Managementul strategiilor şi

formelor de organizare a
activităṭii instructiv-
educative
Obiectivele de atins la sfârșitul acestei unităṭi de
curs:

• Definirea și caracterizarea strategiei didactice ca instrument

de management al clasei;
• Identificarea și caracterizarea tipurilor de strategii
didactice după eficienṭa lor;
• Identificarea și caracterizarea unor deprinderi manageriale
specifice în funcṭie de tipul de problemă: plictiseala, lipsa
atenṭiei, teama de evaluare, neefectuarea temelor etc.
Ȋntrebări …..
• Care este strategia didactica care îmi va
asigura transmiterea mai eficientă a unui
conținut?
• Care sunt variabilele pe care trebuie să le
analizez înainte de a opta pentru o anumita
strategie?
• Care sunt avantajele și dezavantajele unei
strategii din punct de vedere managerial?
• Cum aș putea optimiza o anumită strategie?
Cuprins:
I. Strategia didactică- aspecte generale și
specifice;
II. Strategii didactice eficiente din
perspectiva MCE:
• Strategii prin învăṭare activă;
• Strategia învăṭării mediate;
• Strategii prin activităṭi de grup;
III. Alte deprinderi manageriale
specifice: evitarea saturaţiei (plictisului), a stresului; integrarea
activităţilor instructive suplimentare; abordarea graduală a
problemelor de disciplina, colaterale procesului instructiv;
 Strategia didactică
• este definită ca “mod de combinare a metodelor,
procedeelor, mijloacelor de învățământ, formelor
de organizare a învățării” (Cerghit, 1983);
• Ansamblu de resurse și metode planificate și
organizate de profesor cu scopul de a permite
elevilor să atingă obiectivele stabilite (Cerghit,
1983);
• Urmărește optimizarea actului de instruire prin
alegerea metodelor de învățământ din
perspectiva principiilor didactice (Babanski,
1979).
Strategia didactică
• Implică o planificare mentală și/sau
formală (scrisă) a elementelor
componente în sensul ordonării lor într-o
succesiune temporală;
• Urmărește realizarea unor finalități;
• Pune în valoare potențialul creativ al
profesorului adică gradul de combinare și
adaptare specifică a tuturor variabilelor.
Alegerea/aplicarea unei strategii didactice
depinde de:
• Finalitățile propuse;
• Caracteristicile clasei, ale elevilor;
• Caracteristicile profesorului;
• Necesitatea atingerii unor obiective specifice…

Completati lista cu alte variabile !

I. Managementul strategiilor şi
formelor =
• Ansamblul activităților de planificare,
organizare, implementare, control a
strategiilor didactice (metode,
mijloace, forme) în scopul
eficientizării activității instructiv
educative într-un context spațio-
temporal controlat, organizat.
Strategia didactică:
Presupune:
•Metode, procedee, tehnici;
•Mijloace de învăţământ;
•Forme de organizare a activităţii (frontală, pe grupe de
elevi, individuală)

• Resurse:
•umane:
•temporale:
•bibliografice:
Structura unui PROIECT DIDACTIC
• Şcoala:
• Anul şcolar:
• Semestrul:
• Disciplina:
• Clasa:
• Manualul:
• Unitatea de învăţare:
• Profesor:
• Data:
• Subiectul:
• Tipul lecţiei:
• Competențe specifice:
• Scopul lecţiei:
• Obiective operaţionale: pe parcursul lecţiei, elevii vor fi capabili:
• O1:
• O2:
•
• Strategia didactică:
• (a) Metode, procedee, tehnici:

• (b) Mijloace de învăţământ:

• (c) Forme de organizare a activităţii:

• (d) Resurse:
• umane:
• temporale:
• bibliografice:
 Structura unui PROIECT DIDACTIC

Strategia didactică
Conţinut instructiv-educativ
Etapele/ secvenţele
Activitatea profesorului
Nr. lecţiei Ob. Metode/
Mijloace de Forme de Evaluare
crt. şi oper. procedee/
si Activitatea elevului învăţământ organizare
timpul alocat tehnici
Tipuri de strategii
• După numărul de participanti:
• frontale;
• individuale
• în grupuri mici si perechi;

