Sunteți pe pagina 1din 47

GHIDUL ELEVULUI

Conceput de doamna
învăţătoare şi elevii clasei
a III-a de la Şc. cu cls I-VIII
Alma, Structura Şmig.

Profesor II:

Haralambie Irina

Elevi:

Boian Denisa;
Boian Ioana;
Curcean Sergiu;
Mirea Daniela;
Man Laurean şi Horaţiu;
Stroia Sebastian;
Stroia Alina.

Suntem o echipă!
Ne jucăm şi învăţăm împreună!
Acest slogan ne-a îndemnat să concepem acest
ghid, care să ne fie de ajutor atât în anul
şcolar 2009-2010 cât şi pe viitor.

Mult succes!

Cuprins

1. Fonetica----------------------------------------------------- 1
1.1 Fonetica-------------------------------------------------- 1
1.2 Vocalele-------------------------------------------------- 1
1.3 Diftongul------------------------------------------------- 2
1.4 Triftongul------------------------------------------------ 2
1.5 Hiatul----------------------------------------------------- 2
1.6 Consoanele---------------------------------------------- 3
1.7 Câteva particularităţi ortografice--------------------- 3
2. Silaba------------------------------------------------------- 3
2.1 Reguli de silabisire------------------------------------ 3

3. Punctuaţia-------------------------------------------------- 4
3.1 Punctul-------------------------------------------------- 4
3.2 Virgula-------------------------------------------------- 4
3.3 Două puncte-------------------------------------------- 4
3.4 Punctul şi virgula-------------------------------------- 4
3.5 Semnul întrebării-------------------------------------- 5
3.6 Semnul exclamării------------------------------------- 5
3.7 Linia de dialog----------------------------------------- 5

4. Semantica-------------------------------------------------- 5
4.1 Sinonimele--------------------------------------------- 5
4.2 Antonimele--------------------------------------------- 5
4.3 Polisemantismele-------------------------------------- 6
4.4 Omonimele--------------------------------------------- 6
4.5 Arhaismele--------------------------------------------- 6

5. Accentul---------------------------------------------------- 6

6. Părţile de vorbire flexibile------------------------------- 7


6.1 Substantivul------------------------------------------- 7
6.2 Adjectivul---------------------------------------------- 9
6.3 Pronumele--------------------------------------------- 10
6.4 Numeralul--------------------------------------------- 10
6.5 Verbul------------------------------------------------- 11
6.6 Articolul----------------------------------------------- 15

7. Părţile de vorbire neflexibile--------------------------- 17


7.1 Prepoziţia--------------------------------------------- 17
7.2 Adverbul---------------------------------------------- 17
7.3 Conjuncţia-------------------------------------------- 17
7.4 Interjecţia--------------------------------------------- 17
8. Părţile de propoziţie------------------------------------ 18
8.1 Subiectul--------------------------------------------- 18
8.2 Predicatul-------------------------------------------- 18
8.3 Atributul--------------------------------------------- 19
8.4 Complementul-------------------------------------- 19

9. Câteva informaţii utile despre autori


Vasile Alecsandri-------------------------------------- 1
Ion Creangă-------------------------------------------- 2
Mihai Eminescu--------------------------------------- 3
Ion Luca Caragiale------------------------------------ 4
Barbu Ştefănescu Delavrancea---------------------- 5
George Coşbuc---------------------------------------- 6
Emil Gîrleanu------------------------------------------ 7
Tudor Arghezi----------------------------------------- 8
Ion Agârbiceanu--------------------------------------- 9
Ion Alexandru Brătescu-Voineşti------------------- 10
Octavian Goga----------------------------------------- 11
Cezar Petrescu----------------------------------------- 12
Vladimir Colin----------------------------------------- 13
Silvia Kerim------------------------------------------- 14

-1-
1. Fonetica

1.1 Fonetica este parte a lingvisticii care studiază sunetele


vorbirii.
Sunetul este cea mai mică unitate a limbii.
SUNETELE se reprezintă prin LITERE sau GRUPURI DE
LITERE.
Totalitatea literelor folosite într-o limbă se numeşte
ALFABET.
Alfabetul limbii române este alcătuit din vocale şi consoane.

