16.06.

2021

VIRUSURILE

Virusologia este o ramura a microbiologiei care se ocupa cu studiul virusurilor dar si a

afectiunilor provocate de acestia. Se caracterizeaza prin 10 aspecte si anume:
1. Sunt particule de dimensiuni extrem de mici ce pot fi puse in evidenta numai de microsopul
electronic.
2. Sunt particule filtrabile si ultrafiltrabile putandu-se separa astfel de bacterii
3. Au o organizare celulara rudimentara , incompleta, nu au metabolism propriu
4. Au un singur tip de acid nucleic (ARN sau ADN)
5. Sunt paraziti intracelulari obligatorii si nu pot fi cultivati pe medii specifice
6. Inmultirea este simpla, prin replicare
7. Au o mare specticitate , fiecare virus provoaca aparitia unei anumite boli specifice
8. Produc incluzii specifice in celulele parazitare, atat in citoplasma cat si in nucleu sau in
amandoua, astfel se usureaza diagnosticul de laborator incluziile fiind specifice fiecarei viroze
9. Fiecare virus are o structura antigenica specifica , organismul infectat viral produce anticorpi
specifici si aceasta este explicatia imunitatii dobandite prin boala. In laborator decelarea
anticorpilor specifici unei anumite viroze usureaza diagnosticul.
10.Virusuriuile sunt in general insensibile la antibiotice , la sulfamide si alte subst chimice laa
carew sunt sensibile bacteriile
Morfologfia virala:
Spre deosebire de bacterii , virusulrile pot avea forme sferice in cadrul virusului polio si gripal
Pristmatica-patrulaterea- virus varioloc
Spermatozoid forma- bacteriofagului
Pot avea forma de bastonas sau filamentoase – grupul virusuilor care paraziteaza plantele
Unitatrea de virulenta , agentul cauzal al unei viroze il reprezinta virionii sau corpusculii
elementari virali]. Dpdv structural corpusculul elemenaar viral vizibil la microscopul electronic
are 2 componeane: portiunea centrala numita nucleoid – portiune densa . Dpdv structural este
formst dintr-un singur acid nucleic fie arn fie adn specific fiecarui virus.
A doua componenta : capsida-> este portiunea exterioara mai putin densa. Capsidsa este de
natura proteica . Moleculele proteice sunt organizate in capsomere : specifice fiecaryui tip de
virus. La exteriorul unit virale exista in general o pseudomembrana in cauzul virusurilor mai
evoluate membraana este dpdv chimic alcatuita din lipoproteine sau glicolipoproteine.
Bacteriofagii sunt virusuri care au capacitatea de a aparazita bacteriile. Ei prezzinta toate
caracterele generale ale virusurilor.Forma lor este caracteristica de spermatozoid si au un cap
sferic alungit sau prismatic care contine un nucleoid plin cu adn.Au o coada sub forma de
cilindru axial rigid invelit ingtr-ubn manson contractil care se termina cu o placa terminala cu aj
careia se prinde si se fixeaaza de bacteria parazitara. Dpdv chimic , virusurile au acceasi
compozitie ca la toate organismele si anume : apa , proteine, lipide, glucide, acizi nucleic i, saruri
minerale. In cazul virusurilor simple in compozitie se olbserva o proteina si un acid nucleic
specific de exemplu virusul colio are o proteina si arn. Virusul bacxteriofag are o proteina si
adn .In cazul virusurilor complexe pe langa proteina si acid nucleic apare si acea membrana
complexa lipoproteica sau glicolipoproteica. Multiplicarea virala este o forma simpla de
inmultire numita si replicare. Virusruile se reproduc in mod diferit fara de bacterii . Bacterii care
aveau autonomie. In procesul de repelicare virala virusurile au ca supoprt nutritiv enzimele si
energbia celulei vii parazitate . v Irsurile nu se pot inmulti decat intr-o celuila vie.
Replicarea se desf pe parcursul a 5 etape:
1. absortia-> consta in adeziunea si fixarea virusului pe celula gazda , fara aceasta etapa nu ar
exista nicvi o afecdtiun e virala. Este o faza obligatorie si orice corp care impiedica desf absortiei
va impiedica intreg procesul infecgtios.
2. Patrunderea -> fiind faza de intrare a virusului in celula gazda. Din cercetarile facute cu
microspoul electronic s-a observat ca poate patrunde virusul intreg sau numai o parte din virus
care contine acidul nucleic.
3. Eclipsa ->este faza in care virusul se dezintegreaza, se descompune in acid nucleic si proteina.
La micrfospoul elecgtronic apare o faza de ceata.
4. Inmultirea activa-> virusii se multiplica in mod special, se multiplica separat acidul nuclei si
separat capsida. La finalul bacestei etape cele doua componente se cupleaza si form particule
virale complete.
5. eliberarea -> faza in care virusii completi parasesc celula gaazda. Acest lucru se desf in doua
feluri : fie virusul paraseste celula gazda treptat, fie se acumuleaa in celula gazda si se elibereaza
prin explozie. Dupa eliberare virusii pot infecta celulele intregului organsim – viremie.
Cultikvareda virusui=rilor este diferita fata de cea a abacteriilor. Pebtru stab diag unei viroze
sunt necesare: izolarea , identificarea si cultyivarea virusului.Pentru ca virusii nu pot
supravietyuii nu se pot inm decat in celule vii cultivarfea lor se face prin inoculare la gazde
receptive. Acestea pot fi: animale de laborator, ouale embrionate si cukturile de celule. Mai nou
in scopul obtinerii derivatelor din virusuri pt a stimula imunityatea dobantita , artificikala
virusurile pot fi cultivate si pe celule modif genetic.
Cultivarea virusuriloe pe culturi de celule sunt experimente care au la baza aspectul legat de
originea celulelor ce provin din organisme ce pot supravietui in cond artificiale.In condituii
speciale de laborator liniile celulare supravietuiesc si se in multesc devenind un mediu de cultura
virala. Celulele cultivate in cond speciale , in serie, devin linii celulare sau tulpini celulare . Ele
pot fi de origine vegetalam, animala sau umana. Ele pot fi celule normale , sanatoase sau celule
bolnave patogene.
Culturile de celule se fac in unitati spitalicesti, sectii special amenajate in cond
speciale.Inocularea se face dupa protocoale specifice, de regula pe liniile celulare multiplocarfea
virusurilor apare evidenta dupa 2-7 zile de la inoculare. Care sunt aspectele ce se pot observa pe
aceste linii: un efect citopatic in care celulele infectate degenereaza- sunt distruse.
Efectul de hem-absortie : de absortie a globulelor rosii a hematiilor-virus gripal.
Efectul de aparitie a hem-aglutininelor sau a unui antigen specific
Efectul de inhibitie a metabolismului celular.

