PREDAREA EDUCAŢIEI

FIZICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR
● Grădiniţa de copii reprezintă prima
treaptă, organizată, a procesului de
învătamânt din tara noastră, având
scopul de a asigura copiilor de
vârstă preşcolară condiţiile pentru o
dezvoltare normală şi deplină pe
toate planurile, creând premisele
necesare formării personalităţii,
deprinderea cu activitatea ordonată
şi orientata spre scop, cunoşterea
lumii inconjurătoare, evadarea din
spaţiul familial.
 ●Grădiniţa urmăreşte să asigure
copiilor acele experienţe care să ţină
seama de ritmul propriu de
dezvoltare, de nevoile lor afective şi
de activitatea lor fundamentală -
JOCUL.
● Activitatea în unitătile învăţământului
preşcolar este asigurată de cadre
specializate - educatoarele, formate
în unităţi speciale de învăţământ -
liceele pedagogice.
● În prezent noile forme de învăţământ
superior – PIPP.
 Pentru a-şi atinge obiectivele,
activitatea în grădiniţele de copii se
desfăşoară pe trei grupe de vârstă:

● grupa mică - copii de la 3 la 4 ani;

● grupa mijlocie - copii de la 4 la 5 ani;
● grupa mare - copii de la 5 la 6 ani;
 Locul în planul de învăţământ

● Indiferent de perioada pe care copilul preşcolar

şi-o petrece în grădiniţă (cu orar normal, redus
sau în regim de cămin săptămânal, case de
copii sau grădiniţe speciale), durata activităţilor
instructiv-educative desfăşurate de
educatoare, incluzând şi jocurile şi activităţile
la alegere, este de 25 de ore săptămânal
(5 ore pe zi).
 Totalul activităţilor comune, dirijate,
efectuate cu intreaga grupă se prezintă
astfel:

● grupa mică - 5 activităţi pe săptămână,

fiecare cu o durată de 10-15 minute;
● grupa mijlocie - 7 activităţi pe săptămână,
fiecare cu o durată de 15-20 minute;
● grupa mare - 10 activităţi pe săptămână,
fiecare cu o durată de 20-30 minute;
●Pentru educaţie fizică este prevăzută
săptămânal câte o singură astfel de
activitate obligatorie, comună şi dirijată.
Acesteia i se adaugă un număr
neprecizat de jocuri şi activităţi libere,
recreative, la alegerea copiilor.
Particularităţile copiilor de vârstă
preşcolară
● Perioada preşcolară este esenţială în
formarea omului. La această vârstă
copilul este capabil să intre în relaţii
multiple cu adultul şi prezintă o
conduită complexă ce-l face capabil
să pătrundă, la finalul perioadei, în
activitatea şcolară.
● Perioada preşcolară (3-7 ani), numită
şi "a doua copilărie" sau "vârsta de
aur a copilăriei" aduce importante
modificări în dezvoltarea fizică şi
psihică a copiilor, cei de 7 ani fiind
evident mai "maturi" decât cei de 3 ani.
În cei aproximativ 4 ani, cât durează
perioada preşcolară, copilul
înregistrează salturi spectaculoase în
diferite direcţii ale dezvoltării psihice şi,
în mod deosebit, în ceea ce priveşte
capacitatea de adaptare la situaţiile
ambientale şi în relaţiile cu semenii.
● "Sub aspect general, preşcolarul
este dinamic, se mişcă uşor şi
rapid, vorbeşte cursiv, este
capabil de activităţi variate, este
curios, trăieşte intens afectiv
diferitele momente prezente,
posedă capacitatea de
cooperare şi iniţiativă.
 ● Procesul de creştere şi
dezvoltare a copilului de vârstă
preşcolară este inegal,
prezentând perioade alternante
de ritm lent şi de ritm accelerat.
 Particularităţi somato-funcţionale
● Corpul copilului continuă să crească în înălţime şi
greutate cu valori medii apropiate pentru ambele sexe.
● Preşcolarul mic, de 3-5 ani, mai păstrează aspectul
somatic al antepreşcolarului: capul mare, trunchiul mic
şi membrele superioare şi inferioare scurte.
● Creşterea în înălţime este lentă (3-4 cm pe an),
greutatea crescând, în acelaşi interval de timp, cu 1-2
kg.
● Spre 5-6 ani are loc un salt brusc în înălţime şi greutate
(5-7 cm talia şi 5-7 kg greutatea), ceea ce schimbă
evident şi proportiile corpului. Nu se realizează
schimbări remarcabile în ceea ce priveşte diferenta
dintre sexe.
 Aparatul locomotor - se deosebeşte
calitativ de cel al adultului, rezistenta
oaselor şi forta musculara fiind reduse.