VOCALE ← FONETICA → CONSOANE



SEMIVOCALE
( GRUPURI DE LITERE: CE, CI, GE, GI, CHE, CHI, GHE, GHI)

1.2 Vocalele sunt acele sunete continue care se pot rosti fără
ajutorul altor sunete şi pot forma singure silabe.
Vocalele: „a”, „ă”, „â”, „î” întotdeauna sunt întregi însă
e, i, o, u, pot fi întregi sau semivocale.
Semivocalele (vocala nu se pronunţă în totalitate)
nu pot forma singure silabe şi intră în componenţa
diftongilor şi triftongilor.
Ex: -vocală: o-bo-sit
O:
-semivocală: oar-bă; oa-ie

-2-

1.3 Diftongul este un grup de două sunete diferite.


Diftong=o semivocală urmată de o vocală
ua – ziua; ro-ua;
ea – deal; rea;
ia – pia-tră; fia-ră;
ie – ie-pu-re; ba-ie;
io – cior-bă; cio-can;
âi – câi-ne; mâi-ne;
oa – roa-tă; coa-să;
uă – ro-uă; plo-uă
iu – iu-te; iu-beşte-te;
âu – grâu; pâ-râu;

1.4 Triftongul este grupul de trei sunete format dintr-o vocală şi


două semivocale care intră în componenţa aceleiaşi
silabe.
Triftong=o vocală+2 semivocale

Ex: eoa eau iai oai


leoar-că beau tă-iai lu-poai-că
vreau bi-ru-iai le-oai-că

eai
mer-geai
ve-deai

1.5 Hiatul este un grup de două vocale care formează silabe


diferite.
Hiat=vocală+vocală
Vocale în hiat:
a-e-ri-an; a-le-e; zi-ar;
-3-
i-de-al; co-li-vi-e; fi-in-ţă;

po-e-zi-e;
po-em;
zo-o-lo-gi-e
1.6 Consoanele sunt acele sunete care se rostesc cu ajutorul
altor sunete şi nu pot forma singure o silabă.
Consoanele limbii române sunt: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r,
s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.

1.7 Câteva particularităţi ortografice:


-înainte de l, m, n, se scrie „s”: căsnicie;
-înainte de b, d, g, l, m, n, v, şi înainte de vocale se scrie
„dez”: dezlega; dezveli; dezarma;
-înainte de p şi b se scrie m: împărat
-pluralul substantivelor şi adjectivelor masculine
terminate în „x” se formează în „cs”:
ex: fix-ficşi; pix-picsuri; ortodox-ortodocşi
-imperativul negativ al verbului „a fi” se scrie cu un singur „i” : Nu
fi trist!
-dar imperativul pozitiv se scrie cu „ii” : Fii cuminte!

2.Silaba
Silaba este un sunet (o vocală) sau un grup de sunete,
conţinând
obligatoriu o vocală, rostit cu o singură deschidere a gurii.
Sunetele care formează silaba pot aparţine aceluiaşi CUVÂNT:
ma-ma, ta-ta, etc. sau unor cuvinte diferite: i-ai întrebat.

2.1 Reguli de silabisire


a)O consoană aflată între vocale formează silabă cu
vocala următoare:
-masă→ma-să, pisică→pi-si-că

-4-

b)Două consoane aflate între vocale formează silabe


atât cu vocala anterioară(prima consoană) cât şi cu
vocala următoare(a 2-a consoană):
-carte→car-te; salcâm→sal-câm
c)Două consoane aflate între vocale, iar cea de-a
doua consoană este „l” sau „r” intră în componenţa
silabei următoare împreună:
-negru→ne-gru; tablă→ta-blă
3.Punctuaţia

3.1 Punctul marchează o pauză lungă care se face între


propoziţii. Indică sfârşitul comunicării.
ex: Valentina este bolnavă.

3.2 Virgula indică o pauză scurtă între cuvinte.Virgula


este obligatorie între părţi de propoziţie de
acelaşi fel nelegate prin conjuncţiile „şi”
, „sau” :
ex: a) Fetiţa, bunica, pisica, au intrat în casă.
b) Bunicul se bucură de frumuseţea zilei, jocul nepoţilor, de
pomii înfloriţi.

3.3 Două puncte marchează vorbirea directă sau o


enumeraţie.
(vorbirea directă=cuvintele unei persoane)
ex: a) Profesorul spuse mulţumit :
-Ai răspuns corect!
b) Vasile are în ghiozdan : cărţi, caiete, penar, cutia de
culori şi un măr.

3.4 Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât


virgula, dar mai mică decât punctul.
ex: „Avea poftă să mănânce o legătură de lăptuci ; dormind
visase că a înflorit grădina de zarzavat ca în anii cei buni....”
-5-

Fănuş Neagu-Dincolo de nisipuri.

