Sindromul metabolic

Este o situație asociată unui risc cardiovascular foarte înalt. Sindromul metabolic apare la
pacienții supraponderali, respectiv obezi, dar care asociază și niște modificări de metabolism
lipidic și glucidic, care îi conferă acest risc cardiovascular foarte mare.
AHA definește prezența SM în cazul în care se îndeplinesc 3 din următoarele 5 criterii:
1. Obezitatea viscerală – circumferința taliei, diferită în funcție de rasă:
 La populația non-asiatică – valori peste 102 cm (bărbați) și 88 cm (femei)
 La populația asiatică – valori peste 90 cm (bărbați) și 80 cm (femei)
2. Dislipidemie – nivel de TG peste 150 mg/dL sau un nivel sub 150, dar cu prețul terapiei
hipolipemiante
3. HDL Colesterol – nivel sub 40 mg/dL (bărbați) și sub 50 mg/dL (femei) sau nivele mai
mari sub influența unei terapii pentru creșterea HDL (nivelele mici de HDL Colesterol
definesc o dislipidemie)
4. Hipertensiune arterială – presiune sistolică peste 130 mmHg sau presiune diastolică
peste 85 mmHg sau valori mai mici, dar cu prețul terapiei anti-hipertensive
5. Prezența unei hiperglicemii bazale (pe nemâncate, la 8 ore de la ultima masă) de peste
100 mg/dL sau se face tratament pt a fi sub 100

IDF definește prezența SM atunci când se îndeplinește un criteriu major (obezitatea viscerală
sub forma unei circumferințe a taliei mare), însoțit de 2 criterii minore.
1. Circumferința taliei:
 Pentru populația europeană, sub-sahariană și din Orientul Mijlociu – peste 94 cm
(bărbați) și 80 cm (femei)
 Pentru populația asiatică și America Centrală – peste 90 cm (bărbați) și 80 cm
(femei)
 Pentru populația japoneză – peste 85 cm (bărbați) și 90 cm (femei)
2. Hipertrigliceridemie
3. Hipo-HDL
4. HTA
5. Hiperglicemie

Sindromul metabolic = obezitate complicată

*Obezitatea se definește și printr-un IMC de peste 30 kg/m 2.
La pacienții cu glicemia bazală peste 100 mg/dL se recomandă TTGO, dar nu e necesar pt
diagnosticul prezenței SM.
Obezitatea complicată cu dislipidemie aterogenă, cu HTA sau cu hiperglicemie (rezistență
crescută la insulină specific pacienților cu obezitate) conferă un risc cardiovascular foarte înalt,
fiind vorba de sindromul metabolic.
Obezitatea asociază un risc protrombotic și un risc inflamator foarte mari, ceea ce comportă risc
cardiovascular.

Factori care favorizează apariția SM:

 Dislipidemia
 HTA
 Rezistența la insulină
 Status protrombotic
 Status proinflamator

În ce privește dieta (modificări de stil de viață), este foarte important ca un pacient să încerce să
slăbească. Pentru a nu-l descuraja, trebuie să-i spunem că orice scădere în greutate (sau lipsa
unei continue creșteri) este extrem de benefică.
Pe toleranța la glucoză și pe nivelul TG, scăderea în greutate este spectaculoasă dacă se pierde
7% din greutatea inițială.
Metabolismul endogen al colesterolului este cel care reglează nivelele circulante de colesterol,
este mai puțin implicată alimentația. Noi dacă reducem orice urmă de colesterol din
alimentație, colesterolemia nu va scădea cu mai mult de 10%. Aportul zilnic de colesterol
pentru un om sănătos trebuie să fie de sub 300 g/zi, la cineva cu dislipidemie sub 200 g/zi.
Pacienții trebuie să învețe să cântărească alimentele, să se uite la indicațiile de pe etichetă și să-
și dozeze corespunzător aportul.

 AG saturați – sub 7% din rația calorică (sau până la 10% pt cei sănătoși)
 AG trans – sub 1% din rația calorică
 Se alege carne slabă (roșie sau de pui); carnea de pește e în general mai grasă fiindcă ea
conține AG omega 3 și omega 6 (anti-aterogeni, cu importanță în metabolismul lipidic)
 Se înlocuiește aportul preponderent de carne cu legume (porția de legume să fie mai
mare decât cea de carne)
 Produse lactate cât mai puțin grase (!) – mai nou se recomandă lactate fermentate, cu
aport de grăsimi foarte bun, care conțin AG cu lanț lung deosebit de utili în lupta anti-
aterosclerotică (brânză fermentată, iaurt, sana). Per total se consideră că sunt mult mai
sănătoase decât produsele lactate degresate, din cauza adaosului nociv care se face pt
păstrarea unor proprietăți organoleptice (gust bun, miros bun, aspect plăcut)
 Se evită aportul de produse hidrogenate și parțial hidrogenate (margarine)
*Dacă mâncăm unt, să aibă peste 80% grăsime.
Dietă terapeutică:

 Pâine integrală, altfel foarte puțină + cereale integrale (maximum 6 porții)

 Legume și fructe (proporție de 2 treimi legume și o treime fructe); pt slăbit se
recomandă legume verzi, dar în general colorația variată a fructelor și legumelor este
benefică, întrucât conțin diverse tipuri de antioxidanți (3-5 porții legume + 2-4 porții
fructe)
 Produse lactate (2-3 porții/zi), nu mai mult de 2 ouă pe săptămână fiindcă cel mai mare
aport de colesterol este în gălbenușul de ou
 Carne de pui, pasăre, pește sub 140 g/zi
 Grăsimi (polinesaturate) și uleiuri vegetale (care conțin AG mono- și polinesaturați) într-
o cantitate care ține cont de aportul caloric (să nu mâncăm mai mult decât încape în
pumnul fiecăruia dintre noi)
 Semințe – o bună bază de proteine pt cei care nu consumă carne

Trebuie să mâncăm alimente care conțin zaharuri care necesită digestie (eliberează lent
glucoza), astfel glicemia nu crește foarte mult după ce le ingerăm = index glicemic mic.
Proteine sănătoase – pește, carne de pasăre, oleaginoase (nuci, soia), lactate fermentate
Cereale integrale – pâine integrală, paste integrale sau orez brun
*Senzația de sete dictează aportul de apă (!)
*Fructele conțin și zaharuri simple, fiind calorigene. Conțin fructoză care, dacă e în exces, se
poate depune sub formă de TG la nivel hepatic. E bine să consumăm fructele ca atare, nu să le
zdrobim (pt a asigura un important aport de fibre). Seara nu consumăm fructe/fresh-uri.
Legume – verzi pt aport caloric scăzut
Uleiuri – de măsline, de rapiță. Se evită uleiurile de palmier și de cocos (!)