
Ciliciei şi crescut în cetatea aceasta, învă ţâ nd la
picioarele lui Gamaliel în chip amă nunţit Legea
pă rintească , plin fiind de râ vnă pentru
Dumnezeu, precum şi voi toţi sunteţi astă zi.
22:4 Eu am prigonit pâ nă la moarte această cale,
legâ nd şi dâ nd la închisoare şi bă rbaţi şi femei,
22:5 Precum mă rturiseşte pentru mine şi
arhiereul şi tot sfatul bă trâ nilor, de la care
primind şi scrisori că tre fraţi, mergeam la
Damasc, ca să -i aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei
ce erau acolo, spre a fi pedepsiţi.
puternică din cer m-a învă luit ca un fulger.
22:7 Ş i am că zut la pă mâ nt şi am auzit un glas,
zicâ ndu-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
22:8 Iar eu am ră spuns: Cine eşti, Doamne? Zis-a
că tre mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care
tu Îl prigoneşti.
22:9 Iar cei ce erau cu mine au vă zut lumina şi s-
au înfricoşat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei
nu l-au auzit.
22:10 Ş i am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a
zis că tre mine: Ridică -te şi mergi în Damasc şi
acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s-au
râ nduit să faci.
22:11 Ş i pentru că nu mai vedeam, din cauza
stră lucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind
dus de mâ nă de că tre cei ce erau împreună cu
mine.
22:12 Iar un oarecare Anania, bă rbat evlavios,
după Lege, mă rturisit de toţi iudeii care locuiau
în Damasc,
22:13 Venind la mine şi stâ nd ală turi, mi-a zis:
Frate Saule, vezi iară şi! Ş i eu în ceasul acela l-am
vă zut.
22:14 Iar el a zis: Dumnezeul pă rinţilor noştri te-
a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui
şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui;
22:15 Că martor vei fi Lui, în faţa tuturor
oamenilor, despre cele ce ai vă zut şi auzit.
22:16 Ş i acum de ce ză boveşti? Sculâ ndu-te,
botează -te şi spală -ţi pă catele, chemâ nd numele
Lui.
22:17 Ş i s-a întâ mplat, câ nd m-am întors la
Ierusalim şi mă rugam în templu, să fiu în extaz,
22:18 Ş i să -L vă d zicâ ndu-mi: Gră beşte-te, şi ieşi
degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi
mă rturia ta despre Mine.
22:19 Ş i eu am zis: Doamne, ei ştiu că eu duceam
la închisoare şi bă team, prin sinagogi, pe cei care
credeau în Tine;
22:20 Ş i câ nd se vă rsa sâ ngele lui Ş tefan,
mucenicul Tă u, eram şi eu de faţă şi încuviinţam
uciderea lui şi pă zeam hainele celor care îl
ucideau.
22:21 Ş i a zis că tre mine: Mergi, că Eu te voi
trimite departe, la neamuri.
136 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
22:22 Ş i l-au ascultat pâ nă la acest cuvâ nt, şi au
ridicat glasul lor, zicâ nd: Ia-l de pe pă mâ nt pe
unul ca acesta! Că ci nu se cuvine ca el să mai
tră iască .
22:23 Ş i strigâ nd ei şi aruncâ nd hainele şi
azvâ rlind pulbere în aer,
22:24 Comandantul a poruncit să -l ducă în
fortă reaţă , spunâ nd să -l ia la cercetare, cu biciul,
ca să cunoască pentru care pricină strigau aşa
împotriva lui.
22:25 Ş i câ nd l-au întins ca să -l biciuiască , Pavel
a zis că tre sutaşul care era de faţă : Oare vă este
îngă duit să biciuiţi un cetă ţean roman şi
nejudecat?
22:26 Ş i auzind sutaşul s-a dus la comandant să -i
vestească , zicâ nd: Ce ai de gâ nd să faci? Că omul
acesta este (cetă ţean) roman.
22:27 Ş i venind la el, comandantul i-a zis: Spune-
mi, eşti tu (cetă ţean) roman? Iar el a zis: Da!
22:28 Ş i a ră spuns comandantul: Eu am dobâ ndit
această cetă ţenie cu multă cheltuială . Iar Pavel a
zis: Eu însă m-am şi nă scut.
22:29 Deci cei ce erau gata să -l ia la cercetare s-
au depă rtat îndată de la el, iar comandantul s-a
temut, aflâ nd că el este (cetă ţean) roman şi că a
fost legat.
22:30 Ş i a doua zi, voind să cunoască adevă rul,
pentru care era pâ râ t de iudei, l-a dezlegat şi a
poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul şi,
aducâ nd pe Pavel, l-a pus înaintea lor.
Capitolul 23
23:1 Ş i Pavel, fixâ nd sinedriul cu privirea, a zis:
Bă rbaţi fraţi, eu cu bun cuget am vieţuit înaintea
lui Dumnezeu pâ nă în ziua aceasta.
23:2 Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau
lâ ngă el să -l bată peste gură .
23:3 Atunci Pavel a zis că tre el: Te va bate
Dumnezeu, perete vă ruit! Şi tu şezi să mă judeci
pe mine după Lege, şi, că lcâ nd Legea, porunceşti
să mă bată ?
23:4 Iar cei ce stă teau lâ ngă el au zis: Pe
arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară ?
23:5 Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este
arhiereu; că ci este scris: "Pe mai-marele
poporului tă u să nu-l vorbeşti de ră u".
23:6 Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi
cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bă rbaţi fraţi!
Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nă dejdea şi
învierea morţilor sunt eu judecat!
23:7 Ş i gră ind el aceasta, între farisei şi saduchei
s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat;
23:8 Că ci saducheii zic că nu este înviere, nici
înger, nici duh, iar fariseii mă rturisesc şi una şi
alta.
23:9 Ş i s-a fă cut mare strigare, şi, ridicâ ndu-se
unii că rturari din partea fariseilor, se certau
zicâ nd: Nici un ră u nu gă sim în acest om; iar dacă
i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne
împotrivim lui Dumnezeu.
23:10 Deci fă câ ndu-se mare neînţelegere şi
temâ ndu-se comandantul ca Pavel să nu fie
sfâ şiat de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi
să -l smulgă din mijlocul lor şi să -l ducă în
fortă reaţă .
23:11 Iar în noaptea urmă toare, ară tâ ndu-i-Se,
Domnul i-a zis: Îndră zneşte, Pavele! Că ci precum
ai mă rturisit cele despre Mine la Ierusalim, aşa
trebuie să mă rturiseşti şi la Roma.
23:12 Iar câ nd s-a fă cut ziuă , iudeii, fă câ nd sfat
împotrivă -i, s-au legat cu blestem zicâ nd că nu
vor mâ nca, nici nu vor bea pâ nă ce nu vor ucide
pe Pavel.
23:13 Ş i cei ce fă cuseră între ei acest jură mâ nt
erau mai mulţi de patruzeci,
23:14 Care, ducâ ndu-se la arhierei şi la bă trâ ni,
au zis: Ne-am legat pe noi înşine cu blestem să nu
gustă m nimic pâ nă ce nu vom ucide pe Pavel.
23:15 Acum deci voi, împreună cu sinedriul,
faceţi cunoscut comandantului să -l coboare
mâ ine la voi, ca avâ nd să cerceteze mai cu de-
amă nuntul cele despre el; iar noi, înainte de a se
apropia el, suntem gata să -l ucidem.
23:16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre
această uneltire, ducâ ndu-se şi intrâ nd în
fortă reaţă , i-a vestit lui Pavel.
23:17 Ş i chemâ nd Pavel pe unul din sutaşi, i-a
zis: Du pe tâ nă rul acesta la comandant, că ci are
să -i vestească ceva.
23:18 Iar el, luâ ndu-l, l-a dus la comandant şi a
zis: Pavel cel legat, chemâ ndu-mă , m-a rugat să
aduc pe acest tâ nă r la tine, avâ nd să -ţi spună
ceva.
23:19 Comandantul, luâ ndu-l de mâ nă , s-a retras
cu el la o parte şi îl întreba: Ce ai să -mi vesteşti?
23:20 Iar el a zis că iudeii s-au înţeles să te roage,
ca mâ ine să -l cobori pe Pavel la sinedriu, ca
137 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
avâ nd să cerceteze mai cu de-amă nuntul despre
el;
23:21 Dar tu să nu te încrezi în ei, că ci dintre ei îl
pâ ndesc mai mulţi de patruzeci de bă rbaţi, care
s-au legat cu blestem să nu mă nâ nce, nici să bea
pâ nă ce nu-l vor ucide; şi acum ei sunt gata,
aşteptâ nd aprobarea ta.
23:22 Deci comandantul a dat drumul tâ nă rului,
poruncindu-i: Nimă nui să nu spui că mi-ai fă cut
cunoscut acestea.
23:23 Ş i chemâ nd la sine pe doi dintre sutaşi, le-
a zis: Pregă tiţi de la ceasul al treilea din noapte
două sute de ostaşi, şaptezeci de că lă reţi şi două
sute de suliţaşi, ca să meargă pâ nă la Cezareea.
23:24 Ş i să fie animale (de că lă rie), ca punâ nd pe
Pavel să -l ducă teafă r la Felix procuratorul.
23:25 Scriind o scrisoare, avâ nd acest cuprins:
23:26 Claudius Lysias, prea puternicului
procurator, Felix, salutare!
23:27 Pe acest bă rbat, prins de iudei şi avâ nd să
fie ucis de ei, mergâ nd eu cu oaste l-am scos,
aflâ nd că este (cetă ţean) roman.
23:28 Ş i vrâ nd să ştiu pricina pentru care îl
pâ rau, l-am coborâ t la sinedriul lor.
23:29 Ş i am aflat că este pâ râ t pentru întrebă ri
din legea lor, dar fă ră să aibă vreo vină vrednică
de moarte sau de lanţuri.
23:30 Ş i vestindu-mi-se că va să fie o cursă
împotriva acestui bă rbat din partea iudeilor,
îndată l-am trimis la tine, poruncind şi pâ râ şilor
să spună înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii
să nă tos!
23:31 Deci ostaşii, luâ nd pe Pavel, precum li se
poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida.
23:32 Iar a doua zi, lă sâ nd pe că lă reţi să meargă
cu el, s-au întors la fortă reaţă .
23:33 Ş i ei, intrâ nd în Cezareea şi dâ nd
procuratorului scrisoarea, i-au înfă ţişat şi pe
Pavel.
23:34 Ş i citind procuratorul şi întrebâ nd din ce
provincie este el şi aflâ nd că este din Cilicia,
23:35 A zis: Te voi asculta câ nd vor veni şi
pâ râ şii tă i. Şi a poruncit să fie pă zit în pretoriul
lui Irod.
Capitolul 24
24:1 Iar după cinci zile s-a coborâ t arhiereul
Anania cu câ ţiva bă trâ ni şi cu un oarecare retor
Tertul, care s-au înfă ţişat procuratorului
împotriva lui Pavel.
24:2 Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a
început să -l învinuiască , zicâ nd: Prin tine
dobâ ndim multă pace şi îndreptă rile fă cute
acestui neam, prin purtarea ta de grijă ,
24:3 Totdeauna şi pretutindeni le primim, prea
puternice Felix, cu toată mulţumirea.
24:4 Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să
ne asculţi, pe scurt, cu bună voinţa ta.
24:5 Că ci am aflat pe omul acesta ca o ciumă şi
urzitor de ră zvră tiri printre toţi iudeii din lume,
fiind că petenia eresului nazarinenilor,
24:6 Care a încercat să pâ ngă rească şi templul şi
pe care l-am prins şi am voit să -l judecă m după
legea noastră .
24:7 Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu
de-a sila din mâ inile noastre,
24:8 Poruncind pâ râ şilor lui să vină la tine. De la
el vei putea, cercetâ nd tu însuţi, să cunoşti toate
învinuirile aduse de noi.
24:9 Iar iudeii împreună susţineau, zicâ nd că
acestea aşa sunt.
24:10 Ş i, procuratorul fă câ ndu-i semn să
vorbească , Pavel a ră spuns: Fiindcă ştiu că de
mulţi ani eşti judecă tor acestui neam, bucuros
vorbesc pentru apă rarea mea.
24:11 Tu poţi să afli că nu sunt mai mult decâ t
două sprezece zile de câ nd m-am suit la Ierusalim
ca să mă închin.
24:12 Ş i nici în templu nu m-au gă sit discutâ nd
cu cineva sau fă câ nd tulburare în mulţime, nici în
sinagogi, nici în cetate,
24:13 Nici nu pot să -ţi dovedească cele ce spun
acum împotriva mea.
24:14 Ş i-ţi mă rturisesc aceasta, că aşa mă închin
Dumnezeului pă rinţilor mei, după învă ţă tura pe
care ei o numesc eres, şi cred toate cele scrise în
Lege şi în Prooroci,
24:15 Avâ nd nă dejde în Dumnezeu, pe care şi
aceştia înşişi o aşteaptă , că va să fie învierea
morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor.
24:16 Ş i întru aceasta mă stră duiesc şi eu ca să
am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a
oamenilor un cuget neîntinat.
25:5 Deci a zis el: Cei dintre voi care pot, să se
coboare cu mine, şi dacă este ceva ră u în acest
138 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
24:17 După mulţi ani, am venit ca să aduc
neamului meu milostenii şi prinoase,
24:18 Câ nd nişte iudei din Asia m-au gă sit,
cură ţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu
gâ lceavă .
24:19 Aceia trebuia să fie de faţă înaintea ta şi să
mă învinuiască , dacă aveau ceva împotriva mea;
24:20 Sau chiar aceştia să spună ce nedreptate
mi-au gă sit câ nd am stat înaintea sinedriului,
24:21 Decâ t numai pentru acest singur cuvâ nt pe
care l-am strigat stâ nd între ei, că pentru învierea
morţilor sunt eu astă zi judecat între voi.
24:22 Ş i Felix, auzind acestea, i-a amâ nat,
cunoscâ nd destul de bine cele privitoare la
învă ţă tura (creştină ), zicâ nd: Câ nd se va coborî
comandantul Lysias, voi hotă rî asupra acelora ale
voastre.
24:23 Ş i a poruncit sutaşului să ţină pe Pavel sub
pază , dar să -i lase tihnă şi să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui, ca să vină să -i slujească .
24:24 Iar după câ teva zile, Felix, venind cu
Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a
trimis să cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre
credinţa în Hristos Iisus.
24:25 Ş i vorbind el despre dreptate şi despre
înfrâ nare şi despre judecata viitoare, Felix s-a
înfricoşat şi a ră spuns: Acum mergi, şi câ nd voi
gă si timp potrivit te voi mai chema.
24:26 În acelaşi timp el nă dă jduia că i se vor da
bani de că tre Pavel; de aceea, şi mai des
trimiţâ nd să -l cheme, vorbea cu el.
24:27 Dar câ nd s-au împlinit doi ani, în locul lui
Felix a urmat Porcius Festus. Ş i voind să le fie
iudeilor pe plac, Felix a lă sat pe Pavel legat.
Capitolul 25
25:1 Deci Festus, trecâ nd în ţinutul să u, după trei
zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.
25:2 Ş i arhiereii şi fruntaşii iudeilor i s-au
înfă ţişat cu învinuiri împotriva lui Pavel şi îl
rugau,
25:3 Cerâ ndu-i ca o favoare asupra lui, să fie
trimis la Ierusalim, pregă tind cursă ca să -l ucidă
pe drum.
25:4 Dar Festus a ră spuns că Pavel e pă zit
Cezareea şi că el însuşi avea să plece în curâ nd.
bă rbat, să -l învinovă ţească .
25:6 Ş i ră mâ nâ nd la ei nu mai mult de opt sau
zece zile, s-a coborâ t în Cezareea, iar a doua zi,
şezâ nd la judecată , a poruncit să fie adus Pavel.
25:7 Ş i venind el, iudeii coborâ ţi din Ierusalim l-
au înconjurat, aducâ nd împotriva lui multe şi
grele învinuiri, pe care nu puteau să le
dovedească .
25:8 Iar Pavel se apă ra: N-am greşit cu nimic nici
faţă de legea iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă
de Cezarul.
25:9 Iar Festus, voind să facă plă cere iudeilor,
ră spunzâ nd lui Pavel, a zis: Vrei să mergi la
Ierusalim şi acolo să fi judecat înaintea mea
pentru acestea?
25:10 Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului,
unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am
fă cut nici un ră u, precum mai bine ştii şi tu.
25:11 Dar dacă fac nedreptate şi am să vâ rşit
ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte;
dacă însă nu este nimic din cele de care ei mă
învinuiesc - nimeni nu poate să mă dă ruiască lor.
Cer să fiu judecat de Cezarul.
25:12 Atunci Festus, vorbind cu sfatul să u, a
ră spuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, la
Cezarul te vei duce.
25:13 Ş i după ce au trecut câ teva zile, regele
Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să
salute pe Festus.
25:14 Ş i ră mâ nâ nd acolo mai multe zile, Festus a
vorbit regelui despre Pavel, zicâ nd: Este aici un
bă rbat, lă sat legat de Felix,
25:15 În privinţa că ruia, câ nd am fost în
Ierusalim, mi s-au înfă ţişat arhiereii şi bă trâ nii
iudeilor, cerâ nd osâ ndirea lui.
25:16 Eu le-am ră spuns că romanii n-au obiceiul
să dea pe vreun om la pierzare, înainte ca cel
învinuit să aibă de faţă pe pâ râ şii lui şi să aibă
putinţa să se apere pentru vina sa.
25:17 Adunâ ndu-se deci ei aici şi nefă câ nd eu
nici o amâ nare, a doua zi am stat la judecată şi
am poruncit să fie adus bă rbatul.
25:18 Dar pâ râ şii care s-au ridicat împotriva lui
nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe
care le bă nuiam eu,
26:5 Dacă vor să dea mă rturie, ei ştiu despre 26:6 Ş i acum stau la judecată pentru nă dejdea
mine, de mult, că am tră it ca fariseu, în tagma cea fă gă duinţei fă cute de Dumnezeu că tre pă rinţii
mai riguroasă a religiei noastre.
139 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
25:19 Ci aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire
la religia lor şi la un oarecare Iisus mort, de Care
Pavel zice că tră ieşte.
25:20 Ş i nedumerindu-mă cu privire la
cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă
voieşte să meargă la Ierusalim şi să fie judecat
acolo pentru acestea.
25:21 Dar Pavel, cerâ nd să fie reţinut pentru
judecata Cezarului, am poruncit să fie ţinut pâ nă
ce îl voi trimite la Cezarul.
25:22 Iar Agripa a zis că tre Festus: Aş vrea să
aud şi eu pe acest om. Iar el a zis: Mâ ine îl vei
auzi.
25:23 Deci a doua zi, Agripa şi Berenice venind
cu mare alai şi intrâ nd în sala de judecată
împreună cu tribunii şi cu bă rbaţii cei mai de
frunte ai cetă ţii, Festus a dat poruncă să fie adus
Pavel.
25:24 Ş i a zis Festus: Rege Agripa, şi voi toţi
bă rbaţii care sunteţi cu noi de faţă , vedeţi pe
acela pentru care toată mulţimea iudeilor a venit
la mine, şi în Ierusalim şi aici, strigâ nd că el nu
trebuie să mai tră iască .
25:25 Iar eu am înţeles că n-a fă cut nimic
vrednic de moarte; iar el însuşi cerâ nd să fie
judecat de Cezarul, am hotă râ t să -l trimit.
25:26 Dar ceva sigur să scriu stă pâ nului despre
el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră şi
mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi
cercetat, să am ce să scriu,
25:27 Că ci mi se pare nepotrivit să -l trimit legat,
fă ră să ară t învinuirile ce i se aduc.
Capitolul 26
26:1 Agripa a zis că tre Pavel: Îţi este îngă duit să
vorbeşti pentru tine. Atunci Pavel, întinzâ nd
mâ na, se apă ra:
26:2 Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că astă zi,
înaintea ta, pot să mă apă r de toate câ te mă
învinuiesc iudeii;
26:3 Mai ales, pentru că tu cunoşti toate
obiceiurile şi neînţelegerile iudeilor. De aceea te
rog să mă asculţi cu îngă duinţă .
26:4 Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost ea de
la început în poporul meu şi în Ierusalim, o ştiu
toţi iudeii.
noştri,
26:7 Ş i la care cele două sprezece seminţii ale
noastre, slujind lui Dumnezeu fă ră încetare, zi şi
noapte, nă dă jduiesc să ajungă . Pentru nă dejdea
aceasta, o, rege Agripa, sunt pâ râ t de iudei.
26:8 De ce se socoteşte la voi lucru de necrezut
că Dumnezeu înviază pe cei morţi?
26:9 Eu unul am socotit, în sinea mea, că faţă de
numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac
multe împotrivă ;
26:10 Ceea ce am şi fă cut în Ierusalim, şi pe mulţi
dintre sfinţi i-am închis în temniţe cu puterea pe
care o luasem de la arhierei. Iar câ nd erau daţi la
moarte, mi-am dat şi eu încuviinţarea.
26:11 Ş i îi pedepseam adesea prin toate
sinagogile şi-i sileam să hulească şi, mult
înfuriindu-mă împotriva lor, îi urmă ream pâ nă şi
prin cetă ţile de din afară ;
26:12 Ş i în felul acesta, mergâ nd şi la Damasc, cu
putere şi cu însă rcinare de la arhierei,
26:13 Am vă zut, o, rege, la amiază , în calea mea,
o lumină din cer, mai puternică decâ t stră lucirea
soarelui, stră lucind împrejurul meu şi a celor ce
mergeau împreună cu mine.
26:14 Ş i noi toţi că zâ nd la pă mâ nt, eu am auzit
un glas care-mi zicea în limba evreiască : Saule,
Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti
în ţepuşă cu piciorul.
26:15 Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar
Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl
prigoneşti.
26:16 Dar, scoală -te şi stai pe picioarele tale. Că ci
spre aceasta M-am ară tat ţie: ca să te râ nduiesc
slujitor şi martor, şi al celor ce ai vă zut, şi al celor
întru care Mă voi ară ta ţie.
26:17 Alegâ ndu-te pe tine din popor şi din
neamurile la care te trimit,
26:18 Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la
întuneric la lumină şi de la stă pâ nirea lui satana
la Dumnezeu, ca să ia iertarea pă catelor şi parte
cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.
26:19 Drept aceea, rege Agripa, n-am fost
neascultă tor cereştii ară tă ri;
Asiei, am plecat; şi era cu noi Aristarh,
140 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
26:20 Ci mai întâ i celor din Damasc şi din
Ierusalim, şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor
le-am vestit să se pocă iască şi să se întoarcă la
Dumnezeu, fă câ nd lucruri vrednice de pocă inţă .
26:21 Pentru acestea, iudeii, prinzâ ndu-mă în
templu, încercau să mă ucidă .
26:22 Dobâ ndind deci ajutorul de la Dumnezeu,
am stat pâ nă în ziua aceasta, mă rturisind la mic
şi la mare, fă ră să spun nimic decâ t ceea ce şi
proorocii şi Moise au spus că va să fie:
26:23 Că Hristos avea să pă timească şi să fie cel
dintâ i înviat din morţi şi să vestească lumină şi
poporului şi neamurilor.
26:24 Ş i acestea gră ind el, întru apă rarea sa, i-a
zis Festus cu glas mare: Pavele, eşti nebun!
Învă ţă tura ta cea multă te duce la nebunie.
26:25 Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea
puternice Festus, ci gră iesc cuvintele adevă rului
şi ale înţelepciunii.
26:26 Regele ştie despre acestea, şi în faţa lui
vorbesc fă ră sfială , fiind încredinţat că nimic nu i-
a ră mas ascuns, pentru că aceasta nu s-a
întâ mplat, într-un ungher.
26:27 Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Ş tiu că
crezi.
26:28 Iar Agripa a zis că tre Pavel: Cu puţin de nu
mă îndupleci să mă fac şi eu creştin!
26:29 Iar Pavel a zis: Ori cu puţin, ori cu mult, eu
m-aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi
care mă ascultă astă zi să fie aşa cum sunt şi eu,
afară de aceste lanţuri.
26:30 Ş i s-a ridicat şi regele şi guvernatorul şi
Berenice şi cei care şedeau împreună cu ei,
26:31 Ş i plecâ nd, vorbeau unii cu alţii zicâ nd:
Omul acesta n-a fă cut nimic vrednic de moarte
sau de lanţuri.
26:32 Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea
să fie lă sat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat
de Cezarul.
Capitolul 27
27:1 Iar după ce s-a hotă râ t să plecă m pe apă în
Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câ ţiva
legaţi unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta
Augusta.
27:2 Ş i întorcâ ndu-se pe o corabie de la Adramit,
care avea să treacă prin locurile de pe coasta
macedonean din Tesalonic.
27:3 Ş i a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu,
purtâ ndu-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie
să se ducă la prieteni ca să primească purtarea
lor de grijă .
27:4 Ş i plecâ nd de acolo, am plutit pe lâ ngă
Cipru, pentru că vâ nturile erau împotrivă .
27:5 Ş i stră bă tâ nd marea Ciliciei şi a Pamfiliei,
am sosit la Mira Liciei.
27:6 Ş i gă sind sutaşul acolo o corabie din
Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
27:7 Ş i multe zile plutind cu încetineală , abia am
ajuns în dreptul Cnidului şi, fiindcă vâ ntul nu ne
slă bea am plutit pe sub Creta, pe lâ ngă Salmone.
27:8 Ş i abia trecâ nd noi pe lâ ngă ea, am ajuns
într-un loc numit Limanuri Bune, de care era
aproape oraşul Lasea.
27:9 Ş i trecâ nd multă vreme şi plutirea fiind
periculoasă , fiindcă trecuse şi postul (să rbă torii
Ispă şirii, care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi
îndemna,
27:10 Zicâ ndu-le: Bă rbaţilor, vă d că plutirea va
să fie cu necaz şi cu multă pagubă , nu numai
pentru încă rcă tură şi pentru corabie, ci şi pentru
sufletele noastre.
27:11 Iar sutaşul se încredea mai mult în
câ rmaci şi în stă pâ nul corabiei decâ t în cele
spuse de Pavel.
27:12 Ş i limanul nefiind bun de iernat, cei mai
mulţi dintre ei au dat sfatul să plecă m de acolo şi,
dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernă m la Fenix,
un port al Cretei, deschis spre vâ ntul de miază zi-
apus şi spre vâ ntul de miază noapte-apus.
27:13 Ş i suflâ nd uşor un vâ nt de miază zi şi
crezâ nd că sunt în stare să -şi împlinească gâ ndul,
ridicâ nd ancora, pluteau câ t mai aproape de
Creta.
27:14 Ş i nu după multă vreme s-a pornit asupra
ei un vâ nt puternic, numit Euroclidon (dinspre
miază noapte-ră să rit).
27:15 Ş i smulgâ nd corabia, iar ea neputâ nd să
meargă împotriva vâ ntului, ne-am lă sat duşi în
voia lui.
27:16 Ş i trecâ nd pe lâ ngă o insulă mică , numită
Clauda, cu greu am putut să fim stă pâ ni pe
corabie.
27:17 Ş i după ce au ridicat-o, au folosit unelte
ajută toare, încingâ nd corabia pe dedesubt. Ş i
27:33 Iar, pâ nă să se facă ziuă , Pavel îi ruga pe
toţi să mă nâ nce, zicâ ndu-le: Paisprezece zile sunt
141 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
temâ ndu-se să nu cadă în Sirta, au lă sat pâ nzele
jos şi erau duşi aşa.
27:18 Ş i fiind tare loviţi de furtună , în ziua
urmă toare au aruncat încă rcă tura.
27:19 Ş i a treia zi, cu mâ inile lor, au aruncat
uneltele coră biei.
27:20 Ş i neară tâ ndu-se nici soarele, nici stelele,
timp de mai multe zile, şi ameninţâ nd furtună
mare, ni se luase orice nă dejde de scă pare.
27:21 Ş i fiindcă nu mâ ncaseră de mult, Pavel,
stâ nd în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o,
bă rbaţilor, ca ascultâ ndu-mă pe mine, să nu fi
plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia
aceasta, nici paguba aceasta.
27:22 Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună ,
că ci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai
corabia.
27:23 Că ci mi-a apă rut în noaptea aceasta un
înger al Dumnezeului, al Că ruia eu sunt şi Că ruia
mă închin,
27:24 Zicâ nd: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să
stai înaintea Cezarului; şi iată , Dumnezeu ţi-a
dă ruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.
27:25 De aceea, bă rbaţilor, aveţi curaj, că ci am
încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi
s-a spus.
27:26 Ş i trebuie să ajungem pe o insulă .
27:27 Ş i câ nd a fost a paisprezecea noapte de
câ nd eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica,
pe la miezul nopţii coră bierii au presimţit că se
apropie de un ţă rm.
27:28 Ş i aruncâ nd mă sură toarea în jos au gă sit
două zeci de stâ njeni şi, trecâ nd puţin mai
departe şi mă surâ nd iară şi, au gă sit cincisprezece
stâ njeni.
27:29 Ş i temâ ndu-se ca nu cumva să nimerim pe
locuri stâ ncoase, au aruncat patru ancore de la
partea din urmă a coră biei, şi doreau să se facă
ziuă .
27:30 Dar coră bierii că utau să fugă din corabie şi
au coborâ t luntrea în mare, sub motiv că vor să
întindă şi ancorele de la partea dinainte.
27:31 Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă
aceştia nu ră mâ n în corabie, voi nu puteţi să
scă paţi.
27:32 Atunci ostaşii au tă iat funiile luntrei şi au
lă sat-o să cadă .
azi de câ nd n-aţi mâ ncat, aşteptâ nd şi nimic
gustâ nd.
27:34 De aceea, vă rog să mâ ncaţi, că ci aceasta
este spre scă parea voastră . Că nici unuia din voi
un fir de pă r din cap nu-i va pieri.
27:35 Ş i zicâ nd acestea şi luâ nd pâ ine, a
mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi,
frâ ngâ nd, a început să mă nâ nce.
27:36 Ş i devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au
mâ ncat.
27:37 Ş i eram în corabie, de toţi, două sute
şaptezeci şi şase de suflete.
27:38 Ş i să turâ ndu-se de bucate, au uşurat
corabia, aruncâ nd grâ ul în mare.
27:39 Ş i câ nd s-a fă cut ziuă , ei n-au cunoscut
pă mâ ntul, dar au ză rit un sâ n de mare, avâ nd
ţă rm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să
scoată corabia.
27:40 Ş i desfă câ nd ancorele, le-au lă sat în mare,
slă bind totodată funiile câ rmelor şi, ridicâ nd
pâ nza din frunte în bă taia vâ ntului, se îndreptau
spre ţă rm.
27:41 Ş i că zâ nd pe un dâ mb de nisip au înţepenit
corabia şi partea dinainte, înfigâ ndu-se, stă tea
neclintită , iar partea dinapoi se sfă râ ma de
puterea valurilor.
27:42 Iar ostaşii au fă cut sfat să omoare pe cei
legaţi, ca să nu scape vreunul, înotâ nd.
27:43 Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a
împiedicat de la gâ ndul lor şi a poruncit ca aceia
care pot să înoate, aruncâ ndu-se cei dintâ i, să
iasă la uscat;
27:44 Iar ceilalţi, care pe scâ nduri, care pe câ te
ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să
scape, la uscat.
Capitolul 28
28:1 Ş i după ce am scă pat, am aflat că insula se
numeşte Malta.
28:2 Iar locuitorii ei ne ară tau o deosebită
omenie, că ci, aprinzâ nd foc, ne-au luat pe toţi la
ei din pricina ploii care era şi a frigului.
28:3 Ş i strâ ngâ nd Pavel gră madă de gă teje şi
punâ ndu-le în foc, o viperă a ieşit de că ldură şi s-
a prins de mâ na lui.
28:18 Aceştia, după ce m-au cercetat, voiau să -
mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină
142 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
28:4 Ş i câ nd locuitorii au vă zut vipera atâ rnâ nd
de mâ na lui, ziceau unii că tre alţii: Desigur că
ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a
lă sat să tră iască , deşi a scă pat din mare.
28:5 Deci el, scuturâ nd vipera în foc, n-a pă timit
nici un ră u.
28:6 Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă
deodată mort. Dar aşteptâ nd ei mult şi vă zâ nd că
nu i se întâ mplă nimic ră u, şi-au schimbat gâ ndul
şi ziceau că el este un zeu.
28:7 Ş i împrejurul acelui loc erau ţarinile
că peteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-
a gă zduit prietenos trei zile.
28:8 Ş i s-a întâ mplat că tată l lui Publius ză cea în
pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sâ nge, la
care intrâ nd Pavel şi rugâ ndu-se, şi-a pus mâ inile
peste el şi l-a vindecat.
28:9 Ş i întâ mplâ ndu-se aceasta, veneau la el şi
ceilalţi din insulă care aveau boli şi se vindecau;
28:10 Ş i aceştia ne-au cinstit mult şi, câ nd am
plecat, ne-au pus la îndemâ nă toate cele de
trebuinţă .
28:11 După trei luni am pornit cu o corabie din
Alexandria, care iernase în insulă şi care avea pe
ea însemnul Dioscurilor.
28:12 Ş i ajungâ nd la Siracuza, am ră mas acolo
trei zile.
28:13 De unde, înconjurâ nd, am sosit la Regium.
Ş i după o zi, suflâ nd vâ nt de miază zi, am ajuns la
Puteoli în cealaltă zi.
28:14 Gă sind acolo fraţi, am fost rugaţi să
ră mâ nem la ei şapte zile. Ş i aşa am venit la
Roma.
28:15 Ş i de acolo, auzind fraţii cele despre noi,
au venit întru întâ mpinarea noastră pâ nă la Forul
lui Apius şi la Trei Taverne, pe care, vă zâ ndu-i,
Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a
îmbă rbă tat.
28:16 Iar câ nd am intrat în Roma, sutaşul a
predat pe cei legaţi comandantului taberei, iar lui
Pavel i s-a îngă duit să locuiască aparte cu ostaşul
care îl pă zea.
28:17 Ş i după trei zile Pavel a chemat la el pe cei
care erau fruntaşii iudeilor. Ş i, adunâ ndu-se,
zicea că tre ei: Bă rbaţi fraţi, deşi eu n-am fă cut
nimic ră u împotriva poporului (nostru) sau a
datinilor pă rinteşti, am fost predat de la
Ierusalim, în mâ inile romanilor.
vrednică de moarte.
28:19 Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost
nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că
aş avea de adus vreo pâ ră neamului meu.
28:20 Deci pentru această cauză v-am chemat să
vă vă d şi să vorbesc cu voi. Că ci pentru nă dejdea
lui Israel mă aflu eu în acest lanţ.
28:21 Iar ei au zis că tre el: Noi n-am primit din
Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit
cineva dintre fraţi, ca să ne vestească sau să ne
vorbească ceva ră u despre tine.
28:22 Dar dorim să auzim de la tine cele ce
gâ ndeşti; că ci despre eresul acesta ne este
cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă .
28:23 Deci, râ nduindu-i o zi, au venit la el, la
gazdă , mai mulţi. Ş i de dimineaţa pâ nă seara, el le
vorbea, dâ nd mă rturie despre împă ră ţia lui
Dumnezeu, că utâ nd să -i încredinţeze despre
Iisus din Legea lui Moise şi din prooroci.
28:24 Ş i unii credeau celor spuse, iar alţii nu
credeau.
28:25 Ş i neînţelegâ ndu-se unii cu alţii, au plecat,
zicâ nd Pavel un cuvâ nt că : Bine a vorbit Duhul
Sfâ nt prin Isaia proorocul, că tre pă rinţii noştri,
28:26 Câ nd a zis: "Mergi la poporul acesta şi zi:
Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitâ ndu-vă
veţi privi, dar nu veţi vedea.
28:27 Că ci inima acestui popor s-a învâ rtoşat şi
cu urechile greu au auzit şi ochii lor i-au închis.
Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu
urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă
şi Eu să -l vindec".
28:28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această
mâ ntuire a lui Dumnezeu s-a trimis pă gâ nilor, şi
ei vor asculta.
28:29 Ş i după ce a zis el acestea, iudeii au plecat
avâ nd între ei mare neînţelegere.
28:30 Iar Pavel a ră mas doi ani întregi în casa
luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care veneau
la el,
28:31 Propovă duind împă ră ţia lui Dumnezeu şi
învă ţâ nd cele despre Domnul Iisus Hristos, cu
toată îndră zneala şi fă ră nici o piedică .
1:14 Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi
143 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
59. Romani — Noul
Testament
“Epistola către Romani a
Sfântului Apostol Pavel” — 16
Capitole : 433 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El
apostol, râ nduit pentru vestirea Evangheliei lui
Dumnezeu,
1:2 Pe care a fă gă duit-o mai înainte, prin
proorocii Să i, în Sfintele Scripturi,
1:3 Despre Fiul Să u, Cel nă scut din să mâ nţa lui
David, după trup,
1:4 Care a fost râ nduit Fiu al lui Dumnezeu întru
putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui
din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru,
1:5 Prin Care am primit har şi apostolie, ca să
aduc, în numele Să u, la ascultarea credinţei, toate
neamurile,
1:6 Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus
Hristos:
1:7 Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de
Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de
la Dumnezeu, Tată l nostru, şi de la Domnul Iisus
Hristos!
1:8 Mulţumesc, întâ i Dumnezeului meu, prin
Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa
voastră se vesteşte în toată lumea.
1:9 Că ci martor îmi este Dumnezeu, Că ruia Îi
slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Să u,
că neîncetat fac pomenire despre voi,
1:10 Cerâ nd totdeauna în rugă ciunile mele ca să
am cumva, prin voinţa Lui, vreodată , bun prilej ca
să vin la voi.
1:11 Pentru că doresc mult să vă vă d ca să vă
împă rtă şesc vreun dar duhovnicesc, spre
întă rirea voastră .
1:12 Ş i aceasta ca să mă mâ ngâ i împreună cu voi
prin credinţa noastră laolaltă , a voastră şi a mea.
1:13 Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că , de
multe ori, mi-am pus în gâ nd să vin la voi, dar am
fost pâ nă acum împiedicat, ca să am şi între voi
vreo roadă , ca şi la celelalte neamuri.
învă ţaţilor şi neînvă ţaţilor;
1:15 Astfel, câ t despre mine, sunt bucuros să vă
vestesc Evanghelia şi vouă , celor din Roma.
1:16 Că ci nu mă ruşinez de Evanghelia lui
Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu
spre mâ ntuirea a tot celui care crede, iudeului
întâ i, şi elinului.
1:17 Că ci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă
în ea din credinţă spre credinţă , precum este
scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".
1:18 Că ci mâ nia lui Dumnezeu se descoperă din
cer peste toată fă ră delegea şi peste toată
nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea
drept adevă r.
1:19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre
Dumnezeu este cunoscut de că tre ei; fiindcă
Dumnezeu le-a ară tat lor.
1:20 Cele nevă zute ale Lui se vă d de la facerea
lumii, înţelegâ ndu-se din fă pturi, adică veşnica
Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fă ră
cuvâ nt de apă rare,
1:21 Pentru că , cunoscâ nd pe Dumnezeu, nu L-au
slă vit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-
au ră tă cit în gâ ndurile lor şi inima lor cea
nesocotită s-a întunecat.
1:22 Zicâ nd că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
1:23 Ş i au schimbat slava lui Dumnezeu Celui
nestrică cios cu asemă narea chipului omului celui
strică cios şi al pă să rilor şi al celor cu patru
picioare şi al tâ râ toarelor.
1:24 De aceea Dumnezeu i-a dat necură ţiei, după
poftele inimilor lor, ca să -şi pâ ngă rească
trupurile lor între ei,
1:25 Ca unii care au schimbat adevă rul lui
Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit
fă pturii, în locul Fă că torului, Care este
binecuvâ ntat în veci, amin!
1:26 Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi
de ocară , că ci şi femeile lor au schimbat fireasca
râ nduială cu cea împotriva firii;
1:27 Asemenea şi bă rbaţii lă sâ nd râ nduiala cea
după fire a pă rţii femeieşti, s-au aprins în pofta
lor unii pentru alţii, bă rbaţi cu bă rbaţi, să vâ rşind 2:9 Necaz şi strâ mtorare peste sufletul orică rui
ruşinea şi luâ nd cu ei ră splata cuvenită ră tă cirii
lor.
1:28 Ş i precum n-au încercat să aibă pe
Dumnezeu în cunoştinţă , aşa şi Dumnezeu i-a
2:12 Câ ţi, deci, fă ră lege, au pă că tuit, fă ră lege 2:13 Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la
vor şi pieri; iar câ ţi au pă că tuit în lege, prin lege Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi
vor fi judecaţi.
144 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
lă sat la mintea lor fă ră judecată , să facă cele ce nu
se cuvine.
1:29 Plini fiind de toată nedreptatea, de
desfrâ nare, de viclenie, de lă comie, de ră utate;
plini de pizmă , de ucidere, de ceartă , de
înşelă ciune, de purtă ri rele, bâ rfitori,
1:30 Gră itori de ră u, urâ tori de Dumnezeu,
ocă râ tori, semeţi, trufaşi, lă udă roşi, nă scocitori
de rele, nesupuşi pă rinţilor,
1:31 Neînţelepţi, că lcă tori de cuvâ nt, fă ră
dragoste, fă ră milă ;
1:32 Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orâ nduire
a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea
sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei
acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.
Capitolul 2
2:1 Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care
judeci, eşti fă ră cuvâ nt de ră spuns, că ci, în ceea ce
judeci pe altul, pe tine însuţi te osâ ndeşti, că ci
acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.
2:2 Ş i noi ştim că judecata lui Dumnezeu este
după adevă r, faţă de cei ce fac unele ca acestea.
2:3 Ş i socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei
ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei
scă pa de judecata lui Dumnezeu?
2:4 Sau dispreţuieşti tu bogă ţia bună tă ţii Lui şi a
îngă duinţei şi a îndelungii Lui ră bdă ri, neştiind că
bună tatea lui Dumnezeu te îndeamnă la
pocă inţă ?
2:5 Dar după învâ rtoşarea ta şi după inima ta
nepocă ită , îţi aduni mâ nie în ziua mâ niei şi a
ară tă rii dreptei judecă ţi a lui Dumnezeu,
2:6 Care va ră splă ti fiecă ruia după faptele lui:
2:7 Viaţă veşnică celor ce, prin stă ruinţă în faptă
bună , caută mă rire, cinste şi nestrică ciune,
2:8 Iar iubitorilor de ceartă , care nu se supun
adevă rului, ci se supun nedreptă ţii: mâ nie şi
furie.
om care să vâ rşeşte ră ul, al iudeului mai întâ i, şi al
elinului;
2:10 Dar mă rire, cinste şi pace oricui face binele:
iudeului mai întâ i, şi elinului.
2:11 Că ci nu este pă rtinire la Dumnezeu!
îndreptaţi.
2:14 Că ci, câ nd pă gâ nii care nu au lege, din fire
fac ale legii, aceştia, neavâ nd lege, îşi sunt loruşi
lege,
2:15 Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor,
prin mă rturia conştiinţei lor şi prin judecă ţile lor,
care îi învinovă ţesc sau îi şi apă ră ,
2:16 În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin
Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse
ale oamenilor.
2:17 Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi
pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
2:18 Ş i cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele
bune, fiind învă ţat din lege,
2:19 Ş i eşti încredinţat că tu eşti că lă uză orbilor,
lumină celor ce sunt în întuneric,
2:20 Povă ţuitor celor fă ră de minte, învă ţă tor
celor nevâ rstnici, avâ nd în lege dreptarul
cunoştiinţei şi al adevă rului,
2:21 Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi
nu te înveţi? Tu cel care propovă duieşti: Să nu
furi - şi tu furi?
2:22 Tu, cel care zici: Să nu să vâ rşeşti adulter,
să vâ rşeşti adulter? Tu cel care ură şti idolii, furi
cele sfinte?
2:23 Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe
Dumnezeu, prin că lcarea legii?
2:24 "Că ci numele lui Dumnezeu, din pricina
voastră , este hulit între neamuri", precum este
scris.
2:25 Că ci tă ierea împrejur foloseşte, dacă pă zeşti
legea; dacă însă eşti că lcă tor de lege, tă ierea ta
împrejur s-a fă cut netă iere împrejur.
2:26 Deci dacă cel netă iat împrejur pă zeşte
hotă râ rile legii, netă ierea lui împrejur nu va fi,
oare, socotită ca tă iere împrejur?
2:27 Iar el - din fire netă iat împrejur, dar
împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine,
care, prin litera legii şi prin tă ierea împrejur, eşti
că lcă tor de lege?
2:28 Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e
iudeu, nici cea ară tată pe dinafară în trup, este
tă iere împrejur;
145 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:29 Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tă ierea
împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă ; a
că rui laudă nu vine de la oameni, ci de la
Dumnezeu.
Capitolul 3
3:1 Care este deci întâ ietatea iudeului şi folosul
tă ierii împrejur?
3:2 Este mare în toate privinţele. Întâ i, pentru că
lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3:3 Că ci ce este dacă unii n-au crezut? Oare
necredinţa lor va nimici credincioşia lui
Dumnezeu?
3:4 Nicidecum! Ci Dumnezeu se vă deşte în
adevă rul Să u, pe câ nd tot omul întru minciună ,
precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele
Tale şi biruitor câ nd vei judeca Tu".
3:5 Iar dacă nedreptatea noastră învederează
dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva
este nedrept Dumnezeu care aduce mâ nia? - Ca
om vorbesc.
3:6 Nicidecum! Că ci atunci cum va judeca
Dumnezeu lumea?
3:7 Că ci dacă adevă rul lui Dumnezeu, prin
minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce
dar mai sunt şi eu judecat ca pă că tos?
3:8 Ş i de ce n-am face cele rele, ca să vină cele
bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii
că zicem noi? Osâ nda aceasta este dreaptă .
3:9 Dar ce? Avem noi vreo precă dere?
Nicidecum. Că ci am învinuit mai înainte şi pe
iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub pă cat,
3:10 După cum este scris: "Nu este drept nici
unul;
3:11 Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută
pe Dumnezeu.
3:12 Toţi s-au abă tut, împreună , netrebnici s-au
fă cut. Nu este cine să facă binele, nici mă car unul
nu este.
3:13 Mormâ nt deschis este gâ tlejul lor; viclenii
vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub
buzele lor;
3:14 Gura lor e plină de blestem şi amă ră ciune;
3:15 Iuţi sunt picioarele lor să verse sâ nge;
3:16 Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile
lor;
3:17 Ş i calea pă cii ei nu au cunoscut-o;
3:18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor
lor".
3:19 Dar ştim că cele câ te zice Legea le spune
celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie
închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea
lui Dumnezeu.
3:20 Pentru că din faptele Legii nici un om nu se
va îndrepta înaintea Lui, că ci prin Lege vine
cunoştinţa pă catului.
3:21 Dar acum, în afară de Lege, s-a ară tat
dreptatea lui Dumnezeu, fiind mă rturisită de
Lege şi de prooroci.
3:22 Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin
credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi
cei ce cred, că ci nu este deosebire.
3:23 Fiindcă toţi au pă că tuit şi sunt lipsiţi de
slava lui Dumnezeu;
3:24 Îndreptâ ndu-se în dar cu harul Lui, prin
ră scumpă rarea cea în Hristos Iisus.
3:25 Pe Care Dumnezeu L-a râ nduit (jertfă de)
ispă şire, prin credinţa în sâ ngele Lui, ca să -Ş i
arate dreptatea Sa, pentru iertarea pă catelor
celor mai înainte fă cute,
3:26 Întru îngă duinţa lui Dumnezeu - ca să -Ş i
arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi
El Însuşi drept, şi îndreptâ nd pe cel ce tră ieşte
din credinţa în Iisus.
3:27 Deci, unde este pricina de laudă ? A fost
înlă turată . Prin care Lege? Prin Legea faptelor?
Nu, ci prin Legea credinţei.
3:28 Că ci socotim că prin credinţă se va îndrepta
omul, fă ră faptele Legii.
3:29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu
este El şi Dumnezeul pă gâ nilor? Da, şi al
pă gâ nilor.
3:30 Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va
îndrepta din credinţă pe cei tă iaţi împrejur şi,
prin credinţă , pe cei netă iaţi împrejur.
3:31 Desfiinţă m deci noi Legea prin credinţă ?
Nicidecum! Dimpotrivă , întă rim Legea.
Capitolul 4
4:1 Deci, ce vom zice că a dobâ ndit după trup
stră moşul nostru Avraam?
4:2 Că ci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are
de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
146 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:3 Că ci, ce spune Scriptura? Ş i "Avraam a crezut
lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate".
4:4 Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata
după har, ci după datorie;
4:5 Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce
îndreptează pe cel pă că tos, credinţa lui i se
socoteşte ca dreptate.
4:6 Precum şi David vorbeşte despre fericirea
omului că ruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea
fă ră fapte:
4:7 "Fericiţi aceia, că rora li s-au iertat
fă ră delegile şi ale că ror pă cate li s-au acoperit!
4:8 Fericit bă rbatul că ruia Domnul nu-i va socoti
pă catul".
4:9 Deci fericirea aceasta este ea numai pentru
cei tă iaţi împrejur sau şi pentru cei netă iaţi
împrejur? Că ci zicem: "I s-a socotit lui Avraam
credinţa ca dreptate".
4:10 Dar cum i s-a socotit? Câ nd era tă iat
împrejur sau câ nd era netă iat împrejur? Nu câ nd
era tă iat împrejur, ci câ nd era netă iat împrejur.
4:11 Iar semnul tă ierii împrejur l-a primit ca
pecete a dreptă ţii pentru credinţa lui din vremea
netă ierii împrejur, ca să fie el pă rinte al tuturor
celor ce cred, netă iaţi împrejur, pentru a li se
socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
4:12 Ş i pă rinte al celor tă iaţi împrejur. Dar nu
numai al celor care sunt tă iaţi împrejur, ci şi care
umblă pe urmele credinţei pe care o avea
pă rintele nostru Avraam, pe câ nd era netă iat
împrejur.
4:13 Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin
lege au primit fă gă duinţa că vor moşteni lumea,
ci prin dreptatea cea din credinţă .
4:14 Că ci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea,
atunci credinţa a ajuns zadarnică , iar fă gă duinţa
s-a desfiinţat,
4:15 Că ci legea pricinuieşte mâ ine; dar unde nu
este lege, nu este nici că lcare de lege.
4:16 De aceea (moştenirea fă gă duită ) este din
credinţă , ca să fie din har şi ca fă gă duinţa să
ră mâ nă sigură pentru toţi urmaşii, nu numai
pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce
se ţin de credinţa lui Avraam, care este pă rinte al
nostru al tuturor,
4:17 Precum este scris: "Te-am pus pă rinte al
multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a
lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la
fiinţă cele ce încă nu sunt;
4:18 Împotriva orică rei nă dejdi, Avraam a crezut
cu nă dejde că el va fi pă rinte al multor neamuri,
după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
4:19 Ş i neslă bind în credinţă , nu s-a uitat la
trupul să u amorţit - că ci era aproape de o sută de
ani - şi nici la amorţirea pâ ntecelui Sarrei;
4:20 Ş i nu s-a îndoit, prin necredinţă , de
fă gă duinţa lui Dumnezeu, ci s-a întă rit în
credinţă , dâ nd slavă lui Dumnezeu,
4:21 Ş i fiind încredinţat că ceea ce i-a fă gă duit
are putere să şi facă .
4:22 De acea, credinţa lui i s-a socotit ca
dreptate.
4:23 Ş i nu s-a scris numai pentru el că i s-a
socotit ca dreptate,
4:24 Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem
în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul
nostru,
4:25 Care S-a dat pentru pă catele noastre şi a
înviat pentru îndreptarea noastră .
Capitolul 5
5:1 Deci fiind îndreptaţi din credinţă , avem pace
cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
5:2 Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă ,
la harul acesta, în care stă m, şi ne lă udă m întru
nă dejdea slavei lui Dumnezeu.
5:3 Ş i nu numai atâ t, ci ne lă udă m şi în suferinţe,
bine ştiind că suferinţa aduce ră bdare,
5:4 Ş i ră bdarea încercare, şi încercarea nă dejde
5:5 Iar nă dejdea nu ruşinează pentru că iubirea
lui Dumnezeu s-a vă rsat în inimile noastre, prin
Duhul Sfâ nt, Cel dă ruit nouă .
5:6 Că ci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la
timpul hotă râ t a murit pentru cei necredincioşi.
5:7 Că ci cu greu va muri cineva pentru un drept;
dar pentru cel bun poate se hotă ră şte cineva să
moară .
5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de
noi prin aceea că , pentru noi, Hristos a murit
câ nd noi eram încă pă că toşi.
5:9 Cu atâ t mai vâ rtos, deci, acum, fiind
îndreptaţi prin sâ ngele Lui, ne vom izbă vi prin El
de mâ nie.
5:10 Că ci dacă , pe câ nd eram vră jmaşi, ne-am
împă cat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Să u,
147 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cu atâ t mai mult, împă caţi fiind, ne vom mâ ntui
prin viaţa Lui.
5:11 Ş i nu numai atâ t, ci şi ne lă udă m în
Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin
Care am primit acum împă carea.
5:12 De aceea, precum printr-un om a intrat
pă catul în lume şi prin pă cat moartea, aşa şi
moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au
pă că tuit în el.
5:13 Că ci, pâ nă la lege, pă catul era în lume, dar
pă catul nu se socoteşte câ nd nu este lege.
5:14 Ci a împă ră ţit moartea de la Adam pâ nă la
Moise şi peste cei ce nu pă că tuiseră , după
asemă narea greşelii lui Adam, care este chip al
Celui ce avea să vină .
5:15 Dar nu este cu greşeala cum este cu harul,
că ci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit,
cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui
au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui
singur om, Iisus Hristos.
5:16 Ş i ce aduce darul nu seamă nă cu ce a adus
acel unul care a pă că tuit; că ci judecata dintr-unul
duce la osâ ndire, iar harul din multe greşeli duce
la îndreptare.
5:17 Că ci, dacă prin greşeala unuia moartea a
împă ră ţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce
primesc prisosinţa harului şi a darului dreptă ţii
vor împă ră ţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos.
5:18 Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit
osâ nda pentru toţi oamenii, aşa şi prin
îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi
oamenii, îndreptarea care dă viaţă ;
5:19 Că ci precum prin neascultarea unui om s-au
fă cut pă că toşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea
unuia se vor face drepţi cei mulţi.
5:20 Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească
greşeala; iar unde s-a înmulţit pă catul, a prisosit
harul;
5:21 Pentru că precum a împă ră ţit pă catul prin
moarte, aşa şi harul să împă ră ţească prin
dreptate, spre viaţa veşnică , prin Iisus Hristos,
Domnul nostru.
Capitolul 6
6:1 Ce vom zice deci? Ră mâ ne-vom, oare, în
pă cat, ca să se înmulţească harul?
6:2 Nicidecum! Noi care am murit pă catului, cum
vom mai tră i în pă cat?
6:3 Au nu ştiţi că toţi câ ţi în Hristos Iisus ne-am
botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
6:4 Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin
botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din
morţi, prin slava Tată lui, aşa să umblă m şi noi
întru înnoirea vieţii;
6:5 Că ci dacă am fost altoiţi pe El prin
asemă narea morţii Lui, atunci vom fi pă rtaşi şi ai
învierii Lui,
6:6 Cunoscâ nd aceasta, că omul nostru cel vechi
a fost ră stignit împreună cu El, ca să se
nimicească trupul pă catului, pentru a nu mai fi
robi ai pă catului.
6:7 Că ci Cel care a murit a fost cură ţit de pă cat.
6:8 Iar dacă am murit împreună cu Hristos,
credem că vom şi vieţui împreună cu El,
6:9 Ş tiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai
moare. Moarta nu mai are stă pâ nire asupra Lui.
6:10 Că ci ce a murit, a murit pă catului o dată
pentru totdeauna, iar ce tră ieşte, tră ieşte lui
Dumnezeu.
6:11 Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi
pă catului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos
Iisus, Domnul nostru.
6:12 Deci să nu împă ră ţească pă catul în trupul
vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;
6:13 Nici să nu puneţi mă dularele voastre ca
arme ale nedreptă ţii în slujba pă catului, ci,
înfă ţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi
din morţi, şi mă dularele voastre ca arme ale
dreptă ţii lui Dumnezeu.
6:14 Că ci pă catul nu va avea stă pâ nire asupra
voastră , fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.
6:15 Oare, atunci să pă că tuim fiindcă nu suntem
sub lege, ci sub har? Nicidecum!
6:16 Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare
robi, sunteţi robi aceluia că ruia vă supuneţi: fie ai
pă catului spre moarte, fie ai ascultă rii spre
dreptate?
6:17 Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi)
eraţi robi ai pă catului, v-aţi supus din toată inima
dreptarului învă ţă turii că reia aţi fost
încredinţaţi,
6:18 Ş i izbă vindu-vă de pă cat, v-aţi fă cut robi ai
dreptă ţii.
6:19 Omeneşte vorbesc, pentru slă biciunea
trupului vostru. - Că ci precum aţi fă cut
mă dularele voastre roabe necură ţiei şi
148 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
fă ră delegii, spre fă ră delege, tot aşa faceţi acum
mă dularele voastre roabe dreptă ţii, spre sfinţire.
6:20 Că ci atunci, câ nd eraţi robi ai pă catului,
eraţi liberi faţă de dreptate.
6:21 Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care
acum vă e ruşine; pentru că sfâ rşitul acelora este
moartea.
6:22 Dar acum, izbă viţi fiind de pă cat şi robi
fă câ ndu-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră
spre sfinţire, iar sfâ rşitul, viaţă veşnică .