Actiunea agetilor fizici si chimici asupra virusuilor

Fiind org paraitare care in afara org viu paraazitat nu supravietuiesc mai mult de cateva ore , deci
virusurile se inactiveaza usor in afra un orgh v iu parazitat in cond nepiel]nice de mediu.
Supravietuirea si replicarea lor este influentata de :
-variatiile de temp care pot duce la inactivarea virala daca sunt depasite60 geade celsius.
-in czul viruslui he[atitei inactivarea apare la o temp apropaiata de 100 grade celsius.
VIRUSURILE Nu au foerma de rezistanta similae sporilor de la bacterii care apar in cond de
mediu nefavorabikle.Pt conservarea virala se foloseste o temp apropiata de -20 grade celsius,
Varaiatiile de uscaciune pot duce la o atenuare a patogenitatii virale. O usdcare rapida a mediului
viral poate duce la o conservare virala. Radiatiile actioneaza diferit asupra virusurilor. De
obie=cei cultuurile virale sunt distruse de radciatiile uv.Aceasat este esplicatia pentru c are in
toate lab de bacteriollogie se folosesc lampi cu rad uv pentru sterilizarea mediuliui. Rad inflarosii
nu au nici un efect asupra vitrusuilor . Ultrasuneltele au un efect inhibitor asupra unor virusuri
cvum ar fi polio si turbarii, rabieI. DAR variatiile de th au un efect manjor in mentinerea
mediilor virale. Daca la un PH de 7,2 virusurile se inm optim, la vvalori ale ph-ului sub 5 sau
peste 9 virsuii sunt inactivatoi sau distrus.