● Forţa musculară este slabă, predomină

forţa flexorilor în raport cu cea a
extensorilor, ceea ce favorizează instalarea
unor atitudini deficitare ale corpului.
● Muşchii scurţi sunt slab dezvoltaţi, motiv
pentru care preşcolarul execută greu şi cu
mare consum de energie mişcările care
presupun precizie, la aceasta contribuind şi
dezvoltarea redusă a mecanismelor de
coordonare din sistemul nervos central.
 Cutia toracică este mică în raport cu masa
plămânilor. Căile respiratorii sunt mai înguste,
fosele nazale mai strâmte, cu o rezistenţă
scăzută la praf, temperaturi coborâte şi invazii
microbiene. Din aceste motive, deşi necesităţile
de oxigen ale preşcolarilor sunt mai mari decât
ale adultului, din cauza arderilor intense,
cantitatea de aer vehiculată prin plămâni este
mică. În consecinţă, se remarcă o creştere, în
compensatie, a frecventei respiratorii: cca 30
resp./min. la 3 ani şi 20-26 resp./min. la 6-7
ani, faţă de 14-16 resp./min. la adult.
 ● O contribuţie însemnată la
îmbunătăţirea respiraţiei, la
formarea unei respiraţii corecte,
o au exerciţiile fizice executate
în aer liber, cele speciale
pentru formarea deprinderii de a
respira profund şi cele care
angrenează marile grupe
musculare.
Aparatul cardio-vascular este, în
general, bine adaptat, el urmând
ritmul general de creştere a
organismului.
Cordul are musculatura insuficient
dezvoltată.
Frecventei cardiacă are:
cca 100-110 bătăi/min. la 3-5 ani şi
90-100 bătăi/min. 5-7 ani fata de
60-80 bătăi/min. la adulti.
 ● Particularităţile aparatului
cardio-vascular ale preşcolarului
fac necesară o atenţie - sporită
asupra dozării eforturilor.
 Sistemul nervos care, prin
funcţiile sale complexe de
informare, de control şi de
coordonare şi executie a tuturor
celorlalte organe, aparate şi
sisteme, asigură, nu numai
unitatea organismului ci şi
unitatea dintre acesta şi mediul
înconjurător, este în plină
dezvoltare.
● Preşcolarul mic este într-o
continuă mişcare, face gesturi
dezordonate şi nesigure,
învaţă uşor şi uită repede,
oboseşte rapid când este
obligat să execute mişcări
monotone.
 Particularităţi psihice
● La 3-4 ani preşcolarii, sunt înclinaţi spre acţiuni
independente şi de autoevidenţiere, deşi în unele
situaţii sunt stângaci şi instabili. În această
perioadă se prefigurează primele trăsături ale
personalităţii.
● La 4-5 ani copiii au traversat puseul de creştere şi
au dobândit un echilibru psiho-comportamental mai
mare. Ei sunt atenţi şi vioi la cei din jur, manifestă o
curiozitate crescută.
● La 5-7 ani copiii traversează o perioadă de
fragilitate fizică, dublată de o uşoară dezadaptare la
situaţiile ambientale, exprimată prin încăpăţânare şi
obrăznicie.
 Particularităţi motrice

