Cuprins:

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ..................

INTRODUCERE …………………

CAPITOLUL I: ACȚIUNI TACTICE INDIVIDUALE ÎN JOCUL DE ATAC

1.1. Demarcajul....................................................
1.2. Pătrunderea..................................................
1.3. Recuperarea..................................................

CAPITOLUL II: ACȚIUNI TACTICE COLECTIVE ÎN JOCUL DE ATAC

2.1. Pasa între doi și trei jucători............................
2.2. Dă și du-te !..........................................................
2.3. Circulația în opt..................................................
2.4. Încrucișarea între 2și 3 jucători.......................
2.5. Paravanul............................................................
2.6. Blocajul................................................................
2.7. Plecarea din blocaj.............................................
2.8. Pătrunderile succesive........................................

CAPITOLUL III:FAZELE ȘI FORMELE ATACULUI

3.1. Contraatacul...............................................................
3.2.Atacul pozițional.........................................................
3.3. Atacul în circulație......................................................
1
3.4. Atacul în sistem..........................................................
3.4.1. Sistemul de atac cu un pivot...................................
3.4.2. Sistemul de atac cu doi pivoți.................................
3.4.3. Sistemul de atac cu trei pivoți.................................
3.4.4. Sistemul de atac cu patru jucători pe semicerc.....
CAPITOLUL IV
CONCLUZII................................................................................
BIBLIOGRAFIE.........................................................................

2
 Motivarea alegerii temei

Mi-am ales tema “Rolul pivotului în faza de atac la o echipă de handbal” deoarece

face parte din sportul pe care il practice si dorinta de a ma perfectiona intr-un
domeniu care m-a captivat din totdeauna – domeniul cunoasterii si autocunoasterii,
imaginea de sine si stima de sine si influenta ei asupra performantelor scoalare-
tema care are o influenta coplesitoare asupra educarii sau mai bine spus asupra
dezvoltarii armonioase a personalitatii umane la varsta scolara.
Prin tema pe care mi-am ales-o incerc s ascot in evidenta cateva modalitati prin
care observarea naturii poate influenta formarea si dezvoltarea creativitatii la copii.
Mi-am ales aceasta tema pentru a arata ca in fiecare copil exista un potential
creativ care, daca este educat si exersat, poate fi valorificat, concretizat,
obiectivizat si in domeniul sportului.
Mai mult decat alte activitati, cea a sportului constituie cadrul si mijlocul cel mai
larg de activare si stimulare a potentialului creativ.
Mi-am ales aceasta tema pentru a-l face pe copil sa inteleaga sis a recepteze
frumosul din mediul inconjurator, atat in armonia din natura cat si din arta, sa fie el
insusi si creator de lucruri frumoase.

Istoria Handbalului:
Handbalul este un sport de echipa care se joacă cu o minge, folosindu-se numai
mâinile. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un
portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca
cât mai multe goluri în poarta echipei adverse. Echipa care a marcat mai multe
goluri câștigă meciul.
3
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele
jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite
în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului XIX. În toate
variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri didactice, rod
al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele
handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație
fizică Carl (sau Karl) Schelenz, care a introdus reguli și care a folosit un teren de
aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.

Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și

este compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt
numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între
barele porții) sau liniile exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul
terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o lățime de cel puțin 1
metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare porții.
Caracteristicile terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului, astfel încât
una dintre echipe să fie avantajată

4
În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal.
Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a
Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă.
Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva
Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6-4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Alte orașe, în afară de Sibiu, unde au fost organizate echipe de handbal au fost:
Brașov, Mediaș, Sighișoara, Agnita, Reșița, Timișoara, Lugoj

Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter

Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după
un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920).
Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din
Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus
handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul
premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.

5
Campionatul Mondial de Handbal Feminin este principala competiție de
handbal feminin pentru națiuni și este organizat de Federatia internationala de
handbal începând cu anul 1957. La prima ediție a campionatului au participat doar
patru echipe, dar numărul lor a crescut treptat și, din 1997, la Campionatul
Mondial participă 24 de echipe din elita handbalului mondial. Începând din 1993,
organizarea competiției se face la fiecare doi ani.
În trecut au fost organizate și trei campionate mondiale în aer liber (pentru echipe
de 11 jucători), în 1949, 1956 și 1960. Statisticile Federației Internaționale
Handbal nu iau în considerare aceste trei evenimente.