6:23 Pentru că plata pă catului este moartea, iar
harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică , în Hristos
Iisus, Domnul nostru.
Capitolul 7
7:1 Oare nu ştiţi, fraţilor - că ci celor ce cunosc
Legea vorbesc - că Legea are putere asupra
omului, atâ ta timp câ t el tră ieşte?
7:2 Că ci femeia mă ritată e legată , prin lege, de
bă rbatul să u atâ ta timp câ t el tră ieşte; iar dacă i-a
murit bă rbatul, este dezlegată de legea
bă rbatului.
7:3 Deci, tră indu-i bă rbatul, se va numi adulteră
dacă va fi cu alt bă rbat; iar dacă i-a murit
bă rbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie
adulteră , luâ nd un alt bă rbat.
7:4 Aşa că , fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin
trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a
înviat din morţi, ca să aducem roade lui
Dumnezeu.
7:5 Că ci pe câ nd eram în trup, patimile pă catelor,
care erau prin Lege, lucrau în mă dularele
noastre, ca să aducem roade morţii;
7:6 Dar acum ne-am desfă cut de Lege, murind
aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim
întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea
veche.
7:7 Ce vom zice deci? Au doară Legea este pă cat?
Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut pă catul, decâ t
prin Lege. Că ci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar
fi zis: Să nu pofteşti!
7:8 Dar pă catul, luâ nd pricină prin poruncă , a
lucrat în mine tot felul de pofte. Că ci fă ră lege,
pă catul era mort.
7:9 Iar eu câ ndva tră iam fă ră lege, dar după ce a
venit porunca, pă catul a prins viaţă ;
7:10 Iar eu am murit! Ş i porunca, dată spre viaţă ,
mi s-a aflat a fi spre moarte.
7:11 Pentru că pă catul, luâ nd îndemn prin
poruncă , m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.
7:12 Deci, Legea e sfâ ntă şi porunca e sfâ ntă şi
dreaptă şi bună .
7:13 Atunci, ce era bun s-a fă cut pentru mine
pricina morţii? Nicidecum! Ci pă catul, ca să se
arate pă cat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a
fost bun, pentru ca pă catul, prin poruncă , să fie
peste mă sură de pă că tos.
7:14 Că ci ştim că Legea e duhovnicească ; dar eu
sunt trupesc, vâ ndut sub pă cat.
7:15 Pentru că ceea ce fac nu ştiu; că ci nu
să vâ rşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce ură sc.
7:16 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că
Legea este bună .
7:17 Dar acum nu eu fac acestea, ci pă catul care
locuieşte în mine.
7:18 Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în
trupul meu, ce este bun. Că ci a voi se află în mine,
dar a face binele nu aflu;
7:19 Că ci nu fac binele pe care îl voiesc, ci ră ul pe
care nu-l voiesc, pe acela îl să vâ rşesc.
7:20 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac
aceasta, ci pă catul care locuieşte în mine.
7:21 Gă sesc deci în mine, care voiesc să fac bine,
legea că ră ul este legat de mine.
7:22 Că , după omul cel lă untric, mă bucur de
legea lui Dumnezeu;
7:23 Dar vă d în mă dularele mele o altă lege,
luptâ ndu-se împotriva legii minţii mele şi
fă câ ndu-mă rob legii pă catului, care este în
mă dularele mele.
7:24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbă vi de
trupul morţii acesteia?
7:25 Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu
mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu
trupul, legii pă catului.
Capitolul 8
8:1 Drept aceea nici o osâ ndă nu este acum
asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
8:2 Că ci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a
eliberat de legea pă catului şi a morţii,
8:3 Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii -
fiind slabă prin trup - a să vâ rşit Dumnezeu,
trimiţâ nd pe Fiul Să u întru asemă narea trupului
149 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
pă catului şi pentru pă cat a osâ ndit pă catul în
trup,
8:4 Pentru ca îndreptarea din Lege să se
împlinească în noi, care nu umblă m după trup, ci
după duh.
8:5 Că ci cei ce sunt după trup cugetă cele ale
trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale
Duhului.
8:6 Că ci dorinţa că rnii este moarte dar dorinţa
Duhului este viaţă şi pace;
8:7 Fiindcă dorinţa că rnii este vră jmă şie
împotriva lui Dumnezeu, că ci nu se supune legii
lui Dumnezeu, că nici nu poate.
8:8 Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui
Dumnezeu.
8:9 Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă
cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al
Lui.
8:10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort
pentru pă cat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate,
8:11 Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din
morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos
Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele
muritoare, prin Duhul Să u care locuieşte în voi.
8:12 Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori
trupului, ca să vieţuim după trup.
8:13 Că ci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar
dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.
8:14 Că ci câ ţi sunt mâ naţi de Duhul lui
Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
8:15 Pentru că n-aţi primit iară şi un duh al
robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii,
prin care strigă m: Avva! Pă rinte!
8:16 Duhul însuşi mă rturiseşte împreună cu
duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
8:17 Ş i dacă suntem fii, suntem şi moştenitori -
moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună -
moştenitori cu Hristos, dacă pă timim împreună
cu El, ca împreună cu El să ne şi preamă rim.
8:18 Că ci socotesc că pă timirile vremii de acum
nu sunt vrednice de mă rirea care ni se va
descoperi.
8:19 Pentru că fă ptura aşteaptă cu neră bdare
descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
8:20 Că ci fă ptura a fost supusă deşertă ciunii - nu
din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o -
cu nă dejde,
8:21 Pentru că şi fă ptura însă şi se va izbă vi din 8:36 Precum este scris: "Pentru Tine suntem
robia strică ciunii, ca să fie pă rtaşă la libertatea omorâ ţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de
mă ririi fiilor lui Dumnezeu. junghiere".
8:22 Că ci ştim că toată fă ptura împreună suspină 8:37 Dar în toate acestea suntem mai mult decâ t
şi împreună are dureri pâ nă acum. biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
8:23 Ş i nu numai atâ t, ci şi noi, care avem pâ rga 8:38 Că ci sunt încredinţat că nici moartea, nici
Duhului, şi noi înşine suspină m în noi, aşteptâ nd viaţa, nici îngerii, nici stă pâ nirile, nici cele de
înfierea, ră scumpă rarea trupului nostru. acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
8:24 Că ci prin nă dejde ne-am mâ ntuit; dar 8:39 Nici înă lţimea, nici adâ ncul şi nici o altă
nă dejdea care se vede nu mai e nă dejde. Cum ar fă ptură nu va putea să ne despartă pe noi de
nă dă jdui cineva ceea ce vede? dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
8:25 Iar dacă nă dă jduim ceea ce nu vedem, Domnul nostru.
aşteptă m prin ră bdare.
8:26 De asemenea şi Duhul vine în ajutor Capitolul 9
slă biciunii noastre, că ci noi nu ştim să ne rugă m
cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi 9:1 Spun adevă rul în Hristos, nu mint, martor
cu suspine negră ite. fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfâ nt,
8:27 Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este 9:2 Că mare îmi este întristarea şi necurmată
dorinţa Duhului, că ci după Dumnezeu El Se roagă durerea inimii.
pentru sfinţi. 9:3 Că ci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la
8:28 Ş i ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine,
binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care după trup,
sunt chemaţi după voia Lui; 9:4 Care sunt israeliţi, ale că rora sunt înfierea şi
8:29 Că ci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, slava şi legă mintele şi Legea şi închinarea şi
mai înainte i-a şi hotă râ t să fie asemenea chipului
fă gă duinţele,
Fiului Să u, ca El să fie întâ i nă scut între mulţi9:5 Ai că rora sunt pă rinţii şi din care după trup
fraţi. este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu,
8:30 Iar pe care i-a hotă râ t mai înainte, pe binecuvâ ntat în veci. Amin!
aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe 9:6 Dar nu aşa că ar fi că zut cuvâ ntul lui
aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat,Dumnezeu: că ci nu toţi cei din Israel sunt şi
pe aceştia i-a şi mă rit. israeliţi;
8:31 Ce vom zice deci la acestea? Dacă 9:7 Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt
Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva toţi fii, ci "întru Isaac, a zis, se vor chema ţie
noastră ? urmaşi",
8:32 El, Care pe Însuşi Fiul Să u nu L-a cruţat, ci L-
9:8 Adică : Nu copiii trupului sunt copii ai lui
a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, Dumnezeu, ci fiii fă gă duinţei se socotesc urmaşi.
oare, toate împreună cu El?
9:9 Că ci al fă gă duinţei este cuvâ ntul acesta: "(La
8:33 Cine va ridica pâ ră împotriva aleşilor lui anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea
Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează ; un fiu".
8:34 Cine este Cel ce osâ ndeşte? Hristos, Cel ce a 9:10 Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, avâ nd copii
murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a
gemeni dintr-unul, Isaac, pă rintele nostru;
dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru
noi! 9:11 Ş i nefiind ei încă nă scuţi şi nefă câ nd ei ceva
bun sau ră u, ca să ră mâ nă voia lui Dumnezeu cea
8:35 Cine ne va despă rţi pe noi de iubirea lui după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care
Hristos? Necazul, sau strâ mtorarea, sau prigoana, cheamă ,
sau foametea, sau lipsa de îmbră că minte, sau
primejdia, sau sabia? 9:12 I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai
mic",
9:13 Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar 9:14 Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu
pe Isav l-am urâ t". este nedreptate? Nicidecum!
150 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:15 Că ci gră ieşte că tre Moise: "Voi milui pe cine
vreau să -l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau
să Mă îndur".
9:16 Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte,
nici de la cel ce aleargă , ci de la Dumnezeu care
miluieşte.
9:17 Că ci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru
aceasta chiar te-am ridicat, ca să ară t în tine
puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în
tot pă mâ ntul".
9:18 Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl
miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.
9:19 Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Că ci
voinţei Lui cine i-a stat împotrivă ?
9:20 Dar, omule, tu cine eşti care ră spunzi
împotriva lui Dumnezeu? Oare fă ptura va zice
Celui ce a fă cut-o: De ce m-ai fă cut aşa?
9:21 Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca
din aceeaşi fră mâ ntă tură să facă un vas de cinste,
iar altul de necinste?
9:22 Ş i ce este dacă Dumnezeu, voind să -Ş i arate
mâ nia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu
multă ră bdare vasele mâ niei Sale, gă tite spre
pierire,
9:23 Ş i ca să facă cunoscută bogă ţia slavei Sale
că tre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gă tit
spre slavă ?
9:24 Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu
numai dintre iudei, ci şi dintre pă gâ ni,
9:25 Precum zice El şi la Osea: "Chema-voi
poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi
iubită pe cea care nu era iubită ;
9:26 Ş i va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi
sunteţi poporul Meu - acolo se vor chema fii ai
Dumnezeului Celui viu".
9:27 Iar Isaia strigă pentru Israel : "Dacă
numă rul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mă rii,
ră mă şiţa se va mâ ntui.
9:28 Pentru că împlinind şi scurtâ nd, Domnul va
îndeplini, pe pă mâ nt, cuvâ ntul Să u".
9:29 Ş i precum a proorocit Isaia: "Dacă Domnul
Savaot nu ne-ar fi lă sat nouă urmaşi, am fi ajuns
ca Sodoma şi ne-am fi asemă nat cu Gomora".
10:14 Dar cum vor chema numele Aceluia în
151 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:30 Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu
că utau dreptatea au dobâ ndit dreptatea, însă
dreptatea din credinţă ;
9:31 Iar Israel, urmă rind legea dreptă ţii, n-a
ajuns la legea dreptă ţii.
9:32 Pentru ce? Pentru că nu o că utau din
credinţă , ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de
piatra poticnirii,
9:33 Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră
de poticnire şi piatră de sminteală ; şi tot cel ce
crede în El nu se va ruşina".
Capitolul 10
10:1 Fraţilor, bună voinţa inimii mele şi
rugă ciunea mea că tre Dumnezeu, pentru Israel,
este spre mâ ntuire.
10:2 Că ci le mă rturisesc că au râ vnă pentru
Dumnezeu, dar sunt fă ră cunoştinţă .
10:3 Deoarece, necunoscâ nd dreptatea lui
Dumnezeu şi că utâ nd să statornicească dreptatea
lor, dreptă ţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
10:4 Că ci sfâ rşitul Legii este Hristos, spre
dreptate tot celui ce crede.
10:5 Că ci Moise scrie despre dreptatea care vine
din lege, că : "Omul care o va îndeplini va tră i prin
ea".
10:6 Iar dreptatea din credinţă gră ieşte aşa: "Să
nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adică
să coboare pe Hristos!
10:7 Sau: "Cine se va coborî întru adâ nc?", ca să
ridice pe Hristos din morţi!
10:8 Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine
cuvâ ntul, în gura ta şi în inima ta", - adică
cuvâ ntul credinţei pe care-l propovă duim.
10:9 Că de vei mă rturisi cu gura ta că Iisus este
Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a
înviat pe El din morţi, te vei mâ ntui.
10:10 Că ci cu inima se crede spre dreptate, iar cu
gura se mă rturiseşte spre mâ ntuire.
10:11 Că ci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El
nu se va ruşina".
10:12 Că ci nu este deosebire între iudeu şi elin,
pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care
îmbogă ţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El.
10:13 Că ci: "Oricine va chema numele Domnului
se va mâ ntui".
Care încă n-au crezut? Ş i cum vor crede în Acela
de Care n-au auzit? Ş i cum vor auzi, fă ră
propovă duitor?
10:15 Ş i cum vor propovă dui, de nu vor fi
trimişi? Precum este scris: "Câ t de frumoase sunt
picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce
vestesc cele bune!"
10:16 Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, că ci
Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de
la noi?"
10:17 Prin urmare, credinţa este din auzire, iar
auzirea prin cuvâ ntul lui Hristos.
10:18 Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă :
"În tot pă mâ ntul a ieşit vestirea lor şi la marginile
lumii cuvintele lor".
10:19 Dar zic: Nu cumva Israel n-a înţeles? Moise
spune cel dintâ i: "Voi întă râ ta râ vna voastră prin
cel ce nu este poporul (Meu) şi voi aţâ ţa mâ nia
voastră cu un popor nepriceput".
10:20 Isaia îndră zneşte şi zice: "Am fost aflat de
cei ce nu Mă că utau şi M-am fă cut ară tat celor ce
nu întrebau de Mine".
10:21 Dar că tre Israel zice: "Toată ziua întins-am
mâ inile Mele că tre un popor neascultă tor şi
împotrivă gră itor".
Capitolul 11
11:1 Întreb deci: Oare lepă dat-a Dumnezeu pe
poporul Să u? Nicidecum! Că ci şi eu sunt israelit,
din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui
Veniamin.
11:2 Nu a lepă dat Dumnezeu pe poporul Să u, pe
care mai înainte l-a cunoscut. Nu ştiţi, oare, ce
zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el
împotriva lui Israel, zicâ nd:
11:3 "Doamne, pe proorocii Tă i i-au omorâ t,
jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am ră mas
singur şi ei caută să -mi ia sufletul!".
11:4 Dar ce-i spune dumnezeiescul ră spuns?
"Mi-am pus deoparte şapte mii de bă rbaţi, care
nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal".
11:5 Deci tot aşa şi în vremea de acum este o
ră mă şiţă aleasă prin har.
11:6 Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte;
altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din
fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este
faptă .
11:23 Dar şi aceia, de nu vor stă rui în necredinţă ,
vor fi altoiţi; că ci puternic este Dumnezeu să -i
152 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:7 Ce este deci? Nu tot Israelul a dobâ ndit ceea
ce că uta; ci cei aleşi au dobâ ndit, iar ceilalţi s-au
împietrit,
11:8 Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh
de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu
audă pâ nă în ziua de azi".
11:9 Iar David zice: "Facă -se masa lor cursă şi laţ
şi sminteală şi ră splă tire lor!
11:10 Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi
spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!"
11:11 Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă ?
Nicidecum! Ş i prin că derea lor, neamurilor le-a
venit mâ ntuirea, ca Israel să -şi întă râ te râ vna faţă
de ele.
11:12 Dar dacă greşeala lor a fost bogă ţie lumii
şi micşorarea lor bogă ţie neamurilor, cu câ t mai
mult întreg numă rul lor!
11:13 Că ci v-o spun vouă , neamurilor: Întru câ t
sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slă vesc
slujirea mea,
11:14 Doar voi izbuti să aţâ ţ râ vna celor din
neamul meu şi să mâ ntuiesc pe unii dintre ei.
11:15 Că ci dacă înlă turarea lor a adus împă carea
lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o
înviere din morţi?
11:16 Iar dacă este pâ rga (de fă ină ) sfâ ntă , şi
fră mâ ntă tura este sfâ ntă ; şi dacă ră dă cina este
sfâ ntă , şi ramurile sunt.
11:17 Iar dacă unele din ramuri au fost tă iate, şi
tu, care erai mă slin să lbatic, ai fost altoit printre
cele ră mase, şi pă rtaş te-ai fă cut ră dă cinii şi
gră simii mă slinului,
11:18 Nu te mâ ndri faţă de ramuri; iar dacă te
mâ ndreşti, nu tu porţi ră dă cina, ci ră dă cina pe
tine.
11:19 Dar vei zice: Au fost tă iate ramurile, ca să
fiu altoit eu.
11:20 Bine! Din cauza necredinţei au fost tă iate,
iar tu stai prin credinţă . Nu te îngâ mfa, ci teme-
te;
11:21 Că ci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile
fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
11:22 Vezi deci bună tatea şi asprimea lui
Dumnezeu: Asprimea Lui că tre cei ce au că zut în
bună tatea Lui că tre tine, dacă vei stă rui în
această bună tate; altfel şi tu vei fi tă iat.
altoiască iară şi.
11:24 Că ci dacă tu ai fost tă iat din mă slinul cel din
fire să lbatic şi împotriva firii ai fost altoit în
mă slin bun, cu atâ t mai vâ rtos aceştia, care sunt
după fire, vor fi altoiţi în însuşi mă slinul lor.
11:25 Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu
ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi
înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a fă cut lui Israel
în parte, pâ nă ce va intra tot numă rul
neamurilor.
11:26 Ş i astfel întregul Israel se va mâ ntui,
precum este scris: "Din Sion va veni Izbă vitorul şi
va îndepă rta nelegiuirile de la Iacov;
11:27 Ş i acesta este legă mâ ntul Meu cu ei, câ nd
voi ridica pă catele lor".
11:28 Câ t priveşte Evanghelia, ei sunt vră jmaşi
din pricina voastră , dar cu privire la alegere ei
sunt iubiţi, din cauza pă rinţilor.
11:29 Că ci darurile şi chemarea lui Dumnezeu
nu se pot lua înapoi.
11:30 După cum voi, câ ndva, n-aţi ascultat de
Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin
neascultarea acestora,
11:31 Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca,
prin mila că tre voi, să fie miluiţi şi ei acum.
11:32 Că ci Dumnezeu i-a închis pe toţi în
neascultare, pentru ca pe toţi să -i miluiască .
11:33 O, adâ ncul bogă ţiei şi al înţelepciunii şi al
ştiinţei lui Dumnezeu! Câ t sunt de necercetate
judecă ţile Lui şi câ t sunt de nepă trunse că ile Lui!
11:34 Că ci cine a cunoscut gâ ndul Domnului sau
cine a fost sfetnicul Lui?
11:35 Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua
înapoi de la El?
11:36 Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt
toate. A Lui să fie mă rirea în veci. Amin!
Capitolul 12
12:1 Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndură rile
lui Dumnezeu, să înfă ţişaţi trupurile voastre ca
pe o jertfă vie, sfâ ntă , bine plă cută lui Dumnezeu,
ca închinarea voastră cea duhovnicească ,
12:2 Ş i să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă
schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi
153 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plă cut
şi desă vâ rşit.
12:3 Că ci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecă ruia
din voi să nu cugete despre sine mai mult decâ t
trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi
înţelept, precum Dumnezeu i-a împă rţit mă sura
credinţei.
12:4 Ci precum într-un singur trup avem multe
mă dulare şi mă dularele nu au toate aceeaşi
lucrare,
12:5 Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în
Hristos şi fiecare suntem mă dulare unii altora;
12:6 Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-
a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după
mă sura credinţei;
12:7 Dacă avem slujbă , să stă ruim în slujbă ; dacă
unul învaţă , să se sâ rguiască în învă ţă tură ;
12:8 Dacă îndeamnă , să fie la îndemnare; dacă
împarte altora, să împartă cu firească
nevinovă ţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere
de inimă ; dacă miluieşte, să miluiască cu voie
bună !
12:9 Dragostea să fie nefă ţarnică . Urâ ţi ră ul,
alipiţi-vă de bine.
12:10 În iubire fră ţească , unii pe alţii iubiţi-vă ; în
cinste, unii altora daţi-vă întâ ietate.
12:11 La sâ rguinţă , nu pregetaţi; cu duhul fiţi
fierbinţi; Domnului slujiţi.
12:12 Bucuraţi-vă în nă dejde; în suferinţă fiţi
ră bdă tori; la rugă ciune stă ruiţi.
12:13 Faceţi-vă pă rtaşi la trebuinţele sfinţilor,
iubirea de stră ini urmâ nd.
12:14 Binecuvâ ntaţi pe cei ce vă prigonesc,
binecuvâ ntaţi-i şi nu-i blestemaţi.
12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură ; plâ ngeţi
cu cei ce plâ ng.
12:16 Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu
cugetaţi la cele înalte, ci lă saţi-vă duşi de spre
cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.
12:17 Nu ră splă tiţi nimă nui ră ul cu ră u. Purtaţi
grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.
12:18 Dacă se poate, pe câ t stă în puterea
voastră , tră iţi în bună pace cu toţi oamenii.
12:19 Nu vă ră zbunaţi singuri, iubiţilor, ci lă saţi
loc mâ niei (lui Dumnezeu), că ci scris este: "A Mea
este ră zbunarea; Eu voi ră splă ti, zice Domnul".
12:20 Deci, dacă vră jmaşul tă u este flă mâ nd, dă -i
de mâ ncare; dacă îi este sete, dă -i să bea, că ci,
fă câ nd acestea, vei gră mă di că rbuni de foc pe
capul lui.
12:21 Nu te lă sa biruit de ră u, ci biruieşte ră ul cu
binele.
Capitolul 13
13:1 Tot sufletul să se supună înaltelor stă pâ niri,
că ci nu este stă pâ nire decâ t de la Dumnezeu; iar
cele ce sunt, de Dumnezeu sunt râ nduite.
13:2 Pentru aceea, cel ce se împotriveşte
stă pâ nirii se împotriveşte râ nduielii lui
Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua
osâ ndă .
13:3 Că ci dregă torii nu sunt frică pentru fapta
bună , ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie
frică de stă pâ nire? Fă binele şi vei avea laudă de
la ea.
13:4 Că ci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre
binele tă u. Iar dacă faci ră u, teme-te; că ci nu în
zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a
lui Dumnezeu şi ră zbună toare a mâ niei Lui,
asupra celui ce să vâ rşeşte ră ul.
13:5 De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu
numai pentru mâ nie, ci şi pentru conştiinţă .
13:6 Că pentru aceasta plă tiţi şi dă ri. Că ci
(dregă torii) sunt slujitorii lui Dumnezeu,
stă ruind în această slujire neîncetat.
13:7 Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui
cu darea, darea; celui cu vama, vamă ; celui cu
teama, teamă ; celui cu cinstea, cinste.
13:8 Nimă nui cu nimic nu fiţi datori, decâ t cu
iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea.
13:9 Pentru că (poruncile): Să nu să vâ rşeşti
adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mă rturiseşti
strâ mb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar
mai fi se cuprind în acest cuvâ nt: Să iubeşti pe
aproapele tă u ca pe tine însuţi.
13:10 Iubirea nu face ră u aproapelui; iubirea
este deci împlinirea legii.
13:11 Ş i aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne gă sim,
că ci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; că ci
acum mâ ntuirea este mai aproape de noi, decâ t
atunci câ nd am crezut.
13:12 Noaptea e pe sfâ rşite; ziua este aproape.
Să lepă dă m dar lucrurile întunericului şi să ne
îmbră că m cu armele luminii.
14:14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că
154 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
13:13 Să umblă m cuviincios, ca ziua: nu în
ospeţe şi în beţii, nu în desfrâ nă ri şi în fapte de
ruşine, nu în ceartă şi în pizmă ;
13:14 Ci îmbră caţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi
grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
Capitolul 14
14:1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă fă ră să -i
judecaţi gâ ndurile.
14:2 Unul crede să mă nâ nce de toate; cel slab
însă mă nâ ncă legume.
14:3 Cel ce mă nâ ncă să nu dispreţuiască pe cel ce
nu mă nâ ncă ; iar cel ce nu mă nâ ncă să nu
osâ ndească pe cel ce mă nâ ncă , fiindcă Dumnezeu
l-a primit.
14:4 Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia?
Pentru stă pâ nul să u stă sau cade. Dar va sta, că ci
Domnul are putere ca să -l facă să stea.
14:5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă
toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat
în mintea lui.
14:6 Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel
ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Ş i cel ce
mă nâ ncă pentru Domnul mă nâ ncă , că ci
mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mă nâ ncă
pentru Domnul nu mă nâ ncă , şi mulţumeşte lui
Dumnezeu.
14:7 Că ci nimeni dintre noi nu tră ieşte pentru
sine şi nimeni nu moare pentru sine.
14:8 Că dacă tră im, pentru Domnul tră im, şi dacă
murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă
tră im, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
14:9 Că ci pentru aceasta a murit şi a înviat
Hristos, ca să stă pâ nească şi peste morţi şi peste
vii.
14:10 Dar tu, de ce judeci pe fratele tă u? Sau şi
tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tă u? Că ci toţi ne
vom înfă ţişa înaintea judecă ţii lui Dumnezeu.
14:11 Că ci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul
- Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să
dea slavă lui Dumnezeu".
14:12 Deci, dar, fiecare din voi va da seama
despre sine lui Dumnezeu.
14:13 Deci să nu ne mai judecă m unii pe alţii, ci
mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui
prilej de poticnire sau de sminteală .
nimic nu este întinat prin sine, decâ t numai pentru
cel care gâ ndeşte că e ceva întinat; pentru acela
întinat este.
14:15 Dar dacă , pentru mâ ncare, fratele tă u se
mâ hneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu
pierde, cu mâ ncarea ta, pe acela pentru care a
murit Hristos.
14:16 Nu lă saţi ca bunul vostru să fie defă imat.
14:17 Că ci împă ră ţia lui Dumnezeu nu este
mâ ncare şi bă utură , ci dreptate şi pace şi bucurie
în Duhul Sfâ nt.
14:18 Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta
este plă cut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
14:19 Drept aceea să urmă rim cele ale pă cii şi
cele ale zidirii unuia de că tre altul.
14:20 Nu strica, pentru mâ ncare, lucrul lui
Dumnezeu. Toate sunt curate, dar ră u este
pentru omul care mă nâ ncă spre poticnire.
14:21 Bine este să nu mă nâ nci carne, nici să bei
vin, nici să faci ceva de care fratele tă u se
poticneşte, se sminteşte sau slă beşte (în
credinţă ).
14:22 Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine
însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce
nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă !
14:23 Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mâ nca, se
osâ ndeşte, fiindcă n-a fost din credinţă . Ş i tot ce
nu este din credinţă este pă cat.
Capitolul 15
15:1 Datori suntem noi cei tari să purtă m
slă biciunile celor neputincioşi şi să nu că ută m
plă cerea noastră .
15:2 Ci fiecare dintre noi să caute să placă
aproapelui să u, la ce este bine, spre zidire.
15:3 Că şi Hristos n-a că utat plă cerea Sa, ci,
precum este scris: "Ocă rile celor ce Te ocă ră sc pe
Tine, au că zut asupra Mea".
15:4 Că ci toate câ te s-au scris mai înainte, s-au
scris spre învă ţă tura noastră , ca prin ră bdarea şi
mâ ngâ ierea, care vin din Scripturi, să avem
nă dejde.
15:5 Iar Dumnezeul ră bdă rii şi al mâ ngâ ierii să
vă dea vouă a gâ ndi la fel unii pentru alţii, după
Iisus Hristos,
15:21 Ci precum este scris: "Că rora nu li s-a
vestit despre El, aceia Îl vor vedea; şi cei ce n-au
155 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:6 Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să
slă viţi pe Dumnezeu şi Tată l Domnului nostru
Iisus Hristos.
15:7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi
Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui
Dumnezeu.
15:8 Că ci spun: Că Hristos S-a fă cut slujitor al
tă ierii împrejur pentru adevă rul lui Dumnezeu,
ca să întă rească fă gă duinţele date pă rinţilor,
15:9 Iar neamurile să slă vească pe Dumnezeu
pentru mila Lui, precum este scris: "Pentru
aceasta Te voi lă uda între neamuri şi voi câ nta
numele Tă u".
15:10 Ş i iară şi zice Scriptura: "Veseliţi-vă ,
neamuri, cu poporul Lui".
15:11 Ş i iară şi: "Lă udaţi pe Domnul toate
neamurile; lă udaţi-L pe El toate popoarele".
15:12 Ş i iară şi Isaia zice: "Ş i Se va ară ta ră dă cina
lui Iesei, Cel care Se ridică să domnească peste
neamuri; întru Acela neamurile vor nă dă jdui".
15:13 Iar Dumnezeul nă dejdii să vă umple pe voi
de toată bucuria şi pacea în credinţă , ca să
prisosească nă dejdea voastră , prin puterea
Duhului Sfâ nt.
15:14 Ş i, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi
despre voi, că şi voi sunteţi plini de bună tate,
plini de toată cunoştinţa, putâ nd să vă povă ţuiţi
unii pe alţii.
15:15 Ş i v-am scris, fraţilor, mai cu îndră zneală ,
în parte, ca să vă amintesc despre harul ce mi-a
fost dat de Dumnezeu,
15:16 Ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la
neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu,
pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în
Duhul Sfâ nt, să fie bine primit.
15:17 Aşadar, în Hristos Iisus am laudă , în cele
că tre Dumnezeu.
15:18 Că ci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce
n-a să vâ rşit Hristos prin mine, spre ascultarea
neamurilor, prin cuvâ nt şi prin faptă ,
15:19 Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin
puterea Duhului Sfâ nt, aşa încâ t de la Ierusalim şi
din ţinuturile de primprejur pâ nă la Iliria, am
împlinit propovă duirea Evangheliei lui Hristos,
15:20 Râ vnind astfel să binevestesc acolo unde
Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe
temelie stră ină ,
auzit Îl vor înţelege".
15:22 De aceea am şi fost împiedicat, de multe ori,
ca să vin la voi.
15:23 Dar acum, nemaiavâ nd loc în aceste
ţinuturi şi avâ nd dorinţa de mulţi ani să vin la
voi,
15:24 Câ nd mă voi duce în Spania, voi veni la voi.
Că ci nă dă jduiesc să vă vă d în trecere şi, de că tre
voi, să fiu însoţit pâ nă acolo, după ce mă voi
bucura întâ i, în parte, de voi.
15:25 Acum însă mă duc la Ierusalim, ca să
slujesc sfinţilor.
15:26 Că ci Macedonia şi Ahaia au binevoit să
facă o strâ ngere de ajutoare pentru să racii dintre
sfinţii de la Ierusalim.
15:27 Că ci ei au binevoit şi sunt datori faţă de ei.
Că ci dacă neamurile s-au împă rtă şit de cele
duhovniceşti ale lor, datori sunt şi ei să le
slujească în cele trupeşti.
15:28 Să vâ rşind deci aceasta şi încredinţâ ndu-le
roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania.
15:29 Ş i ştiu că , venind la voi, voi veni cu
deplină tatea binecuvâ ntă rii lui Hristos.
15:30 Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul
nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului
Sfâ nt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugă ciuni
că tre Dumnezeu pentru mine,
15:31 Ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi
ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de
că tre sfinţi,
15:32 Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui
Dumnezeu şi să -mi gă sesc liniştea împreună cu
voi.
15:33 Iar Dumnezeul pă cii să fie cu voi cu toţi.
Amin!
Capitolul 16
16:1 Ş i vă încredinţez pe Febe, sora noastră , care
este diaconiţă a Bisericii din Chenhrea,
16:2 Ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia
cuvenită sfinţilor şi să -i fiţi de ajutor la orice ar
avea nevoie de ajutorul vostru. Că ci şi ea a ajutat
pe mulţi şi pe mine însumi.
16:3 Îmbră ţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună -
lucră tori cu mine în Hristos Iisus,
16:20 Iar Dumnezeul pă cii va zdrobi repede sub
picioarele voastre pe satana. Harul Domnului
nostru Iisus Hristos cu voi!
156 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:4 Care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa
mea şi că rora nu numai eu le mulţumesc, ci şi
toate Bisericile dintre neamuri,
16:5 Ş i Biserica din casa lor. Îmbră ţişaţi pe
Epenet, iubitul meu, care este pâ rga Asiei, în
Hristos.
16:6 Îmbră ţişaţi pe Maria care s-a ostenit mult
pentru voi.
16:7 Îmbră ţişaţi pe Andronic şi pe Iunias, cei de
un neam cu mine şi împreună închişi cu mine,
care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea
mea au fost în Hristos.
16:8 Îmbră ţişaţi pe Ampliat, iubitul meu în
Domnul.
16:9 Îmbră ţişaţi pe Urban, împreună -lucră tor cu
mine în Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
16:10 Îmbră ţişaţi pe Apelles, cel încercat în
Hristos. Îmbră ţişaţi pe cei ce sunt din casa lui
Aristobul.
16:11 Îmbră ţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu
mine. Îmbră ţişaţi pe cei din casa lui Narcis, care
sunt în Domnul.
16:12 Îmbră ţişaţi pe Trifena şi pe Trifosa, care s-
au ostenit în Domnul. Îmbră ţişaţi pe iubita
Persida, care mult s-a ostenit în Domnul.
16:13 Îmbră ţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul,
şi pe mama lui, care este şi a mea.
16:14 Îmbră ţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe
Hermes, pe Patrova, pe Hermas şi pe fraţii care
sunt împreună cu ei.
16:15 Îmbră ţişaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu
şi pe sora lui, pe Olimpian şi pe toţi sfinţii care
sunt împreună cu ei.
16:16 Îmbră ţişaţi-vă unii pe alţii cu să rutare
sfâ ntă . Vă îmbră ţişează pe voi toate Bisericile lui
Hristos.
16:17 Ş i vă îndemn, fraţilor, să vă pă ziţi de cei ce
fac dezbină ri şi sminteli împotriva învă ţă turii pe
care aţi primit-o. Depă rtaţi-vă de ei.
16:18 Că ci unii ca aceştia nu slujesc Domnului
nostru Iisus Hristos, ci pâ ntecelui lor, şi prin
vorbele lor frumoase şi mă gulitoare, înşeală
inimile celor fă ră de ră utate.
16:19 Că ci ascultarea voastră este cunoscută de
toţi. Mă bucur deci de voi şi voiesc să fiţi înţelepţi
spre bine şi nevinovaţi la ră u.
16:21 Vă îmbră ţişează Timotei, cel împreună -
lucră tor cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei
de un neam cu mine,
16:22 Vă îmbră ţişez în Domnul eu, Tertius, care 1:6 Astfel mă rturia lui Hristos s-a întă rit în voi,
am scris epistola. 1:7 Încâ t voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar,
16:23 Vă îmbră ţişează Gaius, gazda mea şi a aşteptâ nd ară tarea Domnului nostru Iisus
toată Biserica. Vă îmbră ţişează Erast, vistiernicul Hristos,
cetă ţii, şi fratele Cvartus. 1:8 Care vă va şi întă ri pâ nă la sfâ rşit, ca să fiţi
16:24 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
cu voi cu toţi. Amin! 1:9 Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost
16:25 Iar celui ce poate să vă întă rească după chemaţi la împă rtă şirea cu Fiul Să u Iisus Hristos,
Evanghelia mea şi după propovă duirea lui Iisus Domnul nostru.
Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei 1:10 Vă îndemn, fraţilor, pentru numele
ascunse din timpuri veşnice, Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi
16:26 Iar acum ară tată prin Scripturile la fel şi să nu fie dezbină ri între voi; ci să fiţi cu
proorocilor, după porunca veşnicului Dumnezeu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi
şi cunoscută la toate neamurile spre ascultarea înţelegere.
credinţei, 1:11 Că ci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa
16:27 Unuia înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;
Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin! 1:12 Ş i spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu
sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu
60. I Corinteni — sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
1:13 Oare s-a împă rţit Hristos? Nu cumva s-a
Noul Testament ră stignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în
numele lui Pavel?
“Epistola întâia către Corinteni a 1:14 Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din
Sfântului Apostol Pavel” — 16 voi n-am botezat, decâ t pe Crispus şi pe Gaius,
Capitole 1:15 Ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în
: 437 Versete numele meu.
1:16 Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de
Capitolul 1 aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
1:17 Că ci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să
1:1 Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvâ ntului,
lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, ca să nu ră mâ nă zadarnică crucea lui Hristos.
1:2 Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, 1:18 Că ci cuvâ ntul Crucii, pentru cei ce pier, este
celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mâ ntuim, este
împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului puterea lui Dumnezeu.
nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al 1:19 Că ci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea
nostru: înţelepţilor şi ştiinţa celor învă ţaţi voi nimici-o".
1:3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tată l 1:20 Unde este înţeleptul? Unde e că rturarul?
nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Unde e cercetă torul acestui veac? Au n-a dovedit
1:4 Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă 1:21 Că ci de vreme ce întru înţelepciunea lui
în Hristos Iisus. Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune
1:5 Că ci întru El v-aţi îmbogă ţit deplin întru pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să
toate, în tot cuvâ ntul şi în toată cunoştinţa; mâ ntuiască pe cei ce cred prin nebunia
propovă duirii.
1:22 Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută
înţelepciune,
1:23 Însă noi propovă duim pe Hristos cel 1:24 Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe
ră stignit: pentru iudei, sminteală ; pentru Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui
neamuri, nebunie. Dumnezeu.
157 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:25 Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de
că tre oameni nebunie, este mai înţeleaptă decâ t
înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slă biciune
a lui Dumnezeu, mai puternică decâ t tă ria
oamenilor.
1:26 Că ci, priviţi chemarea voastră , fraţilor, că nu
mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt
puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
1:27 Ci Dumnezeu Ş i-a ales pe cele nebune ale
lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu
Ş i-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze
pe cele tari;
1:28 Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale
lumii, pe cele nebă gate în seamă , pe cele ce nu
sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
1:29 Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui
Dumnezeu.
1:30 Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care
pentru noi S-a fă cut înţelepciune de la Dumnezeu
şi dreptate şi sfinţire şi ră scumpă rare,
1:31 Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se
laudă în Domnul să se laude".
Capitolul 2
2:1 Ş i eu, fraţilor, câ nd am venit la voi şi v-am
vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit
cuvâ ntă tor sau ca înţelept.
2:2 Că ci am judecat să nu ştiu între voi altceva,
decâ t pe Iisus Hristos, şi pe Acesta ră stignit.
2:3 Ş i eu întru slă biciune şi cu frică şi cu
cutremur mare am fost la voi.
2:4 Iar cuvâ ntul meu şi propovă duirea mea nu
stă teau în cuvinte de înduplecare ale
înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului
şi a puterii,
2:5 Pentru ca credinţa voastră să nu fie în
înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui
Dumnezeu.
2:6 Ş i înţelepciunea o propovă duim la cei
desă vâ rşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac,
nici a stă pâ nitorilor acestui veac, care sunt
pieritori,
3:5 Dar ce este Apollo? Ş i ce este Pavel? Slujitori
158 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:7 Ci propovă duim înţelepciunea de taină a lui
Dumnezeu, ascunsă , pe care Dumnezeu a
râ nduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră ,
2:8 Pe care nici unul dintre stă pâ nitorii acestui
veac n-a cunoscut-o, că ci, dacă ar fi cunoscut-o, n-
ar fi ră stignit pe Domnul slavei;
2:9 Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a vă zut
şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au
suit, pe acestea le-a gă tit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El".
2:10 Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin
Duhul Să u, fiindcă Duhul toate le cercetează ,
chiar şi adâ ncurile lui Dumnezeu.
2:11 Că ci cine dintre oameni ştie ale omului,
decâ t duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale
lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decâ t
Duhul lui Dumnezeu.
2:12 Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel
de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dă ruite
nouă de Dumnezeu;
2:13 Pe care le şi gră im, dar nu în cuvinte
învă ţate din înţelepciunea omenească , ci în
cuvinte învă ţate de la Duhul Sfâ nt, lă murind
lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
2:14 Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui
Dumnezeu, că ci pentru el sunt nebunie şi nu
poate să le înţeleagă , fiindcă ele se judecă
duhovniceşte.
2:15 Dar omul duhovnicesc toate le judecă , pe el
însă nu-l judecă nimeni;
2:16 Că ci "Cine a cunoscut gâ ndul Domnului, ca
să -L înveţe pe El?" Noi însă avem gâ ndul lui
Hristos.
Capitolul 3
3:1 Ş i eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca
unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti,
ca unor prunci în Hristos.
3:2 Cu lapte v-am hră nit, nu cu bucate, că ci încă
nu puteaţi mâ nca şi încă nici acum nu puteţi,
3:3 Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câ tă vreme este
între voi pizmă şi ceartă şi dezbină ri, nu sunteţi,
oare, trupeşti şi nu după firea omenească
umblaţi?
3:4 Că ci, câ nd zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar
altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni
trupeşti?
prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul
fiecă ruia.
Capitolul 4
3:6 Eu am să dit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a
fă cut să crească . 4:1 Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca
3:7 Astfel nici cel ce să deşte nu e ceva, nici cel ce slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui
udă , ci numai Dumnezeu care face să crească . Dumnezeu.
3:8 Cel care să deşte şi cel care udă sunt una şi 4:2 Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să
fiecare îşi va lua plata după osteneala sa. fie aflat credincios.
3:9 Că ci noi împreună -lucră tori cu Dumnezeu 4:3 Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat
suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea de voi sau de vreo omenească judecată de toată
lui Dumnezeu. ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
3:10 După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca 4:4 Că ci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru
un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe
zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; mine este Domnul.
3:11 Că ci nimeni nu poate pune altă temelie, 4:5 De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme,
decâ t cea pusă , care este Iisus Hristos. pâ nă ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele
3:12 Iar de zideşte cineva pe această temelie: ascunse ale întunericului şi va vă di sfaturile
aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fâ n, trestie. inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu
lauda.
3:13 Lucrul fiecă ruia se va face cunoscut; îl va
vă di ziua (Domnului). Pentru că în foc se 4:6 Ş i acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine
descoperă , şi focul însuşi va lă muri ce fel este şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să
lucrul fiecă ruia. învă ţaţi din pilda noastră , să nu treceţi peste ce e
scris, ca să nu vă fă liţi unul cu altul împotriva
3:14 Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va
ră mâ ne, va lua plată . celuilalt.
3:15 Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi pă gubit; 4:7 Că ci cine te deosebeşte pe tine? Ş i ce ai, pe
care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te
el însă se va mâ ntui, dar aşa ca prin foc.
fă leşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
3:16 Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui
Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în 4:8 Iată , sunteţi să tui; iată , v-aţi îmbogă ţit; fă ră
de noi aţi domnit, şi, mă car nu aţi domnit, ca şi
voi?
noi să domnim împreună cu voi.
3:17 De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl
va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfâ nt este 4:9 Că ci mi se pare că Dumnezeu, pe noi,
apostolii, ne-a ară tat ca pe cei din urmă oameni,
templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.
ca pe nişte osâ ndiţi la moarte, fiindcă ne-am fă cut
3:18 Nimeni să nu se amă gească . Dacă i se pare privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta,
4:10 Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă
să se facă nebun, ca să fie înţelept.
înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă
3:19 Că ci înţelepciunea lumii acesteia este sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă , iar noi
nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris suntem întru necinste!
este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor".
4:11 Pâ nă în ceasul de acum flă mâ nzim şi
3:20 Ş i iară şi: "Domnul cunoaşte gâ ndurile însetă m; suntem goi şi suntem pă lmuiţi şi
înţelepţilor, că sunt deşarte". pribegim,
3:21 Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. 4:12 Ş i ne ostenim, lucrâ nd cu mâ inile noastre.
Că ci toate sunt ale voastre: Ocă râ ţi fiind, binecuvâ ntă m. Prigoniţi fiind,
3:22 Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie ră bdă m.
viaţa, fie moartea, fie cele de faţă , fie cele viitoare,
4:13 Huliţi fiind, ne rugă m. Am ajuns ca gunoiul
toate sunt ale voastre. lumii, ca mă tură tura tuturor, pâ nă astă zi.
3:23 Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui4:14 Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să
Dumnezeu. vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
4:15 Că ci de aţi avea zeci de mii de învă ţă tori în nă scut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
Hristos, totuşi nu aveţi mulţi pă rinţi. Că ci eu v-am 4:16 Deci, vă rog, să -mi fiţi mie urmă tori, precum
159 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
şi eu lui Hristos.
4:17 Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei,
care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul.
El vă va aduce aminte că ile mele cele în Hristos
Iisus, cum învă ţ eu pretutindeni în toată Biserica.
4:18 Ş i unii, crezâ nd că n-am să mai vin la voi, s-
au semeţit.
4:19 Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă
Domnul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvâ ntul celor
ce s-au semeţit, ci puterea lor.
4:20 Că ci împă ră ţia lui Dumnezeu nu stă în
cuvâ nt, ci în putere.
4:21 Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin
cu dragoste şi cu duhul blâ ndeţii?
Capitolul 5
5:1 Îndeobşte se aude că la voi e desfrâ nare, şi o
astfel de desfrâ nare cum nici între neamuri nu se
pomeneşte, ca unul să tră iască cu femeia tată lui
să u.
5:2 Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă
fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce
a să vâ rşit această faptă .
5:3 Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu
duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă , pe cel
ce a fă cut una ca aceasta:
5:4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos,
adunâ ndu-vă voi şi duhul meu, cu puterea
Domnului nostru Iisus Hristos,
5:5 Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea
trupului, ca duhul să se mâ ntuiască în ziua
Domnului Iisus.
5:6 Semeţia voastră nu e bună . Oare nu ştiţi că
puţin aluat dospeşte toată fră mâ ntă tura?
5:7 Cură ţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi
fră mâ ntă tură nouă , precum şi sunteţi fă ră aluat;
că ci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.
5:8 De aceea să pră znuim nu cu aluatul cel vechi,
nici cu aluatul ră ută ţii şi al vicleşugului, ci cu
azimele cură ţiei şi ale adevă rului.
5:9 V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu
desfrâ naţii;
6:12 Toate îmi sunt îngă duite, dar nu toate îmi
160 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:10 Dar nu am spus, desigur, despre desfrâ naţii
acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre
ră pitori, sau despre închină torii la idoli, că ci
altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
5:11 Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi
cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi
desfrâ nat, sau lacom, sau închină tor la idoli, sau
ocă râ tor, sau beţiv, sau ră pitor. Cu unul ca acesta
nici să nu şedeţi la masă .
5:12 Că ci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară ?
Însă pe cei dină untru, oare, nu-i judecaţi voi?
5:13 Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu.
Scoateţi afară dintre voi pe cel ră u.
Capitolul 6
6:1 Îndră zneşte, oare, cineva dintre voi, avâ nd
vreo pâ ră împotriva altuia, să se judece înaintea
celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?
6:2 Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Ş i dacă
lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi
nevrednici să judecaţi lucruri atâ t de mici?
6:3 Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu
câ t mai mult cele lumeşti?
6:4 Deci dacă aveţi judecă ţi lumeşti, puneţi pe cei
nebă gaţi în seamă din Biserică , ca să vă judece.
6:5 O spun spre ruşinea voastră . Nu este, oare,
între voi nici un om înţelept, care să poată judeca
între frate şi frate?
6:6 Ci frate cu frate se judecă , şi aceasta înaintea
necredincioşilor?
6:7 Negreşit, şi aceasta este o scă dere pentru voi,
că aveţi judecă ţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi
mai bine strâ mbă tatea? Pentru ce nu ră bdaţi mai
bine paguba?
6:8 Ci voi înşivă faceţi strâ mbă tate şi aduceţi
pagubă , şi aceasta, fraţilor!
6:9 Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni
împă ră ţia lui Dumnezeu? Nu vă amă giţi: Nici
desfrâ naţii, nici închină torii la idoli, nici adulterii,
nici malahienii, nici sodomiţii,
6:10 Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici
batjocoritorii, nici ră pitorii nu vor moşteni
împă ră ţia lui Dumnezeu.
6:11 Ş i aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spă lat,
dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele
Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului
nostru.
sunt de folos. Toate îmi sunt îngă duite, dar nu mă
voi lă sa biruit de ceva.
6:13 Bucatele sunt pentru pâ ntece şi pâ ntecele
pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi
pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrâ nare,
ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
6:14 Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne
va învia şi pe noi prin puterea Sa.
6:15 Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt
mă dularele lui Hristos? Luâ nd deci mă dularele
lui Hristos le voi face mă dularele unei
desfrâ nate? Nicidecum!
6:16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de
desfrâ nate este un singur trup cu ea? "Că ci vor fi -
zice Scriptura - cei doi un singur trup".
6:17 Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh
cu El.
6:18 Fugiţi de desfrâ nare! Orice pă cat pe care-l
va să vâ rşi omul este în afară de trup. Cine se
dedă însă desfrâ nă rii pă că tuieşte în însuşi trupul
să u.
6:19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al
Duhului Sfâ nt care este în voi, pe care-L aveţi de
la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
6:20 Că ci aţi fost cumpă raţi cu preţ! Slă viţi, dar,
pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru,
care sunt ale lui Dumnezeu.
Capitolul 7
7:1 Câ t despre cele ce mi-aţi scris, bine este
pentru om să nu se atingă de femeie.
7:2 Dar din cauza desfrâ nă rii, fiecare să -şi aibă
femeia sa şi fiecare femeie să -şi aibă bă rbatul
să u.
7:3 Bă rbatul să -i dea femeii iubirea datorată ,
asemenea şi femeia bă rbatului.
7:4 Femeia nu este stă pâ nă pe trupul să u, ci
bă rbatul; asemenea nici bă rbatul nu este stă pâ n
pe trupul să u, ci femeia.
7:5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, decâ t cu bună
învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu
postul şi cu rugă ciunea, şi iară şi să fiţi împreună ,
ca să nu vă ispitească satana, din pricina
neînfrâ nă rii voastre.
7:6 Ş i aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă .
7:23 Cu preţ aţi fost cumpă raţi. Nu vă faceţi robi
oamenilor.
161 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:7 Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu
însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui:
unul aşa, altul într-alt fel.
7:8 Celor ce sunt necă să toriţi şi vă duvelor le
spun: Bine este pentru ei să ră mâ nă ca şi mine.
7:9 Dacă însă nu pot să se înfrâ neze, să se
că să torească . Fiindcă mai bine este să se
că să torească , decâ t să ardă .
7:10 Iar celor ce sunt că să toriţi, le poruncesc, nu
eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de
bă rbat!
7:11 Iar dacă s-a despă rţit, să ră mâ nă
nemă ritată , sau să se împace cu bă rbatul să u; tot
aşa bă rbatul să nu-şi lase femeia.
7:12 Celorlalţi le gră iesc eu, nu Domnul: Dacă un
frate are o femeie necredincioasă , şi ea voieşte să
vieţuiască cu el, să nu o lase.
7:13 Ş i o femeie, dacă are bă rbat necredincios, şi
el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase
bă rbatul.
7:14 Că ci bă rbatul necredincios se sfinţeşte prin
femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se
sfinţeşte prin bă rbatul credincios. Altminterea,
copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
7:15 Dacă însă cel necredincios se desparte, să se
despartă . În astfel de împrejurare, fratele sau
sora nu sunt legaţi; că ci Dumnezeu ne-a chemat
spre pace.
7:16 Că ci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mâ ntui
bă rbatul? Sau ce ştii tu, bă rbate, dacă îţi vei
mâ ntui femeia?
7:17 Numai că , aşa cum a dat Domnul fiecă ruia,
aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel
să umble. Ş i aşa râ nduiesc în toate Bisericile.
7:18 A fost cineva chemat, fiind tă iat împrejur?
Să nu se ascundă . A fost cineva chemat în
netă iere împrejur? Să nu se taie împrejur.
7:19 Tă ierea împrejur nu este nimic; şi netă ierea
împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui
Dumnezeu.
7:20 Fiecare, în chemarea în care a fost chemat,
în aceasta să ră mâ nă .
7:21 Ai fost chemat fiind rob? Fii fă ră grijă . Iar de
poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
7:22 Că ci robul, care a fost chemat în Domnul,
este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat
liber este rob al lui Hristos.
7:24 Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost
chemat, în aceea să ră mâ nă înaintea lui
Dumnezeu.
7:25 Câ t despre feciorie, n-am poruncă de la
Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am
fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
7:26 Socotesc deci că aceasta este bine pentru
nevoia ceasului de faţă : Bine este pentru om să
fie aşa.
7:27 Te-ai legat de femeie? Nu că uta dezlegare.
Te-ai dezlegat de femeie? Nu că uta femeie.
7:28 Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci
fecioara, de se va mă rita, n-a greşit. Numai că unii
ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă
vă cruţ pe voi.
7:29 Ş i aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a
scurtat de acum, aşa încâ t şi cei ce au femei să fie
ca şi cum n-ar avea.
7:30 Ş i cei ce plâ ng să fie ca şi cum n-ar plâ nge; şi
cei ce se bucură , ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei
ce cumpă ră , ca şi cum n-ar stă pâ ni;
7:31 Ş i cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi
cum nu s-ar folosi deplin de ea. Că ci chipul
acestei lumi trece.
7:32 Dar eu vreau ca voi să fiţi fă ră de grijă . Cel
necă să torit se îngrijeşte de cele ale Domnului,
cum să placă Domnului.
7:33 Cel ce s-a că să torit se îngrijeşte de cele ale
lumii, cum să placă femeii.
7:34 Ş i este împă rţire: şi femeia nemă ritată şi
fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca
să fie sfâ ntă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care
s-a mă ritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum
să placă bă rbatului.
7:35 Ş i aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu
ca să vă întind o cursă , ci spre bunul chip şi
alipirea de Domnul, fă ră clintire.
7:36 Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo
necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea
vâ rstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte.
Nu pă că tuieşte; că să torească -se.
7:37 Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este
silit, ci are stă pâ nire peste voinţa sa şi a hotă râ t
aceasta în inima sa, ca să -şi ţină fecioara, bine va
face.
7:38 Aşa că , cel ce îşi mă rită fecioara bine face;
dar cel ce n-o mă rită şi mai bine face.
Capitolul 9
162 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:39 Femeia este legată prin lege atâ ta vreme câ t
tră ieşte bă rbatul ei. Iar dacă bă rbatul ei va muri,
este liberă să se mă rite cu cine vrea, numai întru
Domnul.
7:40 Dar mai fericită este dacă ră mâ ne aşa, după
pă rerea mea. Ş i socot că şi eu am Duhul lui
Dumnezeu.
Capitolul 8
8:1 Câ t despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi
avem cunoştinţă . Cunoştinţa însă semeţeşte, iar
iubirea zideşte.
8:2 Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă
n-a cunoscut cum trebuie să cunoască .
8:3 Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela
este cunoscut de El.
8:4 Iar despre mâ ncarea celor jertfite idolilor,
ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este
alt Dumnezeu decâ t Unul singur.
8:5 Că ci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie
pe pă mâ nt, - precum şi sunt dumnezei mulţi şi
domni mulţi,
8:6 Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu,
Tată l, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un
singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate
şi noi prin El.
8:7 Dar nu toţi au cunoştinţa. Că ci unii, din
obişnuinţa de pâ nă acum cu idolul, mă nâ ncă din
că rnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind
slabă , se întinează .
8:8 Dar nu mâ ncarea ne va pune înaintea lui
Dumnezeu. Că nici dacă vom mâ nca, nu ne
prisoseşte, nici dacă nu vom mâ nca, nu ne
lipseşte.
8:9 Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a
voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
8:10 Că ci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce
ai cunoştinţă , şezâ nd la masă în templul idolilor,
oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întă ri să
mă nâ nce din cele jertfite idolilor?
8:11 Ş i va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele
tă u, pentru care a murit Hristos!
8:12 Ş i aşa, pă că tuind împotriva fraţilor şi lovind
conştiinţa lor slabă , pă că tuiţi faţă de Hristos.
8:13 De aceea, dacă o mâ ncare sminteşte pe
fratele meu, nu voi mâ nca în veac carne, ca să nu
aduc sminteală fratelui meu.
9:1 Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-
am vă zut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi
voi lucrul meu întru Domnul?
9:2 Dacă altora nu le sunt apostol, vouă , negreşit,
vă sunt. Că ci voi sunteţi pecetea apostoliei mele
în Domnul.
9:3 Apă rarea mea că tre cei ce mă judecă aceasta
este.
9:4 N-avem, oare, dreptul, să mâ ncă m şi să bem?
9:5 N-avem, oare, dreptul să purtă m cu noi o
femeie soră , ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii
Domnului, ca şi Chefa?
9:6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de
a nu lucra?
9:7 Cine slujeşte vreodată , în oaste, cu solda lui?
Cine să deşte vie şi nu mă nâ ncă din roada ei? Sau
cine paşte o turmă şi nu mă nâ ncă din laptele
turmei?
9:8 Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu
spune, oare, şi legea acestea?
9:9 Că ci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi
gura boului care treieră ". Oare de boi se
îngrijeşte Dumnezeu?
9:10 Sau în adevă r pentru noi zice? Că ci pentru
noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu
nă dejde, şi cel ce treieră , cu nă dejdea că va avea
parte de roade".
