Aplicatii Microeconomie

Utilitatea intrinsecă a unui bun este dată de:
Alegeți o opțiune:
a. cantitatea consumată dintr-un bun
b. intensitatea nevoii consumatorului;
c. nicio varianta corecta
d. proprietăţile bunului;
Feedback
Your answer is incorrect.

Răspunsul corect este: nicio varianta corecta
2 întrebare
Corect
Marcat 1,00 din 1,00
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O societate comercială dispune de un capital tehnic de 400 mld. u.m. din care 60% constă din
capital fix. Dacă acest capital are o durată de funcţionare de 8 ani, capitalul fix consumat anual va
fi de:
a. 160 mld. u.m.;
b. 240 mld. u.m.;
c. 190 mld. u.m.;
d. nicio varianta corecta
Feedback
Your answer is correct.

3 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale, iar costurile totale
sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută este de 100.000 buc. şi că
preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
a. 89 mil
b. 83,3 mil
c. 110 mil
Feedback

4 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
In concurenţă monopolistică există:

a. omogenitatea produselor;
b. oferta inelastică
c. bariere de intrare a produselor pe piata
Feedback

Răspunsul corect este: oferta inelastică
5 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Productivitatea muncii pentru o firmă care produce bunuri omogene se poate determina:

a. nicio varianta corecta
b. doar ca productivitate marginală.
c. doar în unităţi fizice;
d. doar în unităţi valorice;
Feedback
Răspunsul corect este: doar ca productivitate marginală.
6 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
La o creştere cu 10% a preţului unui bun, cantitatea cerută din bunul respectiv scade cu 15%, iar
cantitatea oferită creşte cu 5%. Cererea şi oferta sunt:
b. cererea este elastică, iar oferta este inelastică;
c. inelastice;
d. cererea este inelastică, iar oferta este elastică;
Feedback

Răspunsul corect este: cererea este elastică, iar oferta este inelastică;
7 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu 10%. Coeficientul de
elasticitate al ofertei la preţ:
a. 10/6
b. 25/10
d. 0,25
Feedback

8 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Când cererea creşte şi oferta nu se modifică, preţul de echilibru:

a. scade, dacă şi numărul consumatorilor scade;
b. nu se modifică;
d. scade;
Feedback

9 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O firmă a obţinut un profit anual de 500 mil. la un cost fix de 200 mil. un cost variabil mediu de
250.000 şi un preţ de 500.000. Producţia care a asigurat acest profit a fost de:
b. 0 buc
c. 1000 buc
d. 1230 buc
Feedback

10 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Cererea de manuale de economie în 2010 a fost de 10 mii de bucăţi. In 2012, preţul manualului

creşte cu 100%, iar veniturile cumpărătorilor cu 50%. Dacă elasticitatea cererii la preţ este 0,5, iar
la venit 0,25, cantitatea cerută în 2012 este:
b. 27,5 mii;
c. 6,5 mii;
d. 16,25 mii
Feedback

11 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Între costul fix si producţie, pe termen scurt, există următoarea relaţie:

a. când producţia scade, costul fix mediu scade;
b. când producţia creşte, costul fix creşte;
c. când producţia creşte, costul fix mediu creşte.
Feedback

12 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Când producţia creşte în acelaşi ritm cu costul total, costul variabil mediu:
a. creste mai repede decat costul marginal
c.creste, scade sau ramane constant
b. scade;
c. creste, scade sau ramane constant
Feedback

13 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O întreprindere de confecţii produce 60 de bunuri economice în primul an de activitate cu un cost

total de 7800 u.m., iar în al doilea an sporeşte producţia cu 150% având un cost total de 12.600
u.m. Comentaţi decizia întreprinderii de a mări sau nu producţia considerând că la piaţă acest
produs se vinde cu 2 000 u.m.
b. decizia ar fi bună dacă preţul ar creşte cu 250 u.m.;
c. decizia este bună pentru că firma poate mări producţia până când costul marginal este egal cu
costul variabil mediu
d. decizia este bună pentru că firma poate mări producţia până când costul marginal este egal cu
costul fix mediu
Feedback

Răspunsul corect este: decizia este bună pentru că firma poate mări producţia până când costul
marginal este egal cu costul variabil mediu
14 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Utilitatea marginală este în mod normal:

b. negativă şi crescătoare;
c. pozitivă şi crescătoare;
d. negativă şi descrescătoare;
Feedback

15 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O întreprindere cu 100 de salariaţi şi 50 de utilaje realizează o producţie zilnică de 50 milioane

u.m. în 8 ore. Cum se modifică productivitatea muncii dacă, prin intrarea în funcţiune a 5 utilaje
mai performanţe, producţia sporeşte cu 50%, iar numărul salariaţilor creşte cu 10%?
a. nu se modifica
b. creşte cu 25%
d. creşte cu 125%
Feedback

16 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Piaţa cu concurenţă perfectă şi monopolul se aseamănă prin:

a. intrarea liberă pe piaţă;
b. nicio varianta corecta
c. atomicitatea ofertei;
d. absenţa implicării statului pe astfel de pieţe
Feedback

17 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Când costurile variabile scad mai încet decât producţia, rezultând o modificare a CVM egală cu
cea a CFM, atunci CTM:
unde:
CVM= cost variabil mediu
CFM= cost fix mediu
CTM=cost total mediu
a. scade
b. creste mai incet decat costul marginal
d. creste
Feedback

Răspunsul corect este: creste
18 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Firma în care lucrează 4 salariaţi obţine într-o anumită perioadă de timp o producţie de 500 de
bucăţi dintr-un anumit bun. În perioada următoare ea dublează producţia pe baza angajării a încă
4 salariaţi. Precizaţi cum se modifică relativ productivitatea muncii.
a. creste cu 2000 buc./lucrator
b. se dubleaza
c. creste cu 25%
Feedback

19 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Nu caracterizează oligopsonul:
a. influenţa cumpărătorilor asupra preţului;
b. perfecta informare a consumatorului
c. atomicitatea cererii
Feedback

20 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
La S.C. Magda SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli materiale.
Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
b. 1/10CT
c. 7/8 CHELTUIALA MATERIALA
d. 3/4 Capital circulant
Feedback
Răspunsul corect este: 1/10CT
1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?:

a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;
b) se satisfac prin consumul de bunuri;
c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă;
d) sunt limitate şi dinamice;
e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu:

a) natura subiectului purtător;
b) complexitatea lor;
c) modul de regenerare;
d) modul de acces al indivizilor la ele;
e) gradul de satisfacere.
3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii

utilizării3resurselor:
a) se produce de proastă calitate;
b) se produce ce nu se cere;
c) activitatea economică respectivă poluează mediul;
d) se produce mai mult decât se cere;
e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate.
4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul
unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al
achiziţionării unei cămăşi este:
a) 1,5 tricouri;
b) 0,5 tricouri;
c) 2 tricouri;
d) 2,5 tricouri;
e) 1 tricou.
Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii:

a) creşterea productivităţii muncii;
b) creşterea riscului de şomaj;
c) utilizarea maşinilor;
d) dimensiunea (mărimea) pieţei;
e) libertatea comerţului.
Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor:
a) substituie factori de producţie;
b) cumpără factori de producţie;
c) combină factori de producţie;
d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit;
e) urmăreşte obţinerea de profit.
Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii:

a) monotonia;
b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet;
c) utilizarea maşinilor;
d) creşterea riscului de şomaj;
e) natura muncii.
Nu reprezintă administraţie privată:

a) sindicatele;
b) armata;
c) Crucea Roşie;
d) partidele politice;
e) fundaţiile.
În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:

a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
e) finale şi intermediare.
Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice?

a) este principala formă de activitate practică;
b) este guvernată de principiul raţionalităţii;
c) este o activitate eminamente practică, transformatoare;
d) este independentă de mediul natural;
e) este o acţiune cu finalitate.
Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice:

a) sunt limitate;
b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor;
c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii
acesteia;
d) sunt condiţionate numai obiectiv;
e) sunt condiţionate numai subiectiv.
Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:

a) sunt nelimitate ca număr;
b) dispar prin satisfacere;
c) sunt sinonime cu interesele economice;
d) sunt complementare;
e) sunt concurente.
Caracteristica principală a resurselor este:

a) abundenţa;
b) calitatea;
c) raritatea;
d) utilitatea;
e) finalitatea.
Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor

de producţie:
a) resursele sunt folosite eficient;
b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă;
c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă;
d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet;
e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.
Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment
dat utilizând resursele disponibile este:
a) funcţia de producţie;
b) curba expansiunii producţiei;
c) curba posibilităţilor de producţie;
d) linia bugetului;
e) curba de indiferenţă.
Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:

a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
Un bun economic:
a) nu este un bun “rar”;
b) este produs în exclusivitate de către firme;
c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
d) are preţul strict pozitiv;
e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului.
Care dintre următoarele bunuri este liber?

a) învăţământul public;
b) autostrăzile;
c) lemnul;
d) informaţia;
e) nisipul din deşert.
O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. În
cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este
crescător, care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un
punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă ?
a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri;
b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri;
c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri;
d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri;
e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.
O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B.

Preţul bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii,
costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;
b) 1 unitate din bunul B;
c) 1,5 unităţi din bunul B;
d) 2 unităţi din bunul B;
e) 2,5 unităţi din bunul B.
Care din următoarele reprezintă o administraţie privată?

a) armata;
b) învăţământul public;
c) partidele politice;
d) primăria;
e) prefectura.
Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial:

a) furnizarea serviciilor de apărare naţională;
b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare;
c) vânzarea de bunuri de consum final;
d) vânzarea de bunuri de consum intermediar;
e) acordarea unui credit unui client bancar.
Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate:

a) crescător;
b) descrescător;
c) constant;
d) crescător până la un punct, apoi descrescător;
e) descrescător până la un punct, apoi crescător.
O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de

producţie este o curbă concavă faţă de origine:
a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant;
b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător;
c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător;
d) economia este ineficientă;
e) costul de oportunitate este crescător până la un punct, apoi descrescător.
Costul de oportunitate reprezintă:

a) costul contabil;
b) costul informării în vederea încheierii unui contract;
c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
O afirmaţie normativă exprimă:

a) ceea ce se întâmplă în general în economie;
b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie;
c) o situaţie favorabilă din economie;
d) o stare de fapt în economie;
e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia.
Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17,8%” este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o

afirmaţie:
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:

a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8,8%;
b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
c) o inflaţie de 18% este încă prea mare;
d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5,3% în 2001;
e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%.
Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:

a) F. Hayek, “Drumul către servitute”;
b) M. Friedman, “Liber să alegi”;
c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;

b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.
Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea
totală este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
Reprezintă bunuri complementare:
a) margarină-unt;
b) benzină-motorină;
c) miere-zahăr;
d) autoturism-benzină;
e) gaz metan-lemn.
Reprezintă bunuri substituibile:
a) autoturism-benzină;
b) calculator-program soft;
c) unt-margarină;
d) stilou-cerneală;
e) mixer-energie electrică.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi
bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;

b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de:
a) situaţia de ansamblu a economiei;

b) preferinţele consumatorilor;
c) costurile fixe de producţie;
d) condiţiile natural-geografice;
e) veniturile consumatorilor.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun
economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;

b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Utilitatea totală este maximă atunci când:
a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/UmgB=PA;
d) UmgA/PA=UmgB/PB;
e) UmgB/UmgA=PA/PB.
Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu
preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy,
programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea
consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al
individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea
nevoii umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă.
Au utilitate economică:
a) atât bunurile economice, cât şi cele libere;
b) numai bunurile libere;
c) numai bunurile economice;
d) numai bunurile din proprietatea de stat;
e) numai bunurile din proprietatea mixtă.
Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
a) linie a bugetului;
b) curbă a cererii;
c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum;
d) curbă de indiferenţă;
e) izocost.
Panta curbei de indiferenţă este:

a) raportul dintre preţurile bunurilor;
b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care
îl substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului
substituit.
e) rata marginală de substituţie în consum.
Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4, atunci
consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru:
a) 5 unităţi din B;
b) 3 unităţi din B;
c) 1 unitate din B;
d) 2 unităţi din B;
e) 0,5 unităţi din B.
Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator
raţional alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
Umg X
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât 2;
Umg Y
Umg X 1
d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât  ;
Umg Y 2
e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale.
UmgA U
Dacă  mgB , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă:
PA PB
a) consumă mai puţine unităţi din bunul A;
b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
c) consumă mai puţin din ambele bunuri;
d) consumă mai mult din ambele bunuri;
e) consumă mai multe unităţi din bunul A.
Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale, dată fiind constrângerea
bugetară;
b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală;
c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală;
d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte, utilitatea marginală
resimţită de consumator scade;
e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul
disponibil.
Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi, respectiv, 200
unităţi de utilitate. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B, 2000 lei, atunci
consumatorul:
a) va menţine consumul din ambele bunuri;
b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A;
c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B;
d) va mări consumul din ambele bunuri;
e) va reduce consumul din ambele bunuri.
Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele utilităţi
marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este:
a) 28 unităţi de utilitate;
b) 57 unităţi de utilitate;
c) 82 unităţi de utilitate;
d) 84 unităţi de utilitate;
e) 95 unităţi de utilitate.
Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Utilităţile marginale resimţite în urma

consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile UmgX  10  2  X , UmgY  5  Y .
Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX  PY  2 , atunci programul de consum care
asigură echilibrul consumatorului este:
a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y;
c) 3X şi 7Y;
d) 4X şi 3Y;
e) 7X şi 7Y.
Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X,Y)  3  X Y . Venitul disponibil

de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt PX  1 şi PY  2 . Programul de consum ce
a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y;
c) 6X şi 5Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 10X şi 3Y.
Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este
48, preţul bunului X este de 8, iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală
a bunului Y este:
a) 6;
b) 8;
c) 24;
d) 22;
e) 384.
Factorii primari de producţie sunt:

a) numai munca;
b) numai pământul;
c) munca şi pământul;
d) munca şi capitalul;
e) pământul şi capitalul.
Capitalul tehnic reprezintă:

a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia;
b) orice bun utilizat în producţiei;
c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de
producţie;
d) numai clădirile folosite în procesul de producţie;
e) numai materiile prime folosite pentru producţie.
Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi
morală?
a) energia;
b) materialele consumabile;
c) echipamentele;
d) materiile prime;
e) semifabricatele.
Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la:

a) reducerea producţiei;
b) reducerea productivităţii marginale;
c) reducerea productivităţii medii;
d) reducerea costului mediu;
e) reducerea costului marginal.
Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi
din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi, se
datorează:
a) randamentelor de scară crescătoare;
b) randamentelor de scară descrescătoare;
c) randamentelor de scară constante;
d) faptului că producţia este ineficientă;
e) diferenţei de producţie faţă de alte firme.
Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme:
a) subvenţiile primite de la stat;

b) veniturile din vânzarea bunurilor economice;
c) vânzările de bunuri economice;
d) cumpărarea de factori de producţie;
e) închirierea forţei de muncă.
Obiectivul fundamental al producătorului:
a) minimizarea consumului de bunuri economice;

b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;
e) maximizarea încasărilor bugetare.
Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice:
a) administraţiile private;
b) administraţiile publice;
c) întreprinderile;
d) gospodăriile;
e) băncile.
Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme:
a) plata impozitelor şi taxelor către stat;

b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat;
c) subvenţiile;
d) vânzările de bunuri economice către gospodării;
e) plata salariilor.
Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă:

a) productivitatea muncii;
b) creşterea economică;
c) factorii de producţie;
d) dezvoltarea intensivă;
e) dezvoltarea extensivă.
Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai
mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii,
reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;

b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie;
Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de
producţie:
a) productivitatea marginală a muncii;

b) productivitatea marginală a capitalului;
c) productivitatea marginală a pământului;
d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
e) utilitatea marginală a factorilor de producţie.
Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie:
a) factor de producţie originar;

b) factor de producţie regenerabil;
c) principalul factor de producţie în agricultură;
d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice;
e) factor de producţie nelimitat.
Nu reprezintă capital tehnic:
a) maşinile;
b) utilajele;
c) materiile prime;
d) abilitatea întreprinzătorului;
e) energia.
Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant:
a) clădirile;
b) calculatoarele de proces;
c) materiile prime;
d) maşinile;
e) utilajele.
Combinarea factorilor de producţie nu depinde de:
a) natura activităţii economice;

b)condiţiile de producţie;
c) venitul disponibil al consumatorului;
d)abilitatea întreprinzătorului;
e) managementul şi marketingul firmei.
Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie:
a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) maşinile;
d) utilajele;
e) informaţia.
Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii
factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;

b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
d) utilitatea individuală a bunurilor economice;
e) venitul disponibil al consumatorului.
Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică:
a) o acţiune specific umană;

b) o acţiune conştientă;
c) un rol determinant în activitatea economică;
d) factorul activ şi determinant al producţiei;
e) factorul pasiv al producţiei.
În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă
întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate marginale de
substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este:
a) 100 bucăţi/salariat;
b) 200 bucăţi/salariat;
c) 300 bucăţi/salariat;
d) 150 bucăţi/salariat;
e) 250 bucăţi/salariat.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;

b) costul variabil mediu scade;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
Reprezintă cheltuială materială de producţie:
a) salariile personalului administrativ;

b) salariile personalului direct productiv;
c) amenzi;
d) cheltuieli de protocol;
e) materiile prime.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia:
a) costul variabil mediu creşte;

c) costul fix mediu rămâne constant;
d) costul total mediu creşte;
e) costul total mediu scade.
Nu reprezintă cheltuială materială de producţie:
a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) energia;
d) cheltuielile de protocol;
e) amortizarea capitalului fix.
În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2:
a) CF=53Q;
b) CVM=32Q;
c) CTM=32Q;
d) CVM=3Q2Q2;
e) CFM=(5/Q) 3.
Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) CmgCF;
d) CmgCF;
e) Cmg=CF.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt:
a) CFM=constant;
b) CVM=constant;
c) CF=constant;
d) CFM întotdeauna creşte;
e) CFM întotdeauna scade.
Atunci când CmgCVM:
a) CVM scade;
b) CF scade;
c) CVM=constant;
d) CVM creşte;
e) CF creşte.
Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă amortizarea este de 2 ori
mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care
costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului de capital circulant
(Kc) este:
a) Kc=15 milioane lei;

b) Kc=1 milion lei;
c) Kc=30 milioane lei;
d) Kc=20 milioane lei;
e) Kc=10 milioane lei.
Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară:

a) o mai bună specializare a lucrătorilor;
b) utilizarea unei tehnologii mai performante;
c) birocraţia;
d) automatizarea producţiei;
e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie.
Faţă de costul contabil, costul economic:

a) mai mare;
b) mai mic;
c) egal;
d) mai mic, cu costurile explicite;
e) mai mic, cu costurile implicite.
Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora:

a) adaptabilitatea;
b) complementaritatea;
c) indivizibilitatea;
d) substituibilitatea;
e) divizibilitatea.
Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când:

a) VT<CT, dar VT>min CV;
b) VT<CT, dar VT<min CV;
c) VT=CT, dar VT<min CV;
d) VT>CT;
e) VT>CT, dar VT> CF.
La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe
termen lung are randamente:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) negative;
e) zero.
Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există:
a) randamente crescătoare;
b) randamente constante;
c) economii de scară;
d) dezeconomii de scară;
e) scara minimă eficace.
Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi
preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă:
a) surplusul producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.
Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie
pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
a) randamente descrescătoare de scară;
b) randamente crescătoare de scară;
c) randamente constante de scară;
d) proporţii fixe ale factorilor de producţie;
e) izocuante liniare.
Se consideră funcţia de producţie Y  16 ,52 K0 ,3 L0,7 , unde Y este producţia, K reprezintă
capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele de scară care caracterizează procesul de
producţie definit prin această funcţie de producţie sunt:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) egale cu 16,52;
e) egale cu 0,52.
Se consideră funcţia de producţie Y  10 K0,4 L0 ,6 , unde Y este producţia, K reprezintă

capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele factorilor sunt:
a) crescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
b) descrescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
c) constante atât pentru K, cât şi pentru L;
d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L;
e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.
Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme?
a) impozitul pe profit;
b) subvenţiile;
c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
d) impozitul pe salarii;
e) obligaţiunile emise.
Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;
b) reprezintă consum intermediar;
c) reprezintă consum final;
d) reprezintă capital tehnic;
e) reprezintă valoare adăugată.
Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin:

a) sporirea productivităţii factorilor de producţie;
b) sporirea cantităţii factorilor;
c) progresul tehnic;
d) reducerea costurilor de producţie;
e) creşterea randamentului factorilor de producţie.
În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T1, producţia
sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează.
Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă:
a) 20;
b) 30;
c) 40;
d) 45;
e) 35.
Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) productivitatea marginală este maximă.
Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:

a) costul variabil total creşte;
b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care
profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total,
costul total mediu şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0;
b) 3000; 60; 0;
c) 2000; 40; 0;
d) 2000; 80; 0;
e) 4000; 80; 0.
Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se dublează.
În aceste împrejurări, costul total:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%;
e) se reduce cu 50%.
Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea:

a) pantei liniei bugetului;
b) formei curbei costului mediu pe termen lung;
c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei;
d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei;
e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei.
Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie
KL
Q , unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?
KL
a) randamentele de scară sunt constante;
b) randamentele de scară sunt descrescătoare;
c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe;
d) producătorul nu poate maximiza profitul;
e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte
aceeaşi utilitate economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate
utiliza cu aceleaşi cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine
aceeaşi producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate
cumpăra cu aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
Izocuanta:
a) trebuie să fie liniară;
b) trebuie să fie concavă faţă de origine;
c) nu poate fi descrescătoare;
d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim;
e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei.
Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea
medie, atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie,
productivitatea medie:
a) creşte;
b) scade;
c) este maximă;
d) este minimă;
e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi, atunci:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) producţia este maximă.
Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil
de producţie în punctul pentru care:
a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă;
b) producţia totală este maximă;
c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de
producţie;
d) producţia totală este minimă;
e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu
productivitatea marginală a acestuia.
Dacă productivitatea medie a muncii este maximă, atunci:

a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare;
b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare;
c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie;
d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie;
e) productivitatea marginală a muncii este maximă.
Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul
minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale
factorilor sunt maxime;
c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii
medii;
d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale;
e) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia unei firme
producătoare de avioane:
a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă;
b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2;
c) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar;
d) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport;
e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.
Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. Preţul factorului X este de două ori
mai mic decât al factorului Y. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să
utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
WmgX
b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgY  2 ;
1
c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX  WmgY ;
2
1 1
d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX  WmgY ;
2 4
e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2WmgX  4WmgY .
Un producător utilizează factori de producţie astfel încât, la un moment dat, productivitatea

marginală a muncii este egală cu 20, iar productivitatea marginală a capitalului este 45.
Preţul utilizării factorului muncă este de 10, iar preţul utilizării factorului capital este de
15. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor, atunci el trebuie:
a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital;
b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital;
c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital;
d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor;
e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital.
115. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce
dacă:
a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu;
b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu;
c) preţul este mai mic decât costul fix mediu;
d) încasările totale nu acoperă costul total;
e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal.
116. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă preţul acoperă:

a) costul fix mediu;
b) costul total mediu;
c) costul marginal;
d) costul variabil mediu;
e) costul fix.
117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, iar producţia
creşte:
a) costul variabil mediu scade;
b) costul variabil mediu este minim;
c) costul variabil mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
118. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai
mare decât productivitatea medie globală, iar producţia creşte:
a) costul total mediu scade;
b) costul total mediu este minim;
c) costul total mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
119. În cazul în care costul total mediu este minim, atunci:

a) costul marginal este crescător;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu;
e) costul marginal este minim.
120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT 3  7 Q , unde Q este
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a) costul total este constant;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia creşte:
a) costul mediu creşte;
b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională;
c) costul mediu scade;
d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
e) costul mediu este egal cu costul marginal.
122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale;
b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.
123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil
mediu. În acest caz:
a) pierderea este mai mare decât costul fix;
b) profitul este pozitiv;
c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant;
d) este nul;
e) este minim.
125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu:
a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;
b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc.
Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000
u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv:
a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.;
b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;
d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.;
e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul
variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi.
128. Creşterea productivităţii muncii este, în principal:

a) un factor extensiv de creştere economică;
b) un factor intensiv de creştere economică;
c) un factor secundar de creştere economică;
d) un factor terţiar de creştere economică;
e) lipsită de importanţă.
Article I. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută
este cu 150% mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază,
CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
129. În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal este
de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T0. Variaţia absolută a costurilor totale
este:
a) 4,8 mil. u.m.;
b) 2,4 mil. u.m.;
c) 1,8 mil. u.m.;
d) 3,2 mil. u.m.;
e) 1,6 mil. u.m.
130. Când producţia este zero, costul total este:

a) egal cu costul total fix;
b) mai mic decât costul variabil;
c) mai mic decât costul fix;
d) egal cu costul variabil;
e) mai mare decât costul fix.
131. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b  Q , unde Q este
producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare sunt
adevărate?
a) costul total este constant;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va ramâne
constant;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu va
creşte;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va
scădea.
132. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de:
a) 2,5 milioane lei;
b) 7,5 milioane lei;
c) 12,5 milioane lei;
d) 40 milioane lei;
e) 50 milioane lei.
133. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită
sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul
respectiv este:
a) Keo/p > 1;
b) Keo/p < 1;
c) Keo/p = 1;
d) Keo/p = ;
e) Keo/p = 0.
134. Preţurile administrate:

a) se referă la toate bunurile;
b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere;
c) se formează pe piaţa liberă;
d) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii;
e) rezultă din implicarea guvernului.
135. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 150-4P. Oferta bunului respectiv este Qo =
50+2P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi, atunci,
preţul este:
a) 40 u.m.;
b) 20 u.m.;
c) 20,33 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) nul.
136. Faţă de profitul contabil, profitul economic este:

a) mai mic;
b) mai mare;
c) egal;
d) întotdeauna zero;
e) întotdeauna negativ.
137. Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu veniturile
cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează:
a) creşterea cererii cu 2,2%;
b) creşterea cererii cu 3,8%;
c) creşterea cererii cu 0,8%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 2,2%.
138. Ce fel de modificare va atrage o deplasare de-a lungul curbei ofertei ?

a) o modificare a nivelului tehnologiei;
b) o modificare a taxelor;
c) o modificare a anticipaţiilor privind preţurile viitoare;
d) o modificare a preţului bunului;
e) o modificare a preţului inputurilor.
139. Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte cu
10%, cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) perfect inelastică;
d) perfect elastică;
e) unitară.
140. Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată printr-o
linie dreaptă, elasticitatea la preţ :
a) scade;
b) creşte;
c) rămâne constantă;
d) scade şi pe urmă creşte;
e) creşte şi pe urmă scade.
141. Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată că
spaghetele sunt:
a) un bun complementar;
b) un bun substituibil;
c) un bun normal;
d) un bun inferior;
e) un bun de lux.
142. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă. În
aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
143. Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cumpărători dacă:
a) taxa este plătită la locul tranzacţiei;
b) taxa e inclusă în preţ;
c) cererea este mai elastică decât oferta;
d) oferta este mai elastică decât cererea;
e) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.
144. Conceptul de pierdere socială a unei taxe implică faptul că :

a) întotdeauna consumatorul suportă o povară fiscală mai mare decât producătorul;
b) se pierd locuri de muncă pentru că producătorii sunt obligaţi de obicei să suporte o
povară fiscală mai mare şi de aceea îşi restrâng afacerile;
c) povara fiscală suportată de producător şi de consumator depăşeşte veniturile
guvernului din taxa respectivă;
d) taxele determină creşterea influenţei politice asupra celor care le colectează;
e) întotdeauna producătorul suportă o povară fiscală mai mare decât consumatorul.
145. În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON. Costul
marginal al ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma ar trebui:
a) să mărească producţia;
b) să nu modifice producţia;
c) să micşoreze producţia;
d) să diversifice producţia;
e) să restrângă sortimentul de producţie.
146. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii:

a) cererea este elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
147. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:

a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
148. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y;
149. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
150. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
151. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării
preţului cu 12%, cererea pentru lapte este:
a) elastică;
b) unitar elastică;
c) inelastică;
e) perfect inelastică.
152. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m.

antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din
afirmaţiile următoare, unde EC/ V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu
venitul, este adevărată?
a) EC/ V  0 ;
b) 0  EC/ V  1 ;
c) EC/ V  1 ;
d) EC/ V  1 ;
e) EC/ V  3 .
153. Curba cererii este descrescătoare pentru că:

a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
154. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa
ceaiului:
a) creşterea cererii;
b) reducerea cererii;
c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
d) reducerea cererii şi a preţului;
e) nici o modificare a cererii şi a preţului.
155. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci:
a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din
vânzări cresc;
b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din
vânzări cresc;
c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din vânzări
nu se modifică;
d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din
vânzări se reduc;
e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din
vânzări se reduc.
156. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;
e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
157. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile
X şi Y pot fi:
a) automobile şi, respectiv, benzină;
b) mere şi, respectiv, portocale;
c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
d) cafea şi, respectiv, zahăr;
e) unt şi, respectiv, pâine.
158. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul

bunului X este pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină:
a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia;
b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia;
d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.
159. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa
pâinii:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
160. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului benzinei

determină în piaţa autoturismelor:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
161. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează:
c) creşterea cererii cu 1%;
162. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. În
a) se reduce;
b) creşte;
163. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească deoarece:

a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului;
b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului;
c) cererea este permanent egală cu oferta;
d) preţul de echilibru este determinat de cerere;
e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
164. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în
situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
165. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:

a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută
a cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute;
e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii
cerute.
166. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum:

a) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii;
d) creşterea ofertei şi creşterea preţului;
e) creşterea cererii şi reducerea preţului.
167. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă, atunci
cererea este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) atipică.

bunului X este de 0,25. Rezultă că:
a) bunurile X şi Y sunt substituibile;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt normale;
d) bunurile X şi Y sunt inferioare;
e) bunurile X şi Y sunt impozitate.

bunului X este de 0,5. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X, atunci pe
piaţa bunului Y:
a) cresc cererea şi preţul de echilibru;
b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru;
c) scad cererea şi preţul de echilibru;
d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru;
e) cererea şi preţul rămân neschimbate.
170. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:

a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii
cerute;
b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor;
c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor.
171. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u.m./litru de benzină vândut.

Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei:
a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.m., dacă cererea este perfect
inelastică;
b) parte din impozit va fi suportată de producători, dacă cererea este perfect elastică;
c) creşterea cu mai puţin de 10 u.m. a preţului la consumatori, dacă cererea este
elastică;
d) întregul impozit va fi plătit de producători, dacă cererea este perfect inelastică;
e) nici una din cele de mai sus.
172. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3, iar preţul
scade cu 20%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 60%;
b) scade cu 7%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 60%;
e) creşte cu 7%.
173. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile

consumatorilor este -0,5. În aceste condiţii:
a) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea preţului;
b) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului;
c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său
este în mod necesar pozitiv;
d) reducerea veniturilor determină, ceteris paribus, reducerea cantităţii achiziţionate;
e) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului.
174. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport
cu preţul acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină:
a) creşterea preţului bunului X;
b) reducerea preţului bunului X;
c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
e) creşterea cererii pentru bunul Y.
175. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Cererea pentru
creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
176. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare a
creşterii preţului zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri se reduce;
d) cererea de jeleuri creşte;
e) preţul jeleurilor se reduce.
177. Oferta de cărbune creşte dacă:

a) preţul cărbunelui creşte;
b) preţul cărbunelui scade;
c) se măreşte fiscalitatea;
d) se acordă subvenţii industriei extractive;
e) veniturile consumatorilor casnici cresc.
178. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac:
a) creşterea preţului la bumbac;
b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului;
d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul;
e) reducerea fiscalităţii.
179. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa
cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei:
a) costului total mediu;
b) costului variabil mediu;
c) costului fix mediu;
d) încasării medii;
e) productivităţii medii.
180. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

a) preţul;
b) veniturile consumatorilor;
c) tehnologia;
d) costul de producţie;
e) preţurile factorilor de producţie.
181. Curba unei oferte perfect elastice este:

a) crescătoare;
b) verticală;
c) descrescătoare;
d) orizontală;
e) paralelă cu axa preţului.
182. Curba unei oferte perfect inelastice este:

a) paralelă cu axa cantităţii;
b) crescătoare;
c) verticală;
d) descrescătoare;
e) orizontală;
183. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului, nivelul
coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0;
e) negativ.
184. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%,
cantitatea oferită:
a) creşte cu mai mult de 10%;
b) scade cu cel puţin 10%;
c) creşte cu 10%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 1%.
185. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de:
a) creşterea impozitelor;
b) reducerea costului factorilor de producţie;
c) creşterea veniturilor consumatorilor;
d) creşterea preţului unui bun complementar;
e) scăderea preţului unui bun substituibil.
186. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în anii favorabili, cu
recolte mari, oferta creşte, fapt care determină:
a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole.
187. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:

a) costul producţiei;
b) posibilităţile de stocare;
c) costul stocării;
d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul;
e) urgenţa nevoii de consum;
188. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:
a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.
189. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi:
a) numai salariu;
b) numai rentă;
c) numai profitul;
d) întregul venit;
e) numai dobânda.
190. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
a) directă;
b) pozitivă;
c) de egalitate;
d) de incluziune;
e) inversă.
191. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între

modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:
a) preţului;
b) ofertei;
c) venitului;
d) taxelor;
e) subvenţiilor.
192. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7,5
milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din acel
bun, în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
e) .
193. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân
constanţi atunci echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
194. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, nu reprezintă efect al concurenţei:

a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi;
b) stimulează progresul eonomic şi social;
c) incită agenţii economici la iniţiativă, creativitate;
d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare;
e) conduce la diversificarea ofertei.
195. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

a) diferenţierea bunurilor;
b) atomicitatea cererii şi a ofertei;
c) fiecare producător poate influenţa piaţa;
d) mărcile firmelor sunt individualizate;
e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
196. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol:

a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă;
d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
e) atomicitatea cererii.
197. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de:

a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească;
b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte;
c) intersecţia cererii cu oferta;
d) preţul stabilit de cel mai mare producător;
e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
198. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă:
a) atomicitatea cererii şi a ofertei;
b) omogenitatea produselor;
c) fluiditatea perfectă;
d) transparenţa perfectă;
e) informaţia asimetrică.
199. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. În
aceste condiţii:
a) preţul creşte;
b) cantitatea de echilibru creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea de echilibru se reduce;
e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
200. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:

a) fixat de stat;
b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale;
c) permanent stabil;
d) expresia raportului cerere-ofertă;
e) impus de câţiva vânzători.
201. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur
vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
202. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei
poate fi piaţă:
a) de monopol;
b) monopolistică;
c) de oligopol;
d) de oligopol bilateral;
e) de monopol bilateral.
203. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când:
a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) preţurile sunt fixate de stat.
204. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun.
Costul fix este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei. Preţul
minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este:
a) 42.000 lei;
b) 20.000 lei;
c) 22.000 lei;
d) 4.200 lei;
e) 2.000 lei.
205. În piaţa benzinei, cererea şi oferta sunt Q  100 10 P , Q  20  5 P , unde Q este
cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare, atunci
în piaţa grâului apare:
a) un surplus de 15 unităţi de cantitate;
b) un surplus de 5 unităţi de cantitate;
c) un deficit de 5 unităţi de cantitate;
d) un deficit de 70 unităţi de cantitate;
e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
206. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA  270  8 p A şi OA  200  6 p A , unde CA
este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, iar pA este preţul bunului. În acest caz,
preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 5, respectiv, 320;
b) 4, respectiv, 224;
c) 8, respectiv, 248;
d) 5, respectiv, 230;
e) 2, respectiv, 212.
207. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită este mai mare
decât cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci cantitatea
cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al
untului este:
a) 19 mii lei/pachet;
b) 23 mii lei/pachet;
c) mai mic decât 19 mii lei/pachet;
d) între 19 şi 23 mii lei/pachet;
e) mai mare decât 23 mii lei/pachet.
209. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii:

a) intervalul de timp de la modificarea preţului;
b) gradul necesităţii în consum;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii;
e) gradul de substituire a bunurilor.
210. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei:

a) gradul necesităţii în consum;
b) perioada de timp de la modificarea preţului;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) costul stocării;
e) costul producţiei.
211. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea:

a) costul de producţie;
b) venitul consumatorilor;
c) numărul de firme ce produc acelaşi bun;
d) taxele şi subsidiile;
e) anticipaţiile producătorilor.
212. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta:

a) numărul de consumatori;
b) preferinţele consumatorilor;
c) venitul consumatorilor;
d) modificarea preţului altor bunuri;
e) costul de producţie.
213. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P10. Dacă
guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.m., calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi,
respectiv, consumatorul?
a) 2 u.m. si 1 u.m.;
b) 1 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 3u.m.;
d) 3 u.m. si 0 u.m;
e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m.
214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie de preţ, sunt
Kec/p=2 si Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi
suportată:
a) în egală masură de producători şi de consumatori;
b) numai de producători;
c) numai de consumatori;
d) în cea mai mare parte de producători;
e) mai mult de consumatori, mai puţin de producători.
215. O variabilă economică poate fi:

a) întotdeauna exogenă;
b) întotdeauna endogenă;
c) exogenă sau endogenă, în funcţie de context;
d) numai dependentă de altele;
e) nici o variantă nu este corectă.
216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă:
a) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă;
b) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea;
c) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta;
d) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea;
e) nici o varianta nu este corectă.
217. Determinati nivelul constantelor a şi b, ştiind că funcţia cererii de pe piaţa

automobilelor este Qc= a-bP, preţul iniţial Po=5 u.m. şi cantitatea cerută iniţială
Qco=20, iar Kec/p=25:
a) a=520 şi b=100;
b) b=520 şi a=100;
c) a= 110 şi b= 240;
d) a= 100 şi b= 110:
e) a=520 şi b= 110.
218. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii este P=a-bQ ?
a) M(a/2; a/2b);
b) M( a/2b; a/2);
c) M(2a; 2b);
d) M(a; 2b);
e) nu se poate calcula.
219. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei Qo=5+2P. Calculaţi
Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei:
a) Kec/p=8, Keo/p=9;
b) Kec/p=9, Keo/p=8;
c) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9;
d) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9;
e) nu se poate calcula.
220. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat:

a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet;
b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR;
c) cererea de pâine sau lapte;
d) toate cele de mai sus;
e) nici o varianta nu este corectă.
221. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru paltoane creşte de la
20 la 40. Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii:
a) 11/3;
b) 3/11;
c) 3;
d) 11;
e) 11,3;
222. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se acordă o
subvenţie S=1 u.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor
guvernamentale?
a) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.;
b) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.;
c) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.;
d) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.;
e) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.
223. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că:
a) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică;
b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul;
c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul;
d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept
urmare îşi reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de muncă;
e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de
pe urma colectării taxei respective.
224. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Dacă
guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta cumpărătorul
şi cât producătorul?
a) 3 u.m. si 1 u.m.;
b) 2 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 4 u.m.;
d) 1 u.m. si 3 u.m;
e) 4 u.m. si 0 u.m.
225. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când:

a) preţul este mai mic decât costul total mediu;
b) preţul este mai mare decât costul total mediu;
c) preţul este egal cu costul variabil mediu;
d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu;
e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.
226. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de
echilibru?
a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
227. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte dacă scade costul mediu;
e) scade numai dacă scade costul mediu.
228. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) devine un preţ maxim administrat;
e) devine un preţ minim administrat.
229. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor;
b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară;
c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente
diferite de piaţă;
d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;
e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
230. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când:

a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală;
b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
d) costul total mediu este minim;
e) încasarea totală este maximă.
231. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt presupune:

a) Vmg=Cmg şi Vmg>P;
b) Vmg=Cmg şi Vmg<P;
c) Vmg=Cmg şi Vmg=P;
d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM;
e) Vmg>Cmg şi P=Cmg.
232. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:

a) câţiva cumpărători;
b) câţiva vânzători;
c) atomicitatea ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) atomicitatea cererii.
233. Obţinerea profitului nelegitim:

a) contravine legii;
b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică;
d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol;
e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.
234. Pe piaţa de monopol:

a) preţul este controlat de consumator;
b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă;
c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit;
d) există un singur producător şi un singur consumator;
e) oferta este controlată de mai mulţi producători.
235. Se caracterizează prin eficienţă alocativă:

a) concurenţa perfectă;
b) monopolul;
c) oligopolul;
d) monopsonul;
e) concurenţa monopolistică.
236. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg  3  Q , unde Cmg este costul
marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia
P  20  Q, unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să
fie:
a) 3;
b) 4;
c) 5;
d) 10;
e) 20.
237. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul:

a) pragului de rentabilitate;
b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total;
c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total;
d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal;
e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal.
238. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului

corespunde unei situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal;
b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal;
d) preţul este egal cu încasarea marginală;
e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
239. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele relaţii
este adevărată în situaţia de echilibru:
a) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
b) preţul este mai mare decât costul marginal;
c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;
d) încasările marginale sunt negative;
e) preţul este egal cu încasările marginale.
240. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

a) atomicitatea ofertei;
b) atomicitatea cererii;
c) omogenitatea bunului tranzacţionat;
d) intrarea liberă pe piaţă;
e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi
producători.
241. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de către
un număr mare de producători caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) de monopson;
c) de oligopol;
d) monopolistică;
e) de monopol.
242. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:

a) preţul este mai mic decât costul marginal;
b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal;
c) preţul este mai mare decât costul marginal;
d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal;
e) costul marginal este egal cu costul fix mediu.
243. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant:

a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei
şi majorării preţurilor;
b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul
total, fără ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual;
c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să
încerce să trişeze;
d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor
firme;
e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc
preţurile.
244. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative:

a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă;
b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative;
c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”;
d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea;
e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
245. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin:

a) reducerea costului marginal privat;
b) reducerea preţului plătit de consumatori;
c) includerea costurilor externe în costul privat;
d) creşterea producţiei;
e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
246. Poluarea reprezintă un exemplu de:

a) bun public;
b) externalitate negativă;
c) externalitate pozitivă;
d) bun privat;
e) bun de folosinţă comună.
247. În cazul unei externalităţi pozitive:

a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale;
b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale;
c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale;
d) costurile private sunt egale cu costurile sociale;
e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
248. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea
modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează:
a) scădere cu 20%;
b) creştere cu 10%;
c) scădere cu 10%;
d) creştere cu 20%;
e) scădere cu 80%.
249. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:

a) salariul este plată pentru risc;
b) salariul este venit pentru angajator;
c) salariul nu este componentă a costului;
d) salariul este preţul pe piaţa muncii;
e) salariul reprezintă bani economisiţi.
250. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte?

a) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor de consum cresc;
b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum;
c) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de consum rămân constante;
d) preţurile scad, iar salariul nominal creşte;
e) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul nominal scade.
251. În profitul brut al unei firme se includ:

a) salariile cuvenite lucrătorilor;
b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat;
c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie;
d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat;
e) cheltuielile materiale.
252. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte:
a) profit;
b) dobândă;
c) dividend;
d) rentă;
e) salariu.
253. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care
acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă?
a) costul marginal egal cu preţul pieţei;
b) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
c) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;
e) încasările totale egale cu profitul total.
254. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu
productivitatea muncii determină:
a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv;
c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv;
d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
255. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal:

a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate;
b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea;
c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă;
d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă;
e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă.
256. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a:

a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole;
b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare;
c) abilităţii întreprinzătorului;
d) fertilităţii suprafeţelor de teren;
e) taxelor vamale la importul de produse agricole.
257. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. Profiturile colectate

reprezintă:
a) profituri normale în condiţii concurenţiale;
b) profituri temporare de monopol;
c) rente;
d) dobânzi normale;
e) profituri ilegale.
258. Se contractează vânzarea a 1.500 acţiuni la un preţ de 8.000 lei pe acţiune, cu scadenţă
peste 6 luni. La scadenţă, preţul la vedere este 4.000 lei pe acţiune, ceea ce înseamnă:
a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător;
b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător;
c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător;
d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător;
e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.
259. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul nominal scade cu
10%, salariul real:
a) creşte cu 12,5%;
b) scade cu 12,5%;
c) scade cu 18%;
d) creşte cu 18%;
e) scade cu 10%.
260. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata
anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%,
obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de:
a) 14.400 lei;
b) 16.000 lei;
c) 19.000 lei;
d) 24.000 lei;
e) 18.000 lei.
261. La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă
totală de:
a) 11,25 milioane lei;
b) 15 milioane lei;
c) 15,25 milioane lei;
d) 45 milioane lei;
e) 45,25 milioane lei.
262. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de:

a) 33,333%;
b) 44,225%
c) 50%;
d) 100%;
e) 200%.
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de:
497.2,5 milioane lei;
500.40 milioane lei;
501.50 milioane lei.
264. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul:
a) creşterii nivelului general al preţurilor;
b) reducerii nivelului general al preţurilor;
c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor;
d) accelerării inflaţiei;
e) reducerii inflaţiei.
265. O relaţie de acelaşi sens există între:

a) rata profitului la cost şi costul de producţie;
b) costul unitar şi profitul unitar;
c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit;
d) viteza de rotaţie şi profit;
e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.
266. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:

a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal;
b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra
de afaceri;
c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
d) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte;
e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.
267. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:

a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade;
d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra
de afaceri;
e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu
durata unei rotaţii a capitalului folosit.
268. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:

a) munca depusă de salariat într-o întreprindere;
b) aportul posesorului pământului la activitatea economică;
c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale;
d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;
e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică.
269. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
270. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul real poate să crească;
b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor
bunurilor de consum;
c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal;
d) salariul este atât un venit, cât şi un cost;
e) salariul nominal minim este fixat de către patron.
271. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă:

a) redistribuirea venitului;
b) distribuirea venitului;
c) plata salariului;
d) serviciul unui factor de producţie;
e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi
economici.
272. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal:
a) scade cu 24%;
b) creşte cu 18,75%;
c) scade cu 18,75%;
d) scade cu 16%;
e) creşte cu 16%.
273. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform
înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii
de 25%:
a) afacerea a fost profitabilă;
b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei;
c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei;
d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei;
e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare.
274. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de
lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal
în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?:
a) 2.000.000 lei;
b) 1.250.000 lei;
c) 1.000.000 lei;
d) 1.500.000 lei;
e) 1.750.000 lei.
275. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de
5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul
real în T1 faţă de T0:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a rămas constant;
d) a crescut cu 100%;
e) a scăzut cu 100%.
276. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1,
creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-
a dublat, salariul nominal net în T1 este:
a) 5.500.000 lei;
b) 10.000.000 lei;
c) 7.500.000 lei;
d) 7.250.000 lei;
e) 10.500.000 lei.
277. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un
cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000
u.m.. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5
milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de:
a) 6.000 bucăţi;
b) 4.500 bucăţi;
c) 5.000 bucăţi;
d) 7.500 bucăţi;
e) 10.000 bucăţi.
278. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T 1, costurile totale
cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte
procentuale. Profitul în T1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
279. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total
este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
a) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.;
e) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.
280. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată
anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de:
a) 74 milioane u.m.;
b) 144 milioane u.m.;
c) 120 milioane u.m.;
d) 100 milioane u.m.;
e) 110 milioane u.m.
281. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rată anuală
a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda
încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda
celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt:
a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane;
b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane;
c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;
d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion;
e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.
282. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe o perioadă
de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. În condiţiile în care în acel an rata
inflaţiei a fost de 10%, rata reală a dobânzii este:
a) 20%;
b) 10%;
c) 1%;
d) 100%;
e) 0,1%.
283. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată de
doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul dobânzii
simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este:
a) 13%;
b) 12%;
c) 11%;
d) 10,5%;
e) 10%.
Răspunsuri
1. d
2. d
3. e
4. c
5. b
6. d
7. e
8. b
9. b
10. d
11. c
12. c
13. c
14. d
15. c
16. d
17. d
18. e
19. e
20. a
21. c
22. a
23. a
24. b
25. c
26. b
27. a
28. b
29. c
30. d
31. e
32. e
33. d
34. c
35. e
36. c
37. a
38. d
39. b
40. b
41. a
42. e
43. a
44. d
45. e
46. a
47. c
48. e
49. c
50. b
51. e
52. d
53. d
54. a
55. c
56. c
57. c
58. b
59. b
60. c
61. b
62. c
63. c
64. c
65. b
66. e
67. e
68. d
69. c
70. c
71. e
72. b
73. e
74. a
75. d
76. e
77. e
78. d
79. b
80. c
81. c
82. d
83. d
84. c
85. a
86. c
87. a
88. c
89. d
90. d
91. a
92. c
93. b
94. b
95. a
96. c
97. b
98. c
99. d
100. d
101. c
102. d
103. b
104. a
105. c
106. e
107. a
108. c
109. b
110. b
111. d
112. d
113. d
114. c
115. a
116. d
117. c
118. a
119. a
120. e
121. a
122. c
123. e
124. b
125. c
126. e
127. e
128. b
129. c
130. a
131. a
132. e
133. d
134. b
135. e
136. b
137. b
138. b
139. d
140. a
141. a
142. d
143. a
144. c
145. c
146. a
147. a
148. e
149. a
150. b
151. e
152. c
153. b
154. b
155. a
156. d
157. a
158. b
159. a
160. d
161. d
162. b
163. b
164. a
165. c
166. d
167. b
168. a
169. a
170. c
171. c
172. c
173. d
174. e
175. d
176. d
177. a
178. d
179. a
180. b
181. b
182. d
183. c
184. d
185. c
186. b
187. b
188. e
189. c
190. c
191. e
192. c
193. b
194. c
195. d
196. c
197. d
198. c
199. e
200. d
201. d
202. e
203. b
204. b
205. c
206. c
207. d
208. d
209. c
210. a
211. b
212. e
213. b
214. d
215. c
216. c
217. a
218. b
219. c
220. a
221. a
222. a
223. e
224. a
225. e
226. b
227. b
228. a
229. d
230. c
231. b
232. d
233. c
234. b
235. a
236. b
237. b
238. a
239. b
240. c
241. d
242. c
243. d
244. d
245. c
246. b
247. b
248. c
249. d
250. d
251. d
252. c
253. a
254. c
255. b
256. d
257. b
258. d
259. a
260. b
261. a
262. b
263. d
264. b
265. d
266. c
267. a
268. d
269. c
270. e
271. b
272. a
273. c
274. d
275. b
276. c
277. c
278. d
279. b
280. d
281. c
282. b
283. d
Daca nivelul si dinamica cheltuielilor salariale devanseaza nivelul si dinamica productivitatii

medii a muncii.atunci:
a. firma este productiva
c. firma nu este productiva
d. firma isi maximizeaza profitul
b
Functia costului unei firme ce actioneaza pe piata cu concurenta perfecta este data de
relatia:CT=1000+ 5Q2. Determinati profitul stiind ca pretul pietei este de 300 u.m.
a. 1000 u.m
b. 4500 u.m
d. 2599 u.m
Veniturile unei firme aflate in conditii de concurenta perfecta se ridica la 8000 u.m. Daca rata
rentabilitatii este 30%, costul marginal este de 16.000 u.m , nivelul productiei care
maximizeaza profitul este(buc):
b. 50
c. 0,5
d. 2
Comparativ cu CTM( costul total mediu), consumul specific este:
a. este mai mare
c. este sinonim cu costul unitar
d. direct proportional
Elasticitatea cererii de locuinte este 0,6 in raport cu pretul si 2 in raport cu veniturile

cumparatorilor. Cresterea cu 1% a pretului si cu 1% a veniturilor genereaza cresterea sau
reducerea cererii pentru locuinte? Cu ce procent?
a. creste cu 2,6%
b. creste cu 1,4%
c. scade cu 2%
d. creste cu 14%
b
Preturile la manualele universitare cunosc o reducere substantiala.In acest caz cererea pentru
acestea este:
a. inelastica
b. perfect inelastica
c. elastica
d. perfect elastica
c
Fie o firma care realizeaza zilnic o productie de 150 buc si are urmatoarele costuri:
CTM(COST TOTAL MEDIU) = 55 u.m, Cmg(COST MARGINAL) = 5 u.m, CVM(costului
variabil mediu)= 40 u.m. Calculati costurile fixe totale(u.m):
a. 5000
b. 2250
c. 2760
d. 3000
b
Daca productivitatea medie a unui factor de productie este mai mica decat productivitatea
marginala a factorului, atunci:
a. productivitatea medie scade, creste sau ramane constanta
c. productivitatea medie scade
d. productivitatea medie creste
d
La un moment dat CTM(COST TOTAL MEDIU) depinde de:
a. doar de productie
b. doar de costul variabil
c. doar de costul fix
d. costul fix, costul variabil si productie
d
Rata profitului calculata la costurile totale este de 10% , cifra de afaceri este de 220 mil u.m,
in acest context determinati valoarea masei profitului.
a. 36,6 mil u.m
b. 20 mil u.m
d. 363,6 mil u.m
b
Panta izocuantei nu reprezinta:
a. curba de izoproductie
b. rata marginala de substituire tehnica
c. rata marginala de substitutie in consum
c
Pretul de echilibru este de 30 u.m iar oferta marfii x de 50 buc.Daca pe piata se cer 30 buc ,
precizati valoarea pretului de echilibru:
a. nu se modifica
b. creste
d. scade
b
Profitul contabil nu reprezinta:
a. suma dintre costul implicit si profitul economic
c. suma dintre venitul total si costul contabil
d. diferenta dintre venitul total si costul contabil
Dupa 4 ani de functionare, valoarea ramasa de amortizat a unui echipament de productie este
de 40 mil u.m iar rata anuala de amortizare 15%. Valoarea initiala a echipamentului a fost de:
a. 100 mil u.m
c. 40 mil u.m
d. 60 mil u.m
Cand costurile variabile totale cresc mai rapid decat creste productia iar sporul costului
variabil mediu este mai mic decat economia inregistrata de costul fix mediu, atunci
b. CTM(COST TOTAL MEDIU) final este egal cu cel initial
c. CTM(COST TOTAL MEDIU) final mai mare decat cel initial
d. CTM(COST TOTAL MEDIU) final este mai mic decat cel initial
Volumul productiei unei firme cu 100 de salariati este de 4000 de buc.Cati salariati trebuie sa
angajeze aceasta firma pentru a-si dubla productia in conditiile cresterii productivitatii medii a
muncii cu 40%?
b. 20 lucratori
c. 75 lucratori
d. 150 lucratori
a
Pretul marfii x creste de la 10 u.m la 11 u.m iar volumul valoric al vanzarilor creste de la 200
u.m la 220 u.m. Cererea este:
a. perfect elastica
b. elastica
c. inelastica
d. unitara
Bunurile cu cerere inelastica;
a. determina minimizarea costurilor
b. determina o crestere a cifrei de afaceri
c. determina o reducere a cifrei de afaceri
Costurile variabile totale in perioada initiala au reprezentat 10.000 u.m iar productia a crescut
si a ajuns la 200%. Calculati costul variabil total in perioada curenta.
a. 20.000 u.m
b. 30.000 u.m
c. 15.000 u.m
d. 10.000 u.m
a
Costurile explicite reprezinta:
a. platile efectuate de un consumator catre furnizorii lor de materii prime
b. platile efectuate de un producator catre furnizorii lor de materii prime
c. costuri pentru asumarea riscului
b
1. Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

disponibil dat, atunci când:
a) cererea depăşeşte oferta;
b) preţurile bunurilor achiziţionate sunt proporţionale cu utilităţile lor totale;
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic cu
raportul dintre preţurile lor unitare;
d) utilitatea marginală este maximă;
e) utilitatea totală este crescătoare
2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:
a) fixarea nivelului anumitor preţuri;
b) stabilirea unor niveluri maxime sau minime ale diferitelor preţuri;
c) stimularea şi reducerea cererii şi ofertei;
d) mărirea şi micşorarea cursului de revenire la import;
e) "îngheţarea" preţurilor o anumită perioadă de timp.
3. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu;
e) este egal cu costul marginal
4. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi producţia (Q) evoluează astfel:
a) creşte, creşte, creşte;
b) creşte, scade, creşte;
c) creşte, creşte, scade;
d) scade, creşte, scade;
e) scade, scade, creşte.
5. Consumul capitalului fix se evidenţiază în mărimea producţiei astfel:
a) în expresie fizică;
b) în expresie valorică;
c) în expresie fizică şi valorică;
d) sub formă de consum specific;
e) în unităţi de timp de muncă.
6. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:
a) atomicitatea cererii şi ofertei;
b) atomicitatea ofertei;
c) întărirea liberei concurenţe;
d) atomicitatea cererii;
e) o bună satisfacere a cererii
7. . La o producţie de zero bucăţi:
a) CT=CF;
b) CT=CV;
c) CF mai mic decât CV;
d) CF=0;
e) CF=CV
8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu
10%. Coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ:
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
e) nu se poate calcula
9. . În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170% mai
mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
10. . Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.
11. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în care
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de elasticitate a
cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
a) 23 / 7; elastică;
b) 7/23; inelastică;
c) 1; unitară;
d) 11/40; inelastică;
e) 40/11; elastică.
11. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei
12. . Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil. u.m.,
rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia producţiei reprezintă:
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000
Cunoaştem următoarele date:
CM=1,25CTM0;
CF=0,25CT0=0,2CT1
Q0=10.000 buc.
CV0=2,25 mil. de lei
12. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.
dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la cifra de
afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de
300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an.
Capitalul societăţii B ar trebui să fie:
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.
14. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa
productivităţii marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă utilizată se
prezintă astfel:
Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a muncii
1 10
2 15
5 13
10 10
Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
e) nu se pot calcula
15. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi costurile
variabile globale se pot determina:
b) productivitatea capitalului;
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
e) utilitatea marginal
16. . Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
1. Productivitatea marginală a muncii creşte;
2. Productivitatea marginală a muncii scade;
3. Productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;
4. Productivitatea marginală a muncii devine negativă;
5. Productivitatea marginală a muncii devine zero.
Alegeţi varianta corectă: a) (1,2,3); b) (1,2,3,5); c) (1,3); d) (1,3,5); e) (1,2,3,4,5).
.
17. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
profitul total creşte dacă:
1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2
18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei
se prezintă astfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
costul marginal au nivelurile (în ordine):
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.
19. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:
a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă dar descrescătoare;
e) egală cu unu
20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp
îndelungat, are ca efect:
1. mărirea salariului real;
2. o dezvoltare economică intensivă;
3. frânarea exporturilor;
4. creşterea datoriei externe;
5. creşterea importurilor.
Alegeţi altemativa corectă:
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).
21. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
a) 160 miliarde u.m.;
b) 83,3 miliarde u.m.;
c) 100 miliarde u.m.;
d) 180 miliarde u.m.;
e) 60 miliarde u.m.
22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie
determină:
a) creşterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflaţiei;
d) reducerea utilităţii marginale;
e) presiunea pe piaţa bunurilor.
24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o
infinitate de vânzători reflectă:
a) piaţa monopolistică;
b) piaţa de oligopson;
c) piaţa de oligopol;
d) piaţa de monopol;
e) piaţa cu concurenţă perfectă
25. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile păstrării cifrei
de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
c) cresc cu 15 mil.;
d) cresc cu 0,5 mil.;
e) scad cu 5 mil.
26. Se dau următoarele date:
Producţia Costul Costul marginal
(Q) buc. total (CT) u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal al celei de-a 12-a unităţi de produs este:

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70
27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt
raporturi:
a) impuse de guvern;
b) de subordonare administrativă;
c) determinate de volumul resurselor utilizate;
d) ce generează egalitatea veniturilor;
e) de interese.
28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:
a) de la parte la întreg; .
b) de la întreg la parte;
c) de substituibilitate;
d) de complementaritate;
e) de cauzalitate.
29. Legea lui Gossen explică:
a) înclinaţia marginală spre consum
b) multiplicatorul investiţiilor;
c) relaţia cost-profit;
d) relaţia cost mediu - cost marginal;
e) relaţia dintre cantitatea consumată şi utilitatea individulă.
30. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în To au
următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.
1. Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de cost şi de cifra de
afaceri este:
a) 50%, 50%;
b) 200%, 66,6%;
c) 66,6%, 200%;
d) indeterminate;
e) a –d false.
2. În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile de producţie
nu se modifică, iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%. Profitul în T1 faţă de T0 :
a)creşte cu 10,5% ;
b)scade cu 11,8% ;
c)scade cu 17,5% ;
d)creşte cu 17% ;
e)creşte cu 18,9%.

3. Profitul poate fi influenţat de :
1)nivelul productivităţii ;
2)costul producţiei ;
3)preţul de vânzare a bunului respectiv ;
4)viteza de circulaţie a capitalului ;
5)nici unul din factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4;
5. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre
afirmaţiile următoare este adevărată?
a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.;

b)cererea pentru bunul X este inelastică,
c) elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară;
d) cererea pentru bunul X este elastică;
e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.
6 Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de
relaţia CT = 125 + 5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului pieţei care face posibilă pe
termen lung continuarea activităţii economice:
a) 50;
b) 60;
c) 25;
d) 100;
e) 10.

7 Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de
relaţia CT = 125 + 5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al producţiei dacă preţul pieţei este de
100 um:
a) 5 unităţi;
b) 100 unităţi;
c) 50 unităţi;
d) 15 unităţi;
e)10 unităţi.

8 Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a:
a) asigura satisfacerea tuturor trebuinţelor;

b) reduce riscul în luarea deciziilor;
c) realiza concentrarea producţiei;
d) stimula creşterea eficienţei economice;
e) asigura avantaje pentru consumatori în defavoarea producătorilor.

9. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim:
a) eterogenitatea produselor;
b) firmele sunt „price makers”;
c) existenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr redus de producători;
d) intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă;
e) firmele sunt adesea în poziţii de oligopol

10. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal, iar
Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 6;
b) 8;
c) 9,6;
d) 12;
e) 16.
11 Monopolul în cadrul unei economii de piaţă:
a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor;

b) dispare treptat pe măsura dezvoltării economiei;
c) este expresia unui nivel redus de concentrare a producţiei;
d) poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă;
e) se referă doar la emisiunea monetară.
12 Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când:
a) creşte costul producţiei; b) preţul bunului produs creşte;

c) scade numărul ofertanţilor;
d) se descoperă tehnologii mai performante;
e) cresc taxele şi/sau scad subvenţiile.
13 Oferta se extinde atunci când :
a) preţul bunului produs scade ;

b) preţul celorlalte bunuri scade ;
c)preţul bunului produs creşte ;
d) creşte numărul ofertanţilor ;
e)scade costul producţiei.
14 Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la bunul A vor creşte.
Oferta din bunul Y (preţul său constant) va:
a)creşte;
b)scădea;
c)rămâne neschimbat;
d)va creşte mai rapid decât producţia din A;
e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
15 Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină:
a) penurie;
b) creşterea cantităţilor cerute de către consumatori;
c) menţinerea constantă a cantităţilor oferite de către producători;
d) surplusuri pe piaţă;
e) accentuarea deficitului bugetar.

16 Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul

aparatelor video şi a numărului aparatelor video vândute să evolueze în sensul:
a)creşterii/reducerii;
b) reducerii/reducerii;
c) efectul este nedeterminat/reducerii;
d) creşterii/creşterii;
e) creşterii/menţinerii constante

17 Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la:
a) stimularea producătorilor în vederea creşterii producţiei;

b) dezvoltarea produselor noi;
c) apariţia “pieţei negre”;
d) reducerea şomajului;
e) dezvoltarea concurenţei.

18 Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau
altul în funcţie de forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a)cererea este inelastică, cheltuielile totale cresc;

b) cererea este inelastică, cheltuielile totale scad;
c) cererea este inelastică, cheltuielile totale rămân constante;
d) cererea este elastică, cheltuielile totale cresc;
e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân constante.
19 Curba unei oferte perfect elastice este:
a) crescătoare;
b) verticală;
c) descrescătoare;
d) orizontală;
e) paralelă cu axa preţului.

20. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este corect că:
a) productivitatea marginală este crescătoare;
b) productivitatea medie este crescătoare;
c) a+b;
d) productivitatea marginală este descrescătoare;
e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală este descrescătoare

21. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă:
1) panta izocuantei;
2) raportul dintre cantitatea suplimentară din factorul care substituie şi cantitatea din factorul la
care s-a renunţat;
3) raportul dintre Wmg a factorului care substituie şi Wmg a factorului substituit;
4) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi Wmg a factorului care îl substituie;
5) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi costul marginal al factorului ce îl substituie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+4; c) 3+5; d) 4+5; e) 1+3.
22. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt CVM = 20 u.m.
Ştiind că firma vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m. care este nivelul producţiei de la
care firma începe să obţină profit ?
a)Q = 5 u.;
b) Q = 10 u.;
c) Q = 15 u.;
d) Q = 1 u.;
e) Q = 3 u.;
23. Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q 2 + 4Q + 54. Care
este nivelul producţiei pentru care costul total mediu este minim ?
a) Q = 3 u.;
b) Q = 9 u.;
c) Q = 12 u.;
d) Q = 6 u;
e) Q = 15 Um
24. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri
explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul
de muncă pe care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz:
a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil;

b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
c) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei;
d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil. lei;
25. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) rămâne constant;
e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile
26. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade cu
50%, ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia:
a) scade cu 50%;
b) creşte cu 100%
c) creşte cu 200%;
d) creşte cu 300%;
e) rămâne neschimbată.
27. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u.m.,
costurile fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de rentabilitate pentru
acel bun este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi. ???
28.Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu 33,3%,
CV0 este de trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au valorile :
a) 100, 750 ;
b) 150, 100 ;
c) 150, 375 ; ???
d) 100, 500 ;
e) 375, 100.

30. Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă Px=Py=10um, iar
venitul de care dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ se determine cantităţile din bunurile x
şi y, care-i maximizează utilitatea sunt :
a) x=3,y=7;
b) x=6,y=4;
c) x=4,y=6;
d)x=7,y=3;
e) x=5,y=5.

1. Când utilitatea marginală este pozitivă, utilitatea totală:
a) Creşte;
b) scade;
c) nu se modifică.
2. Autoturismul şi combustibilul cu care acesta funcţionează reprezintă un exemplu de bunuri
a) Complementare;
b) substituibile;
c) cu care aduc satisfacţie maximă cumpărătorului
3. În cazul în care decideţi să vă cumpăraţi o pereche de pantofi sau o pereche de sandale, cele
două bunuri sunt :
a) Sustituibile;
b) complementare;
c) fără utilitate economică.
1. Ioana consumă succesiv patru mandarine, a căror utilitate marginala se prezintă astfel:
Cantitate consumată 1 2 3 4
Utilitate marginală 100 70 40 0
Utilitate totală
1.UT: 100, 170, 210, 210

2. Tiberiu obţine săptămânal de la părinţi 100.000 de lei bani de buzunar. De trei ori pe
săptămână distribuie pizza, activitate în urma căreia încasează 300.000 de lei, în zilele în care
merge la şcoală, îşi cumpără pateuri în valoare de 10.000 de lei şi suc în valoare de 20.000 lei.
Întocmiţi bugetul individual al lui Tiberiu şi arătaţi ce tip de buget este.
Venituri 400.000 lei, cheltuieli: 150.000 lei. Bugetul este excedentar (excredentul
este de 250.000 lei).
1.Care din următoarele exemple intră în categoria factorilor de producţie (FP) ? :
a) elevii;
b) apa de izvor;
c) tractoarele, oţelul şi cheresteaua.
2. Este o trăsătură a muncii ca factor de producţie:

a) este un factor derivat din natură şi capital;
b) conferă naturii calitatea de factor de producţie;
c) astăzi, are un rol secundar faţă de capital.
3. Nu este o pierdere pentru firmă, uzura:

a) fizică, datorită folosirii efective a utilajelor;
b) morală, cauzată de progresul tehnic;
c)fizică, datorită acţiunii factorilor naturali.
1. KF = 50 mil lei şi se amortizează în 5 ani. RA este de:

a) 10 %
b) 20%;
c) 50%.
2. KF + KCi = 180 mil lei, iar KF = 1,5 KCi. Valoarea KF şi KCi exprimată în lei este de :
a) 72 mil lei şi 108 mil lei;
b) 100 mil lei şi 80 mile lei;
c) 108 mil lei şi 72 mil lei.
3. KT = 200 mil lei, din care 25% reprezintă materii prime, materiale etc. Valoarea capitalului
care se uzează treptat este de:
a) 175 mil lei;
b) 150 mil lei;
c) 50 mil.lei.
1. Costul de oportunitate reprezintă:
a) costul contabil;
c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o alegere;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
2. O afirmaţie normativă exprimă:

3. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă şi constantă.
4. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
c) curbă a ofertei;
e) izocost.
5. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile
Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de consum care
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.

6. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx, unde Qx reprezintă cantitatea
consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este
Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
7. Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece:
a)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să

renunţe la o cantitate din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să obţină o
cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
c) rata marginală de substituţie nu este constantă;
d) rata marginală de substituţie este pozitivă;
e) nici un răspuns din cele de mai sus.
8. Panta curbei de indiferenţă este:

b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit;
9. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :
a)scade
b)rămâne neschimbat
c)nu este afectat de către modificarea preţurilor relative ale bunurilor
d) creşte
e) scade datorită inferiorităţii bunurilor
10. Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de
veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de automobile=10000 bucăţi. În t1 se scontează
creşterea preţurilor cu 10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute
(caeteris paribus):
a) creste cu 25% si devine12500;

b) scade cu 15% şi devine 8500;
c) rămâne neschimbată;
d) creşte cu 15% şi devine 11500;
e)creşte, dar nu poate fi determinată creşterea.
11. Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru studenţii care nu au
acces la Internet este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d)încrucişată;
12. Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces la Internet,
dacă preţul ziarelor creşte, cererea pentru acestea se manifestă ca fiind:
a) elastică;
b)inelastică;
d) încrucişată;
e) perfect inelastică
13. Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci
cererea este:
a) inelastică;
b) elastică;
c)cu elasticitate unitară;
e)perfect inelastică.
14. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :
a) cantitatea cerutǎ din bunul x va creşte, iar cea din bunul y va scădea;
b) cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va creşte;
c) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte;
d) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va scădea ;
e) nu se poate determina.
15. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi :
1) normale;
2) inferioare;
3) substituibile;
4) complementare;
5) neutre.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+3+5; d) 2+4; e) 1+2.
16. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În aceste condiţii,
forma generală a funcţiei cererii este:
a) 600-50P;
b) 600+50P;
c) 400-20P;
d)500-10P;
e) 700-60P.
17. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura elasticităţii cererii:
a)elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
18. Obiectivul fundamental al producătorului:
a) minimizarea consumului de bunuri economice;

b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;
e) maximizarea încasărilor bugetare.

19. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai
mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;

b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie

20. Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi

utilitate economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu
aceleaşi cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi
producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu
aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.

21. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;

c)costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
22. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25 buc./lucrător. Cu cât a

crescut producţia firmei dacă productivitatea marginală este 30 de bucăţi iar numărul de lucrători
a crescut cu 30%?
a) 36%;
b) 136%;
c) 64%;
d) 100%;
e) 30%.

23. Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La acest nivel al

producţiei costul fix mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului marginal este Cmg =2Q. În acest
caz, costul total al producţiei este :
a)10 ;
b)15 ;
c)20 ;
d)25 ;
e)30.

24. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=5+3Q+2Q2: a)CF=5+3Q;
b) CVM=3+2Q;
c) CTM=3+2Q;
d) CVM=3Q+2Q2;
e) CFM=(5/Q) +3.

a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;

b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
26. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q este cantitatea, iar
P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare, atunci pe piaţa acelui bun
apare un surplus de:
a) ofertă, de 16 unităţi;
b) cerere, de 15 unităţi;
c) cerere, de 16 unităţi;
d) ofertă, de 15 unităţi;
e) cerere, de 10 unităţi.
a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.

29. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă.
Funcţia cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi cantitatea
produsă în condiţiile maximizării profitului sunt:
a) 34; 107;
b) 107; 34;
c)5; 68;
d) 206,57; 0,81;
e) imposibil de determinat.
30. Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în funcţie de cost este:
a) 150%;
b) 50%;
c) 33,3%;
d) indeterminată;
e) a - d false.
MICROECONOMIE (ECONOMIE POLITICA)
MULTIPLE CHOICE
1) Obiectul economiei politice cuprinde:

1. optimizarea proceselor de producţie;
2. studiul bogăţiei materiale;
3. ştiinţa schimbului mărfar;
4. studiul tehnologiilor de producţie;
5. viaţa economică abordată ca întreg;
6. relaţiile economice ce se stabilesc între oameni în procesele de producţie, repartiţie,
schimb şi consum.
Alegeţi răspunsul corect dintre următoarele combinaţii:
R: 2, 3, 5, 6
2) Componentele ştiinţei economice sunt:

1. ştiinţele economice fundamentale (economia politică);
2. ştiinţele economice funcţionale (management, marketing, finanţe-bănci, contabilitate,
statistică, prognoză economică etc.);
3. ştiinţe teoretico-aplicative de ramură (în industrie, agricultură, comerţ, transporturi);
4. ştiinţe istorice economice şi ale gândirii economice;
5. economia mondială;
6. ştiinţele economice de graniţă;
7. ştiinţe ale viitorului.
R: 1, 2, 3, 4, 5, 6
3) La nivel microeconomic, economia politică studiază:
1. comportamentul individual al diferiţilor agenţi economici (gospodării, firme,
industrii);
2. comportamentul individual al muncitorilor pe timpul celor opt ore de program;
3. procesul de proiectare a noilor produse;
4. organizarea producţiei pe plan naţional;
5. relaţiile dintre agenţii economici în cadrul producţiei, schimbului, distribuţiei şi
consumului de bunuri şi servicii.
R: 1, 5
4) Omul se prezintă ca fiinţă tridimensională: biologică, socială şi raţională. În funcţie

de aceste trei dimensiuni, nevoile se grupează în:
1. nevoi naturale sau fiziologice (somatice);
2. nevoi sociale (de grup);
3. spiritual – psihologice (raţionale);
4. imaginare;
5. prezente şi viitoare.
R: 1, 2, 3,
5) În funcţie de gradul dezvoltării economice şi de nivelul de cultură şi civilizaţie, nevoile

pot fi:
1. de bază sau inferioare;
2. secundare;
3. complexe sau superioare;
4. spirituale;
5. ireale.
R : 1, 3
6.nevoile reprezintă un sistem cu numeroase subsisteme componente, care se modifică în

principal prin acţiunea următoarelor legi :
1. interacţiunea trebuinţelor;
2. elasticitatea trebuinţelor;
3. substituirea trebuinţelor;
4. creşterea şi diversificarea trebuinţelor;
5. eliminarea trebuinţelor.

1 2,3,4,5;
2 2,4,5,6;
3x 1, 2, 3, 4
4 1,2,3,5;
5 1,3,4,5.
7) Caracteristicile principale ale nevoilor sunt:

1. au un caracter dinamic;
2. regenerabile;
3. au un caracter complementar;
4. nu sunt concurente;
5. sunt concurente;
6. nu sunt regenerabile;
7. sunt statice.

1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 5
4 1,2,3,7;
5 1,3,4,5.
8) Resursele economice reprezintă:

Alegeţi varianta corectă.
1 totalitatea bunurilor materiale şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor;

2 totalitatea resurselor subsolului unei ţări;
3 bunurile realizate de oameni în procesul muncii;
4x totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri materiale şi
servicii destinate satisfacerii nevoilor;
5 sumele în valută de care dispune o economie naţională.
9) Raritatea resurselor exprimă:

1 epuizarea acestora
2 totalitatea resurselor in aur ale unei tari
3x limitele resurselor
4 greutatea cu care sunt descoperite
5 valoarea in aur a acestora
10) Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă:

1 cheltuielile unei persoane pentru deschiderea unei afaceri;

2 posibilitatea de a alege o afacere dintr-un domeniu;
3 alocarea de resurse pentru o afacere;
4x preţul (estimarea) celei mai bune alternative sacrificate (la care se renunţă), atunci
când se face o alegere între mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;
5 preţul (estimarea) celei mai slabe alternative sacrificate (la care se renunţă), atunci când se
face o alegere între mai multe variante posibile, în alocarea resurselor.
11) Componentele sau actele fundamentale ale activităţii economice sunt:

1. producţia;
2. circulaţia;
3. distribuţia;
4. consumul;
5. acumularea;
6. creditarea;
7. rambursarea creditelor.

