Sunteți pe pagina 1din 2

AUDITIILE

În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, /modalitatile de învăţare fac


parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi.
Dintre aceste modalitati amintim: convorbirea, povestirea şi repovestirea, lectura după
imagini, joc didactic, joc de rol, joc cu text şi cânt, joc muzical, joc de mişcare, joc de
creatie, auditie, etc.
Cântecele, jocurile cu cântec, jocurile muzicale, audițiile sunt mijloacele de bază ale
educației muzicale la vârsta preșcolară. Prin cântec, joc cu cântec, audiții muzicale,
preșcolarii se deprind să asculte muzică, îndeosebi muzică vocală, și — datorită
capacității imitative, caracteristică dominantă la vârsta preșcolară — li se trezește dorința
de a cânta ei înșiși. Astfel, se formează priceperi și deprinderi elementare de a interpreta
clar, melodios și expresiv piesele muzicale destinate copiilor. Plecându-se de la premisa
că nu există copii afoni ci, copii insuficient educați, grădinița acordă pe tot parcursul
preșcolarității o atenție deosebită cultivării vocii copiilor, dezvoltării auzului lor muzical,
dezvoltării simțului lor ritmic, melodic și dinamic.

Muzica are deosebite valenţe formative, învăţarea şi practicarea ei constituind o adevărată


“terapie” pentru intelectul copilului preşcolar. Ea educă şi dezvoltă o serie de procese
psihice :
-gândirea,
– memoria,
-atenţia,
-afectivitatea,
-voinţa etc. .
Muzica, însemnat factor de cultură şi de civilizaţie, are valenţe cognitive, afective şi
volţionare contribuind la socializarea copiilor.

Dintre formele specifice de realizare a activităţilor muzicale, audiţia este cea mai
importantă, pentru că este prima care oferă copilului şansa contactului cu muzica pe care
încă nu are posibilitatea de a o interpreta.
Prin audiţie se dezvoltă deprinderea copilului de a asculta o piesă muzicală, de a
înţelege mesajul acesteia şi de a fi receptiv faţă de fenomenul muzical. A învăţa copiii să
cânte înseamnă a-i învăţa mai întai să asculte, să perceapă relaţiile ritmico- melodice care
concură la exprimarea unei idei.
Prin audiţii, copiii au posibilitatea să memoreze fragmente muzicale, să le
recunoască, să le denumească şi să le reproducă.
Audiţiile muzicale organizate în grădiniţă includ un bogat fond informaţional
legat de exprimarea unor sentimente şi gânduri despre lume şi viaţă, stimulează
capacitatea intelectuală, dezvoltă memoria voluntară şi asigură legătura între aparatul
auditiv şi cel fonator.
Strâns legată de atenţia auditivă, ascultarea determină toate fenomenele gândirii
logice a copiilor, cu privire la perceperea elementelor sonore.
Ca si activitati de sine statatoare, auditiile muzicale necesita o faza de pregatire si una de
realizare.
Etapele audiţiei presupun: pregătirea sălii pentru audiţie, enunţarea titlului audiţiei,
familiarizarea copiilor cu conţinutul piesei audiate, ascultarea propriu-zisă a piesei,
incheierea audiţiei.
Interesul copiilor se va trezi fie prin familiarizarea cu textul prin explicarea şi povestirea
conţinutu lui, fie solicitându-i să se implice activ (eventual, să povestească ei inşişi, la
sfârşitul audiţiei, despre ce a fost vorba in cântecul ascultat şi ce au invăţat ei din acestă
activitate). Copiii trebuie avertizaţi asupra faptului că este necesar să păstreze liniştea
pentru ca audiţia să decurgă normal şi să nu deranjeze colegii. La finalul activităţii,
educatoarea poate incuraja copiii să işi exprime aprecierile cu privire la adresa cântecului
audiat. Verificarea atenţiei muzicale se poate testa prin fragmente din cântec pe care
copiii le vor recunoaşte, dacă au contribuit activ şi conştient, la audierea materialului
muzical.

Am ales pentru exemplificare o audiţie desfăşurată la grupa mare, “Valsul florilor”, din
baletul “Spărgătorul de nuci”. Ideea a pornit de la o jucărie adusă de un copil, o păpuşă
care îşi mişca gura ca şi când ar fi vrut să zdrobească ceva. Le-am spus copiilor că
această păpuşă seamănă cu un spărgător de nuci şi pe parcursul mai multor zile le-am citit
un basm care reflectă lumea copilăriei într-o armonioasă împletire a realului cu
fantasticul. Acţiunea basmului se desfăşoară într-un orăşel german, la o serbare
organizată în casa primarului, cu ocazia Crăciunului. Fetiţa cea mică, Maşa, primeşte
cadou o jucărie mecanică- un spărgător de nuci, care se transformă într-un prinţ
fermecător şi ca mulţumire pentru ajutorul dat în lupta cu regele şoarecilor, o invită pe
Maşa pe “muntele dulciurilor”. Aici, Zâna Fondantelor organizează un bal în onoarea lor.
În acest tablou se desfăşoară o splendidă suită de dansuri, dintre care cel mai frumos este
“Valsul florilor”.
După citirea basmului, am lăsat să trecă un timp, până la desfăşurarea audiţiei,
timp în care copiii au putut să-şi împărtăşească impresiile. În ziua audiţiei, sala de grupă a
fost împodobită cu flori, copiii au fost rugaţi să închidă ochii şi să-şi imagineze că sunt pe
“muntele dulciurilor”.
Au ascultat în linişte piesa, după care, printr-o discuţie dirijată, am scos în
evidenţă faptul că melodia este antrenantă, exprimă delicateţea şi fragilitatea florilor,
mişcările unduioase pe care le fac în bătaia vântului.
In încheiere, am pus din nou caseta, cerând copiilor să se mişte liber în ritmul
muzicii. Această piesă a fost folosită mai târziu ca suport muzical pentru un dans al
florilor, inclus în serbarea realizată cu copiii de ziua mamelor.

Toate mijloacele folosite în educația muzicală a preșcolarilor își au aportul lor la


dezvoltarea gîndirii și imaginației copiilor, la stimularea atenției și mai ales la cultivarea
memoriei auditive.
Putera muzicii de a modela personalitatea şi sensibilitatea sufletului se constituie
ca argument de necontestat pentru o educaţie muzicală bine organizată. Efectele
dobândite în copilărie determină întreaga viaţă psihică a tânărului şi adultului de mai
târziu. Ca factor al educaţiei muzicale, audiţia realizează obiectivul fundamental al
pregătirii generaţiilor viitoare pentru înţelegerea universului inefabil al artei.