COPILUL PREMATUR

Copilul premature este copilul nascut inainte de termen (inainte de 37 de saptamani

de amenoree, adica inainte de 8 luni).
Perioada normala a unei sarcini dureaza in jur de 40 de saptamani. Un nou-nascut de 38 de
saptamani este pe deplin dezvoltat si numit nou-nascut la termen. Un copil nascut intre 22 si 37
de saptamani complete de sarcina este un prematur. 
Clasificarea prematuritatii:

 Prematuritate gradul I – ușoară. Copilul are la naștere greutatea 2.500-2.000 g;

 Prematuritate gradul II – medie. Greutatea la naștere este între 2.000-1.000 g

 Prematuritate gradul III – gravă. Greutatea la naștere este între 1.500-1.000 g
 Prematuritate gradul IV – gravă. Greutate la naștere sub 1.000 g

Prematurul difera in ce priveste aspectul de copilul nascut la termen:

 inaltimea lui este mai mica, 

 greutatea de asemenea, in functie de durata gestatiei sale
Cauzele prematuritatii sunt legate de fat, de mama sau de amandoi. De cele mai multe ori
cauzele nasterilor inainte de termen nu sunt cunoscute niciodata. Cele mai frecvente cauze
sunt:

 probleme ale placentei;

 infectii ale mamei;
 afectiuni ale uterului sau ale colului uterin;
 consumul de alcool sau droguri in timpul sarcinii
Prematurul prezinta o imaturitate globala a organelor si functiilor care ii poate pune in
pericol viata sau dezvoltarea sa, astfel:

  imaturitatea sistemului nervos, aliata cu cea a plamanilor, poate fi responsabila de

tulburari respiratorii, indeosebi incetarea de moment a respiratiei (apnee) si poate
antrena o proasta oxigenare a sangelui si a tesuturilor (cianoza);
 imaturitatea plamanilor creeaza un risc de imbolnavire a membranelor hyaline;
  imaturitatea cardiovasculara poate da nastere unui suflu cardiac prin
persistenta canalului arterial, care leaga artera pulmonara de aorta in timpul vietii
intrauterine;
 imaturitatea digestiva face dificil refluxul de supt-inghitit, copilul este uneori incapabil sa
suga;
  imaturitatea ficatului provoaca un icter adesea mai pronuntat decat la nou-nascutul la
termen;
  dezvoltarea inca neincheiata a sistemului sau imunitar face prematurul mai vulnerabil la
infectii de toate felurile;
 absenta rezervelor energetice legata de caracterul incomplet al gestatiei, poate conduce
la o micsorare a temperaturii corporale, la o hipoglicemie sau la o hipocalcemie
(respectiv, la scaderea nivelurilor de zahar sau de calciu).
Aparatura din sectia de terapie intensiva neonatala
Datorita aparaturii medicale, prematurul are mult mai multe sanse de a supravietui ca pana
acum. In cel mai rau caz, cu o dotare minima, prematurul poate fi incalzit si monitorizat cu un
echipament ce poate include:

  incubator inchis sau deschis;

 termometru pentru monitorizarea permanenta a temperaturii corpului;
 aparat de monitorizare a sistemului cardio-respirator pentru a urmari frecventa cardiaca
si respiratorie;
 pulsoximetru, pentru a monitoriza oxigenul din sange.
Daca prematurul are nevoie de alte investigatii medicale se pot folosi alte teste si echipamente
medicale, cum ar fi:

 aparat de monitorizare a oxigenului si/sau dioxidului de carbon transcutanat pentru

masurarea nivelurilor acestora din sange fara folosirea acelor;
 perfuzie intravenoasa pentru administrarea medicamentelor, fluidelor si alimentatie
parenterala;
 cateter ombilical pentru administrarea medicamentelor, lichidelor, pentru alimentatie si
pentru recoltarea sangelui necesar analizelor;
 CPAP (un aparat folosit pentru mentinerea presiunii continue a aerului) necesar pentru
usurarea respiratiei (de obicei in apneea de prematuritate usoara pana la moderata, in
afectiunile usoare ale plamanilor sau dupa folosirea ventilatiei mecanice);
  ventilator, pentru usurarea respiratiei;
  ecografie transfontanelara, pentru verificarea sangerarilor de la nivelul creierului sau
afectarea acestuia, de obicei intre a treia si a saptea zi dupa nastere;
  radiografie abdominala, pentru verificarea enterocolitei ulcero-necrotice si pentru
verificarea pozitiei cateterului ombilical;
  electrocardiograma, pentru verificarea inimii daca exista malformatii congenitale sau
pentru verificarea persistentei de canal arterial.
Externarea prematurului
Prematurul este gata sa plece acasa daca este capabil:
   sa se hraneasca in totalitate la san si continua sa creasca in greutate. Exista putine
cazuri cand prematurii sunt externati chiar daca au si alimentatie artificiala cu ajutorul
unei sonde – in acest caz, parintii vor fi instruiti de personalul medical;
 sa isi mentina temperatura corpului intr-un patut normal;
 sa respire bine (nou nascutii care au avut probleme la nivelul plamanilor pot fi trimisi
acasa cu un aparat portabil cu oxigen);
 sa aiba frecventa respiratorie si cardiaca normala timp de o saptamana (un prematur
care e suficient de dezvoltat dar care mai are scurte opriri ale respiratiei, o boala
pulmonara sau alte probleme respiratorii poate fi trimis acasa cu un aparat care sa
monitorizeze perioadele de oprire a respiratiei – apneea)
Unii prematuri pot fi externati cu pana la 5 saptamani inainte de data normala a nasterii,
altii, de obicei cei care au avut complicatii, pot fi externati mult dupa aceasta data.
Responsabilitatea ingrijirii prematurului trece de la echipa medicala din sectia de terapie
intensiva la familia acestuia. Parintii se pot pregati cel mai bine pentru acest moment prin
invatarea urmatoarelor:

 resuscitarea cardio-respiratorie a nou nascutului;

 modul de transport in siguranta al copilului;
  aptitudini de baza in ingrijirea nou nascutului;
  cum sa administreze medicamentele sau sa foloseasca echipamente medicale
acasa;
  discutarea tuturor intrebarilor cu echipa medicala;
Intarzieri severe si invaliditati
Majoritatea prematurilor nu ajung sa aiba intarzieri grave in dezvoltare si invaliditati. In general,
cu cat nou nascutul este mai mic, cu un grad mai mare de prematuritate sau mai bolnav, cu atat
creste riscul de a avea retard in dezvoltare sau invaliditati. Daca nou nascutul a fost extrem de
prematur (inainte de 26 de saptamani de gestatie) sau a fost foarte mic (mai mic de 800 de
grame) are un risc foarte mare de a avea probleme severe. Dintre acestea, cele mai frecvente
sunt:

  retard mintal 14%;

  Hemoragie cerebrala 8-12%;
  cecitate (orbire) 8%;
  surditate 3%.