• După finalități:
• pentru stăpânirea cunoștințelor;
• pentru transferul de cunoștințe și capacități;
• pentru exprimarea personalității elevilor
Tipuri de strategii didactice:
• strategii inductive, al căror demers didactic este de la
particular la general;
• strategii deductive( invers faţă de cele inductive): de la
general la particular, de la legi sau principii concretizate
în exemple;
• strategii analogice - predarea şi învăţarea se desfăşoară
cu ajutorul modelelor;
• strategii transductive cele care folosesc explicaţiile tip
metaforă;
• strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
• strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive,
expozitive, imitative, programate şi algoritmice propriu-
zise;
• strategii euristice - de elaborare a cunoştinţelor prin
efort propriu de gândire,
II. Strategii didactice eficiente în
managementul clasei:
1. Strategii prin învăṭare activă;

2. Strategia învăṭării mediate;

3. Strategii prin activităṭi de grup

1. Strategii prin învăṭare activă
• Presupune un parteneriat între
elevi și profesor în care fiecare are
roluri și responsabilități egale în
ceea ce privește realizarea
învățării.
Ȋnvăṭarea activă este
• = proces prin care i se permite
elevului să intre în contact cu
materialul de studiat prin interacțiune
directă, având drept scop
modificarea și ameliorarea
conținuturilor învățării, în funcție de
expectanțele și nevoile lui.
Metode active
• Conversația;
• Dezbaterea;
• Învățarea prin cooperare;
• Studii de caz;
• Învățarea prin problematizare;
• Învățarea bazată pe experiment;
• Învățarea prin intermediul lucrărilor
practice, a proiectelor ;
• Învățarea bazată pe joc
Sugestii de punere în aplicare:
• Tema aleasă trebuie să corespundă aptitudinilor
și cerințelor de dezvoltare ale elevilor;
• Elevii trebuie să aibă suficiente cunoștințe
anterioare despre subiectul în discuție;
• Elevii trebuie să fie informați în legătură cu
modul de desfășurare a activității;
• Profesorul va organiza și coordona modul de
realizarea a activității;
• La final se va face o sumarizare, o evaluare a
modului de desfășurare a activității.
2. Strategia învăṭării mediate
• Această strategie pornește de la conceptul
“ zonei de dezvoltare proximă”, adică al
unei zone în care elevul se formează cu
ajutorul adultului;
• Prin învățarea mediată elevul va
achiziționa noi abilități și va fi capabil să
le transfere în situații noi, relativ
asemănătoare cu cele deja parcurse.
3. Strategii prin activităṭi de grup
Sugestii de punere în aplicare:
• Spaṭiul va fi aranjat în așa fel încât să se poată
desfășura activitățile în grup;
• Se vor stabili și comunica criteriile de grupare a
elevilor;
• Se vor stabili și comunica clar sarcini specifice pe
grupuri și în interiorul grupurilor;
• Se va verifica modul de comunicare și de
realizare a sarcinilor în cadrul grupurilor;
• Se vor oferi feed back-uri în legătură cu
realizarea/nerealizarea sarcinii de lucru;
• Se va evalua activitatea fiecărui grup pe baza
criteriilor anunțate la demararea activității.
Promovarea activităţilor în grup
• =se referă la
capacitatea profesorului de a
capta şi menţine atenţia grupului pe
parcursul activităţilor din timpul orei
Presupune:
• managementul tipului de grup cu care se
lucrează;
• managementul responsabilităţilor la nivel
de grup;
• managementul atenţiei;
Managementul tipului de grup -sugestii :
• distribuirea echitabilă a ocaziilor de afirmare a
elevului;
• ajutorul acordat individual membrilor grupului;
• explorarea posibilităţilor latente ale copiilor;
• problematizarea la nivel superior;
• aprobarea sau corectarea activității elevului;
• lauda;
• conștientizarea motivelor de laudă;
• atenţia faţă de ceea ce au de spus elevii;
• acceptarea sentimentelor elevilor;
• menținerea raporturile proxemice cu elevii;
• respectul/politeţea faţă de elevi;
• interesul personal faţă de elevi;
• amânarea unei reacţii
Coordonarea graduală a
responsabilităţilor :
• profesorul creează sentimentul că
fiecare este responsabil de ceea ce se
întâmplă la nivel de grup, prin
creşterea nivelului de interacţiune şi
feedback pentru toţi elevii.
Managementul atenţiei