9:11 Dacă noi am semă nat la voi cele
duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom
secera cele pă mâ nteşti ale voastre?
9:12 Dacă alţii se bucură de acest drept asupra
voastră , oare, nu cu atâ t mai mult noi? Dar nu ne-
am folosit de dreptul acesta, ci toate le ră bdă m,
ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
9:13 Au nu ştiţi că cei ce să vâ rşesc cele sfinte
mă nâ ncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au
parte de la altar?
9:14 Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce
propovă duiesc Evanghelia, ca să tră iască din
Evanghelie.
9:15 Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea
şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa.
Că ci mai bine este pentru mine să mor, decâ t să -
mi ză dă rnicească cineva lauda.
10:4 Ş i toţi, aceeaşi bă utură duhovnicească au 10:5 Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plă cut lui
bă ut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce Dumnezeu, că ci au că zut în pustie.
îi urma. Iar piatra era Hristos.
163 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:16 Că ci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este
laudă , pentru că stă asupra mea datoria. Că ci, vai
mie dacă nu voi binevesti!
9:17 Că ci dacă fac aceasta de bună voie, am plată ;
dar dacă o fac fă ră voie, am numai o slujire
încredinţată .
9:18 Care este, deci, plata mea? Că , binevestind,
pun fă ră plată Evanghelia lui Hristos înaintea
oamenilor, fă ră să mă folosesc de dreptul meu
din Evanghelie.
9:19 Că ci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am fă cut
rob tuturor, ca să dobâ ndesc pe cei mai mulţi;
9:20 Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să
dobâ ndesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de
sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să
dobâ ndesc pe cei de sub lege;
9:21 Cu cei ce n-au Legea, m-am fă cut ca unul
fă ră lege, deşi nu sunt fă ră Legea lui Dumnezeu,
ci avâ nd Legea lui Hristos, ca să dobâ ndesc pe cei
ce n-au Legea;
9:22 Cu cei slabi m-am fă cut slab, ca pe cei slabi
să -i dobâ ndesc; tuturor toate m-am fă cut, ca, în
orice chip, să mâ ntuiesc pe unii.
9:23 Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu
pă rtaş la ea.
9:24 Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion,
toţi aleargă , dar numai unul ia premiul? Alergaţi
aşa ca să -l luaţi.
9:25 Ş i oricine se luptă se înfrâ nează de la toate.
Ş i aceia, ca să ia o cunună strică cioasă , iar noi,
nestrică cioasă .
9:26 Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâ mplare. Aşa
mă lupt, nu ca lovind în aer,
9:27 Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun
robiei; ca nu cumva, altora propovă duind, eu
însumi să mă fac netrebnic.
Capitolul 10
10:1 Că ci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că
pă rinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au
trecut prin mare.
10:2 Ş i toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi
în mare.
10:3 Ş i toţi au mâ ncat aceeaşi mâ ncare
duhovnicească ;
10:6 Ş i acestea s-au fă cut pilde pentru noi, ca să
nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
10:7 Nici închină tori la idoli să nu vă faceţi, ca
unii dintre ei, precum este scris: "A şezut poporul
să mă nâ nce şi să bea şi s-au sculat la joc";
10:8 Nici să ne desfrâ nă m cum s-au desfrâ nat
unii dintre ei, şi au că zut, într-o zi, două zeci şi trei
de mii;
10:9 Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au
ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi;
10:10 Nici să câ rtiţi, precum au câ rtit unii dintre
ei şi au fost nimiciţi de că tre pierză torul.
10:11 Ş i toate acestea li s-au întâ mplat acelora,
ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise
spre povă ţuirea noastră , la care au ajuns
sfâ rşiturile veacurilor.
10:12 De aceea, cel că ruia i se pare că stă
neclintit să ia seama să nu cadă .
10:13 Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste
puterea omenească . Dar credincios este
Dumnezeu; El nu va îngă dui ca să fiţi ispitiţi mai
mult decâ t puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi
scă parea din ea, ca să puteţi ră bda.
10:14 De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la
idoli.
10:15 Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi
ce vă spun.
10:16 Paharul binecuvâ ntă rii, pe care-l
binecuvâ ntă m, nu este, oare, împă rtă şirea cu
sâ ngele lui Hristos? Pâ inea pe care o frâ ngem nu
este, oare, împă rtă şirea cu trupul lui Hristos?
10:17 Că o pâ ine, un trup, suntem cei mulţi; că ci
toţi ne împă rtă şim dintr-o pâ ine.
10:18 Priviţi pe Israel după trup: Cei care
mă nâ ncă jertfele nu sunt ei, oare, pă rtaşi
altarului?
10:19 Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru
idol e ceva? Sau idolul este ceva?
10:20 Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile,
jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Ş i nu
voiesc ca voi să fiţi pă rtaşi ai demonilor.
11:5 Iar orice femeie care se roagă sau
164 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:21 Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi
paharul demonilor; nu puteţi să vă împă rtă şiţi
din masa Domnului şi din masa demonilor.
10:22 Oare vrem să mâ niem pe Domnul? Nu
cumva suntem mai tari decâ t El?
10:23 Toate îmi sunt îngă duite, dar nu toate îmi
folosesc. Toate îmi sunt îngă duite, dar nu toate
zidesc.
10:24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare
pe ale aproapelui.
10:25 Mâ ncaţi tot ce se vinde în mă celă rie, fă ră
să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
10:26 Că ci "al Domnului este pă mâ ntul şi
plinirea lui".
10:27 Dacă cineva dintre necredincioşi vă
cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi,
mâ ncaţi orice vă este pus înainte, fă ră să
întrebaţi nimic pentru conştiinţă .
10:28 Dar de vă va spune cineva: Aceasta este
din jertfa idolilor, să nu mâ ncaţi pentru cel care
v-a spus şi pentru conştiinţă .
10:29 Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia.
Că ci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă
conştiinţă ?
10:30 Dacă eu sunt pă rtaş harului, de ce să fiu
hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
10:31 De aceea, ori de mâ ncaţi, ori de beţi, ori
altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu
să le faceţi.
10:32 Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici
elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
10:33 Precum şi eu plac tuturor în toate,
necă utâ nd folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să
se mâ ntuiască .
Capitolul 11
11:1 Fiţi urmă tori ai mei, precum şi eu sunt al lui
Hristos.
11:2 Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi
aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am
dat.
11:3 Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este
capul orică rui bă rbat, iar capul femeii este
bă rbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
11:4 Orice bă rbat care se roagă sau prooroceşte,
avâ nd capul acoperit, necinsteşte capul să u.
prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte
capul; că ci tot una este ca şi cum ar fi rasă .
11:6 Că ci dacă o femeie nu-şi pune vă l pe cap,
atunci să se şi tundă . Iar dacă este lucru de ruşine
pentru femeie ca să se tundă ori să se radă , să -şi
pună vă l.
11:7 Că ci bă rbatul nu trebuie să -şi acopere capul,
fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este
slava bă rbatului.
11:8 Pentru că nu bă rbatul este din femeie, ci
femeia din bă rbat.
11:9 Ş i pentru că n-a fost zidit bă rbatul pentru
femeie, ci femeia pentru bă rbat.
11:10 De aceea şi femeia este datoare să aibă
(semn de) supunere asupra capului ei, pentru
îngeri.
11:11 Totuşi, nici femeia fă ră bă rbat, nici
bă rbatul fă ră femeie, în Domnul.
11:12 Că ci precum femeia este din bă rbat, aşa şi
bă rbatul este prin femeie şi toate sunt de la
Dumnezeu.
11:13 Judecaţi în voi înşivă : Este, oare, cuviincios
ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul
descoperit?
11:14 Nu vă învaţă oare însă şi firea că necinste
este pentru un bă rbat să -şi lase pă rul lung?
11:15 Ş i că pentru o femeie, dacă îşi lasă pă rul
lung, este cinste? Că ci pă rul i-a fost dat ca
acoperă mâ nt.
11:16 Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne
gă sească pricină , un astfel de obicei (ca femeile
să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici
Bisericile lui Dumnezeu.
11:17 Ş i aceasta poruncindu-vă , nu vă laud,
fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre
mai ră u.
11:18 Că ci mai întâ i aud că atunci câ nd vă
adunaţi în biserică , între voi sunt dezbină ri, şi în
parte cred.
11:19 Că ci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să
se învedereze între voi cei încercaţi.
11:20 Câ nd vă adunaţi deci laolaltă , nu se poate
mâ nca Cina Domnului;
11:21 Că ci, şezâ nd la masă , fiecare se gră beşte să
ia mâ ncarea sa, încâ t unuia îi este foame, iar altul
se îmbată .
fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică : Domn
este Iisus, - decâ t în Duhul Sfâ nt.
165 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:22 N-aveţi, oare, case ca să mâ ncaţi şi să beţi?
Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi
pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În
aceasta nu vă laud.
11:23 Că ci eu de la Domnul am primit ceea ce v-
am dat şi vouă : Că Domnul Iisus, în noaptea în
care a fost vâ ndut, a luat pâ ine,
11:24 Ş i, mulţumind, a frâ nt şi a zis: Luaţi,
mâ ncaţi; acesta este trupul Meu care se frâ nge
pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea
Mea.
11:25 Asemenea şi paharul după Cină , zicâ nd:
Acest pahar este Legea cea nouă întru sâ ngele
Meu. Aceasta să faceţi ori de câ te ori veţi bea,
spre pomenirea Mea.
11:26 Că ci de câ te ori veţi mâ nca această pâ ine şi
veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi
pâ nă câ nd va veni.
11:27 Astfel, oricine va mâ nca pâ inea aceasta
sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va
fi vinovat faţă de trupul şi sâ ngele Domnului.
11:28 Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să
mă nâ nce din pâ ine şi să bea din pahar.
11:29 Că ci cel ce mă nâ ncă şi bea cu nevrednicie,
osâ ndă îşi mă nâ ncă şi bea, nesocotind trupul
Domnului.
11:30 De aceea, mulţi dintre voi sunt
neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
11:31 Că ci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am
mai fi judecaţi.
11:32 Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem
pedepsiţi, ca să nu fim osâ ndiţi împreună cu
lumea.
11:33 De aceea, fraţii mei, câ nd vă adunaţi ca să
mâ ncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
11:34 Iar dacă îi este cuiva foame, să mă nâ nce
acasă , ca să nu vă adunaţi spre osâ ndă . Celelalte
însă le voi râ ndui câ nd voi veni.
Capitolul 12
12:1 Iar câ t priveşte darurile duhovniceşti nu
vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă .
12:2 Ştiţi că , pe câ nd eraţi pă gâ ni, vă duceaţi la
idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mâ naţi.
12:3 De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni,
gră ind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema
12:4 Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
12:5 Ş i felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
12:6 Ş i lucră rile sunt felurite, dar este acelaşi
Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
12:7 Ş i fiecă ruia se dă ară tarea Duhului spre
folos.
12:8 Că unuia i se dă prin Duhul Sfâ nt cuvâ nt de
înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh,
cuvâ ntul cunoştinţei.
12:9 Ş i unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă ,
iar altuia, darurile vindecă rilor, întru acelaşi
Duh;
12:10 Unuia faceri de minuni, iar altuia
proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia
feluri de limbi şi altuia tă lmă cirea limbilor.
12:11 Ş i toate acestea le lucrează unul şi acelaşi
Duh, împă rţind fiecă ruia deosebi, după cum
voieşte.
12:12 Că ci precum trupul unul este, şi are
mă dulare multe, iar toate mă dularele trupului,
multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
12:13 Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi
toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie
robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adă pat.
12:14 Că ci şi trupul nu este un mă dular, ci
multe.
12:15 Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt
mâ nă nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el
din trup?
12:16 Ş i urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt
ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu
este ea din trup?
12:17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul?
Ş i dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
12:18 Dar acum Dumnezeu a pus mă dularele, pe
fiecare din ele, în trup, cum a voit.
12:19 Dacă toate ar fi un singur mă dular, unde ar
fi trupul?
12:20 Dar acum sunt multe mă dulare, însă un
singur trup.
12:21 Ş i nu poate ochiul să zică mâ inii: N-am
trebuinţă de tine; sau, iară şi capul să zică
picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
12:22 Ci cu mult mai mult mă dularele trupului,
care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
166 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:23 Ş i pe cele ale trupului care ni se par că
sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă
evlavie le îmbră că m; şi cele necuviincioase ale
noastre au mai multă cuviinţă .
12:24 Iar cele cuviincioase ale noastre n-au
nevoie de acoperă mâ nt. Dar Dumnezeu a
întocmit astfel trupul, dâ nd mai multă cinste
celui că ruia îi lipseşte,
12:25 Ca să nu fie dezbinare în trup, ci
mă dularele să se îngrijească deopotrivă unele de
altele.
12:26 Ş i dacă un mă dular suferă , toate
mă dularele suferă împreună ; şi dacă un mă dular
este cinstit, toate mă dularele se bucură
împreună .
12:27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi
mă dulare (fiecare) în parte.
12:28 Ş i pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică :
întâ i apostoli, al doilea prooroci, al treilea
învă ţă tori; apoi pe cei ce au darul de a face
minuni; apoi darurile vindecă rilor, ajutoră rile,
câ rmuirile, felurile limbilor.
12:29 Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt
prooroci? Oare toţi învă ţă tori? Oare toţi au
putere să să vâ rşească minuni?
12:30 Oare toţi au darurile vindecă rilor? Oare
toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să
tă lmă cească ?
12:31 Râ vniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă
ară t încă o cale care le întrece pe toate:
Capitolul 13
13:1 De aş gră i în limbile oamenilor şi ale
îngerilor, iar dragoste nu am, fă cutu-m-am aramă
sună toare şi chimval ră sună tor.
13:2 Ş i de aş avea darul proorociei şi tainele
toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă , şi de aş avea
atâ ta credinţă încâ t să mut şi munţii, iar dragoste
nu am, nimic nu sunt.
13:3 Ş i de aş împă rţi toată avuţia mea şi de aş da
trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am,
nimic nu-mi foloseşte.
13:4 Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se
laudă , nu se trufeşte.
13:5 Dragostea nu se poartă cu necuviinţă , nu
caută ale sale, nu se aprinde de mâ nie, nu
gâ ndeşte ră ul.
13:6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de 14:8 Ş i dacă trâ mbiţa va da sunet nelă murit, cine
adevă r. se va pregă ti de ră zboi?
13:7 Toate le suferă , toate le crede, toate le 14:9 Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvâ nt
nă dă jduieşte, toate le rabdă . lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi gră it?
13:8 Dragostea nu cade niciodată . Câ t despre Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vâ nt.
proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va 14:10 Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume,
înceta; ştiinţa se va sfâ rşi; dar nici una din ele nu este fă ră înţelesul ei.
13:9 Pentru că în parte cunoaştem şi în parte 14:11 Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor,
proorocim. voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care
13:10 Dar câ nd va veni ceea ce e desă vâ rşit, vorbeşte barbar pentru mine.
atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 14:12 Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râ vnitori
13:11 Câ nd eram copil, vorbeam ca un copil, după cele duhovniceşti, că utaţi să prisosiţi în ele,
simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar spre zidirea Bisericii.
câ nd m-am fă cut bă rbat, am lepă dat cele ale 14:13 De aceea, cel ce gră ieşte într-o limbă
copilului. stră ină să se roage ca să şi tă lmă cească .
13:12 Că ci vedem acum ca prin oglindă , în 14:14 Că ci, dacă mă rog într-o limbă stră ină ,
ghicitură , iar atunci, faţă că tre faţă ; acum cunosc duhul meu se roagă , dar mintea mea este
în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, neroditoare.
precum am fost cunoscut şi eu. 14:15 Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul,
13:13 Ş i acum ră mâ n acestea trei: credinţa, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi câ nta cu duhul,
nă dejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre dar voi câ nta şi cu mintea.
acestea este dragostea. 14:16 Fiindcă dacă vei binecuvâ nta cu duhul,
cum va ră spunde omul simplu "Amin" la
Capitolul 14 mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
14:17 Că ci tu, într-adevă r, mulţumeşti bine, dar
14:1 Că utaţi dragostea. Râ vniţi însă cele celă lalt nu se zideşte.
duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
14:18 Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc
14:2 Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă în limbi mai mult decâ t voi toţi;
stră ină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu;
14:19 Dar în Biserică vreau să gră iesc cinci
şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, gră ieşte
cuvinte cu mintea mea, ca să învă ţ şi pe alţii,
taine.
decâ t zeci de mii de cuvinte într-o limbă stră ină .
14:3 Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre
14:20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii
zidire, îndemn şi mâ ngâ iere.
câ nd e vorba de ră utate. La minte însă , fiţi
14:4 Cel ce gră ieşte într-o limbă stră ină pe sine desă vâ rşiţi.
singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte
14:21 În Lege este scris: "Voi gră i acestui popor
Biserica.
în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu
14:5 Voiesc ca voi toţi să gră iţi în limbi; dar mai vor asculta de Mine, zice Domnul".
cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai
14:22 Aşa că vorbirea în limbi este semn nu
mare decâ t cel ce gră ieşte în limbi, afară numai
pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi;
dacă tă lmă ceşte, ca Biserica să ia întă rire.
iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci
14:6 Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, gră ind pentru cei ce cred.
în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi -
14:23 Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată
sau în descoperire, sau în cunoştinţă , sau în
laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra
proorocie, sau în învă ţă tură ?
neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că
14:7 Că precum cele neînsufleţite, care dau sunteţi nebuni?
sunet, fie fluier, fie chitară , de nu vor da sunete
14:24 Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun
deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier,
necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit
sau ce este din chitară ?
de toţi, el este judecat de toţi;
14:25 Cele ascunse ale inimii lui se învederează , şi astfel, că zâ nd cu faţa la pă mâ nt, se va închina lui
167 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Dumnezeu, mă rturisind că Dumnezeu este într-
adevă r printre voi.
14:26 Ce este deci, fraţilor? Câ nd vă adunaţi
împreună , fiecare din voi are psalm, are
învă ţă tură , are descoperire, are limbă , are
tă lmă cire: toate spre zidire să se facă .
14:27 Dacă gră ieşte cineva într-o limbă stră ină ,
să fie câ te doi, sau cel mult trei şi pe râ nd să
gră iască şi unul să tă lmă cească .
14:28 Iar dacă nu e tă lmă citor, să tacă în biserică
şi să -şi gră iască numai lui şi lui Dumnezeu.
14:29 Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar
ceilalţi să judece.
14:30 Iar dacă se va descoperi ceva altuia care
şade, să tacă cei dintâ i.
14:31 Că ci puteţi să proorociţi toţi câ te unul, ca
toţi să înveţe şi toţi să se mâ ngâ ie.
14:32 Ş i duhurile proorocilor se supun
proorocilor.
14:33 Pentru că Dumnezeu nu este al
neorâ nduielii, ci al pă cii.
14:34 Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile
voastre să tacă în biserică , că ci lor nu le este
îngă duit să vorbească , ci să se supună , precum
zice şi Legea.
14:35 Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe
acasă pe bă rbaţii lor, că ci este ruşinos ca femeile
să vorbească în biserică .
14:36 Oare de la voi a ieşit cuvâ ntul lui
Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
14:37 Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau
om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu
sunt porunci ale Domnului.
14:38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
14:39 Aşa că , fraţii mei, râ vniţi a prooroci şi nu
opriţi să se gră iască în limbi.
14:40 Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după
râ nduială .
Capitolul 15
15:1 Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care
v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru
care şi staţi,
15:20 Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind
168 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:2 Prin care şi sunteţi mâ ntuiţi; cu ce cuvâ nt v-
am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tă rie, afară
numai dacă n-aţi crezut în zadar S
15:3 Că ci v-am dat, întâ i de toate, ceea ce şi eu
am primit, că Hristos a murit pentru pă catele
noastre după Scripturi;
15:4 Ş i că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi,
după Scripturi;
15:5 Ş i că S-a ară tat lui Chefa, apoi celor
doisprezece;
15:6 În urmă S-a ară tat deodată la peste cinci
sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi tră iesc
pâ nă astă zi, iar unii au şi adormit;
15:7 După aceea S-a ară tat lui Iacov, apoi tuturor
apostolilor;
15:8 Iar la urma tuturor, ca unui nă scut înainte
de vreme, mi S-a ară tat şi mie.
15:9 Că ci eu sunt cel mai mic dintre apostoli,
care nu sunt vrednic să mă numesc apostol,
pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
15:10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce
sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în
zadar, ci m-am ostenit mai mult decâ t ei toţi. Dar
nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
15:11 Deci ori eu, ori aceia, aşa propovă duim şi
voi aşa aţi crezut.
15:12 Iar dacă se propovă duieşte că Hristos a
înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este
înviere a morţilor?
15:13 Dacă nu este înviere a morţilor, nici
Hristos n-a înviat.
15:14 Ş i dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
atunci propovă duirea noastră , zadarnică este şi
credinţa voastră .
15:15 Ne află m încă şi martori mincinoşi ai lui
Dumnezeu, pentru că am mă rturisit împotriva lui
Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a
înviat, dacă deci morţii nu înviază .
15:16 Că ci dacă morţii nu înviază , nici Hristos n-
a înviat.
15:17 Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
credinţa voastră , sunteţi încă în pă catele voastre;
15:18 Ş i atunci şi cei ce au adormit în Hristos au
pierit.
15:19 Iar dacă nă dă jduim în Hristos numai în
viaţa aceasta, suntem mai de plâ ns decâ t toţi
oamenii.
începă tură (a învierii) celor adormiţi.
15:21 Că de vreme ce printr-un om a venit
moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
15:22 Că ci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în
Hristos toţi vor învia.
15:23 Dar fiecare în râ ndul cetei sale: Hristos
începă tură , apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
15:24 După aceea, sfâ rşitul, câ nd Domnul va
preda împă ră ţia lui Dumnezeu şi Tată lui, câ nd va
desfiinţa orice domnie şi orice stă pâ nire şi orice
putere.
15:25 Că ci El trebuie să împă ră ţească pâ nă ce va
pune pe toţi vră jmaşii Să i sub picioarele Sale.
15:26 Vră jmaşul cel din urmă , care va fi nimicit,
este moartea.
15:27 "Că ci toate le-a supus sub picioarele Lui".
Dar câ nd zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" -
învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui
toate.
15:28 Iar câ nd toate vor fi supuse Lui, atunci şi
Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui
toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi.
15:29 Fiindcă ce vor face cei care se botează
pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum,
pentru ce se mai botează pentru ei?
15:30 De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot
ceasul?
15:31 Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe
lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus,
Domnul nostru.
15:32 Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes,
care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază , să
bem şi să mâ ncă m, că ci mâ ine vom muri!
15:33 Nu vă lă saţi înşelaţi. Tovă ră şiile rele strică
obiceiurile bune.
15:34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu pă că tuiţi.
Că ci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun
spre ruşinea voastră .
15:35 Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Ş i
cu ce trup au să vină ?
15:36 Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă ,
dacă nu va fi murit.
15:37 Ş i ceea ce semeni nu este trupul ce va să
fie, ci gră unte gol, poate de grâ u, sau de altceva
din celelalte;
15:38 Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit,
şi fiecă rei seminţe un trup al să u.
15:55 Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi
este, moarte, boldul tă u?".
169 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
15:39 Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci
unul este trupul oamenilor şi altul este trupul
dobitoacelor şi altul este trupul pă să rilor şi altul
este trupul peştilor.
15:40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri
pă mâ nteşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta
a celor pă mâ nteşti.
15:41 Alta este stră lucirea soarelui şi alta
stră lucirea lunii şi alta stră lucirea stelelor. Că ci
stea de stea se deosebeşte în stră lucire.
15:42 Aşa este şi învierea morţilor: Se seamă nă
(trupul) întru strică ciune, înviază întru
nestrică ciune;
15:43 Se seamă nă întru necinste, înviază întru
slavă , se seamă nă întru slă biciune, înviază întru
putere;
15:44 Se seamă nă trup firesc, înviază trup
duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup
duhovnicesc.
15:45 Precum şi este scris: "Fă cutu-s-a omul cel
dintâ i, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe
urmă cu duh dă tă tor de viaţă ";
15:46 Dar nu este întâ i cel duhovnicesc, ci cel
firesc, apoi cel duhovnicesc.
15:47 Omul cel dintâ i este din pă mâ nt,
pă mâ ntesc; omul cel de-al doilea este din cer.
15:48 Cum este cel pă mâ ntesc, aşa sunt şi cei
pă mâ nteşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei
cereşti.
15:49 Ş i după cum am purtat chipul celui
pă mâ ntesc, să purtă m şi chipul celui ceresc.
15:50 Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sâ ngele
nu pot să moştenească împă ră ţia lui Dumnezeu,
nici strică ciunea nu moşteneşte nestrică ciunea.
15:51 Iată , taină vă spun vouă : Nu toţi vom muri,
dar toţi ne vom schimba,
15:52 Deodată , într-o clipeală de ochi la trâ mbiţa
cea de apoi. Că ci trâ mbiţa va suna şi morţii vor
învia nestrică cioşi, iar noi ne vom schimba.
15:53 Că ci trebuie ca acest trup strică cios să se
îmbrace în nestrică ciune şi acest (trup) muritor
să se îmbrace în nemurire.
15:54 Iar câ nd acest (trup) strică cios se va
îmbră ca în nestrică ciune şi acest (trup) muritor
se va îmbră ca în nemurire, atunci va fi cuvâ ntul
care este scris: "Moartea a fost înghiţită de
biruinţă .
15:56 Ş i boldul morţii este pă catul, iar puterea
pă catului este legea.
15:57 Dar să dă m mulţumire lui Dumnezeu, Care
ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus
Hristos!
15:58 Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari,
neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului,
ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în
Domnul.
Capitolul 16
16:1 Câ t despre strâ ngerea de ajutoare pentru
sfinţi, precum am râ nduit pentru Bisericile
Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
16:2 În ziua întâ i a să ptă mâ nii (Duminică ),
fiecare dintre voi să -şi pună deoparte, strâ ngâ nd
câ t poate, ca să nu se facă strâ ngerea abia atunci
câ nd voi veni.
16:3 Iar câ nd voi veni, pe cei pe care îi veţi
socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă
darul vostru la Ierusalim.
16:4 Ş i de se va cuveni să merg şi eu, vor merge
împreună cu mine.
16:5 Ci voi veni la voi, câ nd voi trece prin
Macedonia, că ci prin Macedonia trec.
16:6 La voi mă voi opri, poate, sau voi şi ierna, ca
să mă petreceţi în că lă toria ce voi face.
16:7 Că ci nu vreau să vă vă d acum numai în
treacă t, ci nă dă jduiesc să ră mâ n la voi câ tă va
vreme, dacă va îngă dui Domnul.
16:8 Voi ră mâ ne însă în Efes, pâ nă la praznicul
Cincizecimii.
16:9 Că ci mi s-a deschis uşă mare spre lucru
mult, dar sunt mulţi potrivnici.
16:10 Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fă ră
teamă la voi, că ci lucrează ca şi mine lucrul
Domnului.
16:11 Nimeni deci să nu-l dispreţuiască ; ci să -l
petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept
cu fraţii.
16:12 Câ t despre fratele Apollo, l-am rugat mult
să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să
vină acum. Ci va veni câ nd va gă si prilej.
16:13 Privegheaţi, staţi tari în credinţă ,
îmbă rbă taţi-vă , întă riţi-vă .
1:5 Că precum prisosesc pă timirile lui Hristos
întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi
mâ ngâ ierea noastră .
170 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:14 Toate ale voastre cu dragoste să se facă .
16:15 Vă îndemn însă , fraţilor, - ştiţi casa lui
Ştefanas, că este pâ rga Ahaei şi că spre slujirea
sfinţilor s-au râ nduit pe ei înşişi S
16:16 Ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi
oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei.
16:17 Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui
Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au
împlinit lipsa voastră .
16:18 Ş i au liniştit duhul meu şi al vostru.
Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia.
16:19 Vă îmbră ţişează Bisericile Asiei. Vă
îmbră ţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila,
împreună cu Biserica din casa lor.
16:20 Vă îmbră ţişează fraţii toţi. Îmbră ţişaţi-vă
unii pe alţii cu să rutare sfâ ntă .
16:21 Salutarea cu mâ na mea, Pavel.
16:22 Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie
anatema! Maran atha! (Domnul vine).
16:23 Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
16:24 Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus!
Amin.
61. II Corinteni —
Noul Testament
“Epistola a doua către Corinteni a Sfântului
Apostol Pavel” — 13 Capitole : 256 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa
lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui
Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi
sfinţii care sunt în toată Ahaia:
1:2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tată l
nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
1:3 Binecuvâ ntat este Dumnezeu şi Tată l
Domnului nostru Iisus Hristos, Pă rintele
îndură rilor şi Dumnezeul a toată mâ ngâ ierea,
1:4 Cel ce ne mâ ngâ ie pe noi în tot necazul
nostru, ca să putem să mâ ngâ iem şi noi pe cei
care se află în tot necazul, prin mâ ngâ ierea cu
care noi înşine suntem mâ ngâ iaţi de Dumnezeu.
1:6 Deci fie că suntem strâ mtoraţi, este pentru a
voastră mâ ngâ iere şi mâ ntuire, fie că suntem
mâ ngâ iaţi, este pentru a voastră mâ ngâ iere, care
vă dă putere să înduraţi cu ră bdare aceleaşi
suferinţe pe care le suferim şi noi.
1:7 Ş i nă dejdea noastră este tare pentru voi,
ştiind că precum sunteţi pă rtaşi suferinţelor, aşa
şi mâ ngâ ierii.
1:8 Că ci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de
necazul nostru, care ni s-a fă cut în Asia, că peste
mă sură , peste puteri, am fost îngreuiaţi, încâ t nu
mai nă dă jduiam să mai scă pă m cu viaţă .
1:9 Ci noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osâ ndiţi
la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci
în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi,
1:10 Care ne-a izbă vit pe noi dintr-o moarte ca
aceasta şi ne izbă veşte şi în Care nă dă jduim că
încă ne va mai izbă vi,
1:11 Ajutâ ndu-ne şi voi cu rugă ciunea pentru
noi, aşa încâ t darul acesta fă cut nouă , prin
rugă ciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire
adusă de că tre mulţi, pentru noi.
1:12 Că ci lauda noastră aceasta este: mă rturia
conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai
ales la voi, în sfinţenie şi în cură ţie dumnezeiască ,
nu în înţelepciune trupească , ci în harul lui
Dumnezeu.
1:13 Că ci nu vă scriem vouă altele decâ t cele ce
citiţi şi înţelegeţi. Ş i am nă dejde că pâ nă în sfâ rşit
veţi înţelege;
1:14 După cum ne-aţi şi înţeles în parte, - că noi
suntem lauda voastră , precum şi voi lauda
noastră , în ziua Domnului nostru Iisus.
1:15 Cu această încredinţare voiam să vin întâ i la
voi, ca să aveţi bucurie a doua oară ,
1:16 Ş i să trec pe la voi în Macedonia şi din
Macedonia iară şi să vin la voi şi să fiu petrecut de
voi în Iudeea.
1:17 Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu
uşurinţă ? Sau cele ce hotă ră sc, le hotă ră sc
trupeşte ca la mine da, da să fie şi nu, nu?
1:18 Credincios este Dumnezeu, că n-a fost
cuvâ ntul nostru că tre voi da şi nu.
1:19 Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel
propovă duit vouă - prin noi, prin mine, prin
171 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Silvan şi prin Timotei - nu a fost da şi nu, ci da a
fost în El.
1:20 Că ci toate fă gă duinţele lui Dumnezeu, în El,
sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu
prin noi.
1:21 Iar Cel ce ne întă reşte pe noi împreună cu
voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
1:22 Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna
Duhului, în inimile noastre.
1:23 Ş i eu chem pe Dumnezeu mă rturie asupra
sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am
venit încă la Corint.
1:24 Nu că doar avem stă pâ nire peste credinţa
voastră , dar suntem împreună -lucră tori ai
bucuriei voastre; că ci staţi tari în credinţă .
Capitolul 2
2:1 Ş i am judecat în mine aceasta, să nu vin iară şi
la voi cu întristare.
2:2 Că ci dacă eu vă întristez, cine este cel care să
mă înveselească , dacă nu cel întristat de mine?
2:3 Ş i v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la
venirea mea să am întristare de la aceia care
trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi
toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor.
2:4 Că ci din multă supă rare şi cu inima strâ nsă
de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să
vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care
o am cu prisosinţă că tre voi.
2:5 Ş i dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a
întristat, ci în parte - ca să nu spun mai mult - pe
voi toţi.
2:6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa
aceasta dată de că tre cei mai mulţi.
2:7 Aşa încâ t voi, dimpotrivă , mai bine să -l iertaţi
şi să -l mâ ngâ iaţi, ca să nu fie copleşit de prea
multă întristare unul ca acesta.
2:8 De aceea vă îndemn să întă riţi în el
dragostea.
2:9 Că ci pentru aceasta v-am şi scris, ca să
cunosc încercarea voastră , dacă sunteţi
ascultă tori în toate.
2:10 Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că
şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în
faţa lui Hristos,
2:11 Ca să nu ne lă să m covâ rşiţi de satana, că ci
gâ ndurile lui nu ne sunt necunoscute.
2:12 Ş i venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui
Hristos, şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul,
2:13 N-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-
am gă sit pe Tit, fratele meu, ci despă rţindu-mă de
ei, am plecat în Macedonia.
2:14 Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu,
Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi
descoperă prin noi, în tot locul, mireasma
cunoştinţei Sale!
2:15 Pentru că suntem lui Dumnezeu bună
mireasmă a lui Hristos între cei ce se mâ ntuiesc
şi între cei ce pier;
2:16 Unora, adică , mireasmă a morţii spre
moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă . Ş i
pentru acestea, cine e destoinic?
2:17 Că ci nu suntem ca cei mulţi, care strică
cuvâ ntul lui Dumnezeu, ci gră im ca din cură ţia
inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu,
în Hristos.
Capitolul 3
3:1 Au doară începem iară şi să spunem cine
suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii
- de scrisori de laudă că tre voi sau de la voi?
3:2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în
inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi
oamenii,
3:3 Ară tâ ndu-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos,
slujită de noi, scrisă nu cu cerneală , ci cu Duhul
Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră , ci pe
tablele de carne ale inimii.
3:4 Ş i o astfel de încredere avem în Hristos faţă
de Dumnezeu;
3:5 Nu că de la noi înşine suntem destoinici să
cugetă m ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia
noastră este de la Dumnezeu,
3:6 Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai
Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului;
pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
3:7 Iar dacă slujirea cea spre moarte, să pată în
litere, pe piatră , s-a fă cut întru slavă , încâ t fiii lui
Israel nu puteau să -şi aţintească ochii la faţa lui
Moise, din pricina slavei celei trecă toare a feţei
lui,
3:8 Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea
Duhului?
4:6 Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Stră lucească ,
din întuneric, lumina" - El a stră lucit în inimile
172 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:9 Că ci de a avut parte de slavă slujirea care
aduce osâ nda, cu mult mai mult prisoseşte în
slavă slujirea dreptă ţii.
3:10 Ş i nici mă car nu este slă vit ceea ce era slă vit
în această privinţă , faţă de slava cea
covâ rşitoare.
3:11 Că ci dacă ce este trecă tor s-a să vâ rşit prin
slavă , cu atâ t mai mult ce e netrecă tor va fi în
slavă .
3:12 Avâ nd deci o astfel de nă dejde, noi lucră m
cu multă îndră zneală ,
3:13 Ş i nu ca Moise, care îşi punea un vă l pe faţa
sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfâ rşitul a ceea
ce era trecă tor.
3:14 Dar minţile lor s-au învâ rtoşat, că ci pâ nă în
ziua de azi, la citirea Vechiului Testament,
ră mâ ne acelaşi vă l, neridicâ ndu-se, că ci el se
desfiinţează prin Hristos;
3:15 Ci pâ nă astă zi, câ nd se citeşte Moise, stă un
vă l pe inima lor;
3:16 Iar câ nd se vor întoarce că tre Domnul, vă lul
se va ridica.
3:17 Domnul este Duh, şi unde este Duhul
Domnului, acolo este libertate.
3:18 Iar noi toţi, privind ca în oglindă , cu faţa
descoperită , slava Domnului, ne prefacem în
acelaşi chip din slavă în slavă , ca de la Duhul
Domnului.
Capitolul 4
4:1 De aceea, avâ nd această slujire, după cum am
fost miluiţi, nu ne pierdem nă dejdea,
4:2 Ci ne-am lepă dat de cele ascunse ale ruşinii,
neumblâ nd în vicleşug, nici stricâ nd cuvâ ntul lui
Dumnezeu, ci fă câ ndu-ne cunoscuţi prin ară tarea
adevă rului faţă de orice conştiinţă omenească
înaintea lui Dumnezeu.
4:3 Iar dacă Evanghelia noastră este încă
acoperită , este pentru cei pierduţi,
4:4 În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit
minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze
lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este
chipul lui Dumnezeu.
4:5 Că ci nu ne propovă duim pe noi înşine, ci pe
Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem
slugile voastre, pentru Iisus.
noastre, ca să stră lucească cunoştinţa slavei lui
Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
4:7 Ş i avem comoara aceasta în vase de lut, ca să
se învedereze că puterea covâ rşitoare este a lui
Dumnezeu şi nu de la noi,
4:8 În toate pă timind necaz, dar nefiind striviţi;
lipsiţi fiind, dar nu deznă dă jduiţi;
4:9 Prigoniţi fiind, dar nu pă ră siţi; doborâ ţi, dar
nu nimiciţi;
4:10 Purtâ nd totdeauna în trup omorâ rea lui
Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în
trupul nostru.
4:11 Că ci pururea noi cei vii suntem daţi spre
moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se
arate în trupul nostru cel muritor.
4:12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi
viaţa.
4:13 Dar avâ nd acelaşi duh al credinţei, - după
cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am şi
gră it", - şi noi credem: pentru aceea şi gră im,
4:14 Ş tiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne
va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfă ţişa
împreună cu voi.
4:15 Că ci toate sunt pentru voi, pentru ca,
înmulţindu-se harul să prisosească prin mai
mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
4:16 De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar
dacă omul nostru cel din afară se trece, cel
dină untru însă se înnoieşte din zi în zi.
4:17 Că ci necazul nostru de acum, uşor şi
trecă tor, ne aduce nouă , mai presus de orice
mă sură , slavă veşnică covâ rşitoare,
4:18 Neprivind noi la cele ce se vă d, ci la cele ce
nu se vă d, fiindcă cele ce se vă d sunt trecă toare,
iar cele ce nu se vă d sunt veşnice.
Capitolul 5
5:1 Că ci ştim că , dacă acest cort, locuinţa noastră
pă mâ ntească , se va strica, avem zidire de la
Dumnezeu, casă nefă cută de mâ nă , veşnică , în
ceruri.
5:2 Că ci de aceea şi suspină m, în acest trup,
dorind să ne îmbră că m cu locuinţa noastră cea
din cer,
5:3 Dacă totuşi vom fi gă siţi îmbră caţi, iar nu goi.
5:20 În numele lui Hristos, aşadar, ne înfă ţişă m
ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar
173 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:4 Că noi, cei ce suntem în cortul acesta,
suspină m îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne
scoatem haina noastră , ci să ne îmbră că m cu
cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să
fie înghiţit de viaţă .
5:5 Iar Cel ce ne-a fă cut spre aceasta este
Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
5:6 Îndră znind deci totdeauna şi ştiind că ,
petrecâ nd în trup, suntem departe de Domnul,
5:7 Că ci umblă m prin credinţă , nu prin vedere,
5:8 Avem încredere şi voim mai bine să plecă m
din trup şi să petrecem la Domnul.
5:9 De aceea ne şi stră duim ca, fie că petrecem în
trup, fie că plecă m din el, să fim bineplă cuţi Lui.
5:10 Pentru că noi toţi trebuie să ne înfă ţişă m
înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să
ia fiecare după cele ce a fă cut prin trup, ori bine,
ori ră u.
5:11 Cunoscâ nd deci frica de Domnul, că ută m să
înduplecă m pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi
suntem binecunoscuţi şi nă dă jduiesc că suntem
binecunoscuţi şi în cugetele voastre.
5:12 Că ci nu vă spunem iară şi cine suntem, ci vă
dă m prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să
spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu
inima.
5:13 Că ci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru
Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă ,
este pentru voi.
5:14 Că ci dragostea lui Hristos ne stă pâ neşte pe
noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit
pentru toţi, au murit deci toţi.
5:15 Ş i a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu
mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a
înviat.
5:16 De aceea, noi nu mai ştim de acum pe
nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe
Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem.
5:17 Deci, dacă este cineva în Hristos, este
fă ptură nouă ; cele vechi au trecut, iată toate s-au
fă cut noi.
5:18 Ş i toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a
împă cat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat
nouă slujirea împă că rii.
5:19 Pentru că Dumnezeu era în Hristos,
împă câ nd lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le
greşelile lor şi punâ nd în noi cuvâ ntul împă că rii.
îndemna prin noi. Vă rugă m, în numele lui Hristos,
împă caţi-vă cu Dumnezeu!
5:21 Că ci pe El, Care n-a cunoscut pă catul, L-a 6:15 Ş i ce învoire este între Hristos şi Veliar sau
fă cut pentru noi pă cat, ca să dobâ ndim, întru El, ce parte are un credincios cu un necredincios?
dreptatea lui Dumnezeu. 6:16 Sau ce înţelegere este între templul lui
Dumnezeu şi idoli? Că ci noi suntem templu al
Capitolul 6 Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis
că : "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi
6:1 Fiind, dar, împreună -lucră tori cu Hristos, vă Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
îndemnă m să nu primiţi în zadar harul lui 6:17 De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă
Dumnezeu. osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu
6:2 Că ci zice: "La vreme potrivită te-am ascultat vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
şi în ziua mâ ntuirii te-am ajutat"; iată acum 6:18 Ş i voi fi vouă tată , şi veţi fi Mie fii şi fiice",
vreme potrivită , iată acum ziua mâ ntuirii, zice Domnul Atotţiitorul.
6:3 Nedâ nd nici o sminteală întru nimic, ca să nu
fie slujirea noastră defă imată , Capitolul 7
6:4 Ci în toate înfă ţişâ ndu-ne pe noi înşine ca
slujitori ai lui Dumnezeu, în multă ră bdare, în 7:1 Avâ nd deci aceste fă gă duinţe, iubiţilor, să ne
necazuri, în nevoi, în strâ mtoră ri, cură ţim pe noi de toată întinarea trupului şi a
duhului, desă vâ rşind sfinţenia în frica lui
6:5 În bă tă i, în temniţă , în tulbură ri, în osteneli,
în privegheri, în posturi; Dumnezeu.
6:6 În cură ţie, în cunoştinţă , în îndelungă - 7:2 Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am
ră bdare, în bună tate, în Duhul Sfâ nt, în dragoste nedreptă ţit pe nimeni; n-am vă tă mat pe nimeni,
nefă ţarnică ; n-am înşelat pe nimeni.
6:7 În cuvâ ntul adevă rului, în puterea lui 7:3 Nu o spun spre osâ ndirea voastră , că ci v-am
Dumnezeu, prin armele dreptă ţii, cele de-a spus înainte că sunteţi în inimile noastre, ca
dreapta şi cele de-a stâ nga, împreună să murim şi împreună să tră im.
6:8 Prin slavă şi necinste, prin defă imare şi 7:4 Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi
laudă ; ca nişte amă gitori, deşi iubitori de adevă r, este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de
6:9 Ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca mâ ngâ iere! Cu tot necazul nostru, sunt covâ rşit
fiind pe pragul morţii, deşi iată că tră im, ca nişte de bucurie!
pedepsiţi, dar nu ucişi; 7:5 Că ci, după ce am sosit în Macedonia, trupul
6:10 Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurâ ndu- nostru n-a avut nici o odihnă , necă jiţi fiind în tot
ne; ca nişte să raci, dar pe mulţi îmbogă ţind; ca felul: din afară lupte, dină untru temeri.
unii care n-au nimic, dar toate le stă pâ nesc. 7:6 Dar Dumnezeu, Cel ce mâ ngâ ie pe cei smeriţi,
6:11 O, corintenilor, gura noastră s-a deschis ne-a mâ ngâ iat pe noi cu venirea lui Tit.
că tre voi, inima noastră s-a lă rgit. 7:7 Ş i nu numai cu venirea lui, ci şi cu
6:12 În inima noastră nu sunteţi la strâ mtorare; mâ ngâ ierea cu care el a fost mâ ngâ iat la voi,
dar strâ mtorare este pentru noi, în inimile vestindu-ne nouă dorinţa voastră , plâ nsul vostru,
voastre. râ vna voastră pentru mine, ca eu mai mult să mă
bucur.
6:13 Plă tiţi-mi şi voi aceeaşi plată , vă vorbesc ca
unor copii ai mei - lă rgiţi şi voi inimile voastre! 7:8 Că , chiar dacă v-am întristat prin scrisoare,
nu-mi pare ră u, deşi îmi pă rea ră u; că ci vă d că
6:14 Nu vă înjugaţi la jug stră in cu cei scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a
necredincioşi, că ci ce însoţire are dreptatea cu întristat.
fă ră delegea? Sau ce împă rtă şire are lumina cu
întunericul? 7:9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat,
ci pentru că v-aţi întristat spre pocă inţă . Că ci v-
aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi întru
nimic pă gubiţi de că tre noi.
7:10 Că ci întristarea cea după Dumnezeu aduce 7:11 Că iată , însă şi aceasta, că v-aţi întristat după
pocă inţă spre mâ ntuire, fă ră pă rere de ră u; iar Dumnezeu, câ tă sâ rguinţă v-a adus, ba încă şi
întristarea lumii aduce moarte. dezvinovă ţire şi mâ hnire şi teamă şi dorinţă şi
174 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
râ vnă şi ispă şire! Întru totul aţi dovedit că voi
înşivă sunteţi curaţi în acest lucru.
7:12 Deci, deşi v-am scris, aceasta n-a fost din
cauza celui ce a nedreptă ţit, nici din cauza celui
ce a fost nedreptă ţit, ci ca să ne învedereze la voi
sâ rguinţa voastră pentru noi, înaintea lui
Dumnezeu.
7:13 De aceea, ne-am mâ ngâ iat; dar pe lâ ngă
mâ ngâ ierea noastră , ne-am bucurat peste mă sură
mai ales de bucuria lui Tit, că ci duhul lui s-a
liniştit din partea voastră a tuturor.
7:14 Că ci dacă m-am lă udat înaintea lui cu ceva
pentru voi, n-am fost dat de ruşine; ci precum
toate vi le-am gră it întru adevă r, aşa şi lauda
noastră pentru Tit s-a fă cut adevă r.
7:15 Ş i inima lui este şi mai mult la voi,
aducâ ndu-şi aminte de ascultarea voastră a
tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.
7:16 Mă bucur că în toate pot să mă încred în
voi.
Capitolul 8
8:1 Ş i vă fac cunoscut, fraţilor, harul lui
Dumnezeu cel dă ruit în Bisericile Macedoniei;
8:2 Că în multa lor încercare de necaz, prisosul
bucuriei lor şi să ră cia lor cea adâ ncă au sporit în
bogă ţia dă rniciei lor,
8:3 Că ci mă rturisesc că de voia lor au dat, după
putere şi peste putere,
8:4 Cu multă rugă minte cerâ nd har de a lua şi ei
parte la ajutorarea sfinţilor.
8:5 Ş i au fă cut nu după cum au nă dă jduit, ci s-au
dat pe ei înşişi întâ i Domnului şi apoi nouă , prin
voia lui Dumnezeu,
8:6 Încâ t am rugat pe Tit ca, precum a început
dinainte, aşa să şi desă vâ rşească , la voi, şi darul
acesta.
8:7 Ci precum întru toate prisosiţi: în credinţă , în
cuvâ nt, în cunoştinţă , în orice sâ rguinţă , în
iubirea voastră că tre noi, aşa şi în acest dar să
prisosiţi.
175 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
8:8 Nu cu poruncă o spun, ci încercâ nd şi cură ţia
dragostei voastre, prin sâ rguinţa altora.
8:9 Că ci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus
Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a să ră cit, ca
voi cu să ră cia Lui să vă îmbogă ţiţi.
8:10 Ş i sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este
de folos vouă , care încă de anul trecut aţi început
nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
8:11 Duceţi dar acum pâ nă la capă t fapta, ca
precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi
îndepliniţi din ce aveţi.
8:12 Că ci dacă este bună voinţă , bine primit este
darul, după câ t are cineva, nu după câ t nu are.
8:13 Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă
necaz, ci ca să fie potrivire:
8:14 Prisosinţa voastră să împlinească lipsa
acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească
lipsa voastră , spre a fi potrivire,
8:15 Precum este scris: "Celui cu mult nu i-a
prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit".
8:16 Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Care a
dat aceeaşi râ vnă pentru voi în inima lui Tit.
8:17 Că ci, pe de o parte, a primit îndemnul
nostru, iar, pe de altă parte, fă câ ndu-se şi mai
sâ rguitor, de bună voie a plecat că tre voi.
8:18 Ş i am trimis împreună cu el şi pe fratele a
că rui laudă , întru Evanghelie, este în toate
Bisericile;
8:19 Dar nu numai atâ t, ci este şi ales de că tre
Biserici ca împreună -că lă tor cu noi la darul
acesta, slujit de noi, spre slava Domnului însuşi şi
spre osâ rdia noastră .
8:20 Prin aceasta ne ferim ca să nu ne defă imeze
cineva, în această îmbelşugată strâ ngere de
daruri, de care ne îngrijim noi.
8:21 Pentru că ne îngrijim de cele bune nu numai
înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
8:22 Ş i l-am trimis împreună cu ei şi pe fratele
nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe
ori, ca fiind sâ rguitor, iar acum este şi mai
sâ rguitor, prin multa încredere în voi.
8:23 Astfel, dacă e vorba de Tit, el este
însoţitorul meu şi împreună -lucră tor la voi; dacă
e vorba despre fraţii noştri, ei sunt apostoli ai
Bisericilor, slavă a lui Hristos.
8:24 Ară taţi deci că tre ei, în faţa Bisericilor,
dovada dragostei voastre, ca şi a laudei noastre
pentru voi.
Capitolul 9
9:1 Despre strâ ngerea de ajutoare pentru sfinţi
îmi este de prisos să vă scriu.
9:2 Că ştiu bună voinţa voastră , cu care, pentru
voi, mă laud că tre macedoneni; că Ahaia s-a
pregă tit din anul trecut, şi râ vna voastră a
însufleţit pe cei mai mulţi.
9:3 Am trimis dar pe fraţi, ca lauda noastră
pentru voi, în privinţa aceasta, să nu fie
zadarnică , ci să fiţi gata, precum ziceam,
9:4 Ca nu cumva, câ nd macedonenii vor veni
împreună cu mine şi vă vor gă si nepregă tiţi, să
fim ruşinaţi noi, ca să nu zicem voi, în această
laudă încreză toare.
9:5 Am socotit deci că este nevoie să îndemn pe
fraţi să vină întâ i la voi şi să pregă tească darul
vostru cel dinainte fă gă duit, ca el să fie gata, aşa
ca un dar, nu ca o faptă de zgâ rcenie.
9:6 Aceasta însă zic: Cel ce seamă nă cu zgâ rcenie,
cu zgâ rcenie va şi secera, iar cel ce seamă nă cu
dă rnicie, cu dă rnicie va şi secera.
9:7 Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu
cu pă rere de ră u, sau de silă , că ci Dumnezeu
iubeşte pe cel care dă cu voie bună .
9:8 Ş i Dumnezeu poate să înmulţească tot harul
la voi, ca, avâ nd totdeauna toată îndestularea în
toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
9:9 Precum este scris: "Împă rţit-a, dat-a
să racilor; dreptatea Lui ră mâ ne în veac".
9:10 Iar Cel ce dă să mâ nţă semă nă torului şi
pâ ine spre mâ ncare, vă va da şi va înmulţi
să mâ nţa voastră şi va face să crească roadele
dreptă ţii voastre,
9:11 Ca întru toate să vă îmbogă ţiţi, spre toată
dă rnicia care aduce prin noi mulţumire lui
Dumnezeu.
9:12 Pentru că slujirea acestui dar nu numai că
împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin
multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu;
9:13 Slă vind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea
acestei ajutoră ri, pentru supunerea mă rturisirii
voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dă rnicia
împă rtă şirii că tre ei şi că tre toţi,
9:14 Se roagă pentru voi, şi vă iubesc pentru
harul lui Dumnezeu cel ce prisoseşte la voi.
9:15 Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul
Să u cel negră it.
10:15 Nu ne lă udă m peste mă sură cu ostenelile
176 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Capitolul 10
10:1 Însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blâ ndeţea
şi îngă duinţa lui Hristos - eu care de faţă sunt
smerit între voi, dar, în lipsă , îndră znesc faţă de
voi S
10:2 Vă rog, dar, să nu mă siliţi, câ nd voi fi de
faţă , să îndră znesc cu încrederea cu care gâ ndesc
că voi îndră zni împotriva unora care ne socotesc
că umblă m după trup.
10:3 Pentru că , deşi umblă m în trup, nu ne
luptă m trupeşte.
10:4 Că ci armele luptei noastre nu sunt trupeşti,
ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre
dă râ marea întă riturilor. Noi surpă m iscodirile
minţii,
10:5 Ş i toată trufia care se ridică împotriva
cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gâ ndul îl robim,
spre ascultarea lui Hristos,
10:6 Ş i gata suntem să pedepsim toată
neascultarea, atunci câ nd supunerea voastră va fi
deplină .
10:7 Judecaţi lucrurile aşa cum se arată : dacă
cineva are încredere în sine că este al lui Hristos,
să gâ ndească iară şi de la sine aceasta, că precum
este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
10:8 Ş i chiar de mă voi lă uda, ceva mai mult, cu
puterea noastră , pe care ne-a dat-o Domnul spre
zidirea, iar nu spre dă râ marea voastră , nu mă voi
ruşina,
10:9 Ca să nu par că v-aş înfricoşa prin scrisori.
10:10 Că scrisorile lui, zic ei, sunt grele şi tari,
dar înfă ţişarea trupului este slabă şi cuvâ ntul lui
este dispreţuit.
10:11 Cel ce vorbeşte astfel să -şi dea seama că
aşa cum suntem cu cuvâ ntul prin scrisori, câ nd
nu suntem de faţă , tot aşa suntem şi cu fapta,
câ nd suntem de faţă .
10:12 Că ci nu îndră znim să ne numă ră m sau să
ne asemă nă m cu unii care se laudă singuri; dar
aceia, mă surâ ndu-se şi asemă nâ ndu-se pe ei cu ei
înşişi, nu au pricepere.
10:13 Iar noi nu ne vom lă uda fă ră mă sură , ci
după mă sura dreptarului cu care ne-a mă surat
nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi pâ nă la voi.
10:14 Că ci nu ne întindem peste mă sură , ca şi
cum n-am fi ajuns la voi, că ci am şi ajuns cu
Evanghelia lui Hristos pâ nă la voi.
altora, ci avem nă dejde că , tot crescâ nd credinţa
voastră , ne vom mă ri în voi cu prisosinţă , după
mă sura noastră ,
10:16 Ca să propovă duim Evanghelia şi în
ţinuturile de dincolo de voi, dar fă ră să ne
lă udă m cu mă sură stră ină , în cele de-a gata.
10:17 Iar cel ce se laudă , în Domnul să se laude.
10:18 Pentru că nu cel ce se laudă singur este
dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă .
Capitolul 11
11:1 O, de mi-aţi îngă dui puţină neînţelepţie! Dar
îmi şi îngă duiţi,
11:2 Că ci vă râ vnesc pe voi cu râ vna lui
Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur
bă rbat, ca să vă înfă ţişez lui Hristos fecioară
neprihă nită .
11:3 Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a
amă git pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi
gâ ndurile voastre de la cură ţia şi nevinovă ţia cea
în Hristos.
11:4 Că ci dacă cel ce vine vă propovă duieşte un
alt Iisus, pe care nu l-am propovă duit noi, sau
luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă
evanghelie pe care nu aţi primit-o, - voi l-aţi
îngă dui foarte bine.
11:5 Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai
prejos decâ t cei mai de frunte dintre apostoli.
11:6 Ş i chiar dacă sunt neiscusit în cuvâ nt, nu
însă în cunoştinţă , ci v-am dovedit-o în totul faţă
de voi toţi.
11:7 Sau am fă cut pă cat că v-am propovă duit în
dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe
mine însumi, pentru ca voi să vă înă lţaţi?
11:8 Alte Biserici am pră dat, luâ nd plată ca să vă
slujesc pe voi.
11:9 Ş i de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflâ ndu-
mă , n-am fă cut supă rare nimă nui. Că ci în cele ce
mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din
Macedonia. Ş i în toate m-am pă zit şi mă voi pă zi,
să nu vă fiu povară .
11:10 Este în mine adevă rul lui Hristos, că lauda
aceasta nu-mi va fi îngră dită în ţinuturile Ahaei.
11:11 Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc?
Dumnezeu ştie!
177 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:12 Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să
tai pricina celor ce poftesc pricină , pentru a se
afla ca şi noi în ceea ce se laudă .
11:13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli
mincinoşi, lucră tori vicleni, care iau chip de
apostoli ai lui Hristos.
11:14 Nu este de mirare, deoarece însuşi satana
se preface în înger al luminii.
11:15 Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii
lui iau chip de slujitori ai dreptă ţii, al că ror sfâ rşit
va fi după faptele lor.
11:16 Iară şi zic: Să nu mă socotească cineva că
sunt fă ră minte, iar de nu primiţi-mă mă car ca pe
un fă ră -de-minte, ca să mă laud şi eu puţin.