Antibioticele si sulfamidele au in general efect distrugator pentu coloniile bacteriene dar nu au

nici uhn efect in caazul mediului viral. Se cunoaste un singur antibiotic metraciclina care
actioneaza asupra virusului limfogranulomatozei veneriene. Subst dezinfectante cu actiune
asupra virusurilor sunt: glicerina , eterul , sapunul , detergentii ionii de agint, apa oxigenata si
formolul. Patogenia infectiei virale-mecanismuol de declansare a virmeiei este complex.
Virsurile prin inm lor determina infectii virale acute , autolimitante sau infectii persistente
cronice.Simptomatologia infectiilor virale este rezultatul rfeplicarii, al inm virusurilor la n ivelul
portii de intrare sau a diseminarii lor si afectarii org tinta. Patogenia simptomelor intr-o infectie
virala este fie urmarea efectului citopatic viral specific , fie rezultatul fenomenelor
imunopatologice rezultate din raspunsul imun al gazdei parazitate. DPdv evolutiv in infectia
virala , dupa studiile clinice si de lab , s-a ajuns la concluzia ca o infectie virala evolueaza in
stadii succesive. Seamana cele 4 faze cu cele al;e infectiei bacterilee:
1. incubatia-perioada de timp care trece de la contactul cu sursa de infectie virala si aparitia
perimelor semn e de boala
2. perioada de debut-cu primele semne fde boala si viremia primara
3. perioada de stare – se caract printr-o replicare maxima in org tinta.
4.perioada de convalescenta in care viremia scade , semnele clinice dispar si org este pe fdrumul
vindecarii
Fiecare stadiu are o durata si caracteristici fiecarui tip de viroze. Evolutia infectiei virale este
influentata de varsta , de sex , de patrimoniul genetic , de coeinfectiile existente dar si ded
calitatuile virale specifice.De exeplu in infectia gripala perioada de incubatie este de la 2-3 zile ,
in infectia virala herpetica incupatia este de 6-8 zile , ikn infectia virala de varicela in cubatia
este de 14-15 zile, in infectia virala de mononucleoza incubatia este de 30-35 zile, in infectia
virala de hepatita a -25 zile, hepatita b-75 zile, hepatita c -50 zile. Posibil ca in anumite situiatii
Interferon
interferenta – este fenomenul pribn care un virus de suprafvata este impiedicat sa patrunda sau sa
se multiplice intr-o celula care este deja infectata de un virus. Virusul care este impiedicat sa
patrunda sau sa se multiplice se numeste virus interferent. Prin fen de interferenta virusl initial –
care este deja in celula va modifica receptivitatea celulei gazda sau chiar metabolismul ei pentru
a deveni inaccesivbila unui alt virus, In aceasta situatie celula sensibilizata va sintetiza
interferonul substante care vor impiedica replicarea urmatorului virus atacator.Interferonii sunt o
clsa de proteine antivirale secretati de celule, au urmatoiarele caracteristcici:
-sunt stabili la un ph in jur de 2
-sunt sensibil la trisina, sunt nedializabili
-sunt termorezistenti la val 50-70 de grade
-Sunt slabi tyoxici pt org gazda
Tipuri de interfeton
1.interferon standard citokine –substante sintetizzate de altce celule decat leucocitele
2.interferon leucocitar –limfokina- sintetizate de limfocitele T – imodependente
Interferolnu are actiuni bioloice importangte si anume:
- Are activitate antivirala nespecifica deci actiune inhibitorie si pentru alti paraziti
intracelulari
- Are capacitatea de a induce secretia de citokine care reprezinta factorul principal de
stimulare al precursorilor granulocitari
- Capacitate de a inhiba cresterea celulelor transformate( actiunea in bolile autoimune)
Interferonul are capacitatea dxe a creste ritmul activ celulelor non-kiler
-capaitatea de a activ activ imunologica
- capacitatea de a influenta cresterea nr si diferentierea limfocitelor t si a sinteei de
imunglobuline g
-capacitatea de a activa actiunea macrofagelor ( a doua linie de aparare in cadrul
procesului de fagocitoza)
-prin activ intracelulara a interferonului apare o inhibitie a dezv celulelor tumorale si o
stimukare a sistemului imunigtar responsabil de lupta antivirala. In clinicile de boli virale
interferonul se foloseste in faza incipienta a bolii pentru a stopa procesul diseminarii
virionilor . Efecienta tratamentului cu interefrfon depinde de varsta de sex , de starea
generala de sanatate , de infectiile supraadaugate dar si de virulenta bolii.Admin
interferonului se poate face intramuscular de exemplu in afectiunike virale ca hepatita
cronica in limfoame –adica in afecdtiuni in care asa zisele statii de metrou in care gasim
celulele raspunzatoare dxe imunitate –ganglionii
Nu este de neglijat aparitia exectelor secundsare chiar severe la admin de int5erfeoni-
febra , anorexie , astenie marcata , caderea parului , paloare , lipodimiii si modificarfea
unor constante biologice. Efectul toxic asupra maduvei osase hematogene.
 In functie de prezenta arn sau adn-ului in celula virala vom da cateva exemoplke de
viruszirk:
Virsuile cae contin adn : ADN