Menţinerea atenţiei prin mişcările

profesorului în clasă, gestică, modulaţii
vocale, contact vizual.
Forme de realizare a activităṭilor
de grup întemeiate pe :
• Ȋnvăṭarea prin cooperare;
• Ȋnvăṭarea colaborativă;
• Ȋnvăṭarea în perechi (inegale, în
parteneriat sau în perechi aleatorii)
Ȋnvăṭarea prin cooperare
• Un grup de elevi, care au abilități
diverse, cu niveluri intelectuale
diferite cooperează pentru obținerea
unui rezultat precis și pentru
atingerea unui scop educațional.
Etape în realizarea Ȋnvăṭării prin cooperare

• Selectarea membrilor grupului;

• Definirea clară a sarcinilor de lucru;
• Distribuirea rolurilor în cadrul grupului;
• Alocarea resurselor;
• Stabilirea regulilor ;
• Stabilirea modului de evaluare a
îndeplinirii sarcinilor
Dezavantajele Ȋnvăṭării prin cooperare
• Sarcina de lucru: mentionați 5 dezavantaje ale acestei forme
de învăṭare

1.
2.
3.
4.
5.
Ȋnvăṭarea colaborativă
• Diferită de învățarea prin cooperare în sensul că
elevii au o libertate de expresie mai mare iar
implicarea profesorului este mai redusă;
• Cadrul didactic definește tema generală,
stabilește regulile dar este sarcina grupului să
identifice metodele și mijloacele pentru a
ajunge la produsul final ;
• Se folosește în constituirea grupurilor de
proiect.
Ȋnvăṭarea în perechi:
• în perechi inegale;
• în parteneriat;
• în perechi aleatorii
III. Alte deprinderi manageriale
specifice:
1. evitarea saturaţiei (plictisului),
stresului;
2. integrarea activităţilor instructive
suplimentare;
3. abordarea graduală a problemelor
de disciplina colaterale procesului
instructiv;
1. Evitarea saturaţiei
• Abordarea progresivă a materialului
de studiu;
• Varietatea;
• Provocări intelectuale.
2. Integrarea activităţilor instructive suplimentare

• Coordonarea recapitulării zilnice a materiei ;

• Coordonarea recapitulării capitolelor/ lecţiilor;
• Coordonarea lucrului individual în clasă;
• Coordonarea temelor pentru acasă;
• Coordonarea discuţiilor în clasă ;
• Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin
problematizare
Coordonarea recapitulării zilnice a
materiei
• tehnica jocului,

• activităţile în grup;

• rezumate.
Coordonarea recapitulării capitolelor/
lecţiilor
• Stabilirea de legături între noile și vechile cunoştinţe;

• Utilizarea mijloacelor audio-vizuale şi a unor materiale

suplimentare scrise,

• Mişcarea profesorului prin clasă şi schimbarea distanţei

dintre profesor şi elev,

• Invocarea numelor elevilor din clasă în exemplele date..