11:17 Ceea ce gră iesc, nu după Domnul gră iesc,
ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă .
11:18 Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi
lă uda şi eu.
11:19 Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngă duiţi
bucuros pe cei neînţelepţi.
11:20 Că ci de vă robeşte cineva, de vă mă nâ ncă
cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte
cineva cu mâ ndrie, de vă loveşte cineva peste
obraz, - ră bdaţi.
11:21 Spre necinste o spun, că noi ne-am ară tat
slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru
neînţelepţie zic, - cutez şi eu!
11:22 Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi?
Israelit sunt şi eu. Sunt ei să mâ nţa lui Avraam?
Sunt şi eu.
11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte
spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult,
în închisori mai mult, în bă tă i peste mă sură , la
moarte adeseori.
11:24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci
de lovituri de bici fă ră una.
11:25 De trei ori am fost bă tut cu vergi; o dată
am fost bă tut cu pietre; de trei ori s-a sfă râ mat
corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în
largul mă rii.
11:26 În că lă torii adeseori, în primejdii de râ uri,
în primejdii de la tâ lhari, în primejdii de la
neamul meu, în primejdii de la pă gâ ni; în
primejdii în cetă ţi, în primejdii în pustie, în
primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei
mincinoşi;
11:27 În osteneală şi în trudă , în privegheri
adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe
ori, în frig şi în lipsă de haine.
11:28 Pe lâ ngă cele din afară , ceea ce mă
împresoară în toate zilele este grija de toate
Bisericile.
11:29 Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se
sminteşte şi eu să nu ard?
11:30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lă uda cu
cele ale slă biciunii mele!
11:31 Dumnezeu şi Tată l Domnului nostru Iisus,
Cel ce este binecuvâ ntat în veci, ştie că nu mint!
11:32 În Damasc, dregă torul regelui Areta pă zea
cetatea Damascului, ca să mă prindă ,
11:33 Ş i printr-o fereastră am fost lă sat în jos,
peste zid, într-un coş, şi am scă pat din mâ inile
lui.
Capitolul 12
12:1 Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de
folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la
descoperiri de la Domnul.
12:2 Cunosc un om în Hristos, care acum
paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară
de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost ră pit unul
ca acesta pâ nă la al treilea cer.
12:3 Ş i-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în
afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S
12:4 Că a fost ră pit în rai şi a auzit cuvinte de
nespus, pe care nu se cuvine omului să le
gră iască .
12:5 Pentru unul ca acesta mă voi lă uda; iar
pentru mine însumi nu mă voi lă uda decâ t numai
în slă biciunile mele.
12:6 Că ci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi
fă ră minte, că ci voi spune adevă rul; dar mă feresc
de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai
presus decâ t ceea ce vede sau aude de la mine.
12:7 Ş i pentru ca să nu mă trufesc cu mă reţia
descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în
trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz,
ca să nu mă trufesc.
12:8 Pentru aceasta de trei ori am rugat pe
Domnul ca să -l îndepă rteze de la mine;
12:9 Ş i mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, că ci
puterea Mea se desă vâ rşeşte în slă biciune. Deci,
foarte bucuros, mă voi lă uda mai ales întru
slă biciunile mele, ca să locuiască în mine puterea
lui Hristos.
13:1 A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei
martori va sta tot cuvâ ntul.
178 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:10 De aceea mă bucur în slă biciuni, în
defă imă ri, în nevoi, în prigoniri, în strâ mtoră ri
pentru Hristos, că ci, câ nd sunt slab, atunci sunt
tare.
12:11 M-am fă cut ca unul fă ră minte, lă udâ ndu-
mă . Voi m-aţi silit! Că ci se cuvenea să vorbiţi voi
de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic
mai prejos decâ t cei mai de frunte dintre
apostoli, deşi nu sunt nimic.
12:12 Dovezile mele de apostol s-au ară tat la voi
în toată ră bdarea, prin semne, prin minuni şi prin
puteri.
12:13 Că ci cu ce sunteţi voi mai prejos decâ t
celelalte Biserici, decâ t numai că eu nu v-am fost
povară ? Dă ruiţi-mi mie această nedreptate.
12:14 Iată , a treia oară sunt gata să vin la voi şi
nu vă voi fi povară , că ci nu caut ale voastre, ci pe
voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească
pentru pă rinţi, ci pă rinţii pentru copii.
12:15 Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă
voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-
vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
12:16 Dar fie! Eu nu v-am împovă rat. Ci, fiind
isteţ, v-am prins cu înşelă ciune.
12:17 Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din
aceia pe care i-am trimis?
12:18 L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună
cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am
umblat noi în acelaşi duh? N-am că lcat noi pe
aceleaşi urme?
12:19 De mult vi se pare că ne apă ră m faţă de
voi. Dar noi gră im în Hristos, înaintea lui
Dumnezeu. Ş i toate acestea, iubiţii mei, pentru
zidirea voastră .
12:20 Că ci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă
gă sesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu
gă sit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de
certuri, de pizmă , de mâ nii, de întă râ tă ri, de
clevetiri, de murmure, de îngâ mfă ri, de
tulbură ri;
12:21 Mă tem ca nu cumva, venind iară şi, să mă
umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâ ng pe
mulţi care au pă că tuit înainte şi nu s-au pocă it de
necură ţia şi de desfrâ narea şi de necumpă tarea
pe care le-au fă cut.
Capitolul 13
13:2 Am spus dinainte şi spun iară şi dinainte, ca
atunci câ nd am fost de faţă a doua oară , şi acum,
nefiind de faţă , scriu celor ce au pă că tuit înainte
şi tuturor celorlalţi că , de voi veni iară şi, nu voi
cruţa,
13:3 De vreme ce voi că utaţi dovadă că Hristos
gră ieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi,
ci puternic în voi.
13:4 Că ci, deşi a fost ră stignit din slă biciune, din
puterea lui Dumnezeu este însă viu. Ş i noi
suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El,
din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
13:5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în
credinţă ; încercaţi-vă pe voi înşivă . Sau nu vă
cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este
întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi
netrebnici.
13:6 Nă dă jduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu
suntem netrebnici.
13:7 Ş i ne rugă m lui Dumnezeu ca să nu să vâ rşiţi
voi nici un ră u, nu ca să ne ară tă m noi încercaţi,
ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca
nişte netrebnici.
13:8 Că ci împotriva adevă rului n-avem nici o
putere; avem pentru adevă r.
13:9 Că ci ne bucură m câ nd noi suntem slabi, iar
voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugă ciunea
noastră : desă vâ rşirea voastră .
13:10 Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de
faţă , ca atunci, câ nd voi fi de faţă , să nu cutez cu
asprime, după puterea pe care mi-a dat-o
Domnul spre zidire, iar nu spre dă râ mare.
13:11 Deci, fraţilor, bucuraţi-vă ! Desă vâ rşiţi-vă ,
mâ ngâ iaţi-vă , fiţi uniţi în cuget, tră iţi în pace şi
Dumnezeul dragostei şi al pă cii va fi cu voi.
13:12 Îmbră ţişaţi-vă unii pe alţii cu să rutare
sfâ ntă . Sfinţii toţi vă îmbră ţişează .
13:13 Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi
dragostea lui Dumnezeu şi împă rtă şirea Sfâ ntului
Duh să fie cu voi cu toţi!
62. Galateni —
Noul Testament
1:15 Dar câ nd a binevoit Dumnezeu Care m-a
ales din pâ ntecele mamei mele şi m-a chemat
prin harul Să u,
179 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
“Epistola către Galateni a
Sfântului Apostol Pavel” — 6
Capitole : 147 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin
vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-
Tată l, Care L-a înviat pe El din morţi.
1:2 Ş i toţi fraţii care sunt împreună cu mine -
Bisericilor Galatiei:
1:3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tată l şi de
la Domnul nostru Iisus Hristos,
1:4 Cel ce S-a dat pe Sine pentru pă catele
noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac ră u
de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tată lui
nostru,
1:5 Că ruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
1:6 Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a
chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă
Evanghelie,
1:7 Care nu este alta, decâ t că sunt unii care vă
tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui
Hristos.
1:8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar
vesti altă Evanghelie decâ t aceea pe care v-am
vestit-o - să fie anatema!
1:9 Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă
spun iară şi: Dacă vă propovă duieşte cineva
altceva decâ t aţi primit - să fie anatema!
1:10 Că ci acum caut bună voinţa oamenilor sau
pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor?
Dacă aş plă cea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui
Hristos.
1:11 Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia
cea binevestită de mine nu este după om;
1:12 Pentru că nici eu n-am primit-o de la om,
nici n-am învă ţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus
Hristos.
1:13 Că ci aţi auzit despre purtarea mea de
altă dată întru iudaism, că prigoneam peste
mă sură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam.
1:14 Ş i spoream în iudaism mai mult decâ t mulţi
dintre cei care erau de vâ rsta mea în neamul
meu, fiind mult râ vnitor al datinilor mele
pă rinteşti.
1:16 Să descopere pe Fiul Să u întru mine, pentru
ca să -L binevestesc la neamuri, îndată nu am
primit sfat de la trup şi de la sâ nge,
1:17 Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii
cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-
am întors iară şi la Damasc.
1:18 Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim,
ca să -l cunosc pe Chefa şi am ră mas la el
cincisprezece zile.
1:19 Iar pe altul din apostoli n-am vă zut decâ t
numai pe Iacov, fratele Domnului.
1:20 Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui
Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în
ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.
1:21 Ş i după faţă eram necunoscut Bisericilor lui
Hristos celor din Iudeea.
1:22 Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe
noi, odinioară , acum binevesteşte credinţa pe
care altă dată o nimicea;
1:23 Ş i slă veau pe Dumnezeu în mine.
Capitolul 2
2:1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iară şi
la Ierusalim cu Barnaba, luâ nd cu mine şi pe Tit.
2:2 M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am
ară tat Evanghelia pe care o propovă duiesc la
neamuri, îndeosebi celor mai de seamă , ca nu
cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
2:3 Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin,
n-a fost silit să se taie împrejur,
2:4 Din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră ,
furişâ ndu-se, să iscodească libertatea noastră , pe
care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească ,
2:5 Că rora nici mă car un ceas nu ne-am plecat cu
supunere, pentru ca adevă rul Evangheliei să
ră mâ nă neclintit la voi.
2:6 Iar de cei ce sunt mai de seamă - oricine ar fi
fost ei câ ndva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu
caută la faţa omului, - cei mai de seamă n-au
adă ugat nimic la Evanghelia mea,
2:7 Ci dimpotrivă , vă zâ nd că mie mi-a fost
încredinţată Evanghelia pentru cei netă iaţi
împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru
cei tă iaţi împrejur,
3:1 O, galateni fă ră de minte, cine v-a ademenit
pe voi, să nu vă încredeţi adevă rului, - pe voi, în
180 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:8 Că ci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia
tă ierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri;
2:9 Ş i cunoscâ nd harul ce mi-a fost dat mie, Iacov
şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâ lpi, mi-au dat
mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei,
pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la
cei tă iaţi împrejur,
2:10 Numai să ne aducem aminte de să raci, ceea
ce tocmai m-am şi silit să fac.
2:11 Iar câ nd Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-
am stat împotrivă , că ci era vrednic de înfruntare.
2:12 Că ci înainte de a veni unii de la Iacov, el
mâ nca cu cei dintre neamuri; dar câ nd au venit
ei, se ferea şi se osebea, temâ ndu-se de cei din
tă ierea împrejur.
2:13 Ş i, împreună cu el, s-au fă ţă rnicit şi ceilalţi
iudei, încâ t şi Barnaba a fost atras în fă ţă rnicia
lor.
2:14 Dar câ nd am vă zut că ei nu calcă drept,
după adevă rul Evangheliei, am zis lui Chefa,
înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, tră ieşti
ca pă gâ nii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe pă gâ ni
să tră iască ca iudeii?
2:15 Noi suntem din fire iudei, iar nu pă că toşi
dintre neamuri.
2:16 Ştiind însă că omul nu se îndreptează din
faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am
crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din
credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, că ci
din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.
2:17 Dacă însă , că utâ nd să ne îndreptă m în
Hristos, ne-am aflat şi noi înşine pă că toşi, este,
oare, Hristos slujitor al pă catului? Nicidecum!
2:18 Că ci dacă zidesc iară şi ceea ce am dă râ mat,
mă ară t pe mine însumi că lcă tor (de poruncă ).
2:19 Că ci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca
să tră iesc lui Dumnezeu.
2:20 M-am ră stignit împreună cu Hristos; şi nu
eu mai tră iesc, ci Hristos tră ieşte în mine. Ş i viaţa
de acum, în trup, o tră iesc în credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine
însuşi pentru mine.
2:21 Nu lepă d harul lui Dumnezeu; că ci dacă
dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit
în zadar.
Capitolul 3
ochii că rora a fost zugră vit Iisus Hristos ră stignit?
3:2 Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din
faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din
ascultarea credinţei?
3:3 Atâ t de fă ră de minte sunteţi? După ce aţi
început în Duh, sfâ rşiţi acum în trup?
3:4 Aţi pă timit atâ tea în zadar? - dacă a fost în
zadar, cu adevă rat.
3:5 Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi să vâ rşeşte
minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau
din ascultarea credinţei?
3:6 Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i
s-a socotit lui ca dreptate.
3:7 Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă ,
aceştia sunt fii ai lui Avraam.
3:8 Iar Scriptura, vă zâ nd dinainte că Dumnezeu
îndreptează neamurile din credinţă , dinainte a
binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvâ nta în
tine toate neamurile".
3:9 Deci cei ce sunt din credinţă se
binecuvintează împreună cu credinciosul
Avraam.
3:10 Că ci toţi câ ţi sunt din faptele Legii sub
blestem sunt, că scris este: "Blestemat este
oricine nu stă ruie întru toate cele scrise în cartea
Legii, ca să le facă ".
3:11 Iar acum că , prin Lege, nu se îndreptează
nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lă murit,
deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".
3:12 Legea însă nu este din credinţă , dar cel care
va face acestea, va fi viu prin ele.
3:13 Hristos ne-a ră scumpă rat din blestemul
Legii, fă câ ndu-Se pentru noi blestem; pentru că
scris este: "Blestemat este tot cel spâ nzurat pe
lemn".
3:14 Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri
binecuvâ ntarea lui Avraam, ca să primim, prin
credinţă , fă gă duinţa Duhului.
3:15 Fraţilor, ca un om gră iesc; că şi testamentul
întă rit al unui om nimeni nu-l strică , sau îi mai
adaugă ceva.
3:16 Fă gă duinţele au fost rostite lui Avraam şi
urmaşului să u. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai
mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului tă u",
Care este Hristos.
4:4 Iar câ nd a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Să u, nă scut din femeie, nă scut sub
181 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:17 Aceasta zic dar: Un testament întă rit
dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează
Legea, care a venit după patru sute treizeci de
ani, ca să desfiinţeze fă gă duinţa.
3:18 Că ci dacă moştenirea este din Lege, nu mai
este din fă gă duinţă , dar Dumnezeu i-a dă ruit lui
Avraam moştenirea prin fă gă duinţă .
3:19 Deci ce este Legea? Ea a fost adă ugată
pentru că lcă rile de lege, pâ nă câ nd era să vină
Urmaşul, Că ruia I s-a dat fă gă duinţa, şi a fost
râ nduită prin îngeri, în mâ na unui Mijlocitor.
3:20 Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar
Dumnezeu este unul.
3:21 Este deci Legea împotriva fă gă duinţelor lui
Dumnezeu? Nicidecum! Că ci dacă s-ar fi dat Lege,
care să poată da viaţă , cu adevă rat dreptatea ar
veni din Lege.
3:22 Dar Scriptura a închis toate sub pă cat,
pentru ca fă gă duinţa să se dea din credinţa în
Iisus Hristos celor ce cred.
3:23 Iar înainte de venirea credinţei, noi eram
pă ziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care
avea să se descopere.
3:24 Astfel că Legea ne-a fost că lă uză spre
Hristos, pentru ca să ne îndreptă m din credinţă .
3:25 Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub
că lă uză .
3:26 Că ci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin
credinţa în Hristos Iisus.
3:27 Că ci, câ ţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos
v-aţi îmbră cat.
3:28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici
rob, nici liber; nu mai este parte bă rbă tească şi
parte femeiască , pentru că voi toţi una sunteţi în
Hristos Iisus.
3:29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi
deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după
fă gă duinţă .
Capitolul 4
4:1 Zic însă : Câ tă vreme moştenitorul este copil,
nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este
stă pâ n peste toate;
4:2 Ci este sub epitropi şi iconomi, pâ nă la
vremea râ nduită de tată l să u.
4:3 Tot aşa şi noi, câ nd eram copii, eram robi
înţelesurilor celor slabe ale lumii;
Lege,
4:5 Ca pe cei de sub Lege să -i ră scumpere, ca să
dobâ ndim înfierea.
4:6 Ş i pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe
Duhul Fiului Să u în inimile noastre, care strigă :
Avva, Pă rinte!
4:7 Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti
fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos.
4:8 Dar atunci necunoscâ nd pe Dumnezeu,
slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
4:9 Acum însă , după ce aţi cunoscut pe
Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost
cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iară şi
la înţelesurile cele slabe şi să race, că rora iară şi
voiţi să le slujiţi ca înainte?
4:10 Ţ ineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
4:11 Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în
zadar.
4:12 Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu
am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi fă cut nici
un ră u;
4:13 Dar ştiţi că din cauza unei slă biciuni a
trupului, am binevestit vouă mai întâ i,
4:14 Ş i voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce
era în trupul meu, nici nu v-aţi scâ rbit, ci m-aţi
primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe
Hristos Iisus.
4:15 Unde este deci fericirea voastră ? Că ci vă
mă rturisesc că , de ar fi fost cu putinţă , v-aţi fi
scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
4:16 Am ajuns deci vră jmaşul vostru spunâ ndu-
vă adevă rul?
4:17 Aceia vă râ vnesc, dar nu cu gâ nd bun; ci vor
să vă despartă (de mine), ca să -i iubiţi pe ei.
4:18 Dar e bine să râ vniţi totdeauna binele, şi nu
numai atunci câ nd eu sunt de faţă la voi.
4:19 O, copiii mei, pentru care sufă r iară şi
durerile naşterii, pâ nă ce Hristos va lua chip în
voi!
4:20 Aş vrea acum să mă gă sesc la voi şi glasul să
mi-l schimb, că ci nu ştiu ce să cred despre voi!
4:21 Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu
auziţi Legea?
4:22 Că ci scris este că Avraam a avut doi fii: unul
din femeia roabă şi altul din femeia liberă .
5:10 Eu am încredere în voi, întru Domnul, că
182 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:23 Dar cel din roabă s-a nă scut după trup, iar
cel din cea liberă s-a nă scut după fă gă duinţă .
4:24 Unele ca acestea au altă însemnare, că ci
acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la
Muntele Sinai, în Arabia, şi ră spunde
Ierusalimului de acum, care zace în robie cu
copiii lui;
4:25 Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus,
care este mama noastră .
4:26 Că ci scris este: "Veseleşte-te, tu, cea stearpă ,
care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă , tu
care nu ai durerile naşterii, că ci mulţi sunt copiii
celei pă ră site, mai mulţi decâ t ai celei care are
bă rbat".
4:27 Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai
fă gă duinţei.
4:28 Ci precum atunci cel ce se nă scuse după
trup prigonea pe cel ce se nă scuse după Duh, tot
aşa şi acum.
4:29 Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi
fiul ei, că ci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu
fiul celei libere".
4:30 Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci
copii ai celei libere.
Capitolul 5
5:1 Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-
a fă cut liberi şi nu vă prindeţi iară şi în jugul
robiei.
5:2 Iată eu, Pavel, vă spun vouă : Că de vă veţi tă ia
împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
5:3 Ş i mă rturisesc, iară şi, orică rui om ce se taie
împrejur, că el este dator să împlinească toată
Legea.
5:4 Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi
îndepă rtat de Hristos, aţi că zut din har;
5:5 Că ci noi aşteptă m în Duh nă dejdea dreptă ţii
din credinţă .
5:6 Că ci în Hristos Iisus, nici tă ierea împrejur nu
poate ceva, nici netă ierea împrejur, ci credinţa
care este lucră toare prin iubire.
5:7 Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă
supuneţi adevă rului?
5:8 Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă
cheamă .
5:9 Puţin aluat dospeşte toată fră mâ ntă tura.
nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură
pe voi îşi va purta osâ nda, oricine ar fi el.
5:11 Dar eu, fraţilor, dacă propovă duiesc încă
tă ierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit?
Deci, sminteala crucii a încetat!
5:12 O, de s-ar tă ia de tot cei ce vă ră zvră tesc pe
voi!
5:13 Că ci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la
libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej
de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin
iubire.
5:14 Că ci toată Legea se cuprinde într-un singur
cuvâ nt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tă u ca pe
tine însuţi.
5:15 Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă
mâ ncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
5:16 Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu
împliniţi pofta trupului.
5:17 Că ci trupul pofteşte împotriva duhului, iar
duhul împotriva trupului; că ci acestea se
împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi
voi.
5:18 Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub
Lege.
5:19 Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele
sunt: adulter, desfrâ nare, necură ţie,
destră bă lare,
5:20 Închinare la idoli, fermecă torie, vrajbe,
certuri, zavistii, mâ nii, gâ lcevi, dezbină ri, eresuri,
5:21 Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele
asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte,
precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele
ca acestea nu vor moşteni împă ră ţia lui
Dumnezeu.
5:22 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, îndelungă -ră bdarea, bună tatea, facerea de
bine, credinţa,
5:23 Blâ ndeţea, înfrâ narea, cură ţia; împotriva
unora ca acestea nu este lege.
5:24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au
ră stignit trupul împreună cu patimile şi cu
poftele.
5:25 Dacă tră im în Duhul, în Duhul să şi umblă m.
5:26 Să nu fim iubitori de mă rire deşartă ,
supă râ ndu-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii
pe alţii.
183 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Capitolul 6
6:1 Fraţilor, chiar de va că dea un om în vreo
greşeală , voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe
unul ca acesta cu duhul blâ ndeţii, luâ nd seama la
tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită .
6:2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi
împlini legea lui Hristos.
6:3 Că ci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi
nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.
6:4 Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi
atunci va avea laudă , dar numai faţă de sine
însuşi şi nu faţă de altul.
6:5 Că ci fiecare îşi va purta sarcina sa.
6:6 Cel care primeşte cuvâ ntul învă ţă turii să facă
parte învă ţă torului să u din toate bunurile.
6:7 Nu vă amă giţi: Dumnezeu nu Se lasă
batjocorit; că ci ce va semă na omul, aceea va şi
secera.
6:8 Cel ce seamă nă în trupul să u însuşi, din trup
va secera strică ciune; iar cel ce seamă nă în
Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică .
6:9 Să nu încetă m de a face binele, că ci vom
secera la timpul să u, dacă nu ne vom lenevi.
6:10 Deci, dar, pâ nă câ nd avem vreme, să facem
binele că tre toţi, dar mai ales că tre cei de o
credinţă cu noi.
6:11 Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu
mâ na mea.
6:12 Câ ţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă
tă iaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi
pentru crucea lui Hristos.
6:13 Că ci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur,
nu pă zesc Legea, ci voiesc să vă tă iaţi voi
împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lă uda, decâ t
numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos,
prin care lumea este ră stignită pentru mine, şi eu
pentru lume!
6:15 Că în Hristos Iisus nici tă ierea împrejur nu
este ceva, nici netă ierea împrejur, ci fă ptura cea
nouă .
6:16 Ş i câ ţi vor umbla după dreptarul acesta, -
pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui
Dumnezeu!
6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă
supă rare, că ci eu port în trupul meu, semnele
Domnului Iisus.
6:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie
cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
63. Efeseni — Noul
Testament
“Epistola către Efeseni a
Sfântului Apostol Pavel” — 6
Capitole : 155 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa
lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi
credincioşilor întru Hristos Iisus:
1:2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tată l
nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
1:3 Binecuvâ ntat fie Dumnezeu şi Tată l
Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru
Hristos, ne-a binecuvâ ntat pe noi, în ceruri, cu
toată binecuvâ ntarea duhovnicească ;
1:4 Precum întru El ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fă ră de
prihană înaintea Lui,
1:5 Mai înainte râ nduindu-ne, în a Sa iubire, spre
înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna
socotinţă a voii Sale,
1:6 Spre lauda slavei harului Să u, cu care ne-a
dă ruit pe noi prin Fiul Să u cel iubit;
1:7 Întru El avem ră scumpă rarea prin sâ ngele
Lui şi iertarea pă catelor, după bogă ţia harului
Lui,
1:8 Pe care l-a fă cut să prisosească în noi, în toată
înţelepciunea şi priceperea;
1:9 Fă câ ndu-ne cunoscută taina voii Sale, după
buna Lui socotinţă , astfel cum hotă râ se în Sine
mai înainte,
1:10 Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să
fie iară şi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele
de pe pă mâ nt - toate întru El,
1:11 Întru Care şi moştenire am primit, râ nduiţi
fiind mai înainte - după râ nduiala Celui ce toate
le lucrează , potrivit sfatului voii Sale, -
1:12 Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce
mai înainte am nă dă jduit întru Hristos.
1:13 Întru Care şi voi, auzind cuvâ ntul
adevă rului, Evanghelia mâ ntuirii voastre,
184 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
crezâ nd în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfâ ntul Duh al
fă gă duinţei,
1:14 Care este arvuna moştenirii noastre, spre
ră scumpă rarea celor dobâ ndiţi de El şi spre
lauda slavei Sale.
1:15 Drept aceea, şi eu auzind de credinţa
voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea că tre
toţi sfinţii,
1:16 Nu încetez a mulţumi pentru voi,
pomenindu-vă în rugă ciunile mele,
1:17 Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus
Hristos, Tată l slavei, să vă dea vouă duhul
înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui
cunoaştere,
1:18 Ş i să vă lumineze ochii inimii, ca să
pricepeţi care este nă dejdea la care v-a chemat,
care este bogă ţia slavei moştenirii Lui, în cei
sfinţi,
1:19 Ş i câ t de covâ rşitoare este mă rimea puterii
Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tă riei Lui,
pentru noi cei ce credem.
1:20 Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos,
sculâ ndu-L din morţi şi aşezâ ndu-L de-a dreapta
Sa, în ceruri,
1:21 Mai presus decâ t toată începă toria şi
stă pâ nia şi puterea şi domnia şi decâ t tot numele
ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în
cel viitor.
1:22 Ş i toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai
presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
1:23 Care este trupul Lui, plinirea Celui ce
plineşte toate întru toţi.
Capitolul 2
2:1 Iar pe voi v-a fă cut vii, cei ce eraţi morţi prin
greşealele şi prin pă catele voastre,
2:2 În care aţi umblat mai înainte, potrivit
veacului lumii acesteia, potrivit stă pâ nitorului
puterii vă zduhului, a duhului care lucrează acum
în fiii neascultă rii,
2:3 Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară ,
în poftele trupului nostru, fă câ nd voile trupului şi
ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâ niei ca şi
ceilalţi.
2:4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă , pentru
multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
2:5 Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele
noastre, ne-a fă cut vii împreună cu Hristos - prin
har sunteţi mâ ntuiţi! -
2:6 Ş i împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-
a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
2:7 Ca să arate în veacurile viitoare covâ rşitoarea
bogă ţie a harului Să u, prin bună tatea ce a avut
că tre noi întru Hristos Iisus.
2:8 Că ci în har sunteţi mâ ntuiţi, prin credinţă , şi
aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
2:9 Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
2:10 Pentru că a Lui fă ptură suntem, zidiţi în
Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu
le-a gă tit mai înainte, ca să umblă m întru ele.
2:11 De aceea, aduceţi-vă aminte că , odinioară ,
voi, pă gâ nii cu trupul, numiţi netă iere-împrejur
de că tre cei numiţi tă iere-împrejur, fă cută de
mâ nă în trup,
2:12 Eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos,
înstră inaţi de cetă ţenia lui Israel, lipsiţi de
nă dejde şi fă ră de Dumnezeu, în lume.
2:13 Acum însă , fiind în Hristos Iisus, voi care
altă dată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sâ ngele
lui Hristos,
2:14 Că ci El este pacea noastră , El care a fă cut
din cele două - una, surpâ nd peretele din mijloc
al despă rţiturii,
2:15 Desfiinţâ nd vră jmă şia în trupul Să u, legea
poruncilor şi învă ţă turile ei, ca, întru Sine, pe cei
doi să -i zidească într-un singur om nou şi să
întemeieze pacea,
2:16 Ş i să -i împace cu Dumnezeu pe amâ ndoi,
uniţi într-un trup, prin cruce, omorâ nd prin ea
vră jmă şia.
2:17 Ş i, venind, a binevestit pace, vouă celor de
departe şi pace celor de aproape;
2:18 Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea
că tre Tată l, într-un Duh.
2:19 Deci, dar, nu mai sunteţi stră ini şi locuitori
vremelnici, ci sunteţi împreună cetă ţeni cu sfinţii
şi casnici ai lui Dumnezeu,
2:20 Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a
proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind
însuşi Iisus Hristos.
2:21 Întru El, orice zidire bine alcă tuită creşte ca
să ajungă un locaş sfâ nt în Domnul,
2:22 În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi
locaş al lui Dumnezeu în Duh.
185 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Capitolul 3
3:1 Pentru aceasta, eu Pavel, întemniţatul lui
Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
3:2 Dacă în adevă r aţi auzit de iconomia harului
lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3:3 Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă
această taină , precum v-am scris înainte pe
scurt.
3:4 De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi
înţelegerea mea în taina lui Hristos,
3:5 Care, în alte veacuri, nu s-a fă cut cunoscută
fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum
sfinţilor Să i apostoli şi prooroci, prin Duhul:
3:6 Anume că neamurile sunt împreună
moştenitoare (cu iudeii) şi mă dulare ale aceluiaşi
trup şi împreună -pă rtaşi ai fă gă duinţei, în
Hristos Iisus, prin Evanghelie,
3:7 Al că rei slujitor m-am fă cut după darul
harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin
lucrarea puterii Sale;
3:8 Mie, celui mai mic decâ t toţi sfinţii, mi-a fost
dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor
bogă ţia lui Hristos, de nepă truns,
3:9 Ş i să descopă r tuturor care este iconomia
tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu,
Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,
3:10 Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea
de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin
Biserică , începă toriilor şi stă pâ niilor, în ceruri,
3:11 După sfatul cel din veci, pe care El l-a
împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru,
3:12 Întru Care avem, prin credinţa în El,
îndră zneală şi apropiere de Dumnezeu, cu
deplină încredere.
3:13 De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpă tul,
din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt
slava voastră .
3:14 Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea
Tată lui Domnului nostru Iisus Hristos,
3:15 Din Care îşi trage numele orice neam în cer
şi pe pă mâ nt,
3:16 Să vă dă ruiască , după bogă ţia slavei Sale, ca
să fiţi puternic întă riţi, prin Duhul Să u, în omul
dină untru,
3:17 Ş i Hristos să Se să lă şluiască , prin credinţă ,
în inimile voastre, înră dă cinaţi şi întemeiaţi fiind
în iubire,
3:18 Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii
care este lă rgimea şi lungimea şi înă lţimea şi
adâ ncimea,
3:19 Ş i să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai
presus de cunoştinţă , ca să vă umpleţi de toată
plină tatea lui Dumnezeu.
3:20 Iar Celui ce poate să facă , prin puterea cea
lucră toare în noi, cu mult mai presus decâ t toate
câ te cerem sau pricepem noi,
3:21 Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus
în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!
Capitolul 4
4:1 De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru
Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea
cu care aţi fost chemaţi,
4:2 Cu toată smerenia şi blâ ndeţea, cu îndelungă -
ră bdare, îngă duindu-vă unii pe alţii în iubire,
4:3 Silindu-vă să pă ziţi unitatea Duhului, întru
legă tura pă cii.
4:4 Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi
fost la o singură nă dejde a chemă rii voastre;
4:5 Este un Domn, o credinţă , un botez,
4:6 Un Dumnezeu şi Tată l tuturor, Care este
peste toate şi prin toate şi întru toţi.
4:7 Iar fiecă ruia dintre noi, i s-a dat harul după
mă sura darului lui Hristos.
4:8 Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înă lţime, a
robit robime şi a dat daruri oamenilor".
4:9 Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decâ t că
S-a pogorâ t în pă rţile cele mai de jos ale
pă mâ ntului?
4:10 Cel ce S-a pogorâ t, Acela este Care S-a suit
mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le
umple.
4:11 Ş i el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci,
pe alţii evanghelişti, pe alţii pă stori şi învă ţă tori,
4:12 Spre desă vâ rşirea sfinţilor, la lucrul slujirii,
la zidirea trupului lui Hristos,
4:13 Pâ nă vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi
a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea
bă rbatului desă vâ rşit, la mă sura vâ rstei
deplină tă ţii lui Hristos.
4:14 Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi
încoace şi încolo de orice vâ nt al învă ţă turii, prin
înşelă ciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre
uneltirea ră tă cirii,
186 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:15 Ci ţinâ nd adevă rul, în iubire, să creştem
întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
4:16 Din El, tot trupul bine alcă tuit şi bine
încheiat, prin toate legă turile care îi dau tă rie, îşi
să vâ rşeşte creşterea, potrivit lucră rii mă surate
fiecă ruia din mă dulare, şi se zideşte întru
dragoste.
4:17 Aşadar, aceasta zic şi mă rturisesc în
Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum
umblă neamurile, în deşertă ciunea minţii lor,
4:18 Întunecaţi fiind la cuget, înstră inaţi fiind de
viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei
care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
4:19 Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe
sine desfrâ nă rii, să vâ rşind cu nesaţ toate faptele
necură ţiei.
4:20 Voi însă n-aţi învă ţat aşa pe Hristos,
4:21 Dacă , într-adevă r, L-aţi ascultat şi aţi fost
învă ţaţi întru El, aşa cum este adevă rul întru
Iisus;
4:22 Să vă dezbră caţi de vieţuirea voastră de mai
înainte, de omul cel vechi, care se strică prin
poftele amă gitoare,
4:23 Ş i să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
4:24 Ş i să vă îmbră caţi în omul cel nou, cel după
Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia
adevă rului.
4:25 Pentru aceea, lepă dâ nd minciuna, gră iţi
adevă rul fiecare cu aproapele să u, că ci unul
altuia suntem mă dulare.
4:26 Mâ niaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună
peste mâ nia voastră .
4:27 Nici nu daţi loc diavolului.
4:28 Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vâ rtos să
se ostenească lucrâ nd cu mâ inile sale, lucrul cel
bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
4:29 Din gura voastră să nu iasă nici un cuvâ nt
ră u, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de
trebuinţă , ca să dea har celor ce ascultă .
4:30 Să nu întristaţi Duhul cel Sfâ nt al lui
Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru
ziua ră scumpă ră rii.
4:31 Orice amă ră ciune şi supă rare şi mâ nie şi
izbucnire şi defă imare să piară de la voi,
împreună cu orice ră utate.
4:32 Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertâ nd unul
altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă , în
Hristos.
Capitolul 5
5:1 Fiţi dar urmă tori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii
iubiţi,
5:2 Ş i umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-
a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos
şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună
mireasmă .
5:3 Iar desfrâ u şi orice necură ţie şi lă comie de
avere nici să se pomenească între voi, cum se
cuvine sfinţilor;
5:4 Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti,
nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă
mulţumire.
5:5 Că ci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un
desfrâ nat, sau necurat, sau lacom de avere, care
este un închină tor la idoli, nu are moştenire în
împă ră ţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
5:6 Nimeni să nu vă amă gească cu cuvinte
deşarte, că ci pentru acestea vine mâ nia lui
Dumnezeu peste fiii neascultă rii.
5:7 Deci să nu vă faceţi pă rtaşi cu ei.
5:8 Altă dată eraţi întuneric, iar acum sunteţi
lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
5:9 Pentru că roada luminii e în orice bună tate,
dreptate şi adevă r.
5:10 Încercâ nd ce este bineplă cut Domnului.
5:11 Ş i nu fiţi pă rtaşi la faptele cele fă ră roadă
ale întunericului, ci mai degrabă , osâ ndiţi-le pe
faţă .
5:12 Că ci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine
este a le şi gră i.
5:13 Iar tot ce este pe faţă , se descoperă prin
lumină ,
5:14 Că ci tot ceea ce este descoperit, lumină este.
Pentru aceea zice: "Deşteaptă -te cel ce dormi şi te
scoală din morţi şi te va lumina Hristos".
5:15 Deci luaţi seama cu grijă , cum umblaţi, nu ca
nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
5:16 Ră scumpă râ nd vremea, că ci zilele rele sunt.
5:17 Drept aceea, nu fiţi fă ră de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului.
5:18 Ş i nu vă îmbă taţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.
5:19 Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
câ ntă ri duhovniceşti, lă udâ nd şi câ ntâ nd
Domnului, în inimile voastre,
187 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:20 Mulţumind totdeauna pentru toate întru
numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui
Dumnezeu (şi) Tată l.
5:21 Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui
Hristos.
5:22 Femeile să se supună bă rbaţilor lor ca
Domnului,
5:23 Pentru că bă rbatul este cap femeii, precum
şi Hristos este cap Bisericii, trupul Să u, al că rui
mâ ntuitor şi este.
5:24 Ci precum Biserica se supune lui Hristos,
aşa şi femeile bă rbaţilor lor, întru totul.
5:25 Bă rbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după
cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine
pentru ea,
5:26 Ca s-o sfinţească , cură ţind-o cu baia apei
prin cuvâ nt,
5:27 Ş i ca s-o înfă ţişeze Sieşi, Biserică slă vită ,
neavâ nd pată sau zbâ rcitură , ori altceva de acest
fel, ci ca să fie sfâ ntă şi fă ră de prihană .
5:28 Aşadar, bă rbaţii sunt datori să -şi iubească
femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte
femeia pe sine se iubeşte.
5:29 Că ci nimeni vreodată nu şi-a urâ t trupul
să u, ci fiecare îl hră neşte şi îl încă lzeşte, precum
şi Hristos Biserica,
5:30 Pentru că suntem mă dulare ale trupului Lui,
din carnea Lui şi din oasele Lui.
5:31 De aceea, va lă sa omul pe tată l să u şi pe
mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi
amâ ndoi un trup.
5:32 Taina aceasta mare este; iar eu zic în
Hristos şi în Biserică .
5:33 Astfel şi voi, fiecare aşa să -şi iubească
femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă
de bă rbat.
Capitolul 6
6:1 Copii, ascultaţi pe pă rinţii voştri în Domnul
că aceasta este cu dreptate.
6:2 "Cinsteşte pe tată l tă u şi pe mama ta, care
este porunca cea dintâ i cu fă gă duinţa:
6:3 Ca să -ţi fie ţie bine şi să tră ieşti ani mulţi pe
pă mâ nt".
6:4 Ş i voi, pă rinţilor, nu întă râ taţi la mâ nie pe
copiii voştri, ci creşteţi-i întru învă ţă tura şi
certarea Domnului.
6:5 Slugilor, ascultaţi de stă pâ nii voştri cei după
trup, cu frică şi cu cutremur, întru cură ţia inimii
voastre, ca şi de Hristos,
6:6 Nu slujind numai câ nd sunt cu ochii pe voi, ca
cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui
Hristos, fă câ nd din suflet voia lui Dumnezeu,
6:7 Slujind cu bună voinţă , ca şi Domnului şi nu ca
oamenilor,
6:8 Ş tiind fiecare, fie rob, fie de sine stă pâ n, că
faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua
ca plată de la Domnul.
6:9 Iar voi, stă pâ nilor, faceţi tot aşa faţă de ei,
lă sâ nd la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul
lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape
pă rtinire.
6:10 În sfâ rşit, fraţilor, întă riţi-vă în Domnul şi
întru puterea tă riei Lui.
6:11 Îmbră caţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu,
ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
6:12 Că ci lupta noastră nu este împotriva
trupului şi a sâ ngelui, ci împotriva începă toriilor,
împotriva stă pâ niilor, împotriva stă pâ nitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
ră ută ţii, care sunt în vă zduh.
6:13 Pentru aceea, luaţi toate armele lui
Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea
rea, şi, toate biruindu-le, să ră mâ neţi în picioare.
6:14 Staţi deci tari, avâ nd mijlocul vostru încins
cu adevă rul şi îmbră câ ndu-vă cu platoşa
dreptă ţii,
6:15 Ş i încă lţaţi picioarele voastre, gata fiind
pentru Evanghelia pă cii.
6:16 În toate luaţi pavă za credinţei, cu care veţi
putea să stingeţi toate să geţile cele arză toare ale
vicleanului.
6:17 Luaţi şi coiful mâ ntuirii şi sabia Duhului,
care este cuvâ ntul lui Dumnezeu.
6:18 Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de
rugă ciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind
cu toată stă ruinţa şi rugă ciunea pentru toţi
sfinţii.
6:19 Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea
mie cuvâ nt, câ nd voi deschide gura mea, să fac
cunoscută cu îndră zneală taina Evangheliei,
6:20 Pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să
vorbesc despre Evanghelie, fă ră sfială , precum şi
trebuie să vorbesc.
1:10 Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi
ca să fiţi curaţi şi fă ră poticnire în ziua lui
188 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
6:21 Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce
fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor
întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe
toate;
6:22 L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca
să aflaţi cele despre noi şi să mâ ngâ ie inimile
voastre.
6:23 Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la
Dumnezeu-Tată l şi de la Domnul Iisus Hristos.
6:24 Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul
nostru Iisus Hristos întru cură ţie.
64. Filipeni — Noul
Testament
“Epistola catre Filipeni a
Sfantului Apostol Pavel” — 4
Capitole : 104 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus,
tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt
în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
1:2 Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tată l
nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
1:3 Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câ te ori
îmi amintesc de voi,
1:4 Că ci totdeauna, în toate rugă ciunile mele, mă
rog pentru voi toţi, cu bucurie,
1:5 Pentru împă rtă şirea voastră întru
Evanghelie, din ziua dintâ i pâ nă acum.
1:6 Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a
început în voi lucrul cel bun îl va duce la capă t,
pâ nă în ziua lui Hristos Iisus,
1:7 Precum este cu dreptate să gâ ndesc astfel
despre voi toţi; că ci vă port în inima mea, şi în
lanţurile mele, şi în apă rarea şi în întă rirea
Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi pă rtaşi la
acelaşi har cu mine.
1:8 Că ci martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc
pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus.
1:9 Ş i aceasta mă rog, ca iubirea voastră să
prisosească tot mai mult şi mai mult, întru
cunoştinţă şi întru orice pricepere,
Hristos,
1:11 Plini de roada dreptă ţii, care este prin Iisus
Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
1:12 Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele
petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre
sporirea Evangheliei,
1:13 În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos,
au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor
celorlalţi;
1:14 Ş i cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul,
îmbă rbă taţi prin lanţurile mele, au mai multă
îndră zneală să propovă duiască fă ră teamă
cuvâ ntul lui Dumnezeu.
1:15 Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi
din duh de ceartă , alţii însă din bună voinţă .
1:16 Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici
pentru apă rarea Evangheliei;
1:17 Ceilalţi, însă , - din zavistie - vestesc pe
Hristos, nu cu gâ nduri curate, ci socotind să -mi
sporească necazul în lanţurile mele.
1:18 Dar ce este? Nimic altceva decâ t că , în tot
chipul, fie din fă ţă rie, fie în adevă r, Hristos se
propovă duieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi
mereu mă voi bucura.
1:19 Că ci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre
mâ ntuire, prin rugă ciunile voastre şi cu ajutorul
Duhului lui Iisus Hristos,
1:20 După aşteptarea şi nă dejdea mea că întru
nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată îndră zneala,
precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi
preaslă vit în trupul meu, fie prin viaţă , fie prin
moarte;
1:21 Că ci pentru mine viaţă este Hristos şi
moartea un câ ştig.
1:22 Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da
roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
1:23 Sunt strâ ns din două pă rţi: doresc să mă
despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi
aceasta e cu mult mai bine;
1:24 Dar este mai de folos pentru voi să ză bovesc
în trup.
1:25 Ş i avâ nd această încredinţare, ştiu că voi
ră mâ ne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi,
spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei,
2:11 Ş i să mă rturisească toată limba că Domn
este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-
Tată l.
189 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:26 Pentru ca lauda voastră să prisosească în
Hristos Iisus prin mine, atunci câ nd voi veni
iară şi între voi.
1:27 Să vă purtaţi numai în chip vrednic de
Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi
vă zâ ndu-vă , fie nefiind de faţă , să aud despre voi
că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-
un suflet, pentru credinţa Evangheliei,
1:28 Fă ră să vă înfricoşaţi întru nimic de cei
potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de
pierzare, iar pentru voi de mâ ntuire, şi aceasta
este de la Dumnezeu.
1:29 Că ci vouă vi s-a dă ruit, pentru Hristos, nu
numai să credeţi în El, ci să şi pă timiţi pentru El,
1:30 Ducâ nd aceeaşi luptă , pe care aţi vă zut-o la
mine şi o auziţi acum despre mine.
Capitolul 2
2:1 Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă
este vreo mâ ngâ iere a dragostei, dacă este vreo
împă rtă şire a Duhului, dacă este vreo milostivire
şi îndurare,
2:2 Faceţi-mi bucuria deplină , ca să gâ ndiţi la fel,
avâ nd aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi
cugetare.
2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă , nici din
slavă deşartă , ci cu smerenie unul pe altul
socotească -l mai de cinste decâ t el însuşi.
2:4 Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare
şi ale altuia.
2:5 Gâ ndul acesta să fie în voi care era şi în
Hristos Iisus,
2:6 Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o
ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
2:7 Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luâ nd,
fă câ ndu-Se asemenea oamenilor, şi la înfă ţişare
aflâ ndu-Se ca un om,
2:8 S-a smerit pe Sine, ascultă tor fă câ ndu-Se
pâ nă la moarte, şi încă moarte pe cruce.
2:9 Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînă lţat şi
I-a dă ruit Lui nume, care este mai presus de orice
nume;
2:10 Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să
se plece, al celor cereşti şi al celor pă mâ nteşti şi
al celor de dedesubt.
2:12 Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna
m-aţi ascultat, nu numai câ nd eram de faţă , ci cu
atâ t mai mult acum câ nd sunt departe, cu frică şi
cu cutremur lucraţi mâ ntuirea voastră ;
2:13 Că ci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi
ca să voiţi şi ca să să vâ rşiţi, după a Lui
bună voinţă .
2:14 Toate să le faceţi fă ră de câ rtire şi fă ră de
îndoială ,
2:15 Ca să fiţi fă ră de prihană şi curaţi, fii ai lui
Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam ră u şi
stricat şi întru care stră luciţi ca nişte lumină tori
în lume,
2:16 Ţ inâ nd cu putere cuvâ ntul vieţii, spre lauda
mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat,
nici în zadar m-am ostenit.
2:17 Ş i chiar dacă mi-aş vă rsa sâ ngele pentru
jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă
fericesc pe voi pe toţi.
2:18 Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă .
2:19 Ci nă dă jduiesc întru Domnul Iisus, că voi
trimite pe Timotei la voi, fă ră de ză bavă , ca şi eu
să fiu cu inima bună , aflâ nd veşti despre voi.
2:20 Că ci nu am pe nimeni altul, la un gâ nd cu
mine şi care să vă poarte grija cu adevă rat,
2:21 Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus
Hristos.
2:22 Dar încercarea lui o cunoaşteţi, că ci
împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca
un copil lâ ngă tată l să u.
2:23 Pe el deci nă dă jduiesc să -l trimit, îndată ce
voi vedea ce va fi cu mine.
2:24 Sunt, însă , încredinţat în Domnul că eu
însumi voi veni în curâ nd.
2:25 Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit
pe Epafrodit, fratele şi împreună cu mine lucră tor
şi luptă tor, cum şi trimisul vostru şi slujitorul
nevoilor mele,
2:26 Fiindcă avea mare dor de voi toţi şi era
mâ hnit fiindcă aţi auzit că a fost bolnav.
2:27 Într-adevă r, bolnav a fost aproape de
moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu
numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare
peste întristare.
190 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:28 Deci l-am trimis mai degrabă , ca, vă zâ ndu-l,
voi iară şi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai puţin
mâ hnit.
2:29 Primiţi-l dar întru Domnul, cu toată bucuria
şi pe unii ca aceştia întru cinste să -i aveţi,
2:30 Fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers
pâ nă aproape de moarte, punâ ndu-şi viaţa în
primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în
slujirea mea.
Capitolul 3
3:1 Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru
Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi
este anevoie, iar vouă vă este de folos.
3:2 Pă ziţi-vă de câ ini! Pă ziţi-vă de lucră torii cei
ră i! Pă ziţi-vă de tă ierea împrejur.
3:3 Pentru că noi suntem tă ierea împrejur, noi
cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu, şi ne lă udă m
întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup,
3:4 Deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă
vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup, eu
cu atâ t mai mult!
3:5 La opt zile, am fost tă iat împrejur; sunt din
neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin,
evreu din evrei, după lege fariseu;
3:6 În ce priveşte râ vna, prigonitor al Bisericii; în
ce priveşte dreptatea cea din Lege, fă ră de
prihană .
3:7 Dar cele ce îmi erau mie câ ştig, acestea le-am
socotit pentru Hristos pagubă .
3:8 Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt
pagubă , faţă de înă lţimea cunoaşterii lui Hristos
Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de
toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să
dobâ ndesc,
3:9 Ş i să mă aflu întru El, nu avâ nd dreptatea
mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin
credinţa în Hristos, dreptatea cea de la
Dumnezeu, pe temeiul credinţei,
3:10 Ca să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui
şi să fiu primit pă rtaş la patimile Lui, fă câ ndu-mă
asemenea cu El în moartea Lui,
3:11 Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din
morţi.
3:12 Nu (zic) că am şi dobâ ndit îndreptarea, ori
că sunt desă vâ rşit; dar o urmă resc ca doar o voi
prinde, întrucâ t şi eu am fost prins de Hristos
Iisus.
3:13 Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
3:14 Dar una fac: uitâ nd cele ce sunt în urma
mea, şi tinzâ nd că tre cele dinainte, alerg la ţintă ,
la ră splata chemă rii de sus, a lui Dumnezeu, întru
Hristos Iisus.
3:15 Aşadar, câ ţi suntem desă vâ rşiţi aceasta să
gâ ndim; şi dacă gâ ndiţi ceva în alt fel, Dumnezeu
vă va descoperi şi aceea.
3:16 Dar de acolo unde am ajuns, să urmă m
acelaşi dreptar, să gâ ndim la fel.
3:17 Fraţilor, faceţi-vă urmă ritorii mei şi uitaţi-
vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi
pildă pe noi.
3:18 Că ci mulţi, despre care v-am vorbit
adeseori, iar acum vă spun şi plâ ngâ nd, se poartă
ca duşmani ai crucii lui Hristos.
3:19 Sfâ rşitul acestora este pieirea. Pâ ntecele
este dumnezeul lor, iar mă rirea lor este întru
ruşinea lor, ca unii care au în gâ nd cele
pă mâ nteşti.
3:20 Câ t despre noi, cetatea noastră este în
ceruri, de unde şi aşteptă m Mâ ntuitor, pe
Domnul Iisus Hristos,
3:21 Care va schimba la înfă ţişare trupul
smereniei noastre ca să fie asemenea trupului
slavei Sale, lucrâ nd cu puterea ce are de a-Ş i
supune Sieşi toate.
Capitolul 4
4:1 Deci, fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi
cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţii
mei.
4:2 Rog pe Evodia şi rog pe Sintihi să aibă
aceleaşi gâ nduri în Domnul.
4:3 Încă te rog şi pe tine, credinciosule Sizig,
ajută -le lor, ca pe unele care au luptat pentru
Evanghelie, împreună cu mine şi cu Clement şi cu
ceilalţi împreună -lucră tori cu mine, ale că ror
nume sunt scrise în cartea vieţii.
4:4 Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Ş i iară şi
zic: Bucuraţi-vă .
4:5 Îngă duinţa voastră să se facă ştiută tuturor
oamenilor. Domnul este aproape.
4:6 Nu vă împovă raţi cu nici o grijă . Ci întru
toate, prin închină ciune şi prin rugă cu
mulţumire, cererile voastre să fie ară tate lui
Dumnezeu.
191 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:7 Ş i pacea lui Dumnezeu, care covâ rşeşte orice
minte, să pă zească inimile voastre şi cugetele
voastre, întru Hristos Iisus.
4:8 Mai departe, fraţilor, câ te sunt adevă rate,
câ te sunt de cinste, câ te sunt drepte, câ te sunt
curate, câ te sunt vrednice de iubit, câ te sunt cu
nume bun, orice virtute şi orice laudă , la acestea
să vă fie gâ ndul.
4:9 Cele ce aţi învă ţat şi aţi primit şi aţi auzit şi
aţi vă zut la mine, acestea să le faceţi, şi
Dumnezeul pă cii va fi cu voi.
4:10 M-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit
iară şi purtarea voastră de grijă pentru mine,
precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul.
4:11 N-o spun ca şi cum aş duce lipsă , fiindcă eu
m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
4:12 Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos;
în orice şi în toate m-am învă ţat să fiu şi să tul şi
flă mâ nd, şi în belşug şi în lipsă .
4:13 Toate le pot întru Hristos, Cel care mă
întă reşte.
4:14 Însă bine aţi fă cut că aţi împă rtă şit cu mine
necazul.
4:15 Doar şi voi ştiţi, filipenilor, că la începutul
Evangheliei, câ nd am plecat din Macedonia, nici o
Biserică nu s-a unit cu mine, câ nd era vorba de
dat şi de primit, decâ t voi singuri.
4:16 Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua
oară , mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase.
4:17 Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul
care prisoseşte, în folosul vostru.
4:18 Am de toate şi am şi de prisos; m-am
îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi
trimis, miros cu bună mireasmă , jertfă primită ,
bineplă cută lui Dumnezeu.
4:19 Iar Dumnezeul meu să împlinească toată
lipsa voastră după bogă ţia Sa, cu slavă , întru
Hristos Iisus.
4:20 Iar lui Dumnezeu şi Tată lui nostru, slavă în
vecii vecilor! Amin.
4:21 Îmbră ţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă
îmbră ţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu
mine.
4:22 Vă îmbră ţişează pe voi toţi sfinţii, mai ales
cei din casa Cesarului.
4:23 Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul
vostru!
65. Coloseni —
Noul Testament
“Epistola către Coloseni a
Sfântului Apostol Pavel” — 4
Capitole : 95 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa
lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru,
1:2 Sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos,
care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la
Dumnezeu, Tată l nostru, şi de la Domnul nostru
Iisus Hristos.
1:3 Mulţumim lui Dumnezeu şi Tată l Domnului
nostru Iisus Hristos, rugâ ndu-ne totdeauna
pentru voi,
1:4 Că ci am auzit despre credinţa voastră în
Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi că tre
toţi sfinţii,
1:5 Pentru nă dejdea cea gă tită vouă în ceruri, de
care aţi auzit mai înainte în cuvâ ntul adevă rului
Evangheliei,
1:6 Care, ajungâ nd la voi, precum şi în toată
lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi,
din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut, întru
adevă r, harul lui Dumnezeu.
1:7 Precum aţi primit învă ţă tură de la Epafras,
iubitul, împreună -slujitor cu noi, care este pentru
voi credincios slujitor al lui Hristos,
1:8 Ş i care ne-a ară tat iubirea voastră cea întru
Duhul.
1:9 De aceea şi noi, din ziua în care am auzit
aceasta, nu încetă m să ne rugă m pentru voi şi să
cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui,
întru toată înţelepciunea şi priceperea
duhovnicească ,
1:10 Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru
Domnul, plă cuţi Lui în toate, aducâ nd roadă în
orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui
Dumnezeu.
1:11 Ş i întă riţi fiind cu toată puterea, după
puterea slavei Lui, spre toată stă ruinţa şi
îndelunga-ră bdare,
1:28 Pe El noi Îl vestim, sfă tuind pe orice om şi
192 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:12 Mulţumind cu bucurie Tată lui celui ce ne-a
învrednicit pe noi să luă m parte la moştenirea
sfinţilor, întru lumină .
1:13 El ne-a scos de sub puterea întunericului şi
ne-a stră mutat în împă ră ţia Fiului iubirii Sale,
1:14 Întru Care avem ră scumpă rarea prin
sâ ngele Lui, adică iertarea pă catelor;
1:15 Acesta este chipul lui Dumnezeu celui
nevă zut, mai întâ i nă scut decâ t toată fă ptura.
1:16 Pentru că întru El au fost fă cute toate, cele
din ceruri şi cele de pe pă mâ nt, cele vă zute, şi
cele nevă zute, fie tronuri, fie domnii, fie
începă torii, fie stă pâ nii. Toate s-au fă cut prin El şi
pentru El.
1:17 El este mai înainte decâ t toate şi toate prin
El sunt aşezate.
1:18 Ş i El este capul trupului, al Bisericii; El este
începutul, întâ iul nă scut din morţi, ca să fie El cel
dintâ i întru toate.
1:19 Că ci în El a binevoit (Dumnezeu) să
să lă şluiască toată plinirea.
1:20 Ş i printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie
cele de pe pă mâ nt, fie cele din ceruri, fă câ nd pace
prin El, prin sâ ngele crucii Sale.