Campionatul Mondial de Handbal Masculin este organizat de Federatia

inernationala de handball începând cu anul 1938.
Primul Campionat Mondial a avut loc în Germania în 1938, care implică patru
echipe din Europa. De-a lungul istoriei lor, Campionatul Mondial a fost dominată
de echipe europene, orice medalie a fost încă să fie câștigată de non-europeni.

6
De-a lungul anilor, organizarea Campionatelor Mondiale s-a schimbat. Inițial, au
existat jocuri de grup, atât în rundele preliminare și principalele, dar mai recent un
sistem knock-out a fost aplicată după runda preliminară.

7
CAPITOLUL I: ACȚIUNI TACTICE INDIVIDUALE ÎN JOCUL DE ATAC
1.1 Demarcajul :

Prin demarcare, pleci de lângă adversar atunci când mingea este în posesia echipei
tale, deplasându-te în
spațiile în care nu se găsesc jucătorii adverși.
Pentru acest lucru ai nevoie de: schimbări de direcție, accelerări neașteptate,
porniri și opriri bruște.
Dupa ce am reusit sa scapam de adversar folosind una dintre tacticile de mai sus va
trebuii sa fim atenti la unul dintre colegii nostrii care se afla in posesia mingi ca sa
primim mingea, dar toata aceasta operatiune va trebuii sa se faca in mare viteza.
 
 

8
1.2. Pătrunderea:

Pătrunderea este un procedeu special de demarcare , fiind urmată , în mod normal,

de prinderea mingii şi aruncarea la poartă. Deci, pătrunderea este acţiunea de
demarcare către poartă (când se trece în atac) sau spre semicerc (atac poziţional sau
în circulaţie), efectuată în viteză şi forţă cu scopul primirii mingii şi a aruncării ei
la poartă. Demarcarea ce se face pentru o pătrundere trebuie să fie sesizată de
coechipierul cu minge şi onorată de către acesta printr-o pasă oportună. Cele mai
întâlnire pătrunderi sunt cele ale extremelor şi interilor în breşele zonei, precum şi
cele executate de unul din vârfurile contraatacului prin spatele unor
apărătorirepliati cu întârziere.

9
1.3. Recuperarea
Recuperarea consta in punerea mingii in joc cat mai repede la linia de la centrul
terenului, mingea trebuie sa ajunga de la portar la jucatorul care este pe postul de
“centru” deoarece doar el poate repune mingea in joc de la centru.
Recuperarea poate avea inca un inteles, acela de a recupera scorul care este in
defavoarea echipei, se poate intampla ca la un meci sa fie un scor de +10 goluri la
pauza, atunci echipa va trebuii sa se mobilizeze in asa fel incat sa recupereze cat
mai multe goluri ca sa revina in avantaj.

10
CAPITOLUL II: ACȚIUNI TACTICE COLECTIVE ÎN JOCUL
DE ATAC

2.1. Pasa între doi și trei jucători:

Pasa intre doi si trei jucatori se realizeaza prin aruncarea mingii de la un coechipier
la altul dupa ce a atins limita de 3 pasi cu mingea in mana, acesta va avea atentia
mult mai sporita atunci cand va pasa mingea deoarece in orice moment un jucator
din echipa adversa va putea iesii la interceptie si sa primeasca mingea, iar atunci
acesta se va lansa pe contraatac si sansele sunt destul de mari ca sa inscrie.

11
2.2. Dă și du-te:
Acţiunea tactică colectivă „dă şi du-te”

Este cea mai ușoară și cea mai folosită combinație tactică de atac realizată de doi
jucători prin care unul
pasează coechipierului și pătrunde spre poarta pentru a reprimi mingea și a finaliza.