● În plan motric, copilul de vârstă

preşcolară înregistrează progrese
evidente, dar nu în mod uniform, ci în
salturi, de la o etapă de vârstă la alta:
 La 3-4 ani - mişcările copilului sunt
nesigure şi lipsite de coordonare,
mişcările care necesită precizie se
efectuează cu mare consum de
energie, percepţiile spaţiale sunt slab
dezvoltate. Astfel:
● mersul - însuşit în etapa de vârstă
anterioară, este legănat, efectuat cu paşi
neregulaţi, cu genunchii uşor flexaţi, cu
labele picioarelor orientate cu vârfurile spre
interior, fără rulare călcâi-talpă-vârf ci prin
târârea picioarelor; sunt evidente slaba
coordonare a mişcărilor braţelor şi
picioarelor, inconsecvenţa în păstrarea
ritmului şi a sensului de mers: forţa mai
mare a flexorilor generează aplecarea
trunchiului spre înainte şi ducerea umerilor
în faţă;
● alergarea - se efectuează pe toată talpa
(tropotită), are faza de zbor redusă, cu
oscilaţii laterale accentuate ale trunchiului şi
fără coordonarea mişcărilor braţelor;
● săritura - este o deprindere încă neformată la
vârsta de 3 ani când copilul este incapabil să
sară într-un picior, să bată pe unul sau pe
ambele picioare, motiv pentru care nu poate
sări peste obstacole, aterizarea este dură,
efectuându-se cu genunchii întinşi;
● prinderea-aruncarea - sunt slab dezvoltate.
Aruncarea se efectuează cel mai adesea de
la piept, prin împingere, cu o apreciere greşită
a distanţei şi direcţiei de aruncare. Prinderea
este grevată de nivelul redus al calităţii de
percepţie a distanţelor şi de slaba coordonare
a mişcărilor, de cele mai multe ori copilul
închizând mâinile după trecerea mingii.
● La 4-5 ani - mişcările devin mai sigure, mai coordonate,
cu excepţia celor ce solicită precizie şi care angrenează
muşchii scurţi ai palmelor, slab dezvoltaţi.
● Între 5-7 ani - se constată o îmbunătăţire a tonusului
muscular care generează o poziţie mai corectă a
corpului şi o creştere a gradului de coordonare a
mişcărilor. Mersul devine mai corect, în alergare se
observă faza de zbor, ritmul mişcărilor este mai regulat.
Copilul, ca urmare a exerciţiilor efectuate în anii
precedenţi, este capabil sa efectueze bătaia pe ambele
picioare sau pe unul singur şi să indoaie genunchii la
aterizare, poate efectua mişcări de rostogolire a
mingii spre o ţintă fixă, ca şi mişcări de aruncare spre
ţinte fixe sau partener, atât cu ambele mâini de la piept
cât şi cu una singură de deasupra umărului.
 Obiectivele cadru ale domeniului
psihomotric la copii de vârstă
preşcolară

● Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de

bază şi utilitar - aplicative;
● Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi
afective în vederea aplicării independente a
deprinderilor însuşite;
● Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare
pentru menţinerea stăriide sănătate.

●MECT (2008) - Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), p.35

 Obiectivele de referinţă ale domeniului
psihomotric la copii de vârstă preşcolară

● Să fie capabil să execute mişcări motrice

de bază: mers, alergare, sărituri,
rostogoliri, căţărări.
● Să cunoască şi să aplice regulile de igienă
referitoare la igiena echipamentului.
● Să cunoască şi să aplice regulile de igienă
a efortului fizic.
● Să-şi formeze o ţinută corporală corectă
(în poziţia stând, şezând şi în deplasare).
● Să perceapă componentele
spaţio-temporale (ritm, durată, distanţă,
localizare).
● Să fie apt să utilizeze deprinderile motrice
însuşite în diferite contexte.
● Să se folosească de acţiunile motrice
învăţate pentru a exprima sentimente
şi/sau comportamente, pentru a răspunde
la diferiţi stimuli (situaţii), la diferite
ritmuri.
● Să manifeste în timpul activităţii atitudini
de cooperare, spirit de echipă, de
competiţie, fair-play.
Formele de practicare a
exerciţiilor fizice

● activitatea obligatorie
● gimnastica de înviorare
● jocuri şi activităţi la alegere
● plimbările.
 Activitatea obligatorie

