Tema gramaticală II-V

Clasa substantivului. Substantivul – definiţie generală. Clase semantico- 4

gramaticale de substantive (subst. comune vs. proprii, concrete vs. abstracte,
animate vs. inanimate, simple vs. compuse, primare vs. derivate etc.). Flexiunea
substantivului. Locuţiunea substantivală.
Categoriile gramaticale ale substantivului: gen, număr şi caz. 2

Declinarea substantivului cu articol horătât şi nehotărât. 2

Declinarea substantivelor proprii - antroponime. 2
Declinarea substantivelor proprii - toponime. 2
Reguli de utilizarea a substantivului cu sau fără articol. 2

Substantivul este partea de vorbire flexibilă ce denumește: ființe, obiecte, fenomene ale

naturii, sentimente, stări sufletești, precum și unele noțiuni abstracte.
Acesta este o parte de vorbire principală, care poate fi înlocuit de pronume (o altă parte de
vorbire) și poate fi:
Propriu: se utilizează pentru nume de persoane, localități și alte repere geografice, nume
de instituții și alte asemenea denumiri, scrise întotdeauna cu majusculă (indiferent de poziția
ocupată în cadrul propoziției).
Exemplu: Andreea a plecat într-o călătorie lungă prin Europa.
Comun: denumește obiecte de același fel și se scrie cu literă mică (cu excepția cazului în
care se află la începutul unei propoziții).
Exemplu: Produsele vândute în piață sunt numeroase: fructe, legume, produse lactate și
carne.
În funcție de forma substantivului, acesta poate fi:
Simplu: se constituie dintr-un singur cuvânt
Exemplu: pisică, școală, carte
Compus: se constituie din două sau mai multe cuvinte.
Exemplu: pisică-de-mare, Piatra Neamț, floare-soarelui.
Concrete: casă, piatră, floare, om.
Abstracte: dragoste, prietenie, înțelegere.
Animate: om , veveriță, porumbel, bunică.
Inanimate: pom, clădire, dulap, carte.
Locuțiunea substantivală este un grup de cuvinte ce au sensul unui substantiv.
Exemplu:
strângere în brațe îmbrățișare
ținere de minte memorie
făcător de bine binefăcător
părere de rău regret
încetare din viață moarte
băgare de seamă atenție

Genurile substantivelor
Substantivele pot avea unul din trei genuri:
 Feminin
Exemple: fată (o fată – două fete), masă (o masă – două mese)
Masculin
Exemple: băiat (un băiat – doi băieți), câine (un câine – doi câini)
Neutru
Exemple: scaun (un scaun – două scaune), pahar (un pahar – două pahare)

Numărul substantivelor
Poate fi:
singular (denumește un singur element)
Exemple: fruct, lemn, animal, lucru etc.
plural (denumește două sau mai multe elemente)
Exemple: fructe, lemne, animale, lucruri etc.
Există și substantive defective de număr (au numai formă de singular sau plural).
Exemple de substantive defective de plural: lapte, miere, vată, cinste, curaj, foame.
Exemple de substantive defective de singular: ochelari, pantaloni, Carpați
gen Sg. Pl. Exemple: Excepții:
Masc. o -i Pom-pomi
-u -i Metru-metri
-e -i Câine-câini Om-oameni
-i -i Ochi-ochi
Fem. -ă -e Elevă-eleve
-ă -i Limbă-limbi
-e -i Bere-beri Soră-surori
-a -le Pijama-pijamale Noră-nurori
-ea -le Cafea-cafele Mână-mîini
-ie -i Cheie-chei
Oaie-oi
-ie -ii Familie-familii
-0 -0 Vânzătoare-vânzătoare
Neurt -0 -e Autobuz-autobuze
u -0 - uri Pix-pixuri
-u -e Teatru-teatre Nume-nume
-uri Tablou-tablouri Ou-ouă
-ii Exercițiu -exerciții
Atenție: gentă –genți fată-fete poartă-porți
Fereastră-ferestre pară-pere roată-roți

sg. -(u)l pl. -i sg. -(u)a supa pl. -le supele sg. -(u)l pl. -le
cartoful cartofii fernela femeile vinul vinurile
puiul puii teatrul teatrele
berea berile taxiul taxiurile
metrul metrii cafeaua cafelele

m. sg.: e final ÷ le pl. i+i

 Fratele frații
Câinele câinii
Dintele dinții
peretele pereții
muntele munții
pärintele părinții
soarecele șoarecii
castravetele castraveții
laptele -
spatele -
soarele -