Sistemul de apărare „om la om” în jumătatea proprie de teren

În acest sistem de apărare fiecare apărător își
marchează adversarul când acesta intră în terenul echipei tale.
Apărătorul va fi în poziția fundamentală și se va deplasa
încercănd să-și împiedice adversarul să intre în posesia
mingii sau, dacă a intrat în posesia ei, să-l împiedice să arunce
la coș, să paseze și să-l depășească.

12
13
2.4. Încrucișarea între 2și 3 jucători:
Incrucisarea intre 2 jucatori se realizeaza pe faza de atac cat si pe cea de aparare
cand doi jucatori vor sa realizeze o schema din care sa rezulte un gol, de obicei
schema pleaca de la jucatorul din centru care pleaca in diagonala spre unul dintre
interi i-ar acesta va pleca si el prin spatele centrului primind mingea pe sub
mandibula rezultand un sut de la 9-10 metrii.
Incrucisarea poate fi realizata si pe aparare cand un jucator de talie mai inalta poate
bloca un sut peste paravan cand celalalt jucator este de talie mai mica si
adversarului ii este foarte usor sa arunce peste el.

14
2.5. Paravanul:
Intre jucatorul care are balonul si jucatorul tinta, care de obicei este cel
mai periculos om al echipei, se interpune un adversar. Un fel de paravan.
Se inchide culoarul de pasa catre jucator, nu jucatorul.
Practic este o simpla problema de pozitionare, dar, totusi, dupa cum vom
detalia in continuare, o problema atat de complexa pt ca nu poate fi
facuta oricum.
De obicei se pune cel mai inalt si puternic jucator in aruncarea peste
paravan deoarece el are detenta de a sari peste colegii sai care incearca
sa ii faca un culoar inspre poarta.

15
2.6. Blocajul:
Orice fault care oprește adversarul într-o poziție clară de gol este penalizat cu o
aruncare de la linia de 7 metri. Nu este nevoie de un fault dur: este de ajuns ca
apărătorul să calce semicercul de șase metri în momentul blocajului si se va acorda
lovitura de la 7 metrii.

16
2.8. Pătrunderile successive:
Patrunderile successive sunt facute atunci cand mingea pleaca de la extrema adica
din partea stanga sau dreapta depinde de preferinta coordonatorului de joc inspre
inter iar apoi la centru si asa mai departe.
Aceasta schema incearca sa mute apararea adversara de la stanga la dreapta cat mai
lent pentru a putea patrunde intr-un culoar iar apoi spre finalizarea golului.
În primele două faze ale atacului se folosesc pasele lungi şi în adâncime, în atacul
poziţional se folosesc pasele laterale pe pătrunderi şi cu angajarea pivotului, iar în
cel în circulaţie pasele scurte , rapide de colaborare. Acest mijloc de tactică
colectivă este legat mai ales de atacul poziţional sau frontal, când se folosesc
sisteme ordonate de pasăre cum ar fi: • Pasarea mingii în lanţ; • Sistemul de pasăre
1-8 în care mingea porneşte de la centru care o pasează extremei drepte, acesta
interului dreapta şi din nou la centru care angajează pivotul, care o retrantransmite
centrului; • Sistemul de pase duble 1-5, în care centru pasează, ordonat sau
alternând părţile, fiecaru i jucător care i returnează pasă; • Pase de pătrunderi
succesive, pentru realizarea raportului supranumeric pe o extremă sau ceea ce se
mai numeşte demarcaj indirect.

17
 CAPITOLUL III
FAZELE ȘI FORMELE ATACULUI

3.1. Contraatacul:

Contraatacul incepe prin pornirea fulgeratoare spre poarta adversa a

unuia sau a mai multor jucatori, in clipa în care echipa proprie a intrat în
posesia mingii, continua cu alergare de viteza maxima si cu întâlnirea cu
mingea pasata de portar sau de un coechipier si se sfârseste print-o aruncare
la poarta.

1. Contraatac cu un vârf cu repliere.

2. Contraatac cu doua vârfuri.

3. Contraatac cu doua vârfuri si un aparator.

4. Circulatia mingii va urma traiectoria vârf-portar-intermediar-vârf si

apoi la portarul din cealalta poarta.

