Cainele

Primul animal domesticit a fost cainele. Probabil ca omul a intalnit stramosul cainelui
cu 17-18 mii de ani in urma. Resturile din prada vanatoare omului. In ciuda modului
similar de procurare a hranei, omul si cainele nu sunt rivali, dimpotriva, au devenit
asociati. Cu 14-15 ani i.e.n se poate spune ca existau deja caini domesticiti, deoarece
perioada coincide cu trecerea omului la viata sedentara. O data cu aceasta, nevoia
de a avea caini s-a «specializat» conform diverselor utilizari: de vanatoare, de paza,
de lupta, de lux. Prin domesticire, aspectul si conportamentul cainelui s-a modificat;
neamaivorbind despre deosebirile pregnante care exista  intre caini din cele aroape
400 de rase s-ar parea ca nu sunt indivizi de aceleasi specii. Cainele este un animal
de talie medie, dar exista deosebiri foarte mari intre numeroasele rase de caini(0,9-
70kg). Corpul este acoperit cu par de diferite culori si dimensiuni. Membrele se
termina cu labe prevazute cu gheare. Exista deosebiri mari in ceea ce priveste forma
capului si a urechilor. Dentitia de lapte este inlociuta cu cea definitiva, formata din
incisivi necesari pentru prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si
roaderea hranei.  Varsta unui caine se poate stabili dupa dentitie. Organele de simt,
indeosebi simrul mirosului, sunt foarte bine dezvoltate. Este carnivor dar, pentru o
viata sanatoasa are nevoie si de hrana de origine vegetala. Cu exceptia cainelui de
vanatoare, aproape toti cainii de casa s-au dezobisnuit de vanatoaresi primesc hrana
de la om. Printr-o reproducere dirijata s-au creat rase de caini prin urmasii proveniti
din aceesi rasa, care sunt caini de rasa pura si, in caz contrar, corcituri. Femela,
cateaua, este o mama grijulie si iubitoare. Isi alapteaza puii mai multe luni. Pe langa
rasele profitabile si de ajutor pentru om primesc o importanta tot mai mare indivizii
tinuti de placere. Cainii dalmatieni si cocherii spaniel sunt in mod deosebit, jucausi si
iubitori de copii. Cainii sunt renumiti pentru capacitatea lor de a invata si pentru
disciplina lor. Din acesr motiv pot fi intrebiuntati cainii dresati in mod special penttru
conducerea orbilor. Acest fapt dovedeste ca un  caine poate fi deosebit de credincios
si atasat fata de om, chiar «prieten». Se zice ca stapanul si cainele seamana intre ei.
Asemanarea exterioara este doare o intamplare in schimb cainele oglindeste
caracterul stapanului. Omul alege cainele conform caracterului sau, iar cainele cu
timpul, se apropie tot mai mult de cel al stapanului, de exemplu ii poate imita
schiopatatul. Proprieterii de caini sustin la unison ca se poate trai fara caine, dar ca
nu merita.
Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu,
fiind un mamifercarnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie
primul animal domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și
companie din istoria oamenilor. Cuvântul „câine” denumește masculul
speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă.
Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ
15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini
domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste
specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-
ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa
100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care
să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.
În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele
o specie distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin
studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la
reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din
1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists
au reclasificat câinele ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de
controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.[1]

Cuprins

Evoluția rasei canine.

Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal
cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de milioane
de ani.[necesită  citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi au apărut pentru
prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt
urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a
fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară
domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog
Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins
înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de
100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel mai lung câine cunoscut este un
Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai mici câini
sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost înregistrat un Yorks
care cântărea doar 283 g.
Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de
vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma
antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei purtau arumuri
și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea război mondial,
armata rusăantrena câini „sinucigași” care alergau printre
tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.
Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe
secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod natural
câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au 5.000.000 de
senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.

Rase
Articol principal: Listă de rase de câini pe grupe.
Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici
și utilitate:

 standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe

(Sportivi, Vânătoare, De lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi,
Ciobănești, Diverse);
 standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe
(Companie, Pază și apărare, Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De
urmă, Ogari, Terrieri);
 standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le
cataloghează în 10 grupe.

Talie

Dog german și Chihuahua.

Un câine în mişcare.

În mod convențional, câinii sunt clasificați după talie (înălțimea de la sol

până la greabăn) în următoarele categorii:[2]

 talie mare (peste 65 cm); exemple: Dog german, Saint-Bernard etc.

 talie medie (50–65 cm); exemple: Labrador Retriever, Brac
german etc.
 talie mică (35–50 cm); exemple: Ciobănesc de Shetland, Border
Collie etc.
 talie pitică (sub 35 cm); exemple: Chihuahua, Bichon Maltez etc.

Speranța de viață
Speranța de viață a câinilor este între 8 și 15 ani, în funcție de rasă. Cel mai
longeviv câine despre care există date a trăit 30 de ani.[3]

Câinele în alimentația omului

În Yulin, China are loc anual un festival foarte controversat, la care carnea
de câine este felul principal în meniul locuitorilor, iar în ultimii ani a fost
întâmpinat cu proteste din partea activiștilor pentru drepturile animalelor.[4][5]

Note