3.5 Semnul întrebării marchează intonaţia propoziţiilor sau


a frazelor interogative directe.
ex: Când mergem la plimbare?

În interogaţiile indirecte se pune punct.


ex: Te-am întrebat dacă ai ştiut că el te-a căutat.

3.6 Semnul exclamării marchează o poruncă sau o mirare.


ex: Scrie repede ce-ai spus!
Ce frumos cântă privighetoarea!

3.7 Linia de dialog indică începutul vorbirii directe, replica


fiecărei persoane într-un dialog.
ex: - V-a plăcut filmul?
- Mi-a plăcut foarte mult.
3Este primul film de groază pe care l-am văzut.

4.Semantica

Semantica se ocupă cu studiul sensului cuvântului, a


schimbăriilor de sens de-a lungul existenţei lor.
4.1 Sinonimele sunt cuvinte care au formă sonoră diferită, dar
acelaşi înţeles.
ex: bun=preţios, valoros, plăcut.
pământ=ogor, câmp, glie, lot, sol, ţarină etc.

4.2 Antonimele sunt cuvinte care au formă sonoră diferită şi


înţeles opus.
ex: alb-negru; înalt-scund; necinstit-cinstit; ieri-azi;
-6-
4.3 Polisemantismele sunt cuvinte care au aceeaşi formă
sonoră, dar mai multe sensuri apropiate între ele.
ex: cap→Capul copilului(parte a corpului)
→Capul revoluţiei a fost Tudor Vladimirescu.(conducator)
→Mihai te aşteaptă la capul podului.(terminaţie)

4.4 Omonimele sunt cuvinte care au aceeaşi formă sonoră, dar


mai multe înţelesuri diferite între ele.
ex: toc→Tocul de la uşă este din stejar.
→Tocul ochelariilor s-a rupt.
→Pantofii tăi au tocuri înalte. etc.

4.5 Arhaismele sunt cuvinte vechi care au dispărut din limbă


sau care nu mai sunt folosite de vorbitori, dar
se întâlnesc în opera literară.
ex: poporaţie=populaţie
a rumpe=a rupe
galbân=galben

5. Accentul
Numim accent pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un
cuvânt sau a unui cuvânt dintr-o propoziţie.
Accentul poate sta:
a) –pe ultima silabă: lu-bri-fi-ant
b) –pe silaba penultimă: lip-seş-te
c) –pe silaba antepenultimă: ma-ce-ra-ţi-ei
d) –pe prima silabă:-ve-ve-ri-ţă
-doi-spre-ze-ce-lea

-7-

6. Părţile de vorbire flexibile

Îşi modifică forma în timpul comunicării (sunt flexibile)

6.1 Substantivul este partea de vorbire flexibilă care


denumeşte lucruri, fiinţe, fenomene
ale naturii.
Se caracterizează prin categoriile gramaticale de:
gen, număr, caz, articol.
Întrebare: CINE? CE?
Felul I: -COMUN- numeşte un întreg: carte, animal, floare
II: -PROPRIU- numeşte un singur element dintr-un
întreg: -Maria; Grivei; Marea-Neagră; Ministerul
Învăţământului etc.
Genul→FEMININ→O / DOUĂ
floare flori

→MASCULIN→UN / DOI
cal cai
→NEUTRU→UN / DOUĂ
inel inele

Numărul→SINGULAR bancă
→PLURAL bănci

Substantivul poate fi articulat sau nearticulat.

-8-

HOTĂRÂT NEHOTĂRÂT

sg:...a/...l o / un nişte
casă-casa
↓ Văd o floare. Cumpăr nişte
fructe.
art.hot. ↓ ↓
copil-copilul art. nehot. art. nehot.


art.hot.
pl:...i ...le
copii-copiii copii=nearticulat
↓ copiii=articulat cu articolul hotărât „i”
art. hot.
flori-florile

art. hot.

Cazurile substantivului

1) NOMINATIV: CINE? CE?


N)Mama spală. Cine spală?
Mama=subst. în cazul N(nominativ)
2) ACUZATIV: PE CINE? PE CE?; LA CINE / CE? CU CINE/ CE? etc
(AC)
-9-

1De
obicei cuvintele precedate de prepoziţie
ex: Merg la mare Merg cu fratele.
S. AC. S. AC.

3) GENITIV: A, AL, AI, ALE CUI?