● Este forma de bază a practicării exerciţiilor

fizice în învăţamântul preşcolar, echivalentul
lecţiei de educaţie fizică din celelalte cicluri
de învăţământ.
● Numărul şi durata acestor activităţi sunt
stabilite prin planul de învatamant iar
continutul este selectat de către educatoare
din prevederile programei.
● Urmareşte realizarea obiectivelor prevăzute
pentru fiecare categorie de vârstă.
 ● Structura activităţii obligatorii,
asemănătoare celei a lecţiei de
educaţie fizică, parcurge momentele
(secventele, verigile cunoscute), dar
într-o manieră caracteristică,
determinată de durata sa:
 La grupa mică, totalul celor 10-15 minute
poate fi repartizat astfel:
● partea pregătitoare - 3-4 minute, din care momentul
organizatoric cca. 1 minut, urmat de 2-3 minute de
exerciţii de mers şi alergare uşoară combinate cu un
complex alcătuit din 3 exerciţii (unul pentru membrele
superioare, unul pentru trunchi şi ultimul pentru
membrele inferioare - sărituri pe ambele picioare, când
sunt însuşite).
● partea tematică (fundamentală) - 5-7 minute exerciţii şi
jocuri de mişcare pentru formarea deprinderilor motrice,
concomitent cu dezvoltarea calităţilor motrice.
● partea de încheiere - durata totală 2-3 minute, constând
în exerciţii de mers şi respiraţie, în timpul cărora se fac şi
evidentieri şi aprecieri asupra comportamentului copiilor.
La grupa mijlocie - durata totală de
15-20 minute poate fi repartizată
într-un mod asemănător, prin
marirea corespunzătoare a timpului
alocat fiecarui moment.
 La grupa mare - cele 25-35 de minute se pot
folosi astfel:
● momentul organizatoric - 1 minut
● pregătirea organismului pentru efort - 3-5 minute cu mers în
cadenţă, variante de mers şi alergare;
● optimizarea dezvoltării fizice - 2-3 minute printr-un complex
de 5-6 exerciţii analitice;
● partea tematică - 15-20 minute, alocate dezvoltării calităţilor
motrice (cu precădere viteza şi îndemânare) şi formării
deprinderilor motrice de bază şi utilitar-aplicative, dar şi unor
deprinderi specifice din ramurile sportive prin jocuri de mişcare
şi jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive ("Mingea la
căpitan", "Pasa în cerc" etc.);
● revenirea organismului după efort - 2-3 minute, prin jocuri de
mişcare cu caracter liniştitor ("Plimba papucul", “Jocul mut"
etc.), mers cu mişcări de braţe şi exerciţii de respiraţie;
● evidenţieri şi aprecieri - 1-2 minute - cu accent pe
evidenţierea copiilor ce s-au străduit să execute cât mai corect
mişcările şi încurajarea celor mai puţin dotaţi sau interesaţi.
 Gimnastica de înviorare
● Este prevăzută a se desfăşura dimineaţa, înaintea
începerii activităţilor obligatorii şi urmăreşte, în
principal, asigurarea unei stări optime (fiziologice şi
psihice) a organismului copiilor, crearea unei stări
de bună dispoziţie şi vioiciune, stimularea marilor
funcţiuni organice, captarea atenţiei etc. Se
realizează şi pentru educarea unei ţinute corecte şi
tonifierea principalelor grupe musculare,
● Se organizează, pe cât posibil, în aer liber sau,
dacă nu se poate, în săli bine aerisite, contribuind
astfel, prin asocierea cu factorii naturali, şi la
călirea organismului.
● Gimnastica de înviorare constă dintr-un
complex de exerciţii dinamice, cu variante
de mers şi alergare, exerciţii executate
analitic (ordinea prelucrării segmentelor
fiind cea cunoscută din gimnastica de
bază), uneori şi cu jocuri de mişcare pentru
captarea atenţiei, grupări şi regrupări de
formaţii etc., încheiat cu mers şi exerciţii de
respiraţie.
● Complexul se schimbă periodic, pentru a nu
plictisi copiii, alegându-se alte variante de
exerciţii şi alte jocuri de mişcare ce se
introduc treptat în conţinutul activităţii.
Jocurile şi alte activităţi la alegere
● Organizate totdeauna sub supravegherea
educatoarei, ocupă cea mai mare parte a
