Noțiuni generale de comunicare cu pacientul

Vargovschi Dan Mihai

Grupa 3

R1

Comunicarea reprezinta schimbul de informatii si de semnificatii intre persoane, reprezentand

un act social, deliberat sau involuntar, constient sau nu, care sta la baza legaturii sociale. Aceasta
legatura sociala se stabileste intre emitator(persoana care trimite informatia) si receptor(persoana
care primeste informatia) .

Prima conditie pentru o buna comunicare cu pacientul este arta de a asculta. In fata
personalului medical, pacientul este timid, ezita, insista pe detalii nesemnificative, fiind timid
fata de detaliille intime.
O relatie terapeutica buna presupune ca personalului medical:
- sa isi orienteze atentia asupra pacientului
- sa creeze si sa mentina un mediu care sa protejeze demnitatea pacientului
- sa pastreze confidentialitatea actului medical
- sa aiba drept principala preocupare binele pacientului
- sa respecte pacientul si sa il trateze ca pe un intreg
- sa elimine diferentele de statut social, intelectual si educational.
Pentru obtinerea unor detalii si fara sugestionarea pacientului este nevoie de arta si
intelegere.
Este important ca in relatia de comunicare intre technician si pacient sa:

✔ utilizam cuvinte si expresii clare, pe care pacientul le poate intelege usor;

✔ nu vorbim in limbaj de specialitate decat atunci cand este strict necesar, iar in

aceste conditii explicam pacientuli termenii.

✔ nu folosim fraze intortochiate.

− Cerem feedback cu privire la cele intelese

− Spunem cand nu am inteles ceva, cerem lamuriri.

Filozofia îngrijirilor medicale centrate pe pacient are patru principii de bază:

1) comunicare deschisă și completă – cadrele medicale împărtășesc pacientului, la timp,

informații complete și obiective, într-un mod care este încurajator și util pacientului, astfel încât
acesta să poată participa la luarea deciziilor medicale;

2) demnitate și respect – cadrele medicale îi asculta pe pacienți și iau în calcul valorile,

convingerile și preferințele acestora în luarea deciziilor medicale;

3) participare – pacienții și familiile lor sunt încurajați și sprijiniți pentru a participa în actul
medical și deciziile pe care le implică;

4) colaborare – cadrele medicale, pacienții, familiile lor și conducerea administrativă a unităților

medicale colaborează pentru realizarea unui act medical de înaltă calitate, eficacitate și eficiență.

Fa asa Nu fa asa

- Incepe cu aspectele pozitive - Nu da feedback negativ in public

- Fii sincer - Nu ataca persoana ci ataca subiectul

- Fa referire la fapte - Nu il face pe celalalt sa se apere

- Fii constructiv, ofera si solutii

Relatia tehnician – pacient va fi de acceptare reciprocă.

Tehnicianul va avea o atitudine de respect, căldură si întelegere empatică față de pacient,cu toate
că de multe ori, Tehnicianul medical este considerat o simpla masină de îndeplinit ordinele
medicului, uitandu-se ceea ce este esențial în practica medicală, si anume: întelegerea si
disponibilitatea față de pacient, medicul vine și pleacă, pe când tehnicianul e cel care
supraveghează, ajută pacientul. Din aceasta cauză, relatia dintre tehnicianul si pacient nu trebuie
sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicări psihice cu el,
pentru a-l putea ajuta în a-si exprima trăirile interioare.

Comunicarea tehnicianului cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuală, cu

posibilitatile lui de întelegere si asociată cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia
bolii sale. Adesea, atitudinea noastră insuficient controlată (orice semn cu capul, susoteli cu
membrii familiei, orice denumire stiintifică neinteleasă de catre pacient, chiar tăcerea)
influetează bolnavul, generând suspiciuni si disconfort.

Relaţia interpersonală dintre pacientul care solicită ajutor calificat şi personalul medical care
este în măsură să acorde acest ajutor se desfăşoară în trei planuri fundamentale:

 intelectual (predominant informaţional) - se realizează comunicarea de cunoştinţe între

personalul medical şi pacient. Bolnavul oferă informaţii referitoare îndeosebi la
simptomele sale, exprimă temeri sau speranţe, solicită asigurări privind evoluţia
afecţiunii. Personalul medical expune date referitoare la simptomatologia şi evoluţia
bolii, interpretează rezultatele analizelor, răspunde la întrebările adresate de bolnav,
exercită o funcţie persuasivă referitoare la necesitatea respectării cu stricteţe a conduitei
terapeutice, încurajează;
 afectiv - în jurul relaţiilor interpersonale afective dintre personalul medical şi pacient
gravitează atât şansa soluţionării impasului sufletesc în care se găseşte bolnavul, cât şi
riscul sporirii regresiei şi dependenţei pe plan afectiv şi comportamental;
 moral - aspectele morale ale relaţiei terapeutice vizează respectarea regulilor
deontologiei medicale, susţinerea morală a bolnavului, oferirea de informaţii adevărate şi
de explicaţii despre boală.