(G)
ex: rochia miresei→ A CUI ROCHIE?
A MIRESEI

4) DATIV: CUI?
(D)
ex: I-am adus băieţelului S.D.o minge.
Cui am dus o minge?
Băieţelului!
5) VOCATIVUL: -substantivul în cazul vocativ se desparte de
celelalte părţi de vorbire prin virgulă.
Arată o poruncă.
ex: Cristina, vino repede!
S.V.

6.2 Adjectivul este partea de vorbire care arată însuşirea


unui substantiv.
Adjectivul se acordă în GEN, NUMĂR, şi CAZ cu substantivul pe care îl
determină.
ex: cal mândru
Ce fel de...?-mândru
Adjectivul poate sta în faţa sau în urma substantivului pe care
îl determină.
ex: flori galbene
↓ ↓
subst. adj.

-10-
galbenele flori

↓ ↓
adj. subst.

6.3 Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui


substantiv.
Este de mai multe feluri: PERSONAL, DE POLITEŢE, REFLEXIV, DE
ÎNTĂRIRE, POSESIV, DEMONSTRATIV, NEHOTĂRÂT, INTEROGATIV,
RELATIV, NEGATIV.

PRONUMELE PERSONAL
PERSOANA NUMĂRUL SG PLURAL
PERSOANA I EU NOI
PERSOANA a II-a TU VOI
PERSOANA a III-a EL, EA EI, ELE

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE

NUMĂRUL

SINGULAR PLURAL
a II-a DUMNEATA DUMNEAVOASTRĂ

a III-a DUMNEALUI, DUMNEALOR


DUMNEAEI

Alte forme ale pronumelui personal de politeţe:


-mata, matale, d-ta; -domniile lor
-d-voastră

6.4 Numeralul este partea de vorbire ce exprimă o cifră,


numărul obiectelor sau ordinea obiectelor
numărate.
Numeralele sunt de două feluri:
1.Cardinale = numărul obiectelor
ex: -unu, cinci, miliard,
-dublu, însutit, doi la sută
-11-

-amândoi, tuspatru, ambele


-o dată, de două ori
2.Ordinale = ordinea obiectelor
ex: -primul, al zecelea
-a treia oară, prima oară
6.5 Verbul este partea de vorbire care exprimă o acţiune,
starea sau existenţa unui obiect, a unei fiinţe
sau a fenomenelor naturii.
ex: Castelul s-a dărâmat.→acţiune
Ana aşteaptă. →stare
Puişorii sunt în cuib. →existenţă

1. Întrebare: CE FACE?
CE SE SPUNE DESPRE?

2. Felul verbului

a)SIMPLU-format dintr-un singur cuvânt: a cânta


b)COMPUS-format din cuvânt compus: ex: binedispune, a
binecuvânta, binvoii.
c)LOCUŢIUNI VERBALE- grup de cuvinte=expresii→cu valoare de
verb(se pot înlocui cu echivalentul lor într-un singur cuvânt) ex:
-a o lua la sănătoasa→a fugi
-a trage cu urechea→a asculta
d)TRANZITIVE- pot avea complement direct
ex: a căuta (CE?→CEVA)

e)INTRANZITIVE- nu au complement direct


ex: a fugi, a merge, a sta.
f)PERSONALE- a căror acţiune poate fi pusă pe seama
unor persoane:
ex: scrie Cine scrie?→el, ea scrie.

-12-

acţiunea nu poate fi pusă pe seama


g)IMPERSONALE-
unor persoane :
ex: plouă Cine plouă? – nu se poate spune
că:
ex: Voi plouaţi.

3. Conjugarea verbului se află din terminaţia verbului la


infinitiv.
a) I a a mânca
b) a II-a ea a vedea
c)a III-a e a bate
d)a IV-a i, î a iubi, a urî

4. Modurile verbului + Timpurile

a) PERSONALE
1INDICATIV→PREZENT
IMPERFECT
→TRECUT PERFECT SIMPLU
PERFECT COMPUS
MAI MULT CA PERFECT

→VIITOR VIITOR
VIITOR ANTERIOR

2CONJUNCTIV→ PREZENT SĂ+VB să cânt

→ PERFECT SĂ FI+VB să fi cântat

3CONDIŢIONAL OPTATIV→ PREZENT AŞ + VB

→ PERFECT AŞ FI+ VB
-13-
4IMPERATIV→arată o poruncă

→PREZENT
b) NEPERSONALE
5INFINITIV A -a spăla

6GERUNZIU -IND; -ÂND -strigând


-auzind

7PARTICIPIU se formeză cu -t sau -s -cartea citită

8SUPIN DE + VB - de învăţat
- de scris
-14-
PERSOANA + VERBUL

SINGULAR PLURAL
PREZENT Modul Indicativ
Când? Eu cânt Noi cântăm
Azi cântăm Tu cânţi Voi cântaţi
El, ea cântă Ei, ele cântă
IMPERFECT Eu cântam Noi cântam
Când? Tu cântai Voi cântaţi
Ieri cântam El, ea cânta Ei, ele cântau