Cazurile substantivelor
În limba română, substantivele pot avea unul din cinci cazuri:
Nominativ
În acest caz, substantivul va răspunde la întrebările: „cine?”, „ce?” și „care?”. 
Exemplu: Zăpada cade neîncetat.– Ce cade neîncetat?
Acuzativ
Substantivul în cazul acuzativ răspunde la următoarele întrebări: ce?, pe cine?, pe ce?, cu
cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, lângă cine?, lângă ce?, de la cine?, de
la ce?, unde?, de unde?, până unde?, când?, cum?, care?, ce fel de?
Exemple: Am văzut-o pe Ioana la magazin.– Pe cine am văzut?
Cadoul este pentru Bogdan.– Pentru cine este cadoul?
Pentru cazul acuzativ există prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai ușoară a
cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De obicei, aceste prepoziții se
regăsesc și în întrebările (mai sus menționate) ce corespund acuzativului.
Exemple de prepoziții: pentru, la, despre, de la
Genitiv
În cazul genitiv, substantivul răspunde la întrebările: „al cui? a cui? ai cui? ale
cui?”. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv (al, ai, a, ale).
Exemple: Cartea Ancăi este interesantă.– A cui carte?
Prietenii mă așteaptă în spatele blocului.) – În spatele cui?
Observație: Substantivul se analizează, de regulă, împreună cu prepoziția sau locuțiunea
prepozițională. În cazul nostru, există un substantiv în cazul genitiv, însoțit de locuțiunea
prepozițională specifică acestui caz: „în spatele”.
Asemeni acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care ajută la
recunoașterea mai ușoară a acestuia, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De
obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările ce corespund acuzativului.
Exemple de prepoziții: asupra, împotriva, înaintea, înapoia

N.B. Cartea este a elevului. – a cui este cartea? A elevului!

Cartea elevului este pe bancă. - a cui carte. A elevului.
Cartea nouă a elevului este pe bancă.
Dativ
 Substantivele în cazul dativ determină un verb, răspunzând la întrebarea „cui?”. 
Exemplu: I-am dat Laurei informațiile cerute.– Cui am dat informațiile cerute?
Cazul dativ are și el anumite prepoziții care îi corespund. Câteva exemple de prepoziții
specifice cazului dativ sunt: mulțumită, grație, potrivit, conform.
Vocativ
Substantivele la cazul vocativ pot exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel,
se atrage atenția asupra intenției comunicării directe, despărțindu-se substantivul în vocativ de
restul propoziției prin virgulă. De obicei, substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.
Exemplu: Cristian, vino la masă! (caz vocativ)
Declinarea substantivelor

Declinarea (sau flexiunea) substantivului reprezintă totalitatea formelor prin intermediul cărora

se exprimă categoriile gramaticale ale acestei părți de vorbire. În limba română, declinarea
substantivelor are loc numai cu ajutorul articolului substantival, astfel încât putem diferenția
între două feluri de declinare:

a. Cu articol substantival hotărât

b. Cu articol substantival nehotărât

Acestora li se adaugă trei modele de declinare:

Declinarea substantivelor cu articol hotărât.

Genul

Masculin Feminin

Numărul
Cazul

Singular Plural Singular Plural

N. Omu-l Oameni-i (Masă )Mas-a Mese-le

munte-le Munți-i Punte-a Punți-le
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
Omu-lui Oameni-lor Mese-i Mese-lor
Munte-lui Munți-lor Punți-i Punți-lor
D. Omu-lui Oameni-lor Mese-i Mese-lor
Munte-lui Munți-lor Punți-i Punți-lor
Ac. (pe)Omu-l (pe) Oameni-i (pe) Mas-a (pe) Mese-le
(pe) munte-le (pe) Munți-i (pe) Punte-a (pe) Punți-le
N.B: singularul substantivelor feminine la cazul G. D. se formează de la forma de plural!!!
Genul

neutru

Numărul
Cazul

Singular Plural
 N. dulapu-l Dulapuri-le
nume-le Nume-le
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
dulapu-lui dulapuri-lor
nume-lui nume-lor
D. dulapu-lui dulapuri-lor
nume-lui nume-lor
Ac. (pe)dulapu-l (pe) dulapuri-le
(pe) nume-le (pe) nume-le
Declinarea substantivelor cu articol nehotărât
Genul