1:21 Dar pe voi, care oarecâ nd eraţi înstră inaţi şi
vră jmaşi cu mintea voastră că tre lucrurile rele,
de acum v-a împă cat,
1:22 Prin moartea (Fiului Să u) în trupul că rnii
Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinţi, fă ră de
prihană şi nevinovaţi,
1:23 Dacă , într-adevă r, ră mâ neţi întemeiaţi în
credinţă , întă riţi şi neclintiţi de la nă dejdea
Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost
propovă duită la toată fă ptura de sub cer şi al
că rei slujitor m-am fă cut eu, Pavel.
1:24 Acum mă bucur de suferinţele mele pentru
voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile
necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică
Biserica,
1:25 Al că rei slujitor m-am fă cut, potrivit
iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie
pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvâ ntul lui
Dumnezeu,
1:26 Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar
acum descoperită sfinţilor Să i,
1:27 Că rora a voit Dumnezeu să le arate care
este bogă ţia slavei acestei taine între neamuri,
adică Hristos cel dintru voi, nă dejdea slavei.
învă ţâ nd pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca
să înfă ţişă m pe tot omul, desă vâ rşit, în Hristos
Iisus.
1:29 Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lupt,
potrivit lucră rii Lui, care se să vâ rşeşte în mine cu
putere.
Capitolul 2
2:1 Că ci voiesc ca voi să ştiţi câ t de mare luptă
am pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi
pentru toţi câ ţi n-au vă zut faţa mea în trup,
2:2 Ca să se mâ ngâ ie inimile lor, şi ca ei, strâ ns
uniţi în iubire, să aibă belşugul deplinei înţelegeri
pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tată l şi
a lui Hristos,
2:3 Întru care sunt ascunse toate vistieriile
înţelepciunii şi ale cunoştinţei.
2:4 Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înşele
prin cuvinte amă gitoare.
2:5 Că ci deşi cu trupul sunt departe, cu duhul
însă sunt împreună cu voi, bucurâ ndu-mă şi
vă zâ nd buna voastră râ nduială şi tă ria credinţei
voastre în Hristos.
2:6 Deci, precum aţi primit pe Hristos Iisus,
Domnul, aşa să umblaţi întru El.
2:7 Înră dă cinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întă riţi
în credinţă , după cum aţi fost învă ţaţi, şi
prisosind în ea cu mulţumire.
2:8 Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu
filozofia şi cu deşarta înşelă ciune din predania
omenească , după înţelesurile cele slabe ale lumii
şi nu după Hristos.
2:9 Că ci întru El locuieşte, trupeşte, toată
plină tatea Dumnezeirii,
2:10 Ş i sunteţi deplini întru El, Care este cap a
toată domnia şi stă pâ nirea.
2:11 În El aţi şi fost tă iaţi împrejur, cu tă iere
împrejur nefă cută de mâ nă , prin dezbră carea de
trupul că rnii, întru tă ierea împrejur a lui Hristos.
2:12 Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez,
cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui
Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.
2:13 Iar pe voi care eraţi morţi, în fă ră delegile şi
în netă ierea împrejur a trupului vostru, v-a fă cut
vii, împreună cu Sine, iertâ ndu-ne toate
greşealele;
3:6 Pentru care vine mâ nia lui Dumnezeu peste
fiii neascultă rii,
193 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:14 Ş tergâ nd zapisul ce era asupra noastră , care
ne era potrivnic cu râ nduielile lui, şi l-a luat din
mijloc, pironindu-l pe cruce.
2:15 Dezbră câ nd (de putere) începă toriile şi
stă pâ niile, le-a dat de ocară în vă zul tuturor,
biruind asupra lor prin cruce.
2:16 Nimeni deci să nu vă judece pentru
mâ ncare sau bă utură , sau cu privire la vreo
să rbă toare, sau lună nouă , sau la sâ mbete,
2:17 Care sunt umbră celor viitoare iar trupul
(este) al lui Hristos.
2:18 Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o
prefă cută smerenie şi printr-o fă ţarnică
închinare la îngeri, încercâ nd să pă trundă în cele
ce n-a vă zut, şi îngâ mfâ ndu-se zadarnic cu
închipuirea lui trupească ,
2:19 În loc să se ţină strâ ns de capul de la care
trupul tot, - prin încheieturi şi legă turi,
îndestulâ ndu-se şi întocmindu-se S, sporeşte în
creşterea lui Dumnezeu.
2:20 Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos
pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce
atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, ră bdaţi
porunci ca acestea:
2:21 Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
2:22 - Toate lucruri menite să piară prin
întrebuinţare - potrivit unor râ nduieli şi
învă ţă turi omeneşti?
2:23 Unele ca acestea au oarecare înfă ţişare de
înţelepciune, în pă ruta lor cucernicie, în smerenie
şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi
sunt numai pentru saţiul trupului.
Capitolul 3
3:1 Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos,
că utaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezâ nd
de-a dreapta lui Dumnezeu;
3:2 Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pă mâ nt;
3:3 Că ci voi aţi murit şi viaţa voastră este
ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.
3:4 Iar câ nd Hristos, Care este viaţa voastră , Se
va ară ta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi
ară ta întru slavă .
3:5 Drept aceea, omorâ ţi mă dularele voastre,
cele pă mâ nteşti: desfrâ narea, necură ţia, patima,
pofta rea şi lă comia, care este închinare la idoli,
3:7 În care pă cate aţi umblat şi voi odinioară , pe
câ nd tră iaţi în ele.
3:8 Acum deci vă lepă daţi şi voi de toate acestea: ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci
mâ nia, iuţimea, ră utatea, defă imarea, cuvâ ntul de în cură ţia inimii, temâ ndu-vă de Domnul.
ruşine din gura voastră . 3:23 Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca
3:9 Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,
dezbră cat de omul cel vechi, dimpreună cu 3:24 Bine ştiind că de la Domnul veţi primi
faptele lui, ră splata moştenirii; că ci Domnului Hristos slujiţi.
3:10 Ş i v-aţi îmbră cat cu cel nou, care se 3:25 Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata
înnoieşte, spre deplină cunoştinţă , după chipul nedreptă ţii, întrucâ t la Dumnezeu nu este
Celui ce l-a zidit, pă rtinire.
3:11 Unde nu mai este elin şi iudeu, tă iere
împrejur şi netă iere împrejur, barbar, scit, rob ori
liber, ci toate şi întru toţi Hristos.
Capitolul 4
3:12 Îmbră caţi-vă , dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, 4:1 Stă pâ nilor, daţi slugilor voastre ce este drept
sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndură rii, cuşi potrivit, ştiind că şi voi aveţi Stă pâ n în ceruri.
bună tate, cu smerenie, cu blâ ndeţe, cu îndelungă -
ră bdare, 4:2 Stă ruiţi în rugă ciune, priveghind în ea cu
mulţumire,
3:13 Îngă duindu-vă unii pe alţii şi iertâ nd unii
altora, dacă are cineva vreo plâ ngere împotriva 4:3 Rugâ ndu-vă totodată şi pentru noi, ca
cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă , aşa să Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvâ ntului, spre a
iertaţi şi voi. vesti taina lui Hristos, pentru care mă şi gă sesc în
lanţuri,
3:14 Iar peste toate acestea, îmbră caţi-vă întru
dragoste, care este legă tura desă vâ rşirii. 4:4 Ca să o ară t aşa cum se cuvine să gră iesc.
3:15 Ş i pacea lui Hristos, întru care aţi fost 4:5 Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt
chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stă pâ nească afară (de Biserică ), preţuind vremea.
în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. 4:6 Vorba voastră să fie totdeauna plă cută ,
3:16 Cuvâ ntul lui Hristos să locuiască întru voi dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să
ră spundeţi fiecă ruia.
cu bogă ţie. Învă ţaţi-vă şi povă ţuiţi-vă între voi, cu
toată înţelepciunea. Câ ntaţi în inimile voastre lui 4:7 Toate câ te mă privesc pe mine le va face
Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor
în câ ntă ri duhovniceşti. şi împreună -rob cu mine în Domnul.
3:17 Orice aţi face, cu cuvâ ntul sau cu lucrul, 4:8 L-am trimis pe el la voi tocmai pentru
toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin aceasta, ca să ştiţi cum ne află m şi ca să mâ ngâ ie
El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tată l. inimile voastre,
3:18 Femeilor, supuneţi-vă bă rbaţilor voştri, 4:9 Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul
precum se cuvine, în Domnul. frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la
3:19 Bă rbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţicunoştinţă toate cele de aici.
aspri cu ele. 4:10 Vă îmbră ţişează Aristarh, cel întemniţat
3:20 Copiilor, ascultaţi pe pă rinţii voştri întru împreună cu mine, şi Marcu, vă rul lui Barnaba -
toate, că ci aceasta este bine-plă cut Domnului. în privinţa că ruia aţi primit porunci; de va veni la
voi primiţi-l -,
3:21 Pă rinţilor, nu aţâ ţaţi la mâ nie pe copiii
voştri, ca să nu se deznă dă jduiască . 4:11 Asemenea şi Iisus, cel ce se numeşte Iustus,
care sunt din tă ierea împrejur; numai aceştia au
3:22 Slugilor, ascultaţi întru toate pe stă pâ nii lucrat împreună cu mine pentru împă ră ţia lui
voştri cei trupeşti, nu slujind numai câ nd sunt cu Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus
mâ ngâ iere.
4:12 Vă îmbră ţişează Epafras, care este dintre
voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptâ nd
pentru voi în rugă ciunile sale, ca să staţi
desă vâ rşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui 4:13 Că ci martor îi sunt că are multă râ vnă pentru
Dumnezeu. voi şi pentru cei din Laodiceea şi din Ierapole.
194 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:14 Vă îmbră ţişează Luca, doctorul cel iubit, şi
Dima.
4:15 Îmbră ţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe
Nimfas şi pe Biserica din casa lui.
4:16 Ş i după ce scrisoarea aceasta se va citi de
că tre voi, faceţi să se citească şi în Biserica
laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi
şi voi.
4:17 Ş i spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai
primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.
4:18 Salutarea cu mâ na mea, a lui Pavel. Aduceţi-
vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi!
Amin.
66. I Tesaloniceni —
Noul Testament
“Epistola întâia către Tesaloniceni a
Sfântului Apostol Pavel” — 5
Capitole : 89 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii
tesalonicenilor în Dumnezeu-Tată l şi în Domnul
Iisus Hristos: Har vouă şi pace de la Dumnezeu,
Tată l nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
1:2 Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru
voi toţi şi vă pomenim în rugă ciunile noastre,
1:3 Aducâ ndu-ne aminte neîncetat, înaintea lui
Dumnezeu, Tată l nostru, de lucrul credinţei
voastre şi de osteneala iubirii şi de stă ruinţa
nă dejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos.
1:4 Fraţilor de Dumnezeu iubiţi, noi ştim cum aţi
fost aleşi;
1:5 Că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în
cuvâ nt, ci şi întru putere şi în Duhul Sfâ nt şi în
deplină încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am
fost între voi, pentru voi.
1:6 Ş i voi v-aţi fă cut urmă tori ai noştri şi ai
Domnului, primind cuvâ ntul cu bucuria Duhului
Sfâ nt, deşi aţi avut multe necazuri.
195 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:7 Aşa încâ t v-aţi fă cut pildă tuturor celor ce
cred din Macedonia şi din Ahaia,
1:8 Că ci, de la voi, cuvâ ntul Domnului a ră sunat
nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa
voastră în Dumnezeu s-a ră spâ ndit în tot locul,
astfel că nu e nevoie să mai spunem noi ceva.
1:9 Că ci ei înşişi istorisesc despre noi cum am
fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la
Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului
celui viu şi adevă rat,
1:10 Ş i să aşteptaţi pe Fiul Să u din ceruri, pe Care
L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbă veşte
de mâ nia cea viitoare.
Capitolul 2
2:1 Că ci ştiţi voi înşivă , fraţilor, că venirea
noastră la voi n-a fost zadarnică .
2:2 Ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi,
ocă râ ţi în Filipi, am îndră znit întru Dumnezeul
nostru să gră im în faţa voastră , cu multă luptă ,
Evanghelia lui Dumnezeu.
2:3 Pentru că îndemnul nostru nu venea din
ră tă cire, nici din gâ nduri necurate, nici din
înşelă ciune,
2:4 Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de
Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia,
aşa vorbim, nu că utâ nd să plă cem oamenilor, ci
lui Dumnezeu care ne încearcă inimile.
2:5 Că ci niciodată nu ne-am ară tat cu cuvinte de
linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri
de lă comie. Dumnezeu îmi este martor.
2:6 Nici n-am că utat slavă de la oameni, nici de la
voi, nici de la alţii, deşi puteam să fim cu greutate,
ca apostoli ai lui Hristos.
2:7 Noi însă am fost blâ nzi în mijlocul vostru, aşa
precum o doică îngrijeşte pe fiii să i;
2:8 Astfel, iubindu-vă , eram bucuroşi să vă dă m
nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi
sufletele noastre pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
2:9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi de
truda noastră ; lucrâ nd zi şi noapte, ca să nu fim
povară nici unuia din voi, aşa v-am propovă duit
Evanghelia lui Dumnezeu.
2:10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de
asemenea, câ t de sfâ nt şi câ t de drept şi fă ră de
prihană ne-am purtat între voi credincioşii;
2:11 Ca un pă rinte pe copiii să i, precum ştiţi, aşa
v-am rugat şi v-am mâ ngâ iat.
2:12 Ş i v-am rugat cu stă ruinţă să umblaţi cum se
cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă
la împă ră ţia şi la slava Sa.
2:13 De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu
neîncetat, că luâ nd voi cuvâ ntul ascultă rii de
Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un
cuvâ nt al oamenilor, ci, aşa precum este într-
adevă r, ca pe un cuvâ nt al lui Dumnezeu, care şi
lucrează întru voi cei ce credeţi.
2:14 Că ci voi, fraţilor, v-aţi fă cut urmă tori ai
Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea,
întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi
aceleaşi de la cei de un neam cu voi, după cum şi
ele de la iudei,
2:15 Care şi pe Domnul Iisus L-au omorâ t ca şi pe
proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt
neplă cuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt
potrivnici,
2:16 Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca
să se mâ ntuiască , spre a se împlini pururea
mă sura pă catelor lor. Dar la urmă , i-a ajuns
mâ nia lui Dumnezeu.
2:17 Iar noi, fraţilor, fiind despă rţiţi de voi, o
bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am
sâ rguit cu atâ t mai mult, cu mare dor, să vedem
faţa voastră .
2:18 Pentru aceea, am voit să venim la voi,
îndeosebi eu Pavel - o dată şi încă altă dată , - dar
ne-a împiedicat satana.
2:19 Că ci care este nă dejdea noastră , sau
bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar
voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui
venire?
2:20 Că ci voi sunteţi slava şi bucuria noastră .
Capitolul 3
3:1 De aceea, nemaiputâ nd ră bda, noi am hotă râ t
să ră mâ nem singuri la Atena.
3:2 Ş i am trimis pe Timotei, fratele nostru şi
slujitorul lui Dumnezeu şi împreună -lucră tor cu
noi la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întă rească
şi să vă îndemne în credinţa voastră ,
3:3 Ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri,
că ci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi.
3:4 Că ci şi câ nd eram la voi, v-am spus de mai
înainte că vom avea de suferit necazuri, precum
s-a şi întâ mplat şi ştiţi prea bine.
196 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:5 Pentru aceea şi eu, fiind neră bdă tor, am
trimis ca să cunosc credinţa voastră , ca nu cumva
să vă fi ispitit ispititorul şi în zadar să ne fie
osteneala.
3:6 Acum însă , venind Timotei de la voi la noi şi
dâ ndu-ne vestea bună despre credinţa şi
dragostea voastră şi că aveţi bună amintire de
noi totdeauna, dorind să ne vedeţi; la fel şi noi pe
voi,
3:7 De aceea, fraţilor, ne-am simţit mâ ngâ iaţi
întru voi, prin credinţa voastră , în toată nevoia şi
strâ mtorarea noastră .
3:8 Că ci acum noi suntem vii, dacă voi staţi
neclintiţi întru Domnul.
3:9 Ş i ce mulţumire, pentru voi, putem să dă m în
schimb lui Dumnezeu, pentru toată bucuria cu
care ne bucură m pentru voi, înaintea
Dumnezeului nostru?
3:10 Noaptea şi ziua ne rugă m cu prisosinţă , ca
să vedem faţa voastră şi să împlinim lipsurile
credinţei voastre.
3:11 Dar însuşi Dumnezeu şi Tată l nostru, şi
Domnul nostru Iisus Hristos să îndrepteze calea
noastră că tre voi!
3:12 Iar pe voi, Domnul să vă înmulţească şi să
prisosiţi în dragoste unul că tre altul şi că tre toţi,
precum şi noi faţă de voi,
3:13 Spre întă rirea inimilor voastre, ca să fiţi fă ră
de prihană întru sfinţenie, înaintea lui
Dumnezeu, Tată l nostru, la venirea Domnului
nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Să i.
Capitolul 4
4:1 În sfâ rşit, fraţilor, vă rugă m şi vă îndemnă m
în Domnul Iisus, ca aşa cum aţi primit de la noi
dreptar cum se cuvine să umblaţi şi să plă ceţi lui
Dumnezeu - în care chip şi umblaţi - aşa să sporiţi
tot mai mult.
4:2 Fiindcă ştiţi ce porunci v-am dat, prin
Domnul Iisus.
4:3 Că ci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea
voastră ; să vă feriţi de desfrâ nare,
4:4 Ca să ştie fiecare dintre voi să -şi stă pâ nească
vasul să u în sfinţenie şi cinste,
4:5 Nu în patima poftei cum fac neamurile, care
nu cunosc pe Dumnezeu.
4:6 Ş i nimeni să nu întreacă mă sura şi să nu
nedreptă ţească pe fratele să u, în această privinţă ,
că ci Domnul este ră zbună tor pentru toate
acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-
am dat mă rturie.
4:7 Că ci Dumnezeu nu ne-a chemat la necură ţie,
ci la sfinţire.
4:8 De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu
dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a
dat pe Duhul Să u cel Sfâ nt.
4:9 Despre iubirea fră ţească nu aveţi trebuinţă să
vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învă ţaţi de
Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul.
4:10 Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii, din
întreaga Macedonie. Dar vă îndemnă m, fraţilor,
să prisosiţi mai mult!
4:11 Ş i să râ vniţi ca să tră iţi în linişte, să faceţi spre dobâ ndirea mâ ntuirii, prin Domnul nostru
fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâ inile
voastre precum v-am dat poruncă ,
4:12 Ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară
(de Biserică ) şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni.
4:13 Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim
să fiţi în neştiinţă , ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi,
care nu au nă dejde,
4:14 Pentru că de credem că Iisus a murit şi a
înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei
adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
4:15 Că ci aceasta vă spunem, după cuvâ ntul
Domnului, că noi cei vii, care vom fi ră mas pâ nă
la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor
adormiţi,
4:16 Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă , la
glasul arhanghelului şi întru trâ mbiţa lui
Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru
Hristos vor învia întâ i,
4:17 După aceea, noi cei vii, care vom fi ră mas,
vom fi ră piţi, împreună cu ei, în nori, ca să
întâ mpină m pe Domnul în vă zduh, şi aşa pururea
vom fi cu Domnul.
4:18 De aceea, mâ ngâ iaţi-vă unii pe alţii cu
aceste cuvinte.
Capitolul 5
5:1 Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu
aveţi nevoie să vă scriem,
5:2 Că ci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului
vine aşa, ca un fur noaptea.
5:3 Atunci câ nd vor zice: pace şi linişte, atunci,
fă ră de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi
5:24 Credincios este Cel care vă cheamă . El va şi
197 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
durerile peste cea însă rcinată , şi scă pare nu vor
avea.
5:4 Voi însă , fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să
vă apuce ziua aceea ca un fur.
5:5 Că ci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei;
nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
5:6 De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să
priveghem şi să fim treji.
5:7 Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce
se îmbată , noaptea se îmbată .
5:8 Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbră câ ndu-
ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punâ nd
coiful nă dejdii de mâ ntuire;
5:9 Că Dumnezeu nu ne-a râ nduit spre mâ nie, ci
Iisus Hristos,
5:10 Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că
veghem, fie că dormim, cu El împreună să
vieţuim.
5:11 De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe
altul, aşa precum şi faceţi.
5:12 Vă mai rugă m, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce
se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri
în Domnul şi vă povă ţuiesc;
5:13 Ş i pentru lucrarea lor, să -i socotiţi pe ei
vrednici de dragoste prisositoare. Tră iţi între voi
în bună pace.
5:14 Vă rugă m însă , fraţilor, dojeniţi pe cei fă ră
de râ nduială , îmbă rbă taţi pe cei slabi la suflet,
sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-
ră bdă tori faţă de toţi.
5:15 Luaţi seama să nu ră splă tească cineva cuiva
ră ul cu ră u, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul
faţă de altul şi faţă de toţi.
5:16 Bucuraţi-vă pururea.
5:17 Rugaţi-vă neîncetat.
5:18 Daţi mulţumire pentru toate, că ci aceasta
este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus,
pentru voi.
5:19 Duhul să nu-l stingeţi.
5:20 Proorociile să nu le dispreţuiţi.
5:21 Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
5:22 Feriţi-vă de orice înfă ţişare a ră ului.
5:23 Însuşi Dumnezeul pă cii să vă sfinţească pe
voi desă vâ rşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul,
şi trupul să se pă zească , fă ră de prihană , întru
venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
îndeplini.
5:25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
5:26 Îmbră ţişaţi pe toţi fraţii cu să rutare sfâ ntă .
5:27 Vă îndemn stă ruitor pe voi întru Domnul, ca
să citiţi scrisoarea aceasta tuturor sfinţilor fraţi.
5:28 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie
cu voi. Amin!
67. II Tesaloniceni —
Noul Testament
“Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului
Apostol Pavel” — 3 Capitole : 47 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, Silvan şi Timotei, Bisericii
tesalonicenilor întru Dumnezeu, Tată l nostru, şi
întru Domnul Iisus Hristos:
1:2 Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tată l
nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
1:3 Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru
voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine,
fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea
fiecă ruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de
altul,
1:4 Încâ t noi înşine ne lă udă m cu voi, în Bisericile
lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa
voastră , în toate prigonirile voastre şi în
strâ mtoră rile pe care le suferiţi.
1:5 Ele sunt o dovadă a dreptei judecă ţi a lui
Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împă ră ţia lui
Dumnezeu, pentru care şi pă timiţi,
1:6 De vreme ce drept este înaintea lui
Dumnezeu să ră splă tească cu necaz celor ce vă
necă jesc pe voi,
1:7 Iar vouă celor necă jiţi, să vă dea odihnă ,
împreună cu noi, la ară tarea Domnului Iisus din
cer, cu îngerii puterii Sale,
1:8 În vă paie de foc, osâ ndind pe cei ce nu cunosc
pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun
Evangheliei Domnului nostru Iisus.
1:9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la
faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
1:10 Câ nd va veni să se preamă rească întru
sfinţii Să i şi să fie privit cu uimire de că tre toţi cei
2:13 Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori
198 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
ce au crezut, pentru că mă rturia noastră că tre voi
a gă sit crezare în ziua aceea.
1:11 Pentru aceasta, ne şi rugă m pururea pentru
voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de
chemarea Sa şi să împlinească cu putere toată
pornirea voastră spre bună tate şi orice lucrare a
credinţei voastre,
1:12 Ca să se preaslă vească în voi numele
Domnului nostru Iisus şi voi întru El, prin harul
Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.
Capitolul 2
2:1 În privinţa venirii Domnului nostru Iisus
Hristos şi a adună rii noastre împreună cu El, vă
rugă m, fraţilor,
2:2 Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă
spă imâ ntaţi - nici de vreun duh, nici de vreun
cuvâ nt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi,
cum că ziua Domnului a şi sosit.
2:3 Să nu vă amă gească nimeni, cu nici un chip;
că ci ziua Domnului nu va sosi pâ nă ce mai întâ i
nu va veni lepă darea de credinţă şi nu se va da pe
faţă omul nelegiuirii, fiul pierză rii,
2:4 Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot
ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu
închinare, aşa încâ t să se aşeze el în templul lui
Dumnezeu, dâ ndu-se pe sine drept dumnezeu.
2:5 Nu vă aduceţi aminte că , pe câ nd eram încă la
voi, vă spuneam aceste lucruri?
2:6 Ş i acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate
decâ t la vremea lui.
2:7 Pentru că taina fă ră delegii se şi lucrează ,
pâ nă câ nd cel care o împiedică acum va fi dat la o
parte.
2:8 Ş i atunci se va ară ta cel fă ră de lege, pe care
Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l
va nimici cu stră lucirea venirii Sale.
2:9 Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui
satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi
de minuni mincinoase,
2:10 Ş i de amă giri nelegiuite, pentru fiii pierză rii,
fiindcă ei n-au primit iubirea adevă rului, ca ei să
se mâ ntuiască .
2:11 Ş i de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare
de amă gire, ca ei să creadă minciuni,
2:12 Ca să fie osâ ndiţi toţi cei ce n-au crezut
adevă rul, ci le-a plă cut nedreptatea.
suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu
pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început,
spre mâ ntuire, întru sfinţirea duhului şi întru
credinţa adevă rului,
2:14 La care v-a chemat prin Evanghelia noastră ,
spre dobâ ndirea slavei Domnului nostru Iisus
Hristos.
2:15 Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi
predaniile pe care le-aţi învă ţat, fie prin cuvâ nt,
fie prin epistola noastră .
2:16 Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi
Dumnezeu Tată l nostru, Care ne-a iubit pe noi şi
ne-a dat, prin har, veşnică mâ ngâ iere şi bună
nă dejde,
2:17 Să mâ ngâ ie inimile voastre şi să vă
întă rească , la tot lucrul şi cuvâ ntul bun.
Capitolul 3
3:1 În sfâ rşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca
cuvâ ntul Domnului să se ră spâ ndească şi să se
preamă rească , ca şi la voi,
3:2 Ş i ca să ne izbă vim de oamenii cei nesocotiţi
şi vicleni. Că ci credinţa nu este a tuturor;
3:3 Dar credincios este Domnul, Care vă va întă ri
şi vă va pă zi de cel viclean.
3:4 Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul,
că cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi face.
3:5 Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre
spre dragostea lui Dumnezeu şi spre ră bdarea lui
Hristos!
3:6 Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului
nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate
care umblă fă ră râ nduială şi nu după predania pe
care aţi primit-o de la noi.
3:7 Că ci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă
asemă naţi nouă , că noi n-am umblat fă ră
râ nduială între voi,
3:8 Nici n-am mâ ncat de la cineva pâ ine în dar, ci,
cu muncă şi cu trudă , am lucrat noaptea şi ziua,
ca să nu împovă ră m pe nimeni dintre voi.
3:9 Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dă m pe
noi înşine pildă vouă , spre a ne urma.
3:10 Că ci şi câ nd ne aflam la voi, v-am dat
porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze,
acela nici să nu mă nâ nce.
199 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:11 Pentru că auzim că unii de la voi umblă fă ră
râ nduială , nelucrâ nd nimic, ci iscodind.
3:12 Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugă m,
în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în
linişte şi să -şi mă nâ nce pâ inea lor.
3:13 Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce e
bine.
3:14 Ş i dacă vreunul nu ascultă de cuvâ ntul
nostru prin epistolă , pe acela să -l însemnaţi şi să
nu mai aveţi cu el nici un amestec, ca să -i fie
ruşine.
3:15 Dar să nu-l socotiţi ca pe un vră jmaş, ci
povă ţuiţi-l ca pe un frate.
3:16 Ş i Însuşi Domnul pă cii să vă dă ruiască vouă
pace totdeauna şi în tot chipul! Domnul fie cu voi
cu toţi!
3:17 Salutarea cu mâ na mea - a lui Pavel; acesta
este semnul meu în orice scrisoare. Aşa scriu.
3:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi
cu toţi! Amin.
68. I Timotei —
Noul Testament
“Epistola întâia către Timotei a
Sfântului Apostol Pavel” — 6
Capitole : 113 Versete
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după
porunca lui Dumnezeu, Mâ ntuitorul nostru, şi a
lui Iisus Hristos, nă dejdea noastră ,
1:2 Lui Timotei, adevă rat fiu în credinţă : Har,
milă , pace, de la Dumnezeu-Tată l şi de la Hristos
Iisus, Domnul nostru.
1:3 Câ nd am plecat în Macedonia, te-am
îndemnat să ră mâ i în Efes, ca să porunceşti unora
să nu înveţe o altă învă ţă tură ,
1:4 Nici să ia aminte la basme şi la nesfâ rşite
înşiră ri de neamuri, care aduc mai degrabă
certuri, decâ t lucrarea mâ ntuitoare a lui
Dumnezeu, cea întru credinţă ;
1:5 Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă
curată , din cuget bun şi din credinţă nefă ţarnică ,
1:6 De la care unii ră tă cind s-au întors spre
deşartă vorbire,
1:7 Voind să fie învă ţă tori ai Legii, dar
neînţelegâ nd nici cele ce spun, nici cele pentru
care dau adeverire.
1:8 Noi ştim că legea este bună , dacă se foloseşte
cineva de ea potrivit legii;
1:9 Ş tiind aceasta, că legea nu este pusă pentru
cel drept, ci pentru cei fă ră de lege şi ră zvră tiţi,
pentru necredincioşi şi pă că toşi, pentru
necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi
ucigaşii de mamă , pentru omorâ torii de oameni,
1:10 Pentru desfrâ naţi, pentru sodomiţi, pentru
vâ nză torii de oameni, pentru mincinoşi, pentru
cei care jură strâ mb şi pentru tot ce stă împotriva
să nă toase,
1:11 După Evanghelia slavei fericitului
Dumnezeu, cea încredinţată mie.
1:12 Mulţumesc Celui ce m-a întă rit, lui Hristos
Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi
m-a pus să -I slujesc,
1:13 Pe mine, care mai înainte huleam,
prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit,
că ci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă .
1:14 Ş i a prisosit foarte harul Domnului nostru,
împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru
Hristos Iisus.
1:15 Vrednic de credinţă şi de toată primirea e
cuvâ ntul că Iisus Hristos a venit în lume ca să
mâ ntuiască pe cei pă că toşi, dintre care cel dintâ i
sunt eu.
1:16 Ş i tocmai pentru aceea am fost miluit, ca
Iisus Hristos să arate mai întâ i în mine toată
îndelunga Sa ră bdare, ca pildă celor ce vor crede
în El, spre viaţa veşnică .
1:17 Iar Împă ratul veacurilor, Celui nestrică cios,
nevă zutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi
slavă în vecii vecilor. Amin!
1:18 Această poruncă îţi încredinţez, fiule
Timotei, ca potrivit proorociilor fă cute mai
înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună , după
cuvâ ntul lor,
1:19 Avâ nd credinţă şi cuget bun, pe care unii,
lepă dâ ndu-le, au că zut din credinţă ;
1:20 Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe
care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu
hulească .
Capitolul 2
200 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:1 Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi
cereri, rugă ciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
oamenii,
2:2 Pentru împă raţi şi pentru toţi care sunt în
înalte dregă torii, ca să petrecem viaţă paşnică şi
liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă ,
2:3 Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu, Mâ ntuitorul nostru,
2:4 Care voieşte ca toţi oamenii să se mâ ntuiască
şi la cunoştinţa adevă rului să vină .
2:5 Că ci unul este Dumnezeu, unul este şi
Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul
Hristos Iisus,
2:6 Care S-a dat pe Sine preţ de ră scumpă rare
pentru toţi, mă rturia adusă la timpul să u.
2:7 Spre aceasta am fost pus propovă duitor şi
apostol (adevă r gră iesc în Hristos, nu mint) -
învă ţă tor neamurilor, în credinţă şi adevă r.
2:8 Vreau deci ca bă rbaţii să se roage în tot locul,
ridicâ nd mâ ini sfinte, fă ră de mâ nie şi fă ră
şovă ire.
2:9 Asemenea şi femeile, în îmbră că minte
cuviincioasă , fă câ ndu-şi lor podoabă din sfială şi
din cuminţenie, nu din pă r împletit şi din aur, sau
din mă rgă ritare, sau din veşminte de mult preţ;
2:10 Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor
femei temă toare de Dumnezeu.
2:11 Femeia să se înveţe în linişte, cu toată
ascultarea.
2:12 Nu îngă duiesc femeii nici să înveţe pe altul,
nici să stă pâ nească pe bă rbat, ci să stea liniştită .
2:13 Că ci Adam a fost zidit întâ i, apoi Eva.
2:14 Ş i nu Adam a fost amă git, ci femeia, amă gită
fiind, s-a fă cut că lcă toare de poruncă .
2:15 Dar ea se va mâ ntui prin naştere de fii, dacă
va stă rui, cu înţelepciune, în credinţă , în iubire şi
în sfinţenie.
Capitolul 3
3:1 Vrednic de crezare, este cuvâ ntul: de pofteşte
cineva episcopie, bun lucru doreşte.
3:2 Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fă ră de
prihană , bă rbat al unei singure femei, veghetor,
înţelept, cuviincios, iubitor de stră ini, destoinic
să înveţe pe alţii,
3:3 Nebeţiv, nedeprins să bată , neagonisitor de
câ ştig urâ t, ci blâ nd, paşnic, neiubitor de argint,
3:4 Bine chivernisind casa lui, avâ nd copii
ascultă tori, cu toată bună -cuviinţa;
3:5 Că ci dacă nu ştie cineva să -şi râ nduiască
propria lui casă , cum va purta grijă de Biserica lui
Dumnezeu?
3:6 Episcopul să nu fie de curâ nd botezat, ca nu
cumva, trufindu-se, să cadă în osâ nda diavolului.
3:7 Dar el trebuie să aibă şi mă rturie bună de la
cei din afară , ca să nu cadă în ocară şi în cursa
diavolului.
3:8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie
cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la
vin mult, neagonisitori de câ ştig urâ t,
3:9 Pă strâ nd taina credinţei în cuget curat.
3:10 Dar şi aceştia să fie mai întâ i puşi la
încercare, apoi, dacă se dovedesc fă ră prihană , să
fie diaconiţi.
3:11 Femeile (lor) de asemenea să fie
cuviincioase, neclevetitoare, cumpă tate,
credincioase întru toate.
3:12 Diaconii să fie bă rbaţi ai unei singure femei,
să -şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor.
3:13 Că ci cei ce slujesc bine, rang bun dobâ ndesc
şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.
3:14 Îţi scriu aceasta nă dă jduind că voi veni la
tine fă ră întâ rziere;
3:15 Ca să ştii, dacă ză bovesc, cum trebuie să
petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stâ lp şi temelie a
adevă rului.
3:16 Ş i cu adevă rat, mare este taina dreptei
credinţe: Dumnezeu S-a ară tat în trup, S-a
îndreptat în Duhul, a fost vă zut de îngeri, S-a
propovă duit între neamuri, a fost crezut în lume,
S-a înă lţat întru slavă .
Capitolul 4
4:1 Dar Duhul gră ieşte lă murit că , în vremurile
cele de apoi, unii se vor depă rta de la credinţă ,
luâ nd aminte la duhurile cele înşelă toare şi la
învă ţă turile demonilor,
4:2 Prin fă ţă rnicia unor mincinoşi, care sunt
înfieraţi în cugetul lor.
4:3 Aceştia opresc de la că să torie şi de la unele
bucate, pe care Dumnezeu le-a fă cut, spre gustare
cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei
ce au cunoscut adevă rul,
5:4 Dacă vreo vă duvă are copii sau nepoţi,
201 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:4 Pentru că orice fă ptură a lui Dumnezeu este
bună şi nimic nu este de lepă dat, dacă se ia cu
mulţumire;
4:5 Că ci se sfinţeşte prin cuvâ ntul lui Dumnezeu
şi prin rugă ciune.
4:6 Punâ ndu-le înaintea fraţilor acestea, vei fi
bun slujitor al lui Hristos Iisus, hră nindu-te cu
cuvintele credinţei şi ale bunei învă ţă turi că reia
ai urmat;
4:7 Iar de basmele cele lumeşti şi bă beşti,
fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă .
4:8 Că ci deprinderea trupească la puţin foloseşte,
dar dreapta credinţă spre toate este de folos,
avâ nd fă gă duinţa vieţii de acum şi a celei ce va să
vină .
4:9 Vrednic de credinţă este acest cuvâ nt şi
vrednic de toată primirea,
4:10 Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi
suntem ocă râ ţi şi ne luptă m, că ci ne-am pus
nă dejdea în Dumnezeul cel viu, Care este
Mâ ntuitorul tuturor oamenilor, mai ales al
credincioşilor.
4:11 Acestea să le porunceşti şi să -i înveţi.
4:12 Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci
fă -te pildă credincioşilor cu cuvâ ntul, cu
purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu
cură ţia.
4:13 Pâ nă voi veni eu, ia aminte la citit, la
îndemnat, la învă ţă tură .
4:14 Nu fi nepă să tor faţă de harul care este întru
tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea
mâ inilor mai-marilor preoţilor.
4:15 Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca
propă şirea ta să fie vă dită tuturor.
4:16 Ia aminte la tine însuţi şi la învă ţă tură ;
stă ruie în acestea, că ci, fă câ nd aceasta, şi pe tine
te vei mâ ntui şi pe cei care te ascultă .
Capitolul 5
5:1 Pe cel bă trâ n să nu-l înfrunţi, ci să -l îndemni
ca pe un pă rinte; pe cei tineri, ca pe fraţi.
5:2 Pe femeile bă trâ ne îndeamnă -le ca pe nişte
mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată
cură ţia.
5:3 Pe vă duve cinsteşte-le, dar pe cele cu
adevă rat vă duve.
aceştia să se înveţe să cinstească mai întâ i casa lor
şi să dea ră splă tire pă rinţilor, pentru că lucrul
acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu.
5:5 Cea cu adevă rat vă duvă şi ră masă singură are
nă dejdea în Dumnezeu şi stă ruieşte în cereri şi în
rugă ciuni, noaptea şi ziua.
5:6 Iar cea care tră ieşte în desfă tă ri, deşi e vie, e
moartă .
5:7 Ş i acestea porunceşte-le, ca ele să fie fă ră de
prihană .
5:8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai să i şi
mai ales de casnicii să i, s-a lepă dat de credinţă şi
este mai ră u decâ t un necredincios.
5:9 Să fie înscrisă între vă duve cea care nu are
mai puţin de şaizeci de ani şi a fost femeia unui
singur bă rbat;
5:10 Dacă are mă rturie de fapte bune: dacă a
crescut copii, dacă a fost primitoare de stră ini,
dacă a spă lat picioarele sfinţilor, dacă a venit în
ajutorul celor strâ mtoraţi, dacă s-a ţinut stă ruitor
de tot ce este lucru bun.
5:11 Iar de vă duvele tinere fereşte-te. Că ci,
atunci câ nd poftele le îndepă rtează de Hristos,
vor să se mă rite.
5:12 Ş i îşi agonisesc osâ ndă , fiindcă şi-au că lcat
credinţa cea dintâ i.
5:13 Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe,
cutreierâ nd casele, şi nu numai leneşe, ci şi
guralive şi iscoditoare, gră ind cele ce nu se
cuvin.
5:14 Vreau deci ca vă duvele tinere să se mă rite,
să aibă copii, să -şi vadă de case, şi să nu dea
potrivnicului nici un prilej de ocară .
5:15 Că ci unele s-au şi abă tut, ca să se ducă după
satana.
5:16 Dacă vreun credincios sau vreo
credincioasă are în casă vă duve, să aibă grija lor,
ca Biserica să nu fie împovă rată , ci să poată ajuta
pe cele cu adevă rat vă duve.
5:17 Preoţii, care îşi ţin bine dregă toria, să se
învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care
se ostenesc cu cuvâ ntul şi cu învă ţă tura.
5:18 Pentru că Scriptura zice: "Să nu legi gura
boului care treieră ", şi: "Vrednic este lucră torul
de plata sa".
5:19 Pâ ră împotriva preotului să nu primeşti,
fă ră numai de la doi sau trei martori.
6:9 Cei ce vor să se îmbogă ţească , dimpotrivă ,
202 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:20 Pe cei ce pă că tuiesc mustră -i de faţă cu toţi,
ca şi ceilalţi să aibă teamă .
5:21 Te îndemn stă ruitor înaintea lui Dumnezeu
şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor aleşi, ca să
pă zeşti acestea, fă ră a lua o hotă râ re dinainte,
nefă câ nd nimic cu pă rtinire.
5:22 Nu-ţi pune mâ inile degrabă pe nimeni, nici
nu te face pă rtaş la pă catele altora. Pă strează -te
curat.
5:23 De acum nu bea numai apă , ci foloseşte
puţin vin, pentru stomacul tă u şi pentru desele
tale slă biciuni.
5:24 Pă catele unor oameni sunt vă dite, mergâ nd
înaintea lor la judecată , ale altora însă vin în
urma lor.
5:25 Tot aşa şi faptele cele bune sunt vă dite, şi
cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
Capitolul 6
6:1 Cei ce se gă sesc sub jugul robiei să
socotească pe stă pâ nii lor vrednici de toată
cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învă ţă tura
lui Dumnezeu.
6:2 Iar cei ce au stă pâ ni credincioşi să nu-i
dispreţuiască , sub cuvâ nt că sunt fraţi; ci mai
mult să -i slujească , fiindcă primitorii bunei lor
slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă -i şi
porunceşte-le.
6:3 Iar de învaţă cineva altă învă ţă tură şi nu se
ţine de cuvintele cele să nă toase ale Domnului
nostru Iisus Hristos şi de învă ţă tura cea după
dreapta credinţă ,
6:4 Acela e un îngâ mfat, care nu ştie nimic,
suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de
cuvinte, din care pornesc: ceartă , pizmă ,
defă imă ri, bă nuieli viclene,
6:5 Gâ lcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la
minte şi lipsiţi de adevă r, care socotesc că evlavia
este un mijloc de câ ştig. Depă rtează -te de unii ca
aceştia.
6:6 Ş i, în adevă r, evlavia este mare câ ştig, dar
atunci câ nd ea se îndestulează cu ce are.
6:7 Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot
aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea
afară ;
6:8 Ci, avâ nd hrană şi îmbră că minte cu acestea
vom fi îndestulaţi.
cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti
şi vă tă mă toare, ca unele care cufundă pe oameni
în ruină şi în pierzare.
6:10 Că iubirea de argint este ră dă cina tuturor
relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au ră tă cit
de la credinţă , şi s-au stră puns cu multe dureri.
6:11 Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de
acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa,
dragostea, ră bdarea, blâ ndeţea.
6:12 Luptă -te lupta cea bună a credinţei,
cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi
pentru care ai dat bună mă rturie înaintea multor
martori.
6:13 Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce
aduce toate la viaţă , şi înaintea lui Iisus Hristos,
Cel ce, în faţa lui Ponţiu Pilat, a mă rturisit
mă rturisirea cea bună :
6:14 Să pă zeşti porunca fă ră pată , fă ră vină , pâ nă
la ară tarea Domnului nostru Iisus Hristos,
6:15 Pe care, la timpul cuvenit, o va ară ta
fericitul şi singurul Stă pâ nitor, Împă ratul
împă raţilor şi Domnul domnilor,
6:16 Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru
lumină neapropiată ; pe Care nu L-a vă zut nimeni
dintre oameni, nici nu poate să -L vadă ; a Că ruia
este cinstea şi puterea veşnică ! Amin.
6:17 Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-
le să nu se semeţească , nici să -şi pună nă dejdea
în bogă ţia cea nestatornică , ci în Dumnezeul cel
viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea
noastră ,
6:18 Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte
bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă ,
6:19 Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul
viitor, ca să dobâ ndească , cu adevă rat, viaţa
veşnică .
6:20 O, Timotei, pă zeşte comoara ce ţi s-a
încredinţat, depă rtâ ndu-te de vorbirile deşarte şi
lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase,
6:21 Pe care unii, mă rturisind-o, au ră tă cit de la
credinţă . Harul fie cu tine! Amin.
69. II Timotei —
Noul Testament
“Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol
Pavel” — 4 Capitole : 83 Versete
1:15 Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepă dat de
mine, între care Fighel şi Ermoghen.
203 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Capitolul 1
1:1 Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui
Dumnezeu, după fă gă duinţa vieţii care este în
Hristos Iisus,
1:2 Lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă , pace de la
Dumnezeu-Tată l şi de la Hristos Iisus, Domnul
nostru!
1:3 Mulţumesc lui Dumnezeu, Că ruia Îi slujesc
din stră moşi, cu cuget curat, că te pomenesc
neîncetat, zi şi noapte, în rugă ciunile mele.
1:4 Ş i pentru că îmi aduc aminte de lacrimile tale,
doresc mult să te vă d, ca să mă umplu de
bucurie;
1:5 Îmi aduc iară şi aminte de credinţa ta
neprefă cută , care, precum s-a să lă şluit întâ i în
bunica ta Loida şi în mama Eunichi, tot aşa, sunt
încredinţat, că şi întru tine.
1:6 Din această pricină , îţi amintesc să aprinzi şi
mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este
în tine, prin punerea mâ inilor mele.
1:7 Că ci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci
al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.
1:8 Deci, nu te ruşina de a mă rturisi pe Domnul
nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El,
ci pă timeşte împreună cu mine pentru
Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.
1:9 El ne-a mâ ntuit şi ne-a chemat cu chemare
sfâ ntă , nu după faptele noastre, ci după a Sa
hotă râ re şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos
Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
1:10 Iar acum s-a dat pe faţă prin ară tarea
Mâ ntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a
nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi
nemurirea, prin Evanghelie.
1:11 Spre aceasta am fost pus eu propovă duitor
şi apostol şi învă ţă tor al neamurilor.
1:12 Din această pricină şi sufă r toate acestea,
dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi
sunt încredinţat că puternic este să pă zească
comoara ce mi-a încredinţat, pâ nă în ziua aceea.
1:13 Ţ ine dreptarul cuvintelor să nă toase pe care
le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce
este în Hristos Iisus.
1:14 Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat,
pă zeşte-o cu ajutorul Sfâ ntului Duh, Care
să lă şluieşte întru noi.
1:16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, că ci
de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu
s-a ruşinat,
1:17 Ci venind în Roma, cu multă osâ rdie m-a
că utat şi m-a gă sit.
1:18 Să -i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle
milă de la Domnul. Ş i câ t de mult mi-a slujit el în
Efes, tu ştii prea bine.
Capitolul 2
2:1 Tu, deci, fiul meu, întă reşte-te în harul care e
în Hristos Iisus,
2:2 Ş i cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori
de faţă , acestea le încredinţează la oameni
credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe
alţii.
2:3 Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al
lui Hristos Iisus.
2:4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii,
ca să fie pe plac celui care strâ nge oaste.
2:5 Iar câ nd se luptă cineva, la jocuri, nu ia
cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
2:6 Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să
mă nâ nce el mai întâ i din roade.
2:7 Înţelege cele ce-ţi gră iesc, că ci Domnul îţi va
da pricepere în toate.
2:8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat
din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia
mea,
2:9 Pentru Care sufă r pâ nă şi lanţuri ca un
fă că tor de rele, dar cuvâ ntul lui Dumnezeu nu se
leagă .
2:10 De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi
ei să aibă parte de mâ ntuirea care este întru
Hristos Iisus şi de slava veşnică .
2:11 Vrednic de crezare este cuvâ ntul: că ci dacă
am murit împreună cu El, vom şi învia împreună
cu El.
2:12 Dacă ră mâ nem întru El, vom şi împă ră ţi
împreună cu El; de-L vom tă gă dui, şi El ne va
tă gă dui pe noi.
2:13 Dacă nu-I suntem credincioşi, El ră mâ ne
credincios, că ci nu poate să Se tă gă duiască pe
Sine însuşi.
3:3 Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori,
neînfrâ naţi, cruzi, neiubitori de bine,
204 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:14 Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stă ruitor
înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte,
ceea ce la nimic nu foloseşte, decâ t la pierzarea
ascultă torilor.
2:15 Sileşte-te să te ară ţi încercat, înaintea lui
Dumnezeu lucră tor cu faţa curată , drept învă ţâ nd
cuvâ ntul adevă rului.
2:16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te,
că ci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
2:17 Cuvâ ntul lor va roade ca o cangrenă . Dintre
ei sunt Imeneu şi Filet,
2:18 Care au ră tă cit de la adevă r, zicâ nd că
învierea s-a şi petrecut, şi ră stoarnă credinţa
unora.
2:19 Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă
neclintită , avâ nd pecetea aceasta: "Cunoscut-a
Domnul pe cei ce sunt ai Să i"; şi "să se depă rteze
de la nedreptate oricine cheamă numele
Domnului".
2:20 Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de
aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele
sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
2:21 Deci, de se va cură ţi cineva pe sine de
acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună
trebuinţă stă pâ nului, potrivit pentru tot lucrul
bun.
2:22 Fugi de poftele tinereţilor şi urmează
dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce
cheamă pe Domnul din inimă curată .
2:23 Fereşte-te de întrebă rile nebuneşti, ştiind
că dau prilej de ceartă .
2:24 Un slujitor al Domnului nu trebuie să se
certe, ci să fie blâ nd faţă cu toţi, destoinic să dea
învă ţă tură , îngă duitor,
2:25 Certâ nd cu blâ ndeţe pe cei ce stau
împotrivă , ca doar le va da Dumnezeu pocă inţă
spre cunoaşterea adevă rului,
2:26 Ş i ei să scape din cursa diavolului, de care
sunt prinşi, pentru a-i face voia.
Capitolul 3
3:1 Ş i aceasta să ştii că , în zilele din urmă , vor
veni vremuri grele;
3:2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de
arginţi, lă udă roşi, trufaşi, hulitori, neascultă tori
de pă rinţi, nemulţumitori, fă ră cucernicie,
3:4 Tră dă tori, necuviincioşi, îngâ mfaţi, iubitori de
desfă tă ri mai mult decâ t iubitori de Dumnezeu,
3:5 Avâ nd înfă ţişarea adevă ratei credinţe, dar
tă gă duind puterea ei. Depă rtează -te şi de aceştia.
3:6 Că ci dintre aceştia sunt cei ce se vâ ră prin
case şi robesc femeiuşti împovă rate de pă cate şi
purtate de multe feluri de pofte,
3:7 Mereu învă ţâ nd şi neputâ nd niciodată să
ajungă la cunoaşterea adevă rului.
3:8 După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit
lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva
adevă rului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici
pentru credinţă .
3:9 Dar nu vor merge mai departe, pentru că
nebunia lor va fi vă dită tuturor, precum a fost şi a
acelora.
3:10 Tu însă mi-ai urmat în învă ţă tură , în
purtare, în nă zuinţă , în credinţă , în îndelungă
ră bdare, în dragoste, în stă ruinţă ,
3:11 În prigonirile şi suferinţele care mi s-au
fă cut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câ te
prigoniri am ră bdat! şi din toate m-a izbă vit
Domnul.
3:12 Ş i toţi care voiesc să tră iască cucernic în
Hristos Iisus vor fi prigoniţi.
3:13 Iar oamenii ră i şi amă gitori vor merge spre
tot mai ră u, ră tă cind pe alţii şi ră tă ciţi fiind ei
înşişi.
3:14 Tu însă ră mâ i în cele ce ai învă ţat şi de care
eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai
învă ţat,
3:15 Ş i fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele
Scripturi, care pot să te înţelepţească spre
mâ ntuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu
şi de folos spre învă ţă tură , spre mustrare, spre
îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
3:17 Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie
desă vâ rşit, bine pregă tit pentru orice lucru bun.
Capitolul 4
4:1 Eu te îndemn deci stă ruitor în faţa lui
Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece
viii şi morţii, la ară tarea Lui şi în împă ră ţia Lui;
4:21 Sileşte-te să vii mai înainte de începutul
205 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:2 Propovă duieşte cuvâ ntul, stă ruieşte cu timp
şi fă ră de timp, mustră , ceartă , îndeamnă , cu
toată îndelunga-ră bdare şi învă ţă tura.
4:3 Că ci va veni o vreme câ nd nu vor mai suferi
învă ţă tura să nă toasă , ci - dornici să -şi desfă teze
auzul - îşi vor gră mă di învă ţă tori după poftele
lor,
4:4 Ş i îşi vor întoarce auzul de la adevă r şi se vor
abate că tre basme.
4:5 Tu fii treaz în toate, suferă ră ul, fă lucru de
evanghelist, slujba ta fă -o deplin!
4:6 Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea
despă rţirii mele s-a apropiat.
4:7 Lupta cea bună m-am luptat, că lă toria am
să vâ rşit, credinţa am pă zit.
4:8 De acum mi s-a gă tit cununa dreptă ţii, pe
care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul
Judecă tor, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce
au iubit ară tarea Lui.
4:9 Sileşte-te să vii curâ nd la mine,
4:10 Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lă sat
şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în
Dalmaţia;
4:11 Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi
adu-l cu tine, că ci îmi este de folos în slujire.
4:12 Pe Tihic l-am trimis la Efes.
4:13 Câ nd vei veni, adu-mi felonul pe care l-am
lă sat în Troada, la Carp, precum şi că rţile, mai
ales pergamentele.
4:14 Alexandru ară marul mi-a fă cut multe rele;
Domnul să -i ră splă tească după faptele lui.
4:15 Pă zeşte-te şi tu de el, că ci s-a împotrivit
foarte mult cuvâ ntă rilor noastre.
4:16 La întâ ia mea apă rare, nimeni nu mi-a venit
într-ajutor, ci toţi m-au pă ră sit. Să nu li se ţină în
socoteală !
4:17 Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi m-a
întă rit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe
deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; iar eu
am fost izbă vit din gura leului.
4:18 Domnul mă va izbă vi de orice lucru ră u şi
mă va mâ ntui, în împă ră ţia Sa cerească . Lui fie
slava în vecii vecilor. Amin!
4:19 Îmbră ţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa
lui Onisifor.
4:20 Erast a ră mas în Corint; pe Trofim l-am
lă sat în Milet, fiind bolnav.
iernii. Te îmbră ţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos
şi Claudia şi fraţii toţi. 1:11 Că rora trebuie să li se închidă gura ca unora
4:22 Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tă u! care ră zvră tesc case întregi, învă ţâ nd, pentru
Harul fie cu voi! Amin. câ ştig urâ t, cele ce nu se cuvin.
1:12 Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a
70. Tit — Noul rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele,
pâ ntece leneşe.
Testament 1:13 Mă rturia aceasta este adevă rată ; pentru
care pricină , mustră -i cu asprime, ca să fie
să nă toşi în credinţă ,
“Epistola către Tit a Sfântului Apostol
Pavel” — 3 Capitole : 46 Versete 1:14 Ş i să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi
poruncilor unor oameni, care se întorc de la
adevă r.
Capitolul 1 1:15 Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar
pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este
1:1 Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui
Dumnezeu şi după cunoştinţa adevă rului cel 1:16 Ei mă rturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu,
întocmai cu dreapta credinţă , dar cu faptele lor Îl tă gă duiesc, urâ cioşi fiind,
nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici.
1:2 - Întru nă dejdea vieţii veşnice, pe care a
fă gă duit-o mai înainte de anii veacurilor
Dumnezeu, Care nu minte, Capitolul 2
1:3 Ş i Care, la timpul cuvenit, Ş i-a fă cut cunoscut
2:1 Dar tu gră ieşte cele ce se cuvin învă ţă turii
cuvâ ntul Să u, prin propovă duirea încredinţată
să nă toase.
mie, după porunca Mâ ntuitorului nostru
Dumnezeu - 2:2 Bă trâ nii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte,
să nă toşi în credinţă , în dragoste, în ră bdare;
1:4 Lui Tit, adevă ratul fiu după credinţa cea de
obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tată l şi 2:3 Bă trâ nele de asemenea să aibă , în înfă ţişare,
de la Domnul Iisus Hristos, Mâ ntuitorul nostru. sfinţită cuviinţă , să fie neclevetitoare, nerobite de
vin mult, să înveţe de bine,
1:5 Pentru aceasta te-am lă sat în Creta, ca să
îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi 2:4 Ca să înţelepţească pe cele tinere să -şi
prin cetă ţi, precum ţi-am râ nduit: iubească bă rbaţii, să -şi iubească copiii,
1:6 De este cineva fă ră de prihană , bă rbat al unei2:5 Ş i să fie cumpă tate, curate, gospodine, bune,
femei, avâ nd fii credincioşi, nu sub învinuire de plecate bă rbaţilor lor, ca să nu fie defă imat
desfrâ nare sau neascultă tori. cuvâ ntul lui Dumnezeu.
1:7 Că ci se cuvine ca episcopul să fie fă ră de 2:6 Îndeamnă , de asemenea, pe cei tineri să fie
prihană , ca un iconom al lui Dumnezeu, cumpă taţi.
neîngâ mfat, nu grabnic la mâ nie, nu dat la 2:7 Întru toate arată -te pe tine pildă de fapte
bă utură , paşnic, nepoftitor de câ ştig urâ t, bune, dovedind în învă ţă tură neschimbare,
cuviinţă ,
1:8 Ci iubitor de stră ini, iubitor de bine, înţelept,
drept, cuvios, cumpă tat, 2:8 Cuvâ nt să nă tos şi fă ră prihană , pentru ca cel
1:9 Ţ inâ ndu-se de cuvâ ntul cel credincios al potrivnic să se ruşineze, neavâ nd de zis nimic ră u
învă ţă turii, ca să fie destoinic şi să îndemne la despre noi.
învă ţă tura cea să nă toasă şi să mustre pe cei 2:9 Slugile să se supună stă pâ nilor lor, întru
potrivnici. toate, ca să fie bine-plă cute, neîntorcâ ndu-le
1:10 Pentru că mulţi sunt ră zvră tiţi, gră itori în vorba,
deşert şi înşelă tori, mai ales cei din tă ierea 2:10 Să nu dosească ceva, ci să le arate toată
împrejur, buna credinţă , ca să facă de cinste întru toate
învă ţă tura Mâ ntuitorului nostru Dumnezeu.