1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3 1,2,3,5;
4 1,2,3,7;
5x 1,2,3,4.
12) Structurile verticale ale activităţii economice sunt:

1. economia familiei;
2. microeconomia;
3. mezoeconomia;
4. macroeconomia;
5. regionaloeconomia;
6. mondoeconomia.

1x 2,3,4,6;
2 1,2,3,4;
3 3,4,5,6;
4 2,4,5,6;
5 1,2,4,5.
13) Între metodele şi procedeele folosite în ştiinţa economică, majoritatea specialiştilor

includ:
1. inducţia şi deducţia;
2. abstracţia;
3. analiza şi sinteza;
4. dializa;
5. modelarea economico – matematică;
6. metoda istorică;
7. metoda logică;
8. metoda statică şi cea dinamică;
9. experimentul;
10. metafizica.

1 2,3,4,5,6,7,8,9;
2 1,2,3,4,5,6,7,8;
3 3,4,5,6,7,8,9,10;
4x 1, 2, 3, 6, 7, 8, 9,
5 1,2,4,6,7,8,9,10.
14) Există două tipuri de tratare a activităţii economice:

1. economia pozitivă;
2. economia negativă;
3. economia normativă;
4. economia convergentă;
5. economia divergentă.

1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 1,5;
5x 1, 3.
15) Principalele sisteme economice sunt:

1. economia naturală;
2. economia privată;
3. economia de schimb;
4. economia de piaţă;
5. economia concurenţială;
6. economia centralizată sau de comandă;
7. economia mixtă.

1x 1,3,4,5,6,7,
2 1,2,4,5,6,7;
3 1,2,3,5,6,7;
4 2,3,4,5,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
16) Principalele trăsături specifice economiei de piaţă sunt:

1. specializarea producătorilor, a agenţilor economici în general;
2. autonomia, independenţa agenţilor economici;
3. arbitrajul statului în stabilirea preţurilor;
4. producţia de mărfuri generalizată şi mijlocirea schimbului de către bani;
5. concurenţa;
6. schimbul în natură (trocul);
7. schimbul de produse.

1 1,3,4,5;
2x 1, 2, 4, 5;
3 3,4,6,7;
4 1,2,3,7;
5 2,4,6,7.
17) Economia de piaţă modernă are ca trăsături (caracteristici) principale:

1. pluralismul formelor de proprietate;
2. funcţionarea şi dezvoltarea economiei au loc în condiţiile în care piaţa îndeplineşte un
deosebit rol în reglarea activităţii, a comportamentului agenţilor economici, în alocarea
şi utilizarea resurselor;
3. motivaţia activităţii agenţilor economici;
4. concurenţa;
5. preţurile se formează liber;
6. existenţa unei structuri economice supra-statale care asigură controlul pieţei;
7. statul democratic se manifestă ca agent economic, acţionând în direcţia corectării
imperfecţiunilor pieţei.

1 2,3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 4, 5 ,7
4 1,2,3,4,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
18) Agenţii economici sunt:

1x indivizi sau grupuri de indivizi care participă la viaţa economică a societăţii,

îndeplinind, în acest sens, anumite roluri şi având anumite comportamente economice.
2 grupuri de indivizi care au societăţi comerciale;
3 indivizi sau grupuri de indivizi care fac presiuni pe piaţa concurenţială, având anumite
comportamente economice;
4 grupuri de interese care impun preţul pe piaţă al produselor din import.
5 indivizi sau grupuri de indivizi care nu participă la viaţa economică a societăţii, îndeplinind,
în acest sens, rolul de arbitri pe piaţa concurenţială.
19) În rândul agenţilor economici se includ:
1. întreprinderile;
2. gospodăriile familiale (menajele);
3. administraţiile publice;
4. administraţiile private;
5. instituţiile de credit şi asigurări;
6. agenţii economici din alte ţări (străinătatea);
7. agenţii liberi.

1 3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,7;
3x 1, 2, 3, 5, 6
4 1,2,4,5,6;
5 1,2,3,5,7.
20) Fluxurile economice reprezintă:

1 mişcări periodice de bunuri materiale şi disponibilităţi băneşti;

2x mişcări permanente de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice,
disponibilităţi băneşti etc., între agenţii participanţi la tranzacţii;
3 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităţi
băneşti etc., între agenţii participanţi la tranzacţii;
4 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităţi
băneşti etc., între agenţii prezenţi fizic pe piaţa de bunuri;
5 mişcări periodice de resurse financiare între agenţii prezenţi fizic pe piaţă.
21) Fiecare tranzacţie bilaterală sau de piaţă este formată din două fluxuri:
1. fluxuri de informaţii cu privire la preţul pieţei;
2. fluxuri de bunuri care pornesc de la producător şi ajung la consumator;
3. fluxuri de interese privind nivelul preţurilor stabilite de producători;
4. fluxuri monetare care pornesc de la consumator spre producător;
5. fluxuri informatice pe piaţa de capital.

1 2,3;
2 1,3;
3x 2, 4
4 4,5;
5 2,5.
22) Banii au următoarele functii:
1. mijloc de măsurare a activitătii economice;

2. mijloc de schimb;
3. mijloc de plată;
4. mijloc de rezervă de valoare;
5. mijloc de colaborare între societătilor comerciale;
6. mijloc de comunicare.
Alegeti raspunsul corect dintre urmatoarele combinatii:

a. 2,3,4,5;
b. 1,2,3,4;
c. 2,4,5,6;
d. 1,4,5,6;
e. 3,4,5,6.
23) Cunoaşterea pieţei presupune luarea în considerare a componentelor ei

fundamentale şi anume:
1. cererea;
2. trebuinţele;
3. oferta;
4. preţul;
5. negocierea;
6. concurenţa;
1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6;
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
24) În sens ştiinţific, piaţa exprimă ......................, dintre agenţii economici, ce se

desfăşoară într-un anumit spaţiu, în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de
mărfuri, se formează preţurile, au loc negocieri şi acte de vânzare-cumpărare, în condiţii
de concurenţă.
Alegeţi fragmentul de text corect dintre următoarele variante:

1 relaţiile private;
2x relaţii economice dintre oameni;
3 interesele statului;
4 raporturi de subordonare;
5 raporturi de supraordonare.
25) O condiţie esenţială de care depinde îndeplinirea de către piaţă a rolului său o
constituie:
1 intervenţia statului;
2 existenţa capitalului autohton;
3x autonomia de decizie a agenţilor economici, libertatea lor economică;
4 existenţa capitalului străin şi autohton în economie;
5 existenţa cumpărătorilor.
26) Din punct de vedere al extinderii teritoriale, există:

1. piaţa locală;
2. piaţa ad-hoc;
3. piaţa regională;
4. piaţa naţională;
5. piaţa centrală
6. piaţa mondială.

1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
27) Din punct de vedere al obiectului tranzacţiei economice, de vânzare-cumpărare, se

disting:
1. piaţa bunurilor de consum final;
2. piaţa factorilor de producţie;
3. piaţa de valori imobiliare;
4. piaţa monetară;
5. piaţa financiară, inclusiv bursa;
6. piaţa de depozite bancare.

1 2,3,4,5;
2 1,2,3,4;
3 1,2,4,6;
4 2,3,5,6;
5x 1, 2, 4, 5.
28) Din punct de vedere al desfăşurării concurenţei, există:

1. piaţa cu concurenţă perfectă sau pură;
2. piaţa cu semiconcurenţă;
3. piaţa cu concurenţă ideală;
4. piaţa cu concurenţă imperfectă.

1 1,2;
2 3,4;
3x 1, 4,
4 2,3.
29) Piaţa cu concurenţă imperfectă este formată din:

1. piaţa cu concurenţă monopolistică;
2. piaţa cu concurenţă de tip oligopol;
3. piaţa de tip monopol;
4. piaţa de tip monopson sau oligopson;
5. piaţa de tip mondonopol;
6. piaţa de tip andorason.

1 2,3,4,5;
2 1,3,4,6;
3 1,2,4,5;
4 2,3,5,6.
5x 1, 2, 3, 4,
30) Cererea de mărfuri reprezintă:

1x nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii care se satisfac prin intermediul pieţei,

adică prin vânzare-cumpărare;
2 ofertele de bunuri şi servicii care se expun pe piaţă;
3 nevoile de bunuri care se satisfac prin intermediul pieţei;
4 bunuri şi servicii care se satisfac anumite trebuinţe;
5 nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii generale.
31) Cererea poate fi:

1. individuală;
2. parţială;
3. totală;
4. generalizată;
5. agregată sau globală,

1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1,3,5
4 2,4,5.
5 1,2,3.
32) Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt:

1) nevoile;
2) dorinţele;
3) oferta;
4) venitul;
5) preţul.

1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1, 4, 5
4 2,4,5;
5 1,2,3.
33) În funcţie de elasticitatea cererii faţă de preţ, se disting mai multe tipuri de cerere,
după cum urmează:
1. cerere inelastică;
2. cerere perfect inelastică;
3. cerere subelastică;
4. cerere elastică;
5. cerere perfect elastică;
6. cerere cu elasticitate unitară;
7. cerere superelastică.

1 2,3,4,5,7;
2 1,2,3,4,6;
3 1,2,4,5,7;
4 2,3,5,6,7;
5x 1, 2, 4, 5, 6;
34) Legea cererii exprimă ................................, în cadrul căreia cererea evoluează în sens
invers faţă de preţ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 opinia cumpărătorului şi vânzătorului;

2 valoarea produsului;
3x relaţia dintre cerere şi preţ;
4 ipoteza;
5 interesele agenţilor economici.
35) Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ, în principiu, este ............,

deoarece atunci când preţul se măreşte, cererea se diminuează şi raportul dintre două
semne diferite dă semnul negativ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 nul;
2x negativ;
3 pozitiv;
4 oscilant;
5 periodic.
36) Preţul bunului "X" scade de la 40 de unităţi monetare (Po) la 30 unităţi monetare
(P1), iar cererea la acest produs creşte de la 400 de bucăţi (Co) la 600 de bucăţi (C1).
Calculaţi coeficientul de elasticitate al cererii şi alegeţi răspunsul corect din variantele
de mai jos:
1 -1;
2x -2;
3 -3;
4 -4;
5 -5.
39) Cererea atipică exprimă excepţiile de la legea cererii, adică situaţiile în care:
1 cererea de mărfuri nu evoluează în acelaşi sens cu preţul: dacă preţul creşte, cererea scade;
dacă preţul scade, cererea creşte;
2 cererea de mărfuri este constantă;
3x cererea de mărfuri evoluează în acelaşi sens cu preţul: dacă preţul creşte, creşte şi
cererea; dacă preţul scade, scade şi cererea;
4 cerea este direct proporţională cu oferta;
5 cererea este dependentă de ofertă.
40) Comportamentul atipic al cererii se produce în mai multe situaţii:

1. efectul de giraţie;
2. efectul Giffen;
3. efectul de anticipare din partea consumatorilor;
4. efectul de venit nul;
5. efectul de ostentaţie şi snobism;
6. efectul de informare imperfectă;
7. când este vorba de bunuri importante care n-au substituţii (înlocuitori), mărirea
preţului lor, în general, nu atrage după sine o diminuare a cererii;
8. efectul antisocial.

1 2,3,4,5,7,8;
2 1,2,3,4,5,6;
3 1,2,5,6,7,8;
4x 2, 3, 4, 5, 6, 7,
5 1,3,4,6,7,8.
41) Oferta reprezintă:

1 cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării;

2x cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării, pe piaţă, la un moment dat;
3 cantitatea servicii destinate vânzării;
4 cantitatea de lucruri destinate vânzării, pe piaţă;
5 cantitatea de bunuri existentă la un moment dat.
42) Oferta poate fi:

1. individuală;
2. generală;
3. totală;
4. agretată (globală);
5. mondială.

1 2,3,4;
2 1,2,3;
3 1,4,5;
4 2,3,5;
5x 1, 3, 4
43) Factorii de care depinde oferta de mărfuri sunt:

1. progresul moral;
2. evoluţia cererii de bunuri şi servicii;
3. disponibilitatea factorilor de producţie sau raritatea acestora, randamentul economic;
4. costul de producţie (costul marginal);
5. preţul de vânzare al mărfii;
6. posibilitatea de stocare a bunurilor şi costul stocării;
7. preţul cercetării ştiinţifice.

1 1,3,4,5,6;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6
5 1,3,4,6,7.
44) Legea ofertei exprimă:

1x relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în acelaşi sens cu
preţul;
2 relaţia dintre ofertă şi preţ;
3 relaţia dintre preţ şi piaţă;
4 o relaţie temporară în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus cu preţul;
5 relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus cu preţul.
45) În funcţie de modul în care oferta reacţionează la modificările de preţuri, se disting

mai multe feluri de ofertă:
1. oferta variată;
2. oferta elastică;
3. oferta cu elasticitatea unitară;
4. oferta perfect elastică;
5. oferta inelastică;
6. oferta perfect inelastică sau perfect rigidă;
7. oferta relativă.

1 2,4,5,6,7;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6;
5 1,3,4,6,7.
46) Elasticitatea ofertei în raport cu preţul înseamnă:

1 reacţia cererii la modificările de preţuri;

2x reacţia ofertei la modificările de preţuri;
3 reacţia cererii la stagnarea preţurilor;
4 reacţia pieţei la modificările de preţuri;
5 reacţia cumpărătorilor la modificările de preţuri.
48) După dimensiunea lor (reflectată de numărul de personal, mărimea capitalului

social şi a cifrei de afaceri), întreprinderile sunt:
1. rurale;
2. mari;
3. urbane;
4. mici;
5. interne;
6. mijlocii.
1 2,5,6;
2 1,2,3;
3x 2, 4, 6,
4 2,3,4;
5 1,4,6.
49) Bunurile libere sunt:

Alegeti varianta corecta.
a. acele elemente care provin din natura;

b. acele elemente care provin din mediul artificial; .
c acele elemente care sunt fabricate de om;
d. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este liber;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
50) Bunurile economice sunt:

a. acele elemente care provin din gospodaria oamenilor;

b. acele elemente care provin din mediul artificial;
c. acele elemente care sunt fabricate de om;
d. acele elemente care sunt produse prin efortul omului, necesitand o prelucrare mai
mult sau mai putin elaborata;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
51) Bunurile de consum (satisfactori) sunt:

a. bunurile destinate consumului indivizilor; .

b bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
52) Bunurile de productie (prodfactori) sunt:

a. bunurile destinate consumului indivizilor;

b. bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
53) Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o nevoie-dorinţă, capacitate

dată de …………………………
Alegeţi varianta corectă din expresiile de mai jos:
1 cerinţele producătorilor;
2 prognoza pieţei;
3 valoarea sa în aur;
4 valoarea sa în Euro;
5x proprietăţile, însuşirile şi caracteristicile bunului respectiv.
54) Utilitatea economică reprezintă satisfactia pe care o resimte un individ ca urmare a

………..
Alegeti varianta corectă din expresiile de mai jos:
a. dorintei de libertate a consumatorului;
b. prognozei pietei;
c.x consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, in anumite conditii
spatio-temporale.
d. scaderii valorii dolarului;
e. reclamei facute pentru un anumit produs
55) Ipotezele de bază ale teoriei utilitătii cardinale sunt:

1. consumatorul este capabil să măsoare utilitatea printr-un număr;
2. utilitătile individuale rezultate din consumul unor cantităti consecutive dintr-un bun nu
sunt constante;
3. consumatorul poate alege dintre bunuri, în functie de utilitătile acestora;
4. producătorul produce ceea ce doreste;
5. producătorul poate să stabilească pretul la produse cum doreste el.
Alegeti raspunsul correct din combinatiile:

a.x 1,2,3;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5
d. 1,2,4;
e. 1,4,5.
56) Optimul consumatorului propune o asemenea combinare de bunuri şi servicii în

consum care, la nivelul venitului de care dispune şi al preţurilor existente, să-i asigure
……………………..
1 realizarea de economii;
2x maximum de satisfacţie;
3 un concediu plăcut;
4 satisfacerea cerinţelor familiei;
5 satisfacerea cerinţelor de hrană.
57) Rata marginală reprezintă:
Alegeti varianta corecta
a.x sporul de utilitate totala furnizat de consumul unei unitati suplimentare dintr-un
bun;
b. rata de margine pentru un imprumut bancar;
c. ceea ce ramane dupa achitarea celei mai mari parti din imprumut;
d. rata lunara la un credit;
e. dobanda anuala.
58) Întreprinderea se defineste:

a. ca o entitate activa a sistemului economic, de natura unei organizatii autonome,

inzestrata cu resurse pe care le utilizeaza in scopul exercitarii, in mod stabil si
structurat, a unei functii referitoare la productie, servicii, schimb etc.;
b. ca o entitate activa a sist emului economic;
c. ca o proprietate privata fara obiect de activitate
d. ca o stare de fapt;
e. ca o structura depasita.
59) Munca este:

a. o actiune constienta, specific umana, indreptata spre anumit scop, in cadrul careia
sunt puse in miscare aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om,
consumul de energie fizica si intelectuala;
b. o actiune indreptata spre anumit scop
c. consumul de energie fizica si intelectuala;
d. o actiune inconstienta indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt puse in miscare
aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om, consumul de energie fizica si
intelectuala;
e. o actiune inconstienta, specific umana, indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt
puse in miscare aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om.
60) Factorul natural constituie atât substanta si conditiile materiale primare ale:
a. dezvoltarii productiei de bunuri materiale si servicii;

b. productiei, cat si forta motrice virtuala, necesara pentru dezvoltarea productiei de
bunuri materiale si servicii;
c. productiei;
d. serviciilor;
e. muncii umane.
61) Capitalul reprezintă:
a. ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate

in producerea de bunuri materiale si servicii destinate realizarii ca marfuri pe
piata in scopul obtinerii de profit;
b. o suma importanta de bani;

c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;
d. ansamblul marfurilor de pe piata
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
62) Combinarea factorilor de productie reprezintă:

a. combinarea bunurilor reproductibile;

b. un mod specific de unire a factorilor de productie; .
c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;
d. ansamblul marfurilor de pe piata;
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
63) Premisele combinării factorilor de productie sunt:

1. combinarea bunurilor reproductibile;
2. caracterul limitat al factorilor supusi combinării;
3. caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor cu specificul activitătii;
4. conjunctura pietelor factorilor de productie;
5. ansamblul serviciilor destinate realizării ca mărfuri pe piată în scopul obtinerii de profit.

a.x 2,3,4;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5;
d. 1,2,4;
e. 1,4,5
64) Randamentul se defineste ca:

a. raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbite in

decursul producerii ei;
b. valoare a productiei create;
c. efort depus pentru rezolvarea unor sarcini de productie;
d. valoarea in dolari a efortului depus de muncitori in procesul de productie;
e. suma de bani ce revine fiecarui angajat
65) Societăţile comerciale îmbracă următoarele forme:

1. societatea în nume personal;
2. societatea în nume colectiv;
3. societatea în comandită simplă;
4. societatea cu răspundere nelimitată;
5. societatea în comandită pe acţiuni;
6. societatea pe acţiuni;
7. societatea cu răspundere limitată;
8. societatea colectivă.

1 1,2,3,4,8;
2x 2, 3, 5, 6, 7
3 3,4,5,6,7;
4 2,3,4,5,6;
5 1,3,4,6,8.
66) Principalii factori de producţie sunt:

1. inteligenţa oamenilor;
2. creaţia ştiinţifică;
3. munca;
4. natura (pământul);
5. capitalul.

1 1,2,3;
2 2,3,5;
3x 3, 4, 5
4 2,3,4;
5 1,2,4.
67) Capitalul tehnic folosit în activitatea economică, denumit şi capital fizic, productiv
sau net, este constituit din două mari componente:
1. capitalul fix;
2. capitalul bancar;
3. capitalul în valută;
4. capitalul circulant;
5. capitalul investit.

1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 2,3;
5x 1,4.
68) Productivitatea este influenţată de:

1. factorii naturali;
2. factorii termici;
3. factorii tehnici;
4. factorii economici;
5. factorii sociali;
6. factorii psihologici;
7. factorii structurali;
8. factorii ce decurg din gradul de integrare a economiei naţionale în economia mondială
(tipurile de specializare tehnică şi economică, capacitatea de performanţă şi competitivi-
tatea produselor pe piaţa mondială);
9. factorii mediatici.

1 1,2,3,4,5,8,9;
2x 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8
3 3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,4,5,6,8;
5 1,2,3,4,6,7,8.
69) Costul de producţie reprezintă:

1x în formă bănească, totalitatea cheltuielilor efectuate şi suportate de către agenţii

economici pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi
servicii;
3 cheltuielile pentru desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
4 în formă bănească, totalitatea cheltuielilor pentru producerea de bunuri materiale şi servicii;
5 cheltuielile efectuate pentru producerea de bunuri materiale şi servicii.
70) Mărimea costului este determinată de:

1 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice, la un moment dat;

2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice, la un moment dat;
3 totalitatea investiţiilor efectuate pentru lansarea unui produs;
4 totalitatea investiţiilor efectuate pentru transportul şi desfacerea noilor produse;
5x totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de bunuri
economice, la un moment dat.
Alta intrebare 70)

Mărimea costului poate fi calculată:
a) pe unitatea de produs;
b) pe întreaga productie omogenă;
c) pe ansamblul productiei eterogene;
d) pe ansamblul serviciilor;
e) ansamblul mărfurilor de pe piată.
71) Principalele tipuri de cost sunt:

a) costul global;
b) costul mediu;
c) costul marginal;
d) costul lateral;
e) costul central.

a.x 1,2,3;
b. 2,3,5;
c. 3,4,5;
e. 2,3,4
d. 1,2,4.
72) Costul fix (CF) reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt
independente de volumul productiei obtinute si cuprinde:
a. neamortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, cheltuielile de

intretinere, iluminat, incalzit, dobanzi etc.;
b. beneficii;
c. amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile personalului administrativ, cheltuielile de
intretinere, iluminat, incalzit, dobanzi etc.; .
d. profit;
e. capitalului variabil.
73) Costul variabil (CV) exprimă:

a. acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei;

b. acele cheltuieli care nu se modifica niciodata;
c. acele chirii ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei;
d. acele venituri ale intreprinderii care nu se modifica;
e. acele cheltuieli ale intreprinderii care se nu modifica in functie de volumul productiei.
74) Costul total (CT) reprezintă:

a. diferenta dintre costul fix si cel variabil;

b. suma costurilor fix si variabil;;
c. raportul dintre costurile fixe si variabile.;
d. produsul costurilor fixe si variabile
e. suma si produsul costurilor fix si variabil.
75) Costul mediu fix (CMF) reprezintă:

a. costul fix pe unitatea de produs; .

b. raportul dintre costurile fixe si variabile;
c. produsul costurilor fixe si variabile;
d. suma si produsul cost . urilor fix si variabil;
e diferenta dintre costul fix si cel variabil.
76) Costul mediu total (CMT) exprimă:

a. costul global total pe unitatea de produs;

b. raportul dintre costurile fixe si variabile; .
d. suma si produsul costurilor
e. fix si variabil; diferenta dintre costul fix si cel variabil.
77) Costul marginal (Cmg) exprimă:

a. costul global total pe unitatea de produs; .

b. sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie;
d. suma si produsul costurilor fix si variabil;
e. diferenta dintre costul fix si cel variabil.
78) Mărimea costului este determinată de:

a. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice, la un moment

dat; .
b. talitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice, la un moment dat;
c. totalitatea investitiilor efectuate pentru lansarea unui produs
d. totalitatea investitiilor efectuate pentru transportul si desfacerea noilor produse;
e. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri
economice, la un moment dat.
79) Costul global reprezintă:

1x ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie dat, dintr-un

bun;
2 cheltuielile efectuate de patroni pentru plata tuturor salariilor angajaţilor;
3 cheltuielile de regie ale firmei producătoare a bunurilor prezentate pe piaţă;
4 acele cheltuieli marginale ale beneficiarilor pentru procurarea unui anumit tip de produs;
5 totalitatea taxelor plătite de producător către stat.
80) Costul mediu (CM) sau costul unitar exprimă:
1 costurile marginale pe unitatea de produs;

2 costurile globale pe întreaga producţie;
3x costurile globale pe unitatea de produs;
4 costurile totale ale managementului producţiei;
5 costurile globale ale producţiei pe zi.
81) Factorii de care depinde evoluţia costului mediu sunt:

1. consumul de factori de producţie pe unitatea de produs (consumul de resurse
materiale şi de forţă de muncă);
2. nivelul productivităţii;
3. cerinţele pieţei;
4. preţul factorilor de producţie utilizaţi;
5. nivelul de concurenţă neloială.
1 1,2,3;
2x 1, 2, 4.
3 3,4,5;
4 1,3,5;
5 2,3,5.
82) Optimul producătorului constituie un criteriu de comportament, de conducere

ştiinţifică, conform căruia producătorul urmăreşte ca, la un cost de producţie total dat,
să ……………………., adică să producă cât mai mult posibil (ţinând seama de cererea
existentă).
1 realizeze economii;
2 mulţumească pe clienţi;
3x maximizeze producţia obţinută;
4 satisfacă toate cerinţele pieţei;
5 realizeze un echilibru stabil în cadrul producţiei.
83) Concurenţa reprezintă:

1 o confruntare subtilă între agenţii economici pentru realizarea intereselor proprii;

2x o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea unei poziţii cât mai
avantajoase pe piaţă, corespunzătoare intereselor proprii;
3 o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea de venituri ilicite;
4 o luptă deschisă ce se desfăşoară cu toate mijloacele la dispoziţie între agenţii economici
pentru realizarea intereselor proprii;
5 o luptă subtilă între agenţii economici pentru realizarea unei poziţii cât mai avantajoase pe
piaţă, corespunzătoare intereselor proprii.
84) Instrumentele luptei economice de concurentă sunt:
1. reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurentilor;

2. reducerea preturilor de vânzare;
3. ridicarea calitătii bunurilor materiale si serviciilor;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.

a. 1,2,3,5;
b. 1,2,4,6;
c. 1,2,3,4;
d. 1,3,5,6;
e. 2,3,5,6.
85) Instrumentele luptei extraeconomice de concurentă sunt:

1. furnizarea de informatii generate pentru toti clientii;
2. sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local si national;
3. presiunile morale;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.

a. 1,2,3;
b. 1,2,4;
c. 1,2,6
d. 1,3,5;
e. 2,3,5;
86) Preţul este:

1 expresia costului materiilor prime utilizate în procesul de producţie;

2 suma de bani pe care o are consumatorul şi pe care o negociază cu producătorul;
3x expresia bănească a valorii mărfii, sau suma de bani care se plăteşte pentru a
dobândi o unitate dintr-un bun economic;
4 suma de bani care se plăteşte pentru a cumpăra toate produsele de pe piaţă;
5 suma medie de bani pe care o cere comerciantul în piaţă pentru produsele sale.
87) Concurenţa este influenţată de următorii factori:
1. numărul şi puterea economică a vânzătorilor şi cumpărătorilor în economia

naţională, în una sau alta dintre ramuri;
2. gradul de diferenţiere a produselor;
3. facilităţile sau limitările posibilităţilor noilor producători de a intra într-o ramură sau
alta;
4. gradul de transparenţă al pieţei;
5. mobilizarea sau rigiditatea preţurilor;
6. nivelul dezvoltării economice;
7. conjunctura politică internă şi internaţională;
8. cultura economică a populaţiei, a diferiţilor agenţi economici;
9. intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.
2 2,3,4,5,6,7,8,9;
3 1,3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,5,6,7,8,9;
5 1,2,3,4,5,7,8,9.
88) Concurenţa are următoarele efecte economice:

1. stimulează progresul general prin emulaţia şi competiţia pe care o ţine între agenţii
economici;
2. duce la reducerea preţurilor de vânzare, ea fiind potrivnică scumpetei;
3. contribuie la egalizarea progresivă a veniturilor, a condiţiilor de viaţă;
4. pentru unii dintre agenţii economici concurenţa se transformă în contrariul ei;
5. opreşte intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4
2 1,3,4,5;
3 1,2,4,5;
4 1,2,3,5;
5 2,3,4,5.
89) Principalele tipuri de concurenţă sunt:

1. concurenţa perfectă;
2. concurenţa semiperfectă;
3. concurenţa monopolistă;
4. concurenţa imperfectă;
5. concurenţa totală.
1 1,2,5;
2 2,3,5;
3 1,2,5;
4x 1, 3, 4
5 3,4,5.
90) Interventia statului pe piata concurentială se face prin:

1. măsuri de elaborare a regulilor jocului, a normelor de drept pe baza cărora se desfăsoară
activitatea economică în genere si concurenta;
2. măsuri de ordin juridic îndreptate împotriva piedicilor care se asează în calea
concurentei, a abuzului monopolului;
3. măsuri de limitare a excesului de concurentă;
4. cresterea somajului;
5. scăderea salariilor.

a. 1,2,5;
b. 2,3,5;
c. 1,2,3;
d. 1,3,4;
e. 3,4,5.
91) Factorii de care depinde pretul pe piată sunt:

1. factori specifici cererii;
2. factori specifici ofertei;
3. factorii aleatori;
4. factorii de mediu;
5. factorii geoclimatici.

a. 1,3;
b. 1,4;
c. 1,2;
d. 1,5;
e. 3,4.
92) Piaţa muncii, cuprinsă în ansamblul pieţei naţionale, îndeplineşte următoarele

funcţii specifice:
1. alocarea resurselor de muncă, a forţei de muncă pe ramuri, subramuri, domenii de
activitate, zone geografice, meserii, în dependenţă de volumul şi structura cererii de
muncă existente, la un moment dat;
2. dezvoltarea tehnologică în producţie;
3. furnizează informaţii cu privire la cererea şi oferta de muncă, la apariţia unui
excedent sau deficit de ofertă de muncă, la nivelul salariului;
4. instituţiile pieţei muncii estimează tendinţele de evoluţie a cererii şi ofertei de muncă
pe termen mediu şi lung;
5. stimulează mobilitatea profesională şi teritorială a forţei de muncă cu ajutorul unor
pârghii economico-financiare;
6. prin propriile mecanisme, asigură protecţie economică şi socială şomerilor, pe o
perioadă delimitată;
7. asigură permanenta deplasare a fondurilor de la un patron la altul.
1 1,2,5,6,7;
2x 1, 3, 4, 5, 6
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,7;
5 2,3,4,5,7.
93) Piaţa muncii reprezintă ……………………… în funcţie de nivelul şi oscilaţiile

salariului, pe baza cărora are loc procesul de ocupare a populaţiei active în mărimea,
structura şi calitatea corespunzătoare exigenţelor pieţei.
1 ansamblul relaţiilor dintre producători şi beneficiari;

2 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse financiare;
3 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de tehnologie;
4 ansamblul relaţiilor interne ale firmelor;
5x ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse de muncă.
94) Cererea de muncă este:

1x necesarul de muncă din partea agenţilor economici la un moment dat, care se

satisface prin intermediul pieţei muncii;
2 necesarul de mijloace tehnice la un moment dat;
3 necesarul resurse financiare şi de muncă din partea agenţilor economici la un moment dat;
4 surplusul de forţă de muncă existent pe piaţa muncii;
5 cererea de locuri de muncă din partea muncitorilor.
95) Oferta de muncă este:

1 acea parte a populaţiei ce doreşte angajare salarială;

2 forţa de muncă oferită de muncitor patronilor;
3x acea parte a populaţiei apte de muncă ce doreşte angajare salarială;
4 numărul locurilor de muncă existente în societate la un anumit moment dat;
5 dată de dezvoltarea economiei naţionale şi de numărul populaţiei inactive.
96) Factorii de care depinde cererea de muncă sunt:
1. nivelul salariului;
2. costul marginal al muncii;
3. dezvoltarea si aparitia de noi activităti;
4. substituirea în anumite proportii a factorului muncă la nivel de ramură, subramură sau
peansamblul economiei cu factorul capital;
5. starea economiei;
6. conjunctura economică si socială pe plan intern si international;
7. dorinta de muncă a oamenilor;
8. dorinta de viată a oamenilor.

a. 1,2,5,6,7,8;
b. 2,3,4,5,6,8;
c. 2,3,5,6,7,8;
d. 1,3,4,6,7,8;
e. 1,2,3,4,5,6.
97) Piata muncii se poate găsi în următoarele stări:

1. de echilibru;
2. de dezechilibru;
3. incertă;
4. nedefinită;
5. întâmplătoare.

a. 1,2;
b. 1,3;
c. 2,3;
d. 3,4;
e. 2,5.
98) Principalele structuri ale oferte de muncă sunt:

1. oferta de muncă individuală;
2. oferta de muncă totală;
3. oferta de muncă partială;
4. oferta de muncă externă;
5. oferta de muncă natională.

a. 1,2
b. 1,3;
c. 2,3
d. 3,4;
e. 2,5.
99) Salariul nominal brut reprezintă:

1 suma de bani pe care salariatul o primeşte de la unitate pentru care lucrează sau prestează
muncă;
2 salariul nominal din care s-a scăzut impozitul;
3 cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu suma de bani pe care salariatul o
primeşte de la unitatea pentru care lucrează sau prestează muncă;
4 echivalentul salariului real;
5x salariul nominal în care este inclus impozitul.
100) Cele mai frecvente forme de salarizare sunt:

1. în regie;
2. în partidă dublă;
3. în acord;
4. în remiză sau cote procentuale;
5. individuală.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4x 1, 3, 4
5 2,3,4.
101) Salarizarea în regie reprezintă :

1 remunerarea salariatului după volumul producţiei realizate;

2 remunerarea după rezultatele echipei;
3 remunerarea salariatului după calitatea muncii prestate;
4x remunerarea salariatului după timpul lucrat;
5 remunerarea salariatului după criterii stabilite de patron.
102) Salarizare în acord constă în:

1 remunerarea individului în raport cu calitatea produselor realizate;

2 remunerarea grupului în raport cu calitatea produselor realizate;
3 remunerarea individului sau grupului în raport cu timpul de muncă prestat;
4x remunerarea individului sau grupului în raport cu cantitatea de produse realizate,
de numărul operaţiilor executate etc.;
5 remunerarea individului în funcţie de veniturile firmei.
103) Salarizarea în acord se concretizează în următoarele forme:
1. în acord direct;
2. în acord progresiv;
3. în acord simplu;
4. în acord global;
5. în acord complex.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4 1,3,4;
5x 1, 2, 4.
104) Salarizarea în remiză sau cote procentuale presupune stabilirea venitului :

1x proporţional cu nivelul de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin contract;

2 în raport cu calitatea produselor realizate;
3 în raport cu cantitatea de produse realizate, de numărul operaţiilor executate;
4 în funcţie de veniturile firmei;
5 după rezultatele echipei de lucru.
105) Prin profit se înţelege:

1 partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului;

2 partea rămasă din venitul total din care se va scade impozitul către stat;
3x partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate
cheltuielile aferente venitului respectiv;
4 venitul total ce revine întreprinzătorului;
5 venitul final al societăţii din care se va scade impozitul către stat.
106) După modul de determinare şi realizare se delimitează următoarele forme de

profit:
1. profit brut;
2. profit net;
3. profit normal, legitim sau justificat;
4. profit normat;
5. profitul pur sau supraprofit;
6. profitul marginal;
7. profit liber.
1 1,3,5,6,7;
2x 1, 2, 3, 5, 6.
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,6;
5 2,3,4,5,7.
107) Profitul brut este:

1x reprezentat de partea ce rămâne din venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de
producţie;
2 reprezentat de partea ce rămâne din produsul net după ce s-au scăzut cheltuielile de
producţie;
3 reprezentat de partea ce rămâne din avuţia naţională după ce s-au scăzut cheltuielile de
producţie;
4 reprezentat de partea din capitalul firmei după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie;
5 reprezentat de partea ce rămâne din beneficiul firmei după ce s-au scăzut cheltuielile de
producţie.
108) Profitul net reprezintă:

1 partea din venitul naţional care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu
al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru
terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit;
2 partea din profitul net care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul
şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit;
3 partea din beneficiul care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul
şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit;
4 partea din fondul general de salarizare care rămâne după ce au fost deduse dobânda la
capitalul propriu al întreprinzătorului;
5x partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul
propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi
chiria pentru terenul şi clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct
din profit.
109) Profitul normal, legitim sau justificat reprezintă:

1 remunerarea întreprinzătorului, recompensa pentru investiţia făcută;
2 remunerarea personalului firmei, recompensa pentru priceperea acestuia;
3 remunerarea tuturor angajaţilor din străinătate;
4x remunerarea serviciilor întreprinzătorului, recompensa pentru priceperea sa şi
răspunderea pe care şi-o asumă, prima pentru risc şi incertitudine;
5 remunerarea serviciilor partenerilor de afacere.
110) Profitul pur sau supraprofitul este:

1x profitul generat de împrejurări deosebite, care nu au legătură cu activitatea

întreprinzătorului, fiind denumit şi profitul excedentar;
2 profitul general al firmei;
3 profitul curat obţinut de patron;
4 profitul general al întreprinzătorilor;
5 profitul generalizat al firmei pe 10 ani.
111) Profitul marginal reprezintă:

1 profitul asigurat de producţia curentă;

2 profitul asigurat de producţia fizică;
3 profitul asigurat de producţia globală;
4x profitul asigurat de producţia marginală;
5 profitul asigurat de producţia netă.
112) Mărimea profitului poate fi stabilită în sumă absolută ca:

1 diferenţă între venitul global şi costul de proximitate;

2x diferenţă între venitul total şi costul de producţie;
3 sumă între venitul total şi costul de producţie;
4 produs între venitul net şi costul de producţie;
5 raport între venitul total şi costul de producţie.
113) Renta economică se poate prezenta sub următoarele forme:

1. renta funciară;
2. renta minieră;
3. renta de construcţii;
4. renta de monopol;
5. renta de abilitate;
6. renta consumatorului;
7. renta producătorului;
8. renta conjuncturală;
9. renta de marcă;
10. renta de situaţie.

1 1,2,3,4,5,6,7,8,10;
2 2,3,4,5,6,7,8,9,10;
3 1,2,3,4,5,6,7,9,10;
4x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
5 1,3,4,5,6,7,8,9,10.
114) Renta economică rezultă din preţul ridicat la acele bunuri pentru care există
……………………, iar oferta lor nu poate fi elasticizată prin urcarea preţului.
1x cerere globală nesaturată;

2 ofertă globală nesaturată;
3 piaţă de desfacere;
4 cerere periodică;
5 ofertă suficientă.
115) Renta funciară este:

1 suma de bani pe care proprietarul funciar o plăteşte la stat;

2 un impozit ce se plăteşte anual de către proprietarul funciar în virtutea dreptului de
proprietate asupra terenului;
3x un venit ce revine proprietarului funciar în virtutea dreptului de proprietate asupra
terenului;
4 totalitatea cheltuielilor efectuate de proprietarul funciar pentru cultivarea terenului avut în
proprietate;
5 o formă de exploatare a personalului angajat să lucreze o suprafaţă de pământ.
116) Renta de monopol, venit excedentar încasat de ………………….. care dispun şi

folosesc factori de producţie cu însuşiri excepţionale, rari şi nesubstituibili, de la
utilizarea cărora sunt excluşi ceilalţi. Obţinerea efectivă este condiţionată de existenţa
unei categorii de cumpărători dispuşi sau constrânşi să plătească un preţ ridicat.
1x întreprinzătorii;
2 statele;
3 oraşele;
4 judeţele;
5 coloniştii.
117) Renta de abilitate reprezintă:

1 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o firmă;

2 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o companie;
3 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o întreprindere;
4x venituri suplimentare ce se obţin ca urmare a aptitudinilor şi calităţilor excepţionale
pe care le are un individ;
5 venituri suplimentare ce se obţin ca urma-re a fidelităţii unui individ faţă de o firmă.
118) Renta consumatorului este un plus de venit rezultat din preţul mai ridicat, pe care
…………………. ar fi dispus să-l plătească, pentru a cumpăra marfa dorită, faţă de
preţul plătit în realitate, mai redus.
Alegeţi varianta corectă din cuvintele de mai jos:
1 producătorul;
2x consumatorul;
3 exportatorul;
4 importatorul;
5 intermediarul.
119) Renta producătorului sau surplusul producătorului este:

1 câştigul anual care poate fi realizat de întreprinzători;

2 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preţ inferior
celui pe care îl estimaseră anticipat;
3 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preţ egal
celui pe care îl estimaseră anticipat;
4 reprezentat de totalitatea pierderilor realizate de întreprinzătorii care nu pot să-şi vândă
marfa la un preţ superior celui pe care îl estimaseră anticipat;
5x câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un
preţ superior celui pe care îl estimaseră anticipat.
120) Renta conjuncturală, comercială şi industrială, este:

1x renta legată de folosirea unor împrejurări favorabile, care permit obţinerea de

câştiguri suplimentare;
2 suma de bani pierdută în afacere de patron;
3 renta legată de folosirea unor împrejurări nefavorabile, care permit obţinerea de câştiguri
suplimentare;
4 renta legată de nefolosirea tuturor resurselor unei firme;
5 renta care nu are legătură cu veniturile unei firme.
121) În economia contemporană, modernă, moneda cuprinde:

1x ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate direct pentru efectuarea

tranzacţiilor pe piaţă;
2 totalitatea banilor existenţi în bănci;
3 banii ce pot fi utilizaţi direct pentru efectuarea tranzacţiilor pe piaţă;
4 totalitatea certificatelor de depozit existente la un anumit moment dat;
5 totalitatea banilor sub formă de fise existenţi pe piaţă.
122) Masa monetară constă din:

a. totalitatea instrumentelor de circulatie si de plata de ca la un moment dat sau, in

medie, intr-un orizont de timp (un trimestru, un an);
b. totalitatea banilor existenti pe piata;
c. totalitatea hartiilor de valoare existente pe piata;
d. totalitatea banilor la un moment dat sau, in medie, intr-un orizont de trimestru, un an;
e. banii lichizi existenti in banca nationala.
123) Piata monetară este:

a. ansamblul tranzactiilor efectuate la un moment dat;

b. ansamblul tranzactiilor cu moneda pe piata;
c. ansamblul tranzactiilor cu moneda, asa cum rezulta el din confruntarea cererii si
ofertei;
d. ansamblul tranzactiilor cu valuta
e. ansamblul tranzactiilor in euro.
124) Cererea de monedă depinde de:

a. volumul operatiunilor bancare;

b. volumul operatiunilor, al tranzactiilor de bunuri si servicii intermediate efectiv de
catre moneda si de viteza de rotatie a acesteia;
c. volumul tranzactiilor de servicii intermediate efectiv de catre moneda;
d. numarul banilor existenti pe piata;
e . volumul valutei existente pe piata.
125) Oferta de monedă reprezintă:

a. cantitatea de moneda existenta pe piata;

b. cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economice si a altor utilizatori de
moneda de catre sistemul bancar;
c. cantitatea de valuta existenta pe piata la un moment dat;
d. cantitatea de euro de pe piata;
e. cantitatea de moneda pusa la dispozitie de agentii economici.
126) Băncile reprezintă:

a. institutii financiare de depozitare a banilor cetatenilor

b. institutii financiare care concentreaza mijloacele de plata si acorda credite;
c. centre de prelucrare a informatiilor bancare;
d. depozite sigure pentru banii cetatenilor;
e. institutii financiare externe.
127) Principalele functii ale băncilor sunt:

1. acordarea de împrumuturi solicitantilor;
2. păstrarea elasticitătii mijloacelor de plată;
3. primirea depunerilor pe care le fac clientii;
4. oferă clientilor lor o foarte mare varietate de servicii;
5. gestiunea plătilor clientilor către terti;
6. selectionarea si sustinerea proiectelor de dezvoltare;
7. vânzarea de aur către persoanele fizice;
8. retragerea de pe piată a lingourilor de aur.

a. 1,2,3,5,6,8;
b. 1,3,4,5,6,7.
c. 1,2,3,4,6,7;
d. 1,2,3,4,5,6;
e. 1,3,4,5,6,7.;
128) Dobânda reprezintă:

a. suma de bani platita pentru rezolvarea unor nevoi personale;

b. suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a mijloacelor banesti
imprumutate;
c. valoarea creditului
d. valoarea debitului;
e. valoarea in aur a imprumutului acordat.
129) Principalele forme de dobândă sunt:

1. dobânda de pe piata monetară, aplicată în general creditelor pe termen scurt intervenite
între băncile comerciale, între acestea si banca centrală;
2. dobânda bancară de bază, pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie;
3. dobânzile aplicate de bănci si alte institutii financiare, pentru întreprinderi;
4. dobânda de pe piata obligatiunilor, caracteristică plasamentelor pe termen lung;
5. dobânda practicată de casele de economii sau bănci pentru depozitele la vedere si la
termen, pentru constructii de locuinte;
6. dobânda practicată de casele de economii sau bănci pentru depozitele ascunse si la termen
nedefinit.

a. 1,2,3,4,6;
b. 1,2, 3,5,6
c. 2,3,4,5,6
d. 1,2,3,4,5;
e. 1,3,4,5,6
130) Politica monetară – componentă a politicii economice – poate fi definită ca o

…………………………. Asupra masei monetare si asupra activelor financiare în vederea
orientării economiei pe termen scurt sau mediu.
Alegeti varianta corecta din cele de mai jos

a. actiune exercitata de autoritatile monetare (Banca Centrala, Trezoreria);
b. actiune exercitata de autoritatile statului;
c. actiune exercitata de politie;
d. actiune exercitata de autoritatile internationale;
e. actiune exercitata de puterile financiare.
131) Titlurile de valoare sunt:

1 convenţii între producători şi consumatori;

2 înscrisuri de valoare pe piaţa de capital;
3 înscrisuri anuale între producători;
4x înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau posesorilor dreptul de a încasa, anual,
un venit variabil sau fix;
5 înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau producătorilor dreptul de a-şi vinde produsele
pe piaţă.
132) Obligaţiunile ipotecare sunt:

1 înscrisuri de valoare;
2 titluri de valoare, fără alte obligaţii din partea celor ce le primesc;
3 înscrisuri de valoare emise de bănci cu scopul acordării de împrumuturi agenţilor
economici;
4x titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane), cu scopul acordării de
împrumuturi agenţilor economici, care le garantează cu terenuri sau imobile;
5 titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane), cu scopul acordării de împrumuturi
agenţilor economici.
133) Titlurile de rentă sunt:

1 hârtii de valoare emise de întreprinderi, pentru a mobiliza la dispoziţia lor sume de bani
necesari acoperii unor investiţii;
2x hârtii de valoare, emise de stat, pentru a mobiliza la dispoziţia sa sume de bani
necesari acoperii unor cheltuieli;
3 titluri de proprietate pe termen scurt;
4 titluri de împroprietărire acordate veteranilor de război;
5 hârtii de valoare, emise de patroni şi distri-buite salariaţilor.
134) Piaţa capitalului este:

1x totalitatea tranzacţiilor al cărui obiect îl constituie titlurile de valoare;

2 totalitatea schimburilor de mărfuri;
3 locul unde se desfăşoară diferite operaţiuni de vânzare-cumpărare;
4 totalitatea băncilor comerciale;
5 totalitatea titlurile de valoare.
135) Piata primară, cuprinde:

a. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta banii lichizi;

b. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta titlurile de onoare;
c. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta titlurile de valoare nou emise;
d. totalitatea afacerilor efectuate intr-o zi
e. totalitatea tranzactiilor cu valuta efectuate intr-o zi.
136) Valuta este:

1x moneda naţională a unui stat, aflată în posesia unor persoane fizice şi juridice
străine;
2 suma de bani deţinută în bănci;
3 totalitatea dolarilor deţinuţi de populaţia S.U.A.;
4 totalitatea sumelor de bani deţinuţi de populaţia României în bănci;
5 suma totală de dolari existentă pe piaţa S.U.A.
137) Piaţa valutară reprezintă:

1 actele de vânzare-cumpărare;
2x o totalitate de tranzacţii, de acte de vânzare-cumpărare, încheiate într-un interval de
timp determinat, al căror obiect îl constituie valutele;
3 tranzacţiile al căror obiect îl constituie valutele;
4 schimbul de valută între cetăţeni;
5 totalitatea tranzacţiilor la casele de schimb valutar.
138) Casele de schimb efectuează:

1x numai operaţiuni la vedere, denumite operaţiuni la ghişeu, ori schimb manual;

2 tranzacţii valutare;
3 operaţiuni în favoarea creşterii cursului valutar;
4 operaţiuni diverse, la solicitarea clientului;
5 operaţiuni impuse de cursul valutar.
139) Deprecierea cursului valutar al unei monede naţionale:

1 defavorizează exportul şi favorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;

2 defavorizează exportul şi importul ţării care a emis moneda respectivă;
3x favorizează exportul şi defavorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;
4 defavorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;
5 favorizează exportul ţării care a emis moneda respectivă.
140) Serviciul datoriei externe este reprezentat de:

1 dobânda anuală la împrumut;

2 tranşele anuale scadente ale împrumutului;
3 tranşele anuale ale dobânzii;
4x tranşele anuale scadente ale împrumutului şi dobânda anuală;
5 tranşele semestriale scadente ale împrumutului şi dobânda totală.
1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?:

f) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;
g) se satisfac prin consumul de bunuri;
h) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă;
i) sunt limitate şi dinamice;
j) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu:

f) natura subiectului purtător;
g) complexitatea lor;
h) modul de regenerare;
i) modul de acces al indivizilor la ele;
j) gradul de satisfacere.
3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii
utilizării3resurselor:
f) se produce de proastă calitate;
g) se produce ce nu se cere;
h) activitatea economică respectivă poluează mediul;
i) se produce mai mult decât se cere;
j) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate.
4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul
unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al
achiziţionării unei cămăşi este:
f) 1,5 tricouri;
g) 0,5 tricouri;
h) 2 tricouri;
i) 2,5 tricouri;
j) 1 tricou.
Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii:

f) creşterea productivităţii muncii;
g) creşterea riscului de şomaj;
h) utilizarea maşinilor;
i) dimensiunea (mărimea) pieţei;
j) libertatea comerţului.
Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor:

f) substituie factori de producţie;
g) cumpără factori de producţie;
h) combină factori de producţie;
i) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit;
j) urmăreşte obţinerea de profit.
Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii:

f) monotonia;
g) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet;
h) utilizarea maşinilor;
i) creşterea riscului de şomaj;
j) natura muncii.
Nu reprezintă administraţie privată:

f) sindicatele;
g) armata;
h) Crucea Roşie;
i) partidele politice;
j) fundaţiile.
În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:

f) nominale şi reale;
g) reale şi monetare;
h) brute şi nete;
i) fixe şi variabile;
j) finale şi intermediare.
Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice?

f) este principala formă de activitate practică;
g) este guvernată de principiul raţionalităţii;
h) este o activitate eminamente practică, transformatoare;
i) este independentă de mediul natural;
j) este o acţiune cu finalitate.
Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice:

f) sunt limitate;
g) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor;
h) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii
acesteia;
i) sunt condiţionate numai obiectiv;
j) sunt condiţionate numai subiectiv.
Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:

f) sunt nelimitate ca număr;
g) dispar prin satisfacere;
h) sunt sinonime cu interesele economice;
i) sunt complementare;
j) sunt concurente.
Caracteristica principală a resurselor este:

f) abundenţa;
g) calitatea;
h) raritatea;
i) utilitatea;
j) finalitatea.
Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor

de producţie:
f) resursele sunt folosite eficient;
g) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă;
h) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă;
i) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet;
j) nevoile economice sunt satisfăcute integral.
Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment
dat utilizând resursele disponibile este:
f) funcţia de producţie;
g) curba expansiunii producţiei;
h) curba posibilităţilor de producţie;
i) linia bugetului;
j) curba de indiferenţă.
Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:

f) deciziile guvernului;
g) decizii administrative;
h) tehnologiile de producţie;
i) sistemul de preţuri;
j) plan.
Un bun economic:
f) nu este un bun “rar”;
g) este produs în exclusivitate de către firme;
h) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
i) are preţul strict pozitiv;
j) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului.
Care dintre următoarele bunuri este liber?

f) învăţământul public;
g) autostrăzile;
h) lemnul;
i) informaţia;
j) nisipul din deşert.
O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. În
cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este
crescător, care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un
punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă ?
f) 94 pachete de unt şi 6 tunuri;
g) 93 pachete de unt şi 6 tunuri;
h) 92 pachete de unt şi 6 tunuri;
i) 91 pachete de unt şi 6 tunuri;
j) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.
O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B.

Preţul bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii,
costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
f) 0,5 unităţi din bunul B;
g) 1 unitate din bunul B;
h) 1,5 unităţi din bunul B;
i) 2 unităţi din bunul B;
j) 2,5 unităţi din bunul B.
Care din următoarele reprezintă o administraţie privată?
f) armata;
g) învăţământul public;
h) partidele politice;
i) primăria;
j) prefectura.
Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial:

f) furnizarea serviciilor de apărare naţională;
g) transferul unor sume de bani între două conturi bancare;
h) vânzarea de bunuri de consum final;
i) vânzarea de bunuri de consum intermediar;
j) acordarea unui credit unui client bancar.
Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate:

f) crescător;
g) descrescător;
h) constant;
i) crescător până la un punct, apoi descrescător;
j) descrescător până la un punct, apoi crescător.
O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de

producţie este o curbă concavă faţă de origine:
f) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant;
g) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător;
h) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător;
i) economia este ineficientă;
j) costul de oportunitate este crescător până la un punct, apoi descrescător.

f) costul contabil;
g) costul informării în vederea încheierii unui contract;
h) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese;
i) un concept similar ratei marginale de substituţie;
j) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
O afirmaţie normativă exprimă:

f) ceea ce se întâmplă în general în economie;
g) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie;
h) o situaţie favorabilă din economie;
i) o stare de fapt în economie;
j) o situaţie de dezechilibru în care se află economia.
Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17,8%” este:
f) un enunţ pozitiv;
g) un enunţ normativ;
h) un enunţ nedemonstrabil;
i) o ipoteză;
j) concluzia unui model matematic.
Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o

afirmaţie:
f) pozitivă;
g) normativă;
h) empirică;
i) explicativă;
j) descriptivă.
Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:

f) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8,8%;
g) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
h) o inflaţie de 18% este încă prea mare;
i) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5,3% în 2001;
j) rata medie anuală a dobânzii este de 17%.
Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:

f) F. Hayek, “Drumul către servitute”;
g) M. Friedman, “Liber să alegi”;
h) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
i) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
j) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:
f) Umg creşte şi UT scade;

g) Umg rămâne constantă şi UT scade;
h) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
i) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
j) Umg descreşte iar UT creşte.
Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea
totală este:
f) pozitivă şi descrescătoare;
g) negativă;
h) zero;
i) descrescătoare;
j) pozitivă şi crescătoare.
Reprezintă bunuri complementare:
f) margarină-unt;
g) benzină-motorină;
h) miere-zahăr;
i) autoturism-benzină;
j) gaz metan-lemn.
Reprezintă bunuri substituibile:
f) autoturism-benzină;
g) calculator-program soft;
h) unt-margarină;
i) stilou-cerneală;
j) mixer-energie electrică.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi
bun economic:
f) creşte, cu o rată descrescătoare;

g) creşte, cu o rată constantă;
h) scade, cu o rată descrescătoare;
i) scade, cu o rată constantă;
j) scade, cu o rată crescătoare.
Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de:
f) situaţia de ansamblu a economiei;

g) preferinţele consumatorilor;
h) costurile fixe de producţie;
i) condiţiile natural-geografice;
j) veniturile consumatorilor.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun
economic:
f) creşte, cu o rată descrescătoare;

g) creşte, cu o rată constantă;
h) scade, cu o rată descrescătoare;
i) scade, cu o rată constantă;
j) scade, cu o rată crescătoare.
Utilitatea totală este maximă atunci când:
f) UmgA=UmgB;
g) UmgA/PB=UmgB/PA;
h) UmgA/UmgB=PA;
i) UmgA/PA=UmgB/PB;
j) UmgB/UmgA=PA/PB.
Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu
preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy,
programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
f) 2X şi 3Y;
g) 4X şi 8Y;
h) 3X şi 2Y;
i) 8X şi 4Y;
j) 2X şi 5Y.
Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea
consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al
individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
f) 2;
g) 3;
h) 1;
i) 4;
j) 5.
Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea
nevoii umane pentru bunul respectiv:
f) scade;
g) creşte;
h) nu se modifică;
i) întâi creşte, apoi scade;
j) se accentuează.
Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
f) zero;
g) negativă;
h) crescătoare;
i) descrescătoare;
j) maximă.
Au utilitate economică:
f) atât bunurile economice, cât şi cele libere;
g) numai bunurile libere;
h) numai bunurile economice;
i) numai bunurile din proprietatea de stat;
j) numai bunurile din proprietatea mixtă.
Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
f) linie a bugetului;
g) curbă a cererii;
h) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum;
i) curbă de indiferenţă;
j) izocost.
Panta curbei de indiferenţă este:

f) raportul dintre preţurile bunurilor;
g) unitară;
h) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care
îl substituie;
i) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului
substituit.
j) rata marginală de substituţie în consum.
Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4, atunci
consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru:
f) 5 unităţi din B;
g) 3 unităţi din B;
h) 1 unitate din B;
i) 2 unităţi din B;
j) 0,5 unităţi din B.
Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator
raţional alege:
f) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
g) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
h) cantităţile din cele două bunuri astfel încât ;
i) cantităţile din cele două bunuri astfel încât ;
j) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale.
Dacă , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă:
f) consumă mai puţine unităţi din bunul A;

g) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
h) consumă mai puţin din ambele bunuri;
i) consumă mai mult din ambele bunuri;
j) consumă mai multe unităţi din bunul A.
Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

f) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale, dată fiind constrângerea
bugetară;
g) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală;
h) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală;
i) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte, utilitatea marginală
resimţită de consumator scade;
j) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul
disponibil.
Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi, respectiv, 200
unităţi de utilitate. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B, 2000 lei, atunci
consumatorul:
f) va menţine consumul din ambele bunuri;
g) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A;
h) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B;
i) va mări consumul din ambele bunuri;
j) va reduce consumul din ambele bunuri.
Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele utilităţi
marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este:
f) 28 unităţi de utilitate;
g) 57 unităţi de utilitate;
h) 82 unităţi de utilitate;
i) 84 unităţi de utilitate;
j) 95 unităţi de utilitate.
Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Utilităţile marginale resimţite în urma

consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile , .
Dacă preţurile celor două bunuri sunt , atunci programul de consum care
f) 3X şi 3Y;
g) 3X şi 4Y;
h) 3X şi 7Y;
i) 4X şi 3Y;
j) 7X şi 7Y.
Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul . Venitul disponibil

de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt şi . Programul de consum ce
f) 5X şi 2Y;
g) 5X şi 5Y;
h) 6X şi 5Y;
i) 8X şi 4Y;
j) 10X şi 3Y.
Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este
48, preţul bunului X este de 8, iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală
a bunului Y este:
f) 6;
g) 8;
h) 24;
i) 22;
j) 384.
Factorii primari de producţie sunt:

f) numai munca;
g) numai pământul;
h) munca şi pământul;
i) munca şi capitalul;
j) pământul şi capitalul.
Capitalul tehnic reprezintă:

f) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia;
g) orice bun utilizat în producţiei;
h) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de
producţie;
i) numai clădirile folosite în procesul de producţie;
j) numai materiile prime folosite pentru producţie.
Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi
morală?
f) energia;
g) materialele consumabile;
h) echipamentele;
i) materiile prime;
j) semifabricatele.
Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la:

f) reducerea producţiei;
g) reducerea productivităţii marginale;
h) reducerea productivităţii medii;
i) reducerea costului mediu;
j) reducerea costului marginal.
Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi
din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi, se
datorează:
f) randamentelor de scară crescătoare;
g) randamentelor de scară descrescătoare;
h) randamentelor de scară constante;
i) faptului că producţia este ineficientă;
j) diferenţei de producţie faţă de alte firme.
Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme:
f) subvenţiile primite de la stat;

g) veniturile din vânzarea bunurilor economice;
h) vânzările de bunuri economice;
i) cumpărarea de factori de producţie;
j) închirierea forţei de muncă.
Obiectivul fundamental al producătorului:
f) minimizarea consumului de bunuri economice;

g) maximizarea profitului;
h) minimizarea venitului disponibil;
i) minimizarea profitului;
j) maximizarea încasărilor bugetare.
Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice:
f) administraţiile private;
g) administraţiile publice;
h) întreprinderile;
i) gospodăriile;
j) băncile.
Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme:
f) plata impozitelor şi taxelor către stat;

g) plata taxei pe valoarea adăugată către stat;
h) subvenţiile;
i) vânzările de bunuri economice către gospodării;
j) plata salariilor.
Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă:
f) productivitatea muncii;
g) creşterea economică;
h) factorii de producţie;
i) dezvoltarea intensivă;
j) dezvoltarea extensivă.
Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai
reprezintă:
f) combinarea factorilor de producţie;

g) substituirea factorilor de producţie;
h) productivitatea medie a factorilor de producţie;
i) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
j) productivitatea globală a factorilor de producţie;
Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de
producţie:
f) productivitatea marginală a muncii;

g) productivitatea marginală a capitalului;
h) productivitatea marginală a pământului;
i) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
j) utilitatea marginală a factorilor de producţie.
Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie:
f) factor de producţie originar;

g) factor de producţie regenerabil;
h) principalul factor de producţie în agricultură;
i) cadrul de desfăşurare a activităţii economice;
j) factor de producţie nelimitat.
Nu reprezintă capital tehnic:
f) maşinile;
g) utilajele;
h) materiile prime;
i) abilitatea întreprinzătorului;
j) energia.
Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant:
f) clădirile;
g) calculatoarele de proces;
h) materiile prime;
i) maşinile;
j) utilajele.
Combinarea factorilor de producţie nu depinde de:
f) natura activităţii economice;

g)condiţiile de producţie;
h)venitul disponibil al consumatorului;
i) abilitatea întreprinzătorului;
j) managementul şi marketingul firmei.
Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie:
f) materiile prime;
g) combustibilul;
h) maşinile;
i) utilajele;
j) informaţia.
Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii
factorilor de producţie:
f) utilitatea marginală a bunurilor economice;

g) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
h) utilitatea totală a bunurilor economice;
i) utilitatea individuală a bunurilor economice;
j) venitul disponibil al consumatorului.
Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică:
f) o acţiune specific umană;

g) o acţiune conştientă;
h) un rol determinant în activitatea economică;
i) factorul activ şi determinant al producţiei;
j) factorul pasiv al producţiei.
În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă
substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este:
f) 100 bucăţi/salariat;
g) 200 bucăţi/salariat;
h) 300 bucăţi/salariat;
i) 150 bucăţi/salariat;
j) 250 bucăţi/salariat.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
f) costul fix mediu rămâne constant;

g) costul variabil mediu scade;
h) costul variabil mediu rămâne constant;
i) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
j) costul fix mediu creşte.
Reprezintă cheltuială materială de producţie:
f) salariile personalului administrativ;

g) salariile personalului direct productiv;
h) amenzi;
i) cheltuieli de protocol;
j) materiile prime.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia:
f) costul variabil mediu creşte;

g) costul variabil mediu scade;
h) costul fix mediu rămâne constant;
i) costul total mediu creşte;
j) costul total mediu scade.
Nu reprezintă cheltuială materială de producţie:
f) materiile prime;
g) combustibilul;
h) energia;
i) cheltuielile de protocol;
j) amortizarea capitalului fix.
În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2:
f) CF=53Q;
g) CVM=32Q;
h) CTM=32Q;
i) CVM=3Q2Q2;
j) CFM=(5/Q) 3.
Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q:
f) CFM=15;
g) CVM=2Q;
h) CmgCF;
i) CmgCF;
j) Cmg=CF.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt:
f) CFM=constant;
g) CVM=constant;
h) CF=constant;
i) CFM întotdeauna creşte;
j) CFM întotdeauna scade.
Atunci când CmgCVM:
f) CVM scade;
g) CF scade;
h) CVM=constant;
i) CVM creşte;
j) CF creşte.
Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă amortizarea este de 2 ori
mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care
costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului de capital circulant
(Kc) este:
f) Kc=15 milioane lei;

g) Kc=1 milion lei;
h) Kc=30 milioane lei;
i) Kc=20 milioane lei;
j) Kc=10 milioane lei.
Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară:

f) o mai bună specializare a lucrătorilor;
g) utilizarea unei tehnologii mai performante;
h) birocraţia;
i) automatizarea producţiei;
j) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie.
Faţă de costul contabil, costul economic:

f) mai mare;
g) mai mic;
h) egal;
i) mai mic, cu costurile explicite;
j) mai mic, cu costurile implicite.
Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora:

f) adaptabilitatea;
g) complementaritatea;
h) indivizibilitatea;
i) substituibilitatea;
j) divizibilitatea.
Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când:

f) VT<CT, dar VT>min CV;
g) VT<CT, dar VT<min CV;
h) VT=CT, dar VT<min CV;
i) VT>CT;
j) VT>CT, dar VT> CF.
La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe
termen lung are randamente:
f) descrescătoare;
g) crescătoare;
h) constante;
i) negative;
j) zero.
Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există:
f) randamente crescătoare;
g) randamente constante;
h) economii de scară;
i) dezeconomii de scară;
j) scara minimă eficace.
Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi
preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă:
f) surplusul producătorului;
g) surplusul de venituri la bugetul statului;
h) surplusul de cantitate pe piaţă;
i) surplusul consumatorului;
j) isoutilitatea.
Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie
pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
f) randamente descrescătoare de scară;
g) randamente crescătoare de scară;
h) randamente constante de scară;
i) proporţii fixe ale factorilor de producţie;
j) izocuante liniare.
Se consideră funcţia de producţie , unde Y este producţia, K reprezintă

capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele de scară care caracterizează procesul de
producţie definit prin această funcţie de producţie sunt:
f) descrescătoare;
g) crescătoare;
h) constante;
i) egale cu 16,52;
j) egale cu 0,52.
Se consideră funcţia de producţie , unde Y este producţia, K reprezintă

capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele factorilor sunt:
f) crescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
g) descrescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
h) constante atât pentru K, cât şi pentru L;
i) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L;
j) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.
Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme?
f) impozitul pe profit;
g) subvenţiile;
h) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
i) impozitul pe salarii;
j) obligaţiunile emise.
Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
f) raport de la întreg la parte;
g) raport de la parte la întreg;
h) raport subunitar;
i) raport unitar;
j) nu există legătură.
Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
f) reprezintă bunuri de producţie;
g) reprezintă consum intermediar;
h) reprezintă consum final;
i) reprezintă capital tehnic;
j) reprezintă valoare adăugată.
Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin:

f) sporirea productivităţii factorilor de producţie;
g) sporirea cantităţii factorilor;
h) progresul tehnic;
i) reducerea costurilor de producţie;
j) creşterea randamentului factorilor de producţie.
În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T1, producţia
sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează.
Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă:
f) 20;
g) 30;
h) 40;
i) 45;
j) 35.
Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că:
f) productivitatea marginală creşte;
g) productivitatea marginală se reduce;
h) productivitatea medie creşte;
i) productivitatea medie se reduce;
j) productivitatea marginală este maximă.
Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:

f) costul variabil total creşte;
g) costul total creşte;
h) costul fix total creşte;
i) costul fix mediu creşte;
j) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care
profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total,
costul total mediu şi profitul total sunt:
f) 1250; 25; 0;
g) 3000; 60; 0;
h) 2000; 40; 0;
i) 2000; 80; 0;
j) 4000; 80; 0.
Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se dublează.
În aceste împrejurări, costul total:
f) rămâne constant;
g) creşte cu 2%;
h) se reduce cu 70%;
i) se reduce cu 12,5%;
j) se reduce cu 50%.
Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea:

f) pantei liniei bugetului;
g) formei curbei costului mediu pe termen lung;
h) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei;
i) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei;
j) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei.
Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie
KL
Q , unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?
KL
f) randamentele de scară sunt constante;
g) randamentele de scară sunt descrescătoare;
h) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe;
i) producătorul nu poate maximiza profitul;
j) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
Izocuanta reprezintă:
f) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte
aceeaşi utilitate economică;
g) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate
utiliza cu aceleaşi cheltuieli;
h) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine
aceeaşi producţie;
i) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate
cumpăra cu aceleaşi venituri;
j) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
Izocuanta:
f) trebuie să fie liniară;
g) trebuie să fie concavă faţă de origine;
h) nu poate fi descrescătoare;
i) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim;
j) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei.
Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea
medie, atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie,
productivitatea medie:
f) creşte;
g) scade;
h) este maximă;
i) este minimă;
j) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi, atunci:
f) productivitatea marginală creşte;
g) productivitatea marginală se reduce;
h) productivitatea medie creşte;
i) productivitatea medie se reduce;
j) producţia este maximă.
Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil
de producţie în punctul pentru care:
f) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă;
g) producţia totală este maximă;
h) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de
producţie;
i) producţia totală este minimă;
j) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu
Dacă productivitatea medie a muncii este maximă, atunci:

f) productivitatea marginală a muncii este crescătoare;
g) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare;
h) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie;
i) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie;
j) productivitatea marginală a muncii este maximă.
Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul
minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
f) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
g) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale
factorilor sunt maxime;
h) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii
medii;
i) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale;
j) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia unei firme
producătoare de avioane:
f) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă;
g) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2;
h) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar;
i) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport;
j) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.
Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. Preţul factorului X este de două ori
mai mic decât al factorului Y. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să
utilizeze în producţie:
f) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
WmgX
g) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgY  2 ;
1
h) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX  WmgY ;
2
1 1
i) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX  WmgY ;
2 4
j) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2WmgX  4WmgY .
Un producător utilizează factori de producţie astfel încât, la un moment dat, productivitatea

marginală a muncii este egală cu 20, iar productivitatea marginală a capitalului este 45.
Preţul utilizării factorului muncă este de 10, iar preţul utilizării factorului capital este de
15. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor, atunci el trebuie:
f) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital;
g) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital;
h) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital;
i) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor;
j) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital.
115. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce
dacă:
f) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu;
g) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu;
h) preţul este mai mic decât costul fix mediu;
i) încasările totale nu acoperă costul total;
j) costul total mediu este mai mic decât costul marginal.
116. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă preţul acoperă:

f) costul fix mediu;
g) costul total mediu;
h) costul marginal;
i) costul variabil mediu;
j) costul fix.
117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, iar producţia
creşte:
f) costul variabil mediu scade;
g) costul variabil mediu este minim;
h) costul variabil mediu creşte;
j) costul fix mediu este minim.
118. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai
mare decât productivitatea medie globală, iar producţia creşte:
f) costul total mediu scade;
g) costul total mediu este minim;
h) costul total mediu creşte;
j) costul fix mediu este minim.
119. În cazul în care costul total mediu este minim, atunci:

f) costul marginal este crescător;
g) costul marginal este descrescător;
h) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
i) costul marginal este mai mic decât costul total mediu;
j) costul marginal este minim.
120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia , unde Q este
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
f) costul total este constant;
h) costul marginal este egal cu costul total mediu;
i) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
j) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia creşte:
f) costul mediu creşte;
g) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională;
h) costul mediu scade;
i) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
j) costul mediu este egal cu costul marginal.
122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

f) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale;
g) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
h) profitul este nul;
i) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total;
j) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.
mediu. În acest caz:
f) pierderea este mai mare decât costul fix;
g) profitul este pozitiv;
h) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
i) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
j) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu:
f) creşte;
g) scade;
h) rămâne constant;
i) este nul;
j) este minim.
f) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;
g) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
h) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
i) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
j) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc.
u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv:
f) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.;
g) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
h) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;
i) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.;
j) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul
variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este:
f) 100 bucăţi;
g) 200 bucăţi;
h) 300 bucăţi;
i) 400 bucăţi;
j) 500 bucăţi.
208. Creşterea productivităţii muncii este, în principal:

f) un factor extensiv de creştere economică;
g) un factor intensiv de creştere economică;
h) un factor secundar de creştere economică;
i) un factor terţiar de creştere economică;
j) lipsită de importanţă.
Article II. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută
este cu 150% mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază,
CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este:
f) 10.000 u.m.;
g) 15.000 u.m.;
h) 20.000 u.m.;
i) 25.000 u.m.;
j) 30.000 u.m.
209. În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal este
de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T0. Variaţia absolută a costurilor totale
este:
f) 4,8 mil. u.m.;
g) 2,4 mil. u.m.;
h) 1,8 mil. u.m.;
i) 3,2 mil. u.m.;
j) 1,6 mil. u.m.
210. Când producţia este zero, costul total este:

f) egal cu costul total fix;
g) mai mic decât costul variabil;
h) mai mic decât costul fix;
i) egal cu costul variabil;
j) mai mare decât costul fix.
211. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b  Q , unde Q este
producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare sunt
adevărate?
f) costul total este constant;
h) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va ramâne
constant;
i) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu va
creşte;
j) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va
scădea.
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de:
f) 2,5 milioane lei;
g) 7,5 milioane lei;
h) 12,5 milioane lei;
i) 40 milioane lei;
j) 50 milioane lei.
213. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită
sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul
respectiv este:
f) Keo/p > 1;
g) Keo/p < 1;
h) Keo/p = 1;
i) Keo/p = ;
j) Keo/p = 0.
214. Preţurile administrate:

f) se referă la toate bunurile;
g) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere;
h) se formează pe piaţa liberă;
i) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii;
j) rezultă din implicarea guvernului.
215. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 150-4P. Oferta bunului respectiv este Qo =
50+2P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi, atunci,
preţul este:
f) 40 u.m.;
g) 20 u.m.;
h) 20,33 u.m.;
i) 10 u.m.;
j) nul.
216. Faţă de profitul contabil, profitul economic este:

f) mai mic;
g) mai mare;
h) egal;
i) întotdeauna zero;
j) întotdeauna negativ.
217. Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu veniturile
cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează:
f) creşterea cererii cu 2,2%;
g) creşterea cererii cu 3,8%;
h) creşterea cererii cu 0,8%;
i) reducerea cererii cu 1%;
j) reducerea cererii cu 2,2%.
218. Ce fel de modificare va atrage o deplasare de-a lungul curbei ofertei ?

f) o modificare a nivelului tehnologiei;
g) o modificare a taxelor;
h) o modificare a anticipaţiilor privind preţurile viitoare;
i) o modificare a preţului bunului;
j) o modificare a preţului inputurilor.
219. Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte cu
10%, cererea este:
f) elastică;
g) inelastică;
h) perfect inelastică;
i) perfect elastică;
j) unitară.
220. Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată printr-o
linie dreaptă, elasticitatea la preţ :
f) scade;
g) creşte;
h) rămâne constantă;
i) scade şi pe urmă creşte;
j) creşte şi pe urmă scade.
221. Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată că
spaghetele sunt:
f) un bun complementar;
g) un bun substituibil;
h) un bun normal;
i) un bun inferior;
j) un bun de lux.
222. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă. În
f) se reduce;
g) creşte;
h) rămâne nemodificat;
i) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
j) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
223. Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cumpărători dacă:
f) taxa este plătită la locul tranzacţiei;
g) taxa e inclusă în preţ;
h) cererea este mai elastică decât oferta;
i) oferta este mai elastică decât cererea;
j) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.
224. Conceptul de pierdere socială a unei taxe implică faptul că :

f) întotdeauna consumatorul suportă o povară fiscală mai mare decât producătorul;
g) se pierd locuri de muncă pentru că producătorii sunt obligaţi de obicei să suporte o
povară fiscală mai mare şi de aceea îşi restrâng afacerile;
h) povara fiscală suportată de producător şi de consumator depăşeşte veniturile
guvernului din taxa respectivă;
i) taxele determină creşterea influenţei politice asupra celor care le colectează;
j) întotdeauna producătorul suportă o povară fiscală mai mare decât consumatorul.
225. În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON. Costul
marginal al ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma ar trebui:
f) să mărească producţia;
g) să nu modifice producţia;
h) să micşoreze producţia;
i) să diversifice producţia;
j) să restrângă sortimentul de producţie.
226. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii:

f) cererea este elastică în raport cu preţul;
g) cererea este inelastică în raport cu preţul;
h) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
i) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
j) producătorii nu-şi minimizează costurile.
227. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:

f) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
g) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
h) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
i) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y;
j) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
228. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

f) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
g) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y;
h) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
i) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y;
j) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
229. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
f) complementare;
g) substituibile;
h) inferioare;
i) sub standardele admise de calitate;
j) de lux.
230. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
f) substituibile;
g) inferioare;
h) sub standardele admise de calitate;
i) de lux;
j) complementare.
231. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării
preţului cu 12%, cererea pentru lapte este:
f) elastică;
g) unitar elastică;
h) inelastică;
i) perfect elastică;
j) perfect inelastică.
232. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m.

antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din
afirmaţiile următoare, unde este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu
venitul, este adevărată?
f) ;
g) ;
h) ;
i) ;
j) .
233. Curba cererii este descrescătoare pentru că:

f) utilitatea totală este descrescătoare;
g) utilitatea marginală este descrescătoare;
h) utilitatea totală este crescătoare;
i) utilitatea marginală este crescătoare;
j) utilitatea marginală este constantă.
234. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa
ceaiului:
f) creşterea cererii;
g) reducerea cererii;
h) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
i) reducerea cererii şi a preţului;
j) nici o modificare a cererii şi a preţului.
235. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci:
f) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din
vânzări cresc;
g) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din
vânzări cresc;
h) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din vânzări
nu se modifică;
i) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din
vânzări se reduc;
j) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din
vânzări se reduc.
236. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea:
f) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
g) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
h) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
i) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;
j) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
237. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile
X şi Y pot fi:
f) automobile şi, respectiv, benzină;
g) mere şi, respectiv, portocale;
h) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
i) cafea şi, respectiv, zahăr;
j) unt şi, respectiv, pâine.

bunului X este pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină:
f) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia;
g) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
h) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia;
i) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
j) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.
239. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa
pâinii:
f) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
g) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
h) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
i) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
j) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
240. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului benzinei

determină în piaţa autoturismelor:
f) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
g) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
h) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
i) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
j) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
241. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează:
242. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. În
a) se reduce;
b) creşte;
243. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească deoarece:

f) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului;
g) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului;
h) cererea este permanent egală cu oferta;
i) preţul de echilibru este determinat de cerere;
j) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
244. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în
situaţia unui producător?
f) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
g) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
h) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
i) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
j) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
245. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:

f) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv;
g) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
h) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută
a cantităţii;
i) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute;
j) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii
cerute.
246. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum:

f) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
g) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
h) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii;
i) creşterea ofertei şi creşterea preţului;
j) creşterea cererii şi reducerea preţului.
247. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă, atunci
cererea este:
f) elastică în raport cu preţul;
g) perfect elastică în raport cu preţul;
h) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
i) inelastică în raport cu preţul;
j) atipică.

bunului X este de 0,25. Rezultă că:
f) bunurile X şi Y sunt substituibile;
g) bunurile X şi Y sunt complementare;
h) bunurile X şi Y sunt normale;
i) bunurile X şi Y sunt inferioare;
j) bunurile X şi Y sunt impozitate.

bunului X este de 0,5. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X, atunci pe
piaţa bunului Y:
f) cresc cererea şi preţul de echilibru;
g) creşte cererea şi scade preţul de echilibru;
h) scad cererea şi preţul de echilibru;
i) scade cererea şi creşte preţul de echilibru;
j) cererea şi preţul rămân neschimbate.
250. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:

f) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii
cerute;
g) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor;
h) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
i) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
j) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor.
251. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u.m./litru de benzină vândut.

Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei:
f) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.m., dacă cererea este perfect
inelastică;
g) parte din impozit va fi suportată de producători, dacă cererea este perfect elastică;
h) creşterea cu mai puţin de 10 u.m. a preţului la consumatori, dacă cererea este
elastică;
i) întregul impozit va fi plătit de producători, dacă cererea este perfect inelastică;
j) nici una din cele de mai sus.
252. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3, iar preţul
scade cu 20%, atunci cantitatea cerută:
f) scade cu 60%;
g) scade cu 7%;
h) nu se modifică;
i) creşte cu 60%;
j) creşte cu 7%.
253. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile

consumatorilor este -0,5. În aceste condiţii:
f) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea preţului;
g) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului;
h) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său
este în mod necesar pozitiv;
i) reducerea veniturilor determină, ceteris paribus, reducerea cantităţii achiziţionate;
j) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului.
254. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport
cu preţul acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină:
f) creşterea preţului bunului X;
g) reducerea preţului bunului X;
h) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
i) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
j) creşterea cererii pentru bunul Y.
255. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Cererea pentru
creioane este:
f) perfect inelastică în raport cu preţul;
g) inelastică în raport cu preţul;
h) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
i) elastică în raport cu preţul;
j) perfect elastică în raport cu preţul.
256. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare a
creşterii preţului zahărului:
f) oferta de jeleuri se reduce;
g) oferta de jeleuri creşte;
h) cererea de jeleuri se reduce;
i) cererea de jeleuri creşte;
j) preţul jeleurilor se reduce.
257. Oferta de cărbune creşte dacă:

f) preţul cărbunelui creşte;
g) preţul cărbunelui scade;
h) se măreşte fiscalitatea;
i) se acordă subvenţii industriei extractive;
j) veniturile consumatorilor casnici cresc.
258. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac:
f) creşterea preţului la bumbac;
g) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
h) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului;
i) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul;
j) reducerea fiscalităţii.
cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei:
f) costului total mediu;
g) costului variabil mediu;
h) costului fix mediu;
i) încasării medii;
j) productivităţii medii.
260. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

f) preţul;
g) veniturile consumatorilor;
h) tehnologia;
i) costul de producţie;
j) preţurile factorilor de producţie.
261. Curba unei oferte perfect elastice este:

f) crescătoare;
g) verticală;
h) descrescătoare;
i) orizontală;
j) paralelă cu axa preţului.
262. Curba unei oferte perfect inelastice este:

f) paralelă cu axa cantităţii;
g) crescătoare;
h) verticală;
i) descrescătoare;
j) orizontală;
263. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului, nivelul
coeficientului de elasticitate este:
f) mai mare decât 1;
g) mai mic decât 1;
h) egal cu 1;
i) egal cu 0;
j) negativ.
264. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%,
cantitatea oferită:
f) creşte cu mai mult de 10%;
g) scade cu cel puţin 10%;
h) creşte cu 10%;
i) nu se modifică;
j) creşte cu 1%.
265. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de:
f) creşterea impozitelor;
g) reducerea costului factorilor de producţie;
h) creşterea veniturilor consumatorilor;
i) creşterea preţului unui bun complementar;
j) scăderea preţului unui bun substituibil.
266. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în anii favorabili, cu
recolte mari, oferta creşte, fapt care determină:
f) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
g) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
h) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
i) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
j) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole.
267. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:

f) costul producţiei;
g) posibilităţile de stocare;
h) costul stocării;
i) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul;
j) urgenţa nevoii de consum;

f) tehnologia de producţie;
g) preţurile factorilor de producţie;
h) veniturile consumatorilor;
i) impozitarea vânzărilor;
j) numărul producătorilor.
269. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi:
f) numai salariu;
g) numai rentă;
h) numai profitul;
i) întregul venit;
j) numai dobânda.
270. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
f) directă;
g) pozitivă;
h) de egalitate;
i) de incluziune;
j) inversă.
271. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între

modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:
f) preţului;
g) ofertei;
h) venitului;
i) taxelor;
j) subvenţiilor.
272. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7,5
milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din acel
bun, în funcţie de venit, este:
f) elastică;
g) inelastică;
h) unitară;
i) zero;
j) .
273. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân
constanţi atunci echilibrul se va forma:
f) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
g) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
h) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
i) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
j) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
274. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, nu reprezintă efect al concurenţei:

f) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi;
g) stimulează progresul eonomic şi social;
h) incită agenţii economici la iniţiativă, creativitate;
i) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare;
j) conduce la diversificarea ofertei.

f) diferenţierea bunurilor;
g) atomicitatea cererii şi a ofertei;
h) fiecare producător poate influenţa piaţa;
i) mărcile firmelor sunt individualizate;
j) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.

f) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
g) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
h) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă;
i) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
j) atomicitatea cererii.
277. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de:

f) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească;
g) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte;
h) intersecţia cererii cu oferta;
i) preţul stabilit de cel mai mare producător;
j) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
278. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă:
f) atomicitatea cererii şi a ofertei;
g) omogenitatea produselor;
h) fluiditatea perfectă;
i) transparenţa perfectă;
j) informaţia asimetrică.
279. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. În
aceste condiţii:
f) preţul creşte;
g) cantitatea de echilibru creşte;
h) preţul se reduce;
i) cantitatea de echilibru se reduce;
j) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
280. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:

f) fixat de stat;
g) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale;
h) permanent stabil;
i) expresia raportului cerere-ofertă;
j) impus de câţiva vânzători.
281. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur
vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
f) piaţă de monopson;
g) piaţă de oligopol;
h) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
i) piaţă cu concurenţă loială;
j) piaţă de monopol bilateral.
282. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei
poate fi piaţă:
f) de monopol;
g) monopolistică;
h) de oligopol;
i) de oligopol bilateral;
j) de monopol bilateral.
283. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când:
f) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
g) preţurile se formează liber;
h) economia este centralizată;
i) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
j) preţurile sunt fixate de stat.
284. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun.
Costul fix este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei. Preţul
minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este:
f) 42.000 lei;
g) 20.000 lei;
h) 22.000 lei;
i) 4.200 lei;
j) 2.000 lei.
285. În piaţa benzinei, cererea şi oferta sunt , , unde Q este

cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare, atunci
în piaţa grâului apare:
f) un surplus de 15 unităţi de cantitate;
g) un surplus de 5 unităţi de cantitate;
h) un deficit de 5 unităţi de cantitate;
i) un deficit de 70 unităţi de cantitate;
j) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
286. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt şi , unde

CA este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, iar pA este preţul bunului. În acest
caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
f) 5, respectiv, 320;
g) 4, respectiv, 224;
h) 8, respectiv, 248;
i) 5, respectiv, 230;
j) 2, respectiv, 212.
287. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită este mai mare
decât cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci cantitatea
cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al
untului este:
f) 19 mii lei/pachet;
g) 23 mii lei/pachet;
h) mai mic decât 19 mii lei/pachet;
i) între 19 şi 23 mii lei/pachet;
j) mai mare decât 23 mii lei/pachet.
209. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii:
f) intervalul de timp de la modificarea preţului;
g) gradul necesităţii în consum;
h) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
i) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii;
j) gradul de substituire a bunurilor.
210. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei:

f) gradul necesităţii în consum;
g) perioada de timp de la modificarea preţului;
h) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
i) costul stocării;
j) costul producţiei.
211. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea:

f) costul de producţie;
g) venitul consumatorilor;
h) numărul de firme ce produc acelaşi bun;
i) taxele şi subsidiile;
j) anticipaţiile producătorilor.
212. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta:

f) numărul de consumatori;
g) preferinţele consumatorilor;
h) venitul consumatorilor;
i) modificarea preţului altor bunuri;
j) costul de producţie.
213. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P10. Dacă
guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.m., calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi,
respectiv, consumatorul?
f) 2 u.m. si 1 u.m.;
g) 1 u.m. si 2 u.m.;
h) 0 u.m. si 3u.m.;
i) 3 u.m. si 0 u.m;
j) 1,5 u.m. si 1,5 u.m.
214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie de preţ, sunt
Kec/p=2 si Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi
suportată:
f) în egală masură de producători şi de consumatori;
g) numai de producători;
h) numai de consumatori;
i) în cea mai mare parte de producători;
j) mai mult de consumatori, mai puţin de producători.
215. O variabilă economică poate fi:

f) întotdeauna exogenă;
g) întotdeauna endogenă;
h) exogenă sau endogenă, în funcţie de context;
i) numai dependentă de altele;
j) nici o variantă nu este corectă.
216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă:
f) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă;
g) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea;
h) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta;
i) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea;
j) nici o varianta nu este corectă.
284. Determinati nivelul constantelor a şi b, ştiind că funcţia cererii de pe piaţa

automobilelor este Qc= a-bP, preţul iniţial Po=5 u.m. şi cantitatea cerută iniţială
Qco=20, iar Kec/p=25:
f) a=520 şi b=100;
g) b=520 şi a=100;
h) a= 110 şi b= 240;
i) a= 100 şi b= 110:
j) a=520 şi b= 110.
285. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii este P=a-bQ ?
f) M(a/2; a/2b);
g) M( a/2b; a/2);
h) M(2a; 2b);
i) M(a; 2b);
j) nu se poate calcula.
286. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei Qo=5+2P. Calculaţi
Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei:
f) Kec/p=8, Keo/p=9;
g) Kec/p=9, Keo/p=8;
h) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9;
i) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9;
j) nu se poate calcula.
287. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat:

f) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet;
g) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR;
h) cererea de pâine sau lapte;
i) toate cele de mai sus;
j) nici o varianta nu este corectă.
288. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru paltoane creşte de la
20 la 40. Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii:
f) 11/3;
g) 3/11;
h) 3;
i) 11;
j) 11,3;
289. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se acordă o
subvenţie S=1 u.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor
guvernamentale?
f) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.;
g) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.;
h) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.;
i) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.;
j) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.
290. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că:

f) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică;
g) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul;
h) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul;
i) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept
urmare îşi reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de muncă;
j) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de
pe urma colectării taxei respective.
291. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Dacă
guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta cumpărătorul
şi cât producătorul?
f) 3 u.m. si 1 u.m.;
g) 2 u.m. si 2 u.m.;
h) 0 u.m. si 4 u.m.;
i) 1 u.m. si 3 u.m;
j) 4 u.m. si 0 u.m.
292. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când:

f) preţul este mai mic decât costul total mediu;
g) preţul este mai mare decât costul total mediu;
h) preţul este egal cu costul variabil mediu;
i) preţul este mai mare decât costul variabil mediu;
j) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.
293. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de
echilibru?
f) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
g) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
h) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
i) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
j) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
294. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:
f) creşte;
g) scade;
h) nu se modifică;
i) creşte dacă scade costul mediu;
j) scade numai dacă scade costul mediu.
295. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru:
f) creşte;
g) scade;
h) nu se modifică;
i) devine un preţ maxim administrat;
j) devine un preţ minim administrat.
296. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

f) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor;
g) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară;
h) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente
diferite de piaţă;
i) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;
j) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
297. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când:

f) costul total mediu este egal cu încasarea marginală;
g) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală;
h) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
i) costul total mediu este minim;
j) încasarea totală este maximă.
298. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt presupune:
f) Vmg=Cmg şi Vmg>P;
g) Vmg=Cmg şi Vmg<P;
h) Vmg=Cmg şi Vmg=P;
i) Vmg=Cmg=P şi P=CTM;
j) Vmg>Cmg şi P=Cmg.
299. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:

f) câţiva cumpărători;
g) câţiva vânzători;
h) atomicitatea ofertei;
i) diferenţierea produselor;
j) atomicitatea cererii.
300. Obţinerea profitului nelegitim:

f) contravine legii;
g) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
h) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică;
i) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol;
j) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.
301. Pe piaţa de monopol:

f) preţul este controlat de consumator;
g) preţul este stabilit de cerere şi ofertă;
h) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit;
i) există un singur producător şi un singur consumator;
j) oferta este controlată de mai mulţi producători.
302. Se caracterizează prin eficienţă alocativă:

f) concurenţa perfectă;
g) monopolul;
h) oligopolul;
i) monopsonul;
j) concurenţa monopolistică.
303. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg  3  Q , unde Cmg este costul
, unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să
fie:
f) 3;
g) 4;
h) 5;
i) 10;
j) 20.
304. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul:

f) pragului de rentabilitate;
g) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total;
h) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total;
i) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal;
j) egalităţii dintre preţ şi costul marginal.
305. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului

corespunde unei situaţii în care:
f) preţul este mai mare decât costul marginal;
g) costul marginal este egal cu preţul;
h) preţul este mai mic decât costul marginal;
i) preţul este egal cu încasarea marginală;
j) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
306. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele relaţii
este adevărată în situaţia de echilibru:
f) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
g) preţul este mai mare decât costul marginal;
h) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;
i) încasările marginale sunt negative;
j) preţul este egal cu încasările marginale.
307. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

f) atomicitatea ofertei;
g) atomicitatea cererii;
h) omogenitatea bunului tranzacţionat;
i) intrarea liberă pe piaţă;
j) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi
producători.
308. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de către
un număr mare de producători caracterizează piaţa:
f) cu concurenţă perfectă;
g) de monopson;
h) de oligopol;
i) monopolistică;
j) de monopol.
309. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:

f) preţul este mai mic decât costul marginal;
g) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal;
h) preţul este mai mare decât costul marginal;
i) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal;
j) costul marginal este egal cu costul fix mediu.
310. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant:

f) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei
şi majorării preţurilor;
g) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul
total, fără ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual;
h) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să
încerce să trişeze;
i) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor
firme;
j) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc
preţurile.
311. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative:

f) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă;
g) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative;
h) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”;
i) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea;
j) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
312. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin:

f) reducerea costului marginal privat;
g) reducerea preţului plătit de consumatori;
h) includerea costurilor externe în costul privat;
i) creşterea producţiei;
j) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
313. Poluarea reprezintă un exemplu de:

f) bun public;
g) externalitate negativă;
h) externalitate pozitivă;
i) bun privat;
j) bun de folosinţă comună.
314. În cazul unei externalităţi pozitive:

f) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale;
g) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale;
h) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale;
i) costurile private sunt egale cu costurile sociale;
j) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
315. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea
modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează:
f) scădere cu 20%;
g) creştere cu 10%;
h) scădere cu 10%;
i) creştere cu 20%;
j) scădere cu 80%.
316. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:

f) salariul este plată pentru risc;
g) salariul este venit pentru angajator;
h) salariul nu este componentă a costului;
i) salariul este preţul pe piaţa muncii;
j) salariul reprezintă bani economisiţi.
317. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte?

f) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor de consum cresc;
g) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum;
h) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de consum rămân constante;
i) preţurile scad, iar salariul nominal creşte;
j) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul nominal scade.
318. În profitul brut al unei firme se includ:

f) salariile cuvenite lucrătorilor;
g) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat;
h) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie;
i) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat;
j) cheltuielile materiale.
319. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte:
f) profit;
g) dobândă;
h) dividend;
i) rentă;
j) salariu.
320. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care
acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă?
f) costul marginal egal cu preţul pieţei;
g) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
h) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
i) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;
j) încasările totale egale cu profitul total.
321. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu
productivitatea muncii determină:
f) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
g) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv;
h) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv;
i) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
j) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
322. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal:

f) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate;
g) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea;
h) migraţiei internaţionale a forţei de muncă;
i) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă;
j) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă.
323. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a:

f) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole;
g) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare;
h) abilităţii întreprinzătorului;
i) fertilităţii suprafeţelor de teren;
j) taxelor vamale la importul de produse agricole.
324. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. Profiturile colectate

reprezintă:
f) profituri normale în condiţii concurenţiale;
g) profituri temporare de monopol;
h) rente;
i) dobânzi normale;
j) profituri ilegale.
325. Se contractează vânzarea a 1.500 acţiuni la un preţ de 8.000 lei pe acţiune, cu scadenţă
peste 6 luni. La scadenţă, preţul la vedere este 4.000 lei pe acţiune, ceea ce înseamnă:
f) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător;
g) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător;
h) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător;
i) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător;
j) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.
326. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul nominal scade cu
10%, salariul real:
f) creşte cu 12,5%;
g) scade cu 12,5%;
h) scade cu 18%;
i) creşte cu 18%;
j) scade cu 10%.
327. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata
anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%,
obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de:
f) 14.400 lei;
g) 16.000 lei;
h) 19.000 lei;
i) 24.000 lei;
j) 18.000 lei.
328. La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă
totală de:
f) 11,25 milioane lei;
g) 15 milioane lei;
h) 15,25 milioane lei;
i) 45 milioane lei;
j) 45,25 milioane lei.
329. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de:

f) 33,333%;
g) 44,225%
h) 50%;
i) 100%;
j) 200%.
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de:
500.40 milioane lei;
501.50 milioane lei.
331. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul:
f) creşterii nivelului general al preţurilor;
g) reducerii nivelului general al preţurilor;
h) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor;
i) accelerării inflaţiei;
j) reducerii inflaţiei.
332. O relaţie de acelaşi sens există între:

f) rata profitului la cost şi costul de producţie;
g) costul unitar şi profitul unitar;
h) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit;
i) viteza de rotaţie şi profit;
j) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.
333. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:

f) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal;
g) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra
de afaceri;
h) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
i) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte;
j) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.
334. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:

f) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
g) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
h) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade;
i) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra
de afaceri;
j) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu
durata unei rotaţii a capitalului folosit.
335. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:

f) munca depusă de salariat într-o întreprindere;
g) aportul posesorului pământului la activitatea economică;
h) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale;
i) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;
j) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică.
336. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
f) cererea este mai mică decât oferta;
g) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
h) oferta este mai mică decât cererea;
i) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
j) cererea scade şi oferta creşte.
337. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

f) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul real poate să crească;
g) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor
bunurilor de consum;
h) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal;
i) salariul este atât un venit, cât şi un cost;
j) salariul nominal minim este fixat de către patron.
338. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă:

f) redistribuirea venitului;
g) distribuirea venitului;
h) plata salariului;
i) serviciul unui factor de producţie;
j) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi
economici.
339. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal:
f) scade cu 24%;
g) creşte cu 18,75%;
h) scade cu 18,75%;
i) scade cu 16%;
j) creşte cu 16%.
340. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform
înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii
de 25%:
f) afacerea a fost profitabilă;
g) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei;
h) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei;
i) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei;
j) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare.
341. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de
lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal
în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?:
f) 2.000.000 lei;
g) 1.250.000 lei;
h) 1.000.000 lei;
i) 1.500.000 lei;
j) 1.750.000 lei.
342. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de
5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul
real în T1 faţă de T0:
f) a crescut cu 50%;
g) a scăzut cu 50%;
h) a rămas constant;
i) a crescut cu 100%;
j) a scăzut cu 100%.
343. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1,
creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-
a dublat, salariul nominal net în T1 este:
f) 5.500.000 lei;
g) 10.000.000 lei;
h) 7.500.000 lei;
i) 7.250.000 lei;
j) 10.500.000 lei.
344. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un
cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000
u.m.. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5
milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de:
f) 6.000 bucăţi;
g) 4.500 bucăţi;
h) 5.000 bucăţi;
i) 7.500 bucăţi;
j) 10.000 bucăţi.
345. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T 1, costurile totale
cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte
procentuale. Profitul în T1:
f) creşte cu 280%;
g) scade cu 280%;
h) creşte cu 180%;
i) creşte cu 80%;
j) rămâne constantă.
346. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total
este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
f) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.;
g) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;
h) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.;
i) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.;
j) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.
347. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată
anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de:
f) 74 milioane u.m.;
g) 144 milioane u.m.;
h) 120 milioane u.m.;
i) 100 milioane u.m.;
j) 110 milioane u.m.
348. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rată anuală
a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda
încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda
celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt:
f) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane;
g) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane;
h) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;
i) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion;
j) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.
349. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe o perioadă
de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. În condiţiile în care în acel an rata
inflaţiei a fost de 10%, rata reală a dobânzii este:
f) 20%;
g) 10%;
h) 1%;
i) 100%;
j) 0,1%.
350. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată de
doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul dobânzii
simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este:
f) 13%;
g) 12%;
h) 11%;
i) 10,5%;
j) 10%.
1.Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar preţul
creşte cu mai mult de 40%, cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară;
d) atât elastică, cât şi inelastică;
e) toate variantele a)-d) sunt false
c) 1; unitară;
e) 40/11; elastică .
3. Dacă încasările din vânzarea cărţilor cresc cu 10%, ca urmare a majorării cu

15% a preţului cererea pentru cărţi este:
a) elastică;
b) unitară;
c) inelastică;
4. Cererea de manuale de economie în 1998 a fost de 10 mii de bucăţi. în 1999,

preţul manualului creşte cu 100%, iar veniturile cumpărătorilor cu 50%. Dacă
elasticitatea cererii la preţ este 0,5, iar la venit 0,25, cantitatea cerută în 1999 este:
a) 6,25 mii;
b) 16,25 mii;
c) 3,75 mii;
d) 5 mii;
e) nedeterminată.
5. O elasticitate a cererii la preţ egală cu doi arată că:

a) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută scade cu 2%;
b) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută creşte cu 2%;
c) la o creştere cu 2% a preţului, cantitatea cerută scade cu 1%;
d) cererea este inelastică la preţ;
e) bunul este inferior
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) rămâne constant;
e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
2. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri
explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la
locul de muncă pe care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În
acest caz:
a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil;
b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
c) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei;
d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil. lei;
1. Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venituluidisponibil

dat, atunci când:
e) utilitatea totală este crescătoare.

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă, dar descrescătoare
e) egală eu unu.
3. Reglarea economică a progresului tehnic o face piaţa prin:

a) creşterea rolului statului în finanţarea cercetării ştiinţifice;
b) menţinerea monopolului asupra cercetării ştiinţifice.
c) concurenţa şi comercializarea rezultatelor;
d) propagarea şi generalizarea progresului tehnic în mai multe unităţi economice;
e) cooperarea între agenţii economici.
4. Împărţirea capitalului în fixşi circulant are la bază:

a) mobilitatea spaţială;
b) gradul de rentabilitate;
c) productivitatea diferitelor componente ale acestuia;
d) categoriile de costuri pe care le generează, respectiv partea care generează costuri
fixe reprezintă capital fix, iar partea care generează costuri variabile reprezintă
capital circulant;
e) modul cum participă la activitatea economică, cum se consumă şi cum se înlocuiesc
elementele acestui capital.
5. Costul marginal este egal cu:

a) costul total mediu;
b) costul variabil mediu;
c) costul fix mediu;
d) cheltuielile variabile pe care le generează creşterea producţiei cu o unitate;
e) toate variantele de mai sus sunt false.
6. Cea mai amplă implicare a statului ca agent economic, în condiţiile economieide piaţă,
se realizează prin:
a) proprietatea statului asupra unor bunuri de capital fix;
b) programare economică;
c) intervenţia în comerţul exterior;
d) formarea şi cheltuirea resurselor sale financiare
e) combaterea poluării.
7. Are caracter funcţional şi de finalitate:

a) activitatea umană în general;
b) doar activitatea economică;
c) activitatea de producţie în general;
d) numai activitatea din care rezultă profit;
e) orice activitate din care rezultă bunuri materiale.
8. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,costul
fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
9. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,iar
diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
10. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică

suntraporturi:
e) de interese.

12. În economie resursele sunt limitate în sensul că:

a) sporesc mai repede decât nevoile;
b) nu se regenerează;
c) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
d) nu se recuperează;
e) sunt produse numai în funcţie de necesităţi.
13. La o producţie de zero bucăţi:

a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV.

a) costul contabil;
c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o alegere;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu frontiera
posibilităţilor de producţie.
15.O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de
producţie este concavă în raport cu originea sistemului de axe, costul de oportunitate
pentru bunul X în raport cu bunul Y:
a) este constant;
b) este crescător;
c) este descrescător;
d) nu poate fi determinat;
e) este egal cu rata marginală de substituţie a celor două bunuri.
16.Problema fundamentală a economiei se referă la:

a) corelarea producţiei de bunuri de consum cu aceea de bunuri-capital;
b) corelarea fluxurilor de investiţii cu fluxurile de economii;
c) necesitatea unui ritm înalt al inovării tehnologice;
d) atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse;
e) creşterea continuă a eficienţei tuturor activităţilor economice.
17.Costul de oportunitate reprezintă:

a)cheltuielile efective ale producătorului;
b)valoarea în unităţi monetare a celei mai bune alternative sacrificate de alocare a
resurselor;
c)costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o
unitate;
d) ajustarea preţurilor ca urmare a modificărilor cererii şi ofertei; e) cheltuielile efectuate
pentru realizarea unei unităţi de produs.
18.O economie poate produce 100 pâini şi 5 strunguri sau 80 pâini şi 7 strunguri. În cazul în
care costul de oportunitate pentru strunguri (în raport cu pâinea) este crescător, care dintre
următoarele combinaţii de pâini şi strunguri nu poate fi un punct pe curba posibilităţilor de
producţie pentru economia respectivă:
a) 94 pâini şi 6 strunguri;
b) 93 pâini şi 6 strunguri;
c) 92 pâini şi 6 strunguri;
d) 91 pâini şi 6 strunguri;
e) 89 pâini şi 6 strunguri.
1. O afirmaţie normativă exprimă:

2. Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2004 a fost de 11,2%”
este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
3. Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o

afirmaţie:
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
4. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:

a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2004 de 7,2%;
b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
c) pentru a avea stabilitate macroeconomică, rata inflaţiei în România ar trebui să
fie de 3-4%;
d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 4,6% în 2004; e) rata medie anuală
a dobânzii în 2005 este de 4%.
5. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:

a) F. Hayek, “Drumul către servitute”;
b) M. Friedman, “Liber să alegi”;
c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
6. Studiul economiei s-a constituit ca ştiinţă:

a) odată cu activitatea omului;
b)din antichitatea greacă şi romană;
c)odată cu şcoala clasică;
d)odată cu şcoala neoclasică şi Renaşterea;e)odată cu keynesismul.
7. În metodologia ştiinţei economice:

a)raţionamentul deductiv prevalează faţă de cel inductiv;
b)raţionamentul inductiv prevalează faţă de cel deductiv;
c)raţionamentul inductiv se împleteşte cu cel deductiv;
d) prevalează analiza cantitativă faţă de cea calitativă;
e) interesează doar variabilele de stoc.
8. În raţionamentul ştiinţific, ca şi în realitatea economică, prevalează relaţiile:

a)cauzale;
b) de covariaţie pozitivă;
c) de interdependenţă;
d) de covariaţie negativă;
e)de indiferenţă.
9. Afirmaţia „ Studenţii eminenţi caută locuri de muncă în străinătate” reprezintă o eroare:

a) de compoziţie;
b)de raţionament (cauzalitate);
c) atât de compoziţie cât şi de raţionament;
d)nu reprezintă o eroare de raţionament economic;
e) este o eroare doar când se referă la ţările avansate.
10.Eroarea de cauzalitate (raţionament) se întâlneşte în afirmaţiile:

a) toate lebedele sunt albe;
b) în ţările avansate întreaga populaţie are un standard de viaţă ridicat;
c)întreaga populaţie din statele membre ale UE este satisfăcută de funcţionarea UE;
d) cererea este în relaţie pozitivă cu preţul;
e) costul este sinonim cu preţul.
11.În ştiinţa economică, legăturile dintre fenomenele economice au caracter de lege

(regularitate) când:
1) sunt esenţiale;
2) sunt relativ stabile;
3) sunt repetabile;
4)exprimă o relaţie directă (pozitivă);
5) au rigoarea şi exactitatea caracteristice legilor fizicii.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+5; c) 2+3+4+5; d) 1+2+3+4; e) 1+2+4
12.Este considerat părintele ştiinţei economice:

a)D. Ricardo;
b) K. Marx;
c) J. M. Keynes;
d) Adam Smith;
e) L. Mises.
13.Raţionamentul prin care, pornind de la analiza faptelor economice concrete, ajungem la
formularea principiilor economice, poartă numele de:
a) metoda deductivă;
b)metoda inductivă;
c) abstractizarea;
d) metoda analogiei;
e) metoda „ceteris paribus”.
14.Sunt considerate metode şi procedee de cunoaştere economică ştiinţifică:

1) abstacţia;
2)inducţia;
3) deducţia;
4) predicţia;
5) comparaţia.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 1+2+3+5; c) 2+3+4+5; d) 2+3+5; e) 2+3.
15.Afirmaţia „este mai bine să apelezi la credite” este o propoziţie:

a)falsă
b)pozitivă
c)normativă
d) adevărată
e)lipsită de sens
16.Teoria autoreglării economiei prin mecanismul preţurilor şi al concurenţei este o teorie:

a)general acceptată;
b)parţial validată în practică
c) parţial acceptată de către ştiinţa economică
d) valabilă în unele cazuri practice;
e)falsă
17.Metoda de cercetare prin care, pornind de la principiile economice, ajungem la explicarea

faptelor economice concrete, poartă numele de:
a)metodă deductivă;
b) metodă inductivă;
c) abstractizare;
d) metoda analogiei;
e) metoda „ceteris paribus”.
18.Faptul că indivizii acţionează pentru satisfacerea intereselor lor, fiind sensibili la

stimulente, înseamnă că:
a) indivizii nu sunt întotdeauna raţionali;
b) astfel de indivizi ar trebui marginalizaţi pentru că nu servesc atingerii scopului
bunăstării generale;
c) statul ar trebui să substituie deciziile unor astfel de indivizi cu propriile sale decizii
astfel încât şi ceilalţi oameni să se bucure de bunăstare;
d) satisfacerea intereselor personale este întotdeauna prioritară intereselor generale;
e) satisfacerea intereselor generale este, de regulă, prioritară intereselor personale.
19.Care dintre afirmaţiile de mai jos definesc ştiinţa economică şi rolul ei?
1) oferă agenţilor economici putere de anticipare, posibilităţi de a alege, alternative;
2)permite realizarea unui model eficient de alocare şi utilizare a resurselor limitate, în
vederea satisfacerii nevoilor;
3) studiază comportamentul uman în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor;
4) accelerează schimbul de mărfuri;
5) decide cum să folosim resursele rare, cu întrebuinţări alternative.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+3+4; c) 2+3+4; d) 1+3+5; e) 1+2.
20.Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie normativă?

a) reducerea impozitelor va determina o scădere a veniturilor la bugetul de stat;
b) creşterea preţului la carburanţi va favoriza creşterea generalizată a preţurilor în
economie;
c) pentru a permite o mai bună funcţionare a economiei guvernul trebuie să aibă o
prezenţă foarte discretă în viaţa economică;
d) acoperirea deficitului bugetar de către autorităţi prin emisiune suplimentară de monedă
va contribui la accentuarea inflaţiei;
e)creşterea cheltuielilor guvernamentale contribuie la reducerea ratei şomajului.
21.Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie pozitivă?

a)dacă doreşte o creştere a ocupării, guvernul ar trebui să sporească cheltuielile bugetare;
b)comerţul cu arme trebuie interzis;
c) dacă scade preţul unui bun ceteris paribus, atunci creşte cantitatea cerută;
d) numărul cazurilor de violenţă în familie ar putea fi redus dacă guvernul măreşte
accizele la alcool;
e) guvernul ar trebui să mărească taxele la importul de carne pentru a proteja producătorii
autohtoni.
22.Economia pozitivă:
a)opereaza cu judecăţi de valoare, cu aprecieri referitoare la o serie de criterii
extraeconomice;
b) stabileşte dezvoltarea viitoare a economiei utilizând o serie de instrumente ale analizei
economice;
c) arata cum trebuie să se desfăşoare activităţile economice;
d) este cea care descrie si explica realitatea;
e) studiaza comportamentul unei anumite unităţi economice.
23.Abstracţia ştiinţifică presupune:

a)eliminarea din analiza economică a unor componente necunoscute şi neinteresante;
b)analiza economică a comerţului cu opere de artă abstracte;
c) ştiinţa care se ocupă cu studiul conceptelor abstracte din economie;
d)analiza unui fenomen economic care se concentrează asupra unui aspect esenţial,
eliminându-le pe cele considerate neesenţiale;
e) nici o variantă dintre cele de mai sus.
24.Metoda de cercetare prin care, pornind de la analiza faptelor concrete, ajungem la
formularea principiilor economice, se numeşte:
a) abstractizare;
b) principiul “ caeteris paribus”;
c) analiza cantitativă;
d) metoda inductivă;
e) metoda deductivă.
25.Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în sens invers a variabilei Y, cele

două variabile sunt:
a) normale;
b) inferioare;
c)în relaţie negativă;
d) în relaţie pozitivă;
e) în relaţie invers proporţională.
26.Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în acelaşi sens a variabilei Y,

cele două variabile sunt:
a) normale;
b) inferioare;
c)în relaţie negativă;
d)în relaţie pozitivă;
e)în relaţie invers proporţională.
27.Este o afirmaţie normativă :

a)indicele preţurilor de consum a crescut cu 5,6% luna trecută ;
b)rata şomajului de 7% este prea mare pentru o economie ;
c)rata medie a dobânzii la credite este de 9,5%
d)economia a crescut cu o rată anuală de 4,5%
e)rata inflaţiei a fost de peste 12%
28.Guvernul decide cresterea cheltuielilor publice pentru echipamente necesare la constructia

de autostrazi, iar mai tarziu pretul acestor echipamente scade. Afirmatia ca pretul acestor
echipamente a scazut datorita cresterii cheltuielilor guvernamentale este un exemplu de :
a) eroare de compozitie
b) eroare de cauzalitate
c) afirmatie normativa
d) predictie
e) o lege economica.
29.Nu reprezintă administraţie privată:

a) sindicatele;
b) armata;
c) Crucea Roşie;
d) partidele politice;
e) fundaţiile.
30.În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:
a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
31.Conţinutul legilor economice exprimă:

a) toate relaţiile de interdependenţă şi de intercondiţionare dintre verigile economice;
b)impactul progresului tehnic asupra dezvoltării economice;
c) evoluţia formelor veniturilor în funcţie de productivitate;
d) regularităţile de interconexiune, relativ stabile şi necesare dintre procesele,
fenomenele, actele şi comportamentele economice;
e) legi juridice.
32.Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) modului cum consumatorii şi producătorii aleg să utilizeze resursele şi impactul
acestor alegeri pe diferite pieţe;
b) protecţiei sociale;
c)şomajului şi inflaţiei ca fenomene de dezechilibru;
d) creşterii economice;
e) modului în care guvernul îşi constituie veniturile şi cheltuieşte sumele colectate la
buget.
33.Macroeconomia se ocupă cu studiul:

a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni;
b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni;
c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;
d) economiei naţionale privită ca un întreg;
e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.
1. Propoziţia : „ Orice economie în care au loc schimburi, procese de vânzare-cumpărare,

deci există pieţe, este o economie de piaţă” este:
a) adevărată;
b) falsă;
c) adevărată dacă majoritatea bunurilor sunt marfare;
d) adevărată dacă statul nu intervine în economie;
e) falsă dacă piaţa nu este în concurenţă perfectă
2. Afirmaţia: „În orice economie de piaţă se întâlnesc şi trăsăturile economiei de schimb”

este :
a) adevărată;
b) falsă;
c) adevărată dacă bunurile comerciale sunt integral marfare;
d) adevărată dacă sistemul economic este de tip mixt;
e) falsă dacă prevalează caracteristicile sistemului nordic.
3. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:

a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
4. Fie trei agenţi economici: x, y, z care dispun de resurse (în mld. u.m.) x=1000, y=1200,
z=800. prin utilizarea resurselor ei obţin următoarele cantităţi din bunul A: x=1500 buc,
y= 1700 buc., z=1240 buc. Dintre cei trei producători deţine avantaj absolut:
a)x;
b) y;
c) z;
d) toţi;
e) nici unul.
5. Bunurile A şi B sunt produse de producătorii x şi y, care au aceleaşi resurse. Producătorul

x poate produce :11 unităţi din A sau 16 unităţi din B sau 5,5 respectiv 7 din fiecare.
Producătorul y poate produce: 12 unităţi din A sau 19 unităţi din B sau 6 respectiv 9,5 din
fiecare. În producerea bunului B avantajul comparativ relativ îl deţine:
a) producătorul x;
b) producătorul y;
c) x şi y;
d) nici unul.
e) nu se poate determina
6. Medicamentele compensate prin sistemul Asigurărilor de sănătate sunt bunuri: a)integral

marfare;
b) parţial marfare (mixte);
c) nonmarfare (noncomerciale);
d)libere;
e) Giffen.
7. Trăsăturile şi mecanismele funcţionale ale sistemului economic liberal ( de piaţă) au fost

jalonate de către:
a)Aristotel;
b) David Ricardo;
c) Adam Smith;
d) J.M. Keynes;
e) Karl Marx.
8. Modelul renan (social) de economie de piaţă tinde să devină în linii generale prototip
pentru:
a) fostele ţări socialiste;
b) Uniunea Europeană;
c) Canada;
d) SUA;
e) toate statele contemporane.
9. În România, nucleul reformelor structurale pentru a realiza tranziţia la sistemul economiei

de piaţă funcţională este:
a) macrostabilizarea;
b) pluralismul politic;
c)asigurarea libertăţii pieţei;
d) privatizarea;
e) liberalizarea preţurilor.
10.România face parte, după statisticile Băncii Mondiale, din categoria ţărilor cu dezvoltare
economică:
a) superioară;
b) medie;
c) slabă;
d) foarte slabă;
e) în tranziţie
11.Un element care caracterizează tranziţia la economia de piaţă a ţărilor central şi est
europene este:
a) recesiunea transformaţională;
b) deficitul cronic al balanţei comerciale;
c) şomajul de masă;
d) creşterea ponderii agriculturii în producerea PIB;
e) excesul de masă monetară.
12.58. Teoria avantajului comparativ relativ susţine că unităţile economice se specializează în

producerea acelor bunuri care le asigură :
a) cel mai mare CTM;
b) cel mai mic CTM;
c)cel mai mare costul de oportunitate;
d)un CVM minim ;
e) cel mai mic cost de oportunitate.
13.În cadrul economiei de schimb, ponderea cea mai mare în ansamblul bunurilor economice
o au:
a) bunurile marfare;
b) bunurile parţial marfare;
c) bunurile non-marfare;
d) bunurile libere;
e) nici un răspuns corect.
14.Următoarele afirmaţii cu privire la sistemul economiei de piaţă concurenţială şi cel al

economiei de comandă sunt adevărate:
1) primul se bazează pe economia de schimb şi cel de-al doilea pe economia naturală; 2)
ambele au la bază principiile economiei de schimb;
3)în modelul teoretic al economiei de comandă sinteza deciziilor economice o
reprezintă planul unic;
4) în modelul teoretic al economiei cu piaţă concurenţială, preţul se formează liber,
în funcţie de cerere şi de ofertă;
5) a+b+c.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 1+3+4; d) 2+3; e) 5.
15.Deţine avantaj comparativ (relativ):
a) agentul economic care obţine în prezent un bun cu un cost de oportunitate mai mic
decât în perioada anterioară;
b) agentul economic care obţine în prezent un bun cu un cost de oportunitate mai mare
decât în perioada anterioară;
c) agentul economic care produce bunuri de lux;
d) agentul economic care produce bunuri de calitate superioară;
16.Cunoaştem că într-o perioadă de timp, cu aceleaşi resurse, doi producători A şi B pot

produce bunurile X şi Y . Producătorul A obţine 6X sau 3Y, iar producătorul B obţine
15X sau 6Y.Înainte de specializare, cei doi agenţi economici utilizau 2/3 din resurse
pentru producerea bunului X şi 1/3 pentru producerea bunului Y. Specializarea celor doi
agenţi economici şi sporul de producţie obţinut după specializare sunt determinate astfel:
a) A se specializează în X şi B în Y; 3X şi 2Y ;
b) A se specializează în X şi B în Y ; 2X şi 3Y ;
c) A se specializează în Y şi B în X ; nu avem spor de producţie ;
d) A se specializează în Y şi B în X ; 1X şi 3 Y ;
e) A se specializează în Y şi B în X ;1X
17.Se constituie în caracteristici ale economiei de schimb:

a) fiecare agent economic decide şi acţionează în conformitate cu realizarea tuturor
categoriilor de interese;
b) plata impozitelor;
c) practicarea de activităţi casnice;
d) valoarea de piaţă a bunurilor economice este exprimată sub formă monetară; e)
proprietatea publică asupra infrastructurii economice.
18.Pentru a produce 20 bunuri X, ţara A consumă 300 de ore de muncă, iar pentru a produce
40 de bunuri Y 200 de ore de muncă. Pentru a produce 20 unităţi din X, ţara B renunţă la
10 unităţi din Y. Atunci :
a) A se specializează în X
b) B se specializează în X
c) A se specializează în Y
d) B se specializează în Y.
19.Nu reprezintă un atribut definitoriu al proprietăţii:

a) posesiunea;
b) non-rivalitatea;
c)folosinţa;
d) dispoziţia;
e) uzufructul.
20.Nu reprezintă o caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă:

a) proprietatea privată asupra factorilor de producţie;
b) urmărirea de către indivizi a propriului interes;
c) intervenţia limitată a statului în economie;
d) planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social;
e) manifestarea liberă a iniţiativei agenţilor economici.
21.Reprezintă un punct slab al sistemului economiei de piaţă:

a) eficienţa economică ridicată;
b) libertatea economică;
c) libertatea politică;
d) democraţia reală;
e) inegalitatea mare în distribuţia veniturilor între membrii societăţii.
22.Un nivel ridicat al protecţiei sociale într-un sistem al economiei de piaţă presupune: a) o
intervenţie omniprezentă a statului în economie;
b) un buget de stat atât de ridicat astfel încât proprietatea publică să fie dominantă în
economie;
c) un înalt nivel de dezvoltare economică şi socială;
d) o contradicţie în termeni, referitor la capitalism;
e) un sistem numit „socialism de piaţă”.
23.În cadrul unei economii de piaţă:

a) resursele sunt în totalitate în proprietatea statului;
b)resursele aparţin indivizilor, iar alocarea lor este decisă de guvern;
c) resursele aparţin guvernului, iar alocarea lor este decisă de indivizi;
d) proprietarii resurselor decid alocarea lor;
e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi adevărată.
Consumatorul
1. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.
2. Panta curbei de indiferenţă este:

b) dreapta bugetului;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl
substituie;
d) rata marginală de substituţie;
e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului
substituit.
3. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie,
utilitatea totală este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
4. Utilitatea totală este maximă atunci când:

a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/UmgB=PA;
d) UmgA/PA=UmgB/PB;
e) UmgB/UmgA=PA/PB.
5. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile
Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de
consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
6. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea
consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului
este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
7. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun,
intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
8. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă şi constantă.
9. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se

numeşte:
c) curbă a ofertei;
e) izocost.
10.Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece:
a)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să
b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să obţină
o cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
c) rata marginală de substituţie nu este constantă;
e) nici un răspuns din cele de mai sus.
11.Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura
- şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă: a)surplusul
producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.
12.Panta curbei de indiferenţă este:

b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl
substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului
substituit;
13.Sporul de utilitate obţinut prin consumul succesiv al unor unităţi suplimentare dintr-un
bun este:
a)constant;
b) întotdeauna negativ;
c) întotdeauna pozitiv;
d) de regulă crescător;
e)descrescător.
14.Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un
consumator raţional alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât ;
d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât ;
e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale.
15.Dacă , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: a)
consumă mai puţine unităţi din bunul A;

b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
c) consumă mai puţin din ambele bunuri;
d) consumă mai mult din ambele bunuri;
e) consumă mai multe unităţi din bunul A.
16.Un consumator are un venit disponibil de 14 u.m. Utilităţile marginale resimţite în urma
consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile , .
Dacă preţurile celor două bunuri sunt , atunci programul de consum care
a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y;
c) 3X şi 7Y;
d) 4X şi 3Y;
e) 7X şi 7Y.
Umg X Umg Y
17.Dacă  , atunci pentru a atinge starea de optim, consumatorul raţional: a) va
PX PY
mări consumul din X şi va renunţa la consumul bunului Y;
b) va mări consumul din Y şi din bunul X;
c) va mări consumul din Y şi va renunţa la o parte din consumul bunului X;
d) va reduce consumul Y şi din bunul X;
e) va renunţa să mai consume cele două bunuri pentru că nu va atinge niciodată starea de
echilibru.
18.Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul . Venitul

disponibil de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt şi . Programul de
consum ce asigură echilibrul consumatorului este:
a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y;
c) 6X şi 5Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 10X şi 3Y.
19.Două curbe de indiferenţă ale unui consumator se intersectează doar atunci când:
a)utilitatea a două variante de consum de pe aceeaşi curbă este egală;
b) ratele marginale de substituţie pentru cele două curbe sunt egale;
c) consumatorul consumă excesiv de mult dintr-un bun;
d) bunurile sunt substituibile;
e) nici un răspuns, pentru că două curbe de indiferenţă ale unui consumator nu se
pot intersecta.
20.Venitul disponibil al unui individ este de 360 u.m. El achiziţionează două bunuri la
preţurile px=12 u.m. şi py = 9 u.m.. Dacă preţul lui X creşte de la 12 u.m. la 20 u.m. atunci:
a)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre dreapta;
b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga;
c)linia bugetului pentru acest consumator nu se modifică;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X creşte.
21.Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este UT(x,y) =
5x+3y+4. Preţul bunului X este Px = 10 u.m. Care ar trebui să fie preţul bunului Y la
punctul de echilibru ?
a) 6 u.m.;
b) 10 u.m.;
c) 12 u.m.;
d) 3 u.m;
e) 5 u.m.
22.Venitul disponibil al unui individ este de 240 u.m. El achiziţionează două bunuri la
preţurile px= 8 u.m. şi py = 12 u.m.. Dacă preţul lui Y scade de la 12 u.m. la 8 u.m. atunci:
a) linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre dreapta;
b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga;
c) linia bugetului pentru acest consumator nu se modifică;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce;
e)cantitatea achiziţionată din bunul Y creşte.
23.Dacă un consumator cumpără două bunuri A şi B într-o anumită combinaţie, creşterea

preţului bunului A ceteris paribus va determina:
a) o modificare a curbelor de indiferenţă a consumatorului;
b) reducerea preţului relativ al bunului B;
c) o reducere a venitului nominal al consumatorului;
d) a+b; e) a+c.
24.Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y
este 48, preţul bunului X este de 8 u.m., iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea
marginală a bunului Y este:
a) 384;
b) 6;
c) 8 ;
d) 24;
e) 22.
25.Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy. În punctul de coordonate A(2,4) de pe curba de

indiferenţă optimă, rata marginală de substituţie a bunului X cu bunul Y (RMSxy) este :
a) 1,5 ;
b) 3 ;
c) 4 ;
d) 5 ;
e) 6.
26.Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai mare decât cea a
ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci când:
a) preţul unitar al bunului X este de trei ori mai mare decât cel al bunului Y; b)preţurile
unitare ale lui X şi Y sunt egale;
c) preţul unitar al bunului X reprezintă 33% din cel al bunului Y;
d) preţul unitar al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y;
e) nici una dintre alternativele de mai sus.
27.Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este atins atunci
când:
a) utilitatea marginală este maximă;
b) utilitatea marginală este identică pentru toate bunurile care intră în consum;
c) utilitatea marginală aferentă ultimei unităţi monetare cheltuită pentru fiecare bun este
aceeaşi;
d)preţurile de achiziţie ale bunurilor sunt minime;
e)toate bunurile economice sunt distribuite în mod gratuit.
28.Legea utilităţii marginale descrescătoare arată că:

a) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală creşte cu o rată
crescătoare;
b) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia adusă de ultima
unitate creşte;
c) odată cu creşterea consumului succesiv dintr-un bun, satisfacţia aferentă ultimei
unităţi este inferioară celei consumate anterior;
d) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală scade;
e) o nouă unitate consumată dintr-un bun se adresează unei nevoi în creştere.
29.Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală în urma consumului
unei unităţi suplimentare dintr-un bun de către un consumator raţional:
a) scade; creşte cu o rată descrescătoare;
b) creşte; creşte;
c) scade; creşte cu o rată crescătoare;
d) creşte; scade cu o rată descrescătoare;
e) creşte; rămâne constantă.
30.Adam Smith nu a putut explica paradoxul valorii (apă – diamant) deoarece nu a făcut
distincţia dintre:
a) cerere – ofertă;
b) utilitate individuală – utilitate marginală;
c) utilitate marginală – utilitate totală;
d) surplusul consumatorului – surplusul producătorului;
e) preţuri de piaţă - preţuri administrate.
31.O persoană atribuie următoarele valori monetare pentru bunul bere: prima doză 10 u.m.; a
doua doză 8 u.m. Preţul plătit de acesta este de 7 u.m./doză. Surplusul consumatorului
aferent primei doze este de :
a) 10 u.m.;
b) 17 u.m.;
c) 3 u.m.;
d) 1 u.m.;
e) 18 u.m.
32.Surplusul consumatorului este reprezentat grafic de:

a) aria cuprinsă între axa orizontală a graficului şi preţul pieţei;
b) aria situată sub curba cererii şi deasupra axei orizontale a graficului;
c) aria situată deasupra preţului pieţei şi între curba cererii şi ordonată;
d) aria cuprinsă între curba cererii şi axele de coordonate;
e)aria situată sub preţul de echilibru şi deasupra ofertei.
33.Atunci când un consumator acordă o importanţă mai mare programului de consum A în

comparaţie cu programul de consum B, putem afirma că:
a) între A şi B există o relaţie de indiferenţă;
b) între A şi B există o relaţie de strictă preferinţă;
c) satisfacţia conferită de A este mai mică în comparaţie cu cea a programului B;
d) satisfacţia conferită de A este identică cu cea a programului B;
e) b + c.
34.Ansamblul de combinaţii de consum de la care consumatorul se aşteaptă să obţină acelaşi

nivel de satisfacţie reprezintă :
a) curba de izoproducţie;
b) curba de indiferenţă;
c) harta curbelor de indiferenţă;
d) setul combinaţiilor slab preferate;
e) dreapta bugetului.
35.Curbele de indiferenţă au în mod normal pante negative deoarece:

a) creşterea consumului din bunul X implică creşterea consumului din bunul Y, astfel încât
utilitatea totală să rămână constantă;
b) creşterea consumului din bunul X implică reducerea consumului din Y, astfel încât
utilitatea totală să rămână constantă;
c) rata marginală de substituţie este constantă;
e)creşterea consumului din bunul X nu influenţează consumul din bunul Y.
36.Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2X + 4Y. Panta liniei bugetului este:
a) -2/4;
b) 4;
c) 2/4;
d) 25;
37.Dacă are loc o creştere a preţului bunului X (aflat pe abscisă), în condiţiile caeteris
paribus, panta liniei bugetului va:
a) creşte;
b) scădea;
c) rămâne constantă;
d) se va reduce la jumătate;
e) toate cele de mai sus.
38.Bunurile x şi y sunt bunuri pereche, care pot fi combinate în programele de consum
a,b,c,d, echivalente, după cum urmează:
Programul y x RMS
a 20 10 -
b 15 12
c 10 14,5
d 5 18,5
Când se trece succesiv de la b la c, apoi de la c la d, RMS:
a)creşte;
b) scade;
c)rămâne neschimbată;
d) la început creşte şi apoi scade;
e)la început scade şi apoi creşte.
39.Când utilitatea marginală a bunului X este descrescătoare, dar pozitivă, utilitatea totală
resimţită de consumator:
a) devine negativă;
b) creşte cu o rată crescătoare;
c) scade;
d)creşte cu o rată descrescătoare;
e) rămâne neschimbată.
40.Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă Px=Py=10um, iar
venitul de care dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ se determine cantităţile din
bunurile x şi y, care-i maximizează utilitatea sunt :
a) x=3,y=7;
b) x=6,y=4;
c) x=4,y=6;
d)x=7,y=3;
e) x=5,y=5.
41.Surplusul consumatorului:
1) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei verticale a graficului;
2) reprezintă diferenţa dintre preţul pe care consumatorul este dispus să-l plătească
şi preţul pieţei pentru bunul respectiv;
3) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei orizontale;
4) poate fi măsurat cu aria dintre diagrama cererii şi linia orizontală la preţul pieţei ;
5) este un câştig potenţial.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
42.Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul U(x,y)=xy2+10. Venitul disponibil
al consumatorului este de 54 u.m. Preţurile sunt: 1 u.m./buc. pentru bunul X, respectiv de
4 u.m./buc. pentru bunul Y. Cantitatea din cele două bunuri care va fi achiziţionată în
condiţiile echilibrului sunt :
a) x=18, y=9;
b) x=10, y=12;
c) x=6, y=12;
d) x=9, y=18,
e) x= 12, y= 6.
43.Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy2. El dispune de un buget de 240 u.m.

săptămânal iar preţurile bunurilor sunt Px=2 şi Py=4. Programul de achiziţie care îi asigură
echilibrul şi mărimea satisfacţiei totale pe care o realizează reprezintă:
a) 40X, 60Y şi 40000;
b) 40X, 40Y şi 64000;
c) 20X, 60Y şi 54000;
d) 10X, 20Y şi 30000;
e)60X, 40Y şi 64000.
44.Utilitatea marginală:
1) reprezintă satisfacţia suplimentară scontată a se obţine în urma creşterii
consumului cu o unitate, în condiţiile „ceteris paribus”;
2) reprezintă prima derivată a utilităţii totale ( când bunurile sunt infinit divizibile);
3) este de regulă descrescătoare;
4) poate fi şi negativă;
5) este nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+4+5; b) 2+3+4+5; c) 1+4+5; d) 1+2+3+5; e) 1+2+3+4.
45.Deplasarea dreptei bugetului consumatorului spre dreapta, paralel cu cea iniţială, este
determinata de:
a) o scădere a venitului consumatorului;
b) o creştere a preţului bunului X, conţinut în programul de consum;
c) o scădere a preţului bunului Y, conţinut în programul de consum;
d) o creştere a venitului consumatorului;
e) o scădere în aceeaşi proporţie a preturilor celor doua bunuri X şi Y.
46.Reducerea bugetului de achiziţii pentru consumator şi a preţurilor bunurilor x şi y în

aceeaşi proporţie, conduce la:
a) o deplasare spre dreapta a dreptei bugetului;
b) o deplasare spre stânga a dreptei bugetului;
c) o scădere a pantei dreptei bugetului;
d) aceeaşi utilitate totală resimţită de consumator;
e) o scădere a utilităţii totale resimţită de consumator.
47.Punctul de tangenţă a dreptei bugetului şi a isophelimei indică:

a) echilibrul static al consumatorului;
b) echilibrul static al producătorului;
c) nivelul producţiei optime;
d) programul de achiziţii care maximizează utilitatea totală;
48.Un student de la Facultatea de Management a economisit în timpul anului suma de 250

Euro, cu care intenţionează să achiziţioneze un bilet pentru un sejur la munte Tariful
stabilit de la agenţia de voiaj este de 150 Euro şi ,astfel studentul are posibilitatea, ca din
banii rămaşi după achitarea biletului, să mai achiziţioneze şi un echipament de schi cu 50
Euro. În această situaţie, surplusul consumatorului este :
a) 100 Euro;
b) 50 Euro;
c) 150 Euro;
d) 250 Euro;
e) nu se poate determina pe baza datelor de mai sus.
49.Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) utilitatea marginală este pozitivă şi crescătoare;
b) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea
marginală scad;
c) utilitatea totală este maximă când utilitatea marginală este nulă;
d) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea
marginală cresc;
e) pe măsură ce satisfacţia consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun scade,
satisfacţia globală se diminuează.
50.Curba Engel desemnează:

a) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică preţurile
unitare;
b) evoluţia structurii achiziţiilor care maximizează satisfacţia consumatorului când
se modifică venitul;
c) relaţia dintre nivelul impozitării şi încasările bugetare;
d) relaţia negativă dintre şomaj şi inflaţie;
e) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică
preferinţele consumatorilor;
51.Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două bunuri X şi Y

el obţine o utilitate totală dată de următoarea funcţie : UT(X,Y)=3X2Y, iar preţurile celor
două bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10 u.m. Programul de consum care maximizează
utilitatea totală şi valoarea acesteia este :
a) X=7, Y=2, UT=105;
b) X=3, Y=3, UT=91;
c) X=3, Y=4, UT=108;
d)X=3, Y=3, UT=81;
e) X=5, Y=2, UT=150.
52.Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un program de

consum format din doua bunuri x si y. UT=2x+y2-xy iar preturile celor doua bunuri sunt
PX=2 PY=1. Programul de consum care va oferi satisfacţia maximă este :
a) x=3, y=14;
b) x=2, y=9 ;
c) x=1, y=18 ;
d) x=2, y=16 ;
e) x=9, y=2.
53.Un consumator achiziţionează doar alimente şi îmbrăcăminte, considerate bunuri normale.

Presupunând că preţul la alimente înregistrează o scădere, vom observa cum achiziţiile de
îmbrăcăminte :
a)scad datorită efectului de venit
b)cresc datorită efectului de venit
c)cresc datorită efectului de substituţie
d)scad datorită efectului de substituţie
e)rămân constante doarece cererea pentru îmbrăcăminte este relativ inelastică.
54.Care dintre următoarele exprimă legea utilităţii marginale descrescânde ?

a)cu cât o persoană consumă mai mult dintr-un bun, cu atât mai mică este utilitatea pe care
o obţine din consumul acelui bun
b)cu cât se consumă mai mult dintr-un bun, satisfacţia adiţională pe care o obţine de
pe urma consumului unei unităţi suplimentare scade
c)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, cu atât utilitatea pe care o obţine este mai
mică
d)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, satisfacţia adiţională resimţită de pe urma
unei unităţi suplimentare este mai mică
e)nici una dintre cele de mai sus
55.Un consumator raţional consumă 2 bunuri, x şi y, astfel încât: Umx/Umy = 2Px/Py. Ce

trebuie să facă acest consumator pentru a ajunge la echilibru:
a) să consume mai mult x ;
b) să consume mai mult y ;
c) să menţină actualul nivel al consumului
d)este deja la echilibru
e)săj consume mai putin y
56.În cazul bunurilor normale panta curbei de indiferenţă este :

a) crescătoare
b) descrescătoare;
c) constantǎ;
d) infinit;
e) nulă.
57.Dacǎ un consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţǎ pierderea de

utilitate trebuie sǎ fie:
a) >1;
b) 0;
c) <1
d) cu o valoare imposibil de precizat
e)negativă
58.Dacǎ venitul consumatorului creşte , iar preţul celor douǎ bunuri nu se modificǎ, nivelul
utilităţii unui individ :
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant
d)depinde de preferinţele relative
e)este negativă.
59.În care dintre situaţiile de mai jos creşterea bugetului a permis creşterea optimului
consumatorului:
a) b) c) d) e)
60.Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :

a)scade
b)rămâne neschimbat
c)nu este afectat de către modificarea preţurilor relative ale bunurilor
d) creşte
e) scade datorită inferiorităţii bunurilor
Cererea
1. Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat, venitul
total obţinut de vânzător:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbat;
d) creşte dacă este bun Giffen;
e) scade dacă este bun de lux.
2. Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade, iar Py este constant. Cererea săptămânală

pentru bunul y:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată.
d) nu putem determina modificarea;
e) scade dacă este un bun Giffen
3. Bunul „x” este un bun Giffen. Dacă venitul consumatorului scade, cererea pentru acest
bun (caeteris paribus):
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată.
d) pe termen scurt scade; e) dacă este bun de lux creşte.
4. Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de
veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de automobile=10000 bucăţi. În t1 se
scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de
automobile cerute (caeteris paribus):
a) creste cu 25% si devine12500;
b) scade cu 15% şi devine 8500;
d) creşte cu 15% şi devine 11500;
e)creşte, dar nu poate fi determinată creşterea.
5. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă:

a) preţul unitar creşte;
b)preţul unitar scade;
c) veniturile medii ale menajelor cresc;
d) preferinţele consumatorilor pentru acest bun scad;
e) preţurile factorilor de producţie din care se obţine scad;
6. Producătorii de aspirină şi farmaciştii decid să reducă preţul la aspirină, în medie cu 10%,

dar diferenţiat în funcţie de sortiment. Dacă celelalte împrejurări nu se schimbă, încasările
lor:
a) cresc;
b) scad;
c) rămân neschimbate;
d) cresc în mediul urban;
e)scad în mediul rural
7. În t1, preţul unui bun normal este 90%P0, iar cantitatea cerută este 1,2Q0.De aici rezultă că:
a) venitul total creşte;
b) cererea este elastică, iar Kec/p este 2;
c)venitul se reduce cu 8%;
d) profiturile producătorilor şi vânzătorilor în mod sigur vor creşte;
e) cererea este elastică, dar nu se poate calcula Kec/p
8. Pentru un menaj evoluţia cererii cererea lunară pentru bunul x (bucăţi) în funcţie de
evoluţia venitului (mii RON) se prezintă astfel:
Venitul Cererea săptămânală
2 40
2,1 45
4 47
5 46
6 43
7 40
Pentru această familie bunul x este:
a) normal;
b) de lux;
c) inferior;
d) de larg consum;
e) Giffen.
9. Cererea pieţei pentru un bun oarecare, să presupunem agroalimentar este comparativ cu

nevoile pentru acest bun:
a) identică;
b) superioară;
c) inferioară;
d) inferioară dacă se percep accize;
e) identică dacă se percepe TVA.
10.Îngrjorarea faţă de efectele gripei aviare determină modificări asupra configuraţiei curbei
cererii pentru carnea de pasăre şi cea de vită, peşte etc. Evoluţiile acestora s-au concretizat
în:
a) au rămas neschimbate pentru că nu s-a schimbat preţul;
b) s-au deplasat la stânga;
c) cea pentru carne de vită s-a deplasat la dreapta pentru că s-a redus preţul şi la cele
pentru pasăre şi peşte la stânga pentru că a crescut preţul;
d) prima la stânga, celelalte la dreapta pentru că s-a modificat numărul de
consumatori;
e) toate s-au deplasat la dreapta.
11.Se anticipează că în următorii ani preţurile carburanţilor auto vor înregistra un trend
ascendent puternic. Cererea de autoturisme de mic, şi respectiv mare litraj (capacitate
cilindrică) va evolua astfel:
a) scade;
b) creşte;
c) creşte, scade;
d) scade, creşte;
e)neschimbată.
12.Pentru menajele de tineri căsătoriţi, Kec/v pentru bunul „x” este de 1,2. Veniturile
acestora vor creşte în anul următor în medie cu 10%, caeteris paribus. Ca rezultat,
ponderea cheltuielilor pentru bunul „x” în bugetul familiilor de tineri:
a) creşte cu 2%;
b) scade cu 5%;
d) creşte cu 12%;
e) scade cu 12%;
13.Kec/p are valoarea 1,6, iar preţul va scădea cu 5%. Ca rezultat al creşterii cererii şi
producţiei din bunul „x” CT va creşte cu 6%. Ca rezultat, profitul total:
a) creşte;
b)scade;
c) rămâne neschimbat;
d) poate fi mai mic, mai mare sau egal ca profitul anterior;
e) creşte dacă piaţa este de oligopol.
14.Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru studenţii care nu
au acces la Internet este:
a) elastică;
b) inelastică;
d)încrucişată;
15.Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces la Internet,
dacă preţul ziarelor creşte, cererea pentru acestea se manifestă ca fiind:
a) elastică;
b)inelastică;
d) încrucişată;
16.Coeficientul de elasticitate a cererii bunului „x” în raport de preţul bunului „y” se

determină după relaţia:
 % Py
a) K ecx / py  ;
 %Cx
 %Cx
b) K ecx / py   % Py ;
 % Py
c) K ecx / py   ;
 %Cx
 %Cx
d) K ecx / py   % Py ;
e) a-d false.
17.Când coeficientul de elasticitate a cererii bunului x în raport de preţul bunului y este

pozitiv, respectivele bunuri sunt:
a) substituibile;
b) complementare;
c) indiferente;
d)iniţial substituibile, apoi complementare;
e) iniţial indiferente, apoi substituibile.
18.Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci
cererea este: a)
a) inelastică;
b) elastică;
c)cu elasticitate unitară;
e)perfect inelastică.
19.Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :

a) cantitatea cerutǎ din bunul x va creşte, iar cea din bunul y va scădea;
b) cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va creşte;
c) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte;
d) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va scădea ;
e) nu se poate determina.
20.Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi :

1) normale;
2) inferioare;
3) substituibile;
4) complementare;
5) neutre.
21.Sunt condiţii ale cererii:

1) modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;
2)modificarea preţului bunului respectiv;
3) numărul de cumpărători;
4) preferinţele cumpărătorilor;
5) previziunile privind evoluţia preţului şi a veniturilor.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
22.Efectul de substituţie şi efectul de venit sunt implicate în înţelegerea:

a) legii utilităţii marginale descrescânde;
b) surplusului consumatorului;
c) legii generale a cererii;
d)surplusului producătorului;
e) legii generale a ofertei.
23.Deplasarea curbei cererii pentru un bun este determinatǎ de modificarea:

1) venitului consumatorilor;
2) preţului acelui bun;
3) preţului altor bunuri;
4) modificarea numărului consumatorilor;
5) modificarea preferinţelor consumatorilor.
24.În cazul bunurilor substituibile sunt corecte propoziţiile:

1) dacă preţul lui Y creşte, sporeşte cantitatea cerută din bunul X;
2) dacă preţul lui Y se reduce, se diminuează cantitatea cerută din X;
3) între evoluţia preţului bunului Y şi modificarea cantităţii cerute din bunul X
există o relaţie pozitivă;
4) coeficientul de elasticitate a cererii bunului X în raport de preţul unitar al bunului Y
este pozitiv sau negativ;
5) elasticitatea încrucişată a cererii are valoare nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
25.Dacă preţul creioanelor creşte cu 10%, iar încasările din vânzări se reduc cu 15%, atunci
cererea pentru creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul ;
b) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
c) elastică în funcţie de preţ;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
26.Curba cererii se deduce din:

a) comportamentul consumatorului raţional;
b) curba venit –consum;
c) curba izoutilităţii;
d) frontiera posibilităţilor de producţie;
e) curba lui Engel.
27.Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În aceste condiţii,
forma generală a funcţiei cererii este:
a) 600-50P;
b) 600+50P;
c) 400-20P;
d)500-10P;
e) 700-60P.
28.Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura elasticităţii cererii:
a)elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
29.Elasticitatea cererii pentru computere este de 0,8 în raport de preţ şi 2 în raport de

veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de computere este de 1000 bucăţi. În t 1, se
scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar a veniturilor cu 3 %. Care dintre următoarele
afirmaţii referitoare la cantitatea de computere cerută este adevărată:
a) scade cu 2% şi devine 920;
b)scade cu 2% şi devine 980;
c) creşte cu 2% şi devine 1020;
d) creşte cu 14% şi devine1140;
e) scade cu 8% şi devine 920.
30.Care dintre următorii factori determină o deplasare spre dreapta a curbei cererii pentru
stilouri:
1) o creştere a preţului la pixurile cu tuş;
2) o scădere a preţului la cerneală;
3) o creştere a preţului la stilouri;
4) creşterea numărului de persoane care achiziţionează stilouri;
5) o scădere a preţului la stilouri.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+2+4.
31.Paradoxul Rugină:
1) este bazat pe curbele frânte ale cererii;
2) se manifestă în economiile grav dezechilibrate;
3) presupune existenţa unei inflaţii ridicate şi persistente;
4) curba cererii aferentă acestui paradox are întotdeauna pantă pozitivă;
5) toate răspunsurile sunt corecte.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+2+4; e) 5.
32.Presupunem că venitul unor consumatori a crescut cu 10%, iar cererea pentru bunul X a
înregistrat o scădere cu 5%. În acest caz, bunul X este, pentru respectivii consumatori:
a) inferior;
b) normal;
c) substituibil;
d) complementar;
33.Nivelul coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de venit în cazul bunurilor inferioare

este:
a) Kec/v = 1;
b) Kec/v > 1;
c) Kec/v > 0;
d) Kec/v < 0;
e) 0>Kec/v < 1;
34.Venitul total încasat de vânzătorul unui bun „x” a crescut ca urmare a creşterii preţului cu
15%. În acest caz, cererea pentru bunul X este:
a) elastică;
b) inelastică;
e) perfect inelastică;
35.Se cunosc următoarele date referitoare la două bunuri X şi Y: Qx1=100, Qx2=200, Px1=20,
Px2=15, Qy1=300, Qy2=200, Py1=10, Py2=15. Plecând de la aceste date cele două bunuri
sunt:
1)complementare;
2) substituibile;
3) normale;
4) inferioare;
5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3; c) 2+4; d) 1+4; e) 5.
36.La echilibru preţul este 10 u.m iar cantitatea 20 unităţi. Se ştie că în acest caz elasticitatea
cererii funcţie de preţ este 2. Putem deduce din aceste date că forma generală a funcţiei
cererii este:
a) Qc= 40-4P
b) Qc = 60 – 2P
c) Qc= 60 – 4 P;
d) Qc= 40 – P
e) Qc= 60 – P.
37.Fiind dat bunul X, o contracţie a cererii acestuia este dată de:

a) creşterea preferinţelor pentru bunul respectiv;
b) anticiparea unei scăderi a preţului bunului respectiv;
c) o creştere a preţului uni bun complementar;
d) o creştere a preţului uni bun substituibil;
e) creşterea preţului bunului respectiv.
38.Bunurile cu elasticitate ridicată :

a) au un grad de substituire ridicat;
b) se substituie greu în consum;
c) sunt considerate bunuri necesare;
d) au o pondere cât mai mică în bugetul unei persoane;
e) a-d false.
39.În cazul unei curbe liniare a cererii:

a) avem aceeaşi valoare a coeficientului de elasticitate a cererii în orice punct al curbei;
b) nivelul elasticităţii este dat de panta curbei;
c) valoarea coeficientului de elasticitate este 0 la intersecţia curbei cererii cu ordonata;
d) elasticitatea cererii în funcţie de preţ este diferită pentru diferite puncte de pe
curbă;
e) este elastică în jumătatea superioară, inelastică în cea inferioară şi unitară la
mijloc ;
40.Se cunosc următoarele date despre bunul X: cererea în anul n este de 500 bucăţi, în anul
n+1 este de 750 bucăţi, iar veniturile consumatorilor au crescut cu 25%. Natura bunului
respectiv şi procentul modificării ponderii cheltuielilor pentru bunul X în bugetul total al
cumpărătorilor sunt:
1) de lux; 25%;
2) inferior; 20%;
3) normal; 20%;
4) normal; 25%;
5) inferior; 25%
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2; c) 3+5; d) 4+5; e) 5.
41.Care dintre următoarele schimbări conduc la o creştere a cererii pentru bunul X:

a)scăderea costului de producţie;
b) creşterea veniturilor consumatorilor, dacă X este un bun inferior;
c)scăderea veniturilor consumatorilor, dacă X este un bun normal;
d) creşterea preţurilor la bunurile substituibile;
e) scăderea preţului bunului X.
42.Care dintre următoarele ar duce la creşterea cererii pentru hartie reciclată ?

a)o creştere a preţului la hîrtia obişnuită ;
b)o creştere a taxelor pe producţie de hârtie în general
;c)o scădere a interesului pentru protecţia mediului înconjurător ;
d)o scădere a subvenţiilor pentru producerea de hârtie în general ;
e)nici una din cele de mai sus.
43.Presupunem că la oricare punct de pe curba cererii pentru bunul x Ecp este egală cu 1 şi că

la preţul de 5u.m. cantitatea cerută este de 75 unităţi. Dacă preţul creşte la 25, atunci
cantitatea cerută va scădea cu :
a)20 ;
b)30 ;
c)40 ;
d)50 ;
e)60.
44.Cererea pentru un bun înregistrează cea mai mare elasticitate dacă bunul respectiv :
a)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ ieftin
b)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ scump
c)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ ieftin
d)nu poate fi substituit şi este un bun de lux relativ scump
e)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ scump.
45.Alina este o studentă care consumă zilnic ciocolată şi coca cola. Când preţul la ciocolată
s-a dublat (caeteris paribus), ea a cumpărat mai puţină ciocolată şi mai puţină coca cola.
De aici, deducem că :
a)ciocolata este bun de lux iar coca cola este un bun inferior ;
b)ambele sunt bunuri Giffen ;
c)ciocolata este un bun normal ;
d)coca cola este un bun normal ;
e)ciocolata este un bun inferior.
46.Atunci când funcţia cererii are forma Qc= 250*1/P, cererea este :
a)elastică;
b)inelastica;
c)perfect elastică;
d)perfect inelastică;
e) cu elasticitate unitară.
47.Pentru a spori cifra de afaceri a unei firme ce operează pe o piaţă cu cerere elastică
întreprinzatorul va trebui :
a) să măreasca preţul ;
b)să reducă preţul ;
c) să scadă costul mediu pe produs ;
d) să scadă costul marginal ;
e) să aleagă producţia pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.
48.Daca la cresterea pretului cu 10 %, cheltuielile totale ale consumatorilor cresc cu 10%,

atunci pe piata acestui bun cererea este :
a) elastica;
b) perfect inelastica;
c)perfect elastica;
d) cu elasticitate unitara;
e) cu elasticitate pozitiva.
49.La cresterea pretului bunului x cantitatea ceruta din x precum si cererea pentru bunul y si
z se modifica dupa cum urmeaza :
Px Qx Qy Qz
80 100 50 8
60 120 100 6
De aici putem deduce ca :

a)x si y sunt substituibile in cerere ;
b)x si y sunt concurente (substituibile in ofertă)
c)x si y sunt complementare
d)x si z sunt complementare
e)x, y si z sunt bunuri normale
50.Care dintre următoarele împrejurări nu va determina o creştere a cererii de motociclete:

1) reducerea preţului motocicletelor;
2) creşterea preţului autoturismelor;
3) creşterea preţului transportului în comun;
4) toate elementele menţionate; 5) 1+3 false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 1+3; d) 4; e) 5.
51.Dacă la o creştere cu 10% a preţului o firmă îşi pierde un sfert din clientelă, cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
d) încrucişată;
52.Cantitatea cerutǎ dintr-un anumit bun depinde de:

a) venit;
b) preţul acelui bun;
c) preferinţele consumatorilor;
d) previziunile consumatorilor;
e) numărul de consumatori.
53.În cazul unei cereri elastice , venitul marginal şi cel total preconizat de o firmă atunci cănd
creşte preţul:
a) venitul marginal este negativ şi cel total pozitiv;
b) pozitiv;
c) constant;
d) venitul marginal este pozitiv si cel total negativ;
e) venitul marginal este pozitiv si venitul total creste .
54.Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii: a)

cererea este elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
55.Când preţul unui bun este de 150 lei, cererea pentru acest bun este de 100 buc. Când preţul
devine 180 lei şi ştiind că unui procent în modificarea preţului îi corespund 2 procente în
modificarea cererii, nivelul cererii devine:
a) 40 buc;
b) 160 buc;
c) 140 buc;
d) 60 buc;
e) 50 buc.
56.Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:

a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
57.Cantitatea cerută de CD – uri la momentul t0 era de 40.000 la un preţ unitar de 50.000 u.m.
Care este coeficientul elasticităţii cererii în raport de preţ dacă la momentul t 1 cantitatea
cerută devine 30.000 la preţul de 75.000 u.m. ?:
a) Ecp = 2;
1
b) Ecp = ;
2
c) Ecp = 1;
1
d) Ecp = ;
3
e)Ecp = 3.
58.La momentul t0, cererea pentru aparate TV era de 10.000 unităţi. Care a fost coeficientul
elasticităţii în raport de venit, dacă la o creştere a veniturilor consumatorilor cu 10%,
cererea devine 12.000 u. m.? :
1
a) Ecv = ;
3
b) Ecv = 4;
1
c)Ecv = ;
2
d) Ecv = 2;
e) Ecv=3.
59.Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y; c)
creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
60.În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:

a) reducerea preţurilor determină o creştere a veniturilor încasate de producători;
b) reducerea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor;
c) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor;
d) creşterea preţurilor nu conduce la diferenţieri în veniturile producătorilor;
e) procentul de reducere a preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cererii.
61.Controlul chiriilor în anumite zone va conduce la :

a) creşte numărul celor care preferă sa stea cu chirie;
b) construirea de noi case va fi astfel incurajata;
c) se va reduce numarul de case oferite;
d) oferta de locuinte creste;
e) nu se poate şti cu exactitate care va fi efectul.
62.În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport
cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
63.În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
64.Curba cererii este descrescătoare pentru că:

a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
65.Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;.
66.Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului

X este de 0,25. Rezultă că:
a) bunurile X şi Y sunt substituibile;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt normale;
d) bunurile X şi Y sunt inferioare;
e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
67.O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează
o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile
următoare, unde este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este
adevărată?:
a) ;
b) ;
c) ;
d) ;e
) .
68.Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 2 în raport cu preţul şi 0,6 în raport cu

veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului
generează:
69.În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 de u.m., iar cererea
zilnică se reduce de la 500 la 400 de unităţi există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
70.Curba cererii totale pe piaţa unui bun normal se deplasează spre dreapta dacă:
a) preţul bunului scade caeteris paribus;
b) venitul disponibil al consumatorilor scade;
c)preţul unui bun complementar scade;
d) preţul unui bun substitut scade;
e) bunul nu are substitute.
71.Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu -2, la o creştere a
preţului cu 20%, cererea:
a) creşte cu 40%;
b) scade cu 40%;
c) creşte cu 20%;
d) scade cu 10%;
e) scade cu mai puţin de 10%.
72.Atunci când coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul A în raport cu modificarea

preţului bunului B are valoare negativă, cele două bunuri sunt:
a) complementare;
b) neutre;
c) indiferente pentru consumator;
d) rele;
e) substituibile.
73.Dacă, după o reducere a preţului unui bun, cheltuielile totale ale consumatorilor pentru
cumpărarea acelui bun scad, atunci cererea pentru bunul respectiv în funcţie de preţ este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) infinită;
e) egală cu zero.
74.Un bun este considerat inferior dacă:

a) cererea sa scade, când venitul scade;
b) cererea sa scade, când venitul creşte;
c) cererea sa creşte, când venitul creşte;
d) cantitatea cerută creşte, când preţul scade c.p.;
e) cantitatea cerută scade, când preţul creşte c.p.;
75.Bunurile normale sunt:
a) bunurile a căror cerere scade odată cu sporirea veniturilor;
b) bunuri a căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor;
c) produsele divizibile;
d) bunurile a căror cerere rămâne constantă odată cu sporirea veniturilor;
e) bunuri Giffen.
76.Diagrama orizontală a cererii unui bun arată că:

a) cererea este perfect inelastică;
b) cantitatea cerută este infinită la un anumit nivel al preţului;
c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0;
d) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 1;
77.Diagrama verticală a cererii unui bun arată că:

a)cererea este perfect elastică;
b) cantitatea cerută este constantă la un anumit nivel al preţului;
c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0;
d) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este -1;
78.Cererea perfect inelastică la preţ se reprezintă grafic prin:

a) o hiperbolă;
b) o curbă concavă;
c) o dreaptă paralelă cu abscisa;
d) o curba convexă;
e) o dreaptă paralelă cu ordonata.
79.Daca A şi B sunt două bunuri perfect complementare, iar preţul bunului A va creşte, ce se
va întâmpla cu cererea pentru cele doua bunuri?
a) cantitatea cerută din bunul A va creşte, iar cea din bunul B va scădea;
b) cantitatea cerută din cele doua bunuri va rămâne constantă;
c) cantitatea cerută din ambele bunuri va scădea;
d) cantitatea din bunul A va scădea, iar cea din bunul B va creşte;
e) cantitatea cerută din ambele bunuri va creşte.
80.Factorii care determină elasticitatea cererii in funcţie de preţ sunt:

1) gradul necesităţii în consum;
2) costul stocării;
3) taxele şi subsidiile;
4) gradul de substituire a bunurilor;
5)1-4 corecte.
a) 2,5; b)1,4; c)2,3,5; d)1,3,4; e)2,4
81.Atunci când coeficientul elasticităţii cererii la preţ este egal cu 1, iar preţul se reduce, cum
evoluează venitul total încasat de vânzător?
a) se reduce;
b) creste;
c) ramane constant;
d) este negativ;
e) a-d false.
82.Curba cererii este dată de relaţia: P = 40 - 5Q. Cunoscând Q0 = 5 si Q1 =3, să se

stabilească natura elasticităţii cererii în funcţie de preţ:
a) cerere inelastică;
b) cerere perfect inelastică;
c) cerere elastică;
d) cerere atipică;
e) cerere nedeterminată.
83.Bunurile inferioare :
a)sunt cele la care elasticitatea consumului în raport de modificarea venitului este
supraunitară;
b)se caracterizează prin faptul că o creştere a venitului antrenează o creştere a consumului;
c)sunt cele la care atunci când consumul lor scade,venitul creşte;
d)sunt considerate a fi bunuri de lux
e)au elasticitatea cererii în raport de venit negativă
Teoria comportamentului producătorului. Costul.
3. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru

a asigura producţia; b) orice bun utilizat în producţiei; c) un bun rezultat dintr-un
proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie; d) numai clădirile
folosite în procesul de producţie; e) numai materiile prime folosite pentru producţie.
4. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri

economice; b) maximizarea profitului; c) minimizarea venitului disponibil; d)
minimizarea profitului; e) maximizarea încasărilor bugetare.
5. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai
reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie; b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie; d) productivitatea marginală a factorilor
de producţie; e) productivitatea globală a factorilor de producţie.
6. Una dintre situaţiile de mai jos nu se verifică în cazul creşterii productivităţii medii: a)
productivitatea marginală poate să scadă; b) producţia totală creşte continuu cu o rată
descrescătoare; c) productivitatea marginală creşte până la un punct după care scade; d)
productivitatea marginală şi cea medie sunt egale în punctul de maxim al acesteia din
urmă; e) producţia totală poate creşte cu o rată crescătoare.
KL
7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru funcţia de producţie Q ,
KL
unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?: a) randamentele de
scară sunt constante; b) randamentele de scară sunt descrescătoare; c) capitalul şi forţa
de muncă se combină în proporţii fixe; d) producătorul nu poate maximiza profitul; e)
principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
8. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care

consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică; b) ansamblul combinaţiilor de factori de
producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli; c) ansamblul
combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi
producţie; d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le
poate cumpăra cu aceleaşi venituri; e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de
pe piaţă.
9. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul
fix mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu scade; c)costul variabil mediu
rămâne constant; d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant; e) costul fix
mediu creşte.
10.Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului

variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv
de producţie este maximă; b) producţia totală este maximă; c) începe să se manifeste
randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie; d) producţia totală este
minimă; d) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu
11.Atunci când funcţia costului total este CT=15+2Q: a) costul fix mediu este egal cu 15; b)
costul variabil mediu este egal cu 2Q; c) costul marginal este mai mic decât costul fix
total; d) costul marginal este mai mare decât costul fix total; e) costul marginal este egal
cu costul fix total.
12.Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a)costul
variabil mediu creşte; b) costul variabil mediu scade; c) costul fix mediu rămâne constant;
d) costul total mediu creşte; e) costul total mediu scade.
13.Produsul total a unui factor de productie este maxim atunci când :a)productivitatea medie
este maximă ;b) productivitatea marginală este maximă ;c) productivitatea medie este
egală cu cea marginală ; d) productivitatea marginală este nulă ; e) productivitatea
marginală este maximă
14.Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25 buc./lucrător. Cu cât a

crescut producţia firmei dacă productivitatea marginală este 30 de bucăţi iar numărul de
lucrători a crescut cu 30%? a) 36%; b) 136%; c) 64%; d) 100%; e) 30%.
15.Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La acest nivel al

producţiei costul fix mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului marginal este Cmg =2Q. În
acest caz, costul total al producţiei este :a)10 ;b)15 ; c)20 ; d)25 ;e)30.
16.În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2: a)CF=53Q; b) CVM=32Q; c) CTM=32Q; d) CVM=3Q2Q2; e)
CFM=(5/Q) 3.
17.Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este
atins înaintea minimului costului variabil mediu; b) se află deasupra şi la stânga punctului
minim al costului variabil mediu; c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal
şi costului total mediu;d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are
în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
18.Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul
minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale
din cei doi factori de producţie; b) cantităţile factorilor de producţie pentru care
productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime; c) cantităţile factorilor de producţie
ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii; d) cantităţile ce corespund
egalităţii dintre cele două productivităţi marginale; e) doar unul dintre cei doi factori
de producţie.
19.Faţă de costul contabil, costul economic este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai
mic, cu costurile explicite; e) mai mic, cu costurile implicite.
20.Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai puţin decât producţia: a) costul
fix mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu creşte; c) costul variabil mediu
rămâne constant; d) costul total mediu scade; e) costul fix mediu creşte.
21.Presupunem că o firmă are într-o lună un volum al producţiei Q=5 unităţi. La acest nivel
al producţiei costul fix mediu, CFM=1 u.m., iar funcţia costului marginal este Cmg=2Q.
În acest caz costul total al producţiei este: a) 10; b) 15; c) 20; d) 25; e) 30.
22.Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT, dar VT>min CV; b)
VT<CT, dar VT<min CV; c) VT=CT, dar VT<min CV; d) VT>CT; e) VT>CT, dar VT>
CF.
23.O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc.
u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv: a)200.000 u.m.;
25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.;
50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
24.Combinarea factorilor de producţie constituie o dovadă de comportament raţional din

partea agenţilor economici atunci când: a) duce la relizarea unei producţii mai mari cu
acelaşi efort; b) permite obţinerea aceloraşi producţii cu un consum mai mic; c) permite
mărirea rezultatelor odată cu diminuarea consumului de resurse; d) permite substituirea
factorilor de producţie fără să afecteze rezultatele; e) toate cele de mai sus.
25.Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q: a)
CFM=15; b) CVM=2Q; c) CmgCVM; d) CmgCVM; e) Cmg=CVM.
26.Atunci când CmgCVM: a) CVM scade; b) CF scade; c) CVM=constant; d) CVM creşte;

e) CF creşte.
27.Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai
bună specializare a lucrătorilor; b) utilizarea unei tehnologii mai performante; c)
birocraţia; d) automatizarea producţiei; e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la
cumpărarea de factori de producţie.
28.La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu
pe termen lung are randamente: a) descrescătoare; b) crescătoare; c) constante; d)
negative; e) zero.
29.Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte, există: a) randamente
crescătoare; b) randamente constante; c) economii de scară; d) dezeconomii de scară; e)
scara minimă eficace.
30.Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de
producţie pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are: a) randamente
descrescătoare de scară; b) randamente crescătoare de scară; c) randamente constante de
scară; d) proporţii fixe ale factorilor de producţie; e) izocuante liniare.
31.Pragul de rentabilitate reflectă acel volum de producţie pentru care: a) costurile de

producţie nu sunt acoperite de încasările totale; b) încasările totale depăşesc costurile de
producţie; c) profitul este nul; d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.
32.În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă
substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat; b)
200 bucăţi/salariat; c) 300 bucăţi/salariat; d) 150 bucăţi/salariat; e) 250 bucăţi/salariat.
33.În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T 1,

producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se
dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45;
e) 35.
34.Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a)
productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea
medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este
maximă.
35.La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la
care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total,
costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250; 25; 0; b) 3000; 60; 0; c) 2000; 40; 0; d)
2000; 80; 0; e) 4000; 80; 0.
36.Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia , unde Q este
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?: a) costul total este constant;
b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d)
costul marginal este mai mare decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic
decât costul total mediu.
37.După patru ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de

producţie este de 20 de milioane de lei, iar rata anuală de amortizare este de 12,5%.
Valoarea iniţială a echipamentului a fost de: a) 30 milioane lei; b) 40 milioane lei; c) 50
milioane lei; d) 60 milioane lei; e) 70 milioane lei.
38.În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun este de 10 u.m., costurile fixe totale sunt
de 5000 u.m., iar costul variabil unitar de 5 u.m., pragul de rentabilitate pentru producerea
acelui bun este de: a) 200 unităţi; b) 300 unităţi; c) 400 unităţi; d) 500 unităţi; e)1000
unităţi.
39.Funcţia de producţie a unei firme este de: f(X1,X2,X3)=AX1aX2bX3c. Dacă (a+b+c)>1,

atunci vom avea randamente de scară: a) constante; b) descrescătoare; c) crescătoare; d)
egale cu 12,22; e) egale cu 0.
40.Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 lei RON. Amortizarea anuală a unui
echipament de producţie este de 800 lei RON. Rata anuală de amortizare este de: a) 20%;
b) 25%; c) 40%; d) 50%; e) 45%.
41.Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b  Q ,

unde Q este producţia,
iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a)
costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este egal
cu costul total mediu; c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu; d) costul
marginal este mai mic decât costul total mediu; e) costul variabil total este constant.
42.În condiţiile sporirii cu o unitate a factorului muncă, producţia obţinută prin utilizarea
aceluiaşi volum de capital a crescut de la 450 la 620. Wmg este :a) 170; b) 150; c) 135; d)
155; e) 425.
43.Pe termen scurt, când CFM scade, amortizarea pe produs: a) creşte; b) scade; c) nu se
modifică; d) creşte sau nu se modifică; e) scade sau nu se modifică.
44.Când producţia creşte cu 25%, CFM: a) scade cu 20%; b) creşte cu 20%; c) scade cu 25%;
d) creşte cu 25%; e) nu se poate determina variaţia
45.Cunoaşterea nivelului productivităţii marginale este importantă pentru a: a) aprecia

evoluţiei costului variabil; b) fundamenta obiectul de activitate al firmei; c) determina
costul de oportunitate; d) fundamenta decizia de a mări/micşora volumul de factori de
producţie utilizaţi; e) fundamenta decizia de a mări/micşora volumul de timp alocat
consumului.
46.Când costurile variabile totale cresc mai repede decât creşte producţia, CFM pe termen
scurt : a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) depinde de evoluţia costurilor marginale;
e) este întotdeauna mai mare decât CVM.
47.Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT =
costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a)
10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d) 50 u.m.; e) 150 u.m.
48.În ce sens şi cu cât se modifică costul total mediu, dacă producţia creşte cu 400%,
costurile variabile cu 300%, iar, iniţial, costurile fixe medii erau egale cu costurile
variabile medii ? : a) scade cu 50%; b) scade cu 150%; c) scade cu 100%; d) creşte cu
50%;e)creşte cu 100
49.Când productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul mediu, cheltuielile salariale
pe unitatea de produs: a) cresc; b) scad; c) nu se modifică; d) sunt egale cu amortizarea pe
produs; e) determină creşterea costului mediu.
50.Costul unui produs este 240 u.m. iar rata profitului este 5%. Câte produse sunt necesare
pentru a obţine un profit total de 300 ? : a) 25; b) 30; c) 35; d) 45; e) 50.
51.Se cunosc următoarele date privind activitatea unei firme: capital avansat 150 mil.,
venituri total încasate 110 mil, costuri salariale 45.mil. Determinaţi costurile totale şi
profitul firmei dacă la sfârşitul anului, capitalul consumat este 30% din capitalul avansat :
a) 100 mil; 20 mil.; b) 90 mil; 20 mil.; c) 110 mil; 45 mil.; d) 90 mil; 25 mil.; e)100 mil;
25 mil.
52.Firma Artic S.A. nemaiputând lucra la capacitate maximă si-a pus problema determinării
pragului minim de rentabilitate, în condiţiile practicării aceluiaşi preţ pe piaţă de 5 mil.,
menţinând constante cheltuielile variabile pe produs (2 mil.) şi evaluând-şi pe termen scurt
cheltuielile care nu depind de evoluţia producţiei la 1200 mil. Firma rămâne rentabilă de la
o producţie de: a)400 buc; b)500 buc; c)300 buc; d)200 buc; e) 100 buc.
53.Costurile totale cresc cu 40% când producţia creşte cu 60%. Dacă în t 0, costul total mediu
era de 21 u.m. cât este costul marginal ? :a) 14 u.m.; b) 4 u.m.; c) 7 u.m.; d) 21 u.m.;e) 10
u.m.
54.Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT =
costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a)
10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d) 50 u.m.; e) 150 u.m.
55.Costul variabil mediu este minim, atunci când: a) costul total mediu este minim; b)
costul mediu fix este minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e)
este egal cu costul marginal.
56.Costul total mediu este minim, atunci când: a) costul mediu variabil este minim; b)
costul mediu fix este minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e)
este egal cu costul marginal.
57.Profitul unitar este egal cu: a) venit total minus cost total; b) preţ minus cost total mediu;
c) venit total minus cost variabil; d) costul total minus cost variabil; e) venit total minus
cost total mediu.
58. Fie funcţia de producţie Y  10K 0,4 L0,6 . În acest caz, randamentele de scară sunt:a)
crescătoare; b) descrescătoare; c) constante; d) întâi crescătoare şi apoi descrescătoare; e)
întâi descrescătoare şi apoi crescătoare.
59.Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât
productivitatea medie, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul de producţie
variabil, productivitatea medie: a) creşte; b) scade; c) este maximă; d) este minimă; e)
poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
60.În situaţia în care preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât
costul variabil mediu, o firmă: a) trebuie să părăsească piaţa, profitul fiind negativ; b)
continuă activitatea doar dacă pe piaţă intră şi alţi producători; c) rămâne pe piaţă pentru a-
şi acoperi o parte a costurilor fixe; d) iese de pe piaţă, deoarece nu se află la nivelul
pragului de rentabilitate; e) rămâne pe piaţă, deoarece costul marginal este mai mic decât
costul variabil mediu.
61.În cazul în care costurile variabile totale scad într-o mai mică măsură decât producţia,
costul total mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e)este minim.
62.O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u.m.,
costurile fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de rentabilitate
pentru acel bun este: a) 100 bucăţi; b) 200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500
bucăţi.
63.Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu
33,3%, CV0 este de trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au
valorile : a) 100, 750 ; b) 150, 100 ; c) 150, 375 ; d) 100, 500 ; e) 375, 100.
xy
F  x, y  
64.Fie funcţia de producţie x  y . Dacă preţurile celor doi factori sunt Px = 9 şi Py
= 4, iar bugetul disponibil este B = 120 u.m. atunci combinaţia optimă este : a) x = 4, y =
21 ; b) x = 6, y = 15 ;c) x = 8, y = 12 ; d) x = 10, y = 8 ; e)x=12, y = 3.
65.Conform legii randamentelor factoriale descrescânde:a) producţia totală creşte pe măsură

ce cantităţile din factorii de producţie variabili cresc; b)producţia totală scade pe măsură ce
cantităţile din factorii de producţie variabili cresc;c) productivităţile marginale cresc atunci
când factorii de producţie variabili cresc şi scad în caz contrar; d) producţia suplimentară
derivată din creşterea după un anumit nivel a factorului variabil marchează tendinţa de
scădere; e) productivitatea medie creşte la combinarea unei cantităţi tot mai mari dintr-un
factor de producţie variabil cu o cantitate determinată dintr-un factor fix.
66.Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade
cu 50%, ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia: scade cu 50%;
creşte cu 100% creşte cu 200%; creşte cu 300%; rămâne neschimbată.
67.Costul total mediu se reduce dacă: a)se achiziţionează o nouă tehnologie care reduce
consumurile specifice; b) preţurile materiilor prime cresc; c) mâna de lucru devine mai
scumpă; d) salariile cresc într-un ritm superior productivităţii mâinii de lucru; e) rata de
amortizare creşte.
68.Identificaţi afirmaţia incorectă din lista de mai jos: a)pe termen scurt, indiferent de variaţia
producţiei, costurile fixe nu se modifică; b) pe termen lung nu există costuri fixe; c) pe
termen lung toate costurile suportate de o firmă sunt variabile; d) pe termen scurt evoluţia
costului total este determinată de costul fix; e) costurile variabile evoluează în acelaşi sens,
dar nu neapărat în acelaşi ritm cu producţia.
69.Pe termen scurt, reducerea producţiei determină întotdeauna: a) creşterea costului

marginal; b) creşterea costului fix mediu; c) scăderea costului fix; d) creşterea
productivităţii marginale; e) toate cele de mai sus.
70.Se află într-un raport invers proporţional cu producţia: a) consumul de capital tehnic; b)
consumul unitar de capital fix; c) profitul; d) productivitatea muncii; e) cheltuielile
salariale.
71.La creşterea producţiei cu 75%, costul variabil sporeşte cu 50%. Ce evoluţie apreciaţi că
înregistrează costul total mediu? a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) poate creşte,
scade sau rămâne constant; e) informaţia este insuficientă pentru a determina evoluţia
costului mediu.
72.Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu: a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant; e) creşte sau scade în funcţie de
evoluţia costurilor variabile.
73.Care dintre următoarele afirmaţii privesc noţiunea de cost variabil? a) se referă la factorii
de producţie integral consumaţi într-un singur proces de producţie; b) se referă la factorii
de producţie consumaţi treptat într-un proces de producţie; c) include consumurile de
factori de producţie care se modifică odată cu schimbarea volumului de producţie; d)
include consumurile de factori de producţie care nu se modifică la schimbarea volumului
de producţie; e) toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
74.Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţiile creşterii producţiei? a)costul
variabil şi total cresc în aceeaşi proporţie; b) costul fix creşte mai încet decât cel variabil;
c) costul variabil creşte mai rapid decât cel total; d) costul fix mediu creşte; e) costul total
mediu poate fi mai mare, mai mic sau egal cu cel variabil mediu.
75.Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT reprezintă costul total,
iar Q producţia. Care din afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant;
b) costul marginal este crescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d)
costul marginal este inferior costului total mediu; e) costul marginal este superior costului
total mediu.
76.Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 11-lea muncitor este 18 unităţi, se poate trage concluzia că: a)
productivitatea marginală creşte; b)productivitatea marginală este constantă;
c)productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea
marginală este maximă.
77.Identificaţi afirmaţia adevărată în condiţiile creşterii costurilor variabile în aceeaşi

proporţie cu producţia: a) costul total mediu este constant; b) costul total mediu se
reduce; c) costul total mediu creşte; d) costul fix mediu este constant; e) costul variabil
mediu scade.
78.Rata de substituţie între factorii muncă şi capital este de 0,5. Dacă se doreşte obţinerea
aceeaşi producţii reducând factorul muncă cu 2 unităţi, numărul unităţilor suplimentare din
factorul capital va fi: a) 0; b) 0,5; c) 1; d) 2; e) 8.
79.Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mică decât
productivitatea medie a factorului respectiv, atunci:a) productivitatea medie creşte;
b)productivitatea medie se reduce; c) productivitatea medie este maximă;
d)productivitatea marginală creşte; e)productivitatea marginală este constantă;
80.Plăţile efectuate de un producător către furnizorii săi de materii prime reprezintă un

exemplu de : a) costuri explicite; b) costuri implicite; c) ambele variante de mai sus; d)
costuri pentru asumarea riscului; e) costuri nonmonetare.
81.Să presupunem că o firmă produce ultima unitate dintr-un bun la un cost de 5 u.m., iar
venitul obţinut din vânzarea acesteia se ridică la 8 u.m. În aceste condiţii: a) profitul total
obţinut de firmă se reduce; b) profitul marginal este -3; c) firma trebuie să reducă
producţia în scopul maximizării profitului; d) venitul marginal este inferior costului
marginal, deci firma înregistrează pierderi; e) profitul total creşte cu 3 u.m .
82.Dacă firma se situează în zona randamentelor marginale crescătoare: a) productivitatea

medie scade, dar este pozitivă; b) productivitatea marginală scade; c)producţia totală
creşte cu o rată crescătoare; d) productivitatea marginală este inferioară celei medii; e)
producţia totală creşte, dar cu o rată descrescătoare.
83.Producţia totală scade atunci câ nd : a) productivitatea marginală scade, dar ră mâ ne

pozitivă ; b) productivitatea marginală este negativă ; c) productivitatea medie este
inferioară celei marginale; d) productivitatea marginală este inferioară celei medii;
e) productivitatea medie creşte.
84.Costul total mediu reprezintă: a) costul aferent ultimei unităţi de producţie; b) cheltuiala
medie făcută pe o unitate de producţie; c) cheltuielile totale aferente obţinerii
producţiei; d) sporul de cheltuieli generat de obţinerea unei unităţi suplimentare de
producţie; e) totalitatea cheltuielilor cu materiile prime raportate la o unitate de producţie.
85.Având în vedere analiza pe termen scurt, care dintre afirmaţiile următoare este adevărată:
a) costul fix creşte odată cu producţia; b) costul variabil evolueaza în acelaşi sens cu
costul fix; c) costul total însumează totalitatea costurilor variabile; d) costul fix nu este
influenţat de modificarea producţiei; e) odată cu creşterea producţiei, costul fix mediu
creşte.
86.Atunci când costul variabil mediu este descrescător, în mod obligatoriu: a) costul marginal
trebuie să scadă; b) costul marginal trebui să crească; c) costul marginal este inferior
celui variabil mediu; d) costul fix mediu trebuie să crească; e) costul fix trebuie să scadă.
87.Pe măsură ce are loc creşterea producţiei, diferenţa dintre costul total mediu şi cel variabil
mediu: a) tinde să crească; b) tinde să scadă; c) nu se modifică; d) este zero; e) nici una
din cele de mai sus.
88.Care din următoarele afirmaţii cu privire la relaţia dintre costuri şi productivitate este
adevărată: a) atunci când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a
factorului variabil este în creştere; b) atunci când costul variabil mediu este minim,
productivitatea medie a factorului variabil este deasemenea minimă; c) atunci când costul
variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil este maximă;
d) atunci când costul marginal este minim, productivitatea marginală este descrescătoare;
e) nu există o relaţie de influenţă între costuri şi productivitate.
89.Costul total mediu intersectează costul marginal atunci când: a) costul marginal
înregistrează valoarea sa minimă; b) costul variabil mediu înregistrează valoarea sa
minimă; c) costul total mediu înregistrează valoarea sa minimă; d) costul fix mediu
scade; e) costul marginal înregistrează valoarea sa maximă.
90.Pe termen lung, devin variabile: a) doar costurile fixe; b) doar costurile variabile; c) atât
cele fixe cât şi cele variabile; d)cheltuielile cu materiile prime; e) nici un răspuns nu este
corect.
91.În orice interval de variaţie a producţiei, în care costul total mediu pe termen lung
descreşte în timp ce producţia creşte, firma se confruntă cu : a) economii de scară; b)
dezeconomii de scară; c) randamente constante de scară; d)randamente descrescătoare de
scară; e) toate cele de mai sus.
92.În cazul existenţei dezeconomiilor de scară, curba costului total mediu pe termen lung are
o pantă: a) pozitivă; b) negativă; c) constantă; d) zero; e) nici una din cele de mai sus.
93.Pragul de rentabilitate reflectă acea situaţie în care: a) veniturile totale sunt egale cu
costurile variabile; b) costurile fixe sunt nule; c) preţul este egal cu suma dintre CFM şi
CVM; d) costurile totale sunt inferioare veniturilor totale; e)profitul marginal este zero.
94.Fie funcţia costului total CT = Q2 + 4. Să se determine nivelul producţiei până la care

costul total mediu scade: a) 4; b) 2; c) 16; d) -4; e) 6.
95.Pe o izocuantă: a) o deplasare spre dreapta reflectă o creştere a producţiei ce poate fi

realizată; b) o deplasare spre stânga reflectă o creştere a producţiei ce poate fi realizată; c)
se obţine acelaşi nivel al producţiei indiferent de combinaţia aleasă de factori de
producţie; d) panta este constantă; e) nici una din cele de mai sus.
96.Rata marginală de substituţie tehnică ilustrează: a) rata la care un factor de producţie este
substituit cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă loc o creştere a producţiei cu o
unitate; b) rata la care un factor de producţie este substituit cu un alt factor de producţie
astfel încât să aibă loc o reducere a producţiei cu o unitate; c) rata la care un factor de
producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât producţia să
rămână constantă; d) faptul că, pe măsură ce are loc creşterea cantităţii utilizate dintr-un
factor de producţie, este nevoie de creşterea consumului din alt factor astfel încât
producţia să rămână constantă; e) faptul că resursele sunt nelimitate.
97.Dacă se consideră doi factori de producţie, munca şi capitalul, şi are loc o creştere a
preţului factorului muncă (situat pe abscisă), în condiţiile caeteris paribus, panta dreptei
izocostului : a) va creşte; b) va scădea; c) va rămâne constantă; d) va creşte şi apoi va
scădea; a) nici una din cele de mai sus.
98.Fie ecuaţia izocostului de forma 100 = 4x + 2y. La nivelul de echilibru al producătorului,

rata marginală de substituţie tehnică este: a) ½; b) - 4; c) ¼; d) 2; e)4.
99.Să presupunem că o firmă se confruntă cu următoarea situaţie privind raportul

productivitate marginală a factorilor şi preţurile acelor factori de producţie:
Wmg L Wmg K
 . În condiţiile în care acesta doreşte optimizarea combinării celor doi
PL PK
factori de producţie? a) va renunţa la o parte din salariaţi; b) va achiziţiona o cantitate mai
mare din factorul capital; c) va creşte salariul (preţul) oferit angajaţilor săi; d) va angaja
forţă de muncă suplimentară; e) a şi b.
100. Linia izocostului se poate deplasa ca urmare a modificării următorilor factori: a) preţul
muncii; b) preţul capitalului; c) nivelului costului total; d) tuturor celor menţionate; e) a
şi b.
Wmg L Wmg K
101. Condiţia de echilibru a producătorului este ilustrată de relaţia: a)  ; b)
PL PK
Wmg L Wmg K Wmg L Wmg K Wmg L P
 ; c)  ; d)  K ; e) nici una din cele de mai sus.
PL PK PL PK Wmg K PL
102. Să presupunem că factorii de producţie capital şi muncă sunt perfect complementari.

Considerând că factorul de producţie muncă este fix, iar producătorul decide
achiziţionarea unui număr suplimentar de unităti de capital, atunci productivitatea
marginală a capitalului : a)creşte; b) scade; c) cunoaşte o evoluţie discontinuă; d)este
zero; e)creşte cu o rată descrescătoare.
103. Fie următoarele informaţii cu privire la productivităţile marginale şi preţurile factorilor

de producţie : Wmg L = 40, Wmg K = 50, PL = 2, PK = 5. Care din următoarele informaţii
este corectă : a) producţia firmei este rentabilă; b) profitul este maxim; c) costurile sunt
minime; d) nici una din cele de mai sus; e) b şi c.
104. Costul total mediu scade atunci când: a) costul marginal este mai mare decât costul
total mediu şi producţia creşte; b) costul variabil mediu creşte pentru valori ale producţiei
peste nivelul corespunzător costului total mediu minim; c) costul marginal este negativ; d)
curba costului marginal se află deasupra curbei costului variabil mediu dar sub
curba costului total mediu şi producţia creşte; e) curba costului marginal se află
deasupra curbei costului total mediu.
105. Când costul marginal este mai mic decât costul total mediu şi producţia creşte, atunci: a)
costul total mediu creşte; b) costul total mediu este minim; c) costul marginal este nul;
d)costul variabil mediu poate să crească; e) nici o variantă nu este corectă.
106. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi
costuri explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să
renunţe la locul de muncă pe care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei
lunar. În acest caz: a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil; b) profitul
contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei; c) profitul contabil este de 70
mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei; d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel
economic de 80 mil. lei; e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil.
lei;
107. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt CVM = 20
u.m. Ştiind că firma vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m. care este nivelul
producţiei de la care firma începe să obţină profit ? a)Q = 5 u.; b) Q = 10 u.; c) Q = 15
u.; d) Q = 1 u.; e) Q = 3 u.;
108. Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q 2 + 4Q + 54. Care
este nivelul producţiei pentru care costul total mediu este minim ? a) Q = 3 u.; b) Q = 9
u.; c) Q = 12 u.; d) Q = 6 u; e) Q = 15 u.
109. Firma „Costs” are funcţia costurilor totale de forma CT = 4Q3 - 16Q2 + 20Q + 30.
Producţia pentru care costul variabil mediu este minim şi costul fix per unitatea de produs
astfel obţinută sunt: a) Q = 2 u., CFM = 10 u.m.; b) Q = 6 u., CFM = 5 u.m.; c) Q = 2 u.,
CFM = 15 u.m.; d) Q = 5 u., CFM = 6 u.m; e) Q = 5 u., CFM = 8 u.m.
110. Costul total fix este de 500 u.m., costul variabil total este 750 u.m., iar volumul
producţiei este de 250 bucăţi. În cazul în care Cmg este 4 u..m., pe măsura creşterii
producţiei CVM şi CTM? a) ambele vor creşte; b) ambele vor scădea; c) CVM scade,
CTM creşte; d) CTM scade mai întâi după care creşte iar CVM creşte; e) CVM scade
până atinge minimul iar CTM creşte.
111. Pe termen scurt, când un singur factor de producţie este variabil, cea mai bună variantă
Wmgk Pk
de combinare a factorilor de producţie este aceea la care: a) CTM=Cmg; b)  ;
WmgL PL
c) W  Wmg ; d) Wmg a factorului variabil=Cmg al factorului variabil; e) nici una dintre
variantele a-d nu este corectă;
112. Dacă pe termen lung, volumul factorilor de producţie creşte cu 25%, iar producţia cu
40%, se înregistrează randamente: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constante;
d)medii; e) marginale.
113. Când în urma combinării factorilor de producţie , se înregistrează randamente

crescătoare, înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ; d) Wmg ; e) rata profitului.
114. Când în urma combinării factorilor de producţie se înregistrează randamente

descrescătoare , înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ; d) Wmg ; e) rata
profitului.
115. În combinarea factorilor de producţie pe termen scurt (un singur factor variabil)profitul
este maxim când: a) a) W creşte; b) b) W  Wmg ; c) Wmg a factorului variabil=Cmg al
factorului variabil; d) d) Cmg>CTM full; e) e) toate răspunsurile a-d sunt corecte.
116. Când în combinarea a doi factori de producţie ei sunt substituibili, iar obiectivul este
obţinerea unui volum dat de producţie cu cele mai bune performanţe economico-
financiare, combinarea optimă este aceea la care: a) WmgL=WmgK, iar PL>PK; b) panta
dreptei bugetului este egală cu panta isophelimei; c) dreapta izocostului este tangentă la
Wmgk WmgL
izocuantă; d) bugetul este integral cheltuit; e)  .
PL Pk
117. Funcţia de cost este CT=2Q2+10Q+50, în care Q= volumul de producţie. Producţia

totală creşte cu 50%, de la 10 la 15 tone. În acest caz, CVM: a) creşte şi devine 400;
b)scade şi devine 30; c) este constant; d) creşte şi devine 40; e) răspunsurile a-d false.
118. În mod normal, costul explicit în raport cu cel implicit este: a) mai mare; b) mai mic; c)
egal; d) mai mare sau mai mic; e) mai mic sau egal.
119. Când Cmg creşte, dar este inferior CVM, atunci CTM şi CVM: a) cresc; b) scad; c)sunt
neschimbate; d) creşte, scade; e) toate variantele a-d false.
120. Când volumul producţiei din bunul x obţinut de către firma A creşte, înregistrează
creşteri: a) CV; b) CVM; c) W ; d) CTM full; e) profitul total.
121. Atunci când pe măsura creşterii cantităţii de factori de producţie consumaţi,

productivitatea marginală este superioară celei medii: a) costul marginal creşte; b)costul
mediu creşte; c) productivitatea medie scade; d) productivitatea medie creşte; e) costul
mediu scade.
122. Pe termen scurt, o firmă existentă în industrie poate produce dacă preţul acoperă :
a)costul fix mediu ; b) costul marginal ; c) costul variabil mediu ; d) costul total mediu ;
e) costul fix.
123. Dacă costul total (CT) al unui producător se exprimă prin relaţia CT=4+10Q, unde Q
este producţia, una din afirmaţiile următoare este adevărată : a) costul total este constant ;
b) costul marginal este egal cu costul total mediu ; c) costul marginal este descrescător; d)
costul marginal este mai mare decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic
decât costul total mediu.
124. Dacă în urma creşterii producţiei Cmg>CVM, o propoziţie este adevărată: a) costul
variabil mediu scade; b) costul variabil mediu este minim; c) costul variabil mediu
creşte; d) costul fix mediu creşte; e) costul fix mediu este minim.
125. Randamentele de scară descrescătoare determină: a) panta liniei bugetului ; b)creştea

costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei ; c) creştea costului
variabil ;d)reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei ; e) creşterea costului
mediu pe termen lung.
126. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă: 1) panta

izocuantei; 2) raportul dintre cantitatea suplimentară din factorul care substituie şi
cantitatea din factorul la care s-a renunţat; 3) raportul dintre Wmg a factorului care
substituie şi Wmg a factorului substituit; 4) raportul dintre Wmg a factorului substituit
şi Wmg a factorului care îl substituie; 5) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi
costul marginal al factorului ce îl substituie.
127. Profitul contabil reprezintă: 1) diferenţa dintre venitul total şi costul de oportunitate;
2)diferenţa dintre costul explicit şi costul implicit; 3) diferenţa dintre venitul total şi
costul contabil; 4) suma dintre costul implicit şi profitul economic; 5) nici una din
variantele de mai sus nu este valabilă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3; c) 3+4; d) 2+4; e) 5.
128. Costul marginal: 1) reprezintă cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o

unitate a volumului producţiei; 2) reprezintă prima derivată a costului total; 3) pe
măsura creşterii producţiei, mai întâi scade după care creşte; 4) reprezintă prima
derivată a costului fix; 5)are minimul pentru niveluri ale producţiei mai mici decât
cele pentru care se realizează minimul costului variabil mediu şi al costului total
mediu.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+3+4+5.
129. Decizia privind varianta de combinare a factorilor de producţie are în vedere:

1)caracterul nelimitat al factorilor de producţie supuşi combinării; 2) conjunctura
pieţelor factorilor utilizaţi; 3) caracteristicile factorilor de producţie; 4) concordanţa
factorilor de producţie cu specificul activităţii; 5) nici una din variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+3+4; b) 2+4; c) 2+3; d)1+ 2+4; e) 5.
130. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este corect că: a)
productivitatea marginală este crescătoare; b) productivitatea medie este crescătoare; c)
a+b; d) productivitatea marginală este descrescătoare; e) productivitatea medie este
crescătoare şi cea marginală este descrescătoare.
131. Când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie, iar
cantitatea de factori utilizaţi creşte: 1) productivitatea medie este crescătoare; 2) costul
marginal este crescător; 3) costul total mediu este crescător; 4) costul total creşte; e)
productivitatea medie este descrescătoare.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4; b) 2+3+4; c)3+5; d) 2+4; e) 1+4.
132. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce furnizează

consumatorului aceeaşi satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor de muncă şi capital pe
seama cărora se poate obţine aceeaşi producţie; c) ansamblul factorilor de producţie
pentru care se abţine acelaşi profit; d) ansamblul factorilor de producţie ce pot fi
achiziţionaţi în funcţie de bugetul disponibil şi preţurile unitare ale acestora; e) nici un
răspuns corect.
133. Panta izocuantei este reprezentată de: a) rata marginală de substituţie în consum; b) rata
marginală de substituire tehnică; c) costul de oportunitate; d) costul implicit; e) nici un
răspuns corect.
134. Echilibrul producătorului este ilustrat grafic prin: a) punctul de intersecţie dintre
izocuantă şi izocost; b) punctul de intersecţie dintre isophelimă şi izocost; c) punctul de
intersecţie dintre curba de indiferenţă şi izocost; d) punctul de tangenţă dintre curba de
utilitate şi dreapta bugetului; e) nici un răspuns corect.
135. Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei izocostului;

b)creşterea pantei izocostului; c) deplasarea spre dreapta a izocostului, paralel cu
dreapta iniţială; d) deplasarea spre stânga a izocostului, paralel cu dreapta iniţială; e) nici
o modificare
136. Se cunosc următoarele date despre o firmă: funcţia costului total este CT=3Q2+2Q+75,
iar producţia este Q=5. În aceste condiţii, care dintre următoarele afirmaţii este corectă:
a) productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie; b)
productivitatea marginală este mai mică decât productivitatea medie; c) productivitatea
marginală şi cea medie sunt egale; d) productivitatea medie este descrescătoare şi mai
mare decât cea marginală; e) pe baza datelor problemei nu putem determina relaţia
dintre productivitatea medie şi cea marginală.
137. Dacă în dinamică indicele producţiei este mai mic decât indicele consumului de factori,
atunci: 1) randamentele de scară sunt crescătoare; 2) randamentele de scară sunt
descrescătoare; 3) randamentele de scară sunt constante; 4) elasticitatea producţiei în
raport cu factorii de producţie este subunitară; 5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2+4; c) 3+4; d) 2; e) 5.
138. Dacă indicele producţiei este mai mare decât indicele consumului de factori, atunci:
1)productivitatea globală a factorilor de producţie creşte; 2) economiile de scară sunt
superioare dezeconomiilor de scară; 3) randamentele de scară sunt descrescătoare;
4)costul total mediu creşte; 5) firma este supradimensionată.
139. Intersecţia dintre costul marginal şi costul total mediu corespunde: 1) unui cost marginal
descrescător; 2) unui cost total mediu descrescător; 3) punctului de minim al costului
total mediu; 4) punctului de maxim al productivităţii medii; 5) unui cost fix
descrescător.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 3+4; e) 1+4+5.
140. Considerăm următoarea funcţie de producţie a unei firme: Q=4L+3K+2LK. Ştiind că

bugetul este de 30 u.m., iar preţurile factorilor de producţie sunt :P L=20 u.m. şi PK=10u.m.
Nivelul producţiei care minimizează costul unitar este: a) 20; b) 25; c) 9; d) 15; e) nu se
poate determina
141. Funcţia costului total este: CT=20+4Q-4Q2+Q3. Costul fix şi volumul producţiei la care
costul variabil mediu este minim sunt: a) 20 ; 4; b) 0 ; 2; c) 20 ; 3; d) 0 ; 4; e) 20 ; 2;
142. Ca student aveţi o mică afacere în cămin – sunteţi proprietarul unei imprimante
(capitalul de care dispuneţi) în valoare de 3 milioane lei cu care tipăriţi 30000 de pagini pe
lună la un cost mediu de 600 lei pagina şi munciţi 3 ore pe zi. Pentru că nu puteţi face faţă
comenzilor, anul următor vă decideţi să munciţi 6 ore pe zi, închiriaţi spaţiul de la parterul
căminului care are o suprafaţă dublă şi costă tot dublu şi înlocuiţi imprimanta cu una nouă
în valoare de 6 milioane lei capabilă să tipărească 80000 pagini pe lună, la un cost mediu
de 500 lei pe pagină. Forma de acţiune a randamentelor de scară este: a) randamente de
scară crescătoare; b) randamente de scară descrescătoare; c) randamente de scară
constante; d) nu putem determina forma de acţiune a randamentelor de scară; e) nici un
răspuns corect.
143. Când costul marginal devansează costul total mediu :a)productivitatea marginală este
constantă;b)productivitatea medie creşte;c)randamentele factoriale sunt
descrescătoare;d)costul total mediu scade.
144. Ieftinirea muncii va determina o posibilă deplasare a izocostului astfel:
a) b) c) d) e)
145. Combinarea factorilor de producţie pe termen scurt presupune:a) mai mulţi factori de
producţie variabili;b) un singur factor de producţie variabil;c) nici un factor de
producţie variabil; d) randamente de scară; e) nici un răspuns corect.
OFERTA
1.Nu reprezintă un factor principal de influenţă al ofertei: a) preţul; b) veniturile
consumatorilor; c) tehnologia; d) costul de producţie; e) preţurile factorilor de producţie.
2.Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare; b) verticală; c) descrescătoare; d)

orizontală; e) paralelă cu axa preţului.
3.Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii; b) crescătoare; c)
verticală; d) descrescătoare; e) orizontală;
4.Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi
atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici; c) la un preţ de echilibru mai
mare şi o cantitate de echilibru mai mică; d) la un preţ de echilibru mai mic şi o
cantitate de echilibru mai mare; e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de
echilibru mai mare.
5.În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 100 de unităţi din marfa X cu preţul
unitar de 1000 de u.m. şi 120 unităţi cu preţul de 1200 de u.m., oferta în funcţie de preţ
este: a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e) perfect
inelastică.
6.Introducerea unei taxe indirecte când cererea este mai inelastică decât oferta va afecta :
a) doar pe consumatori ; b)doar pe producători ; c) in egală măsură pe consumatori si
pe producatori ; d) in mai mare măsură pe consumatori ; e) in mai mare măsură pe
producători.
7.Iaurtul si brânza sunt 2 bunuri concurente (substituibile in ofertă). La o creştere a preţului

iaurtului : a) creşte oferta de branză ; b) scade oferta de branza ; c) scade pretul la
branza ;d) nu ne intampla nimic ;e) scade costul mediu pe produs la iaurt.
8.Pe piata unui bun cantitatea oferită este Qo=10+ P iar cantitatea cerută este Qc = 100-2P. Sa
se determine cu cat se modifica surplusul consumatorului daca statul impune un prêt
minim cu 10% mai mare decat pretul de echilibru :a) scade cu 100 ; b) scade cu 11 ; c)
scade cu 6 ; d) scade cu 200 ; e) scade cu 3.
9.Pe o piata cererea si oferta sunt date de relatiile Qc=80-0,3P Qo=20+0,2P .Daca guvernul
impune un pret maxim la jumatate din pretul care s-ar fi stabilit liber pe piata, sa se arate
care va fi noua cantitate tranzactionata pe acea piata :a) 60 ; b) 120 ; c) 62 ; d) 44 ; e) 32.
10. Creşterea preţului pieţei este mai mică decât acciza în cazul în care elasticitatea în
funcţie de preţ a :a) ofertei este infinită b)ofertei este zero c)cererii este zero d)cererii
este unitară e)cererii este infinită
11. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului este de 10 u.m. Curba
ofertei este Qo=2P. Deducem din aceste date că oferta are o elasticitate de :a) 2 ; b) ½ ; c)
1 ; d) -1 ; e) nu se poate calcula.
12. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului est ede 10 u.m. Curba
ofertei este Qo=2P. În acest caz, surplusul producătorului este:a) 10 ; b) 20 ; c) 50 ; d)
100 ; e) 200.
13. Impunerea unei taxe vamale pe un produs conduce la: a) cresterea bunastarii
consumatorilor si producatorilor interni; b) scaderea veniturilor guvernului; c) pierdere
de surplus; d) toate cele de mai sus; e) nici o varianta nu este corecta.
14. Ştiind că functia cererii de pe piata automobilelor este Qc= a – b P, pretul initial Po = 5
u.m. si cantitatea ceruta initiala Qo= 20, iar Kec/p= 25, nivelul constantelor a si b este: a)
a=520 si b=100; b) b=520 si a=100; c) a= 110 si b= 240; d) a= 100 si b= 110; e) a=520 si
b= 110.
15. Efectul creşterii salariilor cizmarilor asupra pieţei pantofilor de lux este: a) creşterea
preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii
de echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
16. Legea ofertei: a) a fost aprobată de către Consiliul Concurenţei; b) poate fi formulată
astfel: dacă preţul creşte, cantitatea oferită scade; c) este formulată astfel: dacă preţul
creşte, cantitatea oferită creşte; d) atestă importanţa ofertei pentru combaterea inflaţiei;
e) arată reacţia cantităţii cerute la o modificare a preţului.
17. Preţul curent al unui bun este de 5000 u.m., dar preţul de echilibru ar trebui să fie de 4500
u.m.. Ne putem aştepta la: a) existenţa unui deficit de ofertă ce va determina o creştere a
preţului; b) existenţa unui deficit de ofertă ce va determina o scădere a preţului; c)
existenţa unui surplus de ofertă ce va determina o creştere a preţului; d) existenţa unui
surplus de ofertă ce va determina o scădere a preţului; e) existenţa unui deficit de
ofertă ce nu va afecta în nici fel preţul.
18. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q este cantitatea,
iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare, atunci pe piaţa
acelui bun apare un surplus de: a) ofertă, de 16 unităţi; b) cerere, de 15 unităţi; c) cerere,
de 16 unităţi; d) ofertă, de 15 unităţi; e) cerere, de 10 unităţi.
19. Ştiind ca functia cererii pentru bunul A este Qc= 100-2P , functia ofertei Qo=10+P si ca
primaria impune o taxa T=15 u.m. pe fiecare unitate vanduta, sa se determine care este
marimea veniturilor primariei din colectarea taxei , precum si pierderea sociala cauzata
de colectarea taxelor: a)V= 45 u.m., PS= 75 u.m; b) V= 450 u.m., PS= 750 u.m; c) V=
35 u.m., PS= 750 u.m; d) V= 45 u.m., PS=175 u.m; e) V= 450 u.m., PS= 75 u.m.
20. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa bunului X sunt Qc= 16-P şi Oo=3P. Daca
guvernul impune o taxa la cumparator, T = 4 u.m.,calculati cat din taxa suporta
cumparatorul si cat producatorul? a) 3 u.m. si 1 u.m.; b) 2 u.m. si 2 u.m.; c) 0 u.m. si 4
u.m.; d) 1 u.m. si 3 u.m; e) 4 u.m. si 0 u.m.
21. Dacă preţul benzinei este 10 u.m./unitate, atunci cantitatea oferită este mai mare decât
cantitatea cerută. Dacă preţul benzinei este 5 u.m./unitate, atunci cantitatea cerută este
mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al benzinei este: a)
5 u.m./unitate; b) 10 u.m./unitate; c) mai mic decât 5 u.m./unitate; d) între 5 şi 10
u.m./unitate; e) mai mare decât 10 u.m./unitate.
22. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc= 2P + 10 şi Oo = 31-P.

Daca guvernul impune o taxǎ la producator, T = 3 u.m., producatorul si respectivt
cumparatorul suportă din taxă? a) 2 u.m. si 1 u.m. b) 1 u.m. si 2 u.m. c) 0 u.m. si 3u.m.
d) 3 u.m. si 0 u.m; e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m
23. Oferta unui bun înregistrează creşteri periodice. Cu ocazia fiecărei creşteri a ofertei,
încasările totale ale ofertanţilor se reduc. Care dintre afirmaţiile următoare este în mod
necesar adevărată? : a) bunul respectiv este normal; b) bunul respectiv este inferior; c)
oferta bunului respectiv este inelastică; d) cererea pentru bunul respectiv este
inelastică; e)cererea pentru bunul respectiv este elastică.
24. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie; b) preţurile
factorilor de producţie; c) veniturile consumatorilor; d) impozitarea vânzărilor; e)
numărul producătorilor.
25. Presupunând că, pentru margarină, coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ
este 0,9, iar pentru unt coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este 1,9,
atunci: a) oferta pentru unt este cu elasticitate unitară; b) oferta pentru margarină este
perfect elastică; c) oferta pentru unt este mai elastică decât pentru margarină; d) oferta
pentru margarină este mai elastică decât pentru unt; e) oferta pentru margarină este
elastică.
26. Pentru un preţ de 1 000 u.m. o firmă doreşte să vândă 2 000 bucăţi dintr-un produs
oarecare. Dacă preţul va creşte la 1 050 u.m., câte bucăţi va oferi firma respectivă,
coeficientul elasticităţii ofertei fiind 3? : a) 2300 bucăţi; b) 2000 bucăţi; c) 1500 bucăţi;
d) 3000 bucăţi; e) 2500 bucăţi.
27. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul este –3, iar preţul scade cu 20%,
atunci cantitatea cerută: a)scade cu 60%; b)scade cu 7%; c) nu se modifică; d)creşte cu
60%; e) creşte cu 7%.
28. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: C A  270  8  p A , O A  200  6  p A unde CA este
cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, pA este preţul bunului. În acest caz, preţul şi
cantitatea de echilibru sunt: a) 5; 320; b) 4; 224; c) 8; 248; d) 5; 230; e) 2; 212.
29. Pe piaţa untului, cererea şi oferta sunt Q  100  10  P , Q  20  5  P , unde Q este

cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 7 unităţi monetare, atunci pe
piaţa untului apare: a) un surplus de 25 unităţi de cantitate; b) un surplus de 55 unităţi de
cantitate; c) un deficit de 30 unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o
diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
30. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:a) creşte;b) scade;c) nu se
modifică, pentru că atât cererea cât şi oferta cresc;d) creşte dacă scade costul
mediu;e)scade doar atunci când scade costul mediu.
31. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: Q  480  8  p , Q  200  6  p . În acest caz,
preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 20; 320; b) 40; 180; c) 80; 160; d) 140; 160; e)
20; 160.
32. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre
afirmaţiile următoare este adevărată? a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.;
b)cererea pentru bunul X este inelastică, c) elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară;
d) cererea pentru bunul X este elastică; e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.
33. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă? a)cantităţile dintr-un
bun oferite de majoritatea producătorilor; b)cantităţile dintr-un bun solicitate de
cumpărători; c)cantităţile de bunuri oferite de producătorii interni şi externi; d)cantităţile
dintr-un bun pe care producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la niveluri diferite
de preţ; e) nici una dintre alternativele de mai sus.
34. În cazul unui bun cu cerere elastică, reducerea preţului său va determina: a)creşterea
cheltuielilor consumatorilor privind acel bun; b) reducerea cheltuielilor consumatorilor
pentru acel bun; c) menţinerea neschimbată a cheltuielilor consumatorilor acelui bun; d)
creşterea cantităţii oferite; e) reducerea numărului de consumatori.
35. Conform legii ofertei şi principiului ceteris paribus:a) între preţ şi încasările
producătorilor există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c)
relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi
cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice relaţie între preţ şi cantitatea
oferită poate fi posibilă.
36. Care dintre următoarele afirmaţii privind preţul de echilibru este adevărată? a) este
determinat numai prin deciziile consumatorilor; b) este determinat numai prin deciziile
vânzătorilor; c)este determinat de o agenţie guvernamentală; d) este rezultatul
interacţiunii dintre cumpărători şi vânzători; e) oricare dintre răspunsurile anterioare
poate fi corect.
37. Preţul situat sub nivelul său de echilibru conduce la apariţia: a) penuriei; b) inflaţiei; c)
excedentului de ofertă; d) unei cereri insuficiente; e) oricare din situaţiile menţionate este
posibilă.
38. Curba ofertei în cazul unui obiect de artă este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate
unitară; d) perfect inelastică; e) perfect elastică.
39. Bunurile a căror elasticitate a cererii în funcţie de venit este negativă se numesc: a) bunuri
normale; b) bunuri inferioare; c) bunuri publice; d) bunuri private; e) oricare dintre
alternativele de mai sus.
40. Comparaţia între modificarea relativă a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea
relativă a preţului acestuia reprezintă: a) coeficientul elasticităţii directe a cererii în
raport cu preţul; b) coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii în raport cu preţul;
c)coeficientul elasticităţii cererii în raport cu venitul; d) coeficientul elasticităţii ofertei în
raport cu preţul; e) oricare dintre coeficienţii de mai sus pot răspunde cerinţei menţionate.
41. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute din bunurile X şi
Y:
Preţul bunului X Cantitatea cerută - Cantitatea cerută -

bunul X bunul Y
50 20 75
25 45 150
Venitul
consumatorului este 1000 unităţi monetare În această situaţie: a)bunurile X şi Y sunt
substituibile; b)bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi Y sunt inferioare;
d)bunurile X şi Y sunt normale; e) nu se poate preciza natura bunurilor X şi Y.
42. Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină: a) penurie; b) creşterea cantităţilor
cerute de către consumatori; c) menţinerea constantă a cantităţilor oferite de către
producători; d) surplusuri pe piaţă; e) accentuarea deficitului bugetar.
43. Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul

aparatelor video şi a numărului aparatelor video vândute să evolueze în
sensul:a)creşterii/reducerii; b) reducerii/reducerii; c) efectul este nedeterminat/reducerii; d)
creşterii/creşterii; e) creşterii/menţinerii constante
44. Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la: a) stimularea
producătorilor în vederea creşterii producţiei; b) dezvoltarea produselor noi; c) apariţia
“pieţei negre”; d) reducerea şomajului; e) dezvoltarea concurenţei.
45. Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau
altul în funcţie de forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a)cererea este inelastică, cheltuielile totale cresc; b) cererea este inelastică, cheltuielile
totale scad; c) cererea este inelastică, cheltuielile totale rămân constante; d) cererea este
elastică, cheltuielile totale cresc; e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân
constante.
46. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când: a) valoarea vânzărilor este egală cu
valoarea achiziţiilor cumpărătorilor; b) cantitatea cerută este egală cu cea oferită; c)
cumpărătorii dispun de venituri suficiente pentru a cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi
maximiza astfel satisfacţia; d) vânzătorii pot oferi un volum mare şi diversificat de
mărfuri; e) agenţii economici, fie vânzători, fie cumpărători, se pot manifesta liber pe
piaţă.
47. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este: a) preţul la care consumatorii vor
cumpăra toate bunurile oferite de producători; b) preţul la care cererea este superioară
ofertei; c) preţul corespunzător unui volum minim de tranzacţii pe piaţă; d) preţul la care
poate exista exces de cerere sau de ofertă; e) preţul la care cantitatea cerută este egală
cu cantitatea oferită.
48. Preţul unui bun este 80 u.m./unitatea de produs. La acest nivel cantitatea cerută este egală
cu cantitatea oferită. Dacă preţul ar fi fixat la nivelul de 40 u.m., ar exista un dezechilibru
pe piaţă de 150 unităţi de produs. Pentru un preţ al bunului de 20 u.m. pe piaţă există: a)
un exces de ofertă mai mare de 150 unităţi de produs; b) un exces de ofertă de 150 unităţi
de produs; c) un exces de cerere de 150 unităţi de produs; d) un exces de cerere mai
mare de 150 unităţi de produs; e) echilibru.
49. Presupunem că guvernul controlează preţul unui bun la nivelul de 2 u.m./unitatea de

cantitate, iar cantitatea cerută excede cantitatea oferită. Dacă guvernul renunţă ulterior la
această reglementare, pe piaţa acestui bun se produc următoarele efecte: a) cantitatea
cerută scade; b) cantitatea oferită creşte; c) cantitatea cerută şi oferită devin egale; d) preţul
creşte; e) toate cele de mai sus.
50. Efectele creşterii cererii pentru un tablou celebru asupra preţului şi cantităţii oferite
constau în: a) preţul şi cantitatea oferită sporesc; b) preţul şi cantitatea oferită se reduc; c)
preţul creşte, iar cantitatea oferită rămâne constantă; d) preţul scade, iar cantitatea
oferită rămâne constantă; e) preţul scade, iar cantitatea oferită creşte.
51. La nivelul preţului de echilibru: 1) cererea este identică cu oferta; 2) cantitatea cerută este
egală cu cantitatea oferită; 3)volumul valoric al vânzărilor este maxim; 4)volumul fizic al
vânzărilor este maxim; 5)elasticitatea cererii în funcţie de preţ este egală cu elasticitatea
ofertei în funcţie de preţ.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4; b) 1+2+3; c) 1+2+3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.
52. Dacă cererea scade iar oferta este perfect elastică: a) preţul de echilibru şi cantitatea de
echilibru scad; b)preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru cresc; c)preţul de echilibru
rămâne constant iar cantitatea de echilibru scade; d)preţul de echilibru scade iar
cantitatea de echilibru rămâne constantă; e) preţul de echilibru şi cantitatea de
echilibru rămân constante.
53. Când cererea scade şi oferta este perfect inelastică: a) preţul de echilibru creşte şi
cantitatea de echilibru este constantă; b) preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru
creşte; c)preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru este constantă; d) preţul de
echilibru este constant şi cantitatea de echilibru scade; e) preţul de echilibru este constant
şi cantitatea de echilibru creşte.
54. Creşterea preţului grâului cu 50% determină creşterea cantităţii oferite cu 25%. În aceste
condiţii, oferta de grâu este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate unitară; d)atipică;
e)variantele a-d sunt false.
55. Dacă pe piaţa unui bun, aflată în echilibru, cu preţul P şi cantitatea la echilibru Q, guvernul
impune un preţ minim de 2P, atunci: a) cantitatea oferită scade; b) există exces de ofertă;
c) curba ofertei pieţei se deplasează spre dreapta; d) curba cererii pieţei se deplasează spre
stânga; e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi adevărată.
56. De regulă, un plafon maxim de preţ este introdus: a) la nivelul preţului de echilibru; b)la
un nivel mai mare decât preţul de echilibru; c) la un nivel mai mic decât preţul de
echilibru; d)atunci când oferta depăşeşte cererea; e)la cererea producătorilor.
57. Reducerea în proporţii diferite a cererii şi ofertei determină: a) reducerea preţului de

echilibru şi a cantităţii de echilibru; b)creşterea preţului de echilibru şi reducerea cantităţii
de echilibru; c)reducerea cantităţii de echilibru; d)creşterea preţului de echilibru;
e)menţinerea constantă a preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru.
58. Dacă pe piaţa unui bun cererea şi oferta se reduc concomitent şi în aceeaşi proporţie,
preţul şi cantitatea de echilibru:a) cresc; b) scad; c) rămân neschimbate; d) este constant,
scade; d) este constant, creşte.
59. Firma X realizează Keo/p=2. Iniţial, la preţul unitar de 200 u.m. (şi CTM contabil=150),
oferta săptămânală a firmei a fost de 200 tone. Preţul creşte cu 25% (iar CT cu 90%).
Oferta în t1 (ceteris paribus) şi profitul vor fi, în ordine: a) 250, 10000;b)300, 20000;c)
300, 18000;d) 250, 16500; e) 300, firma lucrează în pierdere.
60. Bunurile X şi Y sunt concurente. Dacă Px = constant iar Py creşte cu 10%, în mod normal,
oferta din bunul X:a)creşte;b)scade;c)rămâne neschimbată;d)va creşte cu 10%;e)va
scădea cu 10%.
61. Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la bunul A vor creşte.
Oferta din bunul Y (preţul său constant) va: a)creşte; b)scădea; c)rămâne neschimbat;
d)va creşte mai rapid decât producţia din A; e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
62. Coeficientul de elasticitate al ofertei în raport de preţ = 2; în raport de cost = 1,5; în

funcţie de impozitele şi taxele suportate de producător = 1. În t0 oferta din bunul X =
10000 bucăţi. Se scontează că în t1, preţul creşte cu 10%, costul marginal cu 5% iar
impozitele suportate de producători cu 8%. Se prognozează că oferta din bunul X va:a)
creşte, devenind 10450; b) scade, devenind 9550; c) rămâne aceeaşi; d) creşte, devenind
12000; e) creşte, devenind 14500.
63. Bunurile concurente sunt acelea care: a) sunt substituibile în consum; b) sunt consumate
doar împreună; c) se obţin din aceiaşi factori de producţie; d) au acelaşi preţ; e) se vând
de acelaşi producător.
64. Oferta industriei pentru bunul X, bun de consum alimentar, în raport cu producţia lui
(importul este nul) este:a) mai mare; b)mai mică; c) poate fi mai mare decât 0;
d)informaţiile sunt insuficiente pentru a opta între a), b), c), d); e)sunt identice.
65. Un producător acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi realizează pe termen scurt

un cost marginal de 40 u.m. la bunul pe care-l produce, la o producţie de 1000 kg care-i
maximizează profitul total. CT contabil =24000 u.m. Profitul total este:a)14000; b)16000;
c)18000; d)20000; e)nu se poate calcula.
66. În anul 2004, în ciuda condiţiilor climaterice vitrege, oferta de pepeni verzi a fost
excepţională, în toate zonele în care se cultivă şi se comercializează. Veniturile
producătorilor de pepeni de regulă au scăzut, mulţi dintre ei nu şi-au acoperit costurile.
Explicaţia sintetică este că: a) cererea de pepeni este elastică la preţ; b)cererea este
inelastică la preţ; c) cererea este de elasticitate unitară în funcţie de preţ; d) s-au
cumpărat pepeni din import; e) pepenii au fost de calitate slabă.
67. Producţia de ciment din ţara X se realizează în cadrul a 15 fabrici, aparţinând la 3 mari
companii transnaţionale, care realizează o înţelegere confidenţială care poartă
caracteristicile de cartel. Keo/preţ =1,4; Keo/cost = 1,5. Producţia firmelor se desfăşoară în
plaja randamentelor de scară descrescătoare (Keq/consumul de factori = 0,9). Argumentaţi
dacă, pentru mărirea profiturilor, pentru membrii cartelului este mai convenabil: a) să
mărească producţia şi să menţină preţul; b) să mărească preţul şi să menţină producţia;
c) să reducă producţia şi să majoreze preţul; d) să mărească producţia şi preţul; e) să
reducă producţia şi preţul.
68. Elasticitatea cererii în raport de preţ pentru cafea este 0,9 iar a ofertei este de 1,1.
Ministerul de Finanţe propune iar guvernul acceptă perceperea unei accize suplimentare
asupra vânzărilor de cafea de 2 u.m./Kg. În urma adoptării acestei măsuri, vânzările
zilnice de cafea în oraşul A devin 1200 kg. Acciza pe care o încasează zilnic bugetul din
oraşul Ade 1200*2 = 2400 u.m. este suportată în principiu de: a) cumpărători; b) vânzători
(producători); c) fie de cumpărători, fie de producători, dar proporţia este indeterminată;
d) în cea mai mare parte de producători; e) în cea mai mare parte de consumatori.
69. Guvernul apreciază ca necesară mărirea veniturilor bugetare prin sporirea taxelor
indirecte. Are la dispoziţie următoarele alternative: a) să majoreze TVA-ul la toate
categoriile de mărfuri cu acelaşi procent; b) să majoreze TVA-ul şi accizele în special la
bunurile cu cerere elastică şi ofertă inelastică; c) să majoreze TVA-ul şi accizele la
bunurile cu cerere inelastică; d) să majoreze TVA-ul mai ales la bunurile cu ofertă
inelastică; e) să majoreze TVA-ul la bunurile cu elasticitate unitară a cererii şi ofertei.
70. Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când: a) creşte costul producţiei; b) preţul
bunului produs creşte; c) scade numărul ofertanţilor; d) se descoperă tehnologii mai
performante; e) cresc taxele şi/sau scad subvenţiile.
71. Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul celorlalte bunuri
scade ; c)preţul bunului produs creşte ; d) creşte numărul ofertanţilor ; e)scade costul
producţiei.
72. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător prezent în ramură şi care
acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este zona costului marginal situată deasupra
curbei : a) costului fix mediu ; b) încasării medii ; c) productivităţii medii ; d)costului
variabil mediu ; e) costului total mediu.
73. Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările producătorilor există o
relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi
cantitatea oferită este pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor
sunt în relaţie directă; e) orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
74. Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul total mediu; b)
preţului este egal cu costul variabil mediu; c) preţul este egal cu costul marginal;
d)costul este total egal cu costul marginal; e) nici o variantă nu este corectă.
75. O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este
descrescător;b)costul marginal este constant;c)costul marginal este crescător;d)la
început costul marginal este descrescător şi apoi crescător; e)nici o variantă nu este
corectă.
76. Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se scontează o creştere
a preţurilor cu 10% şi a costurilor cu 15%. În condiţiile în care coeficientul elasticităţii
ofertei în funcţie de preţ este 1,5 şi coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de cost este 1,
care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cantitatea din bunul X oferită este
adevărată: a)scade cu 30% şi devine 700; b)scade cu 10% şi devine 900; c)creşte cu 30%
şi devine 1300; d)creşte cu 10% şi devine 1100; e)nu suferă nici o modificare.
77. Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru, generează:a)diminuarea

surplusului producătorului ; b)creşterea surplusului producătorului ; c)nemodificarea
surplusului producătorului ; d)o situaţie optimă; e)nici un răspuns corect.
78. Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în care cererea
rămâne neschimbată, determină:a)scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de
echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de
echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a preţului de echilibru;d)creştere preţului de
echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de
echilibru.
79. Un şoc crescător asupra cererii pe o piaţă concurenţială ,în condiţiile în care oferta rămâne
neschimbată, determină:a) scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de
echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea
cantităţii de echilibru şi a preţului de echilibru; d)creştere preţului de echilibru şi
scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
80. Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a) creşterea costurilor;b)
creşterea numărului ofertanţilor;c) scăderea subvenţiilor şi creşterea taxelor;d) scăderea
nunărului de ofertanţi.
81. Cu cât cererea este mai elastică, cu atât:a) consumatorul suportă o parte mai mare din
taxă ;b) producătorul suportă o parte mai mare din taxă ;c) veniturile producătorilor
cresc mai mult când preţul scade ;d) veniturile producătorilor cresc mai puţin când preţul
scade.
PIAŢĂ, CONCURENŢĂ, PREŢURI
1. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor;

b) atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d)
mărcile firmelor sunt individualizate; e) posibilităţi multiple de alegere pentru
consumatori.
2. O firmă ce operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă observă că produce la un nivel la

care venitul marginal este inferior costului marginal. Pentru a-şi maximiza profitul (sau
reduce pierderile) firma ar trebui să: a) crească nivelul producţiei; b) crească preţul; c) iasă
de pe piaţă; d) reducă preţul; e) reducă producţia.
3. O firmă cu poziţie de monopol are funcţia de cost marginal Cmg = 3Q. Dacă cererea este
dată de funcţia P=20-Q, atunci pentru maximizarea profitului, producţia firmei trebuie să
fie: a) Q=3; b) Q=4; c) Q=5; d) Q=10; e) Q=20.
mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix; b) profitul este pozitiv; c)
producătorul se află la pragul de rentabilitate; d) producătorul nu mai produce pe termen
scurt; e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
5. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care
oricare consumator este dispus să-l plătească; b) preţul minim pe care oricare producător
este dispus să-l accepte; c) egalitatea cantităţii cerute cu cea oferită; d) preţul stabilit de
cel mai mare producător; e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a
consumatorilor.
6. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă

economică ridicată; b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei; c) numeroşi
cumpărători cu forţă economică redusă; d) puţini cumpărători cu forţă economică
ridicată; e) atomicitatea cererii.

cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a)
costului total mediu; b) costului variabil mediu; c) costului fix mediu; d) încasării medii;
e) productivităţii medii.
8. Nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea

cererii şi a ofertei; b) omogenitatea produselor; c) fluiditatea perfectă; d) transparenţa
perfectă; e) informaţia asimetrică.
9. Conceptul de pierdere socială ca urmare a impunerii unei taxe se referă la faptul că: a)
prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică; b) producătorul
suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul; c) consumatorul
suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul; d) producătorul suportă
întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept urmare îşi reduce producţia,
determinând astfel pierderea de locuri de muncă; e) povara suportată de consumator şi
producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective.
10.Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun.
Costul fix este de 10 milioane lei, iar costul variabil este de 32 milioane lei. Preţul minim
la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei; b)
20.000 lei; c) 32.000 lei; d) 4.200 lei; e) 2.000 lei.
11.O firmă produce cu următoarea funcţie a costurilor: CT=15 + 10Q+15Q2. Se consideră că

firma se află în situaţia de oligopol, având o funcţie a cererii: P=110-10Q. Nivelul
producţiei care maximizează profitul şi preţul la care va fi vândut produsul, sunt: a) 2
unităţi şi, respectiv, 90 u.m.; b) 3 unităţi şi, respectiv, 80 u.m.; c) 4 unităţi şi, respectiv,
70 u.m.; d) 5 unităţi şi, respectiv, 60 u.m.; e) 6 unităţi şi, respectiv, 50 u.m.
12.Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă
constituie o cauză a formării monopolurilor; b) structura costurilor monopolului natural
evidenţiază importante economii de scară pentru niveluri ridicate ale producţiei; c) un
monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite; d)
preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de oligopol
producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
13.Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C m  3  Q , unde Cm este costul
P  20  Q , unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
14.Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde

unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal; b)costul marginal este
egal cu preţul; c) preţul este mai mic decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea
marginală; e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
15.Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii de oligopol într-o
industrie: a) slabe bariere la intrarea pe piaţă; b) cerere elastică; c) produse standardizate;
d) economii de scară; e) informaţie perfectă.
16.Piaţa cu concurenţă de tip monopson apare atunci când: a) oferta de mărfuri este
reprezentată de un număr mic de producători; b) oferta este concentrată la un singur
producător; c) există un număr mare de producători şi consumatori; d) există atomicitatea
cererii; e) cererea este concentrată la un singur consumator.
17.Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă; b)

de monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) de monopol.
18.În condiţii de monopol există următoarea relaţie între venitul mediu (VM) şi venitul
marginal (Vmg) al firmei monopoliste: a) VM > Vmg; b) VM = Vmg; c) VM < Vmg;
d) VM = Vmg – Cmg; e) VM = Vmg/3.
19.În cazul în care o firmă de pe o piaţă de oligopol măreşte preţul de vânzare a produselor
sale: a) cererea pentru produsele acelei firme devine elastică; b)celelalte firme din
oligopol vor proceda la fel; c) clientela celorlate firme va migra spre acea firmă; d) curba
cererii pentru produsele acelei firme devine inelastică; e)firma în cauză cucereşte o parte
mai mare din piaţă.
20.Un coeficient ridicat de elasticitate al cererii în raport cu preţul unui bun poate indica
faptul că: a) pe acea piaţă există monopol; b) pe acea piaţă există un oligopol coordonat;
c) concurenţa este perfectă sau monopolistică; d) concurenţa este de tip monopol
bilateral; e) piaţa este dominată de un duopol asimetric.
21.Monopolul în cadrul unei economii de piaţă: a) determină preţurile tuturor bunurilor şi

serviciilor;b) dispare treptat pe măsura dezvoltării economiei; c) este expresia unui nivel
redus de concentrare a producţiei; d) poate dispărea prin reducerea restricţiilor de
acces pe piaţă; e) se referă doar la emisiunea monetară.
22.Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă.
Funcţia cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi
cantitatea produsă în condiţiile maximizării profitului sunt: a) 34; 107; b) 107; 34; c)5; 68;
d) 206,57; 0,81; e) imposibil de determinat.
23.Curba cererii pentru o firmă în condiţiile concurenţei perfecte este: a) verticală;

b)orizontală; c) descrescătoare în raport cu preţul pieţei; d) crescătoare în raport cu preţul
pieţei; e) oricare dintre variantele de mai sus.
24.În condiţiile concurenţei imperfecte, preţul de echilibru al unui factor de producţie este dat
de: a) intersecţia dintre curbele cererii produsului şi ofertei factorului de producţie;
b)intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei factorului de producţie; c) intersecţia
dintre curbele cererii şi ofertei produsului realizat; d) intersecţia dintre curbele costului
marginal şi ofertei factorului de producţie; e) nici una dintre cele de mai sus.
25.Se consideră un producător aflat în condiţii de concurenţă imperfectă. Încasarea marginală