PAPOVIRUSURI
Adenovirusri
Herpesvirusurile-produc herpesul si zona zoster
Virusui care contin arn :
-picornavirusurile- sunt virusurile care produc enteroviroze
Coronavirusuri- raspunzatoare de afectiuni pulmonare
Ortomixovirusuri-virusurile care produc gripa
In functie de aspectul clinic al virozei , semnele clinice ale bolii difera in functie de modul si de
calea raspunadrii virusurilor si avem : infectii virale generalizate in care virusii se raspundesc in
tot corpul pec ale sanguine
Rujeola-pojar sau in varicele
In infectiile virale cu localizrae primnara cand virusii raman cantonati in organelle tinta ,
raspnadirea in fectiei se face pe cale sanguine, pe calea nervilor

Cele mai cunoscute cellule implicate in raspunsul imun sunt limfocitele b –bursodependente,
macrofagele , adica linia sistemului fagocitar mononuclear . Dpdv al raspunsului imun:
-anticorp specifici
-limfocitele specifi sensibilizate
In infectiile bacteriene creste nr de leucoocite si procentual polinorfonuclearelor.
In cele virale cvresc leucocitele si procentual limfocitele .
Leococitoza – cu polimorfonucleara in inf bacterienme
Leucocitoza cy limfocitoza in infectiile virale