2:11 Că ci harul mâ ntuitor al lui Dumnezeu s-a 2:12 Învă ţâ ndu-ne pe noi să lepă dă m fă ră delegea
ară tat tuturor oamenilor, şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să tră im cu
206 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie;
2:13 Ş i să aşteptă m fericita nă dejde şi ară tarea
slavei marelui Dumnezeu şi Mâ ntuitorului nostru
Hristos Iisus,
2:14 Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne
izbă vească de toată fă ră delegea şi să -Ş i
cură ţească Lui popor ales, râ vnitor de fapte
bune.
2:15 Acestea gră ieşte, îndeamnă şi mustră cu
toată tă ria. Nimeni să nu te dispreţuiască .
Capitolul 3
3:1 Adu-le aminte să se supună stă pâ nirilor şi
dregă torilor, să asculte, să fie gata la orice lucru
bun,
3:2 Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie
îngă duitori, ară tâ nd întreaga blâ ndeţe faţă de toţi
oamenii.
3:3 Că ci şi noi eram altă dată fă ră de minte,
neascultă tori, amă giţi, slujind poftelor şi multor
feluri de desfă tă ri, petrecâ nd viaţa în ră utate şi
pizmuire, urâ ţi fiind şi urâ ndu-ne unul pe altul;
3:4 Iar câ nd bună tatea şi iubirea de oameni a
Mâ ntuitorului nostru Dumnezeu s-au ară tat,
3:5 El ne-a mâ ntuit, nu din faptele cele întru
dreptate, să vâ rşite de noi, ci după a Lui îndurare,
prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea
Duhului Sfâ nt,
3:6 Pe Care L-a vă rsat peste noi, din belşug, prin
Iisus Hristos, Mâ ntuitorul nostru,
3:7 Ca îndreptâ ndu-ne prin harul Lui, să ne
facem, după nă dejde, moştenitorii vieţii celei
veşnice.
3:8 Vrednic de crezare este cuvâ ntul, şi voiesc să
adevereşti acestea cu tă rie, pentru ca acei ce au
crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte
la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de
folos oamenilor.
3:9 Iar de întrebă rile nebuneşti şi de înşiră ri de
neamuri şi de certuri şi de sfă dirile pentru lege,
fereşte-te, că ci sunt nefolositoare şi deşarte.
3:10 De omul eretic, după întâ ia şi a doua
mustrare, depă rtează -te,
1:8 Iar că tre Fiul: "Tronul Tă u, Dumnezeule, în
veacul veacului; şi toiagul dreptă ţii este toiagul
207 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:11 Ş tiind că unul ca acesta s-a abă tut şi a că zut
în pă cat, fiind singur de sine osâ ndit.
3:12 Câ nd voi trimite pe Artemas la tine sau pe
Tihic, sâ rguieşte-te să vii la mine la Nicopole, că ci
acolo m-am hotă râ t să iernez.
3:13 Pe Zenas, cunoscă torul de lege, şi pe Apollo
trimite-i mai înainte, cu bună grijă , ca nimic să nu
le lipsească .
3:14 Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de
lucrurile bune, spre treburile cele de neapă rată
nevoie, ca ei să nu fie fă ră de roadă .
3:15 Te îmbră ţişează toţi care sunt cu mine.
Îmbră ţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă .
Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
72. Evrei — Noul
Testament
“Epistola către Evrei a Sfântului
Apostol Pavel” — 13 Capitole :
303 Versete
Capitolul 1
1:1 După ce Dumnezeu odinioară , în multe
râ nduri şi în multe chipuri, a vorbit pă rinţilor
noştri prin prooroci,
1:2 În zilele acestea mai de pe urmă ne-a gră it
nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate
şi prin Care a fă cut şi veacurile;
1:3 Care, fiind stră lucirea slavei şi chipul fiinţei
Lui şi Care ţine toate cu cuvâ ntul puterii Sale,
după ce a să vâ rşit, prin El însuşi, cură ţirea
pă catelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei,
întru cele prea înalte,
1:4 Fă câ ndu-Se cu atâ t mai presus de îngeri, cu
câ t a moştenit un nume mai deosebit decâ t ei.
1:5 Că ci că ruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu
vreodată : "Fiul Meu eşti Tu, Eu astă zi Te-am
nă scut"; şi iară şi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va
fi Mie Fiu"?
1:6 Ş i iară şi, câ nd aduce în lume pe Cel întâ i
nă scut, El zice: "Ş i să se închine Lui toţi îngerii lui
Dumnezeu".
1:7 Ş i de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Să i
duhuri şi pe slujitorii Să i pară de foc";
împă ră ţiei Tale.
1:9 Iubit-ai dreptatea şi ai urâ t fă ră delegea;
pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,
Dumnezeul Tă u cu untdelemnul bucuriei, mai
mult decâ t pe pă rtaşii Tă i".
1:10 Ş i: "Întru început Tu, Doamne, pă mâ ntul l-ai
întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâ inilor Tale;
1:11 Ele vor pieri, dar Tu ră mâ i, şi toate ca o
haină se vor învechi;
1:12 Ş i ca un pe un veşmâ nt le vei strâ nge şi ca o
haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii
Tă i nu se vor sfâ rşi".
1:13 Ş i că ruia dintre îngeri a zis Dumnezeu
vreodată : "Ş ezi de-a dreapta Mea pâ nă câ nd voi
pune pe vră jmaşii tă i aşternut picioarelor Tale"?
1:14 Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare,
trimise ca să slujească , pentru cei ce vor fi
moştenitorii mâ ntuirii?
Capitolul 2
2:1 Pentru aceea se cuvine ca noi să luă m aminte
cu atâ t mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne
pierdem.
2:2 Că ci, dacă s-a adeverit cuvâ ntul gră it prin
îngeri şi orice că lcare de poruncă şi orice
neascultare şi-a primit dreapta ră splă tire,
2:3 Cum vom scă pa noi, dacă vom fi nepă să tori la
astfel de mâ ntuire care, luâ nd obâ rşie din
propovă duirea Domnului, ne-a fost adeverită de
cei ce au ascultat-o,
2:4 Împreună mă rturisind şi Dumnezeu cu
semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi
cu darurile Duhului Sfâ nt, împă rţite după a Sa
voinţă ?
2:5 Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu
lumea viitoare, despre care vorbim.
2:6 Iar cineva a mă rturisit undeva, zicâ nd: "Ce
este omul, că -l pomeneşti pe el, sau fiul omului,
că -l cercetezi pe el?
2:7 L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi
cu mă rire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus
peste lucrurile mâ inilor Tale.
2:8 Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin
faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic
nu i-a lă sat nesupus. Acum însă , încă nu vedem
cum toate i-au fost supuse.
3:6 Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa
208 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:9 Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe
Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din
pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că , prin
harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru
fiecare om.
2:10 Că ci ducâ nd pe mulţi fii la mă rire, I se că dea
Aceluia, pentru Care sunt toate şi prin Care sunt
toate, ca să desă vâ rşească prin pă timire pe
Începă torul mâ ntuirii lor.
2:11 Pentru că şi Cel ce sfinţeşte şi cei ce se
sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se
ruşinează să -i numească pe ei fraţi,
2:12 Zicâ nd: "Spune-voi fraţilor mei numele Tă u.
În mijlocul Bisericii Te voi lă uda".
2:13 Ş i iară şi: "Eu voi fi încreză tor în El"; şi
iară şi: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat
Dumnezeu".
2:14 Deci, de vreme ce pruncii s-au fă cut pă rtaşi
sâ ngelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a
împă rtă şit de acestea, ca să surpe prin moartea
Sa pe cel ce are stă pâ nirea morţii, adică pe
diavolul,
2:15 Ş i să izbă vească pe acei pe care frica morţii
îi ţinea în robie toată viaţa.
2:16 Că ci, într-adevă r, nu a luat firea îngerilor, ci
să mâ nţa lui Avraam a luat.
2:17 Pentru aceea, dator era întru toate să Se
asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios
arhiereu în cele că tre Dumnezeu, pentru
cură ţirea pă catelor poporului.
2:18 Că ci prin ceea ce a pă timit, fiind El însuşi
ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.
Capitolul 3
3:1 Pentru aceea, fraţi sfinţi, pă rtaşi chemă rii
cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul
mă rturisirii noastre, la Iisus Hristos,
3:2 Care credincios a fost Celui ce L-a râ nduit,
precum şi Moise în toată casa Lui.
3:3 Pentru că Acesta (Iisus) S-a învrednicit de
mai multă slavă decâ t Moise, după cum are mai
multă cinste decâ t casa cel ce a zidit-o.
3:4 Că ci orice casă e zidită de că tre cineva, iar
Ziditorul a toate este Dumnezeu.
3:5 Moise a fost credincios în toată casa
Domnului, ca o slugă , spre mă rturia celor ce erau
să fie descoperite în viitor,
Sa. Ş i casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem pâ nă
la sfâ rşit cu neclintire, îndră zneala mă rturisirii şi
lauda nă dejdii noastre.
3:7 De aceea, precum zice Duhul Sfâ nt: "Dacă veţi
auzi astă zi glasul Lui,
3:8 Nu vă învâ rtoşaţi inimile voastre, ca la
ră zvră tire în ziua ispitirii din pustie,
3:9 Unde M-au ispitit pă rinţii voştri, M-au
încercat, şi au vă zut faptele Mele, timp de
patruzeci de ani.
3:10 De aceea M-am mâ niat pe neamul acesta şi
am zis: Pururea ei ră tă cesc cu inima şi că ile Mele
nu le-au cunoscut,
3:11 Că M-am jurat în mâ nia Mea: "Nu vor intra
întru odihna Mea!".
3:12 Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în
vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca
să vă depă rteze de la Dumnezeul cel viu.
3:13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi,
pâ nă ce putem să zicem: astă zi! ca nimeni dintre
voi să nu se învâ rtoşeze cu înşelă ciunea
pă catului;
3:14 Că ci ne-am fă cut pă rtaşi ai lui Hristos,
numai dacă vom pă stra temeinic, pâ nă la urmă ,
începutul stă rii noastre întru El,
3:15 De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astă zi
glasul Lui, nu învâ rtoşaţi inimile voastre, ca la
ră zvră tire.
3:16 Cine sunt cei care, auzind, s-au ră zvră tit?
Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
3:17 Ş i împotriva cui a ţinut mâ ine timp de
patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au
pă că tuit, ale că ror oase au că zut în pustie?
3:18 Ş i cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna
Sa, decâ t numai celor ce au fost neascultă tori?
3:19 Vedem dar că n-au putut să intre, din
pricina necredinţei lor.
Capitolul 4
4:1 Să ne temem, deci, ca nu cumva, câ tă vreme
ni se lasă fă gă duinţa să intră m în odihna Lui, să
pară că a ră mas pe urmă cineva dintre voi.
4:2 Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi
acelora, dar cuvâ ntul propovă duirii nu le-a fost
lor de folos, nefiind unit cu credinţa la cei care l-
au auzit.
209 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:3 Pe câ nd noi, fiindcă am crezut, intră m în
odihnă , precum s-a zis: "M-am jurat întru mâ nia
Mea: nu vor intra întru odihna Mea", mă car că
lucrurile erau să vâ rşite de la întemeierea lumii.
4:4 Că ci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel:
"Ş i S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de
toate lucrurile Sale".
4:5 Ş i în acelaşi loc, zice iară şi: "Nu vor intra
întru odihna Mea!".
4:6 Deci, de vreme ce ră mâ ne ca unii să intre în
odihnă , iar aceia că rora mai dinainte li s-a
binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
4:7 Dumnezeu hotă ră şte din nou o zi, astă zi
rostind prin gura lui David, după atâ ta vreme,
precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astă zi
glasul Lui, nu învâ rtoşaţi inimile voastre".
4:8 Că ci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă ,
Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o
altă zi de odihnă .
4:9 Drept aceea, s-a lă sat altă să rbă toare de
odihnă poporului lui Dumnezeu.
4:10 Pentru că cine a intrat în odihna lui
Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui,
precum Dumnezeu de ale Sale.
4:11 Să ne silim, deci, ca să intră m în acea
odihnă , ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a
neascultă rii,
4:12 Că ci cuvâ ntul lui Dumnezeu e viu şi lucră tor
şi mai ascuţit decâ t orice sabie cu două tă işuri, şi
pă trunde pâ nă la despă rţitura sufletului şi
duhului, dintre încheieturi şi mă duvă , şi destoinic
este să judece simţirile şi cugetă rile inimii,
4:13 Ş i nu este nici o fă ptură ascunsă înaintea
Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru
ochii Celui în faţa Că ruia noi vom da socoteală .
4:14 Drept aceea, avâ nd Arhiereu mare, Care a
stră bă tut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să
ţinem cu tă rie mă rturisirea.
4:15 Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi
cu noi în slă biciunile noastre, ci ispitit întru toate
după asemă narea noastră , afară de pă cat.
4:16 Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul
harului, ca să luă m milă şi să află m har, spre
ajutor, la timp potrivit.
Capitolul 5
5:1 Că ci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni,
este pus pentru oameni, spre cele că tre
Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru 6:2 A învă ţă turii despre botezuri, despre
pă cate; punerea mâ inilor, despre învierea morţilor şi
5:2 El poate să fie îngă duitor cu cei neştiutori şi despre judecata veşnică .
ră tă ciţi, de vreme ce şi el este cuprins de 6:3 Ş i aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
slă biciune. 6:4 Că ci este cu neputinţă pentru cei ce s-au
5:3 Din această pricină dator este, precum luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi
pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pă rtaşi s-au fă cut Duhului Sfâ nt,
pentru pă cate. 6:5 Ş i au gustat cuvâ ntul cel bun al lui Dumnezeu
5:4 Ş i nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci şi puterile veacului viitor,
dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi 6:6 Cu neputinţă este pentru ei, dacă au că zut, să
Aaron. se înnoiască iară şi spre pocă inţă , fiindcă ei
5:5 Aşa şi Hristos nu S-a preaslă vit pe Sine însuşi, ră stignesc loruşi, a doua oară , pe Fiul lui
ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a gră it că tre El: Dumnezeu şi-L fac de batjocură .
"Fiul Meu eşti Tu, Eu astă zi Te-am nă scut". 6:7 Ţ arina, câ nd absoarbe ploaia ce se coboară
5:6 În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare
râ nduiala lui Melchisedec". celor pentru care a fost muncită , primeşte
5:7 El, în zilele trupului Să u, a adus, cu strigă t şibinecuvâ ntarea de la Dumnezeu;
cu lacrimi, cereri şi rugă ciuni că tre Cel ce putea 6:8 Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face
să -L mâ ntuiască din moarte şi auzit a fost pentru netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă
evlavia Sa, focul o aşteaptă .
5:8 Ş i deşi era Fiu, a învă ţat ascultarea din cele ce6:9 Despre voi, iubiţilor, deşi vorbim astfel,
a pă timit, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi
5:9 Ş i desă vâ rşindu-Se, S-a fă cut tuturor celor ce-aducă toare de mâ ntuire.
L ascultă pricină de mâ ntuire veşnică . 6:10 Că ci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite
5:10 Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu lucrul vostru şi dragostea pe care aţi ară tat-o
după râ nduiala lui Melchisedec. pentru numele Lui, voi, care aţi slujit şi slujiţi
5:11 În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi sfinţilor.
lucruri grele de tâ lcuit, de vreme ce v-aţi fă cut 6:11 Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate
greoi la auzit. aceeaşi râ vnă spre adeverirea nă dejdii, pâ nă la
5:12 Că ci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit sfâ rşit,
să fiţi învă ţă tori, aveţi iară şi trebuinţă ca cineva6:12 Ca să nu fiţi greoi, ci urmă tori ai celor ce,
să vă înveţe cele dintâ i începuturi ale cuvintelor prin credinţă şi îndelungă -ră bdare, moştenesc
lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, fă gă duinţele.
nu de hrană tare. 6:13 Că ci Dumnezeu, câ nd a dat fă gă duinţă lui
5:13 Pentru că oricine se hră neşte cu lapte este Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare,
nepriceput în cuvâ ntul dreptă ţii, de vreme ce pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi,
este prunc. 6:14 Zicâ nd: "Cu adevă rat, binecuvâ ntâ nd te voi
5:14 Iar hrana tare este pentru cei desă vâ rşiţi, binecuvâ nta, şi înmulţind te voi înmulţi".
care au prin obişnuinţă simţurile învă ţate să 6:15 Ş i aşa, avâ nd Avraam îndelungă -ră bdare, a
deosebească binele şi ră ul. dobâ ndit fă gă duinţa.
6:16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai
Capitolul 6 mare şi jură mâ ntul e la ei o cheză şie şi sfâ rşitul
orică rei neînţelegeri.
6:1 De aceea, lă sâ nd cuvâ ntul de început despre 6:17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai
Hristos, să ne ridică m spre ceea ce este mult, moştenitorilor fă gă duinţei, nestră mutarea
desă vâ rşit, fă ră să mai punem din nou temelia hotă râ rii Sale, a pus la mijloc jură mâ ntul:
învă ţă turii despre pocă inţa de faptele moarte şi
6:18 Ca prin două fapte nestră mutate -
despre credinţa în Dumnezeu,
fă gă duinţa şi jură mâ ntul - în care e cu neputinţă
ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce că ută m scă pare, să avem îndemn puternic ca să ţinem
210 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
nă dejdea pusă înainte,
6:19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului,
neclintită şi tare, intrâ nd dincolo de
catapeteasmă ,
6:20 Unde Iisus a intrat pentru noi ca
înaintemergă tor, fiind fă cut Arhiereu în veac,
după râ nduiala lui Melchisedec.
Capitolul 7
7:1 Că ci acest Melchisedec, rege al Salemului,
preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a
întâ mpinat pe Avraam, pe câ nd se întorcea de la
nimicirea regilor şi l-a binecuvâ ntat,
7:2 Că ruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate,
se tâ lcuieşte mai întâ i: rege al dreptă ţii, apoi şi
rege al Salemului, adică rege al pă cii,
7:3 Fă ră tată , fă ră mamă , fă ră spiţă de neam,
neavâ nd nici început al zilelor, nici sfâ rşit al
vieţii, ci, asemă nat fiind Fiului lui Dumnezeu, el
ră mâ ne preot pururea.
7:4 Vedeţi, dar, câ t de mare e acesta, că ruia chiar
patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de
ră zboi.
7:5 Ş i cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia,
au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la
popor, adică de la fraţii lor, mă car că şi aceştia au
ieşit din coapsele lui Avraam;
7:6 Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din
ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam,
care avea fă gă duinţele, l-a binecuvâ ntat.
7:7 Fă ră de nici o îndoială , cel mai mic ia
binecuvâ ntare de la cel mai mare.
7:8 Ş i aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe
câ nd dincolo, unul care e dovedit că este viu.
7:9 Ş i ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială
şi Levi, cel ce lua zeciuială ,
7:10 Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam,
câ nd l-a întâ mpinat Melchisedec.
7:11 Dacă deci desă vâ rşirea ar fi fost prin preoţia
Leviţilor (că ci legea s-a dat poporului pe temeiul
preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt
preot după râ nduiala lui Melchisedec, şi să nu se
zică după râ nduiala lui Aaron?
7:12 Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează
numaidecâ t şi schimbarea Legii.
8:1 Lucru de că petenie din cele spuse este că
211 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:13 Că ci Acela, despre Care se spun acestea, îşi
ia obâ rşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni
n-a slujit altarului,
7:14 Ş tiut fiind că Domnul nostru a ră să rit din
Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la
preoţi, Moise n-a vorbit nimic.
7:15 Apoi este lucru şi mai lă murit că , dacă se
ridică un alt preot după asemă narea lui
Melchisedec,
7:16 El s-a fă cut nu după legea unei porunci
trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare,
7:17 Că ci se mă rturiseşte: "Tu eşti Preot în veac,
după râ nduiala lui Melchisedec".
7:18 Astfel, porunca dată întâ i se desfiinţează ,
pentru neputinţa şi nefolosul ei;
7:19 Că ci Legea n-a desă vâ rşit nimic, iar în locul
ei îşi face cale o nă dejde mai bună , prin care ne
apropiem de Dumnezeu.
7:20 Ci încă a fost la mijloc şi un jură mâ nt, că ci
pe câ nd aceia s-au fă cut preoţi fă ră de jură mâ nt,
7:21 El S-a fă cut cu jură mâ ntul Celui ce I-a gră it:
"Juratu-S-a Domnul şi nu Se va că i: Tu eşti Preot
în veac, după râ nduiala lui Melchisedec".
7:22 Cu aceasta, Iisus S-a fă cut chezaşul unui mai
bun testament.
7:23 Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi,
fiindcă moartea îi împiedica să dă inuiască .
7:24 Aici însă , Iisus, prin aceea că ră mâ ne în
veac, are o preoţie netrecă toare (veşnică ).
7:25 Pentru aceasta, şi poate să mâ ntuiască
desă vâ rşit pe cei ce se apropie prin El de
Dumnezeu, că ci pururea e viu ca să mijlocească
pentru ei.
7:26 Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem:
sfâ nt, fă ră de ră utate, fă ră de pată , osebit de cei
pă că toşi, şi fiind mai presus decâ t cerurile.
7:27 El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca
arhiereii: întâ i pentru pă catele lor, apoi pentru
ale poporului, că ci El a fă cut aceasta o dată
pentru totdeauna, aducâ ndu-Se jertfă pe Sine
însuşi.
7:28 Că ci Legea pune ca arhierei oameni care au
slă biciune, pe câ nd cuvâ ntul jură mâ ntului, venit
în urma Legii, pune pe Fiul, desă vâ rşit în veacul
veacului.
Capitolul 8
avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta
tronului slavei în ceruri, 9:2 Că ci s-a pregă tit cortul mă rturiei. În el se
8:2 Slujitor Altarului şi Cortului celui adevă rat, aflau, mai întâ i, sfeşnicul şi masa şi pâ inile
pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul. punerii înainte; partea aceasta se numeşte
8:3 Apoi, orice arhiereu este pus ca să aducă Sfâ nta.
daruri şi jertfe; de aceea trebuincios era ca şi 9:3 Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul
acest Arhiereu să fi avut ceva ce să aducă . numit Sfâ nta Sfintelor,
8:4 Dacă ar fi pe pă mâ nt, nici n-ar fi preot, fiindcă 9:4 Avâ nd altarul tă mâ ierii de aur şi chivotul
aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii, Aşeză mâ ntului ferecat peste tot cu aur, în care
8:5 Care slujesc închipuirii şi umbrei celor era nă strapa de aur, care avea mana, era toiagul
cereşti, precum a primit poruncă Moise, câ nd era lui Aaron ce odră slise şi tablele Legii.
să facă cortul: "Ia seama, zice Domnul, să faci 9:5 Deasupra chivotului erau heruvimii slavei,
toate după chipul ce ţi-a fost ară tat în munte". care umbreau altarul împă că rii; despre acestea
8:6 Acum însă , Arhiereul nostru a dobâ ndit o nu putem acum să vorbim cu de-amă nuntul.
slujire cu atâ t mai osebită , cu câ t este şi 9:6 Astfel fiind întocmite aceste încă peri, preoţii
Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care intrau totdeauna în cortul cel dintâ i, să vâ rşind
este întemeiat pe mai bune fă gă duinţe. slujbele dumnezeieşti;
8:7 Că ci dacă (testamentul) cel dintâ i ar fi fost 9:7 În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o
fă ră de prihană , nu s-ar mai fi că utat loc pentru al dată pe an, şi nu fă ră de sâ nge, pe care îl aducea
doilea; pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.
8:8 Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin 9:8 Prin aceasta, Duhul Sfâ nt ne lă mureşte că
zile, zice Domnul, câ nd voi face, cu casa lui Israel drumul că tre Sfâ nta Sfintelor nu era să fie ară tat,
şi cu casa lui Iuda, testament nou, câ tă vreme cortul întâ i mai sta în picioare,
8:9 Nu ca testamentul pe care l-am fă cut cu 9:9 Care era o pildă pentru timpul de faţă şi
pă rinţii lor, în ziua câ nd i-am apucat de mâ nă ca însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-
să -i scot din pă mâ ntul Egiptului; că ci ei n-au aveau putere să desă vâ rşească cugetul
ră mas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am închină torului.
pă ră sit - zice Domnul. 9:10 Acestea erau numai legiuiri pă mâ nteşti -
8:10 Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu despre mâ ncă ruri, despre bă uturi, despre felurite
casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: spă lă ri - şi erau porunci pâ nă la vremea
Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor îndreptă rii.
le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi 9:11 Iar Hristos, venind Arhiereu al bună tă ţilor
poporul Meu. celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi
8:11 Ş i nu va mai învă ţa fiecare pe vecinul să u şi mai desă vâ rşit, nu fă cut de mâ nă , adică nu din
fiecare pe fratele să u zicâ nd: Cunoaşte pe zidirea aceasta;
Domnul! - că ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai 9:12 El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfâ nta
mic pâ nă la cel mai mare al lor; Sfintelor, nu cu sâ nge de ţapi şi de viţei, ci cu
8:12 Că ci voi fi milostiv cu nedreptă ţile lor şi de însuşi sâ ngele Să u, şi a dobâ ndit o veşnică
pă catele lor nu-Mi voi mai aduce aminte". ră scumpă rare.
8:13 Ş i zicâ nd: "Nou", Domnul a învechit pe cel 9:13 Că ci dacă sâ ngele ţapilor şi al taurilor şi
dintâ i. Iar ce se învecheşte şi îmbă trâ neşte, cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi
aproape este de pieire. sfinţeşte spre cură ţirea trupului,
9:14 Cu câ t mai mult sâ ngele lui Hristos, Care,
Capitolul 9 prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe
Sine, jertfă fă ră de prihană , va cură ţi cugetul
9:1 Deci şi cei dintâ i (Aşeză mâ nt) avea vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi
orâ nduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar Dumnezeului celui viu?
pă mâ ntesc, 9:15 Ş i pentru aceasta El este Mijlocitorul unui
nou testament, ca prin moartea suferită spre
ră scumpă rarea greşealelor de sub întâ iul
testament, cei chemaţi să ia fă gă duinţa moştenirii veşnice.
212 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:16 Că ci unde este testament, trebuie neapă rat
să fie vorba despre moartea celui ce a fă cut
testamentul.
9:17 Un testament ajunge temeinic după moarte,
fiindcă nu are nici o putere, câ tă vreme tră ieşte
cel ce l-a fă cut.
9:18 De aceea, nici cel dintâ i n-a fost sfinţit fă ră
sâ nge.
9:19 Într-adevă r Moise, după ce a rostit faţă cu
tot poporul toate poruncile din Lege, luâ nd
sâ ngele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lâ nă
roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot
poporul,
9:20 Ş i a zis: "Acesta este sâ ngele testamentului
pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu".
9:21 Ş i a stropit, de asemenea, cu sâ nge, cortul şi
toate vasele pentru slujbă .
9:22 După Lege, aproape toate se cură ţesc cu
sâ nge, şi fă ră vă rsare de sâ nge nu se dă iertare.
9:23 Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să
fie cură ţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi cu
jertfe mai bune decâ t acestea.
9:24 Că ci Hristos n-a intrat într-o Sfâ ntă a
Sfintelor fă cută de mâ ini - închipuirea celei
adevă rate - ci chiar în cer, ca să Se înfă ţişeze
pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
9:25 Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de
mai multe ori - ca arhiereul care intră în Sfâ nta
Sfintelor cu sâ nge stră in, în fiecare an.
9:26 Altfel, ar fi trebuit să pă timească de mai
multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la
sfâ rşitul veacurilor, S-a ară tat o dată , spre
ştergerea pă catului, prin jertfa Sa.
9:27 Ş i precum este râ nduit oamenilor o dată să
moară , iar după aceea să fie judecata,
9:28 Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată
jertfă , ca să ridice pă catele multora, a doua oară
fă ră de pă cat Se va ară ta celor ce cu stă ruinţă Îl
aşteaptă spre mâ ntuire.
Capitolul 10
10:1 În adevă r, Legea avâ nd umbra bunurilor
viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate
niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în
fiecare an - să facă desă vâ rşiţi pe cei ce se
apropie.
213 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:2 Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse,
dacă cei ce să vâ rşesc slujba dumnezeiască , fiind o
dată cură ţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a
pă catelor?
10:3 Ci prin ele, an de an, se face amintirea
pă catelor.
10:4 Pentru că este cu neputinţă ca sâ ngele de
tauri şi de ţapi să înlă ture pă catele.
10:5 Drept aceea, intrâ nd în lume, zice: "Jertfă şi
prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
10:6 Arderi de tot şi jertfe pentru pă cat nu ţi-au
plă cut;
10:7 Atunci am zis: Iată vin, în sulul că rţii este
scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
10:8 Zicâ nd mai sus că : "Jertfă şi prinoase şi
arderile de tot şi jertfele pentru pă cat n-ai voit,
nici nu Ţ i-au plă cut", care se aduc după Lege,
10:9 Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta,
Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâ i ca
să statornicească pe al doilea.
10:10 Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin
jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru
totdeauna.
10:11 Ş i orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi
aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care
niciodată nu pot să înlă ture pă catele.
10:12 Acesta dimpotrivă , aducâ nd o singură
jertfă pentru pă cate, a şezut în vecii vecilor, de-a
dreapta lui Dumnezeu,
10:13 Ş i aşteaptă pâ nă ce vră jmaşii Lui vor fi
puşi aşternut picioarelor Lui.
10:14 Că ci printr-o singură jertfă adusă , a adus la
veşnică desă vâ rşire pe cei ce se sfinţesc;
10:15 Dar şi Duhul cel Sfâ nt ne mă rturiseşte
aceasta, fiindcă după ce a zis:
10:16 "Acesta este aşeză mâ ntul pe care îl voi
întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-
voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în
cugetele lor".
10:17 Ş i adaugă : "Iar de pă catele lor şi de
fă ră delegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
10:18 Unde este dar iertarea acestora, nu mai
este jertfă pentru pă cate.
10:19 Drept aceea, fraţilor, avâ nd îndră zneală , să
intră m în Sfâ nta Sfintelor, prin sâ ngele lui Iisus,
10:20 Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi
a înnoit-o, prin catapeteasmă , adică prin trupul
Să u,
10:21 Ş i avâ nd mare preot peste casa lui
Dumnezeu,
10:22 Să ne apropiem cu inimă curată , întru
plină tatea credinţei, cură ţindu-ne prin stropire
inimile de orice cuget ră u, şi spă lâ ndu-ne trupul
în apă curată ,
10:23 Să ţinem mă rturisirea nă dejdii cu
neclintire, pentru că credincios este Cel ce a
fă gă duit,
10:24 Ş i să luă m seama unul altuia, ca să ne
îndemnă m la dragoste şi la fapte bune,
10:25 Fă ră să pă ră sim Biserica noastră , precum
le este obiceiul unora, ci îndemnă tori fă câ ndu-ne,
cu atâ t mai mult, cu câ t vedeţi că se apropie ziua
aceea.
10:26 Că ci dacă pă că tuim de voia noastră , după
ce am luat cunoştiinţă despre adevă r, nu ne mai
ră mâ ne, pentru pă cate, nici o jertfă ,
10:27 Ci o înfricoşată aşteptare a judecă ţii şi
iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
10:28 Că lcâ nd cineva Legea lui Moise, e ucis fă ră
de milă , pe cuvâ ntul a doi sau trei martori;
10:29 Gâ ndiţi-vă : cu câ t mai aspră fi-va pedeapsa
cuvenită celui ce a că lcat în picioare pe Fiul lui
Dumnezeu, şi a nesocotit sâ ngele testamentului
cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului.
10:30 Că ci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este
ră zbunarea; Eu voi ră splă ti". Ş i iară şi: "Domnul
va judeca pe poporul Să u".
10:31 Înfricoşă tor lucru este să că dem în mâ inile
Dumnezeului celui viu.
10:32 Aduceţi-vă , dar, aminte mai întâ i de zilele
în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi ră bdat luptă
grea de suferinţe,
10:33 Parte fă câ ndu-vă privelişte cu ocă rile şi cu
necazurile îndurate, parte suferind împreună cu
cei ce treceau prin unele ca acestea,
10:34 Că ci aţi avut milă de cei închişi, iar ră pirea
averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine
ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.
10:35 Nu lepă daţi dar încrederea voastră , care
are mare ră splă tire.
10:36 Că ci aveţi nevoie de ră bdare ca, fă câ nd
voia lui Dumnezeu, să dobâ ndiţi fă gă duinţa.
10:37 "Că ci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel
ce e să vină , va veni şi nu va întâ rzia;
214 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
10:38 Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se
va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru
el".
10:39 Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire,
ci ai credinţei spre dobâ ndirea sufletului.
Capitolul 11
11:1 Iar credinţa este încredinţarea celor
nă dă jduite, dovedirea lucrurilor celor nevă zute.
11:2 Prin ea, cei din vechime au dat buna lor
mă rturie.
11:3 Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat
veacurile prin cuvâ ntul lui Dumnezeu, de s-au
fă cut din nimic cele ce se vă d.
11:4 Prin credinţă , Abel a adus lui Dumnezeu
mai bună jertfă decâ t Cain, pentru care a luat
mă rturie că este drept, mă rturisind Dumnezeu
despre darurile lui; şi prin credinţă gră ieşte şi
azi, deşi a murit.
11:5 Prin credinţă , Enoh a fost luat de pe pă mâ nt
ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru
că Dumnezeu îl stră mutase, că ci mai înainte de a-
l stră muta, el a avut mă rturie că a bine-plă cut lui
Dumnezeu.
11:6 Fă ră credinţă , dar, nu este cu putinţă să fim
plă cuţi lui Dumnezeu, că ci cine se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se
face ră splă titor celor care Îl caută .
11:7 Prin credinţă , luâ nd Noe înştiinţare de la
Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă , a
gă tit, cu evlavie, o corabie spre mâ ntuirea casei
sale; prin credinţă el a osâ ndit lumea şi dreptă ţii
celei din credinţă s-a fă cut moştenitor.
11:8 Prin credinţă , Avraam, câ nd a fost chemat, a
ascultat şi a ieşit la locul pe care era să -l ia spre
moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
11:9 Prin credinţă , a locuit vremelnic în
pă mâ ntul fă gă duinţei, ca într-un pă mâ nt stră in,
locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei
dimpreună moştenitori ai aceleiaşi fă gă duinţe;
11:10 Că ci aştepta cetatea cu temelii puternice,
al că rei meşter şi lucră tor este Dumnezeu.
11:11 Prin credinţă , şi Sara însă şi a primit putere
să ză mislească fiu, deşi trecuse de vâ rsta
cuvenită , pentru că ea L-a socotit credincios pe
Cel ce fă gă duise.
11:12 Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela
ca şi mort, s-au nă scut atâ ţia urmaşi - mulţi "ca
stelele cerului şi ca nisipul cel fă ră de numă r de
pe ţă rmul mă rii".
11:13 Toţi aceştia au murit întru credinţă , fă ră să
primească fă gă duinţele, ci vă zâ ndu-le de departe
şi iubindu-le cu dor şi mă rturisind că pe pă mâ nt
ei sunt stră ini şi că lă tori.
11:14 Iar cei ce gră iesc unele ca acestea
dovedesc că ei îşi caută lor patrie.
11:15 Într-adevă r, dacă ar fi avut în minte pe
aceea din care ieşiseră , aveau vreme să se
întoarcă .
11:16 Dar acum ei doresc una mai bună , adică pe
cea cerească . Pentru aceea Dumnezeu nu Se
ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor,
că ci le-a gă tit lor cetate.
11:17 Prin credinţă , Avraam, câ nd a fost încercat,
a adus pe Isaac (jertfă ). Cel ce primise
fă gă duinţele aducea jertfă pe fiul să u unul
nă scut!
11:18 Că tre el gră ise Dumnezeu: "Că în Isaac ţi
se va chema ţie urmaş".
11:19 Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este
puternic să -l învieze şi din morţi; drept aceea l-a
dobâ ndit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui.
11:20 Prin credinţa despre cele viitoare a
binecuvâ ntat Isaac pe Iacov şi pe Esau.
11:21 Prin credinţă Iacov, câ nd a fost să moară , a
binecuvâ ntat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a
închinat, rezemâ ndu-se pe vâ rful toiagului să u.
11:22 Prin credinţă Iosif, la sfâ rşitul vieţii, a
pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat
porunci cu privire la oasele sale.
11:23 Prin credinţă , câ nd s-a nă scut Moise, a fost
ascuns de pă rinţii lui trei luni, că ci l-au vă zut
prunc frumos şi nu s-au temut de porunca
regelui.
11:24 Prin credinţă , Moise, câ nd s-a fă cut mare,
n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
11:25 Ci a ales mai bine să pă timească cu
poporul lui Dumnezeu, decâ t să aibă dulceaţa cea
trecă toare a pă catului,
11:26 Socotind că batjocorirea pentru Hristos
este mai mare bogă ţie decâ t comorile Egiptului,
fiindcă se uita la ră splă tire.
11:27 Prin credinţă , a pă ră sit Egiptul, fă ră să se
teamă de urgia regelui, că ci a ră mas neclintit, ca
cel care vede pe Cel nevă zut.
ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui
215 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:28 Prin credinţă , a râ nduit Paştile şi stropirea
cu sâ nge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de
cei întâ i-nă scuţi ai lor.
11:29 Prin credinţă au trecut israeliţii Marea
Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercâ nd şi
ei s-o treacă , s-au înecat.
11:30 Prin credinţă , zidurile Ierihonului au
că zut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
11:31 Prin credinţă Rahav, desfrâ nata, fiindcă
primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu
cei neascultă tori.
11:32 Ş i ce voi mai zice? Că ci timpul nu-mi va
ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de
prooroci,
11:33 Care prin credinţă , au biruit împă ră ţii, au
fă cut dreptate, au dobâ ndit fă gă duinţele, au
astupat gurile leilor,
11:34 Au stins puterea focului, au scă pat de
ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au fă cut tari în ră zboi, au întors taberele
vră jmaşilor pe fugă ;
11:35 Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi.
Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbă virea, ca
să dobâ ndească mai bună înviere;
11:36 Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar
lanţuri şi închisoare;
11:37 Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la
cazne, au fost tă iaţi cu fieră stră ul, au murit ucişi
cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de
capră , lipsiţi, strâ mtoraţi, ră u primiţi.
11:38 Ei, de care lumea nu era vrednică , au
ră tă cit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în
cră pă turile pă mâ ntului.
11:39 Ş i toţi aceştia, mă rturisiţi fiind prin
credinţă , n-au primit fă gă duinţa,
11:40 Pentru că Dumnezeu râ nduise pentru noi
ceva mai bun, ca ei să nu ia fă ră noi desă vâ rşirea.
Capitolul 12
12:1 De aceea şi noi, avâ nd împrejurul nostru
atâ ta nor de mă rturii, să lepă dă m orice povară şi
pă catul ce grabnic ne împresoară şi să alergă m cu
stă ruinţă în lupta care ne stă înainte.
12:2 Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începă torul
şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă
înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de
Dumnezeu.
12:3 Luaţi aminte, dar, la Cel ce a ră bdat de la
pă că toşi, asupra Sa, o atâ t de mare împotrivire,
ca să nu vă lă saţi osteniţi, slă bind în sufletele
voastre.
12:4 În lupta voastră cu pă catul, nu v-aţi
împotrivit încă pâ nă la sâ nge.
12:5 Ş i aţi uitat îndemnul care vă gră ieşte ca
unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea
Domnului, nici nu te descuraja, câ nd eşti mustrat
de El.
12:6 Că ci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă , şi
biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".
12:7 Ră bdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se
poartă cu voi ca faţă de fii. Că ci care este fiul pe
care tată l să u nu-l pedepseşte?
12:8 Iar dacă sunteţi fă ră de certare, de care toţi
au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii
adevă raţi.
12:9 Apoi dacă am avut pe pă rinţii noştri după
trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne
vom supune cu atâ t mai vâ rtos Tată lui duhurilor,
ca să avem viaţă ?
12:10 Pentru că ei, precum gă seau cu cale, ne
pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre
folosul nostru, ca să ne împă rtă şim de sfinţenia
Lui.
12:11 Orice mustrare, la început, nu pare că e de
bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor
încercaţi cu ea roada paşnică a dreptă ţii.
12:12 Pentru aceea, "îndreptaţi mâ inile cele
ostenite şi genunchii cei slă bă nogiţi.
12:13 Faceţi că ră ri drepte pentru picioarele
voastre", aşa încâ t cine este şchiop să nu se abată ,
ci mai vâ rtos să se vindece.
12:14 Că utaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fă ră de
care nimeni nu va vedea pe Domnul,
12:15 Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu
ră mâ nă lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu
cumva, odră slind vreo pricină de amă ră ciune, să
vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească .
12:16 Ş i să nu fie vreunul desfrâ nat sau întinat
ca Esau, care pentru o mâ ncare şi-a vâ ndut
dreptul de întâ i nă scut.
12:17 Ş tiţi că mai pe urmă , câ nd a dorit să
moştenească binecuvâ ntarea, nu a fost luat în
seamă , că ci, deşi cu lacrimi a că utat, n-a mai avut
cum să schimbe hotă râ rea.
13:3 Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum
aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce
216 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:18 Că ci voi nu v-aţi apropiat nici de muntele
ce putea fi pipă it, nici de focul care ardea cu
flacă ră , nici de nor, nici de beznă , nici de vijelie,
12:19 Nici de glasul trâ mbiţei, nici de ră sunetul
cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat
să nu li se mai gră iască ,
12:20 Deoarece nu puteau să sufere porunca:
"Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie
ucisă cu pietre, sau să fie stră punsă cu să geata",
12:21 Ş i atâ t de înfricoşă toare era ară tarea, încâ t
Moise a zis: "Sunt înspă imâ ntat şi mă
cutremur!".
12:22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de
cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel
ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare
să rbă torească ,
12:23 Ş i de Biserica celor întâ i nă scuţi, care sunt
scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecă torul
tuturor, şi de duhurile drepţilor celor
desă vâ rşiţi,
12:24 Ş i de Iisus, Mijlocitorul noului testament,
şi de sâ ngele stropirii care gră ieşte mai bine
decâ t al lui Abel.
12:25 Luaţi seama să nu vă lepă daţi de Cel care
vorbeşte. Că ci dacă aceia n-au scă pat de
pedeapsă , nevoind să asculte pe cel ce le gră ia pe
pă mâ nt, cu atâ t mai mult noi - îndepă rtâ ndu-ne
de Cel ce ne gră ieşte din ceruri -
12:26 Al Că rui glas, odinioară , a zguduit
pă mâ ntul, iar acum, vorbind, a fă gă duit: "Încă o
dată voi clă tina nu numai pă mâ ntul, ci şi cerul".
12:27 Iar prin aceea că zice: "Încă o dată " arată
schimbarea celor clă tinate, ca a unor lucruri
fă cute, ca să ră mâ nă cele neclintite.
12:28 De aceea, fiindcă primim o împă ră ţie
neclintită , să fim mulţumitori, şi aşa să -I aducem
lui Dumnezeu închinare plă cută , cu evlavie şi cu
sfială .
12:29 Că ci "Dumnezeul nostru este şi foc
mistuitor".
Capitolul 13
13:1 Ră mâ neţi întru dragostea fră ţească .
13:2 Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi că ci prin
aceasta unii, fă ră ca să ştie, au primit în gazdă ,
îngeri.
îndură rele, întrucâ t şi voi sunteţi în trup.
13:4 Cinstită să fie nunta întru toate şi patul
nespurcat. Iar pe desfrâ naţi îi va judeca
Dumnezeu.
13:5 Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-
vă cu cele ce aveţi, că ci însuşi Dumnezeu a zis:
"Nu te voi lă sa, nici nu te voi pă ră si".
13:6 Pentru aceea, avâ nd bună îndră zneală , să
zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi
teme! Ce-mi va face mie omul?".
13:7 Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care
v-au gră it vouă cuvâ ntul lui Dumnezeu; priviţi cu
luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le
credinţa.
13:8 Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este
acelaşi.
13:9 Nu vă lă saţi furaţi de învă ţă turile stră ine
cele de multe feluri; că ci bine este să vă întă riţi
prin har inima voastră , nu cu mâ ncă ruri, de la
care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu
ele.
13:10 Avem altar, de la care nu au dreptul să
mă nâ nce cei ce slujesc cortului.
13:11 Într-adevă r, trupurile dobitoacelor - al
că ror sâ nge e adus de arhiereu, pentru împă care,
în Sfâ nta Sfintelor - sunt arse afară din tabă ră .
13:12 Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească
poporul cu sâ ngele Să u, a pă timit în afara porţii.
13:13 Deci dar să ieşim la El, afară din tabă ră ,
luâ nd asupra noastră ocara Lui.
13:14 Că ci nu avem aici cetate stă tă toare, ci o
că ută m pe aceea ce va să fie.
13:15 Aşadar, prin El să aducem pururea lui
Dumnezeu jertfă de laudă , adică rodul buzelor,
care preaslă vesc numele Lui.
13:16 Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le
daţi uită rii; că ci astfel de jertfe sunt bine plă cute
lui Dumnezeu.
13:17 Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă
supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru
sufletele voastre, avâ nd să dea de ele seamă , ca
să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinâ nd, că ci
aceasta nu v-ar fi de folos.
13:18 Rugaţi-vă pentru noi; că ci suntem
încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca
întru toate cu cinste să tră im.
217 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
13:19 Ş i mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să
vă fiu dat înapoi mai curâ nd.
13:20 Iar Dumnezeul pă cii, Cel ce, prin sâ ngele
unui testament veşnic, a sculat din morţi pe
Pă storul cel mare al oilor, pe Domnul nostru
Iisus,
13:21 Să vă întă rească în orice lucru bun, ca să
faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este
bine plă cut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Că ruia
fie slava în vecii vecilor. Amin!
13:22 Ş i vă rog, fraţilor, să îngă duiţi acest cuvâ nt
de îndemn, că ci vi l-am scris pe scurt.
13:23 Să ştiţi că fratele Timotei este slobod. Dacă
vine mai degrabă , vă voi vedea împreună cu el.
13:24 Îmbră ţişaţi pe toţi mai-marii voştri şi pe
toţi sfinţii. Vă îmbră ţişează cei din Italia.
13:25 Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
73. Iacov — Noul
Testament
“Epistola soborniceasca a
Sfantului Apostol Iacov” — 5
Capitole : 108 Versete
Capitolul 1
1:1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului
Iisus Hristos, celor două sprezece seminţii, care
sunt în împră ştiere, salutare.
1:2 Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, câ nd
că deţi în felurite ispite,
1:3 Ş tiind că încercarea credinţei voastre
lucrează ră bdarea;
1:4 Iar ră bdarea să -şi aibă lucrul ei desă vâ rşit, ca
să fiţi desă vâ rşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de
nimic.
1:5 Ş i de este cineva din voi lipsit de
înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce
dă tuturor fă ră deosebire şi fă ră înfruntare; şi i se
va da.
1:6 Să ceară însă cu credinţă , fă ră să aibă nici o
îndoială , pentru că cine se îndoieşte este
asemenea valului mă rii, mişcat de vâ nt şi aruncat
încoace şi încolo.
1:7 Să nu gâ ndească omul acela că va lua ceva de
la Dumnezeu.
1:8 Bă rbatul îndoielnic este nestatornic în toate se nu ascultă tor care uită , ci împlinitor al
că ile sale. lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
1:9 Iar fratele cel smerit să se laude întru 1:26 Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu
înă lţimea sa, îşi ţine limba în frâ u, ci îşi amă geşte inima,
1:10 Ş i cel bogat întru smerenia sa, pentru că va cucernicia acestuia este zadarnică .
trece ca floarea ierbii. 1:27 Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui
1:11 Că ci a ră să rit soarele arză tor şi a uscat iarba Dumnezeu şi Tată l, aceasta este: să cercetă m pe
şi floarea ei a că zut şi frumuseţea feţei ei a pierit; orfani şi pe vă duve în necazurile lor, şi să ne
tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergă turile pă zim pe noi fă ră de pată din partea lumii.
sale.
1:12 Fericit este bă rbatul care rabdă ispita, că ci Capitolul 2
lă murit fă câ ndu-se va lua cununa vieţii, pe care a
fă gă duit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. 2:1 Fraţii mei, nu că utâ nd la faţa omului să aveţi
1:13 Nimeni să nu zică , atunci câ nd este ispitit: credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul
De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu slavei.
nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe 2:2 Că ci, dacă va intra în adunarea voastră un om
nimeni. cu inele de aur în degete, în haină stră lucită , şi va
1:14 Ci fiecare este ispitit câ nd este tras şi momit intra şi un să rac, în haină murdară ,
de însă şi pofta sa. 2:3 Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină
1:15 Apoi pofta, ză mislind, naşte pă cat, iar stră lucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe câ nd
pă catul, odată să vâ rşit, aduce moarte. să racului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau:
Ş ezi jos, la picioarele mele,
1:16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
1:17 Toată darea cea bună şi tot darul desă vâ rşit 2:4 N-aţi fă cut voi, oare, în gâ ndul vostru,
de sus este, pogorâ ndu-se de la Pă rintele deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi fă cut
luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră judecă tori cu socoteli viclene?
de mutare. 2:5 Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-
1:18 După voia Sa ne-a nă scut prin cuvâ ntul a ales pe cei ce sunt să raci în ochii lumii, dar
adevă rului, ca să fim începă tură fă pturilor Lui. bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împă ră ţiei pe
care a fă gă duit-o El celor ce Îl iubesc?
1:19 Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie
grabnic la ascultare, ză bavnic la vorbire, ză bavnic 2:6 Iar voi aţi necinstit pe cel să rac! Oare nu
bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă tâ ră sc la
la mâ nie.
judecă ţi?
1:20 Că ci mâ nia omului nu lucrează dreptatea lui
2:7 Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru
Dumnezeu.
care aţi fost chemaţi?
1:21 Pentru aceea, lepă dâ nd toată spurcă ciunea
şi prisosinţa ră ută ţii, primiţi cu blâ ndeţe 2:8 Dacă , într-adevă r, împliniţi legea
împă ră tească , potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe
cuvâ ntul să dit în voi, care poate să mâ ntuiască
sufletele voastre. aproapele tă u ca pe tine însuţi", bine faceţi;
1:22 Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvâ ntului, nu 2:9 Iar de că utaţi la faţa omului, faceţi pă cat şi
numai ascultă tori ai lui, amă gindu-vă pe voi legea vă osâ ndeşte ca pe nişte că lcă tori de lege.
înşivă . 2:10 Pentru că cine va pă zi toată legea, dar va
1:23 Că ci dacă cineva este ascultă tor al greşi într-o singură poruncă , s-a fă cut vinovat
cuvâ ntului, iar nu şi împlinitor, el seamă nă cu faţă de toate poruncile.
omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; 2:11 Că ci Cel ce a zis: "Să nu să vâ rşeşti adulter",
1:24 S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat a zis şi: "Să nu ucizi". Ş i dacă nu să vâ rşeşti
adulter, dar ucizi, te-ai fă cut că lcă tor de lege.
ce fel era.
1:25 Cine s-a uitat, însă , de aproape în legea cea 2:12 Aşa să gră iţi şi aşa să lucraţi, ca unii care
veţi fi judecaţi prin legea libertă ţii.
desă vâ rşită a libertă ţii şi a stă ruit în ea, fă câ ndu-
2:13 Că ci judecata este fă ră milă pentru cel care 2:14 Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are
n-a fă cut milă . Şi mila biruieşte în faţa judecă ţii. credinţă , iar fapte nu are? Oare credinţa poate să -
218 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
l mâ ntuiască ?
2:15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de
hrana cea de toate zilele,
2:16 Ş i cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în
pace! Încă lziţi-vă şi vă să turaţi, dar nu le daţi cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
2:17 Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e
moartă în ea însă şi.
2:18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţă , iar eu am
fapte; arată -mi credinţa ta fă ră fapte şi eu îţi voi
ară ta, din faptele mele, credinţa mea.
2:19 Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci;
dar şi demonii cred şi se cutremură .
2:20 Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că
credinţa fă ră de fapte moartă este?
2:21 Avraam, pă rintele nostru, au nu din fapte s-
a îndreptat, câ nd a pus pe Isaac, fiul să u, pe
jertfelnic?
2:22 Vezi că , credinţa lucra împreună cu faptele
lui şi din fapte credinţa s-a desă vâ rşit?
2:23 Ş i s-a împlinit Scriptura care zice: "Ş i a
crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca
dreptate" şi "a fost numit prieten al lui
Dumnezeu".
2:24 Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul,
iar nu numai din credinţă .
2:25 La fel şi Rahav, desfrâ nata, au nu din fapte
s-a îndreptat câ nd a primit pe cei trimişi şi i-a
scos afară , pe altă cale?
2:26 Că ci precum trupul fă ră suflet mort este,
astfel şi credinţa fă ră de fapte, moartă este.
Capitolul 3
3:1 Nu vă faceţi voi mulţi învă ţă tori, fraţii mei,
ştiind că (noi, învă ţă torii) mai mare osâ ndă vom
lua.
3:2 Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă
nu greşeşte cineva în cuvâ nt, acela este bă rbat
desă vâ rşit, în stare să înfrâ neze şi tot trupul.
3:3 Dar, dacă noi punem în gura cailor frâ ul, ca să
ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor
întreg.
4:1 De unde vin ră zboaiele şi de unde certurile 4:2 Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu
dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre puteţi dobâ ndi ce doriţi; vă sfă tuiţi şi vă ră zboiţi,
care se luptă în mă dularele voastre? şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
219 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:4 Iată şi coră biile, deşi sunt atâ t de mari şi
împinse de vâ nturi aprige, sunt totuşi purtate de
o câ rmă foarte mică încotro hotă ră şte vrerea
câ rmaciului.
3:5 Aşa şi limba: mic mă dular este, dar cu mari
lucruri se fă leşte! Iată puţin foc şi câ t codru
aprinde!
3:6 Foc este şi limba, lume a fă ră delegii! Limba
îşi are locul ei între mă dularele noastre, dar
spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii,
după ce aprinsă a fost ea de flă că rile gheenei.
3:7 Pentru că orice fel de fiare şi de pă să ri, de
tâ râ toare şi de vietă ţi din mare se domoleşte şi s-
a domolit de firea omenească ,
3:8 Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o
domolească ! Ea este un ră u fă ră astâ mpă r; ea
este plină de venin aducă tor de moarte.
3:9 Cu ea binecuvâ ntă m pe Dumnezeu şi Tată l, şi
cu ea blestemă m pe oameni, care sunt fă cuţi
după asemă narea lui Dumnezeu.
3:10 Din aceeaşi gură ies binecuvâ ntarea şi
blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea
aşa.
3:11 Oare izvorul aruncă din aceeaşi vâ nă , şi apa
dulce şi pe cea amară ?
3:12 Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă
mă sline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot
aşa, izvorul să rat nu poate să dea apă dulce.
3:13 Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să
arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blâ ndeţea
înţelepciunii.
3:14 Iar dacă aveţi râ vnire amară şi zavistie, în
inimile voastre, nu vă lă udaţi, nici nu minţiţi
împotriva adevă rului.
3:15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este
pă mâ ntească , trupească , demonică .
3:16 Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este
neorâ nduială şi orice lucru ră u.
3:17 Iar înţelepciunea cea de sus întâ i este
curată , apoi paşnică , îngă duitoare, ascultă toare,
plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi
nefă ţarnică .
3:18 Ş i roada dreptă ţii se seamă nă întru pace de
cei ce lucrează pacea.
Capitolul 4
4:3 Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi ră u, ca
voi să risipiţi în plă ceri.
Capitolul 5
4:4 Preadesfrâ naţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia 5:1 Veniţi acum, voi bogaţilor, plâ ngeţi şi vă
lumii este duşmă nie faţă de Dumnezeu? Cine deci tâ nguiţi de necazurile care vor să vină asupra
va voi să fie prieten cu lumea se face vră jmaş lui voastră .
Dumnezeu.
5:2 Bogă ţia voastră a putrezit şi hainele voastre
4:5 Sau vi se pare că Scriptura gră ieşte în deşert? le-au mâ ncat moliile.
Duhul, care să lă şluieşte în noi, ne pofteşte spre
zavistie? 5:3 Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina
lor va fi mă rturie asupra voastră şi ca focul va
4:6 Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: mistui trupurile voastre; aţi strâ ns comori în
"Dumnezeu celor mâ ndri le stă împotrivă , iar vremea din urmă .
celor smeriţi le dă har".
5:4 Dar, iată , plata lucră torilor care au secerat
4:7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă ; şi
împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. strigă tele seceră torilor au intrat în urechile
4:8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi Domnului Sabaot.
El de voi. Cură ţiţi-vă mâ inile, pă că toşilor, şi 5:5 V-aţi desfă tat pe pă mâ nt şi v-aţi dezmierdat;
sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. hră nit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii.
4:9 Pă trundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă 5:6 Osâ ndit-aţi, omorâ t-aţi pe cel drept; el nu vi
jeliţi. Râ sul întoarcă -se în plâ ns şi bucuria se împotriveşte.
voastră în întristare.
5:7 Drept aceea, fiţi îndelung-ră bdă tori, fraţilor,
4:10 Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va pâ nă la venirea Domnului. Iată , plugarul aşteaptă
înă lţa. roada cea scumpă a pă mâ ntului, îndelung
4:11 Nu vă gră iţi de ră u unul pe altul, fraţilor. Cel
ră bdâ nd, pâ nă ce primeşte ploaia timpurie şi
ce gră ieşte de ră u pe frate, ori judecă pe fratele tâ rzie.
să u, gră ieşte de ră u legea şi judecă legea; iar dacă
5:8 Fiţi, dar, şi voi îndelung-ră bdă tori, întă riţi
judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci inimile voastre, că ci venirea Domnului s-a
judecă tor. apropiat.