(Im) şi costul marginal (Cm) au următoarele expresii: Im=100-18Q şi, respectiv Cm=2Q,
unde Q este producţia. În vederea maximizării profitului, producţia va fi: a)4,55; b) 5; c)
5,55; d) 50; e) 100.
26.Accentuarea reclamei în cazul unei firme aflată în condiţii de concurenţă monopolistică

poate determina: a) menţinerea profiturilor; b) reducerea profiturilor; c)reducerea
vânzărilor; d) creşterea costurilor medii concomitent cu creşterea vânzărilor; c)
reducerea profiturilor şi a costurilor medii.
27.În cazul unei firme aflată în situaţia de monopol funcţia inversă a cererii şi funcţia costului
total sunt următoarele: P = 12 - 0,02Q ;I, respective CT = 500 + 8Q, în care P este preţul
unitar, Q reprezintă cantitatea cerută/produsă dintr-un bun, iar CT este costul total.
Volumul producţiei care asigură maximizarea profitului total este: a)50; b)100; c) 300;
d)1000; e)nu poate fi calculat.
28.Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 6Q+1, unde Cm este costul
marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P =
65 - Q, unde P este preţul. Dacă obiectivul monopolistului este maximizarea profitului,
atunci producţia este: a)8,125; b)12,8; c) 8; d) 9,14; e) 0,12.
29.Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal,
iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde
P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 6; b) 8; c) 9,6;
d) 12; e) 16.
30.Un producător aflat în situaţia de monopol va decide creşterea producţiei când: a) costul
marginal excede încasarea marginală; b) încasarea marginală excede costul marginal;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală; d) încasarea marginală este negativă;
e) toate cele de mai sus.
31.Atunci când încasarea marginală este superioară costului marginal, profitul firmei creşte
dacă: a)producţia creşte; b) producţia scade; c) producţia rămâne constantă; d)producţia
creşte sau scade; e) informaţia este insuficientă pentru a da un răspuns corect.
32.Într-o economie, alocarea eficientă a resurselor se realizează prin: a) sistemul preţurilor;

b) tehnologiile de producţie; c) preferinţele consumatorilor; d)deciziile producătorilor; e)
deciziile guvernului.
33.Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a: a) asigura satisfacerea tuturor

trebuinţelor; b) reduce riscul în luarea deciziilor; c) realiza concentrarea producţiei; d)
stimula creşterea eficienţei economice; e) asigura avantaje pentru consumatori în
defavoarea producătorilor.
34.Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim: a) eterogenitatea produselor; b)

firmele sunt „price makers”; c) existenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr
redus de producători; d) intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă; e) firmele sunt adesea
în poziţii de oligopol.
35.În cazul concurenţei perfecte, preţul la care se vinde un bun pe piaţă este: a) inferior
venitului marginal; b) întotdeauna superior costului marginal; c) întotdeauna superior
profitului total; d) întotdeauna inferior profitului marginal; e) întotdeauna egal cu venitul
marginal.
36.Următoarea relaţie este valabilă indiferent de tipul de piaţă avută în vedere: a) preţul
este egal cu venitul mediu; b) preţul este unic; c) costul marginal este superior venitului
marginal; d) preţul este egal cu venitul marginal; e) preţul este egal cu costul total
mediu.
37.Egalitatea dintre preţ şi venitul marginal este o caracteristică a pieţei: a) de monopol; b) de

monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) cu concurenţă perfectă.
38.Profitul total este maxim, atunci când: a) venitul marginal este maxim; b) profitul
marginal tinde către zero; c) profitul mediu este în creştere; d) venitul marginal este egal
cu costul marginal; e) profitul mediu este zero.
39.O firmă ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă va opta pentru stoparea temporară a
producţiei atunci când: a) preţul este superior costului total mediu; b) preţul este inferior
costului variabil mediu; c) preţul este inferior costului mediu, dar superior costului
variabil mediu; d) preţul este superior venitului mediu; e) preţul este inferior costurilor
fixe.
40.Să presupunem că, pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţul pieţei este superior costului
mediu. Care din următoarele afirmaţii este adevărată, având în vedere o perioadă mai
lungă de timp: a) firme noi vor intra pe piaţă, iar preţul va creşte; b) unele firme existente
pe piaţă vor stopa producţia; c) firmele existente pe piaţă înregistrează pierderi; d) firme
noi vor intra pe piaţă, iar preţul va scădea; e) nici una din cele de mai sus.
41.Când egalitatea dintre costul marginal şi preţ se realizează sub nivelul costului variabil
mediu, firma: a) înregistrează pierderi; b) înregistrează profit contabil; c) se află la
nivelul pragului de rentabilitate; d) decide continuarea producţiei; e) îşi maximizează
profitul.
42.Să presupunem că o firmă acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă. Dacă are loc o
creştere a preţului datorată unor factori exogeni şi firma urmăreşte maximizarea profitului,
atunci aceasta va reacţiona prin: a) reducerea producţiei; b) creşterea producţiei; c)
menţinerea constantă a nivelului producţiei; d) creşterea producţiei şi a preţului pieţei; e)
nici una din cele de mai sus.
43.O firmă va decide diminuarea producţiei realizate în condiţiile în care: a) costul marginal
este inferior preţului pieţei; b) costul marginal este inferior costului variabil mediu; c)
venitul marginal este inferior preţului pieţei; d) costul marginal este superior preţului
pieţei; e) venitul mediu este inferior preţului practicat de firmă.
44.O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei
este de 50 um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Determinaţi producţia
optimă şi nivelul profitului aferent acesteia : a)10 şi 140; b)15 şi 110; c)10 şi 250; d) 5 şi
110; e) 5 şi 250.
45.O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei
este de 50 um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Arătaţi cu cât trebuie să
mărească firma producţia ştiind că are loc o creştere (exogenă) a preţului cu 20%: a) cu 2
unităţi; b) cu 100%; c) cu 50%;d) cu 20%; e) cu 10 unităţi.
46.Arătaţi care din afirmaţiile următoare este adevărată cu privire la piaţa cu concurenţă
perfectă: a) producătorii sunt ”price makers”; b) dreapta preţului are pantă negativă; c)
bunurile oferite pe piaţă sunt identice; d) preţul este inferior venitului marginal; e) a şi
b.
47.În condiţiile concurenţei perfecte, o firmă înregistrează pierderi atunci când egalitatea
dintre venitul marginal şi costul marginal se realizează: a) sub curba costului mediu; b)
la nivelul de minim al costului mediu; c) peste costul mediu; d) sub curba costului fix; e)
48.Ştiind că preţul este 10 u.m., iar costul marginal este 8 u.m., o firmă ce urmăreşte
maximizarea profitului va decide: a) stoparea producţiei; b) creşterea producţiei; c)
reducerea producţiei; d) creşterea preţului de vânzare a bunului respectiv; e) reducerea
preţului la 8 unităţi monetare.
49.Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de
relaţia CT = 125 + 5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului pieţei care face posibilă
pe termen lung continuarea activităţii economice: a) 50; b) 60; c) 25; d) 100; e) 10.
50.Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de
relaţia CT = 125 + 5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al producţiei dacă preţul pieţei
este de 100 um: a) 5 unităţi; b) 100 unităţi; c) 50 unităţi; d) 15 unităţi; e)10 unităţi.
51.Statul consolidează poziţia de monopol a unor producători interni dacă: a) măreşte taxele
vamale la import; b) reduce barierele legale de intrare pe piaţă a unor noi producători; c)
liberalizează comerţul exterior; d) nu asigură protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi
industriale; e) decide intrarea în Uniunea Europeană.
52.În cazul unui monopol, discriminarea prin preţ: a) sporeşte costul total al producţiei; b)
reduce profitul total al monopolului; c) reduce surplusul consumatorului; d) se poate
practica numai în cazul unei transparenţe ridicate a pieţei; e) favorizează întotdeauna
consumatorul.
53.O firmă cu poziţie de monopol produce un bun X şi înregistrează funcţia costului total de
forma CT = 1,5 Q2 + 2, unde CT = costul total, Q = producţia. Funcţia cererii pentru bunul
considerat este de forma P = 20 – Q, unde P = preţul bunului. Producţia ce asigură
maximizarea profitului de monopol şi proftul maxim ce poate fi atins în condiţiile date
sunt: a) Q = 20; Pr = 135; b) Q = 4 ; Pr = 64; c) Q = 5 ; Pr = 37,5; d) Q = 4 ; Pr = 38;
e) Q = 8 ; Pr = 100.
54.Monopolul natural reprezintă o situaţie: a) specifică extracţiei de resurse naturale; b) ce

constituie doar un model teoretic; c) în care un producător oferă pe piaţă un bun la un
cost mediu superior altor producători; d) în care un producător beneficiază de efectele
economiilor de scară; e) în care producătorul nu obţine profit.
55.O firmă aflată în poziţie de monopol: a) domină absolut piaţa şi nu trebuie să ţină seama
de cerere; b) stabileşte atât preţul, cât şi cantitatea oferită pe piaţă, numai în funcţie de
capacitatea sa de producţie şi de obiectivul său de maximizare a profitului; c) domină
absolut piaţa, dacă produsul său nu are substitute; d) nu poate influenţa cererea prin
reclamă; e) preia preţul pieţei ( este “price-taker”).
56.Protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale: a) poate crea o situaţie de monopol;

b) trebuie eliminată pentru că defavorizează consumatorii; c) este o premiză pentru
procesul de inovare; d) a+b; e) a+c.
57.Situaţia de monopol permite obţinerea de supraprofit pentru că: a) preţul de monopol este
la nivelul costului marginal; b) preţul de monopol depăşeşte costul marginal; c)
cantitatea totală dintr-un bun oferită pe piaţă este mai mare decât oferta totală a pieţei în
condiţii de concurenţă; d) are loc maximizarea cifrei de afaceri; e) are loc minimizarea
costului mediu.
58.Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, producţia este considerată ca fiind optimă: a) în

zona crescătoare a costului marginal; b) în zona crescătoare a costului total mediu;
c) în zona descrescătoare a costului marginal; d) în zona descrescătoare a costului total
mediu; e) în zona in care costul total mediu este constant.
59.Piaţa băuturilor răcoritoare din România constituie un exemplu de: a) oligopson; b)

concurenţă monopolistică; c) monopson; d) monopol; e) oligopol.
60.Cartelul: 1) reprezintă un exemplu de concurenţă monopolistică; 2) este reprezentat de un

grup de firme care, deşi şi-au păstrat autonomia decizională, se inţeleg între ele cu privire
la preţ si la segmentele de piaţă; 3) este rezultatul fuzionării mai multor firme sub o
conducere comună; 4) este rar intalnit în practică, datorită, printre altele, şi costurilor
antrenate de supravegherea partenerilor; 5) 1-4 corecte. a) 2,3; b)2; c) 2,4; d)5; e)1,3,4
61.Situaţia în care două, trei sau patru firme asigură între 50%-95% din totalul vânzarilor este
caracteristică: a) monopolului; b) pieţei cu concurenţă perfectă; c) oligopolului; d)
oligopsonului; e) monopsonului.
62.Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii concurenţei monopolistice: 1) firma

atinge echilibrul pe termen lung când preţul este egal cu costul mediu; 2)oferta mărfii nu
este controlată de nici o firmă; 3) firmele pătrund în industrie şi pe piaţă fără dificultate;
4) existenţa mai multor firme care produc şi vând aceeaşi marfă diferenţiată calitativ;
5)oferta firmelor se adaptează permanent la cerere. a)(1,3,4,5); b)(2,3,4,5); c)(1,3); d)
(1,2,3,4,5); e)(1,4,5)
63.În condiţii de oligopol: a) firmele nu pot practica concurenţa prin preţ; b) preţul este o
variabilă exogenă; c) existenţa curbei „frânte” a cererii explică mecanismul de formare a
preţului; d) modificarea preţurilor poate fi o decizie comună a firmelor; e) a-d false.
64.Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b)

atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile
firmelor sunt individualizate; e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
65.Pe o piaţă concurecnţială, funcţia cererii este Q=100-10P iar funcţia ofertei este Q=20+5P,
unde Q este cantitatea iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ P=5 u.m., atunci pe
piaţă apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate; b) un surplus de 5 unităţi de cantitate;
c) un deficit de 5 unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o
diferenţă de 2 u.m. între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
66.Piaţa relevantă: a)este cea mai importantă;b)este cea pe care se efectuează majoritatea
tranzacţiilor dintr-un bun;c)este cea care se află în oraşul cel mai important (al ţării, al
continentului) de efectuare a tranzacţiilor din bunul respectiv aşa cum este Roterdam
pentru ţiţei sau Londra pentru valute şi titluri de valoare;d)este cea care cuprinde toate
tranzacţiile cu respectivul bun;e)tranzacţiile cu respectivul bun plus toate cele cu
bunurile a căror cerere este afectată de modificarea preţului respectivului bun.
67.Piaţa relevantă a morcovilor cuprinde pe lângă tranzacţiile cu morcovi pe cele

cu:a)păstârnac;b)ceapă;c)toate legumele;d)toate bunurile de orice gen a căror cerere creşte
când preţul morcovilor scade;e)toate bunurile a căror cerere creşte sau scade când se
modifică preţul morcovilor.
68.Pe piaţa cărnii acţionează în calitate de vânzători aproximativ 100 firme. Cererea
săptămânală este în medie 10 000 tone. Două firme, A şi B decid să majoreze preţul cu
10% iar cererea săptămânală devine 9500 tone. Se apreciază că piaţa cărnii din această
ţară este:a)competitivă;b)puţin competitivă;c)de monopol;d)de concurenţă perfectă;e)de
oligopol contrat.
69.Propoziţia „Accesul populaţiei la bunurile economice este condiţionată doar de achitarea

preţului” este:a)adevărată;b)falsă;c)este adevărată pentru bunurile publice;d)este falsă
doar pentru bunurile publice;e)este adevărată doar pentru bunurile marfare.
70.Accesul populaţiei la bunurile marfare (cu alte cuvinte raţionalizarea acestui acces) se
realizează:a)doar prin preţ;b)prin preţ şi prin alte mijloace;c)doar prin alte
instrumente;d)doar prin preţ pentru persoanele sărace;e)doar prin alte instrumente în
economiile mixte.
71.Penuria de bunuri în sens economic apare atunci când:a)resursele sunt insuficiente pentru
satisfacerea tuturor nevoilor;b)când unele categorii de persoane nu au bani pentru
procurarea bunurilor;c)în orice situaţie când cererea este mai mare decât oferta;d)când
cererea este mai mare decât oferta datorită unor preţuri „false”; e)în toate situaţiile
de mai sus.
72.Penuria şi raritatea sunt:a)sinonime;b)în relaţie parte – întreg;c)în relaţie întreg –

parte;d)nu au nici o legătură;e)sunt în relaţie invers proporţională.
73.În Capitală, locuinţele cu chirie pentru tinerii căsătoriţi cresc într-un ritm inferior
formării noilor familii şi cupluri. Consiliul Municipal, confruntat cu nemulţumirile
tinerilor trebuie să decidă între mai multe alternative, iar dvs. consideraţi că cea mai
bună este:a)plafonarea chiriilor (pe zone şi în funcţie de gradul de confort);b)acordarea
unor facilităţi fiscale celor care construiesc locuinţe de închiriat (dar pentru aceasta
trebuie mărite unele impozite, fără de care nu pot fi asigurate resursele bugetare);c)să
acorde un sprijin bănesc tinerilor căsătoriţi sau în cuplu (dar şi în acest caz vor fi mărite
unele impozite);d)să nu intervină, iar piaţa să stabilească „preţul corect” al
chiriilor;e)Primăria să cumpere locuinţele de închiriat şi să le închirieze tinerilor.
74.Afirmaţia „Preţurile libere sunt mai bune decât orice preţ format prin intervenţia directă
sau indirectă a autorităţilor” este:a)corectă, fiind o afirmaţie normativă;b)falsă, fiind o
afirmaţie pozitivă;c)este falsă pentru că toate preţurile efective suportă o anumită
influenţă a autorităţilor;d)nu este nici adevărată, nici falsă; depinde de situaţie şi
unghiul din care judecăm;e)este o propoziţie normativă.
75.Fie două bunuri x şi y pentru care, pe o piaţă concurenţială, cererea săptămânală (Q) şi
preţul iniţial au fost: Px=500, Py=100, Qx=20 buc, Qy=400 buc. În t1, Px se dublează iar
Py=constant. Ca rezultat Qx=15, Qy=350. Rezultă că cele două bunuri sunt:a)
substituibile;b)complementare;c)de lux;d)inferioare;e)indiferente.
76.Când o firmă acţionează pe o piaţă concurenţială, iar Vmg=Cmg, venitul total
este:a)nul;b)pozitiv;c)egal cu profitul;d)egal cu preţul;e)negativ.
77.Pe termen scurt, o firmă concurenţială realizează P=Cmg (dar superior CTM-full).
Aceasta înseamnă că ea lucrează în condiţii:a)optimale;b)suboptimale;c)realizează un
profit oarecare;d)de monopol;e)de monopson.
78.Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte. Ea are o
funcţie de cost : CT=4Q2+4Q+20. Preţul unitar al bunului x este de 36 u.m.. Când firma se
află la echilibru pe termen scurt: venitul total şi profitul sunt:a)140, 40;b)144, 100;c)237,
125;d)400, 100;e)a-d false.
79.O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total CT=3Q 2+7Q+90 (costurile
sale fixe fiind sub nivelul celorlalte firme atomizate din industrie). Preţul este definit prin
relaţia P=47-2Q şi se formează liber. Pe termen scurt profitul acestei firme este:a)egal
cu profitul normal;b)egal cu profitul pur;c)mai mare ca profitul pur;d)mai mic decât
profitul pur;e)nu se poate răspunde; informaţiile sunt insuficiente.
80.Propoziţia „Echilibrul firmei concurenţiale pe termen scurt este sinonim cu echilibrul

stabil” este:a)adevărată;b)falsă; c)adevărată, dacă produce bunuri substituibile;d)falsă
dacă bunurile produse sunt alimentare;e)adevărată în economii cu piaţă funcţională.
81.Pe o piaţă concurenţială, elasticitatea cererii şi cea a ofertei pentru bunul x este la
echilibru de 1,3. Asupra cererii se produce un şoc prin modificarea profundă a
preferinţelor consumatorilor. Se scontează, că ulterior piaţa acestui bun să:a)rămâne în
echilibru;b)dezechilibrul este autoîntreţinut;c)revine la echilibru iniţial;d)pot fi
adevărate oricare din a, b, c; e)toate propoziţiile a, b, c sunt false.
82.Diagrama Cobweb exprimă:a)starea de echilibru stabil;b)starea de dezechilibru pe termen

scurt;c)procesul de revenire la echilibru prin eliminarea (absorbţia) treptată a unor
şocuri asupra cererii şi/sau ofertei; d)toate cele de mai sus;e)a, b, c false.
83.Pe piaţa bunului x, oferta este mai mare decât cererea iar preţul de tranzacţie este mai mic
decât preţul de echilibru. Surplusul efectiv al producătorului faţă de cel normal este:a)mai
mare;b)mai mic; c)identic; d)poate fi adevărat oricare din propoziţiile a, b, c; e)nu se
poate răspunde pentru că informaţiile sunt insuficiente.
84.Pe piaţa concurenţială, surplusul consumatorului şi al producătorului sunt maxim posibile

când:a)piaţa este în echilibru;b)când se înregistrează exces de cerere;c)când se
înregistrează exces de ofertă;d)în toate situaţiile a, b, c; e)în nici una din situaţiile a, b, c.
85.Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă este acea piaţă care se caracterizează prin:1)libertatea
de a intra şi de a ieşi de pe piaţă;2)transparenţa perfectă;3)atomicitate
perfectă;4)produse uşor diferenţiate;5)perfecta mobilitate a factorilor de producţie.
86.Costul marginal este de 30 u.m. iar producţia corespunzătoare maximizării profitului pe
termen scurt este de10.000 bucăţi. Costurile totale sunt de 210.000 u.m. Profitul unitar,
dacă firma acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte este :a) 9 u.m ;b) 12
u.m;c)21 u.m;d)25 u.m.;e)30 u.m..
87.Piaţa concurenţială este considerată o piaţă cu “echilibru stabil” atunci când:a)| Ecx/px| >
Eox/px;b)| Ecx/px| < Eox/px;c)| Ecx/px| = Eox/px;d)Ecx/px = 0;e)Ecx/px = ∞.
88. Atunci când cererea şi oferta pe piaţă scad, dar în proporţii diferite:a)preţul de echilibru
scade şi cantitatea de echilibru scade;b)preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru
scade;c)preţul de echilibru poate să crească, să scadă sau să nu se modifice, iar cantitatea
de echilibru creşte;d)preţul de echilibru scade sau creşte, iar cantitatea de echilibru
scade;e)preţul de echilibru scade, creşte sau nu se modifică, iar cantitatea de echilibru
creşte, scade, nu se modifică.
89.O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total CT=3Q 2+7Q+90 (costurile
sale fixe fiind sub nivelul celorlalte firme atomizate din industrie). Preţul este definit prin
relaţia P=47-2Q şi se formează liber. Pe termen scurt profitul acestei firme
este:a)230;b)225;c)275; d)115;e)110.
90.Eficienţa maximă a alocării este reflectată de relaţia:

a)P>Cmg ;b)P<Cmg ;c)P=Cmg ;d)P=CTMminim ;e)Nici un răspuns nu este corect.
91.Conform teoriei neoclasice a valorii economice, aceasta:a)are suport în valoarea

economică a bunurilor supuse tranzacţiei;b)este determinată de utilitatea marginală şi
raritatea respectivului bun;c)este fixat autoritar de către stat;d)exprimă condiţiile de
producţie a mărfii.e)a-d false;
92.O firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte, pe termen scurt,
produce două bunuri x şi y: costul total este dependent de cantităţile produse prin funcţia
CT=4x2+3y2+10x+5y+150. Preţul bunului x de 90 u.m. şi preţul bunului y de 95 u.m.
Cantităţile din cele două bunuri care maximizează profitul total al firmei sunt:a)x=10;
y=15;b)x=15; y=15;c)x=12; y=10;d)x=20; y=15;e)x=10; y=20;
93.Se cunosc următoarele date privind o firmă care acţionează în condiţii apropiate
concurenţei perfecte: Cmg=2+3Q, CF=40, iar profitul ţintă este de 110u.m. Determinaţi
preţul şi cantitatea care permit obţinerea acestui profit.:a)P=20; Q=10;b)P=32;
Q=10;c)P=30; Q=15;d)P=20; Q=15;e)P=10; Q=15.
94.Intrarea agentului cererii pe piaţa unui bun se face:a)în funcţie de costul fix mediu;b)la un
preţ mai mare decât costul marginal;c)la un raport Umg/P a bunului mai mare decât
acelaşi raport al unor bunuri substituibile;d)la un preţ mai mic decât costul
marginal;e)nici un răspuns corect.
95.În concurenţa pură şi perfectă, echilibrul firmei pe termen scurt se realizează când: a)Cmg =
Vmg >P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg
96.Piaţa concurenţială tinde spre echilibru stabil când:1)prin eliminarea factorului
aleatoriu revine la echilibrul iniţial sau găseşte altul
nou;2)│Kecp│<│Keop│;3)dezechilibrul format se reproduce în limite relativ
constante;4)│Kecp│>│Keop│;5)a-d false.
97.Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte, funcţia
costului total fiind : CT=3Q2+2Q+104, iar preţul P=20. Dacă firma produce în condiţii de
echilibru pe termen scurt, cantitatea de echilibru şi profitul unitar sunt:a)4; 2;b)3; 2;c)4;
3;d)2; 4;e)2; 2;
98.Pe termen scurt în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când:a) venitul
marginal este egal cu costul marginal;b) venitul mediu este egal cu costul mediu;c) costul
marginal este egal cu costul mediu;d)venitul marginal este egal cu costul marginal în
zona crescătoare a acestuia.
99.Pe termen lung în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când: a)
Vmg=Cmg; b) Vmg=Vm=P=Cmg; c)Vmg=Vm=P=Cmg=CVM;
d)Vmg=Vm=P=Cmg=CTM; e) nici un răspuns corect
100. O firma care acţioneazǎ pe o piaţǎ cu concurenţǎ perfectǎ va înceta sǎ mai producă
atunci când:a) P>CVM;b) P<CTM;c) P<CVM;d) P=CTM;e) P>CTM;
101. Firma A în situaţia de monopol are o funcţie de cost CT=3Q2+4Q+10 şi o funcţie de

preţ: P=24-2Q (în care Q=cantitatea produsă şi vândută). Dacă firma produce în condiţii
de echilibru, Pe, Qe şi venitului marginal sunt în ordine:a)20, 16, 2;b)16, 20, 2;c)20, 2, 16;
d)2, 16, 20;e)nici una din variantele de mai sus.
102. Fie un bun care are date funcţiile de cost şi de preţ în condiţii de echilibru ale pieţei
Producerea bunului respectiv se transformă din una concurenţială în cea de qvasi
monopol. Bunăstarea consumatorilor când monopolul este în echilibru: a) nu este afectată;
b) se reduce, preţurile fiind mai mari;c) se reduce, cantităţile fiind mai mici;d)se reduce,
preţurile fiind mai mari şi cantităţile mai mici;e)sunt posibile oricare din a, b, c,d.
103. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ:
CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Producţia şi preţul de echilibru sunt:a) 1;520;b) 2;
420;c) 3; 302;d) 4; 220;e) 5; 120.
104. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ:
CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Dacă profitul normal reprezintă 10% din profit,
profitul pur (supraprofitul) obţinut la echilibru de către monopol este:a) 28;b) 38;c) 48;d)
58;e) a-d false.
105. O firmă monopolistică realizează echilibrul pe termen scurt la acea producţie pentru care
costul marginal este egal cu: a) venitul mediu;b) CTM;c) venitul marginal;d) profitul
marginal;e) profitul total.
106. Obţin supraprofit durabil:a) monopolul;b) firma monopolistică;c) firmele din cartel;d)
oligopulul lider;e) firma concurenţială care are un CTM inferior ca al concurenţilor.
107. Comportamentul strategic înseamnă în primul rând:a) să evaluezi implicaţiile pe termen

ung;b) să evaluezi implicaţiile pe termen scurt;c) să evaluezi deciziile respective din
perspectiva fenomenelor de incertitudine şi interdependenţă puternice;d) să evaluezi
deciziile respective din perspectiva incertitudinii şi a interdependenţelor slabe;e) să
acţionezi pe o piaţă cu concurenţă perfectă.
108. Comportamentul strategic şi teoria jocurilor (strategice) caracterizează:a) monopolul;b)

IMM-urile;c) oligopolul;d) concurenţa perfectă;e) oligopolul lider.
109. Faţă de oligopoluri, guvernul trebuie să adopte măsuri care să conducă la:a) îngrădirea şi
eliminarea treptată;b) extinderea lor ca principală formă de piaţă cu concurenţă
imperfectă, reală;c) stimularea înţelegerii dintre ele pentru a prevenii falimente
răsunătoare;d) menţinerea şi amplificarea competiţiei dintre ele;e) aplicarea legilor
concurenţei.
110. Nu caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică :a)atomicitatea

cererii ;b)atomicitatea ofertei ;c) intrarea liberă pe piaţă ;d)deciziile unui producător nu au
o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători ;e)omogenitatea bunului
tranzacţionat.
111. Comparând condiţiile de echilibru pe piaţa de monopol cu cele de pe piaţa cu concurenţă

pură şi perfectă putem să deducem că:1)preţul de echilibru al monopolului este
superior preţului de echilibru al firmei concurenţiale, ceea ce permite obţinerea
profitului pur, durabil;2)cantitatea de echilibru a monopolului este mai mare, mai mică
sau egală cu cea a firmei concurenţiale;3)cantitatea de echilibru a monopolului este mai
mică decât de cea a firmei concurenţiale;4)surplusul cosumatorului nu este
afectat ;5)firma concurenţială obţine profit pe termen lung.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+5; d) 2+4+5; e) 1+3.
112. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?a) barierele legale la intrarea pe piaţă
constituie o cauză a formării monopolurilor;b) structura costurilor monopolului natural
evidenţiază importante economii de scară pentru niveluri ridicate ale producţiei;c) un
monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite;d)
preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;e) pe o piaţă de oligopol
113. Monopolul îşi maximizează profitul atunci când:a)costul marginal este egal cu
preţul;b)costul total mediu este minim;c)costul marginal este egal cu venitul
marginal;d)costul variabil mediu este egal cu preţul;e)venitul marginal este egal cu
preţul.
114. Diferenţa dintre concurenţa monopolistică şi cea pură şi perfectă este dată
de:a)diferenţierea produselor;b)atomicitatea cererii;c)atomicitatea ofertei;d)existenţa
doar a profiturilor normale pe termen lung;e)existenţa unui preţ mai mare decât costul
marginal.
115. În concurenţa monopolistică, starea de echilibru pe termen scurt este caracterizată
de:a)Cmg = Vmg <P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg.
116. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă :a)fiecare dintre firmele concurente se va angaja în

diferite forme de concurenţă non-preţ ; b)firmele noi pot intra liber iar firmele existente
pot părăsi piaţa foarte uşor ; c)firmele individuale au o « politică a preţurilor »d)fiecare
firmă aduce pe piaţă un produs nestandardizat e)fiecare firmă producătoare oferă produse
diferenţiate
117. Curba ofertei unei firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă coincide cu:a)curba costului
variabil mediu b)curba cererii c)curba costului marginal dar nu mai jos de minimul
costului variabil mediu d)curba costului variabil mediu dar nu mai jos de minimul curba
costului marginal e)curba costului marginal, dar nu mai sus de minimul costului mediu
118. Care dintre următoarele este trăsătura caracteristică a unui monopol natural ? a)
produce o utilitate publică ; b) are costuri fixe scăzute ; c) concurenţa ar fi mai
puţin costisitoare pentru consumator ; d) sunt reglementate de către stat ; e) prezintă
economii de scară pe întreg intervalul descris de curbei cererii.
119. Faptul că o firmă realizează doar profit normal înseamnă că :a)firma înregistrează de
fapt pierderi b)costul explicit este mai mare decât costul implicit c)firma produce la
pragul de rentabilitate d)firma trebuie să iasă de pe piaţă e)firma se află pe o piaţă cu
concurenţă perfectă
120. O firmă pe o piaţă perfect competitiva va decide sa iasa de pe piata atunci cand: a)
pretul este mai mic decat minimul costului total mediu ; b) pretul de echilibru se stabileste
la nivelul costului marginal ;c) cand pretul este mai mic decat minimul costului
variabil mediu ; d) costul mediu pe termen lung este crescator; e) pretul este egal cu
costul fix mediu.
121. Pe piaţa cu concurenţă perfectă cererea pentru bunurile unui producător individual este:
a) perfect inelastica; b) perfect elastică; c) cu elasticitate unitară ;d) elastică; e) inelastică.
122. Care din urmatoarele afirmaţii este falsă? a) structura costurilor monopolului natural
evidentiaza importante economii de scara pentru niveluri ridicate ale productiei b)
barierele legale la intrarea pe piata constituie o cauza a formarii monopolurilor c) pe piata
de oligopol agenţii ofertei sunt atât căutători, cât şi receptori de pret d) pe piata de
oligopol agentii economici se comporta strategic e) piata de oligopol cartelizata este o
piata de monopol.
123. Costul total al unei firme pe o piata cu concurenta perfecta este CT=Q2-4Q+10 iar pretul
de echilibru se fixeaza la P=10 . Cantitatea pe care alege să o ofere pe piaţă firma astfel
incat profitul sa fie maxim si mărimea acestuia sunt :a) Q=4, Pr=10 ;b) Q=7, Pr=70 ; c)
Q=7, Pr=39 ;d) Q=4, Pr=70 ;e) Q=10, Pr=70.
124. Functia costului total al unei firme de monopol este data de relatia CT = 3Q2-10Q+20.
Cererea pietei este Qc=40-0,5*P. Rezultă că Qe, Pe şi profitul maxim sunt :a) 6 ; 72 ;
364 ;b) 9 ; 62 ; 385 ;c) 3 ; 124 ; 300 ; d) 0,6 ; 76 ; 385 ;e) 90 ; 100 ; 502.
125. Atunci când Conex stabileşte tarifele ţine cont de deciziile Orange; acesta este un
exemplu de comportament:a)strategic;b) competitiv; c) subversiv; d) de leader e)de locul
doi pe piaţă
126. În cazul unei taxe unitare aplicate monopolului, preţul:a) creşte cu valoarea taxei;b)
creşte cu o valoare mai micǎ decât taxa;c) creşte cu o valoare mai mare decât taxa; d)nu se
modifică e) scade
127. Dacă taxa aferentă firmei monopoliste se aplică global,atunci ea reprezintă :a) cost
variabil;b) cost fix;c) cost marginal;d) cost contabil e)cost economic
128. Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze, rezultatul este:a) o
producţie mai mare, un preţ mai mic şi un profit mai mic;b) o producţie mai mică şi un
preţ mai mare;c) o producţie şi un preţ mai mari;d) o producţie şi un preţ mai mici;e) o
producţie mai mare, un preţ mai mic şi un profit mai mare.
1200
129. Costul total mediu CTM al unui producător este dat de relaţia CTM   7 , unde Q
Q
este producţia. Producătorul vinde de obicei 300 unităţi şi obţine profit. El are însă
posibilitatea să-şi mărească vânzările cu 100 unităţi de cantitate dacă acceptă o reducere
de preţ. Producţia de 300 unităţi se poate vinde în continuare la preţul obişnuit. Cel mai
mic preţ pe care producătorul îl poate accepta pentru vânzările suplimentare este : a) 3
unităţi monetare; b) 7 unităţi monetare; c) 10 unităţi monetare; d) 11 unităţi monetare; e)
12 unităţi monetare.
130. Un monopol are costul marginal dat de relaţia Cm  3  Q , unde Cm este costul marginal,
iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P  20  Q ,
unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie : a) 3; b) 4; c)
5; d) 10; e) 20.
131. Curba cotită a cererii în condiţiile pieţei de oligopol implică: a) o discontinuitate a

curbei încasării marginale; b) o discontinuitate a curbei costului marginal; c) un preţ sub
nivelul încasării marginale; d) un comportament care nu se bazează pe criteriul
maximizării profitului; e) existenţa unei înţelegeri în ceea ce priveşte nivelul preţului.
132. Dacă o firmă deţine o poziţie de monopson în ceea ce priveşte forţa de muncă de o
anumită calificare, care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? : a) salariul este mai
mare decât costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; b) salariul este
mai mic decât costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; c) salariul este
egal cu costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; d) salariul este mai
mare decât valoarea marginală a timpului liber al forţa de muncă; e) salariul se situează
între valoarea productivităţii marginale şi costul angajării unei unităţi suplimentare de
forţa de muncă.
133. Un producător care acţionează pe o piaţă de concurenţă perfectă angajează forţă de
muncă suplimentară dacă: a) valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este
egală cu salariul; b) valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este mai mare
decât salariul; c) valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este mai mică decât
salariul; d) toate alternativele de mai sus sunt posibile; e) nici una dintre alternativele de
mai sus nu este posibilă.
134. Pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă, costurile evoluează

conform funcţiei CT = 40Q + Q2 (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 100
u.m., producţia care maximizează profitul va fi :a) 30 u.m.; b) 40 u.m.; c) 100 u.m.; d) 10
u.m.; e) 5 u.m.
135. Care este producţia ce maximizează profitul pentru o firmă ale cărei costuri totale
evoluează conform funcţiei: CT = 200 + 10Q + 5Q2, ştiind că preţul bunului pe care-l
produce este de 100 u.m., iar oferta pentru acel bun este perfect inelastică ? :a) 200 bucăţi;
b) 100 bucăţi; c) 10 bucăţi; d) 9 bucăţi; e) 5 bucăţi.
136. Dacă, pentru un bun, oferta este cu elasticitate unitară, iar cererea este perfect elastică,
atunci o creştere a ofertei va determina: a) creşterea preţului şi a cantităţii cerute; b)
creşterea preţului şi a cantităţii oferite; c) scăderea preţului şi a cantităţii cerute; d)
creşterea preţului, cantitatea cerută constantă; e) preţ constant, cantitatea cerută creşte.
137. Care dintre următoarele nu constituie o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă?

a) libertatea de a intra pe piaţă; b) perfecta informare a agenţilor economici; c) o
diversitate de produse diferenţiate între ele; d) foarte mulţi cumpărători şi producători; e)
perfecta mobilitate a factorilor de producţie între diferitele pieţe.
VENITURILE
1. Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în funcţie de cost
este:a) 150%;b) 50%;c) 33,3%;d) indeterminată;e) a - d false.
2. Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de cost şi de cifra de
afaceri este:a) 50%, 50%;b) 200%, 66,6%;c) 66,6%, 200%;d) indeterminate;e) a –d false.
3. În urma repartiţiei funcţionale se formează veniturile:a) salarii;b) salarii şi dobânzi;c)

salarii, dobânzi şi profituri;d) salarii, dobânzi, profituri, pensii, ajutoare şi alocaţii;e)
salarii, dobânzi, profituri, pensii şi alte venituri de transfer şi venituri ale bugetului de stat.
4. Este un venit de natură reziduală:a) salariul;b) profitul;c) dobânda;d) renta;e) impozitul

pe venit.
5. Cea mai eterogenă formă de venit (incluzând şi alte elemente decât conţinutul său este:a)
salariul;b) dobânda;c) renta;d) profitul;e) alocaţia pentru copii.
6. Ca regulă, profitul economic este, comparativ cu profitul legal (efectiv contabil):a) mai
mare;b) mai mic;c) egal;d) de regulă este ≥;e) de regulă este ≤.
7. Când viteza de rotaţie a capitalului se accelerează ca regulă, profitul:a) creşte;b) scade;c)
rămâne neschimbat;d) este mai mare decât salariile;e) depăşeşte dobânda şi salariile.
8. Una din împrejurările de mai jos nu au fost luate în considerare de către Ricardo la
elaborarea teoriei rentei funciare:a) terenurile au randamente inegale;b) preţurile de piaţă
sunt unice;c) cererea de produse agricole nu poate fi acoperită pe seama producţiei de pe
terenurile foarte bune;d) proprietarul este cel care exploatează terenul;e) acelaşi
produs agricol are CTM diferit pe diferite terenuri.
9. Costul contabil reprezintă 90% din valoare producţiei iar salariile reprezintă 50% din
costurile materiale. Profitul obţinut este de 250 mil. u.m. iar producţia fizică 2000 buc.
Costul salarial pe produs reprezintă:a) 30 mii;b) 90 mii;c) 125 mii;d) suma nu poate fi
calculată;e) a – d false.
10.Când preţul de vânzare şi CTM cresc cu aceeaşi sumă absolută, profitul pe produs şi rata
profitului:a) cresc;b) scad;c) rămân constante;d) constant, scade;e) constant, creşte.
11.În perioada T0-T1 producţia unui agent economic creşte de 3,5 ori, iar numărul de
lucrători cu 75%. Salariul nominal în T0 este de 2 milioane lei. Calculaţi cât va fi salariul
nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii
muncii ?a)3 mil ;b)2 mil ;c)4 mil ;d)2,5 mil ;e)nici o variantă nu este corectă.
12.În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile de
producţie nu se modifică, iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%. Profitul în T1
faţă de T0 :a)creşte cu 10,5% ;b)scade cu 11,8% ;c)scade cu 17,5% ;d)creşte cu
17% ;e)creşte cu 18,9%.
13.Profitul poate fi influenţat de :1)nivelul productivităţii ;2)costul producţiei ;3)preţul de

vânzare a bunului respectiv ;4)viteza de circulaţie a capitalului ;5)nici unul din
factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4; e) 5.
14.Rata economică a profitului reprezintă raportul procentual între masa profitului şi :a)cifra
de afaceri ;b)activul total al firmei ;c)capitalul investiti într-o perioadă ;d)capitalul tehnic
fix;e)nici un răspuns nu este corect.
15.Conform teoriilor subiective, profitul este: 1) o recompensă adusă antreprenorului

pentru realizarea de noi inovaţii;2) determinat de conjunctura economică; 3) o
recompensă a riscului asumat; 4) este determinat de plusvaloare; 5)răspunsurile a-d sunt
false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 1+3; d) 2+4; e) 5.
16.Profitul se află în relaţie pozitivă cu: 1) nivelul productivităţii; 2) costul de producţie;

3)viteza de rotaţie a capitalului; 4) durata unei rotaţii a capitalului; 5) răspunsurile a-d
sunt false
17.Un întreprinzător vinde anual 100000 bucăţi din producţia sa la un preţ de 5 u.m./bucată
având costuri explicite de 350000 u.m. Alegând să devină întreprinzător el a renunţat la
posibilitatea de a fi angajat cu un salariu anual de 50000 u.m. si de a plasa banii investiţi
într-o afacere pe piaţa de capital obţinând dividende în valoare de 50000 u.m. În aceste
condiţii, profitul contabil şi cel economic sunt egale cu: a) 500000 ; 150000; b) 500000;
100000; c) 150000; 50000; d) 50000 ; 150000;e) nu se pot determina.
18.Cunoaştem următoarele informaţii despre posesorul unui teren de 100 ha: producţia este
10t/ha, preţul de vânzare este 150$/t, costul total (full)este de 100000$. Cunoscând rata
dobânzii de 5%, preţul de ofertă la care posesorul este dispus să vândă 10 ha este: a)
100000$; b) 150000$; c) 200000$; d) 50000; e) nu se poate determina pe baza datelor
problemei.
19.Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea

modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%; b)
creştere cu 10%; c) scădere cu 10%; d) creştere cu 20%; e) scădere cu 80%.
20.Suma dintre profitul economic şi costul total economic este reprezentată de: a) profitul
net; b)profitul brut; c)încasările totale; d)costuri materiale şi costuri salariale; e)nici
una dintre variantele de mai sus.
21.Profitul reprezintă: a) o recompensă pentru riscul asumat; b) un venit al proprietarului

de capital utilizat; c) o sumă care se identifică cu mărimea salariului; d) un
plasament; e) diferenţa dintre venitul marginal şi costul total.
22.Renta diferenţială: 1) măreşte preţul produselor agricole; 2) nu se poate calcula; 3) revine

proprietarilor terenurilor mai fertile, ca un dar al naturii; 4) nu determină creşterea preţului
produselor agricole; 5) nu măreşte costul de producţie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+4; d) 1+3+5; e) 3+4+5.
23.Indicele salariului nominal se calculează în funcţie de: 1) evoluţia salariului nominal; 2)

indicele salariului real şi evoluţia preţurilor factorilor de producţie; 3) indicele salariului
real şi indicele general al preţurilor; 4) rata profitului; 5) indicele salariului real şi indicele
preţurilor bunurilor de consum.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+5; b) 2+3+5; c) 2+4; d) 1+5; e) 1+2+3.
24.Câştigul băncii reprezintă: a) diferenţa dintre profitul băncii şi cheltuielile sale de

funcţionare; b) suma dintre dobânda încasată şi dobânda plătită; c) diferenţa dintre
dobânda încasată şi cea plătită; d) totalitatea disponibilităţilor de creditare; e) a-d false.
25. Diferenţa dintre venitul total şi costul de producţie total (de opţiune sau de oportunitate)
poartă denumirea de: a) cost contabil; b) supraprofit; c) profit contabil; d) profit
economic; e) venit marginal.
26.Rata rentabilităţii : 1) este o marime relativă; 2) se află în raport direct proporţional cu

durata de rotaţie a capitalului; 3) se exprimă ca diferenţă dintre venit şi cost; 4) se
calculează pe baza raportului dintre cifra de afaceri şi costul total; 5) se determină pe baza
relaţiei: profit total/cost total.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4+5; b) 1+5; c) 2+3+5; d) 1+4+5; e) 2+5.
27.La momentul To salariul real este de 30 u.m.iar la momentul T1 acesta devine 45 u.m.
Preţurile factorilor de producţie cresc cu 15%, iar ale bunurilor de consum cu 20%. Cum
evoluează salariul nominal? a) creşte cu 60%; b) scade cu 47,5%; c) nu se modifică; d)
scade cu 25%; e) creşte cu 80%.
28.Se cunosc următoarele date în cazul unui întreprinzător: capitalul fix 60 u.m.; durata de
funcţionare a capitalului fix 15 ani; consumul capitalului circulant 40% din costul total;
încasările totale 110 u.m.; rata profitului la cost 10%. Costurile salariale sunt în aceste
condiţii: a) 10 u.m.; b) 40 u.m.; c) 50 u.m.; d) 54 u.m.; e) 56 u.m.
29.Creşterea salariului nominal coincide cu reducerea salariului real. Care dintre următoarele
afirmaţii este adevărată într-un asemenea context? indicele salariului nominal este
superior indicelui salariului real; b) indicele preţurilor de consum este superior lui 100%;
c) indicele salariului nominal este inferior indicelui preţurilor de consum; d) indicele
salariului real este inferior indicelui preţurilor de consum; e) toate cele de mai sus.
30.O bancă A acordă două credite C1 şi C2 în sumă totală de 500 unităţi monetare. Durata de
acordare pentru aceste credite este de trei luni şi, respectiv, 60 de zile. Ratele dobânzilor
percepute de bancă sunt de 10% şi 5%. Dobânda obţinută de bancă pentru primul credit
este cu 100% mai mare decât dobânda obţinută pentru cel de al doilea credit. În aceste
condiţii, creditele acordate şi dobânzile încasate de bancă pentru fiecare credit sunt (în
unităţi monetare): a)200; 300; 5; 2,5; b) 300; 200; 5; 2,5; c) 200; 300; 7,5; 3,75; d) 150;
350; 5; 2,5; e) 250; 250; 7,5; 3,75.
31.O persoană a constituit un depozit bancar în To, pe care urmează să-l lichideze după doi
ani. După primul an retrage suma de 140 u.m., iar după cel de-al doilea an retrage 196
u.m. Cunoscând rata anuală a dobânzii 40%, determinaţi mărimea depozitului. a) 300
u.m; b)125 u.m; c)200 u.m; d)250 u.m.; e)175 u.m.
32.O firmă intenţionează să intre pe piaţă la preţul iniţial de 100 u.m, având costul fix total
CF = 10.000 u.m. şi costul variabil mediu CVM = 80 u.m. Pragul de rentabilitate al firmei
este: a) 500 u.m.; b) 200 u.m.; c) 230 u.m.;d) 150 u.m.; e) nu poate fi determinat.
33.Cunoscând costul fix CF = 520.000 u.m., costul variabil mediu CVM=20.000 u.m. şi
preţul P = 150.000 u.m., precizaţi de la ce nivel al producţiei firma obţine profit: a) mai
puţin de 2 produse; b) 2 produse; c)mai puţin de 3 produse; d) 6 produse; e) 4 produse.
34.Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată când salariul real creşte mai mult decât
creşte salariul nominal? a) preţurile factorilor de producţie cresc; b) preţurile factorilor de
producţie scad; c) preţurile bunurilor de consum scad; d) preţurile bunurilor de consum
cresc; e) preţurile bunurilor de consum nu se modifică.
35.Identificaţi afirmaţia falsă privind profitul mediu: a)se poate determina ca raport între
profitul total şi volumul producţiei; b) se poate determina ca diferenţă dintre preţ şi costul
total mediu; c) se poate determina ca diferenţă dintre încasarea totală şi costul total;
d) este în relaţie invers proporţională cu costul unitar; e) modificarea sa influenţează rata
profitului.
36.Dacă salariul nominal creşte, fără ca celelalte elemente ale câştigului nominal să se
modifice, ponderea salariului nominal în câştigul nominal: a)scade; b) creşte, doar dacă
salariul nominal devine egal cu celelalte elemente ale câştigului nominal; c) poate creşte,
scădea sau rămâne constantă; d) nu se modifică; e) creşte.
37.Rata dobânzii bancare este de 10%. Achiziţionarea unei acţiuni la preţul de 300 u.m.
aduce un dividend anual de 30 u.m. Folosirea sumei de 300 u.m. în cadrul unei afaceri
generează un profit net de 31 u.m. În acest caz, un întreprinzător: a)preferă achiziţionarea
acţiunii; b) optează pentru constituirea unui depozit bancar; c)preferă dezvoltarea unei
afaceri; d) alege între achiziţionarea acţiunii şi constituirea unui depozit bancar; e) este
indiferent între aceste alternative de folosire a banilor.
38.Costul de producţie necesar realizării unei unităţi de produs este 240 u.m.. Preţul unei
unităţi de produs este 300 u.m. Profitul mediu creşte cu 50%. În aceste condiţii, rata
profitului la cost: a)scade cu 41,65%; b) scade cu 58,35%; c) creşte cu 71,43%; d) creşte
cu 171,43%; e) nu se modifică.
39.Câştigul bancar este cu 300% mai mare decât cheltuielile administrative ale unei bănci.
Suma primită în depozit de această bancă şi acordată drept credit este 200 milioane u.m..
Diferenţa dintre rata dobânzii încasată şi cea plătită este de 5 puncte procentuale. Profitul
bancar şi cheltuielile administrative sunt: a)7,5 milioane u.m.; 1,875 milioane u.m.; b) 7,5
milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; c) 10 milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; d) 175
milioane u.m.; 25 milioane u.m.;e) 200 milioane u.m.; 50 milioane u.m.
40.Costul fix mediu în cazul unui producător este 4500 unităţi monetare, iar cel variabil
mediu 7500 unităţi monetare. Producţia creşte cu 50%, iar costurile variabile se modifică
cu 80%. În aceste condiţii, profitul mediu: a) scade cu 1500 unităţi monetare; b) scade cu
3000 unităţi monetare; c) creşte cu 1500 unităţi monetare; d) creşte cu 3000 unităţi
monetare; e) nu se modifică.
41.Se cunosc următoarele date în cazul unui producător: cheltuielile cu materiile prime 300
u.m.; cheltuielile cu energia 100 u.m.; amortizare 50 u.m.; cheltuielile cu salariile
reprezintă 43,75% din costurile totale; rata profitului la cifra de afaceri este 20%. În aceste
condiţii, profitul este: a)100 u.m.; b) 160 u.m; c) 200 u.m;d) 400 u.m; e) 800 u.m.
42.În T1, salariul nominal a fost 300 u.m. În T2, salariul nominal este 450 u.m., iar indicele
preţurilor de consum 150%. În intervalul de timp T1-T2, salariul real: a) a crescut cu 50%;
b) a crescut cu 20%; c) a rămas constant; d) s-a redus cu 15%; e) s-a redus cu 25%.
43.În condiţiile în care preţul şi costul mediu cresc concomitent cu 45%: a)profitul mediu
scade cu 55% iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă; b)profitul mediu
creşte cu 45% iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă; c) profitul
mediu rămâne constant iar rata profitului la costuri scade; d) profitul mediu, rata profitului
la costuri şi rata profitului la cifra de afaceri rămân constante; e)profitul mediu şi rata
profitului la costuri cresc, iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă.
44.Salariul real are tendinţa de reducere atunci când: 1)salariul nominal scade mai rapid decât
preţurile; 2) salariul nominal creşte mai lent decât scăderea preţurilor; 3) indicele
salariului nominal este mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind supraunitari; 4)
indicele salariului nominal este mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind
subunitari; 5) salariul nominal creşte mai lent decât preţurile.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+5; b) 1+3+4+5; c) 1+2+3+4+5; d) 2+3+5; e) 1+2+5.
45.Dacă într-un an rata nominală a dobânzii a fost 45%, iar rata inflaţiei a fost 55%, rata reală
a dobânzii a fost: a)200%; b) 110%; c) –110%; d) –10%; e) 45%.
46.Profitul economic se calculează ca diferenţă între: a) venituri totale şi costuri explicite; b)

costuri explicite şi costuri implicite; c) venituri totale şi costuri implicite; d) venituri
totale, pe de o parte, şi costuri explicite şi implicite, pe de altă parte; e) costuri
implicite şi costuri explicite.
47.Raportul dintre rata profitului la cifra de afaceri şi rata profitului la costuri: 1) este
subunitar, atunci când firma obţine profit; 2) poate fi supraunitar, dacă firma are pierderi;
3) scade, atunci când cifra de afaceri creşte mai puternic decât costul total; 4) creşte,
atunci când cifra de afaceri scade mai puternic decât costul total; 5)este egal cu 1 dacă
preţul este egal cu costul unitar.
Alegeţi varianta corectă : a) 3+4+5; b) 1’2+3+4; c) 1+2+3+4+5; d) 1+2; e) 1+2+5.
LIMITELE PIEŢEI
1. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit

asupra activităţii generatoare de externalitate negativă; b) subvenţionarea celor care
suportă efectele externe negative; c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”; d)
definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea; e)
controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
2. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat;
b) reducerea preţului plătit de consumatori; c) includerea costurilor externe în costul
privat; d) creşterea producţiei; e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
3. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativă; c)

externalitate pozitivă; d) bun privat; e) bun de folosinţă comună.
4. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile
sociale; b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale; c) costurile private
sunt mai mari decât costurile sociale; d) costurile private sunt egale cu costurile sociale; e)
beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
5. Externalitatile pozitive apar atunci când: a) firmele au costuri de tranzactie semnificative;

b) schimbul are dezavantaje, dar foarte mici; c) avantajele sunt mari, dar dezavantajele si
mai mari; d) avantajele schimbului sunt mai mari decat dezavantajele; e) toate
variantele sunt corecte.
6. Care dintre următoarele variante cauzează o externalitate negativă: a) creşterea albinelor

(având drept efect principal polenizarea plantelor şi copacilor); b) parcurgerea zilnică cu
autoturismul personal a drumului spre locul de muncă; c) cercetarea ştiinţifică
fundamentală; d) plantarea de flori în grădina din faţa casei; e)construcţia unui gard înalt
între curtea proprie şi cea a vecinului.
7. Care dintre următoarele variante este cea mai susceptibilă să genereze o externalitate
pozitivă: a) parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a drumului spre locul de muncă;
b)cumpărarea unei îngheţate; c) obligarea unei firme cu poziţie de monopol să vândă la un
preţ egal cu costul total mediu; d) vânarea urşilor sălbatici; e) plantarea de flori în
grădina din faţa casei.
8. Este un exemplu de bun public: a) filmul vizionat la cinematograf; b) filmul vizionat de pe

caseta video închiriată; c) călătoria cu trenul; d) apărarea naţională; e) un telefon public.
9. Externalităţi pozitive apar atunci când: a) drepturile de proprietate sunt bine definite; b)
indivizi neimplicaţi într-un contract beneficiază de efectele favorabile ale acestuia; c)
se realizează alocarea eficientă a resurselor economice prin intermediul pieţei; d) efectele
pozitive ale unei activităţi sunt reglate prin mecanismul pieţei;e) un bun produce
satisfacţie cumpărătorului.
10.În problema "pasagerului clandestin" teoria economică încadrează comportamentele

bazate pe tendinţa de: a) a beneficia gratuit de bunurile private; b) a eluda plata
bunurilor publice; c) a eluda plata bunurilor nonmarfare; d) a beneficia gratuit de
bunurile libere; e) toate variantele a-d.
11.Internalizarea externalităţilor negative înseamnă: a) stimularea exporturilor; b) reducerea

vânzărilor pe pieţele externe; c)reducerea costurilor explicite; d) reducerea preţului de
echilibru; e) încorporarea costurilor externe în costurile explicite ale generatorului de
externalităţi.
12.Un bun public implică în mod necesar una dintre următoarele condiţii: a)costul furnizării
acestui bun pentru un consumator suplimentar este zero; b) încasările din vânzarea
acestui bun permite finanţarea producerii sale; c) guvernul furnizează acest bun gratuit; d)
acest bun este produs numai de către întreprinderi cu capital de stat; e) acest bun poate fi
produs la fel de eficient de întreprinderile publice şi de cele private.
13.Emisiunile de radio reprezintă bunuri publice pentru că: a) sunt bunuri libere; b) sunt
gratuite; c) sunt finanţate de la bugetul statului; d) se caracterizează prin nonexcluziune
şi nonrivalitate; e) nu sunt tranzacţionate pe piaţă.
14.Peştii din mări şi oceane sunt în pericol de dispariţie pentru că: a) indivizii care
exploatează resursa sunt iraţionali; b) această resursă este caracterizată de excluziunea
consumatorilor prin preţ; b) rivalitatea în consum, în absenţa dreptului de proprietate,
determină exploatarea în exces a resursei; c) statul nu subvenţionează refacerea
stocurilor de peşte; d) drepturile de proprietate asupra resursei sunt bine definite.
15.Doi vecini A şi B deţin fiecare câte un teren cu pomi fructiferi. A şi-a îngrijit pomii şi
livada acestuia este plină de fructe, pe când pomii lui B sunt plini de omizi. Care dintre
afirmaţiile de mai jos este corectă? a) acţiunea lui A generează externalităţi negative; b)
atât timp cât costurile de întreţinere depăşesc valoarea proprietăţii, B procedează
corect atunci când nu cheltuie bani pentru îngrijirea livezii; c) acţiunea lui B
generează externalităţi pozitive; d) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe B
să-şi îngrijească grădina; e) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe A să
îngrijească şi grădina lui B.
16.Una dintre variantele de mai jos constituie motivul intervenţiei guvernamentale în scopul
atingerii bunăstării: a) statul are resursele financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b)
statul are cei mai buni specialişti în economia bunăstării; c) autoritatea publică deţine cele
mai cuprinzătoare informaţii referitoare la nevoile societăţii; d) piaţa se confruntă cu o
serie de limite ce generează eşecuri în alocarea resurselor; e) b şi c.
17.Bunăstarea, ca obiectiv al politicii sociale, vizează: a)justiţia distributivă a venitului; b)

realizarea obiectivelor politicii economice; c)asigurarea de către guvern a unui număr
mare de locuri de muncă bine plătite; d) stabilirea unui ansamblu de norme şi
reglementări care să determine o mai mare operativitate în funcţionarea pieţelor; e)
satisfacerea dorinţei indivizilor de a avea acelaşi nivel de trai.
18.Intervenţia guvernamentală este optimă atunci când: a) guvernul ia măsuri de prevenire a

poluării; b) beneficiile intervenţiei sunt mai mari decât costurile acesteia; c) costurile
suportate de poluatori sunt mai mari decât beneficiile acestora, realizându-se astfel
obiectivele justiţiei sociale (poluatorul plăteşte); d) beneficiile celor mai mulţi dintre
membrii societăţii sunt mai mari decât pierderile celorlalţi; e)nici o variantă dintre cele de
mai sus.
19.Alegerea între eficienţă economică şi echitate generează: a) costul de oportunitate al

intervenţiei guvernamentale; b) conflict de interese între partenerii sociali; c)
dezechilibre pe piaţă, deoarece conceptele de mai sus nu pot fi disociate; d) beneficii
pentru întreaga societate; e) nici o variantă din cele de mai sus.
20.Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2) nonexcluziune; 3) rivalitate;

4)excluziune; 5) nici un răspuns corect.
21.Pot fi considerate externalităţi negative: 1) gazele de eşapament ale automobilelor;

2)restaurarea clădirilor istorice; 3) cercetarea tehnologică; 4) vaccinul antigripal; 5) fumul
termocentralelor
22.Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a) venit marginal

social este mai mare decât venitul marginal al firmei; b) costul marginal al firmei este
mai mic decât costul marginal total; c) costuri suplimentare suportate de societate; d) venit
marginal total este mai mic decât venitul marginal al firmei; e) costul marginal al firmei
este mai mare decât costul marginal total
23.Reprezintă situaţii de hazard moral, cele în care: 1) proprietarul unei case asigurate
împotriva incendiului nu cumpără extinctoare; 2) un pasager care călătoreşte fără bilet;
3)populaţia rurală nu-şi asigură locuinţele împotriva inundaţiilor ştiind că guvernul
îi va despăgubi; 4) construirea unui spital într-o locaţie mică şi din care populaţia
emigrează;5)toate cele de mai sus.
24.Reprezintă situaţii de selecţie adversă: 1) ascunderea de către vânzător a informaţiilor

referitoare la defectele produselor second-hand; 2) proprietarul unei case asigurate
împotriva incendiului nu cumpără extinctoare; 3) tendinţa unei persoane de a-şi
incendia casa după încheierea asigurării; 4) ascunderea unor probleme de sănătate
de către o persoană care vrea să încheie o asigurare de viaţă; 5) toate cele de mai sus.
1. Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului
2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:
3. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
4. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
6. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:
7. . La o producţie de zero bucăţi:
a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV
8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
9. . În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170% mai
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
10. . Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se reduce:
c) 1; unitară;
11. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
e) este 200.000 lei
12. . Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil. u.m.,
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de
300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an.
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.
14. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa
productivităţii marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă utilizată se
prezintă astfel:
1 10
2 15
5 13
10 10
Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
15. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi costurile
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
16. . Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
17. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2
18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.
a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
e) egală cu unu
20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).
21. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
e) 60 miliarde u.m.
22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie
determină:
23. . Se află în relaţie invers proporţională:
a) salariul real şi salariul nominal;
b) masa monetară şi preţurile;
c) cursul de schimb valutar şi oferta de valută;
d) productivitatea muncii şi durata muncii;
e) puterea de cumpărare a monedei şi salariul real
24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o
25. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile păstrării cifrei
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
e) scad cu 5 mil.
26. Se dau următoarele date:
11 1000 -
13 1280 100

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70
Costul total (CT) Costul marginal
Producţia (Q) buc.
u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, ceea ce înseamnă că putem
scrie:
100 = CT(13) - CT(12), de unde rezultă CT(l2)=1180.
Costul marginal pentru Q = 12 este: CM( 12 )= 1180-1000= 180
27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt
raporturi:
e) de interese.
28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:
e) de cauzalitate.
30. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în To au

1.Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

Răspuns corect c. Un consumator obţine maximum de satisfacţie atunci când
raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor este egal cu raportul dintre
preţurile lor
unitare, ceea ce revine la a scrie, pentru un consumator care consumă doar
două bunuri x şi y:
Umgx/Umgy=Px/Py. Pentru a înţelege de ce, să scriem acest raport sub
următoarea formă:
Umgx/Px=Umgy/Py. Raportul Umgx/Px exprimă satisfacţia resimţită de
consumator la o unitate
monetară cheltuită cu bunul x. De exemplu, dacă Umxg=10 utili, iar Px=2 u.m.,
avem
Umgx/Px=10/2=5 utili la o unitate monetară cheltuită. Asemănător, Umgy/Py
exprimă satisfacţia
consumatorului la o unitate monetară cheltuită cu bunul y. Satisfacţia totală va
fi maximă
atunci când o unitate monetară cheltuită pe x aduce tot atâta mulţumire cât o
unitate monetară
cheltuită pe y. Atât timp cât o unitate monetară cheltuită pe x aduce o
satisfacţie mai mare
decât o unitate monetară cheltuită pe y, consumatorul va consuma mai mult
din x. Consumul
din x va creşte, iar utilitatea marginală se va reduce (conform legii utilităţii
marginale
descrescătoare) până când satisfacţia pe unitate monetară va fi aceeaşi pentru
x şi y.
2.În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:
Răspuns corect c. Guvernele pot interveni asupra preţului de echilibru în mod
direct sau indirect. Intervenţia directă se concretizează în preţurile
administrate, care pot fi
minime (mai mari decât preţul de echilibru) sau maxime (mai mici decât preţul
de echilibru)
şi care, desigur, nu mai sunt libere. Îngheţarea preţurilor este şi ea o intervenţie
directă,
deoarece guvemul fixează preţurile la nivelul înregistrat într-o perioadă dată.
Rezultă că
răspunsurile a, b şi e nu sunt corecte. Intervenţia indirectă a statului se
realizează prin
stimularea cererii şi ofertei. De exemplu, dacă guvernul doreşte un preţ mai
mic pentru pâine
pe piaţă, acordă facilităţi investitorilor în rubricile de pâine, astfel încât, prin
creşterea
numărului de producători, să crească oferta şi să scadă preţul.
3.Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât
producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
Răspuns corect b. Costul fix mediu se determină: CFM=CF/Q. Cum CF este
independent de producţie, el rămâne constant atunci când producţia creşte; în
consecinţă
CFM se va reduce.
4.Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este
2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază
este 8, atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi producţia (Q) evoluează
astfel:
Răspuns corect c. Dacă diferenţa CFM 1-CFM 0 =2, este pozitivă, înseamnă că
CFM creşte. Dar CFM se determină: CFM = CF/Q. Costul fix este independent de
producţie, deci evoluţia costului fix mediu depinde numai de evoluţia
producţiei. Cum
CFM creşte, inseamnă că, la acelaşi CF, producţia scade. Costul total mediu se
determină:
CTM = CVM + CFM. Variaţia CTM este: ΔCTM = ΔCVM+ΔCFM=2+8=10, deci CTM
creşte. Când CTM creşte, conform graficului, costul marginal creşte şi
el. Dealtfel, CTM nu poate creşte decât dacă CT adună valori din ce în ce mai
mari (deci
CM este din ce în ce mai mare).
5.Consumul capitalului fix se evidenţiază în mărimea producţiei astfel:
Răspuns corect b. Consumul de capital fix se exprimă numai valoric, deoarece
capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă treptat şi se
înlocuieşte
după mai mulţi ani de utilizare. Cum ar fi să spunem că am consumat o zecime
de maşină de
cusut pentru a fabrica o rochie! Vom spune că uzura maşinii, pentru o rochie
este de x lei şi
trebuie inclusă în costuri sub forma amortizării pentru a fi recuperată.
6.Piaţa cu situaţie de monopol presupune:
Răspuns corect d. Monopolul este piaţa caracterizată printr-un singur ofertant
al
unui produs (deci lipseşte atomicitatea ofertei) şi mulţi cumpărători (există
atomicitatea
cererii). Monopolul elimină libera concurenţă; preţul practicat de monopol este
mai mare
decât preţul practicat în alte forme de concurenţă (monopolistică, oligopol
ş.a.). În consecinţă,
în monopol satisfacerea cererii nu este la fel de bună ca pe celelalte pieţe.
Rezultă că toate
celelalte variante de răspuns sunt incorecte.
7.. La o producţie de zero bucăţi:
a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV
Răspuns corect a. Când o firmă nu produce, deci Q=0, ea trebuie să suporte
costurile fixe, independente de producţie. Pe de altă parte, costurile variabile,
care depind de
producţie sunt zero. De aceea, costul total este egal cu cel fix. Celelalte
variante, ca o
consecinţă a ceea ce am afirmat mai înainte, nu sunt corecte.
8.. La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
Raspuns .c
9.. În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170%
mai
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
. Răspuns corect e. Costul marginal este costul ultimei unităţi produse si se
determină ca raport între sporul costurilor variabile si sporul producţiei: CM =
(CV1-
CV0)/(Q1-Q0). Cum costurile variabile cresc de 2,7 ori, putem scrie că:CV1 =
2,7CV0.
Producţia creşte cu 170% se scrie: Q1=(270/100)Q0. În consecinţă: CM =
(2,7CV0-
CV0)/(2,7Q0-Q0) = CV0/Q0=CVM 0
10.. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se
reduce:
. Răspuns corect b. Când productivitatea muncii creşte, creşte producţia
obţinută pe
fiecare salariat, ceea ce înseamnă că în acelaşi timp de muncă salariaţii vor
produce mai mult.
În consecinţă, scade timpul de muncă pe unitate de produs
11.Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în
care
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de
elasticitate a
c) 1; unitară;
C=150-5Px;
Po=7 şi P1=9;
Trebuie să determinăm elasticitatea cererii la preţ: Ec/p. Vom utiliza relaţia:
Ec/p=(-ΔQ / ΔP) x (P0 / Q0).
Din ecuaţia din enunţ se determină Qo şi Q1 astfel:
Qo=150 - 35=115 şi Q1=150 - 45=105.
Elasticitatea va fi:
Ec/p=[(115 -105)/(9 -7)]x(7/115), deci Ec/p=7/23.
Cum coeficientul este subunitar, înseamnă că cererea este inelastică. Răspuns
b.
11.La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
e) este 200.000 lei
A=1/4 Ccmat ( în care A este amortizarea si Ccmat sunt celelalte cheltuieli
materiale);
Cs=1/2CT;
Trebuie sa găsim o relaţie între A şi CT.
Vom scrie că: CT=Cmat+Cs=A+Acmat+Cs=5A+1/2CT. Rezultă că amortizarea va
fi: A= 1/10CT
12.. Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul
anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia
ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil.
u.m.,
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000
CM=1,25CTM0;
CF=0,25CT0=0,2CT1
Q0=10.000 buc.
CV0=2,25 mil. de lei
Trebuie să determinăm CM si ΔQ.
Dacă CT0=CV0+CF şi CF=0,25CT0, înseamnă că CV0=0,75CT0. Calculăm
CT0=2,25
mil./0,75mil.lei=3 mil. lei u.m.
Costul fix va fi: CF=0,25x3 mil.=0,75 mil.lei;
Costul total in T1 este CT1=CF/0,2=3,75 mil.lei
Costul marginal este: CM=1,25CTM 0, dar CTM 0=3 mil./10.000, ceea ce
înseamnă că
CM=375 lei. Dar CM=ΔCT/ΔQ, de unde ΔQ=ΔCT/CM.
Cum ΔCT=CT1-CT0=0,75 mil., înseamnă ca ΔQ=2000.
Răspuns corect:c
12.Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
Cs=Pr ( în care Cs sunt costuri salariale şi Pr profit total);
Cs+Pr=9 mil.u.m
Cmat/CA=0,55 ( în care Cmat sunt cheltuieli materiale şi CA încasările).
Trebuie sa determinăm CA si Pr’ la cifra de afaceri.
Vom utiliza pentru început relaţia CA=Cmat+Cs+Pr, de unde rezultă:
CA=0,55CA + 9 mil.u.m.,deci CA=20mil.u.m;
Profitul este Pr=9 mil.u.m./2=4,5 mil;
Rata profitului la cifra de afaceri va fi: Pr’=(4,5/20)x100, Pr’=22,5%.
Răspunsul corect este c.
13.O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de
300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B
doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel
al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o
rotaţie pe an.
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.
KA=4 mil.u.m. (KA este capitalul firmei A); PrA=300.000/3 luni (PrA este profitul
firmei A obţinut la o rotaţie); PrB=1.200.000/an; Capitalul firmei B efectuează o
rotaţie pe an.
Trebuie să vedem de ce capital are nevoie B pentru a obţine PrB.
Folosim regula de trei simplă:
Dacă la 4
mil...............................................................................................300.000
profit
x.............................................................................................. 1.200.000 profit
Rezultă că X=(1.200.000x4)/300.000=16 mil.u.m. Răspuns correct
14.Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa
productivităţii marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă
utilizată se prezintă astfel:
1 10
2 15
5 13
10 10
Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a

muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
Potrivit datelor din tabel şi relaţiei de calcul a productivităţii marginale:
Wmg=ΔQ/ΔL, putem scrie: l0=[Q(1)-Q(0)]/(1-0), de unde Q(1) = 10;
15=[Q(2)-Q(1)]/(2-1), de unde Q(2)=25;
13=[Q(5)-Q(2)]/(5-2), de unde Q(5)=64;
10=[Q(10)-Q(5)]/(10-5), de unde Q(l0) = 114. Deci când se utilizează 10 lucrători
producţia totală este Q= 114, iar producvitatea medie este WL10 =
114/10=11,4.
Răspunsul corect este b
15.Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi
costurile
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
Varianta corectă: c – întrucât, costul marginal este de fapt suma costurilor
variabile. Sporul de producţie pe care-l desemnează costul marginal îl
reprezintă de fapt
sporul de cost variabil – fixele rămân aceleaşi (constante);
a)+b) incorecte – productivitatea desemnând raportul dintre producţie şi
consumul
factorului de producţie implicat, deci nu costul, ci eficienţa folosirii factorilor;
d) incorectă – profitul reprezintă diferenţa dintre preţul la piaţă al produsului şi
costul
global (costul fix+costul variabil);
e) incorectă – satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea ultimei
doze din
bunul X şi nu preţul plătit pentru a obţine cu atât mai puţin costul care este
cheltuiala
producătorului
16.. Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
Varianta corectă 1, deoarece toate 3 variantele sunt corecte, veţi spune cum
aşa
din moment ce variantele 1 şi 2 se exclud ? Dar analizaţi! .Productivitatea este
rodnicia muncii, este o rezultantă totală a productivităţii.
Productivitatea marginală a muncii este productivitatea ultimilor muncitori
angajaţi. Chiar
dacă ei produc la fel, mai puţin, sau tot atât decât ceilalţi, producţia creşte cu
numărul de
produse realizate de ei;
d) incorectă, deoarece productivitatea devine negativă, scade producţia;
e) incorectă, productivitatea marginală zero, înseamnă că lucrătorii nou
angajaţi nu au
produs deci producţia ramâne constantă.
17.Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2
Varianta corectă: d) (1,2,3).