PERFECT Eu cântai Noi cântarăm


SIMPLU Tu cântaşi Voi cântarăţi
El, ea cântă- Ei, ele cântară

PERFECT Eu am cântat Noi am cântat


COMPUS Tu ai cântat Voi aţi cântat
AM+VB El, ea a cântat Ei, ele au cântat

MAI MULT Eu cântasem Noi cântaserăm


CA PERFECT Tu cântaseşi Voi cântaserăţi
El, ea cântase Ei, ele cântaseră

VIITOR Eu voi cânta Noi vom cânta


Voi+ vb Tu vei cânta Voi veţi cânta
El, ea va cânta Ei, ele vor cânta
-15-

PERSOANA + VB
SINGULAR PLURAL
VIITOR Eu voi fi cântat Noi vom fi cântat
ANTERIOR Tu vei fi cântat Voi veţi fi cântat
Voi fi + vb El, ea va fi cântat Ei, ele vor fi cântat

MODUL CONJUNCTIV
PREZENT Eu să citesc Noi să citim
Să + vb Tu să citeşti Voi să citiţi
El, ea să citească Ei, ele să citească
Eu să fi citit Noi să fi citit
PERFECT Tu să fi citit Voi să fi citit
Să fi + vb El, ea să fi citit Ei, ele să fi citit

MODUL CONDIŢIONAL-
OPTATIV
PREZENT Eu aş sări Noi am sări
Aş + vb Tu ai sări Voi aţi sări
El, ea ar sări Ei, ele ar sări
Eu aş fi sărit Noi am fi sărit
Tu ai fi sărit Voi aţi fi sărit
PERFECT El, ea ar fi sărit Ei, ele ar fi sărit
Aş fi + vb

6.6 Articolul este partea de vorbire flexibilă care nu are


înţeles de sine stătător şi nu poate avea
funcţie
sintactică.
Are rolul de instrument gramatical.
-16-

ARTICOL

HOTĂRÂT NEHOTĂRÂT DEMONSTRATIV POSESIV-


GENITIVAL

a) Art. hotărât este parte a substantivului(se află la finele


substantivului)
...-a; ...-l; ...-e; ...-i; ...-le
...-lui; ...-lor; ...-ei; ...-o
ex: masa; scaunul; copiii; florile; băiatului; fetelor; mamei;

b) Art. nehotărât se găseşte în faţa substantivului ca un


cuvânt
separat.

o...; un...; nişte...; unei...; unor...;


unui...;

c) Art. demonstrativ însoţeşte un adjectiv sau un numeral


făcând
legătura între această parte şi
substantivul
determinat.

ex: Băiatul cel frumos.

cel; cei; cea; cele; celui; celor ;


d) Art. posesiv genitival însoţeşte un substantiv în cazul
G(genitiv).

a, al, ai, ale,


ale, alui, alor
-17-

7. Părţile de vorbire neflexibile

Nu-şi modifică forma în timpul comunicării.

7.1 Prepoziţia este un cuvânt ajutător şi se analizează


împreună cu partea de propoziţie pe care o
însoţeşte.

ex: -Cartea de istorie.


-pe lângă perete;
-de jur împrejurul casei;
-înaintea magazinului;
-mulţumită pompierilor etc.

7.2 Adverbul exprimă caracteristicile unei stări, însuşiri


ori acţiuni sau împrejurările în care au loc
acestea.

ex: Mihai aleargă repede.


Delia a ajuns la cabană mergând încet.

7.3 Conjuncţia indică raportul de coordonare şi


subordonare
între părţi ale propoziţiei.

Conjuncţii SIMPLE: că, să, ci, de, dar, fie, dacă, ori,
sau etc.

COMPUSE: ca să; ci şi; cum că; şi cu.

7.4 Interjecţia exprimă trăsături sufleteşti, un îndemn, o


chemare sau se imită sunete din natură.

