Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MENIU
0:00
Geografie
Suprafață
- totală 9.596.961 km² (locul 3)
Apă (%) 2,8 %
Cel mai înalt punct Everest (8.848 m)
Cel mai jos punct Lacul Ayding[*] (−154 m)
Cel mai mare oraș Shanghai
Vecini Mongolia
Kazahstan
Kârgâzstan
Tadjikistan
Pakistan
India
Nepal
Bhutan
Myanmar
Laos
Vietnam
Rusia
Coreea de Nord
Afganistan
Coreea de Sud
Japonia
Fus orar UTC + 8
Populație
Populație
- Recensământ 202
1.339.724.852
0
Densitate 2011 (estimativ):[3] 144 loc/km²
- Estimare 2012 ▲ 1.41 miliard[2] (locul 1)
Limbi oficiale Chineză1
Etnonim (masc.) chinez, (fem.) chineză, (pl.) c
Guvernare
Sistem politic Republică socialistă monopartidă
Președinte al Xi Jinping
Republicii
Populare Chineze
Premier al
Republicii Li Keqiang
Populare Chineze
Legislativ Congresul Național al Poporului(
Capitala Beijing
Istorie
Înființare
Unificarea 221 î.Hr.
Instaurarea
1 ianuarie 1912
republicii
Proclamarea
Republicii 1 octombrie 1949
Populare Chineză
Economie
PIB (PPC) 2021
- Total ▲ $26.66 trilioane[4] (locul 1)
- Pe cap de
locuitor ▲ $18.931 [4]
PIB (nominal) 2021
- Total ▲ $16.64 trilioane [4]
(locul 2)
- Pe cap de
locuitor (locul 56)▲ $11.819[4]
Gini (2018) 46.7
IDU 0.761 (locul 85)
Monedă Renminbi (yuan) (¥)[a] (CNY)
Coduri și identificatori
Cod CIO CHN
Cod mobil 460
Prefix telefonic +86
ISO 3166-2 CN
Domeniu Internet .cn
1
Putonghua (mandarină) este limba oficială standard. Engleza are același statu
limbă oficială în Hong Kong, iar în Macao portugheza. În zone cu minorități, sunt
asemenea oficiale limbile uigură, mongolă și tibetană.
2
Valorile sunt doar pentru China continentală, fără Hong Kong, Macao ș
Prezență online
site web oficial
Modifică dat
Acest articol conține text
în limba chineză. Fără
suport de afișare
corespunzător, se pot
vedea semne de întrebare,
pătrățele sau alte
simboluri în
locul caracterelor
chinezești.
China (scris cu caractere chineze tradiționale: 中國; scris cu caractere chineze
simplificate: 中国; Pinyin Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó ascultă (ajutor·info)), denumită
oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est.
Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori.
China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul
guvernamental în orașul-capitală Beijing. [7] Acesta exercită jurisdicție peste 22 de
provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală
(Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având
în mare parte un sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de
asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a provincie, care este, în prezent, controlată de
către o entitate politică separată, Republica Chineză (RC); o revendicare controversată
din pricina statutului politic complex din Taiwan. [8]
Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este ca mărime a suprafeței de uscat
a doua țară din lume[9] și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda
de măsurare.[b] Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi,
precum Gobi și Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed.
Lanțuri muntoase precum Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China
de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben, ca lungime al III-lea și al VII-lea
din lume, curg dinspre platoul tibetan înspre dens populata coastă de est. Coasta
Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14.500 km lungime și este mărginită de
mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de Sud.
Istoria Chinei începe din erele civilizației antice – una dintre cele mai vechi din lume –
care a înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii,
sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de
dinastii, începând cu semimitologica Xia, din bazinul Fluviului Galben (cca 2000 î.Hr.).
De la anul 221 î.Hr., când dinastia Qin a cucerit o serie de mai multe state, pentru a
forma un imperiu chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de mai multe
ori. Republica Chineză (1912-1949) (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus
China Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea
Război Mondial, Partidul Comunist i-a învins pe naționaliștii din partidul Kuomintang, din
China Continentală, și a proclamat Republica Populară Chineză, la Beijing la 1
octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a mutat guvernul RC la actuala
capitală, Taipei.