Ştim că profitul evoluează direct proporţional cu preţul, deci, dacă costul este
constant
deşi cantitatea vândută este aceeaşi, preţul crescând, creşte profitul.
Varianta 4 incorectă deoarece cursul de schimb se realizează pe piaţa valutară
şi este
determinat de raportul cere ofertă şi puterea de cumpărare a celor 2 oferte.
Varianta 5 incorectă, profitul îl obţine producătorul, taxarea pe consum o
plăteşte
populaţia.
18.La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul
producţiei
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu
şi
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.
Varianta corectă: b - Dacă ştiţi că la o producţie Q, costul total 100 reprezintă
costul fix totul este foarte simplu. Cost variabil la o producţie 0 nu există pentru
că nu există
producţie. La 4 buc. CT=400 deci 100 CF şi 300 cost variabil. Costul marginal
mediu se află
împărţind costurile variabile CV la producţia obţinută. Costul marginal se află
scăzând din
costul total al producţiei curente, costul total al producţiei anterioare de 3
bucăţi deci 400-
340=60 iar CVM=CV/Q= 300/4=75.
Răspuns corect: 100, 300, 75, 60
19.Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:
a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
e) egală cu unu
Varianta corectă c).
Utilitatea totală este satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea
tuturor
unităţilor unei mulţimi de bunuri, ori dacă, utilitatea marginală (suplimentară)
este zero,
consumatorul are o satisfacţie totală maximă o doză suplimentară nemaifiind
agreată, nu mai
reprezintă pentru el nimic. Din acest punct de vedere este evident de ce
variantele a) şi b)
sunt incorecte.
Varianta d) - incorectă (reprezintă utilitatea totală şi nu marginală).
Variantă e) - incorectă.
UT = 1 înseamnă că utilitatea marginală nu poate fi egală cu 0, ci cu 1.
20.Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).
Varianta corectă: a, întrucât din cauza excesului de cerere căreia oferta nu-i
face
faţă, cresc importurile, în defavoarea exportului care este frânat, şi în
consecinţă scăzând
mijloacele de plată pentru import creşte datoria externă.
Varianta b, incorectă întrucât cuprinde varianta 2 care duce la creşterea
satisfacerii
cererii.
Variantele c, d, e incorecte, cuprind factori contradictorii cerinţei formulate de
grilă.
21.Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile
totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia
vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile
sunt:
e) 60 miliarde u.m.
Rezolvare:
Mai întâi, aflăm volumul încasărilor sau cifra de afaceri.
1) CA. = 2 mil. x 100.000 buc. = 200 miliarde u.m.
2) Aflăm apoi CT despre care ştim că reprezintă 80% din CA., deoarece ni se
spune că
sunt cu 20% mai mici decât încasările (care reprezintă 100%)= 160 miliarde;
CT=CF+CV;
Spunându-ni-se că, costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale (160
miliarde),
rezultă că, costurile variabile sunt egale cu 5/8, din costurile totale => C.F.. 20
mil x 3 = 60
miliarde;
Răspuns corect: c), întrucât 5/8 x 160 miliarde = 100 miliarde
22.. La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie
determină:
Varianta corectă b) – este evident că la un volum constant de producţie, creşte
cantitatea de resurse folosite pentru fiecare bun produs. Aceasta duce la
scăderea cantităţii de
produse oferite Q<Fi şi evident contrazice varianta a, care e incorectă;
Varianta c) incorectă, întrucât inflaţia nu se atenuează ci creşte datorită
faptului că la
o masă monetară (M) existentă pe piaţă va corespunde o ofertă mai mică, vor
exista mai mulţi
pe unitate de efect-util inflaţia se agravează prin creşterea costurilor.
Varianta d) incorectă – vizează consumul şi nu producţia
Variantă e) incorectă – scade oferta, creşte cererea, creşte absorbţia pieţei şi
nu
presiunea. Aceasta creşte când oferta > cererea.
23.Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată

de o
Varianta corectă b) – piaţa de oligopson este caracterizată prin: câţiva
cumpărători şi atomicitatea ofertei; cumpărătorii influenţează preţul.
Varianta a) incorectă – este o piaţă în care există atomicitatea cererii şi
atomicitatea
ofertei, agenţi economici mulţi cu putere economică mică.
Varianta c) incorectă – presupune câţiva vânzători şi mulţi cumpărători
(atomicitatea
cererii).
Varianta d) incorectă – un singur vânzător, o mulţime de cumpărători
(atomicitatea
cererii).
Varianta e) incorectă – reprezintă o piaţă ideală, teoretică, caracterizată prin
mai
multe trăsături printre care şi atomicitatea cererii
24.La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra
de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile
păstrării cifrei
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
e) scad cu 5 mil.
Rezolvare: 1. Aflăm mai întâi cât este profitul în T0 la o rată de 10% din cifra de
afaceri care este 100 mil., deci profitul este 10 milioane.
R
o = 10% = > R0 = profit / cost total x 100.
Dacă CA0 = 100 mil - 10 mil. profit = 90 mil. care reprezintă CT.
Aflăm CT în condiţiile unei noi rate a profitului de 15%, deci 15 mil.
CT1 = 100.000 CA - 15 mil. profit = 85 mil.
R1 = 15% = > cost = 85 mil;
ΔCT= 90 - 85 = - 5 mil.;
Răspuns corect c
25.Se dau următoarele date:

11 1000 -
13 1280 100

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70
Răspuns corect c. Să reluăm tabelul:
Costul total (CT) Costul marginal
Producţia (Q) buc.
u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, ceea ce înseamnă că putem
scrie:
100 = CT(13) - CT(12), de unde rezultă CT(l2)=1180.
Costul marginal pentru Q = 12 este: CM( 12 )= 1180-1000= 180
26.În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică
sunt
raporturi:
e) de interese.
Răspuns corect e. În activitat ea economică oamenii urmăresc realizarea cât
mai bună a propriilor interese, care pentru producători înseamnă maximizarea
profitului,
iar pentru consumatori maximizarea satisfacţiei, a utilităţii totale rezultate din
consumul
de bunuri economice. Pentru realizarea intereselor sale (interese care nu sunt
altceva decât
nevoi conştientizate şi transformate în scopuri ale acţiunii fiecăruia), indivizii
sunt liberi
să acţioneze aşa cum cred de cuviinţă, conform pricipiului liberei iniţiative. Prin
urmare,
relaţiile dintre oameni nu sunt impuse de puterea publică, fie ca guvern sau
administraţii
locale, ceea ce înseamnă că variantele a şi b sunt incorecte. Nu trebuie să
înţelegeţi din
asta că oamenii pot încălca legile ţării pentru realizarea intereselor lor. Legile
reprezintă
limite stabilite democratic, de către Parlament, ale liberei iniţiative, astfel încât,
în
urmărirea intereselor lor, indivizii să nu lezeze libera iniţiativă a celorlalti.
Manifestarea
liberei iniţiative conduce la o distribuire inegală a veniturilor în societate, în
funcţie de
eficienţa fiecăruia, deci varianta d este incorectă. Varianta c este evident
incorectă,
deoarece raporturile între oameni depind de scopul urmărit (de interese) şi nu
de cât e
resurse au aceştia la dispoziţie. Cu siguranţă cunoaşteţi exemplul lui Bill Gates,
care a
construit un imperiu din nimic (dar cu multă inteligenţă).
27.Între profit şi utilitate economică există relaţia:
e) de cauzalitate.
Răspuns corect "e" – profitul măsoară efectul actului de vânzare a unei utilităţi,
iar
mărirea lui măsoară intensitatea utilităţii. Dacă un bun este util se vinde şi deci,
se obţine
profit. Cu cât este mai mare utilitatea lui, bunul economic se va vinde în
cantităţi mai mari şi
se va mări masa profitului; pe de altă parte dorind să obţină profit, vânzătorul
va alege să
producă bunurile şi serviciile care au utilitate economică. Prin urmare din cauză
că bunurile
au utilitate economică se vând şi se poate obţine astfel profitul.
Răspunsurile "a", "b" incorecte – vizează sfera de cuprindere a unor categorii
economice de acelaşi tip.
Răspunsurile "c", "d" sunt evident incorecte – nu se pot substitui sau completa
deoarece desemnează categorii economice dorite
Răspuns corect "e" – stabileşte relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un
bun şi
utilitatea individuală. Fiecare unitate (doză) folosită dintr-un bun economic
satisface o nevoie mai
mică, în scădere, până la saturare, dacă respective plăcere este satisfăcută în
mod continuu şi
neîntrerupt.
Răspunsurile “a”, “b”, “c” , “d” incorecte – întrucât reflectă concepte care
vizează alte
fenomene economice
29.În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu
producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în
To au
Qo=200t;
CT1=8 mil.;
Q1=0,9Qo=180t;
CV1 =5,4 mil.;
ICV=IQ=90%.
Trebuie să calculăm: CVM 0, CF0 şi CT0.
Din ICV=IQ=90% rezultă că CV1=0,9CV0, de unde CV0=5,4 mil./0,9, deci CV0=6
mil.;
CVM 0=CV0/Q0=6 mi1./l200t, adică CVM 0=30.000 lei/t.
CF0=CF1=CT1-CV1, deci CF=2,6 mil.lei.
CT0=CF +CVo, deci CTo=8,6 mil. lei.
Răspuns corect c.
30.Daca pretul unui bun este 2000 u.m.,atunci oferta este de 200 unitati.Daca
pretul creste cu 2000 u.m.,atunci oferta creste cu 20%.Coeficientul elasticitatii
ofertei la pre teste :
a) 5;
b) 0,8;
c) 0,5;
d) 0,2;
e) 1.
Răspuns corect d.
19.Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil; b) costul informării în

vederea încheierii unui contract; c) venitul celei mai bune alternative la
care se renunţă, atunci când se face o alegere; d) un concept similar ratei
marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor
de producţie.
APLICATII 2
1. Frontiera posibilităţilor de producţie exprimă: a) ansamblul
combinaţiilor de factori de producţie care permit realizarea unei
cantităţi date de bunuri; b) ansamblul combinaţiilor de bunuri
economice ce pot fi realizate în cadrul unei ţări; c) ansamblul
combinaţiilor de bunuri economice ce pot fi realizate în condiţiile
utilizării resurselor disponibile; d) a+c; e) ansamblul combinaţiilor de
două bunuri economice ce pot fi realizate în condiţiile utilizării
complete şi cu eficienţă normală a resurselor disponibile pe termen
scurt.
2. Printre factorii care pot determina deplasarea spre exterior a frontierei
posibiliăţilor de producţie se numără : a) îmbunătăţirea calităţii şi
volumul resurselor; b) creşterea cererii; c) nici unul din factorii
menţionaţi;d) a+b; e) a-d false.
3. O persoană dispune de un venit de 2.000 u.m. şi poate achiziţiona două
bunuri, A şi B. Preţul bunului A este de 250 u.m., iar al bunului B, 500
u.m. În aceste condiţii, costul de oportunitate al achiziţiei unei unităţi
din bunul A este: a) 1 unitate din bunul B; b) 1,5 unităţi din bunul B; c) 2
unităţi din bunul B;d) 0,5 unităţi din bunul B;e) a+b.
4. Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul
frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient;
b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă;
c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă; d) a+b;
e) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet.
5. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun
economic, până la saturaţie, utilitatea marginala(Umg) si utilitatea
totala(UT) evolueaza astfel: a) Umg creşte şi UT scade; b) Umg rămâne
constantă şi UT scade; c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT; d) UT
ramane constanta si Umg creste; e) Umg descreşte, iar UT creşte.
6. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a
două bunuri X şi Y el obţine o utilitate totală dată de următoarea
funcţie : UT(X,Y)=3X2Y, iar preţurile celor două bunuri sunt Px=20 u.m.
şi Py=10 u.m. Programul de consum care maximizează utilitatea totală
şi valoarea acesteia este : a) X=7, Y=2, UT=105; b) X=3, Y=3, UT=91; c)
X=3, Y=4, UT=108; d) x=10;y= 4; UT = 109; e)X=3, Y=3, UT=81.
7. Utilitatea marginală: 1) reprezintă satisfacţia suplimentară scontată a
se obţine în urma creşterii consumului cu o unitate, în condiţiile
„ceteris paribus”; 2) reprezintă prima derivată a utilităţii totale ( când
bunurile sunt infinit divizibile); 3) este de regulă descrescătoare; 4)
poate fi şi negativă; 5) este nulă. Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+4+5;
b) 2+3+4+5; c) 1+4+5;d) 1+3; e) 1+2+3+4.
8. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă
cantitatea consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar
venitul disponibil al individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a
consumului din bunul X este: a) 3; b) 1; c) 4;d) 7;e)10.
9. Deplasarea dreptei bugetului consumatorului spre dreapta, paralel cu
cea iniţială, este determinata de: a) o scădere a venitului
consumatorului; b) o creştere a preţului bunului X, conţinut în
programul de consum;
c) o scădere a preţului bunului Y, conţinut în programul de consum; d)
a+c; e) o creştere a venitului consumatorului.
10.Cererea pentru bunul x este inelastică, iar preţul înregistrează o
scădere. Ca rezultat, venitul total obţinut de vânzător: a) scade; b)
rămâne neschimbat; c) creşte dacă este bun Giffen; d) a+c; e) niciun
raspuns corect.
11.Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade, iar Py este constant.
Cererea săptămânală pentru bunul y:
a) este identica cu cea pentru bunul X; b) scade; c) rămâne
neschimbată. d) nu putem determina modificarea;e) creşte.
12.Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi
2,5 în raport de veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de
automobile=10.000 bucăţi. În t1 se scontează creşterea preţurilor cu
10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute
(caeteris paribus) : a) creste cu 25% si devine12.500; b) scade cu 15% şi
devine 8.500; c) rămâne neschimbată; d) creste cu 20% si devine 4.000;
e) creşte cu 15% şi devine 11.500.
13.Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu
2, la o creştere a preţului cu 20%, cererea: a) scade cu 40%; b) creşte
cu 20%; c) scade cu 10%; d) ramane constanta; e) nu se poate preciza
evolutia.
14.Fie curba cererii Q= 10-P. La nivelul pretului de 2 u.m., cererea este : a)
inelastică; b) unitară; c) perfect elastica;d) elastica;e) perfect inelastica.
15.Pe piata unui bun cantitatea oferită este Qof=10+ P iar cantitatea cerută
este Qc = 100-2P. Sa se determine cu cat se modifica cantitatea de
echilibru daca statul impune un pret minim cu 10% mai mare decat
pretul de echilibru : a) scade cu 6; b) scade cu 4;c) este 8;c) scade cu
100; e) nu se poate modifica.
16.Legea ofertei: a) este formulată astfel: dacă preţul creşte, cantitatea
oferită creşte; b) atestă importanţa ofertei pentru combaterea inflaţiei;
c) a+b; d) daca pretul scade oferta creste;e) surprinde relatia dintre pret
si cantitatea ceruta.
17.Efectele creşterii cererii pentru un tablou celebru asupra preţului şi
cantităţii oferite constau în:a) preţul creşte, iar cantitatea oferită
rămâne constantă; b) preţul scade, iar cantitatea oferită rămâne
constanta; c)pretul nu se modifica iar cantitatea oferita scade;d) a +c; e)
niciun raspuns corect.
18.Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400
+ 10Q (CT = costuri totale, Q = productia). Dacă preţul acelui bun este
de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate(in unitati) : a) 100;
b) 400; c) 100; d) 50; e) 10.
19.În ce sens şi cu cât se modifică costul total mediu, dacă producţia creşte
cu 400%, costurile variabile cu 300%, iar, iniţial, costurile fixe medii
erau egale cu costurile variabile medii ? : a) scade cu 10%; b) scade cu
150%; c) scade cu 100%; d) creşte cu 50%;: e) scade cu 50%.
20.Costul total mediu este minim atunci când : a) costul mediu variabil
este minim; b) costul mediu fix este minim; c) este egal cu costul fix;
d) a+c; e) este egal cu costul marginal.
21.Pe măsură ce are loc creşterea producţiei, diferenţa dintre costul total
mediu şi cel variabil mediu: a) tinde să scadă; b) nu se modifică; c) este
zero; d) tinde sa creasca;e) este perfect inelastica.
22.O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de
5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar
costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil
şi economic sunt, respectiv: a)200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000
u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;d) 100.000; 2 000; e)
250.000 u.m.; 50.000 u.m.
23.Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25
buc./lucrător. Cu cât a crescut producţia firmei dacă productivitatea
marginală este 30 de bucăţi, iar numărul de lucrători a crescut cu 30%?
a) 86%; b) 136%; c) 64%; d) 100%e) 36%.
24.Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai
mica decât productivitatea medie, pentru orice creştere a cantităţii
utilizate din factorul de producţie variabil, productivitatea medie: a)
creşte; b) este constanta; c) este maximă; d) este minima; e) scade.
25.Costul total mediu reprezintă: a) cheltuiala medie făcută pe o unitate
de producţie; b) cheltuielile totale aferente obţinerii producţiei; c)
sporul de cheltuieli generat de obţinerea unei unităţi suplimentare de
producţie; d) a+c; e) b+c.
26.Când CFM a scazut cu 20%, modificarea procentuala a productiei a fost
de: a) scade cu 20%; b) creşte cu 20%; c) scade cu 25%; d) scade cu
4%;e) creşte cu 25%.
27.Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a)
omogenitatea produselor; c) diferentierea produselor;c) mărcile
firmelor sunt individualizate; d) a+c; e) a+d.
28.Pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă,
costurile evoluează conform funcţiei CT = 40Q + Q2 (CT = costuri totale).
Dacă preţul acelui bun este de 100 u.m., producţia care maximizează
profitul va fi : a)60.; b) 40 u.m.; c) 100 u.m.; d) 10 u.m; e) 30 u.m.
29.Functia costului total al unei firme de monopol este data de relatia CT =
3Q2-10Q+20. Cererea pietei este Qc=40-0,5*P. Nivelul productiei
optime, pretului şi profitului maxim sunt : a) 9; 62; 385; b) 3; 124; 300;
c) 0,6; 76; 385; d) 2;55;100; e) niciun raspuns corect.
30.Piaţa serviciilor de telefonie mobila din România constituie un
exemplu de: a) oligopson; b) concurenţă monopolistică; c) monopson;
d) oligopol; e) concurenta perfecta.
Aplicatii 1
1. Cand are loc o deplasare la dreapta a frontierei posibilităţilor de
producţie, atunci: a) au apărut resurse şi tehnologii noi care permit
creşterea producţiei din ambele bunuri; b) resursele deja existente sunt
utilizate integral şi efficient;c) a+b; d) nu se poate deplasa; e) niciun
raspuns correct.
2. Un punct situat în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie arată
că: a) tehnologiile de fabricaţie nu sunt utilizate la capacitatea maximă ;
b) producătorul dispune de resurse insuficiente ; c) calitatea resurselor
nu este corespunzătoare d) a+b; e) a+b+c.
3. Un individ are un venit disponibil de 400 lei RON. El poate achiziţiona
cămăşi la preţul unitar de 200 lei RON şi pantaloni la preţul de 400 lei
RON/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei perechi de
pantaloni este: a) 1,5 cămăşi; b) 0,5 cămăşi; c) 2 cămăşi; d) 2,5 cămăşi.
4. Caracteristica principală a resurselor este: a) raritatea; b) utilitatea; c)
sunt nelimitate;d) a+c; e) a+b
5. Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală
în urma consumului unei unităţi suplimentare dintr-un bun de către un
consumator raţional: a) scade; creşte cu o rată descrescătoare; b) creşte;
creşte; c) scade; creşte cu o rată crescătoare; d) creşte; scade cu o rată
descrescătoare; e) a+c
6. Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy 2. El dispune de un buget de
240 u.m. săptămânal iar preţurile bunurilor sunt Px=2 şi Py=4.
Programul de achiziţie care îi asigură echilibrul şi mărimea satisfacţiei
totale pe care o realizează reprezintă: a) 40X, 40Y şi 64.000; b) 20X, 60Y
şi 54.000; c) 10X, 20Y şi 30.000; d) 3x, 5y si 10.000; e) niciun raspuns
corect.
7. Dacă utilitatea marginală a unui bun este nulă, atunci: a) utilitatea
totală este minima; b) bunul respectiv nu este dorit de consumatori; c)
consumatorul este în echilibru; d) utilitatea totală este, de asemenea,
nulă; e) utilitatea totală este maxima.
8. Dacă are loc o creştere a preţului bunului X (aflat pe abscisă), în
condiţiile ceteris paribus, panta liniei bugetului va: a) creşte; b) scădea;
c) rămâne constantă; d) se va reduce la jumătate.
9. Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este
UT(x,y) = 5x+3y+4. Preţul bunului X este Px = 10 u.m. Care ar trebui să fie
preţul bunului Y la punctul de echilibru ? a) 6 u.m.; b) 10 u.m.; c) 12
u.m.; d) 3 u.m; e) 7 u.m.
10.Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere.
Ca rezultat, venitul total obţinut de vânzător: a) creşte; b) scade; c)
rămâne neschimbat; d) creşte dacă este bun Giffen.
11.Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X
determină: a) scăderea cantităţii cerute din bunul Y; b) cresterea
cantităţii cerute din bunul X; c) scaderea cantităţii cerute din ambele
bunuri; d)a+c; e) creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
12.Elasticitatea cererii pentru computere este de 0,8 în raport de preţ şi 2
în raport de veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de
computere este de 1.000 bucăţi. În t 1, se scontează creşterea preţurilor
cu 10%, iar a veniturilor cu 3 %. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la cantitatea de computere cerută este adevărată: a) scade
cu 2% şi devine 980; b) creşte cu 2% şi devine 1020; c) creşte cu 14% şi
devine1140; d) scade cu1 2% şi devine 9200;e) a) scade cu 20% şi devine
420;
13.Dacă la creşterea cu 30% a preţului, o firmă pierde 50% din cantitatea
vândută, atunci cererea este: a) elastică; b)cu elasticitate unitară; c)
perfect elastic; d) inelastica; e) b+c
14.Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q = 4, să se stabilească natura
elasticităţii cererii: a) inelastică; b) unitară; c) perfect elastic ;d) perfect
inelastica;e) este 1/7.
15.Pe o piata cererea si oferta sunt date de relatiile Q c= 80 - 0,3P respectiv
Qof=20 + 0,2P. Daca guvernul impune un pret maxim la jumatate din
pretul care s-ar fi stabilit liber pe piata, sa se arate care va fi noua
cantitate tranzactionata pe acea piata : a) 62 ; b) 44 ;c) 70 d) 15;e) 90
16.Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de
producţie; b) preţurile factorilor de producţie; c) veniturile
consumatorilor; d) impozitarea vânzărilor; e) a+c.
17.Când cererea scade şi oferta este perfect inelastică: a) preţul de
echilibru scade şi cantitatea de echilibru este constantă; b) preţul de
echilibru este constant şi cantitatea de echilibru scade; c) preţul de
echilibru creşte şi cantitatea de echilibru este constantă; d) preţul de
echilibru scade şi cantitatea de echilibru creşte; e) a+c.
18.La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar
nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar
este egal cu 40 u.m., atunci, la nivelul productiei mentionat, costul total,
costul total mediu şi profitul total sunt : a)2.000; 40; 0; b) 3000; 60; 0; c)
1000; 40; 0; d) 2000; 80; 0; e) 6000;4;0.
19.Costurile totale cresc cu 40% când producţia creşte cu 60%. Dacă în t 0,
costul total mediu era de 21 u.m., cât este costul marginal ? : a) 19u.m.;
b) 4 u.m.; c) 7 u.m.; d) 21 u.m; e) 14 u.m
20.Costul variabil mediu este minim atunci când : a) este egal cu costul
marginal; b) este egal cu costul variabil; c) costul unitar este minim; d)
costul mediu fix este minim; e) a+c.
21.Când costurile variabile totale cresc mai repede decât creşte producţia,
CFM pe termen scurt : a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) depinde
de evoluţia costurilor marginale.
22. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil.
lei/lună dar şi costuri explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în
întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de muncă pe care îl
avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz:
a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil; b) profitul
contabil este de 50 mil. lei, iar cel economic de 80 mil. lei; c) profitul
contabil este de 170 mil. lei, iar cel economic de 150 mil. lei; d) profitul
contabil este de 70 mil. lei, iar cel economic de 80 mil. lei; e) profitul
contabil este de 70 mil. lei, iar cel economic de 50 mil. lei.
23.În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe
salariat. În T1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de T 0, când era de 200
bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii
marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 45; d) 40.
24.Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai
mare decât productivitatea medie, pentru orice creştere a cantităţii
utilizate din factorul de producţie variabil, productivitatea medie: a)
creşte sau scade; b) scade; c) este maximă; d) este minima; e) creste
25.Având în vedere analiza pe termen scurt, care dintre afirmaţiile
următoare este adevărată: a) costul fix creşte odată cu producţia; b)
costul variabil evolueaza în acelaşi sens cu costul fix; c) costul total
însumează totalitatea costurilor variabile;d) a+c; e) costul fix nu este
influenţat de modificarea producţiei.
26.Când producţia creşte cu 25%, CFM: a) scade cu 80%; b) creşte cu 20%; c)
scade cu 25%; d) creşte cu 25%; e) scade cu 20%.
27.Nu caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică: a)atomicitatea
cererii ;b)atomicitatea ofertei ;c) intrarea liberă pe piaţă ;d) a+c; e)
omogenitatea bunului tranzacţionat.
28.Costul total al unei firme pe o piata cu concurenta perfecta este CT=Q 2-
4Q+10 iar pretul de echilibru se fixeaza la P = 10. Cantitatea pe care
alege să o ofere pe piaţă firma astfel incat profitul (Pr) sa fie maxim si
mărimea acestuia sunt :a) Q=4, Pr=10 ;b) Q=7, Pr=70 ; c) Q=17, Pr=35; d)
Q=4, Pr=70 ; d) ) Q=170, Pr=35; e) niciun raspuns corect
29.Un monopol are costul marginal dat de relaţia Cm  3  Q , unde Cm este
costul marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o
cerere dată de relaţia P  20  Q , unde P este preţul. În scopul
maximizării profitului, producţia trebuie să fie : a) 4; b) 8; c) 5; d) 10.
30.Piata cimentului din Romania este dominata de trei mari producatori.
Aceasta piata este un exemplu de: a) oligopson; b) concurenţă
monopolistică; c) monopson;d) concurenta perfecta; e) oligopol.
1. Dacă funcţia utilităţii marginale a bunului X este UmgX=20-3QX (Qx este

cantitatea consumată din bunul X), atunci utilitatea totală (UT) pentru
primele 5 unităţi consumate din bunul X este egală cu:
Rezolvare:
Q=1 rezulta Umg1 = 20-3x1 = 17
Q=2 rezulta Umg2 = 20- 3x2 =14
Q=3 rezulta Umg3= 20-3x3 =11
Q=4 rezultaUmg4= 20-3x4 =8
Q =5 rezulta Umg5=20-3x5 = 4
Suma UT5 = Suma Umg= Umg1+Umg2+Umg3+Umg4+Umg5 =
17+14+11+8+4 =54
2. Capitalul tehnic (Kt) al unei firme este de 3000 RON. În condiţiile în care
capitalul fix (Kf) reprezintă 60% din capitalul tehnic, iar rata de amortizare
(Ra) este de 20%, atunci capitalul tehnic consumat este egal cu:
Kt = Kf+ Kc
Kt = 3000 rezulta Kf = 60%Kt=1800 rezulta Kc = 40%Kt= 1200
Ra = 1/Ta x 100 rezulta 20%= 1/Ta rezulta Ta=5 ani
Aa = Kf/Ta = 1800 :5 =3 60
Kconsumat = Aa + Kc = 360 + 1200 = 15600
3. După o perioadă de 5 ani, capitalul fix (Kf) neamortizat al unei firme este
de 1000 RON. Dacă rata de amortizare (Ra)este de 10%, atunci valoarea
capitalului amortizat este:
Ra = 1/Ta x 100 rezuta 10% = 1/Ta rezulta Ta = 100/10 =10ani
K f = valoarea Kf amortizat in 5 ani + valoarea KF neamortizat dupa 5 ani =
1000 +1000 = 2000
4. În cadrul unei firme, numărul de lucrători (L) creşte cu 10%. Cu cât trebuie
să se modifice nivelul producţiei (Q) pentru a menţine constantă
productivitatea medie a muncii (WL), dacă producţia în perioada T0 a fost
de 100 de unităţi?
L1 = 110%
W1= W0 =100%
%Q = ?
W1 = Q1/L1 REZULTA Q1 = W1XL1= 110%X100% = 110%
% Q = 110% - 100% =10%
Q1= 110% Q0= 110% 100 =110 Buc rezulta Q1 -Q0 =110 BUC – 100 BUC =
10 BUC rezulta a crescut Q cu 10% respectiv 10 buc.
5. În T0 productivitatea medie a muncii (WL) este de 1000 unităţi/salariat. În

intervalul T0-T1 producţia (Q) creşte cu 100% iar numărul de salariaţi (L) se
dublează. Productivitatea marginală ?
WL0 = 1000 unit/salariat

Q1 = 200%Q0
L1 =200% L0
Wmg L =?
WmgL = Q1 – Q0/ L1 – L0 = 200%Q0 – 100%L0/200%L0 -100%L0 = 100%
Q0/100%L0 = Q0/L0= WL0 = 1000 UNIT/SALARIAT
6. În intervalul t0-t1, productivitatea marginală a muncii (WmgL) a fost de 40
produse. Cunoscând că în t1 faţă de t0 producţia (Q) a sporit cu 1.000 de
produse, iar numărul de salariaţi (L) s-a dublat, atunci numărul de
lucrători în t0 a fost de:
Wmg = 40 produse
Q1-Q0 = 1000 PRODUSE
L1=2L0
L0= ?
Wmg = Q1- Q0/L1-L0 REZULTA 40 = 1000/2L0-LO REZULTA L0 =25 salariati
7. Producţia (Q) unei firme creşte de 2 ori, în timp ce costul variabil (CV)
creşte cu 200%. Firma a înregistrat în perioada anterioară un cost variabil
mediu (CVM) egal cu 1000 u.m. Pe termen scurt, costul marginal (Cmg) al
firmei ?
Q1 =2Q0
CV1= 3 CV0
CVM0= 1000 u.m
Cmg= ?
Cmg = CV1 -CV0/ Q1-Q0 = 3CV0- CV0/2Q0 -Q0 = 2CV0/Q0 = 2 CV0/Q0 = 2
CVM0 = 2X 1000 = 3000
8. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile (CV) cresc de 2,5 ori, iar producţia
(Q) obţinută este cu 150% mai mare. Pe termen scurt, cunoscând nivelul
costului variabil mediu din perioada de bază CVM0 = 20.000 u.m., costul
marginal (Cmg) este:
CV1 =2,5 CV0
Q1 =250%Q0 = 2,5 Q0
CVM0 = 20 000 U.M
CMG = ?
Cmg = CV1 -CV0/Q1- Q0= 2,5CV0 -CV0/2,5Q0 – Q0=1,5 CV0/1,5Q0 =
CV0/Q0 =CVM0=20 000 U.M
9. Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este

UT(x,y) = 5x+3y+4. Preţul bunului X este Px = 10 u.m. Care ar trebui să fie
preţul bunului Y la punctul de echilibru ?
Umg x/ Px = Umg y /Py rezulta 5/10 = 3/Py rezulta Py = 30/5 = 6 u.m
Umg x = derivata UTx = 5
Umgy = derivata Uty = 3
10.Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul U(x,y)=xy2+10.
Venitul disponibil al consumatorului este de 54 u.m. Preţurile sunt: 1
u.m./buc. pentru bunul X, respectiv de 4 u.m./buc. pentru bunul Y.
Cantitatea din cele două bunuri care va fi achiziţionată în condiţiile
echilibrului sunt :
Conditiile de echilibru:
Umg x/ Px = Umg y /Py
X xPx + Y x Py = V d
Umg x = derivata UTx = y2
Umg Y = derivata UT Y = 2XY
y2 = 2xy/4
X + 4Y = 54
X = 18 SI Y = 9
PROFITUL
Aplicatii:
48.Suma dintre profitul economic şi costul total economic este reprezentată

de: a) profitul net; b)profitul brut; c)încasările totale; d)costuri materiale şi
costuri salariale; e)nici una dintre variantele de mai sus.
49.Profitul reprezintă: a) o recompensă pentru riscul asumat; b) un venit al
proprietarului de capital utilizat; c) o sumă care se identifică cu
mărimea salariului; d) un plasament; e) diferenţa dintre venitul marginal şi
costul total.
3. Rata profitului la cifra de afaceri este de 50%. Atunci:

a) profitul reprezinta 50% din costul total; b) profitul este egal cu costul total; b)
profitul este egal cu costul total;c) costul total este egal cu cifra de afaceri
4. Rata rentabilităţii : 1) este o marime relativă; 2) se află în raport direct

proporţional cu durata de rotaţie a capitalului; 3) se exprimă ca diferenţă dintre
venit şi cost; 4) se calculează pe baza raportului dintre cifra de afaceri şi costul
total; 5) se determină pe baza relaţiei: profit total/cost total.
5. O firmă intenţionează să intre pe piaţă la preţul iniţial de 100 u.m, având
costul fix total CF = 10.000 u.m. şi costul variabil mediu CVM = 80 u.m. Pragul
de rentabilitate al firmei este: a) 500 u.m.; b) 200 u.m.; c) 230 u.m.;d) 150
u.m.; e) nu poate fi determinat.
6. Cunoscând costul fix CF = 520.000 u.m., costul variabil mediu CVM=20.000

u.m. şi preţul P = 150.000 u.m., precizaţi de la ce nivel al producţiei firma
obţine profit: a) mai puţin de 2 produse; b) 2 produse; c)mai puţin de 3
produse; d) 6 produse; e) 4 produse.
7. Costul de producţie necesar realizării unei unităţi de produs este 240 u.m..
Preţul unei unităţi de produs este 300 u.m. Profitul mediu creşte cu 50%. În
aceste condiţii, rata profitului la cost: a)scade cu 41,65%; b) scade cu 58,35%; c)
creşte cu 71,43%; d) creşte cu 171,43%; e) nu se modifică.
8. Costul fix mediu în cazul unui producător este 4500 unităţi monetare, iar
cel variabil mediu 7500 unităţi monetare. Producţia creşte cu 50%, iar
costurile variabile se modifică cu 80%. În aceste condiţii, profitul mediu: a)
scade cu 1500 unităţi monetare; b) scade cu 3000 unităţi monetare; c)
creşte cu 1500 unităţi monetare; d) creşte cu 3000 unităţi monetare; e) nu
se modifică.
9. Se cunosc următoarele date în cazul unui producător: cheltuielile cu

materiile prime 300 u.m.; cheltuielile cu energia 100 u.m.; amortizare 50 u.m.;
cheltuielile cu salariile reprezintă 43,75% din costurile totale; rata profitului la
cifra de afaceri este 20%. În aceste condiţii, profitul este: a)100 u.m.; b) 160
u.m; c) 200 u.m;d) 400 u.m; e) 800 u.m.
10. În condiţiile în care preţul şi costul mediu cresc concomitent cu 45%:

a)profitul mediu scade cu 55% iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne
constantă; b)profitul mediu creşte cu 45% iar rata profitului la cifra de afaceri
rămâne constantă; c) profitul mediu rămâne constant iar rata profitului la
costuri scade; d) profitul mediu, rata profitului la costuri şi rata profitului la
cifra de afaceri rămân constante; e)profitul mediu şi rata profitului la costuri
cresc, iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă.
Aplicatii oferta
82. Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când: a) creşte costul
producţiei; b) preţul bunului produs creşte; c) scade numărul ofertanţilor; d)
se descoperă tehnologii mai performante; e) cresc taxele şi/sau scad
subvenţiile.
83.Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul

celorlalte bunuri scade ; c)preţul bunului produs creşte ; d) creşte numărul
ofertanţilor ; e)scade costul producţiei.
84.Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător prezent în

ramură şi care acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este zona costului
marginal situată deasupra curbei : a) costului fix mediu ; b) încasării medii ;
c) productivităţii medii ; d)costului variabil mediu ; e) costului total mediu.
85.Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările producătorilor

există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c)
relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă; d) încasările
vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice
relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
86.Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul total
mediu; b) preţului este egal cu costul variabil mediu; c) preţul este egal cu
costul marginal; d)costul este total egal cu costul marginal; e) nici o variantă
nu este corectă.
87.O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este
descrescător;b)costul marginal este constant;c)costul marginal este
crescător;d)la început costul marginal este descrescător şi apoi crescător;
e)nici o variantă nu este corectă.
88.Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se

scontează o creştere a preţurilor cu 10% şi a costurilor cu 15%. În condiţiile
în care coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este 1,5 şi
coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de cost este 1, care dintre
următoarele afirmaţii referitoare la cantitatea din bunul X oferită este
adevărată: a)scade cu 30% şi devine 700; b)scade cu 10% şi devine 900;
c)creşte cu 30% şi devine 1300; d)creşte cu 10% şi devine 1100; e)nu suferă
nici o modificare.
89.Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru,

generează:a)diminuarea surplusului producătorului ; b)creşterea
surplusului producătorului ; c)nemodificarea surplusului producătorului ; d)o
situaţie optimă; e)nici un răspuns corect.
90.Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în care

cererea rămâne neschimbată, determină:a)scăderea preţului de echilibru şi
a cantităţii de echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi creşterea
cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a preţului de
echilibru;d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de
echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
91.Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a) creşterea

costurilor;b) creşterea numărului ofertanţilor;c) scăderea subvenţiilor şi
creşterea taxelor;d) scăderea nunărului de ofertanţi.
.
Article III.
T6
1. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3QX (Qx este cantitatea
consumată din bunul X). Utilitatea marginală (Umg) a bunului X este:a. 2;
b.3; c.4; d.5.
2. În cazul unui bun cantitatea cerută (Qc) scade cu 30% datorită creşterii
preţului (P) de la 10 u.m. la 12 u.m. În acest caz, cererea pentru acel bun
este: a.inelastică; b.cu elasticitate unitară; c.elastică; d.perfect elastică.
3. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu preţul bunului X (KeC/P)
este 2. Dacă funcţia cererii pentru bunul X este egală cu: QcX =3-2PX,
atunci preţul (P) iniţial al bunului X a fost de: a. 2; b.1; c.3; d.5.
4. În T0, productivitatea medie a muncii (WL) la nivelul unei firme este de 20
bucăţi pe salariat. În T1, producţia (Q) sporeşte de 3 ori faţă de T0, când
era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi (L) se dublează.
Productivitatea marginală a muncii (WmgL)este egală cu:
a. 20 unităţi;
b. 30 unităţi;
c. 40 unităţi;
d. 45 unităţi
5. Costul total CT este dependent de volumul producţiei Q potrivit relaţiei
CT = 100 + 4Q. În aceste condiţii:a. a. CTM este mai mic decât Cmg; b.
CTM este mai mare decât Cmg ,c.CTM este egal cu Cmg; d.CTM=CVM;
6. În momentul T0, costurile variabile (CV) erau de 16 milioane u.m., iar
volumul producţiei (Q) de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu
20%, costul marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil
mediu (CVM) în T0. Variaţia absolută a costurilor totale este:
a. 4,8 mil. u.m.;
b. 2,4 mil. u.m.;
c. 1,8 mil. u.m.;
d. 3,2 mil. u.m.
7. Utilitatea intrinsecă este sinonima cu Utilitatea economică ?
dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în
totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la
cifra de
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
9. Elasticitatea cererii reprezintă modificarea cererii în funcţie de factorii
ce o
determină? EXPLICATI.
10. Ce reprezinta creşterea productivităţii muncii la nivelul firmei ?
T1
1. Un întreprinzător cheltuieşte lunar pentru: chirie 500 u.m.; salariile
personalului
administrativ 1700 u.m.; amortizare 1000 u.m. După ce a început
producţia constată că la fiecare bucată nou fabricată cheltuielile s-au
ridicat la: 5000, 6600, 8000, 8500, 8950, 9800,12.000, 15.000 u.m. La a
câta bucată costul marginal începe să depăşească costul unitar?
2. Când Cmg=CTM, CTM este maxim? Explicati grafic
3. De ce creşterea cantităţii consumate reprezintă un progres al factorilor
de
producţie? Explicati raspunsul
4. Explicati costul implicit.
5. Ce relatie exista intre costurile medii si productivitatea medie? Explicati
raspunsul
6. Cererea se modifică în timp ? Explicati.
7. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază
este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de
bază este 8, atunci costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi
producţia (Q) evoluează astfel:
Explicati raspunsul.
8. Un consumator raţional achiziţionează două bunuri: pâine şi tricouri.
Dacă raportul utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0,4, iar preţul
unui tricou este de 60 RON, atunci utilitatea marginală (Umg) a tricoului
este: a. 22; b. 23; c. 24; d.16.
9. Terenul pe care se află casa în care locuiţi face parte din categoria:
a) factorului de producţie capital;
b) factorului de producţie munca;
c) factorului de producţie natura;
d) resurselor derivate;
Explicati raspunsul
10.Atunci când producţia (Q) se reduce cu 40%, pentru ca nivelul
productivităţii medii a muncii (WL) să crească de 1,25 ori, volumul muncii
(L) utilizate trebuie să:a. crească cu 48%; b.scadă cu 52%; c.crească cu
52%; d.scadă cu 25%.
Nr 3
1. Capitalul tehnic (Kt) al unei firme este de 3000 RON. În condiţiile în care
capitalul fix (Kf) reprezintă 60% din capitalul tehnic, iar rata de
amortizare (Ra) este de 20%, atunci capitalul tehnic consumat este egal
cu:
a. 1200 RON;
b. 1560 RON;
c. 1800 RON;
d. 3000 RON;
e. 2000 RON
2. În cadrul unei firme, numărul de lucrători (L) creşte cu 10%. Cu cât
trebuie să se modifice nivelul producţiei (Q) pentru a menţine constantă
productivitatea medie a muncii (WL), dacă producţia în perioada T0 a fost
de 100 de unităţi?
a. ΔQ=20 unităţi;
b. ΔQ=10 unităţi;
c. Q creşte cu 20%;
d. Q scade cu 10%.
e. Q creste cu 90%
3. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia,
iar modificarea CFM este mai mare decât modificarea CVM, costul total
mediu:
a. creşte;
b. scade;
c. este nul;
d. întotdeauna rămâne constant
e. este zero.
4. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=152Q:
a. CFM=15;
b. CVM=2Q;
c. Cmg=CVM;
d. CmgCVM.
e. CFM=4
5. Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150,
unde Q este producţia, la o producţie de 10 unităţi, costul fix mediu
(CFM) va fi:
a) 250 u.m.;
b) 1500 u.m.;
c) 15 u.m.;
d) 10 u.m
e) 22 u.m
6. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe (CF) de 20
milioane u.m., un cost variabil mediu (CVM) de 2000 u.m. şi că preţul (P)
bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-
a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total (Pr) de 5 milioane u.m.,
producţia (Q) care trebuie realizată este de:
a. 6000 bucăţi;
b. 4500 bucăţi;
c. 5000 bucăţi;
d. 7500 bucăţi.
e. 3800 bucati
a. puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b. fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
c. puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
d. atomicitatea cererii.
e. c+d
8. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3QX (Qx este cantitatea
consumată din bunul X). Utilitatea marginală (Umg) a bunului X este:
a. 2;
b. 3;
c. 4;
d. 5.
e. 10
9. În cazul unui coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de venitul
consumatorilor (EeC/V) este de 2, atunci una dintre următoarele variante
este adevărată:
a) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea
cantităţii cerute din acel bun cu 6%;
b) creşterea venitului consumatorilor cu 5% a determinat creşterea
c) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea
d) creşterea venitului consumatorilor cu 10% a determinat scăderea
cantităţii cerute din acel bun cu 5%.
e) a+c
10. Pe termen scurt, dacă CFM scade cu 90%, atunci producţia:
a) a sporit cu 10%;
b) s-a redus cu 50%;
c) a sporit de 10 ori;
d) a sporit cu 90%.
e) Nu se modifica
11. La un momentult T1 productia creste cu 40% , iar costurile depasesc cu
20% nivelul din T0, costul mediu in T1= 6 lei. Cmg este:
a. 3,5 lei; b. 5 lei; c.2.5 lei; d. 5 lei, e. 19 lei
12. Raportul Profit/cost este de 25%. Rata profitului in functie de cifra de
afaceri este:
a. 75%; b. 20%;c. 50%; d. 45%, e. 100%
13. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă
este dată de relaţia CT = 125 + 5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al
producţiei dacă preţul pieţei este de 100 um: a) 5 unităţi; b) 100 unităţi; c) 50
unităţi; d) 15 unităţi; e)10 unităţi
14. Pe baza datelor din problema de mai sus recomandaţi următoarea
specializare: a) x în A şi y în B; b) x în B şi y în A; c) x în B şi y atât în A cât şi în
B; d) specializarea nu este oportună; e) nu se poate determina.
15. Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a)
venit marginal social este mai mare decât venitul marginal al firmei; b) costul
marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total; c) costuri
suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total este mai mic
decât venitul marginal al firmei; e) costul marginal al firmei este mai mare
decât costul marginal total
146. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un

preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 750.000
u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul
contabil şi economic sunt, respectiv: a)200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b)
150.000 u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000
u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
147. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT
= 400 + 10Q (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 50
u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100
u.m.; d) 50 u.m.; e) 150 u.m
148. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9
mil.
dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în
totalul încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului
calculată la cifra de afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
a) creşte cu 20%; b) scade cu 20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant; e)
creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
lei/lună dar şi costuri explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime
noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de muncă pe care îl avea anterior
şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz: a) profitul
economic este mai mare decât profitul contabil; b) profitul contabil este de
50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei; c) profitul contabil este de 70 mil.
lei iar cel economic de 50 mil. lei; d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar
cel economic de 80 mil. lei; e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel
economic de 70 mil. lei;
151. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată
la cifra de afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în
condiţiile păstrării cifrei de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
e) scad cu 5 mil.
152.
Nr 1.
1. Valoarea iniţială a unui echipament este de 8000 RON, iar rata de
amortizare (Ra) este de 20%. Amortizarea (Aa) este egală cu:
a. 1600 RON;
b. 2000 RON;
c. 3000 RON;
d. 2600 RON.
2. Productivitatea medie a muncii (WL) creşte cu 25%. Cu cât trebuie să se

modifice numărul de lucrători (L), astfel încât producţia (Q) să rămână
constantă?
a. creşte cu 10%;
b. scade cu 20%;
c. nu se modifică;
d. creşte cu 5%.
e. creste cu 25%
3. Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:
a. costul variabil total creşte;
b. costul total creşte;
c. costul fix total creşte;
d. costul fix mediu creşte
e. costul fix mediu constant
4. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform
relaţiei CT=53Q2Q2:
a. CF=53Q;
b. CVM=32Q;
c. CTM=32Q;
d. CVM=3Q2Q2
e. a+ c
5. Atunci când CmgCVM:
a. CVM scade;
b. CF scade;
c. CVM = constant;
d. CVM creşte
e. a+c
6. La o producţie (Q)de 40 bucăţi, diferenţa dintre CTM şi CVM este de
400 u.m./bucată. Dacă producţia se reduce la 20 de bucăţi:
a. diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 200 u.m.;
b. diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 800 u.m.;
c. CFM se reduce cu 10%;
d. CFM va creşte de 3 ori.
e. CVM =20 U.M
7. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun (P) este de
100 u.m., costurile fixe totale (CF) sunt de 50000 u.m., iar costul
variabil mediu (CVM) de 50 u.m., pragul de rentabilitate pentru
producerea acelui bun este de:
a. 200 unităţi;
b. 300 unităţi;
c. 400 unităţi;
d. 1000 unităţi.
e. 240 unitati
a. diferenţierea bunurilor;
b. atomicitatea cererii şi a ofertei;
c. fiecare producător are o forţă economică ridicată pe piaţă;
d. posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
e. a+b
9. În urma consumului succesiv a 7 unităţi din acelaşi bun, un consumator
obţine următoarele utilităţi marginale (Umg): 25, 20, 17, 13, 8, -3, -8.
Utilitatea totală (UT) a primelor 6 unităţi consumate este:
a. 80;
b. 86;
c. 83;
d. 72;
e. 100
10.În momentul T0, costurile variabile (CV) erau de 16 milioane u.m., iar
volumul producţiei (Q) de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei
cu 20%, costul marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul
variabil mediu (CVM) în T0. Variaţia absolută a costurilor totale este:
a. 4,8 mil. u.m.;
b. 2,4 mil. u.m.;
c. 1,8 mil. u.m.;
d. 3,2 mil. u.m.
e. 8 mil . u.m
11.Amortizarea se referă la consumul de capital:
a. circulant, în formă fizică;
b. fix, în formă fizică;
c. circulant, în formă valorică;
d. fix, în formă valorică.
e. b+d
12.Profitul reprezinta 20% din caloarea vanzarile, iar cheltuielile material
60%. Rata profitului in functia de cifra de afaceri este:
a. 20%; b. 25%; c.30%; d.50%,e.100%
13.O firmă in conditii de concurenta perfecta urmăreşte maximizarea
profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei este de 50
um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q.
Determinaţi producţia optimă şi nivelul profitului aferent acesteia :
a)10 şi 140; b)15 şi 110; c)10 şi 250; d) 5 şi 110; e) 5 şi 250.
14.O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba
posibilităţilor de producţie este concavă în raport cu originea
sistemului de axe, costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu
bunul Y: a) este constant; b) este crescător; c) este descrescător; d) nu
poate fi determinat; e) este egal cu rata marginală de substituţie a
celor două bunuri.
15.Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a)
venit marginal social este mai mare decât venitul marginal al firmei;
b) costul marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total; c)
costuri suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total
este mai mic decât venitul marginal al firmei; e) costul marginal al
firmei este mai mare decât costul marginal total
16.Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2)
nonexcluziune; 3) rivalitate; 4)excluziune; 5) nici un răspuns corect.
17.Este o afirmaţie normativă :a)indicele preţurilor de consum a crescut cu
5,6% luna trecută ;b)rata şomajului de 7% este prea mare pentru o
economie ;c)rata medie a dobânzii la credite este de 9,5% d)economia
a crescut cu o rată anuală de 4,5%e)rata inflaţiei a fost de peste 12%
1. La o societate comercială, costul variabil mediu (CVM) este de 20 u.m. iar

nivelul producţiei (Q) la care profitul (Pr) este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar
(P) este egal cu 40 u.m., atunci costul total (CT), costul total mediu (CTM) şi
profitul total sunt:
k) 1250; 25; 0;
l) 3000; 60; 0;
m) 2000; 40; 0;
n) 2000; 80; 0;
2. La un preţ unitar (P) de 10.000 u.m., un cost fix total (CF) de 100.000 u.m. şi
un cost variabil mediu (CVM) de 5.000 u.m., volumul producţiei (Q) la care
profitul total (Pr) al firmei este egal cu zero este:
a) 30 unităţi;
b) 20 unităţi;
c) 25 unităţi;
d) 10 unităţi.
3. La o rată a profitului, calculată la costurile totale (Rpr/CT), de 10%, o cifră
de afaceri (CA) de 400 milioane u.m. a asigurat firmei un profit (Pr) de:
a) 363,63 milioane u.m.;
b) 36,36 milioane u.m.;
c) 76,63 milioane u.m.;
d) 46,43 milioane u.m.
4. La o cifră de afaceri (CA) de 24 milioane u.m. şi la o rată a profitului,

calculată la costurile totale (Rpr/CT), de 20%, costul total de producţie (CT)
este:
a) 4 milioane u.m.;
b) 20 milioane u.m.;
c) 12 milioane u.m.;
d) 4,8 milioane u.m.
5. Dacă rata profitului calculată la cost (Rpr/CT) este de 20%, atunci rata
profitului calculată la cifra de afaceri (Rpr/CA) este:
a. 33,33%;
b. 16,66%;
c. 20%;
d. 25%.
6. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe (CF) de 20
milioane u.m., un cost variabil mediu (CVM) de 2000 u.m. şi că preţul (P)
bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-
a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total (Pr) de 5 milioane u.m.,
producţia (Q) care trebuie realizată este de:
a.6000 bucăţi;4500 bucăţi c. 5000 bucăţi; d. 7500 bucăţi
7. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În
aceste condiţii, forma generală a funcţiei cererii este: a) 600-50P; b)
600+50P; c) 400-20P; d)500-10P; e) 700-60P.
8. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura
elasticităţii cererii: a)elastică; b) inelastică; c) unitară; d) perfect elastică;
9. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile
totale,iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind
că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile
variabile sunt:
e) 60 miliarde u.m.
10.În momentul To, producţia unei firme era de 100 buc., iar costurile
variabile antrenate de această producţie se ridicau la 100 mil. de lei. În
T1, costurile variabile cresc cu 25%, direct proporţional cu producţia, iar
costurile fixe reprezintă 20% din
costul total. Determinaţi costurile fixe şi costul marginal:
a) 31,25 mil. lei; 1 mil. lei;
b) 156,25 mil. lei; 1 mil.lei;
c) 25 mil. lei; 31,25 mil. lei;
d) 100 mil. lei; 20 mil. lei;
e) 35,21 mil. lei; 3 mil. lei.
11.Când producţia creşte în acelaşi ritm cu costul total, costul variabil
mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) nu i se poate preciza evoluţia;
d) nu depinde de producţie;
e) are o evoluţie dependenţă de costurile de distribuţie.
Aplicatii oferta
subvenţiile.
93.Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul
94.Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător prezent în

ramură şi care acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este zona costului
marginal situată deasupra curbei : a) costului fix mediu ; b) încasării medii ;
c) productivităţii medii ; d)costului variabil mediu ; e) costului total mediu.
95.Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările producătorilor

există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c)
relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă; d) încasările
vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice
relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
96.Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul total
mediu; b) preţului este egal cu costul variabil mediu; c) preţul este egal cu
costul marginal; d)costul este total egal cu costul marginal; e) nici o variantă
nu este corectă.
97.O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este
98.Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se

nici o modificare.
99.Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru,

100. Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în
care cererea rămâne neschimbată, determină:a)scăderea preţului de
echilibru şi a cantităţii de echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi
creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a
preţului de echilibru;d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de
101. Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a)

creşterea costurilor;b) creşterea numărului ofertanţilor;c) scăderea
subvenţiilor şi creşterea taxelor;d) scăderea nunărului de ofertanţi.
Article IV.
153. În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe
salariat. În T1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200
bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii
marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35.
154. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă

productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este
23 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie creşte; d)
productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este
maximă.
155. În condiţiile sporirii cu o unitate a factorului muncă, producţia obţinută
prin utilizarea aceluiaşi volum de capital a crescut de la 450 la 620. Wmg
este :a) 170; b) 150; c) 135; d) 155; e) 425.
156. Când productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul mediu,
cheltuielile salariale pe unitatea de produs: a) cresc; b) scad; c) nu se
modifică; d) sunt egale cu amortizarea pe produs; e) determină creşterea
costului mediu.
5.Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă productivitatea
marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea muncitor este 18 unităţi, se
poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte;
b)productivitatea marginală este constantă; c)productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este maximă
6. În combinarea factorilor de producţie pe termen scurt (un singur factor
variabil)profitul este maxim când: a) a) W creşte; b) b) W  W ; c) Wmg a
mg
factorului variabil=Cmg al factorului variabil; d) d) Cmg>CTM full; e) e) toate

răspunsurile a-d sunt corecte.
7.Când în combinarea a doi factori de producţie ei sunt substituibili, iar

obiectivul este obţinerea unui volum dat de producţie cu cele mai bune
performanţe economico-financiare, combinarea optimă este aceea la care: a)
WmgL=WmgK, iar PL>PK; b) panta dreptei bugetului este egală cu panta
isophelimei; c) dreapta izocostului este tangentă la izocuantă; d) bugetul este
Wmgk WmgL
integral cheltuit; e)  .
PL Pk
157. 8. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este
corect că: a) productivitatea marginală este crescătoare; b) productivitatea
medie este crescătoare; c) a+b; d) productivitatea marginală este
descrescătoare; e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală
este descrescătoare.
158. Când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea

medie, iar cantitatea de factori utilizaţi creşte: 1) productivitatea medie
este crescătoare; 2) costul marginal este crescător; 3) costul total mediu
este crescător; 4) costul total creşte; e) productivitatea medie este
descrescătoare.
159. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce

furnizează consumatorului aceeaşi satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor
de muncă şi capital pe seama cărora se poate obţine aceeaşi producţie; c)
ansamblul factorilor de producţie pentru care se abţine acelaşi profit; d)
ansamblul factorilor de producţie ce pot fi achiziţionaţi în funcţie de
bugetul disponibil şi preţurile unitare ale acestora; e) nici un răspuns
corect.
160. Panta izocuantei este reprezentată de: a) rata marginală de substituţie în

consum; b) rata marginală de substituire tehnică; c) costul de
oportunitate; d) costul implicit; e) nici un răspuns corect.
161. Echilibrul producătorului este ilustrat grafic prin: a) punctul de

intersecţie dintre izocuantă şi izocost; b) punctul de intersecţie dintre
isophelimă şi izocost; c) punctul de intersecţie dintre curba de indiferenţă
şi izocost; d) punctul de tangenţă dintre curba de utilitate şi dreapta
bugetului; e) nici un răspuns corect.
162. Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei

izocostului; b)creşterea pantei izocostului; c) deplasarea spre dreapta a
izocostului, paralel cu dreapta iniţială; d) deplasarea spre stânga a
izocostului, paralel cu dreapta iniţială; e) nici o modificare
Test
1.Costurile salariale (Csal) în cadrul unei firme sunt de 30 milioane u.m.
Amortizarea (A) este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant (Kc)
folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60
milioane u.m., valoarea consumului de capital circulant este:
a)Kc=15 milioane u.m.;b)Kc=1 milion u.m.;c)Kc=30 milioane u.m.;d)Kc=20
milioane u.m.
2.O firmă înregistrează în perioada curentă cheltuieli materiale (Cmat) în valoare de
1000 u.m., iar salariile directe sunt egale cu 900 u.m., reprezentând 30% din
costurile salariale (Csal). În această perioadă firma mai înregistrează şi cheltuieli cu
amenzi şi chirii în valoare de 100 u.m. Costul total (CT) este egal cu:
a)3000;b)4000;c)4100;d)5000.
3.În anul t1, faţă de t0, costurile variabile (CV) cresc de 2,5 ori, iar producţia (Q)
obţinută este cu 150% mai mare. Pe termen scurt, cunoscând nivelul costului
variabil mediu din perioada de bază CVM0 = 20.000 u.m., costul marginal (Cmg)
este:a)10.000 u.m.;b)15.000 u.m.;c)20.000 u.m.;d)25.000 u.m.
4. În momentul T0, costurile variabile (CV) erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei (Q) de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul
marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu (CVM) în
T0. Variaţia absolută a costurilor totale este:a)4,8 mil. u.m.;b)2,4 mil. u.m.;c)1,8
mil. u.m.;d)3,2 mil. U.m
5.Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150, unde
Q este producţia, la o producţie de 10 unităţi, costul fix mediu (CFM) va fi:a)250
u.m.;b)1500 u.m.;c)15 u.m.;d)10 u.m.
6.La o producţie (Q)de 40 bucăţi, diferenţa dintre CTM şi CVM este de 400
u.m./bucată. Dacă producţia se reduce la 20 de bucăţi:a)diferenţa dintre CTM şi
CVM va fi de 200 u.m.;b)diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 800 u.m.;c)CFM
se reduce cu 10%;d)CFM va creşte de 3 ori.
7.În T0 costul variabil mediu (CVM) este 100 u.m. Pe termen scurt, dacă
producţia (Q) creşte cu 50% iar costurile variabile (CV) cresc cu 25%, costul
marginal (Cmg) este de:a)25 u.m.;b)75 u.m.;c)200 u.m.;d)50 u.m..
8. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o
creştere a masei monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de
cumpărare a banilor să nu se modifice? a)20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.
9.La o producţie (Q) de 21 unităţi, costul total (CT) este de 1000 u.m. Când
producţia este de 23 de unităţi, costul total este de 1280 u.m., iar costul
marginal (Cmg) este de 100 u.m. Costul marginal al celei de-a 22 unităţi
produse este, în u.m.:a)280;b)180;c)1280;d)1180.
RECAPITULARE
1.Când producţiacreştemaiincetdecatcostulvariabil total, costul fix mediu:a)
creşte b) nu se modifică;c) estemai mare decâtCVM;d) scade;e) esteegaleu
CVM.
2.În To producţiaeste de 200 tone; în T1 costul total este de 8
milioanelei,producţia se reduce cu 10%,
iarcostulvariabilevolueazăproporţional cu producţia,devenind 5,4 milioane de
lei. Costulvariabilmediu, costul fix, costul total în To auurmătoareleniveluri:
3. În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iarproducţiaobţinutăeste cu 170% mai
mare. Costul marginal este:a) egal cu CVM din T1b) l,7CVo;c) 1,7CTo;d) egal cu
CTM;e) egal cu CVMo
4. Dacăproductivitateamunciicreşte, care indicator din cei de maijos se
reduce:a) producţiapesalariat;b) timpulpeunitatea de produs;c)
producţiapeunitatea de timp;d) producţiapecapitalulfix;e) producţiapecapitalul
circulant.
5. Costurilevariabileincludînîntregime:a) consumul de capital;b)
costurilesalariale;c) cheltuielile cu materiiprime;d)
combustibilulpentrufabricaţie;e) combustibilulpentruîncălzit;A=a+b+c B=c+d
C=b+c+d D=b+c+d+e.
6.Cândutilitateamarginalăeste zero, utilitateatotalăeste:a) minimă;b) zero;c)
maximă;d) pozitivădardescrescătoare;e) egală cu unu.
7.Se cunoscurmătoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din
costuriletotale,iarcosturiletotalesunt cu 20% maimicidecâtincasările.
Ştiindcăproducţiavândutăeste de 100.000 buc. şicăpreţulunitareste de 2 mil.
lei, costurilevariabilesunt:
8.Dependenţacostului total faţă de volumulproducţiei la o firmă se
prezintăastfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 190 270 340 400 470 550
Cândproducţiaeste 5, CF, CV, CFM, CVM, CTM şi CM sunt:
9.Cânddiferenţadintrecostul fix mediucurentşicel al perioadei de bazăeste 2,
iardiferenţadintrecostulvariabilmediucurentşicel al perioadei de bazăeste 8,
atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şiproducţia (Q)
evolueazăastfel:
a) creşte, creşte, creşte;b) creşte, scade, creşte;c) creşte, creşte, scade;d)
scade, creşte, scade;
10.Firmaîn care lucrează 4 salariaţiobţineîntr-o anumităperioadă de timp o
producţie de 500 de bucăţidintr-un anumit bun.
Înperioadaurmătoareeadublează
producţiapebazaangajării a încă 4 salariaţi. Precizaţi cum se
modificăproductivitatea
muncii.
11.O producţie de 6 piese a ocazionat un consum global de factori de 4.000
lei, din
care 400 a reprezentatconsumulsuplimentar de factoripentruobţinereacelei
de-a 6-a
piese. Costuriletotale fixe ale primeipiesefiind de 800 de lei,
atuncicosturilevariabiletotale
ale celor 5 piese au fost de:
12.O firmă a obţinut un profit anual de 500 mil. la un cost fix de 200 mil. un
cost
variabilmediu de 250.000 şi un preţ de 500.000. Producţia care a
asiguratacest profit a
fost de:
13.O întreprindere cu 100 de salariaţişi 50 de utilajerealizează o producţie
zilnică de 50 milioaneu.m. în 8 ore. Cum se
modificăproductivitateamunciidacă, prin
intrareaînfuncţiune a 5 utilajemaiperformanţe, producţiasporeşte cu 50%, iar
numărulsalariaţilorcreşte cu 10%?
14.Costul total me diu minim al unei fi rmemonopolisteeste de 100
dolaripebucată, la o producţie de 50.000 de bucăţi, iarcostulvariabileste de
4.000.000dolari. De terminaţicostul marginal, al ultimeiunităţiproduse.
15.Utilitateamarginalăesteîn mod normal:a) pozitivăşicrescătoare;b)
pozitivăşidescrescătoare
c) negativăşidescrescătoare;d) negativăşicrescătoare;e) independent de
apreciereaconsumatorului.
16.Raportuldintrecosturilematerialeşicifra de afaceri al uneifirmeeste de
2/5. ştiindcăaceastăfirmă se caracterizeazăprintr-un profit de 100 mil. de lei,
carereprezintă 1/6 din cifra de afaceri,
determinaţipondereacosturilorsalarialeîncostultotal.
16.Fie: P=120.000, CFM=30.000, CVM=70.000. Cu câttrebuieredusCFM,dacă
CVM nu se modifică, pentru ca profitulsăcrească cu 10%?
17.Indi celeproductivităţiiunui factor de producţieeste 200%,
iarindiceleproducţiei 320%. Ce· modifi care a cunos cut factorul de
producţieimplicat?
18.Un consumator are un venit disponibil de 14 u.m. Utilităţile marginale
resimţite în urma consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile
UmgX  10  2  X , UmgY  5  Y . Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX  PY  2 ,
atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este?

19.Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X,Y)  3  X Y .
Venitul disponibil de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt PX  1 şi PY  2 .
Programul de consum ce asigurăechilibrulconsumatorului este?
20.Umgx=20-X, Umgy=18-2Y. Presupunem că preţul unei unităţi de X este egal
cu preţul unei unităţi de Y şi egal cu 2. Care este programul de consum şi
utilitatea totală aferentă, dacă se cheltuiesc 10 u.m. pentru cumpărarea celor
două bunuri de către un consumator raţional ?
21.Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy2. El dispune de un buget de 240
u.m. săptămânaliarpreţurilebunurilorsuntPx=2 şiPy=4. Programul de
achiziţiecareîiasigurăechilibrulşimărimeasatisfacţieitotale pe care o
realizeazăreprezintă:
22.Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două
bunuri X şi Y el obţine o utilitate totală dată de următoarea funcţie :
UT(X,Y)=3X2Y, iar preţurile celor două bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10 u.m.
Programul de consum care maximizează utilitatea totală şi valoarea acesteia
este?
23.Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un
program de consum format din doua bunuri x si y. UT=2x+y2-xy iar preturile
celor doua bunuri sunt PX=2 PY=1. Programul de consumcare va
oferisatisfacţiamaximă este ¿
24.Costul de oportunitatereprezintă: a) costulcontabil; b)
costulinformăriiînvedereaîncheieriiunui contract; c) venitulceleimaibune
alternative la care se renunţă, atuncicând se face o alegere; d) un concept
similar rateimarginale de substituţie; e) un concept sinonim cu
frontieraposibilităţilor de producţie.
25.Problema fundamentală a economiei se referă la: a) corelarea producţiei
de bunuri de consum cu aceea de bunuri-capital; b) corelarea fluxurilor de
investiţii cu fluxurile de economii; c) necesitatea unui ritm înalt al inovării
tehnologice; d) atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse; e) creşterea
continuă a eficienţei tuturor activităţilor economice.
1.Un consumator raţional achiziţionează două bunuri: pâine şi tricouri. Dacă
raportul utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0,4, iar preţul unui tricou
este de 60 RON, atunci utilitatea marginală (Umg) a tricoului este:
a) 22;
b) 23;
c) 24;
d) 16.
2.Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea
totală (UT) creşte de la 24 la 28, utilitatea marginală (Umg) a acestei unităţi
este:
a) 24;
b) 28;
c) 2;
d) 4.
3.Rata anuală de amortizare (Ra) a unui utilaj este egală cu 20%. Dacă după 4
ani firma a recuperat 6 milioane u.m. din valoarea investiţiei, valoarea de
achiziţie a utilajului a fost egală cu:
a) 6 milioane u.m.;
b) 7 milioane u.m.;
c) 7,5 milioane u.m.;
d) 8 milioane u.m.
4.Dacă valoarea de achiziţie a unui utilaj este egală cu 20 milioane u.m., iar
amortizarea anuală este egală cu 10 milioane u.m., atunci durata de utilizare a
utilajului este egală cu:
a) 1 an;
b) 1,5 ani;
c) 2 ani;
D) 4 ani
5.Însituaţiaîn care costuriletotale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2:
k) CF=53Q;
l) CVM=32Q;
m) CTM=32Q;
n) CVM=3Q2Q2.
6.Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=152Q:
k) CFM=15;
l) CVM=2Q;
m) Cmg=CVM;
n) CmgCVM.
7. Pe termen scurt, dacă CFM scade cu 90%, atunci producţia:
f) a sporit cu 10%;
g) s-a redus cu 50%;
h) a sporit de 10 ori;
i) a sporit cu 90%.
8.În T0 costul variabil mediu (CVM) este 100 u.m. Pe termen scurt, dacă
producţia (Q) creşte cu 50% iar costurile variabile (CV) cresc cu 25%, costul
marginal (Cmg) este de:
a) 25 u.m.;
b) 75 u.m.;
c) 200 u.m.;
d) 50 u.m..
9.La un preţ unitar (P) de 10.000 u.m., un cost fix total (CF) de
100.000 u.m. şi un cost variabil mediu (CVM) de 5.000 u.m., volumul producţiei
(Q) la care profitul total (Pr) al firmei este egal cu zero este:
e) 30 unităţi;
f) 20 unităţi;
g) 25 unităţi;
h) 10 unităţi.
10.În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun (P) este de
100 u.m., costurile fixe totale (CF) sunt de 50000 u.m., iar costul variabil mediu
(CVM) de 50 u.m., pragul de rentabilitate pentru producerea acelui bun este
de:
a) 200 unităţi;
b) 300 unităţi;
c) 400 unităţi;
D) 1000 unităţi
11.O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe (CF) de 20 milioane
u.m., un cost variabil mediu (CVM) de 2000 u.m. şi că preţul (P) bunului pe
care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca
obiectiv obţinerea unui profit total (Pr) de 5 milioane u.m., producţia (Q) care
trebuie realizată este de:
k) 6000 bucăţi;
l) 4500 bucăţi;
m) 5000 bucăţi;
n) 7500 bucăţi.
12.Profitul (Pr) reprezintă 20% din costul total de producţie (CT). Costurile
materiale (Cmat) reprezintă 20% din costurile totale, iar cheltuielile salariale (Csal)
reprezintă 300 u.m. În aceste condiţii, profitul va fi:
a) 50 u.m.;
b) 60 u.m.;
c) 75 u.m.;
D) 375 u.m
13.O societatecomercialădispune de un capital tehnic de 400 mld. u.m. din
care
60% constă din capital fix. Dacăacest capital are o durată de funcţionare de 8
ani,
capitalul fix consumatanualva fi de:
a) 240 mld. u.m.;
b) 160 mld. u.m.;
c) 30 mld. u.m.;
d) 50 mld. u.m.;
e) 40 mld. u.m ..
14.Firmaîn care lucrează 4 salariaţiobţineîntr-o anumităperioadă de timp o
producţie de 500 de bucăţidintr-un anumit bun.
Înperioadaurmătoareeadublează
producţiapebazaangajării a încă 4 salariaţi. Precizaţi cum se
modificăproductivitatea
muncii.
a) creşte cu 25%;
b) se dublează;
c) scadeeu 50%;
c) nu se modifică;
d) nici un răspunscorrect
15.O întreprindere cu 100 de salariaţişi 50 de utilajerealizează o producţie
zilnică de 50 milioaneu.m. în 8 ore. Cum se
modificăproductivitateamunciidacă, prin
intrareaînfuncţiune a 5 utilajemaiperformanţe, producţiasporeşte cu 50%, iar
numărulsalariaţilorcreşte cu 10%?
a) creşte, dar nu se poatepreciza cu cât;
b) creşte cu 25%;
c) creşte cu 12,5%;
d) creşte cu 36,36%;
e) nici un răspuns nu estecorect
G
1.Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile
venituluidisponibil dat, atunci când:
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic
cu raportul dintre preţurile lor unitare;
e) utilitatea totală este crescătoare.
Răspuns corect c. Un consumator obţine maximum de satisfacţie atunci când
raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor este egal cu raportul dintre
preţurile lor unitare, ceea ce revine la a scrie, pentru un consumator care
consumă doar două bunuri xşi y:
Umx/Umy=Px/Py. Pentru a înţelege de ce, să scriem acest raport sub
următoarea formă:
Umx/Px=Umy/Py. Raportul Umx/Px exprimă satisfacţia resimţită de
consumator la o unitate monetară cheltuită cu bunul x. De exemplu, dacă
Umx=10 utili, iar Px=2 u.m., avem
Umx/Px=10/2=5 utili la o unitate monetară cheltuită. Asemănător, Umy/Py
exprimă satisfacţia consumatorului la o unitate monetară cheltuită cu bunul y.
Satisfacţia totală va fi maximă atunci când o unitate nonetară cheltuită pe x
aduce tot atâta mulţumire cât o unitate nonetară cheltuită pe y. Atât timp cât o
unitate monetară cheltuită pe x aduce o satisfacţie mai mare decât o unitate
monetară cheltuită pe y, consumatorul va consuma mai mult din x. Consumul
din x va creşte, iar utilitatea marginală se va reduce (conform legii utilităţii
marginaledescrescătoare) până când satisfacţia pe unitate monetară va fi
aceeaşi pentru xşi y.
a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă, dar descrescătoare
e) egală eu unu.
Răspuns corect c. Conform legii utilităţii marginale descrescătoare, pe măsură

ce se consumă tot mai mult dintr-un bun, utilitatea marginală scade, iar
utilitatea totală creşte cu
o raţie descrescătoare, reprezentată de utilitatea marginală (utilitatea totală
este suma utilităţilor marginale). Utilitatea marginală este zero atunci când
consumatorul a atins punctul
de saţietate şi nu mai are nevoie de nici o unitate suplimentară dintr-un bun. În
acest punct, utilitatea totală care a adunat continuu valori pozitive şi
descrescătoare este maximă. Dacă un consumator continuă să consume din
bunul respectiv, deşi nu mai are nevoie de el, şi dacă orice unitate nou
consumată are utilitate marginală zero, utilitatea totală este constantă pentru
că adună cu fiecare unitate nou consumată "zero" utilitate marginală. Dacă o
unitate suplimentar consumată dincolo de punctul de saţietate provoacă o
insatisfacţie
consumatorului, acea unitate are utilitate marginală negativă şi determină
reducerea utilităţii totale. De exemplu, să spunem că vă doare capul şi luaţi o
aspirină. Rezultatul? Durerea va
trece, dar nu complet (utilitatea totală nu este maximă). În consecinţă mai luaţi
o aspirină, iar durerea va trece complet (utilitate totală maximă). Să spunem că
de teamă că durerea să nureapară rapid luaţi şi a treia aspirină. Consecinţa?
Începe să vă doară stomacul. Cea de a treia aspirină a avut utilitate marginală
negativă, pentru că v-a produs o insatisfacţie, astfel că acum veţi fi mai puţin
mulţumiţi (aveţi o nouă durere), deci utilitatea totală scade.
3. Reglarea economică a progresului tehnic o face piaţa prin:
a) creşterea rolului statului în finanţarea cercetării ştiinţifice;
b) menţinerea monopolului asupra cercetării ştiinţifice.
c) concurenţa şi comercializarea rezultatelor;
d) propagarea şi generalizarea progresului tehnic în mai multe unităţi
economice;
e) cooperarea între agenţii economici.
Raspunss corect c. Reglarea economică a progresului tehnic se referă la
promovarea acelor soluţii tehnice care se dovedesc a fi cele mai eficiente;
desigur aceasta presupune
eliminarea firmelor nerentabile din acest domeniu. Acest lucru se produce la
piaţă, loc unde diferite soluţii tehnice care pot contribui la creşterea eficienţei
activităţii economice intră în
concurenţa, fiind alese cele potenţial a fi cele mai bune. De asemenea, prin
vânzarea inovaţiilor pe piaţă unităţile care le-au produs îşi acoperă cheltuielile
sau nu reuşesc s-o facă, în acest ultim caz fiind eliminate.
4. Împărţirea capitalului în fixşi circulant are la bază:
a) mobilitatea spaţială;
b) gradul de rentabilitate;
c) productivitatea diferitelor componente ale acestuia;
d) categoriile de costuri pe care le generează, respectiv partea care generează
costuri fixe reprezintă capital fix, iar partea care generează costuri variabile
reprezintă
capital circulant;
e) modul cum participă la activitatea economică, cum se consumă şi cum se
înlocuiesc elementele acestui capital.
Răspuns corect e. Criteriul de delimitare este modul în care participă la

activitatea economică (la un ciclu de producţie sau la mai multe, se consumă
(dintr-o dată sau treptat) şi
se înlocuiesc (după fiecare ciclu sau după mai multe cicluri de producţie).
Atenţie! Nu confundaţi capitalul cu costul. Costul fix nu este acelaşi lucru cu
capitalul fix şi nici costul variabil cu capitalul circulant. Răspunsul d nu este un
criteriu de c1asificare a
capitalului. Celelalte răspunsuri sunt, evident, incorecte.
5. Costul marginal este egal cu:
a) costul total mediu;
b) costul variabil mediu;
c) costul fix mediu;
d) cheltuielile variabile pe care le generează creşterea producţiei cu o unitate;
e) toate variantele de mai sus sunt false.
Răspuns corect d. Costul marginal exprimă sporul costului total generat de
creşterea cu o unitate a producţiei, altfel spus costul suplimentar generat de
creşterea
producţiei cu o unitate: ΔCT/ΔQ. Dar ΔCT=ΔCF+ΔCV. Cum Δ CF este zero,
pentru că CF nu depinde de producţie, ΔCT=ΔCV. Deci costul marginal este
costul variabil suplimentar antrenat de creşterea cu o unitate a producţiei.
6. Cea mai amplă implicare a statului ca agent economic, în condiţiile

economieide piaţă, se realizează prin:
a) proprietatea statului asupra unor bunuri de capital fix;
b) programare economică;
c) intervenţia în comerţul exterior;
d) formarea şi cheltuirea resurselor sale financiare
e) combaterea poluării.
Răspuns corect d. Statul are la dispoziţie numeroase instrumente prin care să
influenţeze evoluţia economiei naţionale. Printre acestea se numără: bugetul
de stat (bugetul
central şi bugetele locale), programarea economică, rata dobânzii ş.a. Dintre
aceste instrumente, bugetul public este cel mai important, pentru că el reflectă
formarea si cheltuirea
resurselor financiare ale statului. Bugetul este de fapt cel care evidenţiază
politicile monetară, bugetară şi de protecţie socială aplicate de stat. De aceea,
putem aprecia că cea mai largă
implicare a statului în economie se face prin formarea şi utilizarea resurselor
sale financiare, reflectate de bugetul de stat. De exemplu, impozitele, care
reprezintă principalele venituri ale statului, sunt obligatorii pentru unităţile
economice. Pe de altă parte, statul este obligat să aloce o parte din venituri
pentru finanţarea învăţământului. Faţă de impozite, programarea economică
are doar caracter orientativ, unităţile economice putând să acţioneze aşa cum
se
doreşte prin programe sau aşa cum cred ele de cuviinţă (potrivit intereselor
lor).
7. Are caracter funcţional şi de finalitate:
a) activitatea umană în general;
b) doar activitatea economică;
c) activitatea de producţie în general;
d) numai activitatea din care rezultă profit;
e) orice activitate din care rezultă bunuri materiale.
Răspuns corect a. Caracter funcţional şi de finalitate al unei activităţi, înseamnă
că prin acea activitate se urmăreşte un anumit scop, iar acţiunile se desfăşoară
în funcţie de scopul
respectiv. În orice facem urmărim un scop, scop în funcţie de care acţionăm. De
exemplu, când ne pregătim pentru examenul de admitere, scopul imediat este
să fim admişi, iar scopul mai îndepărtat este realizarea profesională. Dar
activitatea de învăţare nu este una în principal economică, ci este o activitate
umană pur şi simplu. Evident, celelalte raspunsuri sunt incorecte.
8. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât
producţia,costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
Răspuns corect b. Costul fix mediu se determină: CFM=CF/Q. Cum CF este
independent de producţie, el rămâne constant atunci când producţia creşte; în
consecinţă
CFM se va reduce.
9. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază
este 2,iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de
bază este 8, atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi producţia (Q) evoluează
astfel:
Răspuns corect c. Dacă diferenţa CFM 1-CFM 0 =2, este pozitivă, înseamnă că
CFM creşte. Dar CFM se determină: CFM = CF/Q. Costul fix este independent de
producţie, deci evoluţia costului fix mediu depinde numai de evoluţia
producţiei. Cum CFM creşte, inseamnă că, la acelaşi CF, producţia scade. Costul
total mediu se determină:
CTM = CVM + CFM. Variaţia CTM este: ΔCTM = ΔCVM+ΔCFM=2+8=10, deci CTM
creşte. Când CTM creşte, conform graficului de la lecţia şapte, costul marginal
creşte şi
el. Dealtfel, CTM nu poate creşte decât dacă CT adună valori din ce în ce mai
mari (deci CM este din ce în ce mai mare)
10. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică
suntraporturi:
e) de interese.
Răspuns corect e. În activitat ea economică oamenii urmăresc realizarea cât
mai bună a propriilor interese, care pentru producători înseamnă maximizarea
profitului,
iar pentru consumatori maximizarea satisfacţiei, a utilităţii totale rezultate din
consumul de bunuri economice. Pentru realizarea intereselor sale (interese
care nu sunt altceva decât
nevoi conştientizate şi transformate în scopuri ale acţiunii fiecăruia), indivizii
sunt liberi să acţioneze aşa cum cred de cuviinţă, conform pricipiului liberei
iniţiative. Prin urmare,
relaţiile dintre oameni nu sunt impuse de puterea publică, fie ca guvern sau
administraţii locale, ceea ce înseamnă că variantele a şi b sunt incorecte. Nu
trebuie să înţelegeţi din
asta că oamenii pot încălca legile ţării pentru realizarea intereselor lor. Legile
reprezint ă limite stabilite democratic, de către Parlament, ale liberei iniţiative,
astfel încât, în
urmărirea intereselor lor, indivizii să nu lezeze libera iniţiativă a celorlalti.
Manifestarea liberei iniţiative conduce la o distribuire inegală a veniturilor în
societate, în funcţie de
eficienţa fiecăruia, deci varianta d este incorectă. Varianta c este evident
incorectă, deoarece raporturile între oameni depind de scopul urmărit (de
interese) şi nu de cât e
resurse au aceştia la dispoziţie. Cu siguranţă cunoaşteţi exemplul lui Bill Gates,
care a construit un imperiu din nimic (dar cu multă inteligenţă).
Răspuns corect b. Consumul de capital fix se exprimă numai valoric, deoarece
capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă treptat şi se
înlocuieşte după mai mulţi ani de utilizare. Cum ar fi să spunem că am
consumat o zecime de maşină de cusut pentru a fabrica o rochie! Vom spune că
uzura maşinii, pentru o rochie este de x lei şi
trebuie inclusă în costuri sub forma amortizării pentru a fi recuperată.
12. În economie resursele sunt limitate în sensul că:
a) sporesc mai repede decât nevoile;
b) nu se regenerează;
c) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
d) nu se recuperează;
e) sunt produse numai în funcţie de necesităţi.
Răspuns corect c. Resursele sunt limitate pentru că sunt insuficiente în raport
cu nevoile, adică niciodată omenirea sau individul nu vor dispune de toate
resursele pe care le-ar
dori.
Atenţie! Aceasta nu înseamnă că resursele scad. Pe măsură ce societatea se
dezvoltă, evoluează, se descoperă noi resurse (cum s-a întâmplat în secolul abia
trecut cu computerele).
Dar nevoile pe care le avem ţin de imaginea noastră, deci este imposibil ca
creşterea resurselor să egaleze creşterea nevoilor. Varianta a este evident
incorectă.
De asemenea, incorecte sunt b şi d, dacă ne gândim că există resurse
regenerabile (apa, pământul sau aerul) sau recuperabile (hârtia, materialele
plastice ş.a). Răspunsul e este şi
el incorect, pentru că există si resurse primare, care nu rezultă din activitatea
economică (de exemplu, potenţialul demografic); în plus, firmele nu produc în
funcţie de nevoi, ci în funcţie de maximizarea profitului.
13. La o producţie de zero bucăţi:
a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV.
Răspuns corect a. Când o firmă nu produce, deci Q=0, ea trebuie să suporte
costurile fixe, independente de producţie. Pe de altă parte, costurile variabile,
care depind de producţie sunt zero. De aceea, costul total este egal cu cel fix.
Celelalte variante, ca o consecinţă a ceea ce am afirmat mai înainte, nu sunt
corecte.
Aplicatii cerere:
1.Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar preţul
creşte cu mai mult de 40%, cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară;
d) atât elastică, cât şi inelastică;
e) toate variantele a)-d) sunt false
Raspuns:
Stim că:
Încasările producătorilor cresc cu 40%; Preţurile cresc cu peste 40%.
Trebuie să determinăm tipul de elasticitate a cererii la preţ. Nu avem nimic de
calculat.
După cum ştim, dacă:
- cererea este elastică şi preţul creşte, încasările scad pentru că scade
cantitatea cerută
mai mult decât creşte preţul;
- cererea este inelastică şi preţul creşte, încasările cresc datorită faptului că
reducerea
cantităţii cerute este inferioară creşterii preţului.
Concluzia? Cererea este inelastică. Răspuns corect b.
2. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în
care
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de
elasticitate a cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
c) 1; unitară;