5. La cele doua porti, jucatorii sunt dispusi în sir câte unul, pe postul
de extrema stânga. Primul jucator al sirului A paseaza mingea la porta si
pleca in alergare de viteza pe contraatac; portarul lanseaza contraatacul(prin
pasa lunga), iar dupa intrarea în posesia mingii, extrema paseaza celuilalt
portar si se repliaza cu primul jucator al sirului B, care intre timp a plecat
deja pe contraatac.

6. Contraatac sustinut cu ocolirea zonei tempoare.

18
3.2.Atacul pozițional:

Aceasta forma de atac se utilizeaza tactic in urmatoarele situatii:

atunci cand apararea a avut timp sa se organizeze si nu poate fi depasita prin

actiuni tactice individuale sau colective;

cand echipa care ataca urmareste sa castige timp, fiind cea care conduce pe

tabela de marcaj;

echipa care ataca este nevoita sa faca economie de energie deoarece are in fata

o aparare agresiva si bine organizata;

jucatorii echipei in atac sunt putin pregatiti tactic si nu pot folosi atacul in

circulatie.

In prima parte a atacului pozitional jucatorii se deplaseaza pe posturile lor, inainte,

inapoi, lateral, in functie de nevoile de demarcaj, pasandu-si mingea cu circulatiile
de minge cunoscute, fara intentia de a provoca prea repede o situatie de patrundere
sau de aruncare la poarta.

Prin circulatia rapida a mingii ca si prin fentele de patrundere facute de catre

unii atacanti nu trebuie sa se lase timp de odihna aparatorilor. Efortul atacantilor
intr-o astfel de circulatie a mingii este mult mai mic decat al aparatorilor.

Pentru realizarea atacului pozitional este absolut necesar ca posturile echipei sa fie
ocupate de jucatori cu calitati corespunzatoare. Privita in ansamblu,
activitatea atacantilor se rezuma la miscari inselatoare, de pasare si de deplasare in
zona de teren rezervata postului ocupat in echipa.

Prin jocul pozitional se urmareste crearea unor faze de gol pentru fiecare
jucator din dreptul zonei postului in care joaca.

19
Forma pozitionala de atac presupune ca interii si conducatorul de joc sa fie
buni aruncatori la poarta de la distanta.

Atacul pozitional nu trebuie inteles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare si

de dinamism. Atacul pozitional alternat judicios cu atacul in circulatie, pe
fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, isi pastreaza eficienta in permanenta.
Aceasta forma de atac se invata de la primele lectii de handbal, dupa insusirea
elementelor, fundamentale de tehnica in atac.

Forma pozitionala de atac presupune ca interii si conducatorul de joc sa fie

buni aruncatori la poarta de la distanta.

Atacul pozitional nu trebuie inteles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare si

de dinamism. Atacul pozitional alternat judicios cu atacul in circulatie, pe
fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, isi pastreaza eficienta in permanenta.
Aceasta forma de atac se invata de la primele lectii de handbal, dupa insusirea
elementelor, fundamentale de tehnica in atac.

20
3.3. Atacul în circulație:
Cea de-a doua forma de aplciare a sistemelor de joc in atac- atacul in circulatie -se
realizeaza prin circulatia continua, cu viteza, cu multa vigoare a atacantilor pe
trasee cunoscute, anterior determinate, sau prin trasee intamplatoare.
in ceea ce priveste circulatia jucatorilor trebuie sa precizam ca poate
angrena intreaga echipa in atac sau numai o parte din componentii acesteia. Pentru
a putea aplica cu succes atacul in circulatie, jucatorii trebuie sa beneficieze de o
tehnica buna, o buna pregatire fizica, de cunostinte tactice multilaterale. in aceasta
forma de atac asezarea jucatorilor in teren, foarte precisa este determinata de
sistemul de atac intrebuintat in echipa.

