1.

1 Caracteristici şi performanţe în regim staţionar

Caracteristicile funcţionale ale traductoarelor reflectă (în esenţă) modul

în care se realizează relaţia de dependenţă intrare-ieşire (I-E).
Performanţele traductoarelor sunt indicatori care permit să se aprecieze
măsura în care caracteristicile reale corespund cu cele ideale şi ce condiţii sunt
necesare pentru o bună concordanţă între acestea.
Caracteristicile şi performanţele de regim staţionar se referă la situaţia
în care mărimile de intrare şi de ieşire din traductor nu variază, adică
parametrii purtători de informaţie specifici celor două mărimi sunt invarianţi.

Caracteristica statică a traductorului este reprezentată prin relaţia

intrare – ieşire (I-E):
y = f(x)
(1.1)
în care y şi x îndeplinesc cerinţele unei măsurări statice.
Relaţia (1.1) poate fi exprimată analitic sau poate fi dată grafic printr-o
curbă trasată cu perechile de valori (x , y).
Caracteristica y = f(x) redă dependenţa I-E sub forma ideală deoarece,
în realitate, în timpul funcţionării traductorului, simultan cu mărimea de
măsurat x, se exercită atât efectele mărimilor perturbatoare externe
ξ 1 , ξ 2 , ξ3 , . . . , ξn cât şi a celor interne ν 1 , ν 2 , ν 3 , . .. , ν r care determină
modificări nedorite ale caracteristicii statice ideale.
În afara acestor perturbaţii (nedorite), asupra traductorului intervin şi
mărimile de reglaj, notate prin 1 2 3C ,C , C , ..., C
q . Aceste reglaje servesc la
obţinerea unor caracteristici adecvate domeniului de variaţie al mărimii de
măsurat în condiţii reale de funcţionare a traductorului. Ţinând seama de toate
mărimile care pot condiţiona funcţionarea traductorului, acesta se poate
reprezenta printr-o schemă funcţională restrânsă, ilustrată în figura 1.1.
Reglajele
C ,C , C , ..., C
1 2 3 q nu provoacă provoacă modificări
nedorite ale caracteristicii statice ideale şi sunt necesare pentru:
- alegerea domeniului de măsurare;
- prescrierea sensibilităţii traductorului,
- calibrarea internă şi reglarea zeroului.