C=150-5Px;
Po=7 şi P1=9;
Trebuie să determinăm elasticitatea cererii la preţ: Ec/p. Vom utiliza relaţia:
Ec/p=(-ΔQ / ΔP) x (P0 / Q0).
Din ecuaţia din enunţ se determină Qo şi Q1 astfel:
Qo=150 - 35=115 şi Q1=150 - 45=105.
Elasticitatea va fi:
Ec/p=[(115 -105)/(9 -7)]x(7/115), deci Ec/p=7/23.
Cum coeficientul este subunitar, înseamnă că cererea este inelastică. Răspuns
b.
3. Dacă încasările din vânzarea cărţilor cresc cu 10%, ca urmare a majorării cu
15% a preţului cererea pentru cărţi este:
a) elastică;
b) unitară;
c) inelastică;
Raspuns : c
4. Cererea de manuale de economie în 1998 a fost de 10 mii de bucăţi. în
1999,
preţul manualului creşte cu 100%, iar veniturile cumpărătorilor cu 50%. Dacă
elasticitatea cererii la preţ este 0,5, iar la venit 0,25, cantitatea cerută în 1999
este:
a) 6,25 mii;
b) 16,25 mii;
c) 3,75 mii;
d) 5 mii;
e) nedeterminată.
Raspuns: a
5. O elasticitate a cererii la preţ egală cu doi arată că:
a) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută scade cu 2%;
b) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută creşte cu 2%;
c) la o creştere cu 2% a preţului, cantitatea cerută scade cu 1%;
d) cererea este inelastică la preţ;
e) bunul este inferior
Raspuns: a;
Cererea atipică
Vom încheia discuţia despre cerere cu câteva observaţii referitoare la

situaţiile care se abat de la legea cererii, situaţii întâlnite sub denumirea de
cerere atipică.
Efectul Giffen
Bunurile inferioare de tip Giffen sunt cele pentru care cererea creşte
când preţul creşte şi scade în situaţia inversă. Astfel, în perioadele de recesiune
economică sau de inflaţie, puterea de cumpărare pe ansamblul economiei
scade. Unele categorii sociale se văd în consecinţă excluse de la consumul
anumitor bunuri normale şi, pentru completarea consumului, apelează la
bunurile inferioare, cum ar fi pâinea, cartofii sau fasolea. Pe piaţa acestor
bunuri cererea va creşte o dată cu preţul, deci curba cererii va avea pantă
pozitivă.
Efectul de snobism şi ostentaţie
Acest efect se manifestă la persoanele care doresc să demonstreze că
aparţin unei elite sociale. În consecinţă, ele vor consuma mai mult din bunurile
de lux devenite mai scumpe din snobism, pentru a demonstra că sunt membrii
categoriei sociale în care se doresc încadraţi.
Efectul de venit nul
Există mărfuri foarte scumpe, la care accesul este extrem de limitat
tocmai datorită preţului. Majoritatea populaţiei nu are acces la aceste bunuri
datorită venitului insuficient în raport cu preţul. În consecinţă reducerile
succesive de preţ nu afectează cererea, în măsura în care nu sunt suficiente
pentru a permite accesul altor categorii sociale pe piaţă.
Efectul de anticipaţie
În perioadele inflaţioniste, populaţia anticipează creşteri continue ale
preţurilor. Pentru a se proteja în faţa acestor creşteri, populaţia încearcă să-şi
facă rezerve, cumpărând mai mult, chiar dacă preţul creşte, deoarece
anticipează creşteri şi mai mari în viitor. Efectul acţionează în sens invers
pentru produsele perisabile. Anticipând o reducere a preţului, consumatorii se
abţin să cumpere, chiar dacă preţul scade, astfel că cererea are pantă pozitivă.
CEREREA
Un exemplu de cerere individuală este următorul:

Tabelul 1. Cererea săptămânală de cafea a unui consumator individual
Preţ (lei) Cantitate cerută (număr
cafele)
40.000 5
30.000 7
20.000 10
15.000 14
10.000 15
În acest exemplu nu este o întâmplare că, pe măsură ce preţul scade,
cantitatea cerută creşte. Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă
numele de legea cererii. Există mai multe explicaţii pentru acţiunea acestei legi.
În primul rând, este logic să presupunem că oamenii vor dori să cumpere mai
mult dintr-un bun care se ieftineşte. De cele mai multe ori ne dorim mai multe
perechi de pantofi, mai multe autoturisme ş.a. decât ne permitem să
cumpărăm. Preţul este o barieră importantă în calea accesului la bunurile
economice. Atunci când această restricţie se relaxează, probabil că vom
cumpăra mai mult. În al doilea rând, să ne amintim ce am învăţat în capitolul
precedent: reducerea preţului este resimţită de consumator ca o creştere a
venitului real, astfel că acesta va consuma mai mult pentru a-şi maximiza
satisfacţia (efect de venit). În plus, el va fi tentat să înlocuiască bunurile ale
căror preţuri nu s-au modificat cu bunul ieftinit, ceea ce va mări din nou
cantitatea consumată (efect de substituţie). Nu în ultimul rând, legea cererii se
explică prin acţiunea legii utilităţii marginale descrescătoare, potrivit căreia, pe
măsură ce se consumă tot mai mult dintr-un bun, utilitatea marginală scade,
deci consumatorul va fi dispus să plătească din ce în ce mai puţin pe acel bun.
Pe baza tabelului de mai sus poate fi construită curba cererii:
Graficul 1. Curbacererii
Pornind de la cerereaindividuală, poate fi construităcurbacereriipieţei, care
însumeazăcantităţilecerute de ansamblulconsumatorilor de pe o anumităpiaţă.
Cerereatotală se obţineadunândcantităţilepe care fiecareconsumatorardorisă
le consume la diferiteniveluri ale preţului. De exemplu,
săpresupunemcăpepiaţabunului X existănumaipatruconsumatori: A, B, C şi D.
Cantitateacerută de aceşticonsumatoriînfuncţie de preţ se prezintăastfel:
Tabelul .2. Cererea individuală pe piaţa bunului X

Preţ Cantitate Cantitate Cantitate Cantitate
(u.m.) cerută de cerută de cerută de cerută de
A B C D
10.000 10 20 15 30
20.000 5 15 10 20
30.000 3 10 5 15
Cererea totală va arăta astfel:
Tabelul .3. Cererea totală pentru bunul X

Preţ (u.m.) Cantitate cerută (buc.)
10.000 75
20.000 50
30.000 33
Puteţi observa din nou acţiunea legii cererii: cu cât preţul este mai mare,
cantitatea cerută este mai mică. Creşterea cantităţii consumate atunci când
preţul scade şi reducerea sa când preţul creşte poartă numele de extinderea,
respectiv contracţia cererii.
Creşterea şi reducerea cererii sunt determinate şi de alţi factori decât preţul,
factori care poartă numele de condiţiile cererii.
Creşterea şi reducerea cererii în funcţie de alţi factori decât preţul pot fi
reprezentate grafic astfel:
Graficul 2. Creşterea şi reducerea cererii
Pe scurt, cererea creşte atunci când:
– cresc veniturile consumatorilor;
– se accentuează preferinţele;
– creşte numărul consumatorilor;
– creşte preţul bunurilor substituibile sau scade preţul bunurilor
complementare;
– se anticipează o creştere a preţului, a venitului sau o penurie de bunuri.
Evident, în situaţiile inverse, cererea se va reduce.
Graficul 3. Cerere cu elasticitate unitară
 cererea perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa:
Graficul 4. Cerere perfect elastică

În această situaţie, la preţul critic P0 consumatorii vor cumpăra întreaga
cantitate disponibilă, iar peste punctul critic nu vor mai cumpăra nimic.
 cererea perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata:
Title:
D:\Anca-carti lucru\Economie - Dudian\Grafice\cap5\5.5.eps
Creator:
CorelDRAW 8
Preview:
This EPS picture was not saved
with a preview included in it.
Comment:
This EPS picture will print to a
PostScript printer, but not to
Graficul .5. Cerere perfect inelastică
other types of printers.
În această ultimă situaţie, cantitatea cerută nu depinde de preţ.

a)Elasticitatea cererii la preţ şi încasările firmei
Cunoaşterea formei de elasticitate a cererii este importantă pentru firmă,
deoarece încasările sale se modifică o dată cu modificarea preţului tocmai în
funcţie de această elasticitate.
Pentru a facilita înţelegerea relaţiei dintre elasticitate şi încasări, vom
considera cazul particular al unei cereri liniare, cu pantă constantă în toate
punctele sale. În consecinţă, raportul dP/dQ este constant, deci şi inversul
pantei va fi constant. Elasticitatea va depinde de raportul P/Q în fiecare punct
de pe dreaptă. Ecuaţia dreptei cererii va fi de forma: Q = a – bP, în care a şi b
sunt constante, iar inversul pantei este –b. Grafic, cererea poate fi reprezentată
astfel:
Graficul 6. Relaţia dintre elasticitatea cererii şi încasările firmei
Elasticitatea cererii la preţ este: Ec/p = – b(P/Q) = – bP/(a – bP). Când P = 0,

cererea este perfect inelastică, iar când Q = 0, cererea este perfect elastică.
Pentru a vedea în ce punct cererea are elasticitate unitară, vom egala
coeficientul de elasticitate cu 1.
Ec/p = 1  – bP/(a – bP) = – 1  bP = a – bP  2bP = a  P = a/2b şi
Q = a – bP = a – b(a/2b) = a – a/2 = a/2
Cum ajungem de la punctele marcate pe grafic la modificarea veniturilor
firmei?
Veniturile firmei reprezintă produsul dintre preţ şi cantitatea vândută: VT
= P·Q, fiind egale cu cheltuielile consumatorilor pentru respectivul produs.
Derivata de ordinul întâi a acestei funcţii se numeşte venit marginal şi este: V mg
= dVT/dQ. După cum cunoaşteţi de la matematică, dacă:
– Vmg> 0 VT creşte;
– Vmg< 0  VT scade;
– Vmg = 0 VT este constant.
Să încercăm să construim legătura dintre venitul marginal şi elasticitatea
cererii la preţ. Am văzut că Ec/p = (dQ/dP)·P/Q. Să presupunem că preţul se
modifică cu o valoare foarte mică ΔP, ceea ce conduce la o modificare foarte
mică, dar în sens invers a cantităţii cerute, ΔQ. Vom scrie că: P 1 = P + ΔP şi Q1 =
Q + ΔQ. În aceste condiţii:
VT 1 = P1 · Q1 = (P + ΔP)(Q + ΔQ) = PQ + Q ΔP + P ΔQ + ΔP ΔQ 
VT 1 – VT = Q ΔP + P ΔQ + ΔP ΔQ.
Pentru variaţii foarte mici ale lui P şi ale lui Q putem considera că ΔP ΔQ = 0
şi putem scrie următoarea relaţie:
ΔVT = VT 1 – VT = Q ΔP + P ΔQ/ ΔQ ΔVT/ ΔQ = Q ΔP /ΔQ + P 
 ΔVT/ ΔQ = P[1 + (ΔP /ΔQ) · Q/P] Vmg = P(1 + 1/ Ec/p).
Interpretând ultima relaţie, rezultă că:
– dacă cererea este elastică, adică Ec/p> 1, venitul marginal este pozitiv şi
venitul total creşte;
– dacă cererea este inelastică, adică E c/p< 1, venitul marginal este negativ şi
venitul total scade;
– dacă cererea are elasticitate unitară, adică E c/p = 1, venitul marginal este
zero şi venitul total este constant.
Graficul 6. exprimă legătura pe care am demonstrat-o matematic dintre
formele elasticităţii la preţ şi încasările firmei. Este acum evident de ce firmele
care se confruntă cu o cerere inelastică, cum ar fi producătorii de combustibili
sau de medicamente, sunt avantajate de creşterea preţurilor: venitul şi profitul
lor cresc o dată cu creşterea preţului. Pe de altă parte, există firme care ajung la
acelaşi rezultat prin reducerea preţurilor: cele care se confruntă cu o cerere
elastică (cum ar fi producătorii de îmbrăcăminte, de electronice ş.a.).
Intrebari si raspunsuri
1.. De ce coeficientul de elasticitate al cererii la preţ are semnul minus în
faţă ?
Pentru că între cantitatea cerută şi preţ există o relaţie negativă, inversă. Când
preţul scade,
cantitatea cerută creşte, deoarece creşte puterea de cumpărare a
consumatorilor şi, în plus, există
tendinţa că populaţia să înlocuiască în consum bunurile mai scumpe cu cele mai
ieftine.
Coeficientul de elasticitate se poate determina şi fără acest semn (minus), dar
atunci,
pentru formele de elasticitate se va lua valoarea sa în modul.
2. NU CONFUNDA!
Cererea cu Cantitatea cerută; cererea este o relaţie între cantitatea cerută
dintr-un
bun şi preţul acelui bun; grafic ea se prezintă sub următoarea formă:
Legea cererii exprimă relaţia inversă între preţ şi cantitatea cerută: când preţul
creşte,
cantitatea cerută scade şi invers.
Cererea se modifică în timp; factorii economici cei mai importanţi care modifica
cererea sunt:
a. preţul;
b. venitul agenţilor economici.
Aplicatii:
1.În cazul în care preţul (P) creşte, venitul total încasat de producător (VT)
este:
a) crescător, dacă cererea este inelastică;
b) descrescător, dacă cererea este inelastică;
c) constant, dacă cererea este elastică;
d) constant, dacă cererea este inelastică.
2.Considerând două bunuri substituibile, X şi Y, atunci când preţul bunului X

creşte:
a) cererea pentru bunul Y va creşte;
b) cererea pentru bunul Y va scădea;
c) cantitatea cerută din bunul X va creşte;
d) cererea pentru bunul Y rămâne neschimbată.
3.Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit (Ke C/V) se calculează

ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală
a:
a) preţului;
b) venitului;
c) taxelor;
d) subvenţiilor.
4.În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este
adevărată în situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
5.Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:

a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul
respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a
cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu
variaţia absolută a cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a
cantităţii cerute.
6.Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun

există:
a) o relaţie directă;
b) o relaţie inversă;
c) atât o relaţie directă cât şi una inversă;
d) o relaţie de la parte la întreg;
7.Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ, iar
vânzătorul ia decizia să reducă preţul:
a) încasările firmei scad;
b) încasările firmei cresc;
c) cumpărătorii sunt dezavantajaţi;
d) cantitatea vândută nu se modifică.
8.Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ:

a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul;
b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul;
c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor;
d) volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de modificarea preţului;
9. Cererea elastică în raport de preţ este specifică:

a) bunurilor de strictă necesitate;
b) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în
acelaşi sens a cantităţii cerute;
c) bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori;
d) bunurilor care nu pot fi substituite cu alte bunuri.
10.Cererea inelastică în raport de modificarea preţului este specifică:

a) factorilor de producţie;
b) bunurilor de lux;
c) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în
acelaşi sens a cantităţii cerute;
d) pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate;
11.La o cerere inelastică în raport de preţ, dacă vânzătorul urmăreşte să

mărească încasările, atunci el va acţiona în direcţia:
a) reducerii cantităţii vândute;
b) creşterii preţului;
c) menţinerii preţului;
d) reducerii preţului.
12.Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit (Ke C/V)

este pozitiv, dar subunitar, cererea:
a) este elastică;
b) evoluează în sens opus faţă de venit;
c) este inelastică,
d) este cu elasticitate unitară.
13.La o cerere elastică, în raport de venit, cantitatea cerută:

a) nu se modifică ca urmare a variaţiei venitului;
b) se modifică mai mult decât venitul;
c) se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul;
d) se modifică mai puţin decât venitul.
14.Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit (Ke C/V) are

valoarea:
a) 2 la o cerere inelastică;
b) 0,5 la o cerere elastică;
c) 1,5 la o cerere inelastică;
d) 0,5 la o cerere inelastică.
15.La o cerere inelastică în raport de venit, coeficientul de elasticitate

(KeC/V) poate să aibă valoarea:
a) 1;
b) 0,33;
c) 1,5;
d) 2.
16. La o cerere elastică în raport de preţ, coeficientul de elasticitate (Ke C/P)
poate să fie egal cu:
a) 1/4;
b) 2;
c) 0,5;
d) 25%.
17.Dacă preţul unui bun (P) se reduce de la 300 la 250 u.m., iar cantitatea
cerută (QC) creşte de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul de elasticitate a cererii în
raport de preţ (KeC/P) este:
a) 2;
b) 4;
c) 12;
d) 6.
18.Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul
(KeC/P) de 1,25. Dacă preţul revistelor (P) creşte cu 10%, atunci cantitatea cerută
(QC):
a) scade cu 8%;
b) creşte cu 8%;
c) scade cu 12,5%;
d) creşte cu 12,5%.
19.În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor (V) cresc de la 500
RON la 750 RON, cantitatea cerută (Q C) creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi.
Cererea din acel bun, în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
20.Venitul unui producător (VT) creşte de 1,3 ori, în timp ce preţul (P) său
creşte cu 10%. În acest caz, cantitatea cerută se modifică astfel:
a) creşte cu 20%;
a) scade cu 20%;
b) creşte cu 18,18%;
c) nu se modifică.
21.În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi (P) creşte de la 10000 la 12000
de u.m., iar cantitatea cerută (Qc) zilnică se reduce de la 5000 la 4000 de unităţi
există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
d) perfect inelastică.
22.În cazul unui bun cantitatea cerută (Qc) scade cu 30% datorită creşterii
preţului (P) de la 10 u.m. la 12 u.m. În acest caz, cererea pentru acel bun este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) perfect elastică.
23.Coeficientul de elasticitate a cererii pentru tricouri în funcţie de preţ (Ke C/P)

este 0,8, iar coeficientul de elasticitate a cererii pentru tricouri în funcţie de
venitul cumpărătorilor (KeC/V) este 3. Creşterea cu 1% a venitului
cumpărătorilor (V) şi scăderea cu 1% a preţului (P) tricourilor generează:
a) creşterea cererii de tricouri cu 2,2%;
b) creşterea cererii de tricouri cu 3,8%;
c) reducerea cererii de tricouri cu 1%;
d) reducerea cererii de tricouri cu 2,2%.
24.Coeficientul de elasticitate a cererii pentru calculatoare în funcţie de preţ

(KeC/P) este 0,6, iar coeficientul de elasticitate a cererii pentru calculatoare în
funcţie de venitul cumpărătorilor (KeC/V) este 2. Creşterea cu 1% a venitului
cumpărătorilor şi cu 1% a preţului calculatoarelor generează:
a) creşterea cererii de calculatoare cu 2,6%;
a) creşterea cererii de calculatoare cu 1,4%;
b) creşterea cererii de calculatoare cu 1%;
c) reducerea cererii de calculatoare cu 1,4%.
25.Dacă funcţia cererii pentru bunul X este Qc X=10-2PX, iar preţul iniţial al
bunului X a fost de 2 um, atunci coeficientul de elasticitate a cererii pentru
bunul X în funcţie de preţ este egal cu:
a) 2;
b) 0,66;
c) 0,33;
d) 1,5.
26.Coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu preţul bunului X (Ke C/P) este
2. Dacă funcţia cererii pentru bunul X este egală cu: Qc X =3-2PX, atunci preţul
(P) iniţial al bunului X a fost de:
a)2;
a)1;
b) 3;
c)5.
27.În cazul unui coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de preţul unui bun
(KeC/P) este de 0,5, atunci una dintre următoarele variante este adevărată:
a) scăderea preţului bunului respectiv cu 1% a determinat creşterea
b) creşterea preţului bunului respectiv cu 1% a determinat creşterea
cantităţii cerute din acel bun cu 0,5%;
c) scăderea preţului bunului respectiv cu 5% a determinat creşterea
cantităţii cerute din acel bun cu 2,5%;
d) creşterea preţului bunului respectiv cu 10% a determinat scăderea
28.În cazul unui coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de venitul

consumatorilor (KeC/V) este de 2, atunci una dintre următoarele variante este
adevărată:
f) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea
g) creşterea venitului consumatorilor cu 5% a determinat creşterea
h) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea
i) creşterea venitului consumatorilor cu 10% a determinat scăderea
20.producţie este concavă în raport cu originea sistemului de axe, costul de
oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y: a) este constant; b) este
crescător; c) este descrescător; d) nu poate fi determinat; e) este egal cu
rata marginală de substituţie a celor două bunuri.
21.Problema fundamentală a economiei se referă la: a) corelarea producţiei de

bunuri de consum cu aceea de bunuri-capital; b) corelarea fluxurilor de
investiţii cu fluxurile de economii; c) necesitatea unui ritm înalt al inovării
tehnologice; d) atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse; e) creşterea
continuă a eficienţei tuturor activităţilor economice.
22.Costul de oportunitate reprezintă: a)cheltuielile efective ale producătorului;

b)valoarea în unităţi monetare a celei mai bune alternative sacrificate de
alocare a resurselor; c)costul suplimentar pe care-l suportă producătorul
atunci când măreşte producţia cu o unitate; d) ajustarea preţurilor ca
urmare a modificărilor cererii şi ofertei; e) cheltuielile efectuate pentru
realizarea unei unităţi de produs.
23.Dacă o firmă încetează să producă bunul X, producând în schimb bunul Y,

atunci costul de oportunitate al acestei decizii este dat de : a) costul lansării
în producţie a bunului Y; b) costul la care este produs bunul X; c) costul la
care este produs bunul Y;d) venitul care era obţinut din producerea bunului
X; e) venitul care era obţinut din producerea bunului Y.
24.Tatăl Mariei îi cere fiicei sale să-şi ajute fratele mai mic în timpul sfârşitului
de săptămână la rezolvarea unor probleme de matematică. Maria refuză
până când tatăl său promite să-i plătească 10 unităţi monetare. Maria ar
putea să câştige în timpul sfârşitului de săptămână 11 unităţi monetare dacă
ar avea grijă de copilul vecinilor. Costul de oportunitate pentru ajutorul pe
care Maria îl dă fratelui său mai mic este:a) 10 unităţi monetare; b) 11
unităţi monetare; c) mai puţin de 10 unităţi monetare; d) mai mult de 11
unităţi monetare; e)zero.
25.O economie poate produce 100 pâini şi 5 strunguri sau 80 pâini şi 7
strunguri. În cazul în care costul de oportunitate pentru strunguri (în raport
cu pâinea) este crescător, care dintre următoarele combinaţii de pâini şi
strunguri nu poate fi un punct pe curba posibilităţilor de producţie pentru
economia respectivă: a) 94 pâini şi 6 strunguri; b) 93 pâini şi 6 strunguri; c)
92 pâini şi 6 strunguri; d) 91 pâini şi 6 strunguri; e) 89 pâini şi 6 strunguri.
Economia – Ştiinţă teoretică fundamentală
34.O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în

economie; b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie; c) o situaţie
favorabilă din economie; d) o stare de fapt în economie; e) o situaţie de
dezechilibru în care se află economia.
35.Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2004 a fost

de 11,2%” este: a) un enunţ pozitiv; b) un enunţ normativ; c) un enunţ
nedemonstrabil; d) o ipoteză; e) concluzia unui model matematic.
36.Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie

privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă; b) normativă; c) empirică; d)
explicativă; e) descriptivă.
37.Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului

2004 de 7,2%; b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna
decembrie; c) pentru a avea stabilitate macroeconomică, rata inflaţiei în
România ar trebui să fie de 3-4%; d) economia românească a crescut cu o
rată anuală de 4,6% în 2004; e) rata medie anuală a dobânzii în 2005 este de
4%.
38.Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a)

F. Hayek, “Drumul către servitute”; b) M. Friedman, “Liber să alegi”; c) M.
Albert, “Capitalism contra capitalism”; d) G. Becker, “Comportamentul
consumatorului – o abordare economică”; e) N. Georgescu-Roegen, “Legea
entropiei şi procesul economic”.
39.Studiul economiei s-a constituit ca ştiinţă: a) odată cu activitatea omului;

b)din antichitatea greacă şi romană; c)odată cu şcoala clasică;d)odată cu
şcoala neoclasică şi Renaşterea;e)odată cu keynesismul.
40.În metodologia ştiinţei economice:a)raţionamentul deductiv prevalează faţă
de cel inductiv;b)raţionamentul inductiv prevalează faţă de cel
deductiv;c)raţionamentul inductiv se împleteşte cu cel deductiv; d)
prevalează analiza cantitativă faţă de cea calitativă; e) interesează doar
variabilele de stoc.
41.În raţionamentul ştiinţific, ca şi în realitatea economică, prevalează relaţiile:

a)cauzale; b) de covariaţie pozitivă; c) de interdependenţă; d) de covariaţie
negativă; e)de indiferenţă.
42.Afirmaţia „ Studenţii eminenţi caută locuri de muncă în străinătate”

reprezintă o eroare: a) de compoziţie; b)de raţionament (cauzalitate); c)
atât de compoziţie cât şi de raţionament; d)nu reprezintă o eroare de
raţionament economic; e) este o eroare doar când se referă la ţările
avansate.
43.Eroarea de cauzalitate (raţionament) se întâlneşte în afirmaţiile: a) toate

lebedele sunt albe; b) în ţările avansate întreaga populaţie are un standard
de viaţă ridicat; c)întreaga populaţie din statele membre ale UE este
satisfăcută de funcţionarea UE; d) cererea este în relaţie pozitivă cu preţul;
e) costul este sinonim cu preţul.
44.În ştiinţa economică, legăturile dintre fenomenele economice au caracter de

lege (regularitate) când: 1) sunt esenţiale; 2) sunt relativ stabile; 3) sunt
repetabile; 4)exprimă o relaţie directă (pozitivă); 5) au rigoarea şi
exactitatea caracteristice legilor fizicii.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+5; c) 2+3+4+5; d) 1+2+3+4; e)
1+2+4
45.Este considerat părintele ştiinţei economice: a)D. Ricardo; b) K. Marx; c) J.

M. Keynes; d) Adam Smith; e) L. Mises.
46.Raţionamentul prin care, pornind de la analiza faptelor economice concrete,

ajungem la formularea principiilor economice, poartă numele de: a) metoda
deductivă; b)metoda inductivă; c) abstractizarea; d) metoda analogiei; e)
metoda „ceteris paribus”.
47.Sunt studiate de microeconomie: a) comportamentele gospodăriilor
individuale; b)deciziile firmelor; c) agregatele economice; d) ocuparea
forţei de muncă; e) deficitul bugetar.
48.Sunt considerate metode şi procedee de cunoaştere economică ştiinţifică: 1)

abstacţia; 2)inducţia; 3) deducţia; 4) predicţia; 5) comparaţia.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 1+2+3+5; c) 2+3+4+5; d) 2+3+5;
e) 2+3.
49.Afirmaţia „este mai bine să apelezi la credite” este o propoziţie: a)falsă

b)pozitivă c)normativă d) adevărată e)lipsită de sens
50.Teoria autoreglării economiei prin mecanismul preţurilor şi al concurenţei

este o teorie: a)general acceptată; b)parţial validată în practică c) parţial
acceptată de către ştiinţa economică d) valabilă în unele cazuri practice;
e)falsă
51.Metoda de cercetare prin care, pornind de la principiile economice,

ajungem la explicarea faptelor economice concrete, poartă numele de:
a)metodă deductivă; b) metodă inductivă; c) abstractizare; d) metoda
analogiei; e) metoda „ceteris paribus”.
52.Faptul că indivizii acţionează pentru satisfacerea intereselor lor, fiind

sensibili la stimulente, înseamnă că: a) indivizii nu sunt întotdeauna
raţionali; b) astfel de indivizi ar trebui marginalizaţi pentru că nu servesc
atingerii scopului bunăstării generale; c) statul ar trebui să substituie
deciziile unor astfel de indivizi cu propriile sale decizii astfel încât şi ceilalţi
oameni să se bucure de bunăstare; d) satisfacerea intereselor personale
este întotdeauna prioritară intereselor generale; e) satisfacerea intereselor
generale este, de regulă, prioritară intereselor personale.
53.Care dintre afirmaţiile de mai jos definesc ştiinţa economică şi rolul ei? 1)
oferă agenţilor economici putere de anticipare, posibilităţi de a alege,
alternative; 2)permite realizarea unui model eficient de alocare şi utilizare a
resurselor limitate, în vederea satisfacerii nevoilor; 3) studiază
comportamentul uman în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor; 4)
accelerează schimbul de mărfuri; 5) decide cum să folosim resursele rare, cu
întrebuinţări alternative.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+3+4; c) 2+3+4; d) 1+3+5; e)
1+2.
54.Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie normativă? a)

reducerea impozitelor va determina o scădere a veniturilor la bugetul de
stat; b) creşterea preţului la carburanţi va favoriza creşterea generalizată a
preţurilor în economie; c) pentru a permite o mai bună funcţionare a
economiei guvernul trebuie să aibă o prezenţă foarte discretă în viaţa
economică; d) acoperirea deficitului bugetar de către autorităţi prin
emisiune suplimentară de monedă va contribui la accentuarea inflaţiei;
e)creşterea cheltuielilor guvernamentale contribuie la reducerea ratei
şomajului.
55.Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie pozitivă? a)dacă

doreşte o creştere a ocupării, guvernul ar trebui să sporească cheltuielile
bugetare; b)comerţul cu arme trebuie interzis; c) dacă scade preţul unui
bun ceteris paribus, atunci creşte cantitatea cerută; d) numărul cazurilor de
violenţă în familie ar putea fi redus dacă guvernul măreşte accizele la alcool;
e) guvernul ar trebui să mărească taxele la importul de carne pentru a
proteja producătorii autohtoni.
56.Economia pozitivă: a)opereaza cu judecăţi de valoare, cu aprecieri

referitoare la o serie de criterii extraeconomice; b) stabileşte dezvoltarea
viitoare a economiei utilizând o serie de instrumente ale analizei economice;
c) arata cum trebuie să se desfăşoare activităţile economice; d) este cea
care descrie si explica realitatea; e) studiaza comportamentul unei anumite
unităţi economice.
57.Abstracţia ştiinţifică presupune: a)eliminarea din analiza economică a unor

componente necunoscute şi neinteresante; b)analiza economică a
comerţului cu opere de artă abstracte; c) ştiinţa care se ocupă cu studiul
conceptelor abstracte din economie; d)analiza unui fenomen economic
care se concentrează asupra unui aspect esenţial, eliminându-le pe cele
considerate neesenţiale; e) nici o variantă dintre cele de mai sus.
58.Metoda de cercetare prin care, pornind de la analiza faptelor concrete,

ajungem la formularea principiilor economice, se numeşte: a) abstractizare;
b) principiul “ caeteris paribus”; c) analiza cantitativă; d) metoda inductivă;
e) metoda deductivă.
59.Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în sens invers a
variabilei Y, cele două variabile sunt: a) normale; b) inferioare; c)în relaţie
negativă; d) în relaţie pozitivă; e) în relaţie invers proporţională.
60.Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în acelaşi sens a

variabilei Y, cele două variabile sunt: a) normale; b) inferioare; c)în relaţie
negativă; d)în relaţie pozitivă; e)în relaţie invers proporţională.
61.Este o afirmaţie normativă :a)indicele preţurilor de consum a crescut cu

5,6% luna trecută ;b)rata şomajului de 7% este prea mare pentru o
economie ;c)rata medie a dobânzii la credite este de 9,5% d)economia a
crescut cu o rată anuală de 4,5%e)rata inflaţiei a fost de peste 12%
62.Guvernul decide cresterea cheltuielilor publice pentru echipamente

necesare la constructia de autostrazi, iar mai tarziu pretul acestor
echipamente scade. Afirmatia ca pretul acestor echipamente a scazut
datorita cresterii cheltuielilor guvernamentale este un exemplu de : a)
eroare de compozitie b) eroare de cauzalitate c) afirmatie normativa d)
predictie e) o lege economica.
63.Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele; b) armata; c) Crucea

Roşie; d) partidele politice; e) fundaţiile.
64.În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în: a)
nominale şi reale; b) reale şi monetare; c) brute şi nete; d) fixe şi variabile;
65.Conţinutul legilor economice exprimă: a) toate relaţiile de interdependenţă

şi de intercondiţionare dintre verigile economice; b)impactul progresului
tehnic asupra dezvoltării economice; c) evoluţia formelor veniturilor în
funcţie de productivitate; d) regularităţile de interconexiune, relativ stabile
şi necesare dintre procesele, fenomenele, actele şi comportamentele
economice; e) legi juridice.
66.Microeconomia se ocupă cu studiul: a) modului cum consumatorii şi

producătorii aleg să utilizeze resursele şi impactul acestor alegeri pe
diferite pieţe; b) protecţiei sociale; c)şomajului şi inflaţiei ca fenomene de
dezechilibru; d) creşterii economice; e) modului în care guvernul îşi
constituie veniturile şi cheltuieşte sumele colectate la buget.
67.Macroeconomia se ocupă cu studiul: a) acţiunilor economice ale populaţiei
unei regiuni; b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni; c) preţurilor şi
producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale; d) economiei
naţionale privită ca un întreg; e) alocării resurselor economice la nivelul
producătorului individual.
Economia cu piaţă concurenţială
24.Propoziţia : „ Orice economie în care au loc schimburi, procese de vânzare-

cumpărare, deci există pieţe, este o economie de piaţă” este: a) adevărată;
b) falsă; c) adevărată dacă majoritatea bunurilor sunt marfare; d) adevărată
dacă statul nu intervine în economie; e) falsă dacă piaţa nu este în
concurenţă perfectă
25.Afirmaţia: „În orice economie de piaţă se întâlnesc şi trăsăturile economiei

de schimb” este : a) adevărată; b) falsă; c) adevărată dacă bunurile
comerciale sunt integral marfare; d) adevărată dacă sistemul economic este
de tip mixt; e) falsă dacă prevalează caracteristicile sistemului nordic.
26.Să presupunem că doi agenţi economici, A şi B, pot produce două bunuri X şi

Y, însă se decid ca fiecare să se specializeze în producţia unui singur bun.
Ţinând cont că A poate produce fie 30 unităţi din bunul X, din 15 unităţi din
bunul Y, iar B poate produce fie 15 unităţi din X, fie 8 unităţi din Y, precizaţi
în ce ar trebui să se specializeze fiecare, ţinând cont de costurile relative? :
a) A se va specializa în producţia ambelor bunuri; b) A se va specializa în
producţia de X; c) A se va specializa în producţia de Y; d) B se va specializa în
producţia ambelor bunuri; b) B se va specializa în producţia de X.
27.Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile

guvernului; b) decizii administrative; c) tehnologiile de producţie; d)
sistemul de preţuri; e) plan.
28.Fie trei agenţi economici: x, y, z care dispun de resurse (în mld. u.m.)
x=1000, y=1200, z=800. prin utilizarea resurselor ei obţin următoarele
cantităţi din bunul A: x=1500 buc, y= 1700 buc., z=1240 buc. Dintre cei trei
producători deţine avantaj absolut: a)x; b) y; c) z; d) toţi; e) nici unul.
29.Bunurile A şi B sunt produse de producătorii x şi y, care au aceleaşi resurse.

Producătorul x poate produce :11 unităţi din A sau 16 unităţi din B sau 5,5
respectiv 7 din fiecare. Producătorul y poate produce: 12 unităţi din A sau
19 unităţi din B sau 6 respectiv 9,5 din fiecare. În producerea bunului B
avantajul comparativ relativ îl deţine: a) producătorul x; b) producătorul y;
c) x şi y; d) nici unul. e) nu se poate determina
30.Pe baza datelor din problema de mai sus recomandaţi următoarea

specializare: a) x în A şi y în B; b) x în B şi y în A; c) x în B şi y atât în A cât şi în
B; d) specializarea nu este oportună; e) nu se poate determina.
31.Medicamentele compensate prin sistemul Asigurărilor de sănătate sunt

bunuri: a)integral marfare; b) parţial marfare (mixte); c) nonmarfare
(noncomerciale); d)libere; e) Giffen.
32.Trăsăturile şi mecanismele funcţionale ale sistemului economic liberal ( de

piaţă) au fost jalonate de către: a)Aristotel; b) David Ricardo; c) Adam
Smith; d) J.M. Keynes; e) Karl Marx.
33.Modelul renan (social) de economie de piaţă tinde să devină în linii generale

prototip pentru: a) fostele ţări socialiste; b) Uniunea Europeană; c) Canada;
d) SUA; e) toate statele contemporane.
34.În România, nucleul reformelor structurale pentru a realiza tranziţia la

sistemul economiei de piaţă funcţională este: a) macrostabilizarea; b)
pluralismul politic; c)asigurarea libertăţii pieţei; d) privatizarea; e)
liberalizarea preţurilor.
35.România face parte, după statisticile Băncii Mondiale, din categoria ţărilor
cu dezvoltare economică: a) superioară; b) medie; c) slabă; d) foarte slabă;
e) în tranziţie
36.Un element care caracterizează tranziţia la economia de piaţă a ţărilor

central şi est europene este: a) recesiunea transformaţională; b) deficitul
cronic al balanţei comerciale; c) şomajul de masă; d) creşterea ponderii
agriculturii în producerea PIB; e) excesul de masă monetară.
37.PIB-ul total este un indicator utilizat pentru a aprecia: a) nivelul de

dezvoltare economică; b) mărimea nivelului de trai şi a bunăstării
economice; c) structura pe ramuri a economiei; d) potenţialul economic al
ţării; e) nivelul dezvoltării industriei.
38.58. Teoria avantajului comparativ relativ susţine că unităţile economice se
specializează în producerea acelor bunuri care le asigură : a) cel mai mare
CTM; b) cel mai mic CTM; c)cel mai mare costul de oportunitate; d)un CVM
minim ; e) cel mai mic cost de oportunitate.
39.În cadrul economiei de schimb, ponderea cea mai mare în ansamblul

bunurilor economice o au: a) bunurile marfare; b) bunurile parţial marfare;
c) bunurile non-marfare; d) bunurile libere; e) nici un răspuns corect.
40.Următoarele afirmaţii cu privire la sistemul economiei de piaţă

concurenţială şi cel al economiei de comandă sunt adevărate: 1) primul se
bazează pe economia de schimb şi cel de-al doilea pe economia naturală; 2)
ambele au la bază principiile economiei de schimb; 3)în modelul teoretic al
economiei de comandă sinteza deciziilor economice o reprezintă planul
unic; 4) în modelul teoretic al economiei cu piaţă concurenţială, preţul se
formează liber, în funcţie de cerere şi de ofertă; 5) a+b+c.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 1+3+4; d) 2+3; e) 5.
41.Deţine avantaj comparativ (relativ): a) agentul economic care obţine în

prezent un bun cu un cost de oportunitate mai mic decât în perioada
anterioară; b) agentul economic care obţine în prezent un bun cu un cost de
oportunitate mai mare decât în perioada anterioară; c) agentul economic
care produce bunuri de lux; d) agentul economic care produce bunuri de
calitate superioară; e) nici un răspuns corect.
42.Cunoaştem că într-o perioadă de timp, cu aceleaşi resurse, doi producători

A şi B pot produce bunurile X şi Y . Producătorul A obţine 6X sau 3Y, iar
producătorul B obţine 15X sau 6Y.Înainte de specializare, cei doi agenţi
economici utilizau 2/3 din resurse pentru producerea bunului X şi 1/3
pentru producerea bunului Y. Specializarea celor doi agenţi economici şi
sporul de producţie obţinut după specializare sunt determinate astfel: a) A
se specializează în X şi B în Y; 3X şi 2Y ; b) A se specializează în X şi B în Y ; 2X
şi 3Y ; c) A se specializează în Y şi B în X ; nu avem spor de producţie ; d) A se
specializează în Y şi B în X ; 1X şi 3 Y ; e) A se specializează în Y şi B în X ;1X
43.Se constituie în caracteristici ale economiei de schimb: a) fiecare agent

economic decide şi acţionează în conformitate cu realizarea tuturor
categoriilor de interese; b) plata impozitelor; c) practicarea de activităţi
casnice; d) valoarea de piaţă a bunurilor economice este exprimată sub
formă monetară; e) proprietatea publică asupra infrastructurii economice.
44.Pentru a produce 20 bunuri X, ţara A consumă 300 de ore de muncă, iar
pentru a produce 40 de bunuri Y 200 de ore de muncă. Pentru a produce 20
unităţi din X, ţara B renunţă la 10 unităţi din Y. Atunci : a) A se specializează
în X b) B se specializează în X c) A se specializează în Y d) B se specializează
în Y.
45.Nu reprezintă un atribut definitoriu al proprietăţii: a) posesiunea; b) non-

rivalitatea; c)folosinţa; d) dispoziţia; e) uzufructul.
46.Nu reprezintă o caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă: a)

proprietatea privată asupra factorilor de producţie; b) urmărirea de către
indivizi a propriului interes; c) intervenţia limitată a statului în economie; d)
planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social; e) manifestarea
liberă a iniţiativei agenţilor economici.
47.Reprezintă un punct slab al sistemului economiei de piaţă: a) eficienţa

economică ridicată; b) libertatea economică; c) libertatea politică; d)
democraţia reală;e) inegalitatea mare în distribuţia veniturilor între
membrii societăţii.
48.Un nivel ridicat al protecţiei sociale într-un sistem al economiei de piaţă

presupune: a) o intervenţie omniprezentă a statului în economie; b) un
buget de stat atât de ridicat astfel încât proprietatea publică să fie
dominantă în economie; c) un înalt nivel de dezvoltare economică şi
socială; d) o contradicţie în termeni, referitor la capitalism; e) un sistem
numit „socialism de piaţă”.
49.În cadrul unei economii de piaţă: a) resursele sunt în totalitate în

proprietatea statului;b)resursele aparţin indivizilor, iar alocarea lor este
decisă de guvern; c) resursele aparţin guvernului, iar alocarea lor este decisă
de indivizi; d) proprietarii resurselor decid alocarea lor; e) oricare dintre
variantele de mai sus poate fi adevărată.
Consumatorul
61.Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic,
până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade; b) Umg rămâne constantă şi UT
scade; c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT; d) Umg creşte în aceeaşi
măsură cu UT; e) Umg descreşte iar UT creşte.
62.Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor;b)

dreapta bugetului; c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi
utilitatea totală a bunului care îl substituie; d) rata marginală de
substituţie; e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi
utilitatea totală a bunului substituit.
63.Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie, utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare; b) negativă; c)
zero; d) descrescătoare; e) pozitivă şi crescătoare.
64.Utilitatea totală este maximă atunci când: a) Umg A=UmgB; b)

UmgA/PB=UmgB/PA; c) UmgA/UmgB=PA; d) UmgA/PA=UmgB/PB; e)
UmgB/UmgA=PA/PB.
65.Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y
cu preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar
Umgy=28-2Qy, programul de consum care asigură echilibrul consumatorului
este: a) 2X şi 3Y; b) 4X şi 8Y; c) 3X şi 2Y; d) 8X şi 4Y; e) 2X şi 5Y.
66.Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă

cantitatea consumată din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul
disponibil al individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului
din bunul X este: a) 2; b) 3; c) 1; d) 4; e) 5.
67.Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un
bun, intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade; b) creşte;
c) nu se modifică; d) întâi creşte, apoi scade; e) se accentuează.
68.Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero; b) negativă; c) crescătoare; d) descrescătoare; e) maximă şi
constantă.
69.Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii

consumului se numeşte: a) linie a bugetului; b) curbă a cererii; c) curbă a
ofertei; d) curbă de indiferenţă; e) izocost.
70.Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece: a)atunci când
consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să
b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun,
trebuie să obţină o cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra
utilitatea constantă;c) rata marginală de substituţie nu este constantă; d)
rata marginală de substituţie este pozitivă; e) nici un răspuns din cele de mai
sus.
71.Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim

pentru a-l procura - şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat,
reprezintă: a)surplusul producătorului; b) surplusul de venituri la bugetul
statului; c) surplusul de cantitate pe piaţă; d) surplusul consumatorului; e)
isoutilitatea.
72.Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor; b)

unitară; c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea
totală a bunului care îl substituie; d) raportul dintre utilitatea totală a
bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit; e) rata
marginală de substituţie în consum.
73.Sporul de utilitate obţinut prin consumul succesiv al unor unităţi

suplimentare dintr-un bun este: a)constant; b) întotdeauna negativ; c)
întotdeauna pozitiv; d) de regulă crescător; e)descrescător.
74.Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci
un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare
decât cantitatea din bunul Y; b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică
decât cantitatea din bunul Y; c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât
UmgX Umg X 1
2; d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât  ; e)
UmgY Umg Y 2
cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt
egale.
UmgA U
75.Dacă  mgB , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii
PA PB
totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din bunul A; b) consumă cantităţi
egale din bunurile A şi B; c) consumă mai puţin din ambele bunuri; d)
consumă mai mult din ambele bunuri; e) consumă mai multe unităţi din
bunul A.
76.Un consumator are un venit disponibil de 14 u.m. Utilităţile marginale
resimţite în urma consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile
UmgX  10  2  X , UmgY  5  Y . Dacă preţurile celor două bunuri sunt
PX  PY  2 , atunci programul de consum care asigură echilibrul
consumatorului este: a) 3X şi 3Y; b) 3X şi 4Y; c) 3X şi 7Y; d) 4X şi 3Y; e) 7X şi
7Y.
Umg X Umg Y
77.Dacă  , atunci pentru a atinge starea de optim, consumatorul
PX PY
raţional: a) va mări consumul din X şi va renunţa la consumul bunului Y; b)
va mări consumul din Y şi din bunul X; c) va mări consumul din Y şi va
renunţa la o parte din consumul bunului X; d) va reduce consumul Y şi din
bunul X; e) va renunţa să mai consume cele două bunuri pentru că nu va
atinge niciodată starea de echilibru.
78.Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X,Y)  3  X Y .

Venitul disponibil de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt PX  1 şi PY  2
. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y; c) 6X şi 5Y; d) 8X şi 4Y; e) 10X şi 3Y.
79.Două curbe de indiferenţă ale unui consumator se intersectează doar atunci

când: a)utilitatea a două variante de consum de pe aceeaşi curbă este egală;
b) ratele marginale de substituţie pentru cele două curbe sunt egale; c)
consumatorul consumă excesiv de mult dintr-un bun; d) bunurile sunt
substituibile; e) nici un răspuns, pentru că două curbe de indiferenţă ale
unui consumator nu se pot intersecta.
80.Venitul disponibil al unui individ este de 360 u.m. El achiziţionează două

bunuri la preţurile px=12 u.m. şi py = 9 u.m.. Dacă preţul lui X creşte de la 12
u.m. la 20 u.m. atunci: a)linia bugetului pentru acest consumator se
deplasează spre dreapta; b)linia bugetului pentru acest consumator se
deplasează spre stânga; c)linia bugetului pentru acest consumator nu se
modifică; d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce; d) cantitatea
achiziţionată din bunul X creşte.
81.Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este

UT(x,y) = 5x+3y+4. Preţul bunului X este P x = 10 u.m. Care ar trebui să fie
preţul bunului Y la punctul de echilibru ? a) 6 u.m.; b) 10 u.m.; c) 12 u.m.; d)
3 u.m; e) 5 u.m.
82.Venitul disponibil al unui individ este de 240 u.m. El achiziţionează două
bunuri la preţurile px= 8 u.m. şi py = 12 u.m.. Dacă preţul lui Y scade de la 12
u.m. la 8 u.m. atunci: a) linia bugetului pentru acest consumator se
deplasează spre dreapta; b)linia bugetului pentru acest consumator se
deplasează spre stânga; c) linia bugetului pentru acest consumator nu se
modifică;d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce; e)cantitatea
achiziţionată din bunul Y creşte.
83.La o utilitate marginală nulă, utilitatea totală, ca urmare a consumului total

succesiv dintr-un anumit bun economic este: a) maximă; b) în scădere; c)
negativă; d) minimă; e)medie.
84.Un consumator obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului disponibil

dat, atunci când:a) utilitatea marginală este pozitivă; b) utilitatea individuală
este maximă; c) raportul utilitate marginală-preţ este acelaşi pentru toate
bunurile consumate; d) utilitatea adiţională este negativă; e)raportul dintre
utilităţile marginale este constant.
85.În procesul satisfacerii trebuinţelor sale, un consumator raţional alege : a)

bunurile pe care le preferă şi cantităţile dorite; b) factorii de producţie
folosiţi şi cantităţile necesare; c) nevoile pe care le satisface cu prioritate şi
proporţiile lor; d) tehnologiile poluante şi resursele alternative; e) a şi c.
86.Potrivit legii utilităţii marginale descrescânde atunci când consumul unui bun
are loc în mod succesiv: a) utilitatea totală creşte în ritm crescător; b)
utilitatea marginală devine negativă; c) utilitatea totală descreşte progresiv;
d) utilitatea marginală este descrescătoare; e) utilitatea marginală creşte în
ritm descrescător.
87.Umgx=20-X, Umgy=18-2Y. Presupunem că preţul unei unităţi de X este egal

cu preţul unei unităţi de Y şi egal cu 2. Care este programul de consum şi
utilitatea totală aferentă, dacă se cheltuiesc 10 u.m. pentru cumpărarea
celor două bunuri de către un consumator raţional ? : a) (4,1); 52; b) (4,1);
71; c) (1,4); 53; d) (4,1); 86; e) (2,2); 19.
88.Dacă utilitatea marginală a unui bun este nulă, atunci: a) utilitatea totală
este maximă; b) bunul respectiv nu este dorit de consumatori; c)
consumatorul este în echilibru; d) utilitatea totală este, de asemenea, nulă;
e) principiul utilităţii marginale descrescânde nu este valabil.
89.Reprezentarea grafică a combinaţiilor de cantităţi de bunuri (A,B) ce
corespund aceluiaşi nivel al utilităţii totale a consumului se numeşte: a) linie
a bugetului; b) curbă a cererii; c) curbă a ratelor marginale de substituţie în
consum; d) curbă de indiferenţă; e) nici una dintre cele de mai sus.
90.Utilitatea marginală este întotdeauna: a) pozitivă; b) negativă; c)

crescătoare; d) descrescătoare; e) egală cu utilitatea totală.
91.Utilitatea totală este întotdeauna: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) mai

mare decât cea marginală; d) egală cu suma utilităţilor marginale; e) egală
cu bugetul consumatorului.
92.Dacă un consumator cumpără două bunuri A şi B într-o anumită combinaţie,

creşterea preţului bunului A ceteris paribus va determina: a) o modificare a
curbelor de indiferenţă a consumatorului; b) reducerea preţului relativ al
bunului B; c) o reducere a venitului nominal al consumatorului; d) a+b; e)
a+c.
93.Utilitatea marginală este maximă: a) în punctul de minim al utilităţii totale;

b) în punctul de maxim al utilităţii totale; c) pentru prima unitate
consumată; d) pentru ultima unitate consumată; e) când utilitatea totală
este zero.
94.Linia bugetului ne arată : a) combinaţii de două bunuri ce se pot achiziţiona

cu un anumit venit disponibil; b) preţurile la care pot fi produse două bunuri;
c) diferite combinaţii de două resurse care îi permit unei ţări realizarea unei
cantităţi date de producţie; d) diferite combinaţii de două resurse care îi
permit unei ţări realizarea unor diferite cantităţi de producţie; e) diferitele
combinaţii de două produse pe care o ţară le poate realiza cu resursele de
care dispune.
95.Un consumator achiziţionează două bunuri A şi B ale căror utilităţi marginale

sunt 500, respectiv 200. Dacă preţul bunului A este 10.000 lei şi al bunului B
2.000 lei, atunci consumatorul: a) va menţine constant consumul din ambele
bunuri; b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A; c) va mări
consumul din A şi va reduce consumul din B; d) va mări consumul din
ambele bunuri; e) va reduce consumul din ambele bunuri.
96.Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun
substituibil Y este 48, preţul bunului X este de 8 u.m., iar utilitatea totală
este maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 384; b) 6; c)
8 ;d) 24; e) 22.
97.Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy. În punctul de coordonate A(2,4) de pe

curba de indiferenţă optimă, rata marginală de substituţie a bunului X cu
bunul Y (RMSxy) este : a) 1,5 ; b) 3 ; c) 4 ; d) 5 ; e) 6.
98.Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai
mare decât cea a ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură
starea de echilibru atunci când:a) preţul unitar al bunului X este de trei ori
mai mare decât cel al bunului Y; b)preţurile unitare ale lui X şi Y sunt egale;
c) preţul unitar al bunului X reprezintă 33% din cel al bunului Y; d) preţul
unitar al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y; e) nici una dintre
alternativele de mai sus.
99.Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este

atins atunci când: a) utilitatea marginală este maximă; b) utilitatea marginală
este identică pentru toate bunurile care intră în consum; c) utilitatea
marginală aferentă ultimei unităţi monetare cheltuită pentru fiecare bun
este aceeaşi; d)preţurile de achiziţie ale bunurilor sunt minime; e)toate
bunurile economice sunt distribuite în mod gratuit.
100. Legea utilităţii marginale descrescătoare arată că: a) pe măsură ce creşte

cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală creşte cu o rată
crescătoare; b) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun,
satisfacţia adusă de ultima unitate creşte; c) odată cu creşterea consumului
succesiv dintr-un bun, satisfacţia aferentă ultimei unităţi este inferioară
celei consumate anterior; d) pe măsură ce creşte cantitatea consumată
dintr-un bun, satisfacţia totală scade; e) o nouă unitate consumată dintr-un
bun se adresează unei nevoi în creştere.
101. Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală în

urma consumului unei unităţi suplimentare dintr-un bun de către un
consumator raţional: a) scade; creşte cu o rată descrescătoare; b) creşte;
creşte; c) scade; creşte cu o rată crescătoare; d) creşte; scade cu o rată
descrescătoare; e) creşte; rămâne constantă.
102. Adam Smith nu a putut explica paradoxul valorii (apă – diamant)

deoarece nu a făcut distincţia dintre: a) cerere – ofertă; b) utilitate
individuală – utilitate marginală; c) utilitate marginală – utilitate totală; d)
surplusul consumatorului – surplusul producătorului; e) preţuri de piaţă -
preţuri administrate.
103. O persoană atribuie următoarele valori monetare pentru bunul bere:

prima doză 10 u.m.; a doua doză 8 u.m. Preţul plătit de acesta este de 7
u.m./doză. Surplusul consumatorului aferent primei doze este de : a) 10
u.m.; b) 17 u.m.; c) 3 u.m.; d) 1 u.m.; e) 18 u.m.
104. Surplusul consumatorului este reprezentat grafic de: a) aria cuprinsă

între axa orizontală a graficului şi preţul pieţei; b) aria situată sub curba
cererii şi deasupra axei orizontale a graficului; c) aria situată deasupra
preţului pieţei şi între curba cererii şi ordonată; d) aria cuprinsă între curba
cererii şi axele de coordonate; e)aria situată sub preţul de echilibru şi
deasupra ofertei.
105. Atunci când un consumator acordă o importanţă mai mare programului

de consum A în comparaţie cu programul de consum B, putem afirma că: a)
între A şi B există o relaţie de indiferenţă; b) între A şi B există o relaţie de
strictă preferinţă; c) satisfacţia conferită de A este mai mică în comparaţie
cu cea a programului B; d) satisfacţia conferită de A este identică cu cea a
programului B; e) b + c.
106. Ansamblul de combinaţii de consum de la care consumatorul se aşteaptă

să obţină acelaşi nivel de satisfacţie reprezintă : a) curba de izoproducţie; b)
curba de indiferenţă; c) harta curbelor de indiferenţă; d) setul combinaţiilor
slab preferate; e) dreapta bugetului.
107. Curbele de indiferenţă au în mod normal pante negative deoarece: a)

creşterea consumului din bunul X implică creşterea consumului din bunul Y,
astfel încât utilitatea totală să rămână constantă; b) creşterea consumului
din bunul X implică reducerea consumului din Y, astfel încât utilitatea
totală să rămână constantă; c) rata marginală de substituţie este constantă;
d) rata marginală de substituţie este pozitivă; e)creşterea consumului din
bunul X nu influenţează consumul din bunul Y.
108. Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2X + 4Y. Panta liniei bugetului
este:a) -2/4; b) 4; c) 2/4; d) 25; e) 1/4.
109. Dacă are loc o creştere a preţului bunului X (aflat pe abscisă), în condiţiile
caeteris paribus, panta liniei bugetului va: a) creşte; b) scădea; c) rămâne
constantă; d) se va reduce la jumătate; e) toate cele de mai sus.
110. Bunurile x şi y sunt bunuri pereche, care pot fi combinate în programele

de consum a,b,c,d, echivalente, după cum urmează:
Programul y x RMS
a 20 10 -
b 15 12
c 10 14,5
d 5 18,5
Când se trece succesiv de la b la c, apoi de la c la d, RMS: a)creşte; b) scade;
c)rămâne neschimbată; d) la început creşte şi apoi scade; e)la început scade
şi apoi creşte.
111. Când utilitatea marginală a bunului X este descrescătoare, dar pozitivă,

utilitatea totală resimţită de consumator: a) devine negativă; b) creşte cu o
rată crescătoare; c) scade; d)creşte cu o rată descrescătoare; e) rămâne
neschimbată.
112. Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă

Px=Py=10um, iar venitul de care dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ
se determine cantităţile din bunurile x şi y, care-i maximizează utilitatea
sunt : a) x=3,y=7; b) x=6,y=4; c) x=4,y=6; d)x=7,y=3; e) x=5,y=5.
113. Surplusul consumatorului: 1) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul

axei verticale a graficului;2) reprezintă diferenţa dintre preţul pe care
consumatorul este dispus să-l plătească şi preţul pieţei pentru bunul
respectiv; 3) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei orizontale; 4)
poate fi măsurat cu aria dintre diagrama cererii şi linia orizontală la preţul
pieţei ; 5) este un câştig potenţial.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e)
1+4+5.
114. Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul U(x,y)=xy 2+10.
Venitul disponibil al consumatorului este de 54 u.m. Preţurile sunt: 1
u.m./buc. pentru bunul X, respectiv de 4 u.m./buc. pentru bunul Y.
Cantitatea din cele două bunuri care va fi achiziţionată în condiţiile
echilibrului sunt : a) x=18, y=9; b) x=10, y=12;c) x=6, y=12; d) x=9, y=18, e) x=
12, y= 6.
115. Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy 2. El dispune de un buget de 240

u.m. săptămânal iar preţurile bunurilor sunt Px=2 şi Py=4. Programul de
achiziţie care îi asigură echilibrul şi mărimea satisfacţiei totale pe care o
realizează reprezintă: a) 40X, 60Y şi 40000; b) 40X, 40Y şi 64000; c) 20X, 60Y
şi 54000; d) 10X, 20Y şi 30000; e)60X, 40Y şi 64000.
116. Utilitatea marginală: 1) reprezintă satisfacţia suplimentară scontată a se

obţine în urma creşterii consumului cu o unitate, în condiţiile „ceteris
paribus”; 2) reprezintă prima derivată a utilităţii totale ( când bunurile sunt
infinit divizibile); 3) este de regulă descrescătoare; 4) poate fi şi negativă;
5) este nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+4+5; b) 2+3+4+5; c) 1+4+5; d) 1+2+3+5; e)
1+2+3+4.
117. Deplasarea dreptei bugetului consumatorului spre dreapta, paralel cu cea

iniţială, este determinata de: a) o scădere a venitului consumatorului; b) o
creştere a preţului bunului X, conţinut în programul de consum;c) o scădere
a preţului bunului Y, conţinut în programul de consum; d) o creştere a
venitului consumatorului; e) o scădere în aceeaşi proporţie a preturilor
celor doua bunuri X şi Y.
118. Reducerea bugetului de achiziţii pentru consumator şi a preţurilor

bunurilor x şi y în aceeaşi proporţie, conduce la: a) o deplasare spre dreapta
a dreptei bugetului; b) o deplasare spre stânga a dreptei bugetului; c) o
scădere a pantei dreptei bugetului; d) aceeaşi utilitate totală resimţită de
consumator; e) o scădere a utilităţii totale resimţită de consumator.
119. Punctul de tangenţă a dreptei bugetului şi a isophelimei indică: a)

echilibrul static al consumatorului; b) echilibrul static al producătorului; c)
nivelul producţiei optime; d) programul de achiziţii care maximizează
utilitatea totală; e) nici un răspuns corect.
120. Un student de la Facultatea de Management a economisit în timpul

anului suma de 250 Euro, cu care intenţionează să achiziţioneze un bilet
pentru un sejur la munte Tariful stabilit de la agenţia de voiaj este de 150
Euro şi ,astfel studentul are posibilitatea, ca din banii rămaşi după achitarea
biletului, să mai achiziţioneze şi un echipament de schi cu 50 Euro. În
această situaţie, surplusul consumatorului este : a) 100 Euro; b) 50 Euro; c)
150 Euro; d) 250 Euro; e) nu se poate determina pe baza datelor de mai sus.
121. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată: a) utilitatea marginală

este pozitivă şi crescătoare; b) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată
dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală scad; c) utilitatea totală este
maximă când utilitatea marginală este nulă; d) pe măsură ce sporeşte
cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală cresc;
e) pe măsură ce satisfacţia consumării unei unităţi suplimentare dintr-un
bun scade, satisfacţia globală se diminuează.
122. Curba Engel desemnează: a) acele achiziţii care maximizează satisfacţia

consumatorului când se modifică preţurile unitare; b) evoluţia structurii
achiziţiilor care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică
venitul; c) relaţia dintre nivelul impozitării şi încasările bugetare; d) relaţia
negativă dintre şomaj şi inflaţie; e) acele achiziţii care maximizează
satisfacţia consumatorului când se modifică preferinţele consumatorilor;
123. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a

două bunuri X şi Y el obţine o utilitate totală dată de următoarea funcţie :
UT(X,Y)=3X2Y, iar preţurile celor două bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10 u.m.
Programul de consum care maximizează utilitatea totală şi valoarea acesteia
este : a) X=7, Y=2, UT=105; b) X=3, Y=3, UT=91; c) X=3, Y=4, UT=108; d)X=3,
Y=3, UT=81; e) X=5, Y=2, UT=150.
124. Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un

program de consum format din doua bunuri x si y. UT=2x+y 2-xy iar preturile
celor doua bunuri sunt PX=2 PY=1. Programul de consum care va oferi
satisfacţia maximă este : a) x=3, y=14; b) x=2, y=9 ; c) x=1, y=18 ; d) x=2,
y=16 ; e) x=9, y=2.
125. Un consumator achiziţionează doar alimente şi îmbrăcăminte,

considerate bunuri normale. Presupunând că preţul la alimente înregistrează
o scădere, vom observa cum achiziţiile de îmbrăcăminte :a)scad datorită
efectului de venit b)cresc datorită efectului de venit c)cresc datorită
efectului de substituţie d)scad datorită efectului de substituţie e)rămân
constante doarece cererea pentru îmbrăcăminte este relativ inelastică.
126. Care dintre următoarele exprimă legea utilităţii marginale descrescânde ?

a)cu cât o persoană consumă mai mult dintr-un bun, cu atât mai mică este
utilitatea pe care o obţine din consumul acelui bun b)cu cât se consumă mai
mult dintr-un bun, satisfacţia adiţională pe care o obţine de pe urma
consumului unei unităţi suplimentare scade c)cu cât se consumă mai puţin
dintr-un bun, cu atât utilitatea pe care o obţine este mai mică d)cu cât se
consumă mai puţin dintr-un bun, satisfacţia adiţională resimţită de pe urma
unei unităţi suplimentare este mai mică e)nici una dintre cele de mai sus
127. Un consumator raţional consumă 2 bunuri, x şi y, astfel încât: Umx/Umy =

2Px/Py. Ce trebuie să facă acest consumator pentru a ajunge la echilibru:a)
să consume mai mult x ;b) să consume mai mult y ;c) să menţină actualul
nivel al consumului d)este deja la echilibru e)săj consume mai putin y
128. În cazul bunurilor normale panta curbei de indiferenţă este :a)

crescătoare;b) descrescătoare;c) constantǎ;d) infinit;e) nulă.
129. Dacǎ un consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de

indiferenţǎ pierderea de utilitate trebuie sǎ fie:a) >1;b) 0;c) <1 d) cu o
valoare imposibil de precizat e)negativă
130. Dacǎ venitul consumatorului creşte , iar preţul celor douǎ bunuri nu se
modificǎ, nivelul utilităţii unui individ : a) creşte;b) scade;c) rămâne constant
d)depinde de preferinţele relative e)este negativă.
131. În care dintre situaţiile de mai jos creşterea bugetului a permis creşterea
optimului consumatorului:
a) b) c) d) e)
132. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :
a)scade b)rămâne neschimbat c)nu este afectat de către modificarea
preţurilor relative ale bunurilor d) creşte e) scade datorită inferiorităţii
bunurilor
Cererea
84.Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere. Ca
rezultat, venitul total obţinut de vânzător: a) creşte; b) scade; c) rămâne
neschimbat; d) creşte dacă este bun Giffen; e) scade dacă este bun de lux.
85.Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade, iar Py este constant. Cererea

săptămânală pentru bunul y: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbată. d)
nu putem determina modificarea; e) scade dacă este un bun Giffen
86.Bunul „x” este un bun Giffen. Dacă venitul consumatorului scade, cererea
pentru acest bun (caeteris paribus): a) creşte; b) scade; c) rămâne
neschimbată. d) pe termen scurt scade; e) dacă este bun de lux creşte.
87.Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în

raport de veniturile consumatorilor. În t0, cererea anuală de
automobile=10000 bucăţi. În t1 se scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar
a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute (caeteris
paribus): a) creste cu 25% si devine12500; b) scade cu 15% şi devine 8500; c)
rămâne neschimbată; d) creşte cu 15% şi devine 11500; e)creşte, dar nu
poate fi determinată creşterea.
88.Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă: a) preţul unitar
creşte; b)preţul unitar scade; c) veniturile medii ale menajelor cresc; d)
preferinţele consumatorilor pentru acest bun scad; e) preţurile factorilor de
producţie din care se obţine scad;
89.Producătorii de aspirină şi farmaciştii decid să reducă preţul la aspirină, în

medie cu 10%, dar diferenţiat în funcţie de sortiment. Dacă celelalte
împrejurări nu se schimbă, încasările lor: a) cresc; b) scad; c) rămân
neschimbate; d) cresc în mediul urban; e)scad în mediul rural
90.În t1, preţul unui bun normal este 90%P0, iar cantitatea cerută este 1,2Q0.De
aici rezultă că: a) venitul total creşte; b) cererea este elastică, iar Kec/p
este 2; c)venitul se reduce cu 8%; d) profiturile producătorilor şi vânzătorilor
în mod sigur vor creşte; e) cererea este elastică, dar nu se poate calcula
Kec/p
91.Pentru un menaj evoluţia cererii cererea lunară pentru bunul x (bucăţi) în

funcţie de evoluţia venitului (mii RON) se prezintă astfel:
Venitul Cererea săptămânală
2 40
2,1 45
4 47
5 46
6 43
7 40
Pentru această familie bunul x este: a) normal; b) de lux; c) inferior; d)
de larg consum; e) Giffen.
92.Cererea pieţei pentru un bun oarecare, să presupunem agroalimentar este

comparativ cu nevoile pentru acest bun: a) identică; b) superioară; c)
inferioară; d) inferioară dacă se percep accize; e) identică dacă se percepe
TVA.
93.Îngrjorarea faţă de efectele gripei aviare determină modificări asupra

configuraţiei curbei cererii pentru carnea de pasăre şi cea de vită, peşte etc.
Evoluţiile acestora s-au concretizat în: a) au rămas neschimbate pentru că
nu s-a schimbat preţul; b) s-au deplasat la stânga; c) cea pentru carne de
vită s-a deplasat la dreapta pentru că s-a redus preţul şi la cele pentru
pasăre şi peşte la stânga pentru că a crescut preţul; d) prima la stânga,
celelalte la dreapta pentru că s-a modificat numărul de consumatori; e)
toate s-au deplasat la dreapta.
94.Se anticipează că în următorii ani preţurile carburanţilor auto vor înregistra

un trend ascendent puternic. Cererea de autoturisme de mic, şi respectiv
mare litraj (capacitate cilindrică) va evolua astfel: a) scade; b) creşte; c)
creşte, scade; d) scade, creşte; e)neschimbată.
95.Pentru menajele de tineri căsătoriţi, Kec/v pentru bunul „x” este de 1,2.
Veniturile acestora vor creşte în anul următor în medie cu 10%, caeteris
paribus. Ca rezultat, ponderea cheltuielilor pentru bunul „x” în bugetul
familiilor de tineri: a) creşte cu 2%; b) scade cu 5%; c) rămâne neschimbată;
d) creşte cu 12%; e) scade cu 12%;
96.Kec/p are valoarea 1,6, iar preţul va scădea cu 5%. Ca rezultat al creşterii
cererii şi producţiei din bunul „x” CT va creşte cu 6%. Ca rezultat, profitul
total: a) creşte; b)scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi mai mic, mai
mare sau egal ca profitul anterior; e) creşte dacă piaţa este de oligopol.
97.Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru
studenţii care nu au acces la Internet este: a) elastică; b) inelastică; c) cu
elasticitate unitară; d)încrucişată; e) perfect inelastică.
98.Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces

la Internet, dacă preţul ziarelor creşte, cererea pentru acestea se manifestă
ca fiind: a) elastică; b)inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) încrucişată; e)
perfect inelastică
99.Coeficientul de elasticitate a cererii bunului „x” în raport de preţul bunului