De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre
economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca
mărime a doua economie din lume, atât cu PIB-ul total nominal, cât și cu paritatea
puterii de cumpărare (PPC) și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator
din lume de bunuri.[10] China este una din țările ce deține arme nucleare și are cea mai
mare armată permanentă, cu al doilea buget din lume luat-după mărime -destinat
apărării.[11] RPC este membră a Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, când a
înlocuit RC în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. China
este, de asemenea, membră a numeroase organizații multilaterale formale și informale,
inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-
20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială
superputere de către un număr de analiști.[12][13]
Cuprins
1Etimologie
2Istorie
o 2.1Preistorie
o 2.2Domnia dinastică timpurie
o 2.3China Imperială
o 2.4Sfârșitul domniei dinastice
o 2.5Republica Chineză (1912-1949)
o 2.6Republica Populară Chineză
(1949 - prezent)
3Geografie
o 3.1Geografie politică
o 3.2Peisajul și clima
o 3.3Biodiversitate
o 3.4Aspecte de mediu
4Demografie
o 4.1Grupuri etnice
o 4.2Limbi
o 4.3Urbanizare
o 4.4Educație
o 4.5Sănătate
o 4.6Religie
5Politică
o 5.1Organizarea administrativă
o 5.2Relațiile externe
5.2.1Relațiile comerciale
5.2.2Dispute teritoriale
5.2.3Statutul de superputere
emergentă
o 5.3Probleme socio-politice și
reforme
5.3.1Falun Dafa
6Forțele armate
7Economie
o 7.1Istorie și creștere economică
o 7.2China în economia globală
o 7.3Clasa socială și egalitatea
veniturilor
o 7.4Internaționalizarea renminbi-ului
o 7.5Turism
8Știință și tehnologie
o 8.1Istoric
o 8.2Perioada contemporană
9Infrastructură
o 9.1Energie
o 9.2Comunicații
o 9.3Transport
10Cultură
o 10.1Artă
o 10.2Gastronomie
o 10.3Literatură
o 10.4Muzică și dans
o 10.5Media
o 10.6Sărbători
11Sport
12Note
13Referințe
14Lectură suplimentară
15Vezi și
16Legături externe
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (scris cu abjadul arab: )چین, care
provine de la cuvântul sanscrit Cina (चीन).[14] Este consemnat pentru prima dată în
1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa.[15] Jurnalul a fost tradus și
publicat în Anglia în 1555.[16] Teoria tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către
Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” (秦), regatul vestic al Chinei, în
timpul dinastiei Zhou.[17] Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse
timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile lui Manu (secolul II î.Hr.).[18][19]
Numele oficial al prezentei țării este „Republica Populară Chineză” (scris cu caractere
chinezești simplificate: 中华人民共和国; scris cu pinyin: Zhōnghuá Rénmín
Gònghéguó). Denumirile chineze obișnuite ale țării sunt: Zhongguo (scris cu caractere
chinezești tradiționale: 中國; scris cu caractere chinezești simplificate: 中国, de
la Zhong: „central” sau „de mijloc” și Guo: „stat” sau „state” – și în timpurile moderne –
„națiune”) și Zhonghua (în chineză: 中华), cu toate că numele oficial al statului a fost
schimbat de mai multe ori, de către dinastii succesive și guverne moderne. Termenul
ZhongGuo a apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul clasic despre Istorie” din
secolul al VI-lea î.Hr.,[c] iar în perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un concept
cultural pentru face o distingere față de triburile Huaxia, percepute ca „barbare”.
Termenul, care poate fi singular sau plural, făcea referire la grupul de state sau de
provincii al Câmpiei Centrale (Chineze), dar până în secolul al XIX-lea nu a fost folosit
ca un nume pentru întrega țară. Chinezii nu au fost singurii care și-au considerat țara ca
„centrală”, conceptul fiind întâlnit și la alte civilizații. [20]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Istoria Chinei și Cronologia Chinei.
Ornament din jad reprezentând un cerb,
datând din timpul Dinastiei Shang (sec XVII-
XI î.Hr.)
Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Chinei.
Imagine din satelit ilustrând topografia
Chinei
Râul Li din Guangxi
Geografie politică[modificare | modificare sursă]
Republica Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafața
uscată[91], în urma Rusiei și este, a treia, sau a patra, cea mai mare ca suprafață totală
după Rusia, Canada și, în funcție de modul de calcul, Statele Unite ale Americii.[d] În
general, suprafața totală a Chinei este considerată ca fiind de aproximativ 9.600.000
km2.[92] Cifrele variază de la 9.572.900 km2, conform Enciclopediei Britannica,
[93]
9.596.961 km2, conform Anuarului Demografic al ONU,[94] la 9.596.961 km2, conform
CIA World Factbook.[95] China are cea mai lungă frontieră terestră din lume, de
22.117 km, de la vărsarea în mare a râului Yalu, până la Golful Tonkin.[95] China se
învecinează cu 14 națiuni, mai mult decât orice altă țară, cu excepția Rusiei, care se
învecinează tot cu 14 state.[96] China se extinde în mare parte din Asia de Est,
învecinându-se cu Vietnam, Laos, Birmania în Asia de Sud-Est;
cu India, Bhutan, Nepal și Pakistan în Asia de Sud [e];
cu Afganistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Kazahstan în Asia Centrală;
cu Rusia, Mongolia, Coreea de Nord în Asia de Nord și Nord-est. În plus, China împarte
granițele maritime cu Coreea de Sud, Japonia, Vietnam, Filipine și Taiwan.