-18-

ex: O!; Of!; Vai!; Bravo!; Brr!; Miau!; Bee!; Tic-tac!;


Pic-pic!;

8. Părţile de propoziţie
8.1 Subiectul este partea principală de propoziţie care arată
cine săvârşeşte acţiunea.

ex: Emanuel se joacă.



subiect
1. Întrebare: CINE? CE?
2. Exprimat prin:

1PRONUME→personal→El scrie.
→demonstrativ→Acesta scrie.
→negativ→Nimeni nu scrie.
→nehotărât→Cineva scrie.
→interogativ→Cine scrie?
→de politeţe→Dumnealui scrie.
2SUBSTANTIV: Elena scrie încet.
3ADJECTIV: Un frumos trece pa apă
Şi strigă că nu se-neacă!
4NUMERAL: Amândoi au răspuns greşit.
Patru au intrat în casă.
5VERB: De spălat nu este greu.

8.2 Predicatul este partea principală de propoziţie exprimată


prin verb, care răspunde la întrebarea CE FACE?;
CE SE SPUNE DESPRE...?.

Predicatul se acordă în număr cu subiectul.


-19-

Ex: Băiatul construieşte.


Băieţii construiesc.

Categorii gramaticale:- felul


4persoana
5numărul
6modul
7timpul
8conjugarea
9diateza
10
8.3 Atributul e partea secundară de propoziţie care exprimă
însuşirea unui substantiv sau a unei locuţiuni
substantivale.
Răspunde la întrebarea : CE FEL DE?
CARE?
Poate fi exprimat prin:
I.ADJECTIV→ Maşină verde
II.NUMERAL→ Numărul opt

III.VERB→Plăcerea de a desena.

8.4 Complementul este partea secundară de propoziţie care


determină un verb.
Felurile complementului:

a) Complement circumstanţial
11de loc→ UNDE?
12de timp→CÂND?; DE CÂND?; PÂNĂ CÂND?
13de mod→CUM?; ÎN CE MOD?

b) Complement direct→ PE CINE? CE?

-20-

c) Complement indirect→CUI?; CU CINE?; CU CE?; DESPRE CINE?;


DESPRE CE?; PENTRU CINE?; PENTRU CE?

d) Complement de cauză→DIN CE CAUZĂ?


CÂTEVA INFORMAŢII

UTILE DESPRE AUTORI

-1-

VASILE ALECSANDRI

Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821, la Bacău.


Copilăria şi-a petrecut-o în casa părintească. La numai 10
ani, merge la şcolile din Paris.
Începând ci anul 1843, în diferite „Calendare”, iar apoi în paginile
„Propăşirii”(1844), coredactor al căreia era, precum şi în
alte publicaţii, una după alta apar numeroase scrieri în
versuri
şi proză, cum sunt cunoscutele sale poezii: „Baba Cloanţa”; „Hora”;
„Sora şi Hoţul”; „Andrii Popa” etc. scrise sub influenţa nemijlocită
a creaţiei populare.Pe scena teatrului apar comediile
satirice şi farsele „Iorgu de la Sadagura”(1844), „Iaşii în
Carnaval”(1845).
Începând cu anul 1888, pe scriitor tot mai des îl încearcă
simptomele unei boli grave, care va deveni fatală pentru
el.
La 4 iunie 1890, în căutarea liniştii şi îngrijirea sănătăţii
ruinate, poetul se întoarce la Mirceşti.

-2-
ION CREANGĂ

În căsuţa ţărănească din Humuleşti, de unde se văd


ruinele Cetăţii Neamţ, în familia lui Ştefan şi a Smarandei,
în anul 1837 pe 1 martie, s-a născut marele scriitor
român, Ion Creangă.
Ion Creangă îşi petrece copilăria în satul natal, ceea ce
va inspira „Amintirile din copilărie”, capodopera sa.
1847-Începe şcoala în satul Humuleşti, apoi în
1849-urmează şcoala din Broşteni.
În toamna anului 1860 îşi începe studiile la Facultatea de
Teologie din Iaşi.
1881-Începe publicarea capodoperei sale „Amintiri din copilărie”.
1883-Se îmbolnăveşte
1888-Partea a IV-a din „Amintiri din copilărie” apare în „Convorbiri
literare”.
1889, în data de 31 decembrie, Ion Creangă se stinge din
viaţă(în acelaşi an cu Mihai Eminescu).