Masculin Feminin
Numărul
Cazul

Singular Plural Singular Plural

N. Un (savant) Niște (savanți) O (țară) Niște (țări)

G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
Unui (savant) Unor (savanți) Unei (țări) Unor (țări)
D. Unui (savant) Unor (savanți) Unei (țări) Unor (țări)
Ac. (pe) un (savant) (pe) niște (savanți) (pe) o (țară) (pe) niște (țări)
Genul

Neutru

Numărul
Cazul

Singular Plural
N. Un scaun Niște scaune
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
Unui scaun Unor sacune
D. Unui scaun Unor scaune
Ac. (pe) un scaun (pe) niște scaune

Reguli de utilzare a substantivelor cu sau fără articol.

Cazuri de utilizare a substantivelor cu articol hoărât:

 Când substantivul exprimă o noțiune generală; Pământul este casa noastră

comună.
 Când substantivul este însoțit de cuvintele tot, toată, toți, toate, indiferent de
poziția ocupată; Tot cerul este acoperit de nori. Lumea toată ne privește.
 Când substantivul este însoțit de un numeral colectiv (amândoi, amândouă,
tustrei, tustrele); Amândoi studenții au luat note bune.
 Pe lângă substantivele urmate de cuvinte determinate (substantive, adjective,
pronume, adverbe); Casa de acolo este a mea. Trandafirul roșu este preferatul
meu.
 Numele părţilor şi organelor corpului, ca şi numele unor acţiuni sau stări
caracteristice, inerente unui lucru sau unei fiinţe, sunt presupuse ca precis
individualizate şi cunoscute, de aceea ele apar articulate; Inima este motorul
corpului.
 Substantivele urmate de adjective posesive; Colega mea este la ore. Fratele meu
este acasă.
 Adjectivele demonstrative acesta, acela, celălalt când sunt aşezate în urma
substantivelor acestea se articulează întotdeauna: acest om, dar omul acesta.
 Verbul a plăcea: Îmi place cafeaua. Nu-mi plac merele.
 Verbul a durea. Mă doare capul. Ne dor picioarele.
 Cu+ mijloace de transport și instrumente în general. Mergem cu troleibuzul.
Scriem cu pixul.

Situațiile în care se întrebuințează articolul nehotărât:
 Când substantivul este pomenit în vorbire de prima dată și numește un obiect
necunoscut pentru toți participanții la discuție; A venit un coleg nou. Am
cumparat niște caiete.
 Folosirea articolului nehotărât de singular înaintea adjectivului nehotărât alt ( un
alt student, o altă mamă), ca și înaintea unui numeral ordinal (un prim rezultat,
un al doilea vorbitor, o a doua părere etc.) și a adjectivului demonstrativ de
indentitate (un același fenomen, o aceeași părere) este admisă atunci când
corespunde unei necesități de conținut, întrucît formulele cu sau fără articol
nehotărât nu sunt sinonime.
 Apariția articolului nehotărât pe lângă un nume propriu ca mijloc de transformare
a acestuia într-un substantiv comun. Peste ani am gasit un Chișinău mai frumos.

când nu punem articolul nehotărât în fața substantivului:

 numele de materie, ca și celelalte substantive fără forme speciale pentru și plural,
nu pot primi articolul nehotărât un, o. Am cumpărat ulei și nu Am cumpărat un
ulei.
 mult, multă, mulți, multe + substantive: Am văzut multe păsări. Beau multă apă.
 puțin, puțină, puțini, puține ÷ substantive: Mănânc puțin zahăr. Puține fete au
venit.
 cât, câtă, câți, câte + substantive: Cât timp să așteptăm? Câți oameni muncesc.
 număr + substantive: Am 10 lei. Voi aveși două ore.
 fiecare + substantiv: Fiecare student știe ce are de făcut. Fiecare copac e
important.
 prepoziție + substantive Merg la magazin. Suntem la teatru. Ne apropiem de
universitate.