Coordonarea lucrului individual în clasă

• prezentarea sarcinilor de lucru în mod explicit, a

scopului activităţii, precum şi a strategiilor
cognitive utilizate;
• monitorizarea performanţei;
• evaluarea
Coordonarea discuţiilor în clasă
• dispunere specifică a scaunelor/mobilierului în clasă;
• planificarea tipului de discuţie în clasă, comunicarea metodelor ce
vor fi folosite şi supravegherea modului în care acestea sunt folosite.
• metode de încurajare a discuţiilor în clasă:
• prezentarea şi exemplificarea deprinderilor necesare în angajarea
unei discuţii;
• elevii trebuie lăsaţi să determine singuri scopul discuţiei pentru a
le creşte interesul faţă de acest tip de activitate;
• se stabilește: cine vorbeşte, intervalul de timp acordat fiecărui
vorbitor, ordinea în care se intervine în discuţie, tipul şi volumul de
asistenţă care se poate acorda elevilor care refuză acest tip de
activitate, cum se poate decide când discuţia pe o anumită temă
trebuie să se sfârşească;
• trebuie încurajată clasa să manifeste respect faţă de vorbitor, folosind
observaţiile individuale ale elevilor ca preambul al propriilor
observaţii / comentarii, sau solicitând unui elev să rezume
observaţiile unui coleg înainte de a-şi performa propriul discurs.
Coordonarea temelor pentru acasă
• volumul temelor variază în funcţie de nivelul clasei şi de
obiectivele lecţiei;

• profesorul discută cu elevii pretenţiile pe care le are în

legătură cu tema dată, exemplificând prin teme bine
efectuate din orele anterioare;

• se preferă teme reduse cantitativ, dar regulate, precum

şi teme care apelează la gândire;

• se verifică temele.
Coordonarea proiectelor şi a învăţării prin
problematizare
• Profesorul prezentă stadiul în care se află rezolvarea
problemei(lor) respective;

• Se stabilesc intervale de timp în care elevii să reflecteze

asupra problemelor în chestiune;

• În timpul intervalului „de gândire”, elevii îşi pot nota, într-o

formă scurtă, ideile.

• Se formulează concluzii la sfârşitul unei astfel de lecţii sau se

trece la scrierea proiectului
3. Managementul problemelor de
disciplina colaterale procesului instructiv :
• Angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de lucru;
• Vorbitul fără permisiunea profesorului;
• Refuzul de a ridica mâna;
• Incapacitatea de a asculta discursul profesorului;
• Prezentarea cu întârziere sau incompletă a temelor şi
sarcinilor de lucru;
• Întârzierea la ore şi absenteismul ;
• Lipsa (refuzul) motivaţiei/ inactivitatea;
• Frauda (copiatul);
• Teama faţă de formele de evaluare
Angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de
lucru
• să reamintească o dată întregii clase că este momentul să
treacă la lucru;

• să păstreze contactul vizual cu clasa şi să nu se lase el

însuşi absorbit de alte activităţi;

• să-i înveţe pe elevi să nu-şi întrerupă activitatea în timp

ce aşteaptă ajutorul / asistenţa profesorului;

• să plaseze în dreptul elevilor care manifestă acest

comportament un semnal vizual, desemnând „timpul
datorat” de cel /cei care irosesc timpul de lucru.
Vorbitul fără permisiunea profesorului (în timpul
procesului de predare )
• profesorul stabilește în mod explicit coordonatele
comportamentului elevilor în timpul predării (ex.:
interdicţia de a interveni verbal fără anunţarea prealabilă
prin ridicarea mâinii şi fără a fi primit permisiunea
profesorului în acest sens);

• Dacă problema persistă, profesorul trebuie să apeleze

mai energic la simţul responsabilităţii individuale,
utilizând, după caz, consecinţele pozitive şi negative ale
comportamentului – cele negative se referă la „timpul
datorat” şi la intervale de eliminare.
Vorbitul fără permisiunea profesorului (pe parcursul întregii
ore) I

