Cercurile atenţiei.

Stanislavski trasa, din dorința de a crea cadrul corect de acțiune pentru

atenția distributivă pe scenă, mai multe cercuri de atenție; el considera că
există pe scenă, cercul mic (sau„singurătatea actorului pe scenă”) care nu
este decât un spațiu foarte restrâns în jurul omului-actor, cercul mediu,
care acoperă aproape toată suprafața scenei și cercul mare care se întinde
atât cât poate cuprinde cu vederea sa, actorul.

E din povestirile lui cu Tortov.

Cercul de atentie nu reprezintă un singur punct, ci un sector întreg,

de mici dimensiuni, şi conţine mai multe obiecte de sine stătătoare.
Ochiul sare de la unul la altul, dar nu trece de limita cercului atenţiei.
 Tortov aprinde lapa si ii lumineaza capul si mainile iar restul incaperii
e in bezna . Asta e cercul mic al atentiei: Acolo, în cercul de lumină,
eşti ca la tine acasă, nu ţi-e teamă de nimeni şi nu te tulbură nimic!
Acolo uiţi că, din întuneric, din toate părţile, mulţi ochi străini îţi
urmăresc viata. În acest mic cerc de lumină mă simt mai acasă decât
chiar în piropria mea locuinţă. E vorba de o atenţie concentrată, e
uşor nu numai să examinezi lucrurile în cele mai subtile amănunte,
dar şi să trăieşti cele mai intime sentimente şi gânduri şi să
îndeplineşti acţiuni complicate; poţi să rezolvi probleme grele, să
pricepi subtilităţile sentimentelor şi gândurilor tale propria. Starea pe
care o încerci acum se cheamă în limbajul nostru singurătatea în
public. În public, deoarece noi toţi suntem lângă dumneata. E
singurătate, deoarece dumneata eşti despărţit de noi prin micul cerc
al atenţiei. La spectacol, în faţa ochilor a o mie de oameni, dumneata
poţi întotdeauna să te închizi în singurătate ca melcul în căsuţa lui.
 Acum am să vă arăt cercul mijlociu al atenţiei.
S-a făcut întuneric. Apoi a fost luminat un spaţiu destul de mare, care
cuprindea un grup de mobil: o masă, nişte scaune şi un colţ de pian,
căminul şi fotoliul cel mare din faţa lui. M-am aflat în centrul acestui
 cerc. Era imposibil să cuprinzi cu ochii deodată tot acel spaţiu. A
trebuit să-l examinez în parte. Fiecare lucru dinăuntrul cercului era un
obiect-punct separat, de sine stătător. Din păcate însă, în suprafaţa
de lumină care se mărise se formaseră penumbre. Aceste penumbre
se întindeau dincolo de marginile cercului, din care pricină pereţii
luideveneau mai puţin compacţi. În afară de asta, singurătatea mea
devenise prea vastă.Dacă cercul mic se poate compara cu locuinţa
unui holtei, atunci cel mijlociu s-ar asemăna cu locuinţa unei familii.
…. S-a format un grup care s-a aşezat pe fotolii, pe scaune şi pe
divan.Suprafaţă mare oferă spaţiu pentru acţiuni largi. Într-un spaţiu
mare ţi-e mai comod să vorbeşti despre probleme generale, decât
despre cele personale, intime.Mulţumită acestui fapt, s-a creat uşor în
cercul mijlociu o scenă vie……
 - Iată şi marele cerc! a spus Torţov când tot salonul a fost luminat de
o lumina vie. Celelalte camere au rămas deocamdată întunecoase şi,
totuşi, atenţia s-a şi rătăcit în spaţiul acela mare.
- Şi uite şi cel mai mare cerc!