-3-
MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850. Este al 7-


lea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici şi al Ralucăi Eminovici.
Copilăria o petrece la Botoşani şi Ipoteşti, în casa
părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de
mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în poeziam de mai târziu:
„Fiind băiet păduri cutreieram” sau „O rămîi...”.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889, ora 3,
în casa de sănătate a doctorului Suţu.(boala=sifilis).
Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul este
dus pe umeri de elevii de la Şcoala Normală de Institutori
din Bucureşti.
-4-

ION LUCA CARAGIALE

Cel mai mare dramaturg şi scriitor satiric al literaturii


noastre, I.L. Caragiale, s-a născut la 30 ianuarie 1852 în
satul Haimanale din judeţul Prahova, fiu al lui Luca şi al
Ecaterinei Caragiale.
Urmează şcoala primară şi gimnaziul la Ploieşti.
Frecventează cursurile de mimică ale unchiului său
Costache, la Conservatorul din Bucureşti.
Se impune prin „O scrisoare pierdută” , premiera fiind pe
scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la 13 noiembrie
1884. Un an mai târziu i se reprezintă „D-ale
Carnavalului”.
26 iunie, I.L. Caragiale este numit director general al Teatrului
Naţional din Bucureşti.
1912.- 9 iunie, Caragiale moare subit în lociunţa sa de la
Berlin.
18 noiembrie-Sicriul cu rămăşiţele mortuale este adus în
ţară.
-5-

BARBU ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA

S-a născut la 11 aprilie în anul 1858, în mahalaua


Delia-Nouă din bariera Vergului, Bucureşti; mezinul unei
familii modeste. Tatăl, Ştefan Tudorică Albu, era din
familia unor ciobani vrânceni.
Părinţii îl dădură în primire ciobanului Ion Pestrianu de la
Biserica Sf. Gheorghe Nou, să-l înveţe slovele şi să
citească.
După cele 4 clase primare, este înscris ca bursier la liceul
„Sf. Sava”. Din 1877 devine student la Facultatea de
Drept.
Adevărata „producţie poetică a liceanului” poate fi
identificată mai târziu, în 1878, când începe să publice
versuri în ziarul „România Liberă”. În 1878 publică primul
său volum de poezii: „Poiana Lungă”.
Amintiri; semnată doar cu prenumele Barbu.
S-a stins din viaţă la 29 aprilie 1918. A trăit 60 de ani.
-6-

GEORGE COŞBUC

În 20 septembrie 1866, se naşte George Coşbuc, în satul


Hordou.
1884-Publică primele sale poezii. În septembrie se
înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj.
1891-1892-publică în Tribuna poezii remarcabile.
1895 se căsătoreşte cu Elena, sora editorului C. Ştefan. Se
naşte, la Craiova, unicul fiu al poetului, Alexandru.
1896-publică volumul „Fire de tort”.
1904-publică volumul „Cântece de vitejie”
1918-în revista „Scena” apare „Vulturul”, ultima poezie publicată a
poetului G. Coşbuc.
La 9 mai 1918, poetul încetează din viaţă, la Bucureşti; a
fost înmormântat la cimitirul „Bellu”.

-7-

EMIL GÎRLEANU

Emil Gîrleanu s-a născut în 5 ianuarie 1878, la Iaşi şi a


decedat în 2 iulie 1914 la Câmpulung.
A fost un prozator, regizor, scenarist de film şi jurnalist
român.
Emil Gîrleanu a fost un „copil ciudat”, de o prea mare sensibilitate
şi concentrare.
Îşi îngrijea mama prin îndelungile lui stări de visare. Se
juca de-a soldaţii şi citea cu nesat „Povăţuitorul copiiilor”
editat de Ion Creangă.
Părinţii, locotenent colonelul Emanoil Gîrleanu, şi
mama Pulheria Antipa, de origine greacă, se despart,
lăsând copilul în grija unor mătuşi din Iaşi.
Mătuşile sunt cele care i-au cultivat înclinarea spre
duioşie şi frumos.

-8-

TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi s-a născut pe data de 21 mai 1880 la


Bucureşti. Este fiul lui Noe Theodorescu şi al Mariei.
De la vârsta de 11 ani, din cauza situaţiei familiale, este nevoit să
se întreţină singur, dând meditaţii.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie
publică poezia „Tatăl meu”. Între 1897-1899 publică versuri şi
poeme în proză la „Revista Modernă” şi „Viaţă Nouă”, pe
care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion
Th. Arghezi.
Tudor Arghezi a murit pe data de 14 iulie 1967 (87 ani) în
Bucureşti.