4:12 Unul este Dă tă torul legii şi Judecă torul: Cel5:9 Nu vă plâ ngeţi, fraţilor, unul împotriva
ce poate să mâ ntuiască şi să piardă . Iar tu cine celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată judecă torul stă
eşti, care judeci pe aproapele? înaintea uşilor.
4:13 Veniţi acum cei care ziceţi: Astă zi sau mâ ine 5:10 Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de
vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an îndelungă ră bdare pe proorocii care au gră it în
şi vom face negoţ şi vom câ ştiga, numele Domnului.
4:14 Voi, care nu ştiţi ce se va întâ mpla mâ ine, că5:11 Iată , noi fericim pe cei ce au ră bdat: aţi auzit
ce este viaţa voastră ? Abur sunteţi, care se arată de ră bdarea lui Iov şi aţi vă zut sfâ rşitul hă ră zit
o clipă , apoi piere. lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi
4:15 În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, îndură tor.
vom tră i şi vom face aceasta sau aceea. 5:12 Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă
4:16 Ş i acum vă lă udaţi în trufia voastră . Orice juraţi nici pe cer, nici pe pă mâ nt, nici cu orice alt
laudă de acest fel este rea. jură mâ nt, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este
4:17 Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu nu, nu, ca să nu că deţi sub judecată .
face pă cat are. 5:13 Este vreunul dintre voi în suferinţă ? Să se
roage. Este cineva cu inimă bună ? Să câ nte
psalmi.
5:14 Este cineva bolnav între voi? Să cheme
preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungâ ndu-
l cu untdelemn, în numele Domnului.
5:15 Ş i rugă ciunea credinţei va mâ ntui pe cel pă cate se vor ierta lui.
bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi fă cut 5:16 Mă rturisiţi-vă deci unul altuia pă catele şi vă
220 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că prin foc, să fie gă sită spre laudă şi spre slavă şi
mult poate rugă ciunea stă ruitoare a dreptului. spre cinste, la ară tarea lui Iisus Hristos.
5:17 Ilie era om, cu slă biciuni asemenea nouă , 1:8 Pe El, fă ră să -L fi vă zut, Îl iubiţi; întru El, deşi
dar cu rugă ciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu
plouat trei ani şi şase luni. bucurie negră ită şi preamă rită ,
5:18 Ş i iară şi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi 1:9 Dobâ ndind ră splata credinţei voastre,
pă mâ ntul a odră slit roada sa. mâ ntuirea sufletelor.
5:19 Fraţii mei, dacă vreunul va ră tă ci de la 1:10 Această mâ ntuire au că utat-o cu stă ruinţă şi
adevă r şi-l va întoarce cineva, au cercetat-o cu de-amă nuntul proorocii, care au
5:20 Să ştie că cel ce a întors pe pă că tos de la proorocit despre harul ce avea să vină la voi.
ră tă cirea că ii lui îşi va mâ ntui sufletul din moarte 1:11 Cercetâ nd în care şi în ce fel de vreme le
şi va acoperi mulţime de pă cate. ară ta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, câ nd le
mă rturisea de mai înainte despre patimile lui
74. I Petru — Noul Hristos şi despre mă ririle cele de după ele,
1:12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei
Testament înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care
acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfâ nt
trimis din cer, v-au propovă duit Evanghelia, spre
“Întâia Epistolă Sobornicească a
care şi îngerii doresc să privească .
Sfântului Apostol Petru” — 5
Capitole : 105 Versete 1:13 Pentru aceea, încingâ nd mijloacele
cugetului vostru, trezindu-vă , nă dă jduiţi
desă vâ rşit în harul care vi se va da vouă , la
Capitolul 1 ară tarea lui Iisus Hristos.
1:14 Ca fii ascultă tori, nu vă potriviţi poftelor de
1:1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, că tre cei ce mai înainte, din vremea neştiinţei voastre,
tră iesc împră ştiaţi printre stră ini, în Pont, în
1:15 Ci, după Sfâ ntul Care v-a chemat pe voi, fiţi
Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,
şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii.
1:2 Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui
1:16 Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt
Dumnezeu-Tată l, şi prin sfinţirea de că tre Duhul,
Sfâ nt".
spre ascultare şi stropirea cu sâ ngele lui Iisus
Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească ! 1:17 Ş i dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu
nepă rtinire, după lucrul fiecă ruia, petreceţi în
1:3 Binecuvâ ntat fie Dumnezeu şi Tată l
frică zilele vremelniciei voastre,
Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare
mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, 1:18 Ş tiind că nu cu lucruri strică cioase, cu argint
ne-a nă scut din nou, spre nă dejde vie, sau cu aur, aţi fost ră scumpă raţi din viaţa voastră
deşartă , lă sată de la pă rinţi,
1:4 Spre moştenire nestrică cioasă şi neîntinată şi
neveştejită , pă strată în ceruri pentru voi, 1:19 Ci cu scumpul sâ nge al lui Hristos, ca al unui
miel nevinovat şi neprihă nit,
1:5 Cei ce sunteţi pă ziţi cu puterea lui Dumnezeu,
prin credinţă , spre mâ ntuire, gata să se dea pe 1:20 Care a fost cunoscut mai dinainte de
faţă în vremea de apoi. întemeierea lumii, dar Care S-a ară tat, în anii cei
mai de pe urmă , pentru voi,
1:6 Întru aceasta vă bucuraţi, mă car că acum ar
trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri 1:21 Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care
de ispite pentru puţină vreme, L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă , ca
să vă fie credinţa şi nă dejdea voastră în
1:7 Pentru ca credinţa voastră încercată , mult
Dumnezeu.
mai de preţ decâ t aurul cel pieritor, dar lă murit
1:22 Cură ţindu-vă sufletele prin ascultarea de
adevă r, spre nefă ţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă
unul pe altul, din toată inima, cu toată stă ruinţa,
1:23 Fiind nă scuţi din nou nu din să mâ nţă lui Dumnezeu cel viu şi care ră mâ ne în veac.
strică cioasă , ci din nestrică cioasă , prin cuvâ ntul 1:24 Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată
221 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi
floarea a că zut,
1:25 Iar cuvâ ntul Domnului ră mâ ne în veac. Şi
acesta este cuvâ ntul, care vi s-a binevestit.
Capitolul 2
2:1 Deci, lepă dâ nd toată ră utatea şi tot vicleşugul
şi fă ţă rniciile şi pizmele şi toate clevetirile,
2:2 Ca nişte prunci de curâ nd nă scuţi, să doriţi
laptele cel duhovnicesc şi neprefă cut, ca prin el
să creşteţi spre mâ ntuire,
2:3 De vreme ce aţi gustat şi aţi vă zut că bun este
Domnul.
2:4 Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni
într-adevă r neluată în seamă , dar la Dumnezeu
aleasă şi de preţ;
2:5 Ş i voi înşivă , ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă
duhovnicească , preoţie sfâ ntă , ca să aduceţi jertfe
duhovniceşti, bine-plă cute lui Dumnezeu, prin
Iisus Hristos;
2:6 Pentru că scris este în Scriptură : "Iată , pun în
Sion Piatra din capul unghiului, aleasă , de mare
preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina".
2:7 Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este
cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care
n-au bă gat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să
fie în capul unghiului,
2:8 Ş i piatră de poticnire şi stâ ncă de sminteală ,
de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare
cuvâ ntului, spre care au şi fost puşi.
2:9 Iar voi sunteţi seminţie aleasă , preoţie
împă ră tească , neam sfâ nt, popor agonisit de
Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bună tă ţile Celui
ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea
minunată ,
2:10 Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum
sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară
n-aveaţi parte de milă , iar acum sunteţi miluiţi.
2:11 Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte stră ini ce
sunteţi şi că lă tori aici pe pă mâ nt, să vă feriţi de
poftele cele trupeşti care se ră zboiesc împotriva
sufletului.
2:12 Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în
ceea ce ei acum vă bâ rfesc ca pe nişte fă că tori de
3:2 Vă zâ nd de aproape viaţa voastră curată şi
222 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
rele, privind ei mai de aproape faptele voastre
cele bune, să preamă rească pe Dumnezeu, în ziua
câ nd îi va cerceta.
2:13 Supuneţi-vă , pentru Domnul, orică rei
orâ nduiri omeneşti, fie împă ratului, ca înalt
stă pâ nitor,
2:14 Fie dregă torilor, ca unora ce sunt trimişi de
el, spre pedepsirea fă că torilor de rele şi spre
lauda fă că torilor de bine;
2:15 Că ci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin
faptele voastre cele bune, să închideţi gura
oamenilor fă ră minte şi fă ră cunoştinţă .
2:16 Tră iţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi
avea libertatea drept acoperă mâ nt al ră ută ţii, ci
ca robi ai lui Dumnezeu.
2:17 Daţi tuturor cinste, iubiţi fră ţia, temeţi-vă
de Dumnezeu, cinstiţi pe împă rat.
2:18 Slugilor, supuneţi-vă stă pâ nilor voştri, cu
toată frica, nu numai celor buni şi blâ nzi, ci şi
celor urâ cioşi.
2:19 Că ci aceasta este plă cut lui Dumnezeu, să
sufere cineva întristă ri, pe nedrept, cu gâ ndul la
El.
2:20 Că ci, ce laudă este dacă , pentru greşeală ,
primiţi bă taie întru ră bdare? Iar dacă , pentru
binele fă cut, veţi pă timi şi veţi ră bda, aceasta este
plă cut lui Dumnezeu.
2:21 Că ci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi
Hristos a pă timit pentru voi, lă sâ ndu-vă pildă , ca
să pă şiţi pe urmele Lui,
2:22 Care n-a să vâ rşit nici un pă cat, nici s-a aflat
vicleşug în gura Lui,
2:23 Ş i Care, ocă râ t fiind, nu ră spundea cu ocară ;
suferind, nu ameninţa, ci Se lă sa în ştirea Celui ce
judecă cu dreptate.
2:24 El a purtat pă catele noastre, în trupul Să u,
pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de pă cate, să
vieţuim dreptă ţii: cu a Că rui rană v-aţi vindecat.
2:25 Că ci eraţi ca nişte oi ră tă cite, dar v-aţi întors
acum la Pă storul şi la Pă zitorul sufletelor
voastre.
Capitolul 3
3:1 Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă
bă rbaţilor voştri, aşa încâ t, chiar dacă sunt unii
care nu se pleacă cuvâ ntului, să fie câ ştigaţi, fă ră
propovă duire, prin purtarea femeilor lor,
plină de sfială .
3:3 Podoaba voastră să nu fie cea din afară :
împletirea pă rului, podoabele de aur şi
îmbră carea hainelor scumpe,
3:4 Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru
nestrică cioasa podoabă a duhului blâ nd şi liniştit,
care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
3:5 Că aşa se împodobeau, odinioară , şi sfintele
femei, care nă dă jduiau în Dumnezeu, supunâ ndu-
se bă rbaţilor lor,
3:6 Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea
pe el domn, ale că rei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e
bine şi nu vă temeţi de nimic.
3:7 Voi, bă rbaţilor, de asemenea, tră iţi
înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind fă pturi
mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora
care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale
harului vieţii, aşa încâ t rugă ciunile voastre să nu
fie împiedicate.
3:8 În sfâ rşit, fiţi toţi într-un gâ nd, împreună -
pă timitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi.
3:9 Nu ră splă tiţi ră ul cu ră u sau ocara cu ocară ,
ci, dimpotrivă , binecuvâ ntaţi, că ci spre aceasta aţi
fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvâ ntarea.
3:10 Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă
zile bune să -şi oprească limba de la ră u şi buzele
sale să nu gră iască vicleşug;
3:11 Să se ferească de ră u şi să facă bine; să
caute pacea şi s-o urmeze;
3:12 Că ci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi
urechile Lui spre rugă ciunile lor, iar faţa
Domnului este împotriva celor ce fac rele.
3:13 Ş i cine vă va face vouă ră u, dacă sunteţi
plini de râ vnă pentru bine?
3:14 Dar de veţi şi pă timi pentru dreptate, fericiţi
veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă
tulburaţi.
3:15 Ci pe Domnul, pe Hristos, să -L sfinţiţi în
inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să
ră spundeţi oricui vă cere socoteală despre
nă dejdea voastră ,
3:16 Dar cu blâ ndeţe şi cu frică , avâ nd cuget
curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să
iasă de ruşine cei ce gră iesc de ră u purtarea
voastră cea bună întru Hristos.
3:17 Că ci e mai bine, dacă aşa este voia lui
Dumnezeu, să pă timiţi fă câ nd cele bune, decâ t
fă câ nd cele rele.
4:11 Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca
223 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:18 Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea
pentru pă catele noastre, El cel drept pentru cei
nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu,
omorâ t fiind cu trupul, dar viu fă cut cu duhul,
3:19 Cu care S-a coborâ t şi a propovă duit şi
duhurilor ţinute în închisoare,
3:20 Care fuseseră neascultă toare altă dată , câ nd
îndelunga-ră bdare a lui Dumnezeu aştepta, în
zilele lui Noe, şi se pregă tea corabia în care
puţine suflete, adică opt, s-au mâ ntuit prin apă .
3:21 Iar această mâ ntuire prin apă închipuia
botezul, care vă mâ ntuieşte astă zi şi pe voi, nu ca
ştergere a necură ţiei trupului, ci ca deschiderea
cugetului bun că tre Dumnezeu, prin învierea lui
Iisus Hristos,
3:22 Care, după ce S-a suit la cer, este de-a
dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi
stă pâ niile şi puterile.
Capitolul 4
4:1 Aşadar, fiindcă Hristos a pă timit cu trupul,
înarmaţi-vă şi voi cu gâ ndul acesta: că cine a
suferit cu trupul a ispră vit cu pă catul,
4:2 Ca să nu mai tră iască timpul ce mai are de
tră it în trup după poftele oamenilor, ci după voia
lui Dumnezeu.
4:3 Destul este că , în vremurile trecute, aţi fă cut
cu desă vâ rşire voia neamurilor, umblâ nd în
desfrâ nă ri, în pofte, în beţii, în ospeţe fă ră
mă sură , în petreceri cu vin mult şi în neiertate
slujiri idoleşti.
4:4 De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu
ei în aceeaşi revă rsare a desfrâ ului şi vă hulesc.
4:5 Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata
să judece viii şi morţii.
4:6 Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să
fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze,
după Dumnezeu cu duhul.
4:7 Iar sfâ rşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu
mintea întreagă şi privegheaţi în rugă ciuni.
4:8 Dar mai presus de toate, ţineţi din ră sputeri
la dragostea dintre voi, pentru că dragostea
acoperă mulţime de pă cate.
4:9 Fiţi, între voi, iubitori de stră ini, fă ră câ rtire.
4:10 După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi
unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui
de multe feluri al lui Dumnezeu.
ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui
să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu,
pentru ca întru toate Dumnezeu să se slă vească
prin Iisus Hristos, Că ruia Îi este slava şi
stă pâ nirea în vecii vecilor. Amin.
4:12 Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între
voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâ mpla ceva
stră in,
4:13 Ci, întrucâ t sunteţi pă rtaşi la suferinţele lui
Hristos, bucuraţi-vă , pentru ca şi la ară tarea
slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
4:14 De sunteţi ocă râ ţi pentru numele lui
Hristos, fericiţi sunteţi, că ci Duhul slavei şi al lui
Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de că tre unii
El se huleşte, iar de voi se preaslă veşte.
4:15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau
fur, sau fă că tor de rele, sau ca un râ vnitor de
lucruri stră ine.
4:16 Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci
să preamă rească pe Dumnezeu, pentru numele
acesta.
4:17 Că ci vremea este ca să înceapă judecata de
la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâ i de la
noi, care va fi sfâ rşitul celor care nu ascultă de
Evanghelia lui Dumnezeu?
4:18 Ş i dacă dreptul abia se mâ ntuieşte, ce va fi
cu cel necredincios şi pă că tos?
4:19 Pentru aceea, şi cei ce suferă , după voia lui
Dumnezeu, să -şi încredinţeze Lui, credinciosului
Ziditor, sufletele lor, să vâ rşind fapte bune.
Capitolul 5
5:1 Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt
împreună -preot şi martor al patimilor lui Hristos
şi pă rtaş al slavei celei ce va să se descopere:
5:2 Pă storiţi turma lui Dumnezeu, dată în paza
voastră , cercetâ nd-o, nu cu silnicie, ci cu voie
bună , după Dumnezeu, nu pentru câ ştig urâ t, ci
din dragoste;
5:3 Nu ca şi cum aţi fi stă pâ ni peste Biserici, ci
pilde fă câ ndu-vă turmei.
5:4 Iar câ nd Se va ară ta Mai-marele pă storilor,
veţi lua cununa cea neveştejită a mă ririi.
5:5 Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă
preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbră caţi-vă
întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor
fă câ ndu-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat
224 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
mâ ndri le stă împotrivă , iar celor smeriţi le dă
har.
5:6 Deci, smeriţi-vă sub mâ na cea tare a lui
Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.
5:7 Lă saţi-I Lui toată grija voastră , că ci El are
grijă de voi.
5:8 Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru,
diavolul, umblă , ră cnind ca un leu, că utâ nd pe
cine să înghită ,
5:9 Că ruia staţi împotrivă , tari în credinţă , ştiind
că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în
lume.
5:10 Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat
la slava Sa cea veşnică , întru Hristos Iisus, El
însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va
duce la desă vâ rşire, vă va întă ri, vă va
împuternici, vă va face neclintiţi.
5:11 A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor.
Amin!
5:12 V-am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan,
pe care îl socotesc frate credincios, ca să vă
îndemn şi să vă mă rturisesc că adevă ratul har al
lui Dumnezeu este acesta, în care staţi.
5:13 Biserica cea aleasă din Babilon şi Marcu, fiul
meu, vă îmbră ţişează .
5:14 Îmbră ţişaţi-vă unul pe altul cu să rutarea
dragostei. Pace vouă tuturor, celor întru Hristos
Iisus. Amin.
75. II Petru — Noul
Testament
“A doua epistolă Sobornicească a Sfântului
Apostol Petru” — 3 Capitole : 61 Versete
Capitolul 1
1:1 Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus
Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului
nostru şi a Mâ ntuitorului Iisus Hristos au
dobâ ndit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră :
1:2 Har vouă şi pacea să se înmulţească , întru
cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul
nostru.
1:3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dă ruit toate
cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie,
prin slava Sa şi prin puterea Sa,
1:4 Prin care El ne-a hă ră zit mari şi preţioase
fă gă duinţe, ca prin ele să vă faceţi pă rtaşi
dumnezeieştii firi, scă pâ nd de strică ciunea poftei
celei din lume.
1:5 Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră
toată sâ rguinţa şi adă ugaţi la credinţa voastră :
fapta bună , iar la fapta bună : cunoştinţa,
1:6 La cunoştinţă : înfrâ narea; la înfrâ nare:
ră bdarea; la ră bdare: evlavia;
1:7 La evlavie: iubirea fră ţească , iar la iubirea
fră ţească : dragostea.
1:8 Că ci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot
sporesc, ele nu vă vor lă sa nici trâ ndavi, nici fă ră
roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus
Hristos.
1:9 Iar cel ce nu are acestea este slab vă ză tor şi
orb şi a uitat de cură ţirea pă catelor lui de
demult.
1:10 Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atâ t mai
vâ rtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea
voastră , că ci, fă câ nd acestea, nu veţi greşi
niciodată .
1:11 Că aşa vi se va da cu bogă ţie intrarea în
veşnica împă ră ţie a Domnului nostru şi
Mâ ntuitorului Iisus Hristos.
1:12 Drept aceea, vă voi aminti pururea de
acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi întă riţi întru
adevă rul în care staţi.
1:13 Socotesc, dar, că este drept, câ tă vreme sunt
în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea
aminte,
1:14 Fiindcă ştiu că degrabă voi lepă da cortul
acesta, precum mi-a ară tat Domnul nostru Iisus
Hristos.
1:15 Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să
vă amintiţi necontenit de acestea,
1:16 Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă
puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea
Lui, nu luâ ndu-ne după basme meşteşugite, ci
fiindcă am vă zut slava Lui cu ochii noştri.
1:17 Că ci El a primit de la Dumnezeu-Tată l cinste
şi slavă atunci câ nd, din înă lţimea slavei, un glas
ca acesta a venit că tre El: "Acesta este Fiul Meu
cel iubit, întru Care am binevoit".
1:18 Ş i acest glas noi l-am auzit, pogorâ ndu-se
din cer, pe câ nd eram cu Domnul în muntele cel
sfâ nt.
2:11 Pe câ nd îngerii, deşi sunt mai mari în tă rie
şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată
225 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:19 Ş i avem cuvâ ntul proorocesc mai întă rit, la
care bine faceţi luâ nd aminte, ca la o fă clie ce
stră luceşte în loc întunecos, pâ nă câ nd va stră luci
ziua şi Luceafă rul va ră să ri în inimile voastre,
1:20 Aceasta ştiind mai dinainte că nici o
proorocie a Scripturii nu se tâ lcuieşte după
socotinţa fiecă ruia;
1:21 Pentru că niciodată proorocia nu s-a fă cut
din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui
Dumnezeu au gră it, purtaţi fiind de Duhul Sfâ nt.
Capitolul 2
2:1 Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi,
după cum şi între voi vor fi învă ţă tori mincinoşi,
care vor strecura eresuri pierză toare şi,
tă gă duind chiar pe Stă pâ nul Care i-a
ră scumpă rat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
2:2 Ş i mulţi se vor lua după învă ţă turile lor
ră tă cite şi, din pricina lor, calea adevă rului va fi
hulită ;
2:3 Ş i din poftă de avere şi cu cuvinte
amă gitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osâ nda
lor, de mult pregă tită , nu ză boveşte şi pierzarea
lor nu dormitează .
2:4 Că ci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii
care au pă că tuit, ci, legâ ndu-i cu legă turile
întunericului în iad, i-a dat să fie pă ziţi spre
judecată ,
2:5 Ş i n-a cruţat lumea veche, ci a pă strat numai
pe Noe, ca al optulea propovă duitor al dreptă ţii,
câ nd a adus potopul peste cei fă ră de credinţă ,
2:6 Ş i cetă ţile Sodomei şi Gomorei, osâ ndindu-le
la nimicire, le-a prefă cut în cenuşă , dâ ndu-le ca o
pildă nelegiuiţilor din viitor;
2:7 Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în
desfrâ nare a celor nelegiuiţi, l-a izbă vit,
2:8 Pentru că dreptul acesta, locuind între ei,
prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul
să u cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
2:9 Domnul poate să scape din ispite pe cei
credincioşi, iar pe cei nedrepţi să -i pă streze, ca să
fie pedepsiţi în ziua judecă ţii,
2:10 Ş i mai vâ rtos pe cei ce umblă după
îmboldirile că rnii, în pofte spurcate şi
dispreţuiesc domnia cerească . Îndră zneţi,
îngâ mfaţi, ei nu se cutremură să hulească
mă ririle (din cer),
defă imă toare împotriva lor.
2:12 Aceştia însă , ca nişte dobitoace fă ră minte,
din fire fă cute să fie prinse şi nimicite, hulind cele
ce nu cunosc vor pieri în strică ciunea lor;
2:13 Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata
nedreptă ţii, socotind o plă cere desfă tarea de
fiecare zi; ei sunt pete şi ocară , fă câ ndu-şi
plă cere, în ră tă cirile lor, să ospă teze cu voi la
mesele voastre;
2:14 Avâ nd ochii plini de pofta desfrâ nă rii şi
fiind nesă ţioşi de pă cat, ei amă gesc sufletele cele
nestatornice; inima lor e deprinsă la lă comie şi
sunt fiii blestemului.
2:15 Pă ră sind calea cea dreaptă , au ră tă cit şi au
apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit
plata nedreptă ţii,
2:16 Dar a primit mustrare pentru că lcarea lui de
lege; că ci dobitocul fă ră grai, pe care era că lare,
gră ind cu glas omenesc, a oprit nebunia
proorocului.
2:17 Aceştia sunt izvoare fă ră de apă şi nori
purtaţi fă ră de furtună , că rora li se pă strează , în
veac, întunericul cel de nepă truns,
2:18 Că ci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei
momesc întru poftele trupului, cu desfrâ nă ri, pe
cei care de abia au scă pat de cei ce vieţuiesc în
ră tă cire.
2:19 Ei le fă gă duiesc libertate, fiind ei înşişi robii
strică ciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te
şi stă pâ neşte.
2:20 Că ci dacă , după ce au scă pat de întină ciunile
lumii, prin cunoaşterea Domnului şi
Mâ ntuitorului nostru Iisus Hristos, iară şi se
încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au fă cut
cele de pe urmă mai rele decâ t cele dintâ i.
2:21 Că ci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut
calea dreptă ţii, decâ t, după ce au cunoscut-o, să
se întoarcă de la porunca sfâ ntă , dată lor.
2:22 Cu ei s-a întâ mplat adevă rul din zicală :
Câ inele se întoarce la vă rsă tura lui şi porcul
scă ldat la noroiul mocirlei lui.
Capitolul 3
3:1 Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă
pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în
amintirea voastră , dreapta voastră judecată ,
226 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:2 Ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai
înainte gră ite de sfinţii prooroci şi de porunca
Domnului şi Mâ ntuitorului, dată prin apostolii
voştri.
3:3 Întâ i, trebuie să ştiţi că , în zilele cele de apoi,
vor veni, cu batjocură , batjocoritori care vor
umbla după poftele lor,
3:4 Ş i vor zice: Unde este fă gă duinţa venirii Lui?
Că de câ nd au adormit pă rinţii, toate aşa ră mâ n,
ca de la începutul fă pturii.
3:5 Că ci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile
erau de demult şi că pă mâ ntul s-a închegat, la
cuvâ ntul Domnului, din apă şi prin apă ,
3:6 Ş i prin apă lumea de atunci a pierit înecată ,
3:7 Iar cerurile de acum şi pă mâ ntul sunt ţinute
prin acelaşi cuvâ nt şi pă strate pentru focul din
ziua judecă ţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
3:8 Ş i aceasta una să nu vă ră mâ nă ascunsă ,
iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este
ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
3:9 Domnul nu întâ rzie cu fă gă duinţa Sa, după
cum socotesc unii că e întâ rziere, ci îndelung
rabdă pentru voi, nevrâ nd să piară cineva, ci toţi
să vină la pocă inţă .
3:10 Iar ziua Domnului va veni ca un fur, câ nd
cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzâ nd,
se vor desface, şi pă mâ ntul şi lucrurile de pe el se
vor mistui.
3:11 Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, câ t
de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă
sfâ ntă şi în cucernicie,
3:12 Aşteptâ nd şi gră bind venirea zilei
Domnului, din pricina că reia cerurile, luâ nd foc,
se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
3:13 Dar noi aşteptă m, potrivit fă gă duinţelor Lui,
ceruri noi şi pă mâ nt nou, în care locuieşte
dreptatea.
3:14 Pentru aceea, iubiţilor, aşteptâ nd acestea,
sâ rguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fă ră prihană
şi fă ră vină .
3:15 Ş i îndelunga-ră bdare a Domnului nostru
socotiţi-o drept mâ ntuire, precum v-a scris şi
iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea
dată lui,
3:16 Cum vorbeşte despre acestea, în toate
epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu
anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi
neîntă riţi le ră stă lmă cesc, ca şi pe celelalte
Scripturi, spre a lor pierzare.
3:17 Deci voi, iubiţilor, cunoscâ nd acestea de mai
înainte, pă ziţi-vă , ca nu cumva, lă sâ ndu-vă tâ râ ţi
de ră tă cirea celor fă ră de lege, să că deţi din
întă rirea voastră ,
3:18 Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea
Domnului nostru şi Mâ ntuitorului Iisus Hristos. A
Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.
76. I Ioan — Noul
Testament
“Întâia epistolă sobornicească a Sfântului
Apostol Ioan” — 5 Capitole : 105 Versete
Capitolul 1
1:1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am vă zut
cu ochii noştri, ce am privit şi mâ inile noastre au
pipă it despre Cuvâ ntul vieţii,
1:2 - Şi Viaţa s-a ară tat şi am vă zut-o şi
mă rturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la
Tată l şi s-a ară tat nouă -
1:3 Ce am vă zut şi am auzit, vă vestim şi vouă , ca
şi voi să aveţi împă rtă şire cu noi. Iar împă rtă şirea
noastră este cu Tată l şi cu Fiul Să u, Iisus Hristos.
1:4 Ş i acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră
să fie deplină .
1:5 Ş i aceasta este vestirea pe care am auzit-o de
la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi
nici un întuneric nu este întru El.
1:6 Dacă zicem că avem împă rtă şire cu El şi
umblă m în întuneric, minţim şi nu să vâ rşim
adevă rul.
1:7 Iar dacă umblă m întru lumină , precum El
este în lumină , atunci avem împă rtă şire unul cu
altul şi sâ ngele lui Iisus, Fiul Lui, ne cură ţeşte pe
noi de orice pă cat.
1:8 Dacă zicem că pă cat nu avem, ne amă gim pe
noi înşine şi adevă rul nu este întru noi.
1:9 Dacă mă rturisim pă catele noastre, El este
credincios şi drept, ca să ne ierte pă catele şi să ne
cură ţească pe noi de toată nedreptatea.
1:10 Dacă zicem că n-am pă că tuit, Îl facem
mincinos şi cuvâ ntul Lui nu este întru noi.
Capitolul 2
2:16 Pentru că tot ce este în lume, adică pofta
227 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:1 Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu
pă că tuiţi, şi dacă va pă că tui cineva, avem
mijlocitor că tre Tată l, pe Iisus Hristos cel drept.
2:2 El este jertfa de ispă şire pentru pă catele
noastre, dar nu numai pentru pă catele noastre, ci
şi pentru ale lumii întregi.
2:3 Ş i întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă
pă zim poruncile Lui.
2:4 Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui
nu le pă zeşte, mincinos este şi întru el adevă rul
nu se află .
2:5 Iar cine pă zeşte cuvâ ntul Lui, întru acela, cu
adevă rat, dragostea lui Dumnezeu este
desă vâ rşită . Prin aceasta, cunoaştem că suntem
întru El.
2:6 Cine zice că petrece întru El dator este,
precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.
2:7 Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă , ci o
poruncă veche pe care o aveaţi de la început;
porunca cea veche este cuvâ ntul pe care l-aţi
auzit.
2:8 Iară şi, vă scriu poruncă nouă , ceea ce
adevă rat întru El şi întru voi, pentru că
întunericul se duce şi lumina cea adevă rată
începe să ră sară .
2:9 Cine zice că este în lumină şi pe fratele să u îl
ură şte, acela este în întuneric pâ nă acum.
2:10 Cine iubeşte pe fratele să u ră mâ ne în
lumină şi sminteală nu este în el.
2:11 Iar cel ce ură şte pe fratele să u este în
întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro
se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.
2:12 Vă scriu vouă , copiilor, fiindcă iertate v-au
fost pă catele pentru numele Lui.
2:13 Vă scriu vouă , pă rinţilor, pentru că aţi
cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu
vouă , tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. V-
am scris, copiilor, pentru că aţi cunoscut pe
Tată l.
2:14 V-am scris, pă rinţilor, fiindcă aţi cunoscut
pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă ,
tinerilor, că ci sunteţi tari şi cuvâ ntul lui
Dumnezeu ră mâ ne în voi şi aţi biruit pe cel
viclean.
2:15 Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume.
Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tată lui nu
este întru el;
trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de
la Tată l, ci sunt din lume.
2:17 Ş i lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia
lui Dumnezeu ră mâ ne în veac.
2:18 Copii, este ceasul de pe urmă , şi precum aţi
auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-
au ară tat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de
pe urmă .
2:19 Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri,
că ci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi ră mas cu noi; ci
ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de
aceea au ieşit.
2:20 Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfâ nt şi ştiţi
toate.
2:21 V-am scris vouă , nu pentru că nu ştiţi
adevă rul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o
minciună nu vine din adevă r.
2:22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce
tă gă duieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este
antihristul, cel care tă gă duieşte pe Tată l şi pe
Fiul.
2:23 Oricine tă gă duieşte pe Fiul nu are nici pe
Tată l; cine mă rturiseşte pe Fiul are şi pe Tată l.
2:24 Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să
ră mâ nă ; de va ră mâ ne în voi ceea ce aţi auzit de
la început, veţi ră mâ ne şi voi în Fiul şi în Tată l.
2:25 Ş i aceasta este fă gă duinţa pe care El ne-a
fă gă duit-o: Viaţa veşnică .
2:26 Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă
amă gesc.
2:27 Câ t despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de
la El ră mâ ne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă
înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă
despre toate, şi adevă rat este şi nu este minciună ,
ră mâ neţi întru El, aşa cum v-a învă ţat.
2:28 Ş i acum, copii, ră mâ neţi întru El, ca să avem
îndră zneală câ nd Se va ară ta şi să nu ne ruşină m
de El, la venirea Lui.
2:29 Dacă ştiţi că este drept, cunoaşteţi că
oricine face dreptate este nă scut din El.
Capitolul 3
3:1 Vedeţi ce fel de iubire ne-a dă ruit nouă Tată l,
ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem.
Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-
a cunoscut nici pe El.
3:18 Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din
228 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:2 Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi
ce vom fi nu s-a ară tat pâ nă acum. Ş tim că dacă El
Se va ară ta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl
vom vedea cum este.
3:3 Ş i oricine şi-a pus în El nă dejdea, acesta se
cură ţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
3:4 Oricine fă ptuieşte pă catul să vâ rşeşte şi
nelegiuirea, şi pă catul este nelegiuirea.
3:5 Ş i voi ştiţi că El S-a ară tat ca să ridice
pă catele şi pă cat întru El nu este.
3:6 Oricine ră mâ ne întru El nu pă că tuieşte;
oricine pă că tuieşte nu L-a vă zut nici nu L-a
cunoscut.
3:7 Copii, nimeni să nu vă amă gească . Cel ce
să vâ rşeşte dreptatea este drept, precum Acela
drept este.
3:8 Cine să vâ rşeşte pă catul este de la diavolul,
pentru că de la început diavolul pă că tuieşte.
Pentru aceasta S-a ară tat Fiul lui Dumnezeu, ca să
strice lucrurile diavolului.
3:9 Oricine este nă scut din Dumnezeu nu
să vâ rşeşte pă cat, pentru că să mâ nţa lui
Dumnezeu ră mâ ne în acesta; şi nu poate să
pă că tuiască , fiindcă este nă scut din Dumnezeu.
3:10 Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu
şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu
este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe
fratele să u.
3:11 Pentru că aceasta este vestea pe care aţi
auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
3:12 Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi
a ucis pe fratele să u. Ş i pentru care pricină l-a
ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui
să u erau drepte.
3:13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă ură şte.
3:14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă ,
pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe
fratele să u ră mâ ne în moarte.
3:15 Oricine ură şte pe fratele să u este ucigaş de
oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are
viaţă veşnică , dă inuitoare în El.
3:16 În aceasta am cunoscut iubirea: că El Ş i-a
pus sufletul Să u pentru noi, şi noi datori suntem
să ne punem sufletele pentru fraţi.
3:17 Iar cine are bogă ţia lumii acesteia şi se uită
la fratele să u care este în nevoie şi îşi închide
inima faţă de el, cum ră mâ ne în acela dragostea
lui Dumnezeu?
gură , ci cu fapta şi cu adevă rul.
3:19 În aceasta vom cunoaşte că suntem din
adevă r şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă
inimii noastre,
3:20 Fiindcă , dacă ne osâ ndeşte inima noastră ,
Dumnezeu este mai mare decâ t inima noastră şi
ştie toate.
3:21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne
osâ ndeşte, avem îndră znire că tre Dumnezeu.
3:22 Ş i orice cerem, primim de la El, pentru că
pă zim poruncile Lui şi cele plă cute înaintea Lui
facem.
3:23 Ş i aceasta este porunca Lui, ca să credem
întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Să u, şi să ne
iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă .
3:24 Cel ce pă zeşte poruncile Lui ră mâ ne în
Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta
cunoaştem că El ră mâ ne în noi, din Duhul pe care
ni L-a dat.
Capitolul 4
4:1 Iubiţilor, nu daţi crezare orică rui duh, ci
cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu,
fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
4:2 În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu:
orice duh care mă rturiseşte că Iisus Hristos a
venit în trup, este de la Dumnezeu.
4:3 Ş i orice duh, care nu mă rturiseşte pe Iisus
Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui
antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum
este chiar în lume.
4:4 Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit
pe acei prooroci, că ci mai mare este Cel ce e în
voi, decâ t cel ce este în lume.
4:5 Aceia sunt din lume, de aceea gră iesc ca din
lume şi lumea îi ascultă .
4:6 Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe
Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din
Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta
cunoaştem Duhul adevă rului şi duhul ră tă cirii.
4:7 Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că
dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte
este nă scut din Dumnezeu şi cunoaşte pe
Dumnezeu.
4:8 Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu este iubire.
229 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:9 Întru aceasta s-a ară tat dragostea lui
Dumnezeu că tre noi, că pe Fiul Să u cel Unul
Nă scut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El
viaţă să avem.
4:10 În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am
iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi
şi a trimis pe Fiul Să u jertfă de ispă şire pentru
pă catele noastre.
4:11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit
pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe
altul.
4:12 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vă zut vreodată ,
dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ră mâ ne
întru noi şi dragostea Lui în noi este desă vâ rşită .
4:13 Din aceasta cunoaştem că ră mâ nem în El şi
El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Să u.
4:14 Ş i noi am vă zut şi mă rturisim că Tată l a
trimis pe Fiul, Mâ ntuitor al lumii.
4:15 Cine mă rturiseşte că Iisus este fiul lui
Dumnezeu, Dumnezeu ră mâ ne întru el şi el în
Dumnezeu.
4:16 Ş i noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe
care Dumnezeu o are că tre noi. Dumnezeu este
iubire şi cel ce ră mâ ne în iubire ră mâ ne în
Dumnezeu şi Dumnezeu ră mâ ne întru el.
4:17 Întru aceasta a fost desă vâ rşită iubirea Lui
faţă de noi, ca să avem îndră znire în ziua
judecă ţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem
şi noi, în lumea aceasta.
4:18 În iubire nu este frică , ci iubirea desă vâ rşită
alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa,
iar cel ce se teme nu este desă vâ rşit în iubire.
4:19 Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a
iubit cel dintâ i.
4:20 Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar
pe fratele să u îl ură şte, mincinos este! Pentru că
cel ce nu iubeşte pe fratele să u, pe care l-a vă zut,
pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vă zut, nu poate să -
L iubească .
4:21 Ş i această poruncă avem de la El: cine
iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele
să u.
Capitolul 5
5:1 Oricine crede că Iisus este Hristos, este
nă scut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel
care a nă scut iubeşte şi pe Cel ce S-a nă scut din
El.
5:2 Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui
Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim
poruncile Lui.
5:3 Că ci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să
pă zim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt
grele.
5:4 Pentru că oricine este nă scut din Dumnezeu
biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a
biruit lumea: credinţa noastră .
5:5 Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce
crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
5:6 Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin
sâ nge: Iisus Hristos; nu numai prin apă , ci prin
apă şi prin sâ nge; şi Duhul este Cel ce
mă rturiseşte, că Duhul este adevă rul.
5:7 Că ci trei sunt care mă rturisesc în cer: Tată l,
Cuvâ ntul şi Sfâ ntul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.
5:8 Ş i trei sunt care mă rturisesc pe pă mâ nt:
Duhul şi apa şi sâ ngele, şi aceşti trei mă rturisesc
la fel.
5:9 Dacă primim mă rturia oamenilor, mă rturia
lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este
mă rturia lui Dumnezeu: că a mă rturisit pentru
Fiul Să u.
5:10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această
mă rturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu,
L-a fă cut mincinos, pentru că n-a crezut în
mă rturia pe care a mă rturisit-o Dumnezeu
pentru Fiul Să u.
5:11 Ş i aceasta este mă rturia, că Dumnezeu ne-a
dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Să u.
5:12 Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe
Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
5:13 Acestea am scris vouă , care credeţi în
numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi
viaţă veşnică .
5:14 Ş i aceasta este încrederea pe care o avem
că tre El, că , dacă cerem ceva după voinţa Lui, El
ne ascultă .
5:15 Ş i dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi
cerem, ştim că dobâ ndim cererile pe care I le-am
cerut.
5:16 Dacă vede cineva pe fratele să u pă că tuind -
pă cat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va
da viaţă acelui frate, anume celor ce nu
pă că tuiesc de moarte. Este şi pă cat de moarte; nu
zic să se roage pentru acela.
5:17 Orice nedreptate este pă cat, dar este şi
pă cat care nu e de moarte.
230 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
5:18 Ş tim că oricine e nă scut din Dumnezeu nu
pă că tuieşte; ci cel ce s-a nă scut din Dumnezeu se
pă zeşte pe sine, şi cel ră u nu se atinge de el.
5:19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea
întreagă zace sub puterea celui ră u.
5:20 Ş tim iară şi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi
ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe
Dumnezeul cel adevă rat; şi noi suntem în
Dumnezeul cel adevă rat, adică întru Fiul Să u
Iisus Hristos. Acesta este adevă ratul Dumnezeu şi
viaţa de veci.
5:21 Fiilor, pă ziţi-vă de idoli.
77. II Ioan — Noul
Testament
“A doua epistolă sobornicească a Sfântului
Apostol Ioan” — 1 Capitol : 13 Versete
Capitolul 1
1:1 Preotul, că tre aleasa Doamnă şi că tre fiii ei,
pe care ei îi iubesc întru adevă r şi nu numai eu, ci
şi toţi care au cunoscut adevă rul,
1:2 Pentru adevă rul care ră mâ ne în noi şi va fi cu
noi în veac:
1:3 Har, milă , pace fie cu voi, de la Dumnezeu-
Tată l şi de la Iisus Hristos, Fiul Tată lui, în adevă r
şi în dragoste.
1:4 M-am bucurat foarte, că am aflat pe unii din
fiii tă i umblâ nd întru adevă r, precum am primit
poruncă de la Tată l.
1:5 Ş i acum te rog, Doamnă , nu ca şi cum ţi-aş
scrie poruncă nouă , ci pe aceea pe care noi o
avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii.
1:6 Ş i aceasta este iubirea, ca să umblă m după
poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi
auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.
1:7 Pentru că mulţi amă gitori au ieşit în lume,
care nu mă rturisesc că Iisus Hristos a venit în
trup; acesta este amă gitorul şi antihristul.
1:8 Pă ziţi-vă pe voi înşivă , ca să nu pierdeţi ceea
ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină .
1:9 Oricine se abate şi nu ră mâ ne în învă ţă tura
lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ră mâ ne în
învă ţă tura Lui, acela are şi pe Tată l şi pe Fiul.
1:10 Dacă cineva vine la voi şi nu aduce
învă ţă tura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să
nu-i ziceţi: Bun venit!
1:11 Că ci cel ce-i zice: Bun venit! se face pă rtaş la
faptele lui cele rele.
1:12 Multe avâ nd a vă scrie, n-am voit să le scriu
pe hâ rtie şi cu cerneală , ci nă dă jduiesc să vin la
voi şi să vorbesc gură că tre gură , ca bucuria
noastră să fie deplină .
1:13 Te îmbră ţişează fiii surorii tale celei alese.
78. III Ioan — Noul
Testament
“A treia epistolă sobornicească a
Sfântului Apostol Ioan” — 1
Capitol : 15 Versete
Capitolul 1
1:1 Preotul, că tre Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc
întru adevă r:
1:2 Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi
bine cu să nă tatea, precum bine mergi cu sufletul.
1:3 M-am bucurat mult câ nd au venit fraţii şi au
mă rturisit despre adevă rul tă u, aşa cum umbli tu
întru adevă r.
1:4 Mai mare bucurie decâ t aceasta nu am, ca să
aud că fiii mei umblă întru adevă r.
1:5 Iubitule, cu credinţă faci oricâ te faci pentru
fraţi şi aceasta pentru stră ini,
1:6 Care, în faţa Bisericii, au dat mă rturie despre
dragostea ta. Bine vei face să -i ajuţi în că lă toria
lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu.
1:7 Că ci pentru numele lui Hristos au plecat la
drum, fă ră să ia nimic de la neamuri.
1:8 Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii
ca aceştia, ca să fim împreună -lucră tori pentru
adevă r.
1:9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine
să fie cel dintâ i între ei, nu ne primeşte.
1:10 Pentru aceea, câ nd voi veni, îi voi pomeni de
faptele pe care le face, defă imâ ndu-ne cu vorbe
urâ te; şi nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu
primeşte pe fraţi, nici pe cei care voiesc să -i
primească nu-i lasă , şi-i dă afară din Biserică .
231 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
1:11 Iubitule, nu urma ră ul, ci binele. Cel ce face
bine din Dumnezeu este; cel ce face ră u n-a vă zut
pe Dumnezeu.
1:12 Lui Dimitrie datu-i-s-a mă rturie de că tre
toţi şi de că tre însuşi adevă rul; mă rturie îi dă m şi
noi şi ştii că mă rturia noastră este adevă rată .
1:13 Multe lucruri aveam să -ţi scriu; totuşi, nu
voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei,
1:14 Ci nă dă jduiesc să te vă d în curâ nd, şi atunci
vom gră i gură că tre gură .
1:15 Pace ţie! Prietenii te îmbră ţişează .
Îmbră ţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele
lui.
79. Iuda — Noul
Testament
“Epistola sobornicească a Sfântului
Apostol Iuda” — 1 Capitol : 25
Versete
Capitolul 1
1:1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui
Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-
Tată l şi pă straţi pentru Iisus Hristos:
1:2 Milă vouă şi pace şi iubirea să se
înmulţească !
1:3 Iubiţilor, punâ nd toată râ vna să vă scriu
despre mâ ntuirea cea de obşte, simţit-am nevoie
să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru
credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
1:4 Că ci s-au strecurat printre voi unii oameni
nelegiuiţi, care de mai înainte au fost râ nduiţi
spre această osâ ndă , schimbâ nd ei harul
Dumnezeului nostru în desfrâ nare, şi care
tă gă duiesc pe singurul nostru Stă pâ n şi Domn, pe
Iisus Hristos.
1:5 Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi
ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a
izbă vit pe poporul Să u din pă mâ ntul Egiptului, a
pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut.
1:6 Iar pe îngerii care nu şi-au pă zit vrednicia, ci
au pă ră sit locaşul lor, i-a pus la pă strare sub
întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei
celei mari.
1:7 Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetă ţile
dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-
au dat la desfrâ nare şi au umblat după trup 1:21 Pă ziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi
stră in, stau înainte ca pildă , suferind pedeapsa aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos,
focului celui veşnic. spre viaţă veşnică .
1:8 Asemenea deci şi aceştia, visâ nd, pâ ngă resc 1:22 Ş i pe unii, şovă itori, mustraţi-i,
trupul, leapă dă stă pâ nirea şi hulesc mă ririle 1:23 Pe alţii, smulgâ ndu-i din foc, mâ ntuiţi-i; de
(cereşti). alţii, însă , fie-vă milă cu frică , urâ nd şi că maşa
1:9 Dar Mihail Arhanghelul, câ nd se împotrivea spurcată de pe trupul lor.
diavolului, certâ ndu-se cu el pentru trupul lui 1:24 Iar Celui ce poate să vă pă zească pe voi de
Moise, n-a îndră znit să aducă judecată de hulă , ci orice că dere şi să vă pună înaintea slavei Lui,
a zis: "Să te certe pe tine Domnul!" neprihă niţi cu bucurie mare,
1:10 Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar 1:25 Singurului Dumnezeu, Mâ ntuitorul nostru,
cele ce, - ca dobitoacele necuvâ ntă toare, - ştiu din prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă ,
fire, într-acestea îşi gă sesc pieirea. preamă rire, putere şi stă pâ nire, mai înainte de
1:11 Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!
pentru plată , s-au dat cu totul în ră tă cirea lui
Balaam şi au pierit ca în ră zvră tirea lui Core.
1:12 Aceştia sunt ca nişte pete de necură ţie la 80. Apocalipsa — Noul
mesele voastre obşteşti, ospă tâ nd fă ră sfială
împreună cu voi, îmbuibâ ndu-se pe ei înşişi, nori Testament
fă ră apă , purtaţi de vâ nturi, pomi tomnatici fă ră
roade, de două ori uscaţi şi dezră dă cinaţi, “Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul”
— 22 Capitole : 405 Versete
1:13 Valuri să lbatice ale mă rii, care îşi spumegă
ruşinea lor, stele ră tă citoare, că rora întunericul
întunericului li se pă strează în veşnicie. Capitolul 1
1:14 Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a
proorocit despre aceştia, zicâ nd: Iată , a venit 1:1 Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-
Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, o Dumnezeu, ca să arate robilor Să i cele ce
1:15 Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să trebuie să se petreacă în curâ nd, iar El, prin
mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele trimiterea îngerului Să u, a destă inuit-o robului
nelegiuirii lor, în care au fă cut fă ră delege, şi de Să u Ioan,
toate cuvintele de ocară pe care ei, pă că toşi, 1:2 Care a mă rturisit cuvâ ntul lui Dumnezeu şi
netemă tori de Dumnezeu, le-au rostit împotriva mă rturia lui Iisus Hristos, câ te a vă zut.
Lui. 1:3 Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă
1:16 Aceştia sunt câ rtitori, nemulţumiţi cu starea cuvintele proorociei şi pă strează cele scrise în
lor, umblâ nd după poftele lor şi gura lor gră ieşte aceasta! Că ci vremea este aproape.
lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe 1:4 Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia:
mare cinste. Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi
1:17 Voi, însă , iubiţilor, aduceţi-vă aminte de Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt
cuvintele zise mai dinainte de că tre apostolii înaintea scaunului Lui,
Domnului nostru Iisus Hristos, 1:5 Ş i de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios,
1:18 Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor Cel întâ i nă scut din morţi, şi Domnul împă raţilor
fi batjocoritori, umblâ nd potrivit cu poftele lor pă mâ ntului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat
nelegiuite. pe noi din pă catele noastre, prin sâ ngele Să u,
1:19 Aceştia sunt cei ce fac dezbină ri, (oameni) 1:6 Ş i ne-a fă cut pe noi împă ră ţie, preoţi ai lui
fireşti, care nu au Duhul. Dumnezeu şi Tată l Să u, Lui fie slava şi puterea, în
1:20 Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă , vecii vecilor. Amin!
întru a voastră prea sfâ ntă credinţă , rugâ ndu-vă 1:7 Iată , El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea
în Duhul Sfâ nt. şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli,
din pricina Lui, toate seminţiile pă mâ ntului. Aşa. 1:8 Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul
Amin. Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine,
232 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Atotţiitorul.
1:9 Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi
pă rtaş la suferinţa şi la împă ră ţia şi la ră bdarea
în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos,
pentru cuvâ ntul lui Dumnezeu şi pentru mă rturia
lui Iisus.
1:10 Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit,
în urma mea, glas mare de trâ mbiţă ,
1:11 Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi
trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi
la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la
Filadelfia, şi la Laodiceea.
1:12 Ş i m-am întors să vă d al cui este glasul care
vorbea cu mine şi, întorcâ ndu-mă , am vă zut şapte
sfeşnice de aur.
1:13 Ş i în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva
asemenea Fiului Omului, îmbră cat în veşmâ nt
lung pâ nă la picioare şi încins pe sub sâ n cu un
brâ u de aur.
1:14 Capul Lui şi pă rul Lui erau albe ca lâ na albă
şi ca ză pada, şi ochii Lui, ca para focului.
1:15 Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în
cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape
multe;
1:16 În mâ na Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi
din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tă işuri,
iar faţa Lui era ca soarele, câ nd stră luceşte în
puterea lui.
1:17 Ş i câ nd L-am vă zut, am că zut la picioarele
Lui ca un mort. Ş i El a pus mâ na dreaptă peste
mine, zicâ nd: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâ i şi Cel
de pe urmă ,
1:18 Ş i Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată , sunt
viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale
iadului.
1:19 Scrie, deci, cele ce ai vă zut şi cele ce sunt şi
cele ce au să fie după acestea.
1:20 Taina celor şapte stele, pe care le-ai vă zut în
dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este:
Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici,
iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici.
Capitolul 2
233 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
2:1 Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice
Cel ce ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel care
umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2:2 Ş tiu faptele tale şi osteneala ta şi ră bdarea ta
şi cum că nu poţi suferi pe cei ră i şi ai cercat pe
cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat
mincinoşi;
2:3 Ş i stă rui în ră bdare şi ai suferit pentru
numele Meu şi nu ai obosit.
2:4 Dar am împotriva ta faptul că ai pă ră sit
dragostea ta cea dintâ i.
2:5 Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai că zut şi
te pocă ieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu,
vin la tine curâ nd şi voi mişca sfeşnicul tă u din
locul lui, dacă nu te vei pocă i.
2:6 Ai însă partea bună că ură şti faptele
nicolaiţilor, pe care le ură sc şi Eu.
2:7 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mă nâ nce
din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
2:8 Iar îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i:
Acestea zice Cel dintâ i şi Cel de pe urmă , Cel care
a murit şi a înviat:
2:9 Ş tiu necazul tă u şi să ră cia ta, dar eşti bogat, şi
hula din partea celor ce zic despre ei înşişi că
sunt iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei.
2:10 Nu te teme de cele ce ai să pă timeşti. Că iată
diavolul va să arunce dintre voi în temniţă , ca să
fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii
credincios pâ nă la moarte şi îţi voi da cununa
vieţii.
2:11 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vă tă mat de
moartea cea de-a doua.
2:12 Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de
amâ ndouă pă rţile:
2:13 Ş tiu unde să lă şluieşti: unde este scaunul
satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tă gă duit
credinţa Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu
cel credincios, care a fost ucis la voi, unde
locuieşte satana.
2:14 Dar am împotriva ta câ teva lucruri, că ai
acolo pe unii care ţin învă ţă tura lui Balaam, cel ce
învă ţa pe Balac să pună piatră de poticneală
înaintea fiilor lui Israel, ca să mă nâ nce care
jertfită idolilor şi să se dea desfrâ nă rii.
2:15 Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin
învă ţă tura nicolaiţilor.
2:16 Pocă ieşte-te deci, iar de nu, vin la tine
curâ nd şi voi face cu ei ră zboi, cu sabia gurii
Mele.
2:17 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea
ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe
pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l
ştie, decâ t primitorul.
2:18 Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Că rui ochi sunt
ca para focului şi picioarele asemenea aramei
stră lucitoare:
2:19 Ş tiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi
slujirea şi ră bdarea ta şi ştiu că faptele tale cele
de pe urmă sunt mai multe decâ t cele dintâ i.
2:20 Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia
Izabela, care se zice pe sine proorociţă , de învaţă
şi amă geşte pe robii Mei, ca să facă desfrâ nă ri şi
să mă nâ nce cele jertfite idolilor.
2:21 Ş i i-am dat timp să se pocă iască şi nu
voieşte să se pocă iască de desfrâ narea ei.
2:22 Iată , o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce
se desfrâ nează cu ea, în mare strâ mtorare, dacă
nu se vor pocă i de faptele lor.
2:23 Ş i pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor
cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care
cercetez ră nunchii şi inimile şi voi da vouă ,
fiecă ruia, după faptele voastre.
2:24 Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câ ţi nu au
învă ţă tura aceasta, ca unii care n-au cunoscut
adâ ncurile satanei, după cum spun ei, vă zic: nu
pun peste voi altă greutate.
2:25 Însă , ceea ce aveţi, ţineţi pâ nă voi veni.
2:26 Ş i celui ce biruieşte şi celui ce pă zeşte pâ nă
la capă t faptele Mele, îi voi da lui stă pâ nire peste
neamuri.
2:27 Ş i le va pă stori pe ele cu toiag de fier şi ca pe
vasele olarului le va sfă râ ma, precum şi eu am
luat putere de la Tată l Meu.
2:28 Ş i-i voi da lui steaua cea de dimineaţă .
2:29 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
Capitolul 3
3:1 Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui
Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că
ai nume, că tră ieşti, dar eşti mort.
234 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
3:2 Priveghează şi întă reşte ce a mai ră mas şi era
să moară . Că ci n-am gă sit faptele tale depline
înaintea Dumnezeului Meu.
3:3 Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai
auzit şi pă strează şi te pocă ieşte. Iar de nu vei
priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care
ceas voi veni asupra ta.
3:4 Dar ai câ ţiva oameni în Sardes, care nu şi-au
mâ njit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine
îmbră caţi în veşminte albe, fiindcă sunt vrednici.
3:5 Cel ce biruieşte va fi astfel îmbră cat în
veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui
din cartea vieţii şi voi mă rturisi numele lui
înaintea pă rintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui.
3:6 Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
3:7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
Acestea zice Cel Sfâ nt, Cel Adevă rat, Cel ce are
cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va
închide şi închide şi nimeni nu va deschide:
3:8 Ştiu faptele tale; iată , am lă sat înaintea ta o
uşă deschisă , pe care nimeni nu poate să o
închidă , fiindcă , deşi ai putere mică , tu ai pă zit
cuvâ ntul Meu şi nu ai tă gă duit numele Meu.
3:9 Iată , îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei
care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci
mint; iată , îi voi face să vină şi să se închine
înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am
iubit.
3:10 Pentru că ai pă zit cuvâ ntul ră bdă rii Mele, şi
Eu te voi pă zi pe tine de ceasul ispitei ce va să
vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce
locuiesc pe pă mâ nt.
