Conf. Univ. Dr.

Albina Constantin Student: Zamfir Manuel Catalin

Anul:II

Universitatea din Craiova

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Aceasta aruncare este proba de concurs pentru micii atletii de categoria “copii I” si “copii II”
in cadrul poliatloanelor, ea fiind cuprinsa si in cadrul activitatii de educatie fizica scolara.
Azvarlirea, act motric natural si accesibilitatii, este cel mai frecvent procedeu de aruncare.
Aruncarea mingii de oina presupune o actiune de tip azvarlire, unde fortele declanseaza o
tractiune, pe directie liniara, cu sens dinapoi spre inainte.

Mecanismul de baza al aruncarii mingii de oina se ordoneaza, astfel:

 pregatirea pentru aruncare si acomodarea cu mingea;

  elanul (preliminar si specific al pasilor de aruncare);
 efortul final.
Veriga de baza se constituie in tractiunea liniara aplicata asupra obiectului.      

1. Tehnica aruncarii mingii de oina

Descriem aruncare a mingii de oina, procedeul cu patru pasi specifici, procedeu accesibil
incepatorilor si elevilor. Aruncarea mingii de oina se desfasoara in urmatoarele faze tehnice:     
 pregatirea (priza si pozitia initiala);
 elanul (elanul preliminar si pasii specifici de aruncare);
 efortul final – de aruncare.
Veriga de baza a prestatiei la aruncarea mingii de oina este miscarea de azvarlire, respectiv
de aplicare a fortei de tractiune si biciuire, asupra obiectului.

a) Pregatirea si acomodarea cu mingea

Priza sau tinerea mingii poate aplica doua prize in functie de marimea (volumul)
mingii: tinuta pe radacina degetelor, cu ajutorul degetului mare, al aratatorului si al
mijlociului cat si cu degetului mare, aratatorului, al mijlociului si al inelarului, care se
asaza pe minge.
Pozitia initiala Dupa fixarea prizei, atletul se asaza cu piciorul stang inainte pe
toata talpa, celalalt sprijinit inapoi ,  controland cu varful solul si duce bratul drept sus,
cu cotul inainte si mingea deasupra umarului . Pozitia corpului este verticala, iar bratul
opus relaxat inainte.

b) Elanul preliminar .Se executa intre doua semne de control si conta dintr-o

alergare libera, urmarindu-se o accelerare gradata, pana la un semn de control;
in acest timp, mingea ramane deasupra umarului executand miscari oscilatorii,
reduse ca amplitudine, in scopul relaxarii.

Pasii specifici de aruncare  se desfasoara sub forma unei alergarii aciclice,

compusa din 4 pasi specifici tehnicii de aruncare; pe pasul 1 si 2 se duce inapoi
bratul aruncator, pasul 3 este „incrucisat”, iar pasul 4 este de „blocaj” sau de
„aruncare”. Pasii specifici incep la semnul de control, la care aruncatorul
(dreptaci) ajunge cu piciorul stang.

c) Efortul final
 Este cea mai importanta faza, cand are loc “marea accelerare” a bratului
cu mingea. Prin miscarile executate in efortul de aruncare, miscari bazate pe
contractii musculare “in val”, incepand cu grupele musculare mari, se creeaza o
viteza suplimentara, astfel ca, la eliberare mingea atinge o viteza foarte mare.
Desi efortul de aruncare cuprinde mai multe actiuni ale segmentelor
corpului, datorita vitezei de executie imprimata de aruncator, el apare ca o unica
si continua miscare.

 Metodica predarii aruncarii mingii de oina

Aruncarea mingii de oina, ca mijloc al educatiei fizice scolare si inclusa ca proba

in atletism la concursurile pentru copii, reprezinta etapa care precede insusirea aruncarii
sulitei, consolidand deprinderea de aruncare tip azvarlire.
Ca forma de executie pare simpla, fiind un exercitiu accesibil, la faza aruncarii de
pe loc, dar azvarlirea devine mai dificila in conditiile executiei cu elan.
Abordarea metodica a predarii se realizeaza dupa insusirea exercitiilor de
aruncari tip azvarlire cu mingea medicinala (cu ambele brate si cu un brat) si urmareste
insusirea:
 prizei;
 aruncarii de pe loc;
 aruncarii cu pasi specifici;
 elanului preliminar.

► Priza si acomodarea cu mingea sistemul de actionare:

 apucarea corecta a mingii si trecerea ei dintr-o mana in alta;
 trecerea mingii dintr-o mana in alta, in jurul corpului;
 aruncari la tinta verticala si/sau orizontala;
 aruncari si prinderi ale mingii de oina.
► Aruncarea de pe loc – sistemul de actionare:
 stand departat, cu fata spre directia aruncarii, azvarlirea mingii, fara
indoirea picioarelor;
 stand departat, cu piciorul stang inainte, fara indoirea picioarelor,
azvarlirea mingii;
 acelasi exercitiu cu indoirea picioarelor;
 stand departat anteroposterior, flexia usoara a piciorului dinapoi, urmata de
aruncare,
 stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, cu bratul drept
inapoi intins, azvarlirea mingii;
 acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept.

Nota: Se va urmarii asezarea picioarelor pe sol, astfel

incat varful piciorului dinainte sa se afle pe linie cu calcaiul
piciorului dinapoi
► Aruncarea cu pasi specifici - sistemul de actionare:
 stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, azvarlire cu 2
pasi de mers: dreptul peste stangul (pas incrucisat) si asezarea stangului;
bratul aruncator se mentine intins;
 acelasi exercitiu, executand pasul incrucisat cu desprindere de pe sol;
bratul aruncator se mentine intins;
 din mers, aruncari cu 4 pasi specifici;
 acelasi exercitiu cu accelerarea pasilor.