Postulatele lui Koch sunt pietre de temelie in cadrul drag afectiunilor virale. Din multitudinea de
virusrui studiate si cunoscute sunt 61 de fam de virusrui din care 21 sunt patogene la om. Dpdv
medical virusrukle de tip arn numite ribovirusuri de interes medical –virusul polio.
Rinovirusuri- virusuri rinite .
Heparnovirusrui- vbirusurle hepatitei ded tip a
Rabdovirusurile cu virusul rabic ca prototip
Coronavirideele- virusul de tip arn cu tropism petntru tesutul pulmonhar
Retrovirideiele adica virusurile cu o replicare speciala in care apare revers transcriptaza.
Raspunztorae de acest tip de inmultire . virusrule din acest grup fiind singurele virusrui care pot
ramane latente in celulele org parazitar pana la intervevntia cofactorilor externi – scaderea
rezistentei immune . dintre retrovirideie am enumerate oncovirideiele , virusurile implicate in
etiologia leucemiilor , lentivirideie , sau lente virusurile cu prototipul hiv.
Din grupul dezoxiribovirusurile am enumerat parvovirusurile de exemplu parvovirusurile
raspunzatoare de virozele la pasari si om.
Pacovirideiele raspunzatoare de papilome , veruci pot fi raspandite atat pe tegument cutranat dr
sip e mucosae , acesti negi pot degenera , de exemplu papiloamele de la niv colului uterin
Adenovirfusurile sunr virusurile cu tropism pt ganglionii limfatici , intalnim in afectiunikle acute
sis au digesti ve
Herpesvirideile –sunt virusurile herpetic si zona zoster.
Ca particularitate , virusul herpetic are 4 caracteristici biologice si anumje: codificarea unui nr
mare de enzime implicate in metabolismul aciilor nucleici , rfeplicarea si asamblarea lor are loc
in nucleul celulei parazitate.preszinta un effect citopatic si citocid –deparazitrare si distruigere
4. are o latent mare in sediile celulare caracteristive
Coxvirusurile- virusul vaccinei
Virusuri hepatitice caract:
-hepatitele sunt boli virale specifice omunul care se manifesta prin fenomene generfale
infectioase digestive si hepatice insotite sau nu de icter . Hepatitele virale au ca agent , cel putin
5 virusuri hepatotrope . Aceste virusir cu tropism pt ficate sunt : virusul hepatitei a , b , c , d, e
.Dpdv al acidului nuclei virusurile hepatitice pot contine fie adn fie arn D[pdv epidemiologic
rezervorul de in fectuie-bolnavul cu hepatita dar si purtayorulk.
Mod transmitere pot fi oe cale -oral pt virusul hepatitel a si b , prin mainele muradre , alimente s
I apa contaminate.
Receptivitatea la boala este generala indifferent de varsata , sex, zona geografica
Diag paraclinic se pune in primele zile de boala si anume : primul sejmn este cresterea
urobilinogenului ce determina culoarea urinei iar in parallel schimbarea culorii mat fecale avend
aspect cretos.
Hemoleucograma, v sh, transaminazlele sunt modificare in mod special se modifica analizele
imunologice . In faza acuta apar imun – globulinele a -/> anti-hepatita virala a
-----

Virusurile hiv 1 – hiv 2

Dpdv epidemiologic > sursa de infectie omul infectat
Calea de transmitere prin : inocularea de sange , transfuzii cu preparate infectate hiv : plagi
deschise, intepaturi si expunerea muciaselor la contactul cu sangele infectat .
- Prin cale sexuala prin cikntact sexual homo si hetero neprotejat cu parteneri necunoscuti
- Prin nastere de la mama infectata la fat
Receptivitatea nu este inca bine cxunoscuta , evolutia bolii poate fi descrisa cu
urfmatoarea stadialitate:
Stadiul initial apare ca un stadiu pasager-trecator asemanat gripei
Stadiul asymptomatic care apare ca rezultat al unui echilibru intre virus si anticorpii din
org parazitat . in aceasta perioada apare o scadere a nr de limfocitre . Perioada se poate
intinde pe durata a 10 ani dupa care se trcee in perioada de stare :
- Scadere in greuitate , oboseala, anorexie, ulceratii ale mucoaselor, mialgii, transpiratii
nocturne, infectii bacteriene sau fuingice grave
- Stadiul final carcatr de infecdtii oportuniste , neoplasme, tgumori
- Agravarea bolii este accentuate de stress, alimentatie deficitara