Cea mai des intalnita este circulatia jucatorilor de semicerc combinata

cu patrunderile succesive ale jucatorilor liniei de 9 metri. Prin circulatia intensa
a jucatorilor de semicerc, aparatorii adversi sunt obligati sa ramana la semicerc
si impiedicati sa atace jucatorii de la 9 metri. Dificultatile aparatorilor sporesc
odata cu angajarea in circulatie si a jucatorilor liniei de 9 metri.

Actiunile colective sunt utilizate in mod constient, premeditat, cu perseverenta, cu

scopul de a determina apararea sa greseasca.

Atacul in circulatie, mult mai obositor decat cel pozitional,

diminueaza considerabil fortele fizice ale adversarului si creeaza situatii favorabile
de aruncare la poarta.

Atacul in circulatie libera in teren, pe baza unor reguli tactice precise se

invata concomitent cu atacul pozitional.

21
3.4.1. Sistemul de atac cu un pivot:
Sistemul de atac cu un pivot permite aplicarea formei de atac in circulatie. Acest
sistem de atac este eficient impotriva oricarui sistem de aparare, in afara de
sistemul om la om.

3.4.2. Sistemul de atac cu doi pivoți:

Indiferent de modul de asezare al celorlalti jucatori, pivotii se plaseaza intre

aparatorii laterali si intermediari, de fiecare parte a apararii.

Pivotii isi schimba din cand in cand locurile intre ei, in functie de circulatia mingii.

In cadrul sistemului cu doi pivoti exista doua variante de formarea echipei:

doua extreme specializate actioneaza pe colturile terenului, ca la atacul cu un pivot;

extremele sunt inlocuite cu jucatori din linia de 9 metri, pentru a se mari in

felul acesta forta de aruncare la poarta de la distanta.

In ambele situatii, conducatorul de joc este unul dintre cei doi interi. Este
necesar sa retinem ca, desi asezarea jucatorilor in sistemul cu doi pivoti este
aceeasi, functionalitatea sistemului se schimba dupa componenta echipei, cu
jucatori de semicerc sau cu jucatori de 9 metri plasati pe posturile de extreme.

22
3.4.4. Sistemul de atac cu patru jucători pe semicerc

În cadrul sistemului de apărare pe zona 4+2, patru jucători sunt plasaţi pe

semicercul de 6 m, iar ceilalţi doi sunt avansaţi pe semicercul de 9 m, în
apropierea căruia acţionează. La sistemul de apărare 4 + 2, deosebim doi
apărători laterali, doi centrali şi doi zburători. Sarcina zburătorilor este de a
împiedică atacanţii să arunce la poartă de la distanţă sau să pătrundă prin zona
centrală a terenului. Pentru închiderea pătrunderilor, cei doi zburători se
dublează reciproc. în mişcarea lor de translaţie, ei nu trebuie să depăşească zona
interilor adversi. Sistemul de apărare în zona (3+2+1) În cadrul acestui sistem de
apărare jucătorii sunt plasaţi în trei planuri: la semicercul de 6 m se află trei
apărători, doi laterali (2 şi6) şi unul central (4), la jumătatea distanţei dintre cele
două semicercuri, în intervalul dintre 103 apărătorii laterali şi apărătorul central,
sunt cei doi apărători intermediari (3 şi 5), iar în faţă apărătorului central, pe
semicercul de la 9 m, apărătorul central avansat (7).

23
CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Această temă are la bază tot ce este nevoie pentru a practica handball de
performanță. Am scris despre toate metodele de atac/aparare de care ai nevoie
pentru a practica acest sport la un nivel cat mai inalt

Prin această lucrare am vrut sa prezint handbalul în totalitate, trecând prin

toate etapele care trebuiesc parcurse pentru a ajunge la marile performanțe . Toate
etapele unui antrenament tehnic, tactic, de forță etc. sunt prezentate în detaliu.

În concluzie practicarea handbalului de performanță prezintă multă răbdare,

multă dorință și nu în ultimul rând, multă muncă . Acest sport are foarte multe
beneficii, asupra corpului, a sănătății fizice cât și psihice și foarte important, asupra
educației.

24
 BIBLIOGRAFIE

1.Wikipedia
2.www.qreferat.ro
3.cmm.tuiasi.ro

25