Peisajul și clima[modificare | modificare sursă]
Deșertul Gobi, Gansu.
Peisaj montan Tibet.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Republicii Populare Chineze.
Principalele ari
(excluzând Regiunile Admin
7 Chengdu Sichuan 8
8 Wuhan Hubei 7
9 Chongqing Chongqing 6
10 Hangzhou Zhejiang 6
Estimări p
Educație[modificare | modificare sursă]
Politică[modificare | modificare sursă]
Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este
consfințită de către constituția Chinei.[208] Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care
membrii Adunării Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt
aleși în mod direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților
Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși în mod
indirect de către Adunările Populare din nivelele imediat inferioare. [209][210] Sistemul politic
este descentralizat, iar liderii provinciali și sub-provinciali au un grad de autonomie
semnificativ.[211] Există și alte partide politice în China, denumite partide democratice,
care participă la Adunarea Națională a Poporului și la Conferința Consultativă Politică
Populară (CCPP).[212]
Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un
climat administrativ mai puțin restrictiv decât înainte. China sprijină principiul leninist al
„centralismului democratic”,[213] dar Adunare Națională a Reprezentanților Poporului
(instituție aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină putere de facto.
[214]
Președintele în exercițiu este Xi Jinping, acesta fiind, totodată, Secretarul General al
Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare Centrale. [82] Premierul
actual este Li Keqiang, care, de asemenea, este membru senior al Comitetului
Permanent al Biroului Politic (Politburo).
N
Num
iv Nume Tipul Pinyin
ărul
el
Regiuni
自治区 zìzhìqū 5
Autonome
Municipii
de zhíxiásh
直辖市 4
subordonar ì
e centrală
Regiuni
Administra tèbié
特别行
tive xíngzhè 2
政区
Speciale ngqū
(RAS)
Ligi 盟 méng 3
Orașe
市辖区 shìxiáqū 852
Județene
Steaguri 旗 qí 49
Steaguri
自治旗 zìzhìqí 3
autonome
Arii 林区 línqū 1
Forestiere
Județe
特区 tèqū 2
Speciale
19.5
Orășele 镇 zhèn
22
jiēdàob
Sub- 街道办 6.15
ànshìch
districte 事处 2
ù
村级
cūnmín 623.
自治 Comitete 村民委
(Grupuri) 员会 wěiyuán 669[2
组织 22]
Sătești (村 不良餘 hùi
民小组 - 額
cūnmínxiǎ
ozǔ)
** Sate
Administra
tive (行政
村,
xíngzhèng
cūn)
** Sate
(自然村,
zìráncūn)
Pr
Anhui (安徽) Hainan (海南) Hunan
Fujian (福建) Hebei (河北) Jiangs
Gansu (甘肃) Heilongjiang (黑龙 Jiangx
Guangdong (广 江) Jilin (吉
东) Henan (河南)
Liaoni
Guizhou (贵州) Hubei (湖北) 宁)
*
Taiwanul este revendicat de către PRC, dar este adminis
Regiuni autonome (自治区) Mu
Guangxi (广西壮族自治区) Beijin
Mongolia Interioară / Nei Mongol (内蒙古 Chong
自治区) Shang
Ningxia (宁夏回族自治区)
Tianji
Xinjiang (新疆维吾尔自治区)
Tibet / Xizang (西藏自治区)
Dați click pe regiune pentru mai multe informații.
Relațiile externe[modificare | modificare sursă]
Statutul de superputere
emergentă[modificare | modificare sursă]
China este aclamată, în mod regulat, ca o potențială nouă superputere, unii comentatori
citând progresul economic rapid, creșterea puterii militare, populația foarte mare și
creșterea influenței sale internaționale, ca semne că va juca un rol important la nivel
mondial în secolul XXI.[13][250] Totuși, alții avertizează că himerele economice și
dezechilibrele demografice pot încetini sau chiar opri creșterea economică a Chinei. [251]
[252]
Unii autori pun la îndoială, de asemenea, definirea Chinei ca „superputere”,
argumentând faptul că doar economia sa nu o califică pentru a fi o superputere și
observând că nu are influența militară și culturală a Statelor Unite ale Americii.[253]
Probleme socio-politice și reforme[modificare | modificare sursă]