Motto!

 
“Legile ţării nu interzic
nimănui să fie imbecil “

26.06.21 10:37 AM
O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii,
nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman
psihologic
 Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat
fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
-Domnule profesor,credeţi în vise?
-Sigur,dragă !Să vezi : acu’ câtăva vreme am visat că devenisem
academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
Si când m-am trezit, într-adevăr eram academician,eram în aulă
şi prezidam o şedinţă.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase:
au un microb care se urcă la cap.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării
prof.Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil
“candidatul fiind prea tânar”pentru a ocupa postul de profesor.
– E un defect de care mă corectez în fiecare zi,a replicat Moisil.
Un prieten îi spune într-o zi :
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil: 
- Dar matematica se face de la gât în sus!
O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Stiţi că adevărul supară!
Moisil: 
- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut,
către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate
subînţelesurile.
Cineva l-a întrebat: “Credeţi ca e potrivit ca un profesor să facă
glume la cursuri?". 
Profesorul Moisil a răspuns: “Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii”
Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru
mine,pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical,
dar de fapt nu are sens , căci fiecare trebuie să se încadreze în
legile societăţii.
Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.
Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile
mai grele să ţi se para uşoare.
Măsura legislativă,o indicaţie administrativă este una din
componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă
componentă.
Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege,ea se va aplica.Nu
se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.
Pe omul cu adevărat capabil,limitele îl stimulează.
Evident,morala nu e “puneţi fraţilor piedici!”, ci “dacă
daţi de piedici,depăşiţi-le!”
Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi
munca lui. Consider că munca e o pedeapsă,numai dacă omul nu
se află la locul potrivit,dacă face altceva decât îi place.
Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între
cutare şi cutare ore
Nu e adevărat.Matematica nu se face la ore fixe.
Matematica se face când îţi vine o idee.
Noaptea sau dimineaţa,când te scoli,când te
speli,te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti
Greu nu e să ai dreptate,greu e să convingi pe alţii.
Nu întotdeauna e greu,ci numai când ai dreptate.
Şi mai ales e greu să convingi
Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox,continuă prin a fi
o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat,la 30 de ani
apreciat,la 40 de ani învidiat şi la 60 stimat.
Intrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele
pe care ţi le pui singur.
Numai prostia poate să aibă intermitenţe.
Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.
Ştiinţa se răzbună ca o femeie : nu când o ataci, ci când o neglijezi.
  

Nu există inimă mai mare pe lume decât inima care ştie să ierte!
Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa.
“Fiecare om merită un pahar cu vin.
Odată ce consumă paharul de vin devine
alt om “
Ce este un pesimist ? Un optimist bine informat.
“Geofizica este o ştiinţă al cărei nume provine de la cuvintele
‘geo’ şi ‘fizică’,ambele originare din greaca veche.
Propun ca să-l numim ca decan al
noii înfiinţate facultăţi de geofizică din Bucureşti pe Geo
Grigore Constantin Moisil (n .10 ianuarie 1906 Tulcea - d. 21 mai 1973.
Ottawa Canada) a fost un matematician român, considerat părintele
informaticii românești cu invenţia de circuite electronice tristabile.

S-a născut la Tulcea pe 10 ianuarie 1906. Străbunicul său, Grigore

Moisil (1814-1891), a fost paroh la Năsăud și vicar episcopal greco-
catolic pentru ținutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu
românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil (1867-1958), a fost
profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului
Numismatic al Academiei și membru al acestei Academii. Mama sa,
Elena (1863-1949) a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii
„Maidanul Dulapului”, azi „Enăchiță Văcărescu” din Bucureşti. Sora
sa, Florica Moisil, a fost mama profesoarei Yoe Petre, decan al
Facultății de Istorie a Universitatii din Bucuresti iar fratele său George
C. Moisil (1917-1989) a fost profesor la Catedra de fizică a
Institutul/Universitatii Politehnice Bucuresti.
Urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui și
București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922. În anul 1924 intră ca
student la Politehnică, secția construcții, dar o chemare mai puternică îl
îndrepta spre Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie
Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Anton
Davidoglu Așa se face că Grigore C. Moisil a fost în același timp student al
Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică
devine prioritar astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși trecuse
deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. Dar în
același an își susține teza de doctorat Mecanica analitică a sistemelor
continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca
membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este
publicată, tot în 1929, la editura - Gauthier din Paris și va fi apreciată de
savanții Vito Volterra,Tullio Levi,Paul Levy.
În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și
participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul
1931 susține examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systemes
d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique, este
numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iaşi Pleacă la Roma
cu o bursă de studii Rockefeller.

În 1932 se reîntoarce în țară și se stabilește timp de 10 ani în Iaşi, legat în

mod deosebit de profesorul Alexandru Miller și de biblioteca creată de
acesta. Ține primul curs de algebră modernă din România, „Logica și
teoria demonstrației”, la Universitatea din Iași. În paralel începe un șir de
lucrări despre logicile matematicianului polonez Lukaşiewich. Cercetările
sale de logică au stat la baza unei puternice școli de matematică în țară și
peste hotare (Argentina, Jugoslavia, Cehoslovachia Ungaria). În perioada
ieșeană realizează o operă fecundă cu idei inovatoare în care se
întrezărește concepția lui despre matematică și tehnica lui personală de
mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte
îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite.
Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei,
algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni
derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o
variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite
de el Łukasiewicz trivalente și polivalente (numite astăzi algebre
Łukasiewicz-Moisil) și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de
comutație. A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și
a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor
automate.
Moisil a insistat și ajutat mult la realizarea primelor calculatoare românești.
A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea
primelor generații de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al
societății IEEE, în 1996.
Viața sa dedicată matematicii și informaticii l-a consacrat ca un
extraordinar om de știință și profesor. Era înzestrat cu un deosebit simț al
umorului.Există multe vorbe de duh și anecdote cu Moisil. Multe se găsesc
în cărțile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.
A fost membru al Academiei Române al Academiei din Bologna și al
Institutului Internațional de Filozofie.
După al doilea război mondial, guvernul comunist l-a numit în 1946
ambasador al României la Ankara. A fost laureat al Premiului de Stat al
Republicii Populare Române și i s-a decernat în 1964, prin decret al
Consiliului de Stat, titlul ”Om de știință emerit”.
A fost căsătorirt cu Viorica (n. Constante), sora Lenei Constante.
Picturi :CATHARINA KLEIN