timpului unei zile de grădiniţă în care, la
grupa mică, este prevăzută o singură
activitate obligatorie cu durata de 10-15
minute, iar la grupa mare, tot o singură
activitate dar cu o durată de 25-35 minute.
● În cadrul acestor activităţi se realizează
cele mai multe dintre obiectivele
instructiv-educative ale învăţământului
preşcolar.
● Jocul de mişcare, specific educaţiei
fizice, urmăreşte să formeze un
bogat fond de deprinderi motrice, să
asigure o creştere a indicilor
calităţilor motrice, dar să şi stimuleze
imaginaţia şi spiritul creator al
copiilor, să le dezvolte gândirea şi
memoria etc.
 În organizarea şi conducerea jocurilor de
mişcare trebuie avută în vedere respectarea
unor cerinţe:
● pregătirea terenului de joc şi a materialelor;
● alegerea jocului în funcţie de anotimp, particularităţi
ale copiilor, nivel de cunoştinţe şi de deprinderi
motrice;
● conducerea jocului de către educatoare (mai ales la
grupele mici), dar în mod discret, urmărind mai ales
respectarea regulilor de joc şi nu modul personal de
rezolvare a sarcinilor;
● atragerea copiilor retraşi şi pasivi etc.
● Jocurilor de mişcare propriu-zise li se adaugă
numeroase alte jocuri organizate la leagăne şi
balansoare, tobogane, derdeluşuri, jocuri în zăpadă,
etc.
● Plimbările desfăşurate în aer liber, pe timp frumos, în
orice anotimp al anului pot fi folosite şi pentru
dezvoltarea spiritului de orientare în spaţiu, de aplicare
în practica a diverselor cunoştinţe şi deprinderi motrice
dobândite. În cadrul plimbărilor prin parc sau prin
pădure se pot exersa variante de mers (şerpuit, pe
direcţii date, grupări şi regrupări de formaţii etc.).
● Activităţile de sezon ca scăldatul, patinajul, schiul, etc.
organizate şi în funcţie de zona geografică şi de
tradiţiile locului sunt deosebit de importante atât pentru
valoarea lor formativă cât şi ca modalitate de fortificare
a organismului, prin expunerea la factorii naturali de
călire.
 Plimbările
● Sunt activităţi extradidactice ce presupun deplasarea
în grup, în afara unităţilor de învăţământ.
● Ele permit dobândirea de noi cunoştinţe prin
contactul nemijlocit cu natura şi oferă posibilitatea
verificării celor dobândite anterior.
● Plimbările în parcuri şi grădini sunt un prilej de
însuşire şi consolidare a unor deprinderi motrice de
bază şi utilitar-aplicative: mers şerpuit printre
obstacole naturale, mers pe direcţii date, exerciţii de
echilibru, căţărare, escaladare, sărituri la coardă,
aruncări cu mingea sau bulgări de zăpadă, etc.
 Indicaţii metodice generale
● Pentru atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă,
educatoarea va alege cele mai potrivite metode şi
mijloace, corespunzător particularităţilor colectivului
de copii, prevederile programei fiind orientative.
● Se va pune accent deosebit pe dezvoltarea fizică
armonioasă, pe prevenirea instalării unor atitudini
deficitare şi pe dezvoltarea marilor grupe musculare.
● Formarea deprinderilor motrice şi dezvoltarea
calităţilor motrice se va realiza simultan, prin exerciţii
corespunzător selecţionate.
● Alegerea şi dozarea exerciţiilor se va face cu
respectarea strictă a cerinţelor principiilor didactice
(accesibilităţii, intuiţiei, durabilităţii etc.).
 Indicaţii metodice generale
● Exerciţiile să fie dinamice, să menţină treaz interesul
copiilor şi să fie schimbate la intervale de timp scurte.
● Se va folosi cu precădere jocul, sub toate formele
sale, alegerea lui făcându-se în legătură directă cu
posibilităţile de înţelegere şi cunoaştere, precum şi
cele motrice ale copiilor. Nu se vor folosi jocuri în
care contactul este direct cu adversarul, întrecerile
desfăşurându-se în paralel, pe grupe sau echipe.
● Se va căuta asocierea permanentă cu factorii naturali
de călire, prin desfăşurarea cu precădere a activităţii
în aer liber şi, când nu este posibil, în spaţii bine
aerisite.