-9-

ION AGÂRBICEANU

Prozatorul ardelean, Ion Agârbiceanu s-a născut în satul


Agârbiciu, pe linia ferată Copşa Mică-Sibiu, unde tatăl său
era pădurar.
A urmat studii gimnaziale la Blaj (1892-1900); superioare la
Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904).
După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj. A
deţinut mai multe funcţii politice în primul Parlament al
României; mai târziu a fost senator şi vicepreşedinte al
Senatului.
A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român
din Transilvania.
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii
Scriitorilor; până la moarte a fost şi preşedinte al
Sindicatului presei române din Ardeal şi Banat.

-10-
ION ALEXANDRU BRĂTESCU-VOINEŞTI

S-a născut la 1 ianuarie 1868, la Târgovişte.


A fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale scrise
pentru copiii săi. A făcut liceul şi universitatea la Bucureşti.
În anul 1945 a câştigat premiul naţional pentru proză.
Nuvelele şi schiţele sunt partea teoretică a operei sale.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 14 decembrie 1946.

-11-
OCTAVIAN GOGA

S-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari, de pe


versantul nordic al Carpaţilor, în casa cu numărul 778 de
pe Uliţa Plopilor.
Între anii 1886-1890, Goga a urmat şcoala primară din satul
natal, având învăţător pe Moise Frăţilă, prototipul posibil
din poezia „Dascălul”, aşa cum sora sa Victoria a fost
prototipul din „Dăscăliţa”.
Cea mai mare parte a vacanţelor, aşa cum povesteşte autorul în
diverse texte autobiografice, şi le-a petrecut în satul natal
al tatălui său, Crăciunelul de Sus.
Crăciunelul de Sus, judeţul Alba, sat aflat pe Târnava
Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă şi
unde 20% din familii poartă numele de Goga, a fost sursă
de inspiraţie pentru „Plugarii” şi „Căluşarii”.

-12-
CEZAR PETRESCU

Cezar Petrescu s-a născut la 1 decembrie în satul Hodara,


aproape de Cătnari.
A absolvit Liceul Naţional din Iaşi şi Facultatea de Drept.
Colaborează la numeroase gazete şi reviste din a căror
conducere, adesea, face parte. În primăvara anului 1920
se stabileşte la Cluj, unde desfăşoară o activitate
publicistă în paginile ziarelor „Voinţa”; „Ţara nouă”;
„Patria” etc.
A publicat un impresionant număr de romane şi volume de
nuvele („Drumul cu plopi”; „Întunecare”; „Scrisorile unui răzeş”
etc.)
Inegalabilul prozator, Cezar Petrescu, s-a stins din viaţă în anul
1961.

-13-
VLADIMIR COLIN

Vladimir Colin, (pe numele real Jean Colin), s-a născut pe


data de 1 mai 1921, la Bucureşti.
Este considerat cel mai important scriitor român de literatură
fantastică, ştiinţifică-fantastică şi fantasy.
Operele lui imaginare, formează o impresionantă colecţie
europeană şi sunt cunoscute pe mai multe continente.
Ulterior a fost redactor la mai multe reviste: „Revista Literară”;
„Flacăra”.
A fost secretar general de redacţie la „Viaţa Românească”.
Vladimir Colin a decedat pe data de 6 decembrie 1991, Bucureşti.
-14-

SILVIA KERIM

Născută la Bucureşti, absolventă a Facultăţii de


Limba şi Literatura Franceză.
A creat serialul pentru copii „Căsuţa cu poveşti” difuzat de
TVR1 şi TVR2. în anii 1995-1996.
Este autoarea musicalurilor pentru copii „Mary Poppins” ;
„Micuţa Dorothy” ; „Gulliver” ; „Frumoasa din pădurea
adormită”.
Deţine Ordinul „Meritul Cultural-în grad de Cavaler”
acordat de preşedintele României, în anul 2004.
A fost declarată „Femeia anului 2004”, titlu acordat de
American Biographical Institute.
Este autoarea a numeroase cărţi pentru copii, premiate
toate:
-„Bunica Albă”
-„Poarta de sticlă”
-„Semnul de iarbă”
-„Povestiri despre prietenii mei”
-„O poveste cu nouă poveşti”.

Din 1997 este redactor al revistei „Formula AS”, unde publică


săptămânal articole pe teme culturale(teatru, muzică,
film)

I. GRAMATICA LIMBII ROMÂNE

SINTEZE DE TEORIE

ŞI

EXERCIŢII APLICATIVE

PROF. VIOLETA BĂRBULESCU

CRAIOVA

EDITURA: TERATHOPIUS

CRAIOVA-ROMÂNIA
II. INTERNET