Sunteți pe pagina 1din 4

30 august 1940: Diktatul de la Viena, prin care România pierdea Ardealul de

Nord în favoarea Ungariei. Intrarea trupelor de ocupație în Cluj Napoca

Activenews.ro Mihai Șomănescu  Miercuri, 29 august 2018,

Horthy, intrând în Cluj

Pe 30 august 1940, România a fost nevoită să cedeze Ungariei o suprafață de 43.492 de


kilometri, în urma semnării unui act internațional cunoscut sub numele de "Dictatul de la Viena".

Cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei în fața ultimatumului sovietic, de la 28 iunie 1940,


încurajat pretențiile revizioniste ale vecinilor României. Cele mai insistente au fost Ungaria și
Bulgaria.

Aflată într-o poziție ingrată pe plan extern, România a fost silită să accepte negocieri cu Ungaria
pentru rezolvarea problemei Transilvane. Chiar dacă regele Carol al II-lea a încercat, în ultimul
moment, să atragă bunăvoința Germaniei, Adolf Hitler a răspuns că cel mai bine ar fi ca părțile
să se înțeleagă pe cale pașnică.

În acest sens, pe 16 august 1940, România și Ungaria au început negocierile la Turnu Severin.
Ungaria a cerut o suprafață de 70.000 de kilometri din teritoriul național, soluție respinsă de
România. Într-un final, discuțiile au eșuat și țara noastră a fost nevoită să ceară arbitrajul
Germaniei și Italiei.

Germania care se afla, conform istoricului Armin Heinen,  la culmea puterii sale, nu putea
accepta un conflict în zonă, mai ales din cauza intereselor sale economice din Balcani: produsele
agricole și petrolul românesc erau esențiale pentru regimul nazist.
Advertisement

Astfel, Germania și Italia au hotărât ca Ungaria să primească 43.492 km cu o populatie estimata


la 2.609.000 locuitori, în majoritate etnici români. Vestea a fost anunțată de către Miniștrii de
Externe german, Joachim von Ribbentrop, si cel italian, Galeazzo Ciano.
Ambele delegații au fost nemulțumite: în memoriile sale, Ministrul de Externe Mihail Manolescu
relatează că a leșinat la vederea noilor granițe, în timp ce ungurii s-au declarat "zdrobiți
sufletește".

Istoricul Keith Hitchins a afirmat soluția germană a dus la escaladarea tensiunilor dintre cele
Ungaria și România, nerezolvând problema de fond. Practic, singura mulțumită era Germania,
care reușea să mențină ambele state în sfera sa de influență, conștiente că nu-și pot permite să
piardă susținerea celui de-al treilea Reich, mai ales în fața puterii crescânde a URSS.
 

Armata maghiară a pătruns în Ardeal la 5 septembrie 1940. La doar trei zile, s-au dezlănțuit
represiunile împotriva populației civile românești la Nușfalău. Au urmat masacrele de la
Treznea, Ip, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie. Conform statisticilor, în doar câteva
luni, până la 1 ianuarie 1941, din Ardealul de Nord au fost nevoiți să plece peste 100.000 de
români, ajungându-se la aproape 250.000 la finalul lui 1943.

Din păcate, Ardealul de Nord nu a fost ultimul rapt teritorial suferit de România în 1940. Pe 7
septembrie, la presiunile Germaniei, statul român a fost nevoit să cedeze și Sud-Estul Dobrogei,
Cadrilaterul, Bulgariei.
 
Iată textul „arbitrajului”, așa cum a fost denumit în afara țării:
 
1.Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde
aceluia marcat de harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina
detaliile traseului la fața locului.

2.Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de


15 zile și remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării și ale ocupării, precum
și modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar și
român vor veghea ca evacuarea și ocuparea să se desfășoare în ordine completă.

3.Toți supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România,


dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în
favoarea naționalității române într-un termen de șase luni. Acele persoane care vor face uz
de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adițional de un an și vor fi primiți
de România. Ei vor putea să ia, fără nici o împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze
proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă
lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva
într-un mod larg și acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanților.

4.Supușii români de rasă ungară, stabiliți în teritoriul cedat în 1919, de către Ungaria
României și care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru
naționalitatea ungară, într-un termen de șase luni. Principiile enunțate în paragraful trei
vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5.Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri pe


persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi
naționalitatea ungară. Pe de alta parte, guvernul român ia același angajament solemn în
ceea ce privește pe supușii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6.Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție


directă între guvernele român și ungar.

7.În cazul în care dificultăți sau îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj,
guvernele român și ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într-o chestiune sau alta
înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor
adopta o soluție definitivă

S-ar putea să vă placă și