3:11 Vin curâ nd; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia
cununa ta.
3:12 Pe cel ce biruieşte îl voi face stâ lp în templul
Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi
scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele
cetă ţii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim,
care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu - şi
numele Meu cel nou.
3:13 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
3:14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel
credincios şi adevă rat, începutul zidirii lui
Dumnezeu:
3:15 Ş tiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici
fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
3:16 Astfel, fiindcă eşti că ldicel - nici fierbinte,
nici rece - am să te vă rs din gura Mea.
3:17 Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am
îmbogă ţit şi de nimic nu am nevoie! Ş i nu ştii că
tu eşti cel tică los şi vrednic de plâ ns, şi să rac şi
orb şi gol!
3:18 Te sfă tuiesc să cumperi de la Mine aur
lă murit în foc, ca să te îmbogă ţeşti, şi veşminte
albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă
ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să -ţi
ungi ochii şi să vezi.
3:19 Eu pe câ ţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc;
sâ rguieşte dar şi te pocă ieşte.
3:20 Iată , stau la uşă şi bat; de va auzi cineva
glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi
cina cu el şi el cu Mine.
3:21 Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine
pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am
şezut cu Tată l Meu pe scaunul Lui.
3:22 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
Capitolul 4
4:1 După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era
deschisă în cer şi glasul cel dintâ i - glasul ca de
trâ mbiţă , pe care l-am auzit vorbind cu mine -
mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi ară ta cele ce trebuie
să fie după acestea.
4:2 Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în
cer şi pe tron şedea Cineva.
4:3 Ş i Cel ce şedea semă na la vedere cu piatra de
iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului
era un curcubeu, cu înfă ţişarea smaraldului.
4:4 Ş i două zeci şi patru de scaune înconjurau
tronul şi pe scaune două zeci şi patru de bă trâ ni,
şezâ nd, îmbră caţi în haine albe şi purtâ nd pe
capetele lor cununi de aur.
4:5 Ş i din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete;
şi şapte fă clii de foc ardeau înaintea tronului,
care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu,
4:6 Ş i înaintea tronului, ca o mare de sticlă ,
asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi
împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi,
dinainte şi dinapoi.
4:7 Ş i fiinţa cea dintâ i era asemenea leului, a
doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea
faţă de om, iar a patra fiinţă era asemenea
vulturului care zboară .
235 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
4:8 Ş i cele patru fiinţe, avâ nd fiecare din ele câ te
şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur şi
pe dină untru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea,
zicâ nd: Sfâ nt, Sfâ nt, Sfâ nt, Domnul Dumnezeu,
Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine.
4:9 Ş i câ nd cele patru fiinţe dă deau slavă , cinste
şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este
viu în vecii vecilor,
4:10 Atunci cei două zeci şi patru de bă trâ ni,
că zâ nd înaintea Celui ce şedea pe tron, se
închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi
aruncau cununile lor înaintea tronului, zicâ nd:
4:11 Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea, că ci Tu ai
zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-
au fă cut.
Capitolul 5
5:1 Am vă zut apoi, în mâ na dreaptă a Celui ce
şedea pe tron, o carte scrisă înă untru şi pe dos,
pecetluită cu şapte peceţi.
5:2 Ş i am vă zut un înger puternic, care striga cu
glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi
să desfacă toate peceţile ei?
5:3 Dar nimeni în cer, nici pe pă mâ nt, nici sub
pă mâ nt nu putea să deschidă cartea, nici să se
uite în ea.
5:4 Ş i am plâ ns mult, fiindcă nimeni n-a fost gă sit
vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea.
5:5 Ş i unul dintre bă trâ ni mi-a zis: Nu plâ nge.
Iată , a biruit leul din seminţia lui Iuda, ră dă cina
lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte
peceţi ale ei.
5:6 Ş i am vă zut, la mijloc, între tron şi cele patru
fiinţe şi în mijlocul bă trâ nilor, stâ nd un Miel, ca
înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi,
care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu,
trimise în tot pă mâ ntul.
5:7 Ş i a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce
şedea pe tron.
5:8 Ş i câ nd a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei
două zeci şi patru de bă trâ ni au că zut înaintea
Mielului, avâ nd fiecare ală ută şi cupe de aur pline
cu tă mâ ie care sunt rugă ciunile sfinţilor.
5:9 Ş i câ ntau o câ ntare nouă , zicâ nd: Vrednic eşti
să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai
fost înjunghiat şi ai ră scumpă rat lui Dumnezeu,
cu sâ ngele Tă u, oameni din toată seminţia şi
limba şi poporul şi neamul;
5:10 Ş i I-ai fă cut Dumnezeului nostru împă ră ţie
şi preoţi, şi vor împă ră ţi pe pă mâ nt.
5:11 Ş i am vă zut şi am auzit glas de îngeri mulţi,
de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al
bă trâ nilor, şi era numă rul lor zeci de mii de zeci
de mii şi mii de mii,
5:12 Zicâ nd cu glas mare: Vrednic este Mielul cel
înjunghiat ca să ia puterea şi bogă ţia şi
înţelepciunea şi tă ria şi cinstea şi slava şi
binecuvâ ntarea.
5:13 Ş i toată fă ptura care este în cer şi pe
pă mâ nt şi sub pă mâ nt şi în mare şi toate câ te
sunt în acestea le-am auzit, zicâ nd: Celui ce şade
pe tron şi Mielului fie binecuvâ ntarea şi cinstea şi
slava şi puterea, în vecii vecilor!
5:14 Ş i cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bă trâ nii
că zură şi se închinară .
Capitolul 6
6:1 Ş i am vă zut câ nd Mielul a deschis pe cea
dintâ i din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din
cele patru fiinţe zicâ nd cu glas ca de tunet: Vino
şi vezi.
6:2 Ş i m-am uitat şi iată un cal alb şi cel care
şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună şi a
pornit ca un biruitor ca să biruiască .
6:3 Ş i câ nd a deschis pecetea a doua, am auzit,
zicâ nd, pe a doua fiinţă : Vino şi vezi.
6:4 Ş i a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui ce şedea
pe el i s-a dat să ia pacea de pe pă mâ nt, ca
oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-
a dat.
6:5 Ş i câ nd a deschis pecetea a treia, am auzit pe
a treia fiinţă , zicâ nd: Vino şi vezi. Ş i m-am uitat şi
iată un cal negru şi cel care şedea pe el avea un
câ ntar în mâ na lui.
6:6 Ş i am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca
un glas care zicea: Mă sura de grâ u un dinar, şi
trei mă suri de orz un dinar. Dar de untdelemn şi
de vin să nu te atingi.
6:7 Ş i câ nd a deschis pecetea a patra, am auzit
glasul fiinţei a patra, zicâ nd: Vino şi vezi.
6:8 Ş i m-am uitat şi iată un cal galben-vâ nă t şi
numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul
se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a
patra parte a pă mâ ntului, ca să ucidă cu sabie şi
236 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe
pă mâ nt.
6:9 Ş i câ nd a deschis pecetea a cincea, am vă zut,
sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru
cuvâ ntul lui Dumnezeu şi pentru mă rturia pe
care au dat-o.
6:10 Ş i strigau cu glas mare şi ziceau: Pâ nă câ nd,
Stă pâ ne sfinte şi adevă rate, nu vei judeca şi nu
vei ră zbuna sâ ngele nostru, faţă de cei ce locuiesc
pe pă mâ nt?
6:11 Ş i fiecă ruia dintre ei i s-a dat câ te un
veşmâ nt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă , încă
puţină vreme, pâ nă câ nd vor împlini numă rul şi
cei împreună -slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce
aveau să fie omorâ ţi ca şi ei.
6:12 Ş i m-am uitat câ nd a deschis pecetea a şasea
şi s-a fă cut cutremur mare, soarele s-a fă cut
negru ca un sac de pă r şi luna întreagă s-a fă cut
ca sâ ngele,
6:13 Ş i stelele cerului au că zut pe pă mâ nt,
precum smochinul îşi leapă dă smochinele sale
verzi, câ nd este zguduit de vijelie.
6:14 Iar cerul s-a dat în lă turi, ca o carte de piele
pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-
au mişcat din locurile lor.
6:15 Ş i împă raţii pă mâ ntului şi domnii şi
că peteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici şi toţi
robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în
stâ ncile munţilor,
6:16 Strigâ nd munţilor şi stâ ncilor: Că deţi peste
noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe
tron şi de mâ nia Mielului;
6:17 Că a venit ziua cea mare a mâ niei lor, şi cine
are putere ca să stea pe loc?
Capitolul 7
7:1 După aceasta am vă zut patru îngeri, stâ nd la
cele patru unghiuri ale pă mâ ntului, ţinâ nd cele
patru vâ nturi ale pă mâ ntului, ca să nu sufle vâ nt
pe pă mâ nt, nici peste mare, nici peste vreun
copac.
7:2 Ş i am vă zut un alt înger care se ridica de la
Ră să ritul Soarelui şi avea pecetea Viului
Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic
că tre cei patru îngeri, că rora li s-a dat să vată me
pă mâ ntul şi marea,
7:3 Zicâ nd: Nu vă tă maţi pă mâ ntul, nici marea,
nici copacii, pâ nă ce nu vom pecetlui, pe frunţile
lor, pe robii Dumnezeului nostru.
7:4 Ş i am auzit numă rul celor pecetluiţi: o sută
patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate
seminţiile fiilor lui Israel:
7:5 Din seminţia lui Iuda, două sprezece mii de
pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, două sprezece
mii; din seminţia lui Gad, două sprezece mii;
7:6 Din seminţia lui Aşer, două sprezece mii; din
seminţia lui Neftali, două sprezece mii; din
seminţia lui Manase, două sprezece mii;
7:7 Din seminţia lui Simeon, două sprezece mii;
din seminţia lui Levi, două sprezece mii; din
seminţia lui Isahar, două sprezece mii;
7:8 Din seminţia lui Zabulon, două sprezece mii;
din seminţia lui Iosif, două sprezece mii; din
seminţia Veniamin, două sprezece mii de
pecetluiţi.
7:9 După acestea, m-am uitat şi iată mulţime
multă , pe care nimeni nu putea s-o numere, din
tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile,
stâ nd înaintea tronului şi înaintea Mielului,
îmbră caţi în veşminte albe şi avâ nd în mâ nă
ramuri de finic.
7:10 Ş i mulţimea striga cu glas mare, zicâ nd:
Mâ ntuirea este de la Dumnezeul nostru, Care
şade pe tron, şi de la Mielul.
7:11 Ş i toţi îngerii stă teau împrejurul tronului
bă trâ nilor şi al celor patru fiinţe, şi au că zut
înaintea tronului pe feţele lor şi s-au închinat lui
Dumnezeu,
7:12 Zicâ nd: Amin! Binecuvâ ntarea şi slava şi
înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea
şi tă ria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor.
Amin!
7:13 Iar unul dintre bă trâ ni a deschis gura şi mi-
a zis: Aceştia care sunt îmbră caţi în veşminte
albe, cine sunt şi de unde au venit?
7:14 Ş i i-am zis: Doamne, Tu ştii. El mi-a ră spuns:
Aceştia sunt cei ce vin din strâ mtorarea cea mare
şi şi-au spă lat veşmintele lor şi le-au fă cut albe în
sâ ngele Mielului.
7:15 Pentru aceea sunt înaintea tronului lui
Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul
Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adă posti în cortul
Să u.
237 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
7:16 Ş i nu vor mai flă mâ nzi, nici nu vor mai
înseta, nici nu va mai că dea soarele peste ei şi
nici o arşiţă ;
7:17 Că ci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi
va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor
vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din
ochii lor.
Capitolul 8
8:1 Ş i câ nd Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a
fă cut tă cere în cer, ca la o jumă tate de ceas.
8:2 Ş i am vă zut pe cei şapte îngeri, care stau
înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte
trâ mbiţe.
8:3 Ş i a venit un alt înger şi a stat la altar, avâ nd
că delniţă de aur, şi i s-a dat lui tă mâ ie multă , ca s-
o aducă împreună cu rugă ciunile tuturor sfinţilor,
pe altarul de aur dinaintea tronului.
8:4 Ş i fumul tă mâ iei s-a suit, din mâ na îngerului,
înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugă ciunile
sfinţilor.
8:5 Ş i îngerul a luat că delniţa şi a umplut-o din
focul altarului şi a aruncat pe pă mâ nt; şi s-au
pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.
8:6 Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte
trâ mbiţe, s-au gă tit ca să trâ mbiţeze.
8:7 Ş i a trâ mbiţat întâ iul înger, şi s-a pornit
grindină şi foc amestecat cu sâ nge şi au că zut pe
pă mâ nt; şi a ars din pă mâ nt a treia parte, şi a ars
din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de
tot.
8:8 A trâ mbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un
munte mare arzâ nd în flă că ri s-a pră buşit în
mare şi a treia parte din mare s-a prefă cut în
sâ nge;
8:9 Ş i a pierit a treia parte din fă pturile cu viaţă
în ele, care sunt în mare, şi a treia parte din
coră bii s-a sfă râ mat.
8:10 Ş i a trâ mbiţat al treilea înger, şi a că zut din
cer o stea uriaşă , arzâ nd ca o fă clie, şi a că zut
peste izvoarele apelor.
8:11 Ş i numele stelei se cheamă Absintos. Ş i a
treia parte din ape s-a fă cut ca pelinul şi mulţi
dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru
că se fă cuseră amare.
8:12 Ş i a trâ mbiţat al patrulea înger; şi a fost
lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din
lună , şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată
a treia parte a lor şi ziua să -şi piardă din lumină a
treia parte, şi noaptea tot aşa.
8:13 Ş i am vă zut şi am auzit un vultur, care zbura
spre înaltul cerului şi striga cu glas mare: Vai, vai,
vai celor ce locuiesc pe pă mâ nt, din pricina
celorlalte glasuri ale trâ mbiţei celor trei îngeri,
care sunt gata să trâ mbiţeze!
Capitolul 9
9:1 Ş i a trâ mbiţat al cincilea înger, şi am vă zut o
stea că zută din cer pe pă mâ nt şi i s-a dat cheia
fâ ntâ nii adâ ncului.
9:2 Ş i a deschis fâ ntâ na adâ ncului şi fum s-a
ridicat din fâ ntâ nă , ca fumul unui cuptor mare, şi
soarele şi vă zduhul s-au întunecat de fumul
fâ ntâ nii.
9:3 Ş i din fum au ieşit lă custe pe pă mâ nt şi li s-a
dat lor putere precum au putere scorpiile
pă mâ ntului.
9:4 Ş i li s-a poruncit să nu vată me iarba
pă mâ ntului şi nici o verdeaţă şi nici un copac,
fă ră numai pe oamenii care nu au pecetea lui
Dumnezeu pe frunţile lor.
9:5 Ş i nu li s-a dat ca să -i omoare, ci ca să fie
chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu
chinul scorpiei, câ nd a înţepat pe om.
9:6 Ş i în zilele acelea vor că uta oamenii moartea
şi nu o vor afla şi vor dori să moară ; moartea însă
va fugi de ei.
9:7 Iar înfă ţişarea lă custelor era asemenea unor
cai pregă tiţi de ră zboi. Pe capete aveau cununi ca
de aur, şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
9:8 Ş i aveau pă r ca pă rul de femei şi dinţii lor
erau ca dinţii leilor.
9:9 Ş i aveau platoşe ca platoşele de fier, iar
vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi
de care şi de cai, care aleargă la luptă .
9:10 Ş i aveau cozi şi bolduri asemenea
scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să
vată me pe oameni cinci luni.
9:11 Ş i au ca împă rat al lor pe îngerul adâ ncului,
al că rui nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în
elineşte are numele Apollion.
9:12 Întâ iul "vai" a trecut; iată vine încă un "vai"
şi încă unul, după acestea.
9:13 Ş i a trâ mbiţat al şaselea înger. Ş i am auzit
un glas, din cele patru cornuri ale altarului de
aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
238 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
9:14 Zicâ nd că tre îngerul al şaselea, cel ce avea
trâ mbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt
legaţi la râ ul cel mare, Eufratul.
9:15 Ş i au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care
erau gă tiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela,
ca să omoare a treia parte din oameni.
9:16 Ş i numă rul oştilor era de două zeci de mii de
ori câ te zece mii de că lă reţi, că ci am auzit
numă rul lor.
9:17 Ş i aşa am vă zut, în vedenie, caii şi pe cei ce
şedeau pe ei, avâ nd platoşe ca de foc şi de iachint
şi de pucioasă ; iar capetele cailor semă nau cu
capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi
pucioasă .
9:18 De aceste trei plă gi: de focul şi de fumul şi
de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost ucisă
a treia parte din oameni.
9:19 Pentru că puterea cailor este în gura lor şi
în cozile lor; că ci cozile lor sunt asemenea
şerpilor, avâ nd capete, şi cu acestea vată mă .
9:20 Dar ceilalţi oameni care nu au murit de
plă gile acestea, nu s-au pocă it de faptele mâ inilor
lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de
argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu
pot nici să vadă , nici să audă , nici să umble.
9:21 Ş i nu s-au pocă it de uciderile lor, nici de
fermecă toriile lor, nici de desfrâ narea lor, nici de
furtişagurile lor.
Capitolul 10
10:1 Ş i am vă zut alt înger puternic, pogorâ ndu-
se din cer, învă luit într-un nor şi pe capul lui era
curcubeul, iar faţa lui stră lucea ca soarele şi
picioarele lui erau ca nişte stâ lpi de foc,
10:2 Ş i în mâ nă avea o carte mică , deschisă . Şi a
pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâ ng
pe pă mâ nt,
10:3 Ş i a strigat cu glas puternic, precum
ră cneşte leul. Iar câ nd a strigat, cele şapte tunete
au slobozit glasurile lor.
10:4 Ş i câ nd au vorbit cele şapte tunete, voiam să
scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer:
Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi
nu le scrie.
10:5 Iar îngerul pe care l-am vă zut stâ nd pe mare
şi pe pă mâ nt, şi-a ridicat mâ na dreaptă că tre cer,
10:6 Ş i s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor,
Care a fă cut cerul şi cele ce sunt în cer şi
pă mâ ntul şi cele ce sunt pe pă mâ nt şi marea şi
cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
10:7 Ci, în zilele câ nd va gră i al şaptelea înger -
câ nd va fi să trâ mbiţeze - atunci va fi să vâ rşită
taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor
Să i, proorocilor.
10:8 Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iară şi a
vorbit cu mine, zicâ nd: Mergi de ia cartea cea
deschisă din mâ na îngerului, care stă pe mare şi
pe pă mâ nt.
10:9 Ş i m-am dus la înger şi i-am zis să -mi dea
cartea. Şi mi-a ră spuns: Ia-o şi mă nâ nc-o şi va
amă rî pâ ntecele tă u, dar în gura ta va fi dulce ca
mierea.
10:10 Atunci am luat cartea din mâ na îngerului
şi am mâ ncat-o; şi era în gura mea dulce ca
mierea, dar, după ce-am mâ ncat-o pâ ntecele meu
s-a amă râ t.
10:11 Ş i apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti,
încă o dată , la popoare şi la neamuri şi la limbi şi
la mulţi împă raţi.
Capitolul 11
11:1 Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui
toiag, zicâ nd: Scoală -te şi mă soară templul lui
Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el.
11:2 Iar curtea cea din afară a templului, scoate-
o din socoteală şi n-o mă sura, pentru că a fost
dată neamurilor, care vor că lca în picioare
cetatea sfâ ntă patruzeci şi două de luni.
11:3 Ş i voi da putere celor doi martori ai mei şi
vor prooroci, îmbră caţi în sac, o mie două sute şi
şaizeci de zile.
11:4 Aceştia sunt cei doi mă slini şi cele două
sfeşnice care stau înaintea Domnului
pă mâ ntului.
11:5 Ş i dacă voieşte cineva să -i vată me, foc iese
din gura lor şi mistuieşte pe vră jmaşii lor; şi dacă
ar voi cineva să -i vată me, acela trebuie ucis.
11:6 Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia
să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au
peste ape să le schimbe în sâ nge şi să bată
pă mâ ntul cu orice fel de urgie, ori de câ te ori vor
voi.
11:7 Iar câ nd vor ispră vi cu mă rturia lor, fiara
care se ridică din adâ nc va face ră zboi cu ei, şi-i
va birui şi-i va omorî.
12:1 Ş i s-a ară tat din cer un semn mare: o femeie picioarele ei şi pe cap purta cunună
înveşmâ ntată cu soarele şi luna era sub două sprezece stele.
239 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
11:8 Ş i trupurile lor vor ză cea pe uliţele cetă ţii
celei mari, care se cheamă , duhovniceşte, Sodoma
şi Egipt, unde a fost ră stignit şi Domnul lor.
11:9 Ş i din popoare, din seminţii, din limbi şi din
neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi
jumă tate şi nu vor îngă dui ca ele să fie puse în
mormâ nt.
11:10 Iar locuitorii de pe pă mâ nt se vor bucura
de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite
daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci
au chinuit pe locuitorii de pe pă mâ nt.
11:11 Ş i după cele trei zile şi jumă tate, duh de
viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat
pe picioarele lor şi frică mare a că zut peste cei ce
se uitau la ei.
11:12 Ş i din cer au auzit glas puternic, zicâ ndu-
le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au
privit la ei duşmanii lor.
11:13 Ş i în ceasul acela s-a fă cut cutremur mare
şi a zecea parte din cetate s-a pră buşit şi au pierit
în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au
înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
11:14 Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată ,
vine degrabă .
11:15 Ş i a trâ mbiţat al şaptelea înger şi s-au
pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau:
Împă ră ţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a
Hristosului Să u şi va împă ră ţi în vecii vecilor.
11:16 Ş i cei două zeci şi patru de bă trâ ni, care
şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au
că zut cu feţele la pă mâ nt şi s-au închinat lui
Dumnezeu,
11:17 Zicâ nd: Mulţumim Ţ ie, Doamne
Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti şi Cel ce
erai şi Cel ce vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi
împă ră ţeşti.
11:18 Ş i neamurile s-au mâ niat, dar a venit
mâ nia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi,
şi să ră splă teşti pe robii Tă i, pe prooroci şi pe
sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tă u, pe cei
mici şi pe cei mari, şi să pierzi pe cei ce
pră pă desc pă mâ ntul.
11:19 Ş i s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel
din cer, şi s-a vă zut în templul Lui chivotul
legă mâ ntului Să u, şi au fost fulgere şi vuiete şi
tunete şi cutremur şi grindină mare.
Capitolul 12
din
12:2 Ş i era însă rcinată şi striga, chinuindu-se şi
muncindu-se ca să nască .
12:3 Ş i alt semn s-a ară tat în cer: iată un balaur
mare, roşu, avâ nd şapte capete şi zece coarne, şi
pe capetele lui, şapte cununi împă ră teşti.
12:4 Iar coada lui tâ ra a treia parte din stelele
cerului şi le-a aruncat pe pă mâ nt. Ş i balaurul
stă tu înaintea femeii, care era să nască , pentru ca
să înghită copilul, câ nd se va naşte.
12:5 Ş i a nă scut un copil de parte bă rbă tească ,
care avea să pă storească toate neamurile cu toiag
de fier. Şi copilul ei fu ră pit la Dumnezeu şi la
tronul Lui,
12:6 Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc
gă tit de Dumnezeu, ca să o hră nească pe ea,
acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.
12:7 Ş i s-a fă cut ră zboi în cer: Mihail şi îngerii lui
au pornit ră zboi cu balaurul. Şi se ră zboia şi
balaurul şi îngerii lui.
12:8 Ş i n-a izbutit el, nici nu s-a mai gă sit pentru
ei loc în cer.
12:9 Ş i a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele
de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce
înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pă mâ nt
şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
12:10 Ş i am auzit glas mare, în cer, zicâ nd: Acum
s-a fă cut mâ ntuirea şi puterea şi împă ră ţia
Dumnezeului nostru şi stă pâ nirea Hristosului
Să u, că ci aruncat a fost pâ râ şul fraţilor noştri, cel
ce îi pâ ra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua
şi noaptea.
12:11 Ş i ei l-au biruit prin sâ ngele Mielului şi
prin cuvâ ntul mă rturiei lor şi nu şi-au iubit
sufletul lor, pâ nă la moarte.
12:12 Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce
locuiţi în ele. Vai vouă , pă mâ ntule şi mare, fiindcă
diavolul a coborâ t la voi avâ nd mâ nie mare, că ci
ştie că timpul lui e scurt.
12:13 Iar câ nd a vă zut balaurul că a fost aruncat
pe pă mâ nt, a prigonit pe femeia care nă scuse
pruncul.
12:14 Ş i femeii i s-au dat cele două aripi ale
marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei,
unde e hră nită acolo o vreme şi vremuri şi
jumă tate de vreme, departe de faţa şarpelui.
13:12 Ş i toată stă pâ nirea celei dintâ i fiare ea o
240 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
12:15 Ş i şarpele a aruncat din gura lui, după
femeie, apă ca un râ u ca s-o ia apa.
12:16 Ş i pă mâ ntul i-a venit femeii într-ajutor,
că ci pă mâ ntul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit
râ ul pe care-l aruncase balaurul, din gură .
12:17 Ş i balaurul s-a aprins de mâ nie asupra
femeii şi a pornit să facă ră zboi cu ceilalţi din
seminţia ei, care pă zesc poruncile lui Dumnezeu
şi ţin mă rturia lui Iisus.
12:18 Ş i a stat pe nisipul mă rii.
Capitolul 13
13:1 Ş i am vă zut ridicâ ndu-se din mare o fiară ,
care avea zece coarne şi şapte capete şi pe
coarnele ei zece cununi împă ră teşti şi pe capetele
ei: nume de hulă .
13:2 Ş i fiara pe care am vă zut-o era asemenea
leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar
gura ei ca o gură de leu. Ş i balaurul i-a dat ei
puterea lui şi scaunul lui şi stă pâ nire mare.
13:3 Ş i unul din capetele fiarei era ca înjunghiat
de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată
şi tot pă mâ ntul s-a minunat mergâ nd după fiară .
13:4 Ş i s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat
fiarei stă pâ nirea; şi s-au închinat fiarei, zicâ nd:
Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte
cu ea?
13:5 Ş i i s-a dat ei gură să gră iască semeţii şi hule
şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi
două de luni.
13:6 Ş i şi-a deschis gura sa spre hula lui
Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul
Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.
13:7 Ş i i s-a dat să facă ră zboi cu sfinţii şi să -i
biruiască şi i s-a dat ei stă pâ nire peste toată
seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
13:8 Ş i i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe
pă mâ nt, ale că ror nume nu sunt scrise, de la
întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui
înjunghiat.
13:9 Dacă are cineva urechi - să audă !
13:10 Cine duce în robie de robie are parte; cine
cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici
este ră bdarea şi credinţa sfinţilor.
13:11 Ş i am vă zut o altă fiară , ridicâ ndu-se din
pă mâ nt, şi avea două coarne asemenea mielului,
dar gră ia ca un balaur
pune în lucrare, în faţa ei. Ş i face pă mâ ntul şi pe
locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâ i,
a că rei rană de moarte fusese vindecată .
13:13 Ş i face semne mari, încâ t şi foc face să se
pogoare din cer, pe pă mâ nt, înaintea oamenilor,
13:14 Ş i amă geşte pe cei ce locuiesc pe pă mâ nt
prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei,
zicâ nd celor ce locuiesc pe pă mâ nt să facă un
chip fiarei care a fost ră nită cu sabia şi a ră mas în
viaţă .
13:15 Ş i i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei,
ca chipul fiarei să şi gră iască şi să omoare pe toţi
câ ţi nu se vor închina chipului fiarei.
13:16 Ş i ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei
mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei să raci, şi pe cei
slobozi şi pe cei robi, ca să -şi pună semn pe mâ na
lor cea dreaptă sau pe frunte.
13:17 Încâ t nimeni să nu poată cumpă ra sau
vinde, decâ t numai cel ce are semnul, adică
numele fiarei, sau numă rul numelui fiarei.
13:18 Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere
să socotească numă rul fiarei; că ci este numă r de
om. Ş i numă rul ei este şase sute şaizeci şi şase.
Capitolul 14
14:1 Ş i m-am uitat şi iată Mielul stă tea pe
muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de
mii, care aveau numele Lui şi numele Tată lui Lui,
scris pe frunţile lor.
14:2 Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet
de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic,
iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce
câ ntă cu ală utele lor.
14:3 Ş i câ ntau o câ ntare nouă , înaintea tronului
şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea
bă trâ nilor; şi nimeni nu putea să înveţe câ ntarea
decâ t numai cei o sută patruzeci şi patru de mii,
care fuseseră ră scumpă raţi de pe pă mâ nt.
14:4 Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei,
că ci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg
după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost
ră scumpă raţi dintre oameni, pâ rgă lui Dumnezeu
şi Mielului.
14:5 Iar în gura lor nu s-a aflat minciună , fiindcă
sunt fă ră prihană .
14:6 Ş i am vă zut apoi alt înger, care zbura prin
mijlocul cerului, avâ nd să binevestească
14:20 Ş i teascul a fost că lcat afară din cetate şi a
ieşit sâ nge din teasc, pâ nă la ză balele cailor, pe o Capitolul 15
întindere de o mie şase sute de stadii.
241 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pă mâ nt şi
la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul,
14:7 Zicâ nd cu glas puternic: Temeţi-vă de
Dumnezeu şi daţi Lui slavă , că a venit ceasul
judecă ţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a fă cut cerul
şi pă mâ ntul şi marea şi izvoarele apelor.
14:8 Ş i un al doilea înger a venit, zicâ nd: A că zut,
a că zut Babilonul, cetatea cea mare, care a adă pat
toate neamurile din vinul furiei desfrâ nă rii sale.
14:9 Ş i al treilea înger a venit după ei, strigâ nd
cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului
ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe
mâ na lui,
14:10 Va bea şi el din vinul aprinderii lui
Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâ niei
Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă , înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
14:11 Ş i fumul chinului lor se siue în vecii
vecilor. Ş i nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei
ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine
primeşte semnul numelui ei.
14:12 Aici este ră bdarea sfinţilor, care pă zesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
14:13 Ş i am auzit un glas din cer, zicâ nd: Scrie:
Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul!
Da, gră ieşte Duhul, odihnească -se de ostenelile
lor, că ci faptele lor vin cu ei,
14:14 Ş i am privit şi iată un nor alb şi Cel ce
şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avâ nd
pe cap cunună de aur şi în mâ nă seceră ascuţită .
14:15 Ş i iată un alt înger a ieşit din templu,
strigâ nd cu glas mare Celui ce şedea pe nor:
Trimite secera şi seceră , că a venit ceasul de
secerat, fiindcă s-a copt secerişul pă mâ ntului.
14:16 Ş i Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pă mâ nt
secera lui şi pă mâ ntul a fost secerat.
14:17 Ş i un alt înger a ieşit din templul cel
ceresc, avâ nd şi el un cuţitaş ascuţit.
14:18 Ş i încă un înger a ieşit din altar, avâ nd
putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare
celui care avea cuţitaşul ascuţit, zicâ nd: Trimite
cuţitaşul tă u cel ascuţit şi culege ciorchinii viei
pă mâ ntului, că ci s-au copt.
14:19 Ş i îngerul a aruncat, pe pă mâ nt, cuţitaşul
lui şi a cules via pă mâ ntului şi strugurii i-a
aruncat în teascul cel mare al mâ niei lui
Dumnezeu.
15:1 Am vă zut, apoi, în cer, alt semn, mare şi
minunat: şapte îngeri avâ nd şapte pedepse - cele
de pe urmă - că ci cu ele s-a sfâ rşit mâ nia lui
Dumnezeu.
15:2 Ş i am vă zut ca o mare de cristal, amestecată
cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai
numă rului numelui ei, stâ nd în picioare pe marea
de cristal şi avâ nd ală utele lui Dumnezeu.
15:3 Ş i ei câ ntau câ ntarea lui Moise, robul lui
Dumnezeu, şi câ ntarea Mielului, zicâ nd: Mari şi
minunate sunt lucrurile Tale, Doamne
Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevă rate
sunt că ile Tale, Împă rate al neamurilor!
15:4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu
va slă vi numele Tă u? Că tu singur eşti sfâ nt şi
toate neamurile vor veni şi se vor închina
înaintea Ta, pentru că judecă ţile Tale s-au fă cut
cunoscute.
15:5 Ş i după aceasta, m-am uitat şi s-a deschis
templul cortului mă rturiei din cer.
15:6 Ş i au ieşit din templu cei şapte îngeri cu cele
şapte pedepse, îmbră caţi în veşmâ nt de in curat,
luminos, şi încinşi, pe la piept, cu cingă tori de
aur.
15:7 Ş i una din cele patru fă pturi dă du celor
şapte îngeri cele şapte cupe de aur pline de
mâ nia lui Dumnezeu, Cel ce este viu în vecii
vecilor.
15:8 Iar templul se umplu de fum, din slava lui
Dumnezeu şi din puterea Lui, şi nimeni nu putea
să intre în templu, pâ nă ce se vor sfâ rşi cele şapte
urgii ale celor şapte îngeri.
Capitolul 16
16:1 Ş i am auzit glas mare, din templu, zicâ nd
celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vă rsaţi pe pă mâ nt
cele şapte cupe ale mâ niei lui Dumnezeu.
16:2 Ş i s-a dus cel dintâ i şi a vă rsat cupa lui pe
pă mâ nt. Ş i o bubă rea şi ucigă toare s-a ivit pe
oamenii care aveau semnul fiarei şi care se
închinau chipului fiarei.
16:19 Ş i cetatea cea mare s-a rupt în trei pă rţi şi
242 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
16:3 Ş i al doilea înger a vă rsat cupa lui în mare,
şi marea s-a prefă cut în sâ nge ca de mort, şi orice
suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare.
16:4 Iar cel de al treilea a vă rsat cupa lui în râ uri
şi în izvoarele apelor şi s-au prefă cut în sâ nge.
16:5 Ş i am auzit pe îngerul apelor, zicâ nd: Drept
eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfâ nt, că ai
judecat acestea:
16:6 Fiindcă au vă rsat sâ ngele sfinţilor şi al
proorocilor, tot sâ nge le-ai dat să bea. Vrednici
sunt!
16:7 Ş i am auzit din altar, gră ind: Da, Doamne
Dumnezeule, Atotţiitorule, adevă rate şi drepte
sunt judecă ţile Tale!
16:8 Ş i al patrulea înger a vă rsat cupa lui în soare
şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
16:9 Ş i oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi
au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere
peste urgiile acestea, şi nu s-au pocă it ca să -I dea
slavă .
16:10 Ş i al cincilea înger a vă rsat cupa lui pe
scaunul fiarei şi în împă ră ţia ei s-a fă cut întuneric
şi oamenii îşi muşcau limbile de durere.
16:11 Ş i au hulit pe Dumnezeul cerului din
pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele
lor nu s-au pocă it.
16:12 Ş i al şaselea înger a vă rsat cupa lui în râ ul
cel mare Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie
gă tită calea împă raţilor de la Ră să ritul Soarelui.
16:13 Ş i am vă zut ieşind din gura balaurului şi
din gura fiarei şi din gura proorocului celui
mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte.
16:14 Că ci sunt duhuri diavoleşti, fă că toare de
semne şi care se duc la împă raţii lumii întregi, să -
i adune la ră zboiul zilei celei mari a lui
Dumnezeu, Atotţiitorul.
16:15 Iată , vin ca un fur. Fericit este cel ce
priveghează şi pă strează veşmintele sale, ca să
nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!
16:16 Ş i i-au strâ ns la locul ce se cheamă
evreieşte Harmaghedon.
16:17 Ş i al şaptelea înger a vă rsat cupa lui în
vă zduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de
la tron, strigâ nd: S-a fă cut!
16:18 Ş i s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi
s-a fă cut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de
câ nd este omul pe pă mâ nt, un cutremur atâ t de
puternic.
cetă ţile neamurilor s-au pră buşit, şi Babilonul cel
mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca 17:11 Ş i fiara care era şi nu mai este - este al
să -i dea paharul vinului aprinderii mâ niei Lui. optulea împă rat şi este dintre cei şapte şi merge
16:20 Ş i toate insulele pieriră şi munţii nu se mai spre pieire.
aflară . 17:12 Ş i cele zece coarne pe care le-ai vă zut sunt
16:21 Ş i grindină mare, câ t talantul, se pră vă li zece împă raţi, care încă n-au luat împă ră ţia, dar
din cer peste oameni. Ş i oamenii huliră pe care vor lua stă pâ nire de împă raţi, un ceas,
Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină , că ci împreună cu fiara.
urgia ei era foarte mare. 17:13 Aceştia au un singur cuget şi puterea şi
stă pâ nirea lor o dau fiarei.
Capitolul 17 17:14 Ei vor porni ră zboi împotriva Mielului, dar
Mielul îi va birui, pentru că este Domnul
17:1 Ş i a venit unul din cei şapte îngeri, care domnilor şi Împă ratul împă raţilor şi vor birui şi
aveau cele şapte cupe, şi a gră it că tre mine, cei împreună cu El - chemaţi şi aleşi şi
zicâ nd: Vino să -ţi ară t judecata desfrâ natei celei credincioşi.
mari, care şade pe ape multe, 17:15 Ş i mi-a zis: Apele pe care le-ai vă zut şi
17:2 Cu care s-au desfrâ nat împă raţii pă mâ ntului deasupra că rora şade desfrâ nata, sunt popoare şi
şi cei ce locuiesc pe pă mâ nt s-au îmbă tat de vinul gloate şi neamuri şi limbi.
desfrâ nă rii ei. 17:16 Ş i cele zece coarne pe care le-ai vă zut şi
17:3 Ş i m-a dus, în duh, în pustie. Ş i am vă zut o fiara vor urî pe desfrâ nată şi o vor face pustie şi
femeie şezâ nd pe o fiară roşie, plină de nume de goală şi carnea ei o vor mâ nca şi pe ea o vor arde
hulă , avâ nd şapte capete şi zece coarne. în foc.
17:4 Ş i femeia era îmbră cată în purpură şi în 17:17 Că ci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă
stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre voia Lui şi să se întâ lnească într-un gâ nd şi să dea
scumpe şi cu mă rgă ritare, avâ nd în mâ nă un fiarei împă ră ţia lor, pâ nă se vor împlini cuvintele
pahar de aur, plin de urâ ciunile şi de necură ţiile lui Dumnezeu.
desfrâ nă rii ei. 17:18 Iar femeia pe care ai vă zut-o este cetatea
17:5 Iar pe fruntea ei scris nume tainic: cea mare care are stă pâ nire peste împă raţii
Babilonul cel mare, mama desfrâ natelor şi a pă mâ ntului.
urâ ciunilor pă mâ ntului.
17:6 Ş i am vă zut o femeie, beată de sâ ngele Capitolul 18
sfinţilor şi de sâ ngele mucenicilor lui Iisus, şi
vă zâ nd-o, m-am mirat cu mirare mare. 18:1 După acestea, am vă zut un alt înger,
17:7 Ş i îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voipogorâ ndu-se din cer, avâ nd putere mare, şi
spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi carepă mâ ntul s-a luminat de slava lui,
are cele şapte capete şi cele zece coarne. 18:2 Ş i a strigat cu glas puternic şi a zis: A că zut!
17:8 Fiara pe care ai vă zut-o era şi nu este şi va A că zut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş
demonilor,
să se ridice din adâ nc şi să meargă spre pieire. Ş i închisoare tuturor duhurilor
se vor mira cei ce locuiesc pe pă mâ nt ale că ror necurate, şi închisoare tuturor pă să rilor spurcate
nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în şi urâ te.
cartea vieţii, vă zâ nd pe fiară că era şi nu este, dar
18:3 Pentru că din vinul aprinderii desfrâ nă rii ei
se va ară ta. au bă ut toate neamurile şi împă raţii pă mâ ntului
17:9 Aici trebuie minte care are înţelepciune. s-au desfrâ nat cu ea şi neguţă torii lumii din
Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra mulţimea desfă tă rilor ei s-au îmbogă ţit.
că rora şade femeia. 18:4 Ş i am auzit un alt glas din cer, zicâ nd: Ieşiţi
17:10 Dar sunt şi şapte împă raţi: cinci au că zut, din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi pă rtaşi la
pă catele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite
unul mai este, celă lalt încă nu a venit, iar câ nd va
veni are de stat puţină vreme. ei;
18:5 Fiindcă pă catele ei au ajuns pâ nă la cer şi
Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptă ţile ei.
18:6 Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu mă sură îndoită , îndoit mă suraţi-i; în
243 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori.
18:7 Pe câ t s-a mă rit pe sine şi a fost în desfă tă ri,
tot pe atâ ta daţi-i chin şi plâ ngere. Fiindcă în
inima ei zice: Şed ca împă ră teasă şi vă duvă nu
sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!
18:8 Pentru aceea într-o singură zi vor veni
pedepsele peste ea: moarte şi tâ nguire şi foamete
şi focul va arde-o de tot, că ci puternic este
Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă .
18:9 Iar împă raţii pă mâ ntului, care s-au
desfrâ nat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor
jeli şi se vor bate în piept pentru ea, câ nd vor
vedea fumul focului în care arde,
18:10 Stâ nd departe de frica chipurilor ei, şi
zicâ nd: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul,
cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata
ta!
18:11 Ş i neguţă torii lumii plâ ng şi se tâ nguiesc
asupra ei, că ci nimeni nu mai cumpă ră marfa lor,
18:12 Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase
şi mă rgă ritare, vison şi porfiră , mă tase şi stofă
stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot
felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi
marfă de aramă şi de fier şi de marmură ,
18:13 Ş i scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir
şi tă mâ ie şi vin şi untdelemn şi fă ină de grâ u
curat şi grâ u şi vite şi oi şi cai şi că ruţe şi trupuri
şi suflete de oameni.
18:14 Ş i roadele cele dorite de sufletul tă u s-au
dus de la tine şi toate cele grase şi stră lucite au
pierit de la tine şi niciodată nu le vor mai gă si.
18:15 Iar neguţă torii de aceste lucruri, care s-au
îmbogă ţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica
chinurilor ei, plâ ngâ nd şi tâ nguindu-se,
18:16 Ş i zicâ nd: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea
înveşmâ ntată în vison şi în porfiră şi în stofă
stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe
şi cu mă rgă ritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâ ta
bogă ţie!
18:17 Ş i toţi câ rmacii şi toţi cei ce plutesc pe
mare şi coră bierii şi toţi câ ţi lucrează pe mare
stă teau departe,
18:18 Ş i strigau, uitâ ndu-se la fumul focului în
care ardea, zicâ nd: Care cetate era asemenea cu
cetatea cea mare!
18:19 Ş i îşi puneau ţă râ nă pe capetele lor şi
strigau plâ ngâ nd şi tâ nguindu-se şi zicâ nd: Vai!
19:7 Să ne bucură m şi să ne veselim şi să -I dă m
244 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogă ţit din
comorile ei toţi cei ce ţin coră bii pe mare, că într-
un ceas s-a pustiit!
18:20 Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi
voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că
Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra
ei.
18:21 Ş i un înger puternic a ridicat o piatră ,
mare câ t o piatră de moară , şi a aruncat-o în
mare, zicâ nd: Cu astfel de repeziciune va fi
aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va
mai afla.
18:22 Ş i glasul celor ce câ ntă din chitară şi din
gură şi din flaut şi din trâ mbiţă nu se va mai auzi
de acum în tine şi nici un meşteşugar de orice fel
de meşteşug nu se va mai afla în tine şi huruit de
mori nu se va mai auzi în tine niciodată !
18:23 Ş i niciodată lumina de lampă nu se va mai
ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor
mai auzi în tine niciodată , pentru că neguţă torii
tă i erau stă pâ nitorii lumii şi pentru că toate
neamurile s-au ră tă cit cu fermecă toria ta.
18:24 Ş i s-a gă sit în ea sâ nge de prooroci şi de
sfinţi şi sâ ngele tuturor celor înjunghiaţi pe
pă mâ nt.
Capitolul 19
19:1 După acestea, am auzit, în cer, ca un glas
puternic de mulţime multă zicâ nd: Aliluia!
Mâ ntuirea şi slava şi puterea sunt ale
Dumnezeului nostru!
19:2 Pentru că adevă rate şi drepte sunt
judecă ţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrâ nata
cea mare, care a stricat pă mâ ntul cu desfrâ narea
ei, şi a ră zbunat sâ ngele robilor Să i, din mâ na ei!
19:3 Ş i a doua oară au zis: Aliluia! Ş i fumul
focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor.
19:4 Iar cei două zeci şi patru de bă trâ ni şi cele
patru fiinţe au că zut şi s-au închinat lui
Dumnezeu, Cel ce şade pe tron, zicâ nd: Amin!
Aliluia!
19:5 Ş i un glas a ieşit din tron, zicâ nd: Lă udaţi pe
Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce vă
temeţi de El, mici şi mari.
19:6 Ş i am auzit ca un glas de mulţime multă şi
ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete
puternice, zicâ nd: Aliluia! pentru că Domnul
Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împă ră ţeşte.
slavă , că ci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-
a pregă tit, fost aruncaţi de vii în iezerul de foc unde arde
19:8 Ş i i s-a dat ei să se înveşmâ nteze cu vison pucioasă .
curat, luminos, că ci visonul sunt faptele cele 19:21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese
drepte ale sfinţilor. din gura Celui ce şade pe cal, şi toate pă să rile s-
19:9 Ş i mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina au să turat din trupurile lor.
nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt
adevă ratele cuvinte ale lui Dumnezeu. Capitolul 20
19:10 Ş i am că zut înaintea picioarelor lui, ca să
mă închin lui. Ş i el mi-a zis: Vezi să nu faci 20:1 Ş i am vă zut un înger, pogorâ ndu-se din cer,
aceasta! Sunt împreună -slujitor cu tine şi cu fraţii avâ nd cheia adâ ncului şi un lanţ mare în mâ na
tă i, care au mă rturia lui Iisus. Lui Dumnezeu lui.
închină -te, că ci mă rturia lui Iisus este duhul 20:2 Ş i a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care
proorociei. este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani,
19:11 Ş i am vă zut cerul deschis şi iată un cal alb, 20:3 Ş i l-a aruncat în adâ nc şi l-a închis şi a
şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amă gească
Adevă rat şi judecă şi se ră zboieşte întru
neamurile, pâ nă ce se vor sfâ rşi miile de ani.
dreptate. După aceea, trebuie să fie dezlegat câ tă va vreme.
19:12 Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe 20:4 Ş i am vă zut tronuri şi celor ce şedeau pe ele
capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe li s-a dat să facă judecată . Şi am vă zut sufletele
care nimeni nu-l înţelege decâ t numai El. celor tă iaţi pentru mă rturia lui Iisus şi pentru
19:13 Ş i este îmbră cat în veşmâ nt stropit cu cuvâ ntul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat
sâ nge şi numele Lui se cheamă : Cuvâ ntul lui fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei
Dumnezeu. pe fruntea şi pe mâ na lor. Şi ei au înviat şi au
19:14 Ş i oştile din cer veneau după El, că lare pe împă ră ţit cu Hristos mii de ani.
cai albi, purtâ nd veşminte de vison alb, curat. 20:5 Iar ceilalţi morţi nu înviază pâ nă ce nu se
19:15 Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită , ca să vor sfâ rşi miile de ani. Aceasta este învierea cea
lovească neamurile cu ea. Ş i El îi va pă stori cu dintâ i.
toiag de fier şi va că lca teascul vinului aprinderii 20:6 Fericit şi sfâ nt este cel ce are parte de
mâ niei lui Dumnezeu, Atotţiitorul. învierea cea dintâ i. Peste aceştia moartea cea de
19:16 Ş i pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui
scris: Împă ratul împă raţilor şi Domnul domnilor. Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împă ră ţi cu El
mii de ani.
19:17 Ş i am vă zut un înger stâ nd în soare; şi a
strigat cu glas puternic, gră ind tuturor pă să rilor 20:7 Ş i că tre sfâ rşitul miilor de ani, satana va fi
care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă dezlegat din închisoarea lui,
adunaţi la ospă ţul cel mare al lui Dumnezeu, 20:8 Ş i va ieşi să amă gească neamurile, care sunt
19:18 Ca să mâ ncaţi trupuri de împă raţi şi în cele patru unghiuri ale pă mâ ntului, pe Gog şi
trupuri de că petenii de oşti şi trupurile celor pe Magog, şi să le adune la ră zboi; iar numă rul lor
este ca nisipul mă rii.
puternici, şi trupurile cailor şi ale că lă reţilor lor,
şi trupurile tuturor celor slobozi şi celor robi, şi 20:9 Ş i s-au suit pe faţa pă mâ ntului, şi au
ale celor mici şi celor mari. înconjurat tabă ra sfinţilor şi cetatea cea iubită .
19:19 Ş i am vă zut fiara şi pe împă raţii Dar s-a pogorâ t foc din cer şi i-a mistuit.
pă mâ ntului, şi oştirile lor adunate, ca să facă 20:10 Ş i diavolul, care-i amă gise, a fost aruncat
ră zboi ce Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui. în iezerul de foc şi de pucioasă , unde este şi fiara
19:20 Ş i fiara a fost ră pusă şi, cu ea, proorocul şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi
cel mincinos, cel ce fă cea înaintea ei semnele cu noapte, în vecii vecilor.
care amă gea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi 20:11 Ş i am vă zut, iar, un tron mare alb şi pe Cel
pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amâ ndoi au ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pă mâ ntul şi
cerul au fugit şi loc nu s-a mai gă sit pentru ele.
20:12 Ş i am vă zut pe morţi, pe cei mari şi pe cei deschise; şi o altă carte a fost deschisă , care este
mici, stâ nd înaintea tronului şi că rţile au fost cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele
245 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
scrise în că rţi, potrivit cu faptele lor.
20:13 Ş i marea a dat pe morţii cei din ea şi
moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi
au fost, fiecare după faptele sale.
20:14 Ş i moartea şi iadul au fost aruncate în râ ul
de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul
cel de foc.
20:15 Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a
fost aruncat în iezerul de foc.
Capitolul 21
21:1 Ş i am vă zut cer nou şi pă mâ nt nou. Că ci
cerul cel dintâ i şi pă mâ ntul cel dintâ i au trecut; şi
marea nu mai este.
21:2 Ş i am vă zut cetatea sfâ ntă , noul Ierusalim,
pogorâ ndu-se din cer de la Dumnezeu, gă tită ca o
mireasă , împodobită pentru mirele ei.
21:3 Ş i am auzit, din tron, un glas puternic care
zicea: Iată , cortul lui Dumnezeu este cu oamenii
şi El va să lă şlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi
însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
21:4 Ş i va şterge orice lacrimă din ochii lor şi
moarte nu va mai fi; nici plâ ngere, nici strigă t,
nici durere nu vor mai fi, că ci cele dintâ i au
trecut.
21:5 Ş i Cel ce şedea pe tron a gră it: Iată , noi le
facem pe toate. Ş i a zis: Scrie, fiindcă aceste
cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevă rate.
21:6 Ş i iar mi-a zis: Fă cutu-s-a! Eu sunt Alfa şi
Omega, începutul şi sfâ rşitul. Celui ce însetează îi
voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
21:7 Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi
lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
21:8 Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi
spurcaţi şi ucigaşi şi desfrâ naţi şi fermecă tori şi
închină tori de idoli şi a tuturor celor mincinoşi
este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă ,
care este moartea a doua.
21:9 Ş i a venit unul din cei şapte îngeri, care
aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă
şapte pedepse, şi a gră it că tre mine zicâ nd: Vino
să -ţi ară t pe mireasa, femeia Mielului.
21:10 Ş i m-a dus pe mine, în duh, într-un munte
mare şi înalt şi mi-a ară tat cetatea cea sfâ ntă ,
246 / 247 – † Biblia – Noul Testament †
Ierusalimul, pogorâ ndu-se din cer, de la
Dumnezeu,
21:11 Avâ nd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era
asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra
de iaspis, limpede cum e cristalul.
21:12 Ş i avea zid mare şi înalt şi avea
două sprezece porţi, iar la porţi două sprezece
îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele
celor două sprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
21:13 Spre ră să rit trei porţi şi spre miază noapte
trei porţi şi spre miază zi trei porţi şi spre apus
trei porţi.
21:14 Iar zidul cetă ţii avea două sprezece pietre
de temelie şi în ele două sprezece nume, ale celor
două sprezece apostoli ai Mielului.
21:15 Ş i cel ce vorbea cu mine avea pentru
mă surat o trestie de aur, ca să mă soare cetatea şi
porţile ei şi zidul ei.
21:16 Ş i cetatea este în patru colţuri şi lungimea
ei este tot atâ ta câ t şi lă ţimea. Ş i a mă surat
cetatea cu trestia: două sprezece mii de stadii.
Lungimea şi lă rgimea şi înă lţimea ei sunt
deopotrivă .
21:17 Ş i a mă surat şi zidul ei: o sută patruzeci şi
patru de coţi, după mă sura omenească , care este
şi a îngerului.
21:18 Ş i zidă ria zidului ei este de iaspis, iar
cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată .
21:19 Temeliile zidului cetă ţii sunt împodobite
cu tot felul de pietre scumpe: întâ ia piatră de
temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din
halcedon, a patra de smarald,
21:20 A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a
şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de
topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de
iachint, a două sprezecea de ametist.
21:21 Iar cele două sprezece porţi sunt
două sprezece mă rgă ritare; fiecare din porţi este
dintr-un mă rgă ritar. Ş i piaţa cetă ţii este de aur
curat, şi stră vezie ca sticla.
21:22 Ş i templu n-am vă zut în ea, pentru că
Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este
templul ei.
21:23 Ş i cetatea nu are trebuinţă de soare, nici
de lună , ca să o lumineze, că ci slava lui
Dumnezeu a luminat-o şi fă clia ei este Mielul.
21:24 Ş i neamurile vor umbla în lumina ei, iar
împă raţii pă mâ ntului vor aduce la ea mă rirea
lor.
21:25 Ş i porţile cetă ţii nu se vor mai închide să facă dreptate mai departe. Cine este sfâ nt, să
ziua, că ci noaptea nu va mai fi acolo. se sfinţească încă .
21:26 Ş i vor aduce în ea slava şi cinstea 22:12 Iată , vin curâ nd şi plata Mea este cu Mine,
neamurilor. ca să dau fiecă ruia, după cum este fapta lui.
21:27 Ş i în cetate nu va intra nimic pâ ngă rit şi 22:13 Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâ i şi cel de
nimeni care e dedat cu spurcă ciunea şi cu pe urmă , începutul şi sfâ rşitul.
minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii 22:14 Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să
Mielului. aibă stă pâ nire peste pomul vieţii şi prin porţi să
intre în cetate!
Capitolul 22 22:15 Afară câ inii şi vră jitorii şi desfrâ naţii şi
ucigaşii şi închină torii de idoli şi toţi cei ce
22:1 Ş i mi-a ară tat, apoi, râ ul şi apa vieţii, lucrează şi iubesc minciuna!
limpede cum e cristalul şi care izvoră şte din
22:16 Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să
tronul lui Dumnezeu şi al Mielului,
mă rturisească vouă acestea, cu privire la Biserici.
22:2 Ş i în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi Eu sunt ră dă cina şi odrasla lui David, steaua care
de alta a râ ului, creşte pomul vieţii, fă câ nd rod de stră luceşte dimineaţa.
două sprezece ori pe an, în fiecare lună dâ ndu-şi
22:17 Ş i Duhul şi mireasa zic: Vino. Ş i cel ce aude
rodul; şi frunzele pomului sunt spre tă mă duirea
să zică : Vino. Ş i cel însetat să vină , cel ce doreşte
neamurilor.
să ia în dar apa vieţii.
22:3 Nici un blestem nu va mai fi. Ş i tronul lui
22:18 Ş i eu mă rturisesc oricui ascultă cuvintele
Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi
proorociei acestei că rţi: De va mai adă uga cineva
vor sluji Lui.
ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui
22:4 Ş i vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta;
frunţile lor.
22:19 Iar de va scoate cineva din cuvintele că rţii
22:5 Ş i noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui
lumina lă mpii sau de lumina soarelui, pentru că din pomul vieţii şi din cetatea sfâ ntă şi de la cele
Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor scrise în cartea aceasta.
împă ră ţi în vecii vecilor.
22:20 Cel ce mă rturiseşte acestea zice: Da, vin
22:6 Ş i îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt curâ nd. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
vrednice de crezare şi adevă rate şi Domnul,
22:21 Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu
Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe
toţi! Amin.
îngerul Să u să arate robilor Să i cele ce trebuie să
se întâ mple în curâ nd.
22:7 Ş i iată vin curâ nd. Fericit cel ce pă zeşte
cuvintele proorociei acestei că rţi!
22:8 Ş i eu, Ioan, sunt cel ce am vă zut şi am auzit
acestea, iar câ nd am auzit şi am vă zut, am că zut
să mă închin înaintea picioarelor îngerului care
mi-a ară tat acestea.
22:9 Ş i el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Că ci
sunt împreună -slujitor cu tine şi cu fraţii tă i,
proorocii, şi cu cei ce pă strează cuvintele că rţii
acesteia. Lui Dumnezeu închină -te!
22:10 Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele
proorociei acestei că rţi, că ci vremea este
aproape. Sursa Continut : bibliaortodoxa.ro
22:11 Cine e nedrept, să nedreptă ţească înainte. PDF Creat De : Pustnicul Digital
Cine e spurcat, să se spurce încă . Cine este drept, PDF Publicat De : blog.pustniculdigital.info

247 / 247 – † Biblia – Noul Testament †