TRANSPLANTUL DE ORGANE

Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale medicinei. El
reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi mai poate indeplini corect
functiile (datorita unor procese patologice sau traumatisme) sau care devine chiar
periculos pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui bolnav.
In vederea realizarii transplantului este necesara existenta a doua persoane cheie:
primitorul (receptorul) si donatorul.
Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata.
In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ intreg. Cele
mai frecvent transplantate sunt: corneea, oase, tendoane, valve cardiace, vene.
Se pot realiza si mai multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile
pacientului, disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura
terapeutica.
Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand
numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele mai
arzatoare subiecte referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in care se
acorda consimtamantul pentru donarea organelor dupa moarte, cand un pacient
in coma si stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de supravetuire in
absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot
plati organele transplantate.

Pacientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate incat

tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea indicatie de
transplant de organ. Medicul curant este cel care poate aprecia cel mai corect o
astfel de necesitate si poate decide daca respectivul pacient este sau nu un bun
candidat pentru transplant.

Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului ca ar fi

nevoie de unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau parazitare) active,
cei cu afectiuni cardiace decompensate, cu probleme legate de consumul
de droguri, alcool si tutun, sau cei care au diversi alti factori de risc sau alte boli
sistemice. Daca insa pacientul este un bun candidat, el va fi trecut pe lista de
asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani pana cand se va gasi un donator
compatibil si pana cand transplantul va putea fi realizat.

Statutul de donator de organ este deocamdata incert definit. Foarte multe

persoane adulte, sanatoase pot sa doneze organe.

Organele pot fi donate atat de catre persoane in viata, cat si post-mortem

(recoltate de la cadavre).

De la donatorii vii se recolteaza fragmente tisulare, organe care sunt pereche

(rinchi, plamani- astfel incat sa nu apara dezechilibre ale homeostaziei interne).

Exista si cateva conditii minime pe care donatorii in viata trebuie sa le respecte:

- sa fie majori, dar cu varsta nu mai mare de 60 de ani,

-sa aiba o stare de sanatate foarte buna,

- sa se mentina in forma,

- sa nu sufere de boli cronice (cum ar fi hipertensiune arteriala, diabet zaharat),

-sa nu aiba probleme psihice (sa fie in deplinatatea facultatilor mentale atunci
cand isi dau acordul pentru donarea unui tesut sau organ solid).

Foarte multe persoane aleg sa devina donatori chiar pe patul de moarte. Acest
lucru este posibil daca aceleasi conditii enumerate mai sus sunt indeplinite. Este
foarte important ca organele recoltate sa fie sanatoase, altfel transplantul nu mai
este util.

Inainte de a fi considerat ca pacient apt pentru un transplant de organ, medicul

personal va recomanda realizarea unor serii de investigatii care sa obiectiveze
starea de sanatate a pacientului. Aceste investigatii au si rolul de a stabili profilul
imunohistochimic in vederea determinarii unor viitoare compatibilitati histologice
intre donor si receptor. Unele investigatii sunt obligatorii pentru toti pacientii care
sunt candidati la transplant, in timp ce altele se realizeaza doar daca respectivul
pacient are afectiuni (insuficiente) cronice ce trebuie monitorizate periodic.

In general, tabloul investigatiilor paraclinice include:

- Determinarea compatibilitatilor pentru transplant: in urma unor astfel de teste
se va stabili daca organismul va respinge sau nu imediat organul.

- Screeningul anticorpilor circulanti: este o investigatie foarte specifica, in cadrul

careia se poate stabili daca pacientul are anticorpi pentru diverse produse
biologice umane (posibil formati datorita contactului accidental cu acestea in
timpul vietii).

- Grupul sangvin: este esential ca anterior transplantului sa se determine grupul

sangvin al pacientului. Acesta trebuie sa fie identic cu al donorului, pentru a nu
exista probleme. Trebuie realizat si profilul RH, din aceleasi motive.

- Profilul histologic: este esential in vederea aprecierii din punct de vedere genetic
a celulelor.

- Examen psihologic si psihiatric: este necesara realizarea unui examen psihologic

deoarece un pacient care va fi supus unui transplant se poate simti stresat, anxios
sau deprimat, iar toate aceste emotii pot interfera cu starea generala de sanatate.