• să discute cu elevul respectiv un program de „păstrare a

liniştii” atunci când este necesar;
• să menţioneze măsurile pe care le va lua dacă situaţia
persistă;
• să definească intervalul de „păstrare a liniştii” ca interval pe
care elevul în cauză îl va petrece într-o zonă izolată a clasei;
pe parcursul acestui interval, elevului care perturbă liniştea
sa nu i se permită să intervină în discuţiile purtate în clasă;
• să avertizeze şi să admonesteze verbal o singură dată elevul
în cauză;
Vorbitul fără permisiunea profesorului (pe
parcursul întregii ore) II
• în cazul în care abaterea se repetă, elevului i se va cere să
prelungească „păstrarea liniştii” până la sfârşitul orei şi eventual în
ora următoare, după caz;
• se va aduce la cunoştinţa elevului că „datorează timp” după
terminarea orelor pentru fiecare situaţie în care vorbeşte în timpul
intervalului desemnat pentru „păstrarea liniştii”;
• dacă elevul respectă regulile stabilite, va fi recompensat;
• dacă mai mulţi elevi vorbesc continuu în timpul orei, profesorul
marchează pe o listă tipul de discuţii adecvate precum şi pe cele
inoportune, folosind spre exemplificare şi situaţii din timpul orelor
anterioare;
• dacă după două săptămâni de la implementarea acestui plan nu se
înregistrează nici o ameliorare a comportamentului, se elaborează o
strategie care să implice şi părinţii.
Refuzul de a ridica mâna
• se stabilesc intervale ale lecţiei în care
elevii urmează să-şi anunţe răspunsul prin
ridicarea mâinii şi intervale în care nu este
cazul s-o facă;

• după stabilirea acestor distincţii,

profesorul îi ignoră pe cei care răspund
fără să se anunţe în prealabil şi îi solicită
pe cei care ridică mâna.
Incapacitatea de a asculta discursul profesorului
şi refuzul de a îndeplini indicaţiile verbale ale acestuia
• se stabileşte o regulă generală cu privire la
modul în care discursul profesorului trebuie
urmărit de către elevi;

• se stabilesc consecinţele pozitive şi negative ale

încălcării acestei reguli;

• se apreciază efortul elevilor de a-şi păstra atenţia

şi de a urmări indicaţiile pe parcursul orei.
Prezentarea cu întârziere sau incompletă a
temelor şi sarcinilor de lucru
• Se planifică din timp modul de abordare a temelor
pentru acasă;

• Se prezintă un sistem de evaluare coerent şi ferm, astfel

încât elevii să cunoască cerinţele pentru obţinerea notei/
calificativului minim (pentru promovare);

• Se aduc la cunoştinţa părinţilor cerinţele şi natura

temelor şi sarcinilor de lucru;

• Se acordă elevilor timp de reflecţie în clasă atunci când

primesc o sarcină de lucru / temă nouă sau dificilă.
Întârzierea la ore şi absenteismul
• Se adoptă sisteme de evaluare care acordă puncte
pentru participarea la oră şi efortul depus de elevi;

• Ca să încurajeze participarea la oră, profesorul poate

întâmpina elevii la uşă, salutându-i pe fiecare în parte, pe
măsură ce aceştia intră în clasă;

• Lecţia va debuta imediat după începutul orei;

• Elevii trebuie să fie înştiinţaţi asupra măsurilor ce vor fi

luate când întârzierea devine un obicei.
Lipsa (refuzul) motivaţiei / inactivitatea
Sugestii:
• se obțin informaţii corecte cu privire la nivelul
performanțelor școlare al elevilor si se identifică cauzele
care pot duce la lipsa/refuzul motivaţiei;

• fixarea unui standard de succes, care să fie discutat cu

elevul în cauză, stabilindu-se de comun acord nivelul pe
care îşi propun să-l atingă;

• Profesorul trebuie să fie calm şi să susţină efortul celor în

cauză.
Frauda (copiere, etc.)
• securizarea testelor,
• aranjarea scaunelor,
• eliberarea mesei şi a spaţiului din jurul
acesteia de orice materiale,
• păstrarea contactului vizual cu clasa;
• deplasarea prin clasă
Teama faṭă de formele de testare
• Identificarea elevilor care prezinta astfel de emotii;

• Urmărirea şi înregistrarea comportamentului acestor

elevi la test, a modului de abordare a testării,
recomandându-le apoi alte modalităţi de abordare a
testării care să elimine teama;

• Testări frecvente şi mai scurte;

• Dacă este cazul, profesorul poate discuta cu părinţii şi

apela la ideile şi sprijinul acestora.