% Py  %Cx
„y” se determină după relaţia: a) a) K ecx / py  ; b) K ecx / py  ; c)
%Cx  % Py
 % Py  %Cx
K ecx / py   ; d) K ecx / py   ; e) a-d false.
 %Cx  % Py
100. Când coeficientul de elasticitate a cererii bunului x în raport de preţul

bunului y este pozitiv, respectivele bunuri sunt: a) substituibile; b)
complementare; c) indiferente; d)iniţial substituibile, apoi complementare;
e) iniţial indiferente, apoi substituibile.
101. Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea
vândută, atunci cererea este: a) a) inelastică; b) elastică; c)cu elasticitate
unitară; d) perfect elastică; e)perfect inelastică.
102. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :

a) cantitatea cerutǎ din bunul x va creşte, iar cea din bunul y va scădea; b)
cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va creşte; c)
cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte; d) cantitatea cerutǎ din
cele doua bunuri va scădea ; e) nu se poate determina.
103. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot
fi : 1) normale; 2) inferioare; 3) substituibile; 4) complementare; 5) neutre.
104. Sunt condiţii ale cererii: 1) modificarea veniturilor băneşti ale

consumatorilor; 2)modificarea preţului bunului respectiv; 3) numărul de
cumpărători; 4) preferinţele cumpărătorilor; 5) previziunile privind
evoluţia preţului şi a veniturilor.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e)
1+4+5.
105. Efectul de substituţie şi efectul de venit sunt implicate în înţelegerea: a)
legii utilităţii marginale descrescânde; b) surplusului consumatorului; c) legii
generale a cererii; d)surplusului producătorului; e) legii generale a ofertei.
106. Deplasarea curbei cererii pentru un bun este determinatǎ de

modificarea: 1) venitului consumatorilor; 2) preţului acelui bun; 3) preţului
altor bunuri; 4) modificarea numărului consumatorilor; 5) modificarea
preferinţelor consumatorilor.
107. În cazul bunurilor substituibile sunt corecte propoziţiile: 1) dacă preţul

lui Y creşte, sporeşte cantitatea cerută din bunul X; 2) dacă preţul lui Y se
reduce, se diminuează cantitatea cerută din X; 3) între evoluţia preţului
bunului Y şi modificarea cantităţii cerute din bunul X există o relaţie
pozitivă; 4) coeficientul de elasticitate a cererii bunului X în raport de preţul
unitar al bunului Y este pozitiv sau negativ; 5) elasticitatea încrucişată a
cererii are valoare nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
108. Dacă preţul creioanelor creşte cu 10%, iar încasările din vânzări se reduc
cu 15%, atunci cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport
cu preţul ; b) cu elasticitate unitară în raport cu preţul; c) elastică în funcţie
de preţ; d) inelastică în raport cu preţul; e) perfect elastică în raport cu
preţul.
109. Curba cererii se deduce din: a) comportamentul consumatorului

raţional; b) curba venit –consum; c) curba izoutilităţii; d) frontiera
posibilităţilor de producţie; e) curba lui Engel.
110. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În

aceste condiţii, forma generală a funcţiei cererii este: a) 600-50P; b)
600+50P; c) 400-20P; d)500-10P; e) 700-60P.
111. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura

elasticităţii cererii: a)elastică; b) inelastică; c) unitară; d) perfect elastică; e)
perfect inelastică.
112. Elasticitatea cererii pentru computere este de 0,8 în raport de preţ şi 2 în

raport de veniturile consumatorilor. În t 0, cererea anuală de computere este
de 1000 bucăţi. În t1, se scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar a
veniturilor cu 3 %. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cantitatea
de computere cerută este adevărată: a) scade cu 2% şi devine 920; b)scade
cu 2% şi devine 980; c) creşte cu 2% şi devine 1020; d) creşte cu 14% şi
devine1140; e) scade cu 8% şi devine 920.
113. Care dintre următorii factori determină o deplasare spre dreapta a curbei
cererii pentru stilouri: 1) o creştere a preţului la pixurile cu tuş; 2) o scădere
a preţului la cerneală; 3) o creştere a preţului la stilouri; 4) creşterea
numărului de persoane care achiziţionează stilouri; 5) o scădere a preţului
la stilouri.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e)
1+2+4.
114. Paradoxul Rugină: 1) este bazat pe curbele frânte ale cererii; 2) se

manifestă în economiile grav dezechilibrate; 3) presupune existenţa unei
inflaţii ridicate şi persistente; 4) curba cererii aferentă acestui paradox are
întotdeauna pantă pozitivă; 5) toate răspunsurile sunt corecte.
115. Presupunem că venitul unor consumatori a crescut cu 10%, iar cererea

pentru bunul X a înregistrat o scădere cu 5%. În acest caz, bunul X este,
pentru respectivii consumatori: a) inferior; b) normal; c) substituibil; d)
complementar; e) nici un răspuns corect.
116. Nivelul coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de venit în cazul

bunurilor inferioare este: a) Kec/v = 1; b) Kec/v > 1; c) Kec/v > 0; d) Kec/v < 0; e)
0>Kec/v < 1;
117. Venitul total încasat de vânzătorul unui bun „x” a crescut ca urmare a
creşterii preţului cu 15%. În acest caz, cererea pentru bunul X este: a)
elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e) perfect
inelastică;
118. Se cunosc următoarele date referitoare la două bunuri X şi Y: Q x1=100,

Qx2=200, Px1=20, Px2=15, Qy1=300, Qy2=200, Py1=10, Py2=15. Plecând de la
aceste date cele două bunuri sunt: 1)complementare; 2) substituibile; 3)
normale; 4) inferioare; 5) nici un răspuns corect.
119. La echilibru preţul este 10 u.m iar cantitatea 20 unităţi. Se ştie că în acest
caz elasticitatea cererii funcţie de preţ este 2. Putem deduce din aceste date
că forma generală a funcţiei cererii este:a) Qc= 40-4P b) Qc = 60 – 2P c) Qc=
60 – 4 P; d) Qc= 40 – P e) Qc= 60 – P.
120. Fiind dat bunul X, o contracţie a cererii acestuia este dată de: a)
creşterea preferinţelor pentru bunul respectiv; b) anticiparea unei scăderi a
preţului bunului respectiv; c) o creştere a preţului uni bun complementar;d)
o creştere a preţului uni bun substituibil; e) creşterea preţului bunului
respectiv.
121. Bunurile cu elasticitate ridicată : a) au un grad de substituire ridicat; b)

se substituie greu în consum; c) sunt considerate bunuri necesare; d) au o
pondere cât mai mică în bugetul unei persoane; e) a-d false.
122. În cazul unei curbe liniare a cererii: a) avem aceeaşi valoare a

coeficientului de elasticitate a cererii în orice punct al curbei; b) nivelul
elasticităţii este dat de panta curbei; c) valoarea coeficientului de
elasticitate este 0 la intersecţia curbei cererii cu ordonata; d) elasticitatea
cererii în funcţie de preţ este diferită pentru diferite puncte de pe curbă; e)
este elastică în jumătatea superioară, inelastică în cea inferioară şi unitară
la mijloc ;
123. Se cunosc următoarele date despre bunul X: cererea în anul n este de

500 bucăţi, în anul n+1 este de 750 bucăţi, iar veniturile consumatorilor au
crescut cu 25%. Natura bunului respectiv şi procentul modificării ponderii
cheltuielilor pentru bunul X în bugetul total al cumpărătorilor sunt: 1) de
lux; 25%; 2) inferior; 20%; 3) normal; 20%; 4) normal; 25%; 5) inferior; 25%
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2; c) 3+5; d) 4+5; e) 5.
124. Care dintre următoarele schimbări conduc la o creştere a cererii pentru

bunul X: a)scăderea costului de producţie; b) creşterea veniturilor
consumatorilor, dacă X este un bun inferior; c)scăderea veniturilor
consumatorilor, dacă X este un bun normal; d) creşterea preţurilor la
bunurile substituibile; e) scăderea preţului bunului X.
125. Care dintre următoarele ar duce la creşterea cererii pentru hartie

reciclată ?a)o creştere a preţului la hîrtia obişnuită ; b)o creştere a taxelor
pe producţie de hârtie în general ;c)o scădere a interesului pentru protecţia
mediului înconjurător ;d)o scădere a subvenţiilor pentru producerea de
hârtie în general ;e)nici una din cele de mai sus.
126. Presupunem că la oricare punct de pe curba cererii pentru bunul x

Ecp este egală cu 1 şi că la preţul de 5u.m. cantitatea cerută este de 75
unităţi. Dacă preţul creşte la 25, atunci cantitatea cerută va scădea
cu :a)20 ;b)30 ; c)40 ;d)50 ;e)60.
127. Cererea pentru un bun înregistrează cea mai mare elasticitate dacă bunul
respectiv :a)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ
ieftin b)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ scump
c)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ ieftin d)nu poate fi substituit
şi este un bun de lux relativ scump e)poate fi substituit şi este un bun de lux
relativ scump.
128. Alina este o studentă care consumă zilnic ciocolată şi coca cola. Când
preţul la ciocolată s-a dublat (caeteris paribus), ea a cumpărat mai puţină
ciocolată şi mai puţină coca cola. De aici, deducem că :a)ciocolata este bun
de lux iar coca cola este un bun inferior ;b)ambele sunt bunuri
Giffen ;c)ciocolata este un bun normal ;d)coca cola este un bun
normal ;e)ciocolata este un bun inferior.
129. Atunci când funcţia cererii are forma Qc= 250*1/P, cererea
este :a)elastică;b)inelastica; c)perfect elastică;d)perfect inelastică; e) cu
elasticitate unitară.
130. Pentru a spori cifra de afaceri a unei firme ce operează pe o piaţă cu

cerere elastică întreprinzatorul va trebui : a) să măreasca preţul ; b)să
reducă preţul ;c) să scadă costul mediu pe produs ;d) să scadă costul
marginal ; e) să aleagă producţia pentru care costul marginal este egal cu
venitul marginal.
131. Pentru a majora încasările totale ale unei firme ce operează pe o piaţă cu
cerere inelastică, întreprinzătorul va trebui : a) să mărească preţul ; b) să
reducă preţul ;c) să facă mai multă publicitate ; d) să aleagă volumul de
producţie pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal ; e) să
reducă cheltuielile cu publicitatea.
132. Daca la cresterea pretului cu 10 %, cheltuielile totale ale consumatorilor

cresc cu 10%, atunci pe piata acestui bun cererea este : a) elastica; b)
perfect inelastica;c)perfect elastica; d) cu elasticitate unitara; e) cu
elasticitate pozitiva.
133. La cresterea pretului bunului x cantitatea ceruta din x precum si cererea

pentru bunul y si z se modifica dupa cum urmeaza :
Px Qx Qy Qz
80 100 50 8
60 120 100 6
De aici putem deduce ca :a)x si y sunt substituibile in cerere ; b)x si y sunt

concurente (substituibile in ofertă) c)x si y sunt complementare d)x si z sunt
complementare e)x, y si z sunt bunuri normale
134. Care dintre următoarele împrejurări nu va determina o creştere a cererii

de motociclete:1) reducerea preţului motocicletelor; 2) creşterea preţului
autoturismelor; 3) creşterea preţului transportului în comun; 4) toate
elementele menţionate; 5) 1+3 false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 1+3; d) 4; e) 5.
135. Dacă la o creştere cu 10% a preţului o firmă îşi pierde un sfert din
clientelă, cererea este:a) elastică;b) inelastică;c) cu elasticitate unitară; d)
încrucişată;e) perfect inelastică.
136. Cantitatea cerutǎ dintr-un anumit bun depinde de:a) venit;b) preţul
acelui bun;c) preferinţele consumatorilor;d) previziunile consumatorilor;e)
numărul de consumatori.
137. În cazul unei cereri elastice , venitul marginal şi cel total preconizat de o
firmă atunci cănd creşte preţul:a) venitul marginal este negativ şi cel total
pozitiv;b) pozitiv;c) constant;d) venitul marginal este pozitiv si cel total
negativ;e) venitul marginal este pozitiv si venitul total creste .
138. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În

aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul; b) cererea este
inelastică în raport cu preţul; c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile; e) producătorii nu-şi
minimizează costurile.
139. Când preţul unui bun este de 150 lei, cererea pentru acest bun este de
100 buc. Când preţul devine 180 lei şi ştiind că unui procent în modificarea
preţului îi corespund 2 procente în modificarea cererii, nivelul cererii devine:
a) 40 buc; b) 160 buc; c) 140 buc; d) 60 buc; e) 50 buc.
140. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X

determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii
cerute din bunul Y; b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; c)
creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a
cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii
cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
141. Cantitatea cerută de CD – uri la momentul t 0 era de 40.000 la un preţ

unitar de 50.000 u.m. Care este coeficientul elasticităţii cererii în raport de
preţ dacă la momentul t1 cantitatea cerută devine 30.000 la preţul de
1 1
75.000 u.m. ?: a) Ecp = 2; b) Ecp = 2
; c) Ecp = 1; d) Ecp = 3
; e)Ecp = 3.
142. La momentul t0, cererea pentru aparate TV era de 10.000 unităţi. Care a
fost coeficientul elasticităţii în raport de venit, dacă la o creştere a
veniturilor consumatorilor cu 10%, cererea devine 12.000 u. m.? : a) Ecv =
1 1
3
; b) Ecv = 4; c)Ecv = 2
; d) Ecv = 2; e) Ecv=3.
143. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X

determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; b) creşterea
cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y; c)
creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a
cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii
cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
144. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a)

reducerea preţurilor determină o creştere a veniturilor încasate de
producători; b) reducerea preţurilor determină o reducere a veniturilor
producătorilor; c) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor
producătorilor; d) creşterea preţurilor nu conduce la diferenţieri în
veniturile producătorilor; e) procentul de reducere a preţurilor este mai mic
decât cel de creştere a cererii.
145. Controlul chiriilor în anumite zone va conduce la : a) creşte numărul

celor care preferă sa stea cu chirie; b) construirea de noi case va fi astfel
incurajata; c) se va reduce numarul de case oferite; d) oferta de locuinte
creste; e) nu se poate şti cu exactitate care va fi efectul.
146. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru

bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a)
complementare; b) substituibile; c) inferioare; d) sub standardele admise de
calitate; e) de lux.
147. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru

bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a) substituibile; b)
inferioare; c) sub standardele admise de calitate; d) de lux; e)
complementare.
148. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este
descrescătoare; b) utilitatea marginală este descrescătoare; c) utilitatea
totală este crescătoare; d) utilitatea marginală este crescătoare; e) utilitatea
marginală este constantă.
149. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la

zero, atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală; c) are o elasticitate
unitară în raport cu preţul; d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi
verticală; e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
150. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport

cu preţul bunului X este de 0,25. Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt
substituibile; b) bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi Y sunt
normale; d) bunurile X şi Y sunt inferioare; e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
151. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000

u.m. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150
bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde EC/ V este coeficientul de
elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată?: a) EC/ V  0 ; b)
0  EC/ V  1 ; c) EC/ V  1 ; d) EC/ V  1 ; e) EC/ V  3 .
152. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 2 în raport cu preţul şi 0,6 în

raport cu veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi
scăderea cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2,6%; b)
creşterea cererii cu 1,4%; c) creşterea cererii cu 1%; d) reducerea cererii cu
1%; e) reducerea cererii cu 1,4%.
153. În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 de
u.m., iar cererea zilnică se reduce de la 500 la 400 de unităţi există o cerere:
a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e)
perfect inelastică.
154. Curba cererii totale pe piaţa unui bun normal se deplasează spre dreapta
dacă: a) preţul bunului scade caeteris paribus; b) venitul disponibil al
consumatorilor scade; c)preţul unui bun complementar scade; d) preţul
unui bun substitut scade; e) bunul nu are substitute.
155. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu
-2, la o creştere a preţului cu 20%, cererea: a) creşte cu 40%; b) scade cu
40%; c) creşte cu 20%; d) scade cu 10%; e) scade cu mai puţin de 10%.
156. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul A în raport cu

modificarea preţului bunului B are valoare negativă, cele două bunuri sunt:
a) complementare; b) neutre; c) indiferente pentru consumator; d) rele; e)
substituibile.
157. Dacă, după o reducere a preţului unui bun, cheltuielile totale ale
consumatorilor pentru cumpărarea acelui bun scad, atunci cererea pentru
bunul respectiv în funcţie de preţ este: a) inelastică; b) cu elasticitate
unitară; c) elastică; d) infinită; e) egală cu zero.
158. Un bun este considerat inferior dacă: a) cererea sa scade, când venitul
scade; b) cererea sa scade, când venitul creşte; c) cererea sa creşte, când
venitul creşte; d) cantitatea cerută creşte, când preţul scade c.p.; e)
cantitatea cerută scade, când preţul creşte c.p.;
159. Bunurile normale sunt: a) bunurile a căror cerere scade odată cu sporirea
veniturilor; b) bunuri a căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor; c)
produsele divizibile; d) bunurile a căror cerere rămâne constantă odată cu
sporirea veniturilor; e) bunuri Giffen.
160. Diagrama orizontală a cererii unui bun arată că: a) cererea este perfect
inelastică; b) cantitatea cerută este infinită la un anumit nivel al preţului; c)
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0; d) coeficientul
elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 1; e) nici o variantă nu este corectă.
161. Diagrama verticală a cererii unui bun arată că: a)cererea este perfect
elastică; b) cantitatea cerută este constantă la un anumit nivel al preţului; c)
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0; d) coeficientul
elasticităţii cererii în funcţie de preţ este -1; e) nici o variantă nu este
corectă.
162. Cererea perfect inelastică la preţ se reprezintă grafic prin: a) o hiperbolă;

b) o curbă concavă; c) o dreaptă paralelă cu abscisa; d) o curba convexă; e)
o dreaptă paralelă cu ordonata.
163. Daca A şi B sunt două bunuri perfect complementare, iar preţul bunului A
va creşte, ce se va întâmpla cu cererea pentru cele doua bunuri? a)
cantitatea cerută din bunul A va creşte, iar cea din bunul B va scădea; b)
cantitatea cerută din cele doua bunuri va rămâne constantă; c) cantitatea
cerută din ambele bunuri va scădea; d) cantitatea din bunul A va scădea, iar
cea din bunul B va creşte; e) cantitatea cerută din ambele bunuri va creşte.
164. Factorii care determină elasticitatea cererii in funcţie de preţ sunt: 1)

gradul necesităţii în consum; 2) costul stocării; 3) taxele şi subsidiile; 4)
gradul de substituire a bunurilor; 5)1-4 corecte. a) 2,5; b)1,4; c)2,3,5;
d)1,3,4; e)2,4
165. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii la preţ este egal cu 1, iar
preţul se reduce, cum evoluează venitul total încasat de vânzător? a) se
reduce; b) creste; c) ramane constant; d) este negativ; e) a-d false.
166. Curba cererii este dată de relaţia: P = 40 - 5Q. Cunoscând Q0 = 5 si Q1 =3,

să se stabilească natura elasticităţii cererii în funcţie de preţ: a) cerere
inelastică; b) cerere perfect inelastică; c) cerere elastică; d) cerere atipică; e)
cerere nedeterminată.
167. Cafeaua este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor

determină în piaţa cafelei:a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b)
creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului şi
creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de
echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
168. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor

determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b)
169. Cafeaua şi ceaiul sunt bunuri substituibile. Creşterea preţului ceaiului

determină în piaţa cafelei: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b)
170. Bunurile inferioare :a)sunt cele la care elasticitatea consumului în raport

de modificarea venitului este supraunitară;b)se caracterizează prin faptul că
o creştere a venitului antrenează o creştere a consumului;c)sunt cele la care
atunci când consumul lor scade,venitul creşte;d)sunt considerate a fi bunuri
de lux e)au elasticitatea cererii în raport de venit negativă
171. Cafeaua şi zahărul sunt bunuri complementare. Creşterea preţului

zahărului determină în piaţa cafelei: a) creşterea preţului şi a cantităţii de
echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c)
reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului
şi a cantităţii de echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de
echilibru.
172. Cafeaua şi frişca sunt bunuri complementare. Ceaiul şi cafeaua sunt

bunuri substituibile. Introducerea unui impozit suplimentar pe vânzările de
cafea are ca efect:: a) creşterea preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai; b)
creşterea preţului la frişcă şi reducerea preţului la ceai; c) menţinerea
preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai; d) reducerea preţului la frişcă şi
creşterea preţului la ceai; e) reducerea preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai.
Teoria comportamentului producătorului. Costul.
163. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune

întreprinderea pentru a asigura producţia; b) orice bun utilizat în producţiei;
c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces
de producţie; d) numai clădirile folosite în procesul de producţie; e) numai
materiile prime folosite pentru producţie.
164. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de
bunuri economice; b) maximizarea profitului; c) minimizarea venitului
disponibil; d) minimizarea profitului; e) maximizarea încasărilor bugetare.
165. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de
producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile
obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă: a) combinarea factorilor
de producţie; b) substituirea factorilor de producţie; c) productivitatea
medie a factorilor de producţie; d) productivitatea marginală a factorilor de
producţie; e) productivitatea globală a factorilor de producţie.
166. Una dintre situaţiile de mai jos nu se verifică în cazul creşterii

productivităţii medii: a) productivitatea marginală poate să scadă; b)
producţia totală creşte continuu cu o rată descrescătoare; c)
productivitatea marginală creşte până la un punct după care scade; d)
productivitatea marginală şi cea medie sunt egale în punctul de maxim al
acesteia din urmă; e) producţia totală poate creşte cu o rată crescătoare.
167. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru funcţia de

KL
producţie Q , unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa
KL
de muncă?: a) randamentele de scară sunt constante; b) randamentele de
scară sunt descrescătoare; c) capitalul şi forţa de muncă se combină în
proporţii fixe; d) producătorul nu poate maximiza profitul; e) principiul
randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
168. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum

pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică; b) ansamblul
combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu
aceleaşi cheltuieli; c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie
pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie; d) ansamblul
combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate
cumpăra cu aceleaşi venituri; e) producţia corespunzătoare preţului de
echilibru de pe piaţă.
169. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât
producţia: a) costul fix mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu
scade; c)costul variabil mediu rămâne constant; d) costul total mediu
scade, creşte sau rămâne constant; e) costul fix mediu creşte.
170. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează
axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a)
productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă; b)
producţia totală este maximă; c) începe să se manifeste randamentul
descrescător al factorului respectiv de producţie; d) producţia totală este
minimă; d) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este
egală cu productivitatea marginală a acestuia.
171. Atunci când funcţia costului total este CT=15+2Q: a) costul fix mediu este
egal cu 15; b) costul variabil mediu este egal cu 2Q; c) costul marginal este
mai mic decât costul fix total; d) costul marginal este mai mare decât costul
fix total; e) costul marginal este egal cu costul fix total.
172. Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu
producţia: a)costul variabil mediu creşte; b) costul variabil mediu scade; c)
costul fix mediu rămâne constant; d) costul total mediu creşte; e) costul
total mediu scade.
173. Produsul total a unui factor de productie este maxim atunci

când :a)productivitatea medie este maximă ;b) productivitatea marginală
este maximă ;c) productivitatea medie este egală cu cea marginală ; d)
productivitatea marginală este nulă ; e) productivitatea marginală este
maximă
174. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25

buc./lucrător. Cu cât a crescut producţia firmei dacă productivitatea
marginală este 30 de bucăţi iar numărul de lucrători a crescut cu 30%? a)
36%; b) 136%; c) 64%; d) 100%; e) 30%.
175. Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La

acest nivel al producţiei costul fix mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului
marginal este Cmg =2Q. În acest caz, costul total al producţiei
este :a)10 ;b)15 ; c)20 ; d)25 ;e)30.
176. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform
relaţiei CT=53Q2Q2: a)CF=53Q; b) CVM=32Q; c) CTM=32Q; d)
CVM=3Q2Q2; e) CFM=(5/Q) 3.
177. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total

mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu; b) se află
deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu; c)
corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total
mediu;d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are în
dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
178. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt
egale. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze
în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie; b) cantităţile
factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor
sunt maxime; c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului
fiecărei productivităţii medii; d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre
cele două productivităţi marginale; e) doar unul dintre cei doi factori de
producţie.
179. Faţă de costul contabil, costul economic este: a) mai mare; b) mai mic; c)
egal; d) mai mic, cu costurile explicite; e) mai mic, cu costurile implicite.
180. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai puţin decât
producţia: a) costul fix mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu
creşte; c) costul variabil mediu rămâne constant; d) costul total mediu
scade; e) costul fix mediu creşte.
181. Presupunem că o firmă are într-o lună un volum al producţiei Q=5

unităţi. La acest nivel al producţiei costul fix mediu, CFM=1 u.m., iar funcţia
costului marginal este Cmg=2Q. În acest caz costul total al producţiei este: a)
10; b) 15; c) 20; d) 25; e) 30.
182. Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT, dar VT>min
CV; b) VT<CT, dar VT<min CV; c) VT=CT, dar VT<min CV; d) VT>CT; e) VT>CT,
dar VT> CF.
183. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5

u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile
implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic
sunt, respectiv: a)200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.;
50.000 u.m.
184. Combinarea factorilor de producţie constituie o dovadă de

comportament raţional din partea agenţilor economici atunci când: a) duce
la relizarea unei producţii mai mari cu acelaşi efort; b) permite obţinerea
aceloraşi producţii cu un consum mai mic; c) permite mărirea rezultatelor
odată cu diminuarea consumului de resurse; d) permite substituirea
factorilor de producţie fără să afecteze rezultatele; e) toate cele de mai sus.
185. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=152Q: a) CFM=15; b) CVM=2Q; c) CmgCVM; d) CmgCVM; e) Cmg=CVM.
186. Atunci când CmgCVM: a) CVM scade; b) CF scade; c) CVM=constant; d)

CVM creşte; e) CF creşte.
187. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de

scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor; b) utilizarea unei tehnologii
mai performante; c) birocraţia; d) automatizarea producţiei; e) posibilitatea
obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie.
188. La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge
costul mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare; b)
crescătoare; c) constante; d) negative; e) zero.
189. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte,
există: a) randamente crescătoare; b) randamente constante; c) economii
de scară; d) dezeconomii de scară; e) scara minimă eficace.
190. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi
factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de
producţie are: a) randamente descrescătoare de scară; b) randamente
crescătoare de scară; c) randamente constante de scară; d) proporţii fixe ale
factorilor de producţie; e) izocuante liniare.
191. Pragul de rentabilitate reflectă acel volum de producţie pentru care: a)

costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale; b) încasările
totale depăşesc costurile de producţie; c) profitul este nul; d) preţul este
mai mic decât minimul costului mediu total; e) preţul este mai mic decât
minimul costului variabil mediu.
192. În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de

10000 bucăţi. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în
condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10, productivitatea medie a
muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat; b) 200 bucăţi/salariat; c) 300
bucăţi/salariat; d) 150 bucăţi/salariat; e) 250 bucăţi/salariat.
193. În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe

salariat. În T1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de T 0, când era de 200 bucăţi,
iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii marginale a
muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35.
194. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea

marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se
poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte; b)
productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie creşte; d)
productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este
maximă.
195. La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar

nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este
egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul total mediu şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0; b) 3000; 60; 0; c) 2000; 40; 0; d) 2000; 80; 0; e) 4000; 80; 0.
196. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT 3  7 Q, unde
Q este producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?: a)
costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul
marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este mai mare
decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul total
mediu.
197. După patru ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat a unui

echipament de producţie este de 20 de milioane de lei, iar rata anuală de
amortizare este de 12,5%. Valoarea iniţială a echipamentului a fost de: a) 30
milioane lei; b) 40 milioane lei; c) 50 milioane lei; d) 60 milioane lei; e) 70
milioane lei.
198. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun este de 10 u.m., costurile
fixe totale sunt de 5000 u.m., iar costul variabil unitar de 5 u.m., pragul de
rentabilitate pentru producerea acelui bun este de: a) 200 unităţi; b) 300
unităţi; c) 400 unităţi; d) 500 unităţi; e)1000 unităţi.
199. Funcţia de producţie a unei firme este de: f(X1,X2,X3)=AX 1aX2bX3c. Dacă
(a+b+c)>1, atunci vom avea randamente de scară: a) constante; b)
descrescătoare; c) crescătoare; d) egale cu 12,22; e) egale cu 0.
200. Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 lei RON. Amortizarea
anuală a unui echipament de producţie este de 800 lei RON. Rata anuală de
amortizare este de: a) 20%; b) 25%; c) 40%; d) 50%; e) 45%.
201. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b  Q , unde Q

este producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile
următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul marginal
este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; c)
costul marginal este mai mare decât costul total mediu; d) costul marginal
este mai mic decât costul total mediu; e) costul variabil total este constant.
202. În condiţiile sporirii cu o unitate a factorului muncă, producţia obţinută

prin utilizarea aceluiaşi volum de capital a crescut de la 450 la 620. Wmg
este :a) 170; b) 150; c) 135; d) 155; e) 425.
203. Pe termen scurt, când CFM scade, amortizarea pe produs: a) creşte; b)

scade; c) nu se modifică; d) creşte sau nu se modifică; e) scade sau nu se
modifică.
204. Când producţia creşte cu 25%, CFM: a) scade cu 20%; b) creşte cu 20%; c)
scade cu 25%; d) creşte cu 25%; e) nu se poate determina variaţia
205. Cunoaşterea nivelului productivităţii marginale este importantă pentru a:

a) aprecia evoluţiei costului variabil; b) fundamenta obiectul de activitate al
firmei; c) determina costul de oportunitate; d) fundamenta decizia de a
mări/micşora volumul de factori de producţie utilizaţi; e) fundamenta
decizia de a mări/micşora volumul de timp alocat consumului.
206. Când costurile variabile totale cresc mai repede decât creşte producţia,
CFM pe termen scurt : a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) depinde de
evoluţia costurilor marginale; e) este întotdeauna mai mare decât CVM.
207. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 +
10Q (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle
pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d) 50 u.m.; e)
150 u.m.
208. În ce sens şi cu cât se modifică costul total mediu, dacă producţia creşte
cu 400%, costurile variabile cu 300%, iar, iniţial, costurile fixe medii erau
egale cu costurile variabile medii ? : a) scade cu 50%; b) scade cu 150%; c)
scade cu 100%; d) creşte cu 50%;e)creşte cu 100
209. Când productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul mediu,
cheltuielile salariale pe unitatea de produs: a) cresc; b) scad; c) nu se
modifică; d) sunt egale cu amortizarea pe produs; e) determină creşterea
costului mediu.
210. Costul unui produs este 240 u.m. iar rata profitului este 5%. Câte produse
sunt necesare pentru a obţine un profit total de 300 ? : a) 25; b) 30; c) 35; d)
45; e) 50.
211. Se cunosc următoarele date privind activitatea unei firme: capital avansat
150 mil., venituri total încasate 110 mil, costuri salariale 45.mil. Determinaţi
costurile totale şi profitul firmei dacă la sfârşitul anului, capitalul consumat
este 30% din capitalul avansat : a) 100 mil; 20 mil.; b) 90 mil; 20 mil.; c) 110
mil; 45 mil.; d) 90 mil; 25 mil.; e)100 mil; 25 mil.
212. Firma Artic S.A. nemaiputând lucra la capacitate maximă si-a pus
problema determinării pragului minim de rentabilitate, în condiţiile
practicării aceluiaşi preţ pe piaţă de 5 mil., menţinând constante cheltuielile
variabile pe produs (2 mil.) şi evaluând-şi pe termen scurt cheltuielile care
nu depind de evoluţia producţiei la 1200 mil. Firma rămâne rentabilă de la o
producţie de: a)400 buc; b)500 buc; c)300 buc; d)200 buc; e) 100 buc.
213. Costurile totale cresc cu 40% când producţia creşte cu 60%. Dacă în t 0,
costul total mediu era de 21 u.m. cât este costul marginal ? :a) 14 u.m.; b) 4
u.m.; c) 7 u.m.; d) 21 u.m.;e) 10 u.m.
214. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 +
10Q (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle
pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d) 50 u.m.; e)
150 u.m.
215. Costul variabil mediu este minim, atunci când: a) costul total mediu este
minim; b) costul mediu fix este minim; c) este egal cu costul fix; d) este
egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
216. Costul total mediu este minim, atunci când: a) costul mediu variabil este
minim; b) costul mediu fix este minim; c) este egal cu costul fix; d) este
egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
217. Profitul unitar este egal cu: a) venit total minus cost total; b) preţ minus
cost total mediu; c) venit total minus cost variabil; d) costul total minus cost
variabil; e) venit total minus cost total mediu.
218. Fie funcţia de producţie Y  10K L . În acest caz, randamentele de

0,4 0,6
scară sunt:a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constante; d) întâi

crescătoare şi apoi descrescătoare; e) întâi descrescătoare şi apoi
crescătoare.
219. Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare
decât productivitatea medie, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din
factorul de producţie variabil, productivitatea medie: a) creşte; b) scade; c)
este maximă; d) este minimă; e) poate să crească, să scadă sau să nu se
modifice.
220. În situaţia în care preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar
mai mare decât costul variabil mediu, o firmă: a) trebuie să părăsească piaţa,
profitul fiind negativ; b) continuă activitatea doar dacă pe piaţă intră şi alţi
producători; c) rămâne pe piaţă pentru a-şi acoperi o parte a costurilor fixe;
d) iese de pe piaţă, deoarece nu se află la nivelul pragului de rentabilitate; e)
rămâne pe piaţă, deoarece costul marginal este mai mic decât costul variabil
mediu.
221. În cazul în care costurile variabile totale scad într-o mai mică măsură
decât producţia, costul total mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant;
d) este nul; e)este minim.
222. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare
estimat 25 u.m., costurile fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar,
de 5 u.m. Pragul de rentabilitate pentru acel bun este: a) 100 bucăţi; b) 200
bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi.
223. Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia
creşte cu 33,3%, CV0 este de trei ori mai mare decât costul fix. Costul
marginal şi costul fix au valorile : a) 100, 750 ;b) 150, 100 ; c) 150,
375 ; d) 100, 500 ; e) 375, 100.
xy
F  x, y  
224. Fie funcţia de producţie x  y . Dacă preţurile celor doi factori
sunt Px = 9 şi Py = 4, iar bugetul disponibil este B = 120 u.m. atunci
combinaţia optimă este : a) x = 4, y = 21 ; b) x = 6, y = 15 ;c) x = 8, y = 12 ; d)
x = 10, y = 8 ; e)x=12, y = 3.
225. Conform legii randamentelor factoriale descrescânde:a) producţia totală

creşte pe măsură ce cantităţile din factorii de producţie variabili cresc;
b)producţia totală scade pe măsură ce cantităţile din factorii de producţie
variabili cresc;c) productivităţile marginale cresc atunci când factorii de
producţie variabili cresc şi scad în caz contrar; d) producţia suplimentară
derivată din creşterea după un anumit nivel a factorului variabil marchează
tendinţa de scădere; e) productivitatea medie creşte la combinarea unei
cantităţi tot mai mari dintr-un factor de producţie variabil cu o cantitate
determinată dintr-un factor fix.
226. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel
variabil mediu scade cu 50%, ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare,
atunci producţia: scade cu 50%; creşte cu 100% creşte cu 200%; creşte cu
300%; rămâne neschimbată.
227. Costul total mediu se reduce dacă: a)se achiziţionează o nouă tehnologie
care reduce consumurile specifice; b) preţurile materiilor prime cresc; c)
mâna de lucru devine mai scumpă; d) salariile cresc într-un ritm superior
productivităţii mâinii de lucru; e) rata de amortizare creşte.
228. Identificaţi afirmaţia incorectă din lista de mai jos: a)pe termen scurt,
indiferent de variaţia producţiei, costurile fixe nu se modifică; b) pe termen
lung nu există costuri fixe; c) pe termen lung toate costurile suportate de o
firmă sunt variabile; d) pe termen scurt evoluţia costului total este
determinată de costul fix; e) costurile variabile evoluează în acelaşi sens, dar
nu neapărat în acelaşi ritm cu producţia.
229. Pe termen scurt, reducerea producţiei determină întotdeauna: a)
creşterea costului marginal; b) creşterea costului fix mediu; c) scăderea
costului fix; d) creşterea productivităţii marginale; e) toate cele de mai sus.
230. Se află într-un raport invers proporţional cu producţia: a) consumul de

capital tehnic; b) consumul unitar de capital fix; c) profitul; d)
productivitatea muncii; e) cheltuielile salariale.
231. La creşterea producţiei cu 75%, costul variabil sporeşte cu 50%. Ce

evoluţie apreciaţi că înregistrează costul total mediu? a) creşte; b) scade; c)
nu se modifică; d) poate creşte, scade sau rămâne constant; e) informaţia
este insuficientă pentru a determina evoluţia costului mediu.
a) creşte cu 20%; b) scade cu 20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant; e)
creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
233. Care dintre următoarele afirmaţii privesc noţiunea de cost variabil? a) se

referă la factorii de producţie integral consumaţi într-un singur proces de
producţie; b) se referă la factorii de producţie consumaţi treptat într-un
proces de producţie; c) include consumurile de factori de producţie care se
modifică odată cu schimbarea volumului de producţie; d) include
consumurile de factori de producţie care nu se modifică la schimbarea
volumului de producţie; e) toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
234. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţiile creşterii

producţiei? a)costul variabil şi total cresc în aceeaşi proporţie; b) costul fix
creşte mai încet decât cel variabil; c) costul variabil creşte mai rapid decât
cel total; d) costul fix mediu creşte; e) costul total mediu poate fi mai mare,
mai mic sau egal cu cel variabil mediu.
235. Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT repre-
zintă costul total, iar Q producţia. Care din afirmaţiile următoare este
adevărată? a) costul total este constant; b) costul marginal este crescător; c)
costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este
inferior costului total mediu; e) costul marginal este superior costului total
mediu.
236. Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă

productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea muncitor este
18 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte;
b)productivitatea marginală este constantă; c)productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este
maximă.
237. Identificaţi afirmaţia adevărată în condiţiile creşterii costurilor variabile în

aceeaşi proporţie cu producţia: a) costul total mediu este constant; b) costul
total mediu se reduce; c) costul total mediu creşte; d) costul fix mediu este
constant; e) costul variabil mediu scade.
238. Rata de substituţie între factorii muncă şi capital este de 0,5. Dacă se
doreşte obţinerea aceeaşi producţii reducând factorul muncă cu 2 unităţi,
numărul unităţilor suplimentare din factorul capital va fi: a) 0; b) 0,5; c) 1; d)
2; e) 8.
239. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mică
decât productivitatea medie a factorului respectiv, atunci:a) productivitatea
medie creşte; b)productivitatea medie se reduce; c) productivitatea medie
este maximă; d)productivitatea marginală creşte; e)productivitatea
marginală este constantă;
240. Plăţile efectuate de un producător către furnizorii săi de materii prime

reprezintă un exemplu de : a) costuri explicite; b) costuri implicite; c)
ambele variante de mai sus; d) costuri pentru asumarea riscului; e) costuri
nonmonetare.
241. Să presupunem că o firmă produce ultima unitate dintr-un bun la un cost

de 5 u.m., iar venitul obţinut din vânzarea acesteia se ridică la 8 u.m. În
aceste condiţii: a) profitul total obţinut de firmă se reduce; b) profitul
marginal este -3; c) firma trebuie să reducă producţia în scopul maximizării
profitului; d) venitul marginal este inferior costului marginal, deci firma
înregistrează pierderi; e) profitul total creşte cu 3 u.m .
242. Dacă firma se situează în zona randamentelor marginale crescătoare: a)

productivitatea medie scade, dar este pozitivă; b) productivitatea marginală
scade; c)producţia totală creşte cu o rată crescătoare; d) productivitatea
marginală este inferioară celei medii; e) producţia totală creşte, dar cu o
rată descrescătoare.
243. Producţia totală scade atunci când : a) productivitatea marginală scade,
dar rămâne pozitivă; b) productivitatea marginală este negativă; c)
productivitatea medie este inferioară celei marginale; d) productivitatea
marginală este inferioară celei medii; e) productivitatea medie creşte.
244. Costul total mediu reprezintă: a) costul aferent ultimei unităţi de

producţie; b) cheltuiala medie făcută pe o unitate de producţie; c)
cheltuielile totale aferente obţinerii producţiei; d) sporul de cheltuieli
generat de obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie; e) totalitatea
cheltuielilor cu materiile prime raportate la o unitate de producţie.
245. Având în vedere analiza pe termen scurt, care dintre afirmaţiile

următoare este adevărată: a) costul fix creşte odată cu producţia; b) costul
variabil evolueaza în acelaşi sens cu costul fix; c) costul total însumează
totalitatea costurilor variabile; d) costul fix nu este influenţat de
modificarea producţiei; e) odată cu creşterea producţiei, costul fix mediu
creşte.
246. Atunci când costul variabil mediu este descrescător, în mod obligatoriu:
a) costul marginal trebuie să scadă; b) costul marginal trebui să crească; c)
costul marginal este inferior celui variabil mediu; d) costul fix mediu
trebuie să crească; e) costul fix trebuie să scadă.
247. Pe măsură ce are loc creşterea producţiei, diferenţa dintre costul total
mediu şi cel variabil mediu: a) tinde să crească; b) tinde să scadă; c) nu se
modifică; d) este zero; e) nici una din cele de mai sus.
248. Care din următoarele afirmaţii cu privire la relaţia dintre costuri şi

productivitate este adevărată: a) atunci când costul variabil mediu este
minim, productivitatea medie a factorului variabil este în creştere; b) atunci
când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului
variabil este deasemenea minimă; c) atunci când costul variabil mediu este
minim, productivitatea medie a factorului variabil este maximă; d) atunci
când costul marginal este minim, productivitatea marginală este
descrescătoare; e) nu există o relaţie de influenţă între costuri şi
productivitate.
249. Costul total mediu intersectează costul marginal atunci când: a) costul
marginal înregistrează valoarea sa minimă; b) costul variabil mediu
înregistrează valoarea sa minimă; c) costul total mediu înregistrează
valoarea sa minimă; d) costul fix mediu scade; e) costul marginal
înregistrează valoarea sa maximă.
250. Pe termen lung, devin variabile: a) doar costurile fixe; b) doar costurile
variabile; c) atât cele fixe cât şi cele variabile; d)cheltuielile cu materiile
prime; e) nici un răspuns nu este corect.
251. În orice interval de variaţie a producţiei, în care costul total mediu pe

termen lung descreşte în timp ce producţia creşte, firma se confruntă cu : a)
economii de scară; b) dezeconomii de scară; c) randamente constante de
scară; d)randamente descrescătoare de scară; e) toate cele de mai sus.
252. În cazul existenţei dezeconomiilor de scară, curba costului total mediu pe

termen lung are o pantă: a) pozitivă; b) negativă; c) constantă; d) zero; e)
253. Pragul de rentabilitate reflectă acea situaţie în care: a) veniturile totale

sunt egale cu costurile variabile; b) costurile fixe sunt nule; c) preţul este
egal cu suma dintre CFM şi CVM; d) costurile totale sunt inferioare
veniturilor totale; e)profitul marginal este zero.
254. Fie funcţia costului total CT = Q 2 + 4. Să se determine nivelul producţiei

până la care costul total mediu scade: a) 4; b) 2; c) 16; d) -4; e) 6.
255. Pe o izocuantă: a) o deplasare spre dreapta reflectă o creştere a

producţiei ce poate fi realizată; b) o deplasare spre stânga reflectă o
creştere a producţiei ce poate fi realizată; c) se obţine acelaşi nivel al
producţiei indiferent de combinaţia aleasă de factori de producţie; d)
panta este constantă; e) nici una din cele de mai sus.
256. Rata marginală de substituţie tehnică ilustrează: a) rata la care un factor

de producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă
loc o creştere a producţiei cu o unitate; b) rata la care un factor de
producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă loc
o reducere a producţiei cu o unitate; c) rata la care un factor de producţie
este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât producţia să
rămână constantă; d) faptul că, pe măsură ce are loc creşterea cantităţii
utilizate dintr-un factor de producţie, este nevoie de creşterea consumului
din alt factor astfel încât producţia să rămână constantă; e) faptul că
resursele sunt nelimitate.
257. Dacă se consideră doi factori de producţie, munca şi capitalul, şi are loc o
creştere a preţului factorului muncă (situat pe abscisă), în condiţiile caeteris
paribus, panta dreptei izocostului : a) va creşte; b) va scădea; c) va rămâne
constantă; d) va creşte şi apoi va scădea; a) nici una din cele de mai sus.
258. Fie ecuaţia izocostului de forma 100 = 4x + 2y. La nivelul de echilibru al

producătorului, rata marginală de substituţie tehnică este: a) ½; b) - 4; c)
¼; d) 2; e)4.
259. Să presupunem că o firmă se confruntă cu următoarea situaţie privind

raportul productivitate marginală a factorilor şi preţurile acelor factori de
Wmg L Wmg K
producţie:  . În condiţiile în care acesta doreşte optimizarea
PL PK
combinării celor doi factori de producţie? a) va renunţa la o parte din
salariaţi; b) va achiziţiona o cantitate mai mare din factorul capital; c) va
creşte salariul (preţul) oferit angajaţilor săi; d) va angaja forţă de muncă
suplimentară; e) a şi b.
260. Linia izocostului se poate deplasa ca urmare a modificării următorilor

factori: a) preţul muncii; b) preţul capitalului; c) nivelului costului total; d)
tuturor celor menţionate; e) a şi b.
261. Condiţia de echilibru a producătorului este ilustrată de relaţia: a)

Wmg L Wmg K Wmg L Wmg K Wmg L Wmg K Wmg L P
 ; b)  ; c)  ; d)  K ; e) nici
PL PK PL PK PL PK Wmg K PL
una din cele de mai sus.
262. Să presupunem că factorii de producţie capital şi muncă sunt perfect

complementari. Considerând că factorul de producţie muncă este fix, iar
producătorul decide achiziţionarea unui număr suplimentar de unităti de
capital, atunci productivitatea marginală a capitalului : a)creşte; b) scade; c)
cunoaşte o evoluţie discontinuă; d)este zero; e)creşte cu o rată
descrescătoare.
263. Fie următoarele informaţii cu privire la productivităţile marginale şi

preţurile factorilor de producţie : Wmg L = 40, Wmg K = 50, PL = 2, PK = 5. Care
din următoarele informaţii este corectă : a) producţia firmei este rentabilă;
b) profitul este maxim; c) costurile sunt minime; d) nici una din cele de mai
sus; e) b şi c.
264. Costul total mediu scade atunci când: a) costul marginal este mai mare
decât costul total mediu şi producţia creşte; b) costul variabil mediu creşte
pentru valori ale producţiei peste nivelul corespunzător costului total mediu
minim; c) costul marginal este negativ; d) curba costului marginal se află
deasupra curbei costului variabil mediu dar sub curba costului total mediu
şi producţia creşte; e) curba costului marginal se află deasupra curbei
costului total mediu.
265. Când costul marginal este mai mic decât costul total mediu şi producţia
creşte, atunci: a) costul total mediu creşte; b) costul total mediu este minim;
c) costul marginal este nul; d)costul variabil mediu poate să crească; e) nici
o variantă nu este corectă.
lei/lună dar şi costuri explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime
noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de muncă pe care îl avea anterior
şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz: a) profitul
economic este mai mare decât profitul contabil; b) profitul contabil este de
50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei; c) profitul contabil este de 70 mil.
lei iar cel economic de 50 mil. lei; d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar
cel economic de 80 mil. lei; e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel
economic de 70 mil. lei;
267. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt
CVM = 20 u.m. Ştiind că firma vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m.
care este nivelul producţiei de la care firma începe să obţină profit ? a)Q =
5 u.; b) Q = 10 u.; c) Q = 15 u.; d) Q = 1 u.; e) Q = 3 u.;
268. Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q 2 +
4Q + 54. Care este nivelul producţiei pentru care costul total mediu este
minim ? a) Q = 3 u.; b) Q = 9 u.; c) Q = 12 u.; d) Q = 6 u; e) Q = 15 u.
269. Firma „Costs” are funcţia costurilor totale de forma CT = 4Q 3 - 16Q2 + 20Q
+ 30. Producţia pentru care costul variabil mediu este minim şi costul fix per
unitatea de produs astfel obţinută sunt: a) Q = 2 u., CFM = 10 u.m.; b) Q = 6
u., CFM = 5 u.m.; c) Q = 2 u., CFM = 15 u.m.; d) Q = 5 u., CFM = 6 u.m; e) Q
= 5 u., CFM = 8 u.m.
270. Costul total fix este de 500 u.m., costul variabil total este 750 u.m., iar
volumul producţiei este de 250 bucăţi. În cazul în care Cmg este 4 u..m., pe
măsura creşterii producţiei CVM şi CTM? a) ambele vor creşte; b) ambele
vor scădea; c) CVM scade, CTM creşte; d) CTM scade mai întâi după care
creşte iar CVM creşte; e) CVM scade până atinge minimul iar CTM creşte.
271. Pe termen scurt, când un singur factor de producţie este variabil, cea mai
bună variantă de combinare a factorilor de producţie este aceea la care: a)
Wmgk Pk
CTM=Cmg; b) W  ; c) W  Wmg ; d) Wmg a factorului variabil=Cmg al
mgL PL
factorului variabil; e) nici una dintre variantele a-d nu este corectă;
272. Dacă pe termen lung, volumul factorilor de producţie creşte cu 25%, iar
producţia cu 40%, se înregistrează randamente: a) crescătoare; b)
descrescătoare; c) constante; d)medii; e) marginale.
273. Când în urma combinării factorilor de producţie , se înregistrează

randamente crescătoare, înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ; d)
Wmg ; e) rata profitului.
274. Când în urma combinării factorilor de producţie se înregistrează

randamente descrescătoare , înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ;
d) Wmg ; e) rata profitului.
275. În combinarea factorilor de producţie pe termen scurt (un singur factor

variabil)profitul este maxim când: a) a) W creşte; b) b) W  W ; c) Wmg a mg
factorului variabil=Cmg al factorului variabil; d) d) Cmg>CTM full; e) e) toate

răspunsurile a-d sunt corecte.
276. Când în combinarea a doi factori de producţie ei sunt substituibili, iar

obiectivul este obţinerea unui volum dat de producţie cu cele mai bune
performanţe economico-financiare, combinarea optimă este aceea la care:
a) WmgL=WmgK, iar PL>PK; b) panta dreptei bugetului este egală cu panta
isophelimei; c) dreapta izocostului este tangentă la izocuantă; d) bugetul
Wmgk WmgL
este integral cheltuit; e)  .
PL Pk
277. Funcţia de cost este CT=2Q2+10Q+50, în care Q= volumul de producţie.

Producţia totală creşte cu 50%, de la 10 la 15 tone. În acest caz, CVM: a)
creşte şi devine 400; b)scade şi devine 30; c) este constant; d) creşte şi
devine 40; e) răspunsurile a-d false.
278. În mod normal, costul explicit în raport cu cel implicit este: a) mai mare; b)
mai mic; c) egal; d) mai mare sau mai mic; e) mai mic sau egal.
279. Când Cmg creşte, dar este inferior CVM, atunci CTM şi CVM: a) cresc; b)
scad; c)sunt neschimbate; d) creşte, scade; e) toate variantele a-d false.
280. Când volumul producţiei din bunul x obţinut de către firma A creşte,
înregistrează creşteri: a) CV; b) CVM; c) W ; d) CTM full; e) profitul total.
281. Atunci când pe măsura creşterii cantităţii de factori de producţie

consumaţi, productivitatea marginală este superioară celei medii: a) costul
marginal creşte; b)costul mediu creşte; c) productivitatea medie scade; d)
productivitatea medie creşte; e) costul mediu scade.
282. Pe termen scurt, o firmă existentă în industrie poate produce dacă preţul
acoperă : a)costul fix mediu ; b) costul marginal ; c) costul variabil mediu ;
d) costul total mediu ; e) costul fix.
283. Dacă costul total (CT) al unui producător se exprimă prin relaţia CT=4+10Q,
unde Q este producţia, una din afirmaţiile următoare este adevărată : a)
costul total este constant ; b) costul marginal este egal cu costul total
mediu ; c) costul marginal este descrescător; d) costul marginal este mai
mare decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul
total mediu.
284. Dacă în urma creşterii producţiei Cmg>CVM, o propoziţie este adevărată:

a) costul variabil mediu scade; b) costul variabil mediu este minim; c) costul
variabil mediu creşte; d) costul fix mediu creşte; e) costul fix mediu este
minim.
285. Randamentele de scară descrescătoare determină: a) panta liniei

bugetului ; b)creştea costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei ; c)
creştea costului variabil ;d)reducerii costului fix ca urmare a creşterii
producţiei ; e) creşterea costului mediu pe termen lung.
286. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă: 1)
panta izocuantei; 2) raportul dintre cantitatea suplimentară din factorul
care substituie şi cantitatea din factorul la care s-a renunţat; 3) raportul
dintre Wmg a factorului care substituie şi Wmg a factorului substituit; 4)
raportul dintre Wmg a factorului substituit şi Wmg a factorului care îl
substituie; 5) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi costul marginal al
factorului ce îl substituie.
287. Profitul contabil reprezintă: 1) diferenţa dintre venitul total şi costul de

oportunitate; 2)diferenţa dintre costul explicit şi costul implicit; 3) diferenţa
dintre venitul total şi costul contabil; 4) suma dintre costul implicit şi
profitul economic; 5) nici una din variantele de mai sus nu este valabilă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3; c) 3+4; d) 2+4; e) 5.
288. Costul marginal: 1) reprezintă cheltuielile suplimentare ocazionate de

creşterea cu o unitate a volumului producţiei; 2) reprezintă prima derivată
a costului total; 3) pe măsura creşterii producţiei, mai întâi scade după
care creşte; 4) reprezintă prima derivată a costului fix; 5)are minimul
pentru niveluri ale producţiei mai mici decât cele pentru care se realizează
minimul costului variabil mediu şi al costului total mediu.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e)
1+3+4+5.
289. Decizia privind varianta de combinare a factorilor de producţie are în

vedere: 1)caracterul nelimitat al factorilor de producţie supuşi combinării; 2)
conjunctura pieţelor factorilor utilizaţi; 3) caracteristicile factorilor de
producţie; 4) concordanţa factorilor de producţie cu specificul activităţii; 5)
nici una din variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+3+4; b) 2+4; c) 2+3; d)1+ 2+4; e) 5.
290. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este
corect că: a) productivitatea marginală este crescătoare; b) productivitatea
medie este crescătoare; c) a+b; d) productivitatea marginală este
descrescătoare; e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală
este descrescătoare.
291. Când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea

medie, iar cantitatea de factori utilizaţi creşte: 1) productivitatea medie
este crescătoare; 2) costul marginal este crescător; 3) costul total mediu
este crescător; 4) costul total creşte; e) productivitatea medie este
descrescătoare.
292. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce

furnizează consumatorului aceeaşi satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor
de muncă şi capital pe seama cărora se poate obţine aceeaşi producţie; c)
ansamblul factorilor de producţie pentru care se abţine acelaşi profit; d)
ansamblul factorilor de producţie ce pot fi achiziţionaţi în funcţie de bugetul
disponibil şi preţurile unitare ale acestora; e) nici un răspuns corect.
293. Panta izocuantei este reprezentată de: a) rata marginală de substituţie în

consum; b) rata marginală de substituire tehnică; c) costul de oportunitate;
d) costul implicit; e) nici un răspuns corect.
294. Echilibrul producătorului este ilustrat grafic prin: a) punctul de intersecţie

dintre izocuantă şi izocost; b) punctul de intersecţie dintre isophelimă şi
izocost; c) punctul de intersecţie dintre curba de indiferenţă şi izocost; d)
punctul de tangenţă dintre curba de utilitate şi dreapta bugetului; e) nici un
răspuns corect.
295. Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei

izocostului; b)creşterea pantei izocostului; c) deplasarea spre dreapta a
izocostului, paralel cu dreapta iniţială; d) deplasarea spre stânga a
izocostului, paralel cu dreapta iniţială; e) nici o modificare
296. Se cunosc următoarele date despre o firmă: funcţia costului total este
CT=3Q2+2Q+75, iar producţia este Q=5. În aceste condiţii, care dintre
următoarele afirmaţii este corectă: a) productivitatea marginală este mai
mare decât productivitatea medie; b) productivitatea marginală este mai
mică decât productivitatea medie; c) productivitatea marginală şi cea
medie sunt egale; d) productivitatea medie este descrescătoare şi mai mare
decât cea marginală; e) pe baza datelor problemei nu putem determina
relaţia dintre productivitatea medie şi cea marginală.
297. Dacă în dinamică indicele producţiei este mai mic decât indicele
consumului de factori, atunci: 1) randamentele de scară sunt crescătoare; 2)
randamentele de scară sunt descrescătoare; 3) randamentele de scară sunt
constante; 4) elasticitatea producţiei în raport cu factorii de producţie este
subunitară; 5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2+4; c) 3+4; d) 2; e) 5.
298. Dacă indicele producţiei este mai mare decât indicele consumului de
factori, atunci: 1)productivitatea globală a factorilor de producţie creşte; 2)
economiile de scară sunt superioare dezeconomiilor de scară; 3)
randamentele de scară sunt descrescătoare; 4)costul total mediu creşte; 5)
firma este supradimensionată.
299. Intersecţia dintre costul marginal şi costul total mediu corespunde: 1) unui
cost marginal descrescător; 2) unui cost total mediu descrescător; 3)
punctului de minim al costului total mediu; 4) punctului de maxim al
productivităţii medii; 5) unui cost fix descrescător.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 3+4; e) 1+4+5.
300. Considerăm următoarea funcţie de producţie a unei firme: Q=4L+3K+2LK.

Ştiind că bugetul este de 30 u.m., iar preţurile factorilor de producţie
sunt :PL=20 u.m. şi PK=10u.m. Nivelul producţiei care minimizează costul
unitar este: a) 20; b) 25; c) 9; d) 15; e) nu se poate determina
301. Funcţia costului total este: CT=20+4Q-4Q2+Q3. Costul fix şi volumul

producţiei la care costul variabil mediu este minim sunt: a) 20 ; 4; b) 0 ; 2; c)
20 ; 3; d) 0 ; 4; e) 20 ; 2;
302. Ca student aveţi o mică afacere în cămin – sunteţi proprietarul unei

imprimante (capitalul de care dispuneţi) în valoare de 3 milioane lei cu care
tipăriţi 30000 de pagini pe lună la un cost mediu de 600 lei pagina şi munciţi
3 ore pe zi. Pentru că nu puteţi face faţă comenzilor, anul următor vă
decideţi să munciţi 6 ore pe zi, închiriaţi spaţiul de la parterul căminului care
are o suprafaţă dublă şi costă tot dublu şi înlocuiţi imprimanta cu una nouă
în valoare de 6 milioane lei capabilă să tipărească 80000 pagini pe lună, la
un cost mediu de 500 lei pe pagină. Forma de acţiune a randamentelor de
scară este: a) randamente de scară crescătoare; b) randamente de scară
descrescătoare; c) randamente de scară constante; d) nu putem determina
forma de acţiune a randamentelor de scară; e) nici un răspuns corect.
303. Când costul marginal devansează costul total mediu :a)productivitatea
marginală este constantă;b)productivitatea medie creşte;c)randamentele
factoriale sunt descrescătoare;d)costul total mediu scade.
304. Ieftinirea muncii va determina o posibilă deplasare a izocostului astfel:
a) b) c) d) e)
305. Combinarea factorilor de producţie pe termen scurt presupune:a) mai

mulţi factori de producţie variabili;b) un singur factor de producţie
variabil;c) nici un factor de producţie variabil; d) randamente de scară; e)
nici un răspuns corect.
OFERTA
102. Nu reprezintă un factor principal de influenţă al ofertei: a) preţul; b)

veniturile consumatorilor; c) tehnologia; d) costul de producţie; e) preţurile
factorilor de producţie.
103. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare; b) verticală; c)

descrescătoare; d) orizontală; e) paralelă cu axa preţului.
104. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii; b)
crescătoare; c) verticală; d) descrescătoare; e) orizontală;
105. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori
rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi
cantitate de echilibru mai mari; b) la un preţ de echilibru şi cantitate de
echilibru mai mici; c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de
echilibru mai mică; d) la un preţ de echilibru mai mic şi o cantitate de
echilibru mai mare; e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de
echilibru mai mare.
106. În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 100 de unităţi din marfa
X cu preţul unitar de 1000 de u.m. şi 120 unităţi cu preţul de 1200 de u.m.,
oferta în funcţie de preţ este: a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate
unitară; d) perfect elastică; e) perfect inelastică.
107. Introducerea unei taxe indirecte când cererea este mai inelastică decât
oferta va afecta : a) doar pe consumatori ; b)doar pe producători ; c) in
egală măsură pe consumatori si pe producatori ; d) in mai mare măsură pe
consumatori ; e) in mai mare măsură pe producători.
108. Iaurtul si brânza sunt 2 bunuri concurente (substituibile in ofertă). La o

creştere a preţului iaurtului : a) creşte oferta de branză ; b) scade oferta de
branza ; c) scade pretul la branza ;d) nu ne intampla nimic ;e) scade costul
mediu pe produs la iaurt.
109. Pe piata unui bun cantitatea oferită este Qo=10+ P iar cantitatea cerută
este Qc = 100-2P. Sa se determine cu cat se modifica surplusul
consumatorului daca statul impune un prêt minim cu 10% mai mare decat
pretul de echilibru :a) scade cu 100 ; b) scade cu 11 ; c) scade cu 6 ; d) scade
cu 200 ; e) scade cu 3.
110. Pe o piata cererea si oferta sunt date de relatiile Q c=80-0,3P

Qo=20+0,2P .Daca guvernul impune un pret maxim la jumatate din pretul
care s-ar fi stabilit liber pe piata, sa se arate care va fi noua cantitate
tranzactionata pe acea piata :a) 60 ; b) 120 ; c) 62 ; d) 44 ; e) 32.
111. Creşterea preţului pieţei este mai mică decât acciza în cazul în care
elasticitatea în funcţie de preţ a :a) ofertei este infinită b)ofertei este zero
c)cererii este zero d)cererii este unitară e)cererii este infinită
112. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului este de

10 u.m. Curba ofertei este Qo=2P. Deducem din aceste date că oferta are o
elasticitate de :a) 2 ; b) ½ ; c) 1 ; d) -1 ; e) nu se poate calcula.
113. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului est ede
10 u.m. Curba ofertei este Qo=2P. În acest caz, surplusul producătorului
este:a) 10 ; b) 20 ; c) 50 ; d) 100 ; e) 200.
114. Impunerea unei taxe vamale pe un produs conduce la: a) cresterea
bunastarii consumatorilor si producatorilor interni; b) scaderea veniturilor
guvernului; c) pierdere de surplus; d) toate cele de mai sus; e) nici o
varianta nu este corecta.
115. Ştiind că functia cererii de pe piata automobilelor este Qc= a – b P, pretul

initial Po = 5 u.m. si cantitatea ceruta initiala Qo= 20, iar Kec/p= 25, nivelul
constantelor a si b este: a) a=520 si b=100; b) b=520 si a=100; c) a= 110 si
b= 240; d) a= 100 si b= 110; e) a=520 si b= 110.
116. Efectul creşterii salariilor cizmarilor asupra pieţei pantofilor de lux este:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi
reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii
de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o
modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
117. Legea ofertei: a) a fost aprobată de către Consiliul Concurenţei; b) poate

fi formulată astfel: dacă preţul creşte, cantitatea oferită scade; c) este
formulată astfel: dacă preţul creşte, cantitatea oferită creşte; d) atestă
importanţa ofertei pentru combaterea inflaţiei; e) arată reacţia cantităţii
cerute la o modificare a preţului.
118. Preţul curent al unui bun este de 5000 u.m., dar preţul de echilibru ar
trebui să fie de 4500 u.m.. Ne putem aştepta la: a) existenţa unui deficit de
ofertă ce va determina o creştere a preţului; b) existenţa unui deficit de
ofertă ce va determina o scădere a preţului; c) existenţa unui surplus de
ofertă ce va determina o creştere a preţului; d) existenţa unui surplus de
ofertă ce va determina o scădere a preţului; e) existenţa unui deficit de
ofertă ce nu va afecta în nici fel preţul.
119. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q
este cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi
monetare, atunci pe piaţa acelui bun apare un surplus de: a) ofertă, de 16
unităţi; b) cerere, de 15 unităţi; c) cerere, de 16 unităţi; d) ofertă, de 15
unităţi; e) cerere, de 10 unităţi.
120. Ştiind ca functia cererii pentru bunul A este Qc= 100-2P , functia ofertei
Qo=10+P si ca primaria impune o taxa T=15 u.m. pe fiecare unitate vanduta,
sa se determine care este marimea veniturilor primariei din colectarea
taxei , precum si pierderea sociala cauzata de colectarea taxelor: a)V= 45
u.m., PS= 75 u.m; b) V= 450 u.m., PS= 750 u.m; c) V= 35 u.m., PS= 750 u.m;
d) V= 45 u.m., PS=175 u.m; e) V= 450 u.m., PS= 75 u.m.
121. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa bunului X sunt Qc= 16-P şi Oo=3P.
Daca guvernul impune o taxa la cumparator, T = 4 u.m.,calculati cat din taxa
suporta cumparatorul si cat producatorul? a) 3 u.m. si 1 u.m.; b) 2 u.m. si 2
u.m.; c) 0 u.m. si 4 u.m.; d) 1 u.m. si 3 u.m; e) 4 u.m. si 0 u.m.
122. Dacă preţul benzinei este 10 u.m./unitate, atunci cantitatea oferită este
mai mare decât cantitatea cerută. Dacă preţul benzinei este 5 u.m./unitate,
atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste
condiţii, preţul de echilibru al benzinei este: a) 5 u.m./unitate; b) 10
u.m./unitate; c) mai mic decât 5 u.m./unitate; d) între 5 şi 10 u.m./unitate;
e) mai mare decât 10 u.m./unitate.
123. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc= 2P + 10 şi

Oo = 31-P. Daca guvernul impune o taxǎ la producator, T = 3 u.m.,
producatorul si respectivt cumparatorul suportă din taxă? a) 2 u.m. si 1
u.m. b) 1 u.m. si 2 u.m. c) 0 u.m. si 3u.m. d) 3 u.m. si 0 u.m; e) 1,5 u.m. si 1,5
u.m
124. Oferta unui bun înregistrează creşteri periodice. Cu ocazia fiecărei

creşteri a ofertei, încasările totale ale ofertanţilor se reduc. Care dintre
afirmaţiile următoare este în mod necesar adevărată? : a) bunul respectiv
este normal; b) bunul respectiv este inferior; c) oferta bunului respectiv este
inelastică; d) cererea pentru bunul respectiv este inelastică; e)cererea
pentru bunul respectiv este elastică.
125. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de

producţie; b) preţurile factorilor de producţie; c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor; e) numărul producătorilor.
126. Presupunând că, pentru margarină, coeficientul de elasticitate al ofertei

în funcţie de preţ este 0,9, iar pentru unt coeficientul de elasticitate al
ofertei în funcţie de preţ este 1,9, atunci: a) oferta pentru unt este cu
elasticitate unitară; b) oferta pentru margarină este perfect elastică; c)
oferta pentru unt este mai elastică decât pentru margarină; d) oferta
pentru margarină este mai elastică decât pentru unt; e) oferta pentru
margarină este elastică.
127. Pentru un preţ de 1 000 u.m. o firmă doreşte să vândă 2 000 bucăţi dintr-
un produs oarecare. Dacă preţul va creşte la 1 050 u.m., câte bucăţi va oferi
firma respectivă, coeficientul elasticităţii ofertei fiind 3? : a) 2300 bucăţi; b)
2000 bucăţi; c) 1500 bucăţi; d) 3000 bucăţi; e) 2500 bucăţi.
128. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul este –3, iar preţul
scade cu 20%, atunci cantitatea cerută: a)scade cu 60%; b)scade cu 7%; c)
nu se modifică; d)creşte cu 60%; e) creşte cu 7%.
129. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: C A  270  8  p A , O A  200  6  p A

unde CA este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, pA este preţul
bunului. În acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5; 320; b) 4;
224; c) 8; 248; d) 5; 230; e) 2; 212.
130. Pe piaţa untului, cererea şi oferta sunt Q  100  10  P , Q  20  5  P , unde Q

este cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 7 unităţi
monetare, atunci pe piaţa untului apare: a) un surplus de 25 unităţi de
cantitate; b) un surplus de 55 unităţi de cantitate; c) un deficit de 30 unităţi
de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o diferenţă de 2
unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
131. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:a)
creşte;b) scade;c) nu se modifică, pentru că atât cererea cât şi oferta
cresc;d) creşte dacă scade costul mediu;e)scade doar atunci când scade
costul mediu.
132. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: Q  480  8  p , Q  200  6  p . În

acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 20; 320; b) 40; 180; c) 80;
160; d) 140; 160; e) 20; 160.
133. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%.
Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a)cererea pentru bunul X
este perfect elastică.; b)cererea pentru bunul X este inelastică, c)
elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară; d) cererea pentru bunul X
este elastică; e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.
134. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă?
a)cantităţile dintr-un bun oferite de majoritatea producătorilor; b)cantităţile
dintr-un bun solicitate de cumpărători; c)cantităţile de bunuri oferite de
producătorii interni şi externi; d)cantităţile dintr-un bun pe care
producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la niveluri diferite de preţ; e)
nici una dintre alternativele de mai sus.
135. În cazul unui bun cu cerere elastică, reducerea preţului său va determina:
a)creşterea cheltuielilor consumatorilor privind acel bun; b) reducerea
cheltuielilor consumatorilor pentru acel bun; c) menţinerea neschimbată a
cheltuielilor consumatorilor acelui bun; d) creşterea cantităţii oferite; e)
reducerea numărului de consumatori.
136. Conform legii ofertei şi principiului ceteris paribus:a) între preţ şi

încasările producătorilor există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea
cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este
pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie
directă; e) orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
137. Care dintre următoarele afirmaţii privind preţul de echilibru este

adevărată? a) este determinat numai prin deciziile consumatorilor; b) este
determinat numai prin deciziile vânzătorilor; c)este determinat de o agenţie
guvernamentală; d) este rezultatul interacţiunii dintre cumpărători şi
vânzători; e) oricare dintre răspunsurile anterioare poate fi corect.
138. Preţul situat sub nivelul său de echilibru conduce la apariţia: a) penuriei;
b) inflaţiei; c) excedentului de ofertă; d) unei cereri insuficiente; e) oricare
din situaţiile menţionate este posibilă.
139. Curba ofertei în cazul unui obiect de artă este: a) elastică; b)inelastică;
c)cu elasticitate unitară; d) perfect inelastică; e) perfect elastică.
140. Bunurile a căror elasticitate a cererii în funcţie de venit este negativă se

numesc: a) bunuri normale; b) bunuri inferioare; c) bunuri publice; d) bunuri
private; e) oricare dintre alternativele de mai sus.
141. Comparaţia între modificarea relativă a cantităţii cerute dintr-un bun şi

modificarea relativă a preţului acestuia reprezintă: a) coeficientul
elasticităţii directe a cererii în raport cu preţul; b) coeficientul elasticităţii
încrucişate a cererii în raport cu preţul; c)coeficientul elasticităţii cererii în
raport cu venitul; d) coeficientul elasticităţii ofertei în raport cu preţul; e)
oricare dintre coeficienţii de mai sus pot răspunde cerinţei menţionate.
142. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute

din bunurile X şi Y:
Preţul bunului X Cantitatea cerută Cantitatea cerută

- -
bunul X bunul Y
50 20 75
25 45 150 Venitul
consumatorului este 1000 unităţi monetare În această situaţie: a)bunurile X
şi Y sunt substituibile; b)bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi
Y sunt inferioare; d)bunurile X şi Y sunt normale; e) nu se poate preciza
natura bunurilor X şi Y.
143. Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină: a) penurie; b)

creşterea cantităţilor cerute de către consumatori; c) menţinerea constantă
a cantităţilor oferite de către producători; d) surplusuri pe piaţă; e)
accentuarea deficitului bugetar.
144. Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina

ca preţul aparatelor video şi a numărului aparatelor video vândute să
evolueze în sensul:a)creşterii/reducerii; b) reducerii/reducerii; c) efectul este
nedeterminat/reducerii; d) creşterii/creşterii; e) creşterii/menţinerii
constante
145. Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la: a)
stimularea producătorilor în vederea creşterii producţiei; b) dezvoltarea
produselor noi; c) apariţia “pieţei negre”; d) reducerea şomajului; e)
dezvoltarea concurenţei.
146. Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor
variază într-un sens sau altul în funcţie de forma cererii. Care dintre
afirmaţiile următoare este adevărată? a)cererea este inelastică, cheltuielile
totale cresc; b) cererea este inelastică, cheltuielile totale scad; c) cererea
este inelastică, cheltuielile totale rămân constante; d) cererea este elastică,
cheltuielile totale cresc; e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân
constante.
147. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când: a) valoarea
vânzărilor este egală cu valoarea achiziţiilor cumpărătorilor; b) cantitatea
cerută este egală cu cea oferită; c) cumpărătorii dispun de venituri
suficiente pentru a cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi maximiza astfel
satisfacţia; d) vânzătorii pot oferi un volum mare şi diversificat de mărfuri; e)
agenţii economici, fie vânzători, fie cumpărători, se pot manifesta liber pe
piaţă.
148. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este: a) preţul la care

consumatorii vor cumpăra toate bunurile oferite de producători; b) preţul la
care cererea este superioară ofertei; c) preţul corespunzător unui volum
minim de tranzacţii pe piaţă; d) preţul la care poate exista exces de cerere
sau de ofertă; e) preţul la care cantitatea cerută este egală cu cantitatea
oferită.
149. Preţul unui bun este 80 u.m./unitatea de produs. La acest nivel cantitatea
cerută este egală cu cantitatea oferită. Dacă preţul ar fi fixat la nivelul de 40
u.m., ar exista un dezechilibru pe piaţă de 150 unităţi de produs. Pentru un
preţ al bunului de 20 u.m. pe piaţă există: a) un exces de ofertă mai mare de
150 unităţi de produs; b) un exces de ofertă de 150 unităţi de produs; c) un
exces de cerere de 150 unităţi de produs; d) un exces de cerere mai mare
de 150 unităţi de produs; e) echilibru.
150. Presupunem că guvernul controlează preţul unui bun la nivelul de 2

u.m./unitatea de cantitate, iar cantitatea cerută excede cantitatea oferită.
Dacă guvernul renunţă ulterior la această reglementare, pe piaţa acestui bun
se produc următoarele efecte: a) cantitatea cerută scade; b) cantitatea
oferită creşte; c) cantitatea cerută şi oferită devin egale; d) preţul creşte; e)
toate cele de mai sus.
151. Efectele creşterii cererii pentru un tablou celebru asupra preţului şi

cantităţii oferite constau în: a) preţul şi cantitatea oferită sporesc; b) preţul
şi cantitatea oferită se reduc; c) preţul creşte, iar cantitatea oferită rămâne
constantă; d) preţul scade, iar cantitatea oferită rămâne constantă; e) preţul
scade, iar cantitatea oferită creşte.
152. La nivelul preţului de echilibru: 1) cererea este identică cu oferta; 2)

cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită; 3)volumul valoric al
vânzărilor este maxim; 4)volumul fizic al vânzărilor este maxim;
5)elasticitatea cererii în funcţie de preţ este egală cu elasticitatea ofertei în
funcţie de preţ.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4; b) 1+2+3; c) 1+2+3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.
153. Dacă cererea scade iar oferta este perfect elastică: a) preţul de echilibru
şi cantitatea de echilibru scad; b)preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru
cresc; c)preţul de echilibru rămâne constant iar cantitatea de echilibru
scade; d)preţul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru rămâne
constantă; e) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru rămân
constante.
154. Când cererea scade şi oferta este perfect inelastică: a) preţul de echilibru
creşte şi cantitatea de echilibru este constantă; b) preţul de echilibru scade
şi cantitatea de echilibru creşte; c)preţul de echilibru scade şi cantitatea de
echilibru este constantă; d) preţul de echilibru este constant şi cantitatea de
echilibru scade; e) preţul de echilibru este constant şi cantitatea de echilibru
creşte.
155. Creşterea preţului grâului cu 50% determină creşterea cantităţii oferite

cu 25%. În aceste condiţii, oferta de grâu este: a) elastică; b)inelastică; c)cu
elasticitate unitară; d)atipică; e)variantele a-d sunt false.
156. Dacă pe piaţa unui bun, aflată în echilibru, cu preţul P şi cantitatea la

echilibru Q, guvernul impune un preţ minim de 2P, atunci: a) cantitatea
oferită scade; b) există exces de ofertă; c) curba ofertei pieţei se deplasează
spre dreapta; d) curba cererii pieţei se deplasează spre stânga; e) oricare
dintre variantele de mai sus poate fi adevărată.
157. De regulă, un plafon maxim de preţ este introdus: a) la nivelul preţului de

echilibru; b)la un nivel mai mare decât preţul de echilibru; c) la un nivel
mai mic decât preţul de echilibru; d)atunci când oferta depăşeşte cererea;
e)la cererea producătorilor.
158. Reducerea în proporţii diferite a cererii şi ofertei determină: a) reducerea

preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru; b)creşterea preţului de
echilibru şi reducerea cantităţii de echilibru; c)reducerea cantităţii de
echilibru; d)creşterea preţului de echilibru; e)menţinerea constantă a
preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru.
159. Dacă pe piaţa unui bun cererea şi oferta se reduc concomitent şi în
aceeaşi proporţie, preţul şi cantitatea de echilibru:a) cresc; b) scad; c) rămân
neschimbate; d) este constant, scade; d) este constant, creşte.
160. Firma X realizează Keo/p=2. Iniţial, la preţul unitar de 200 u.m. (şi CTM
contabil=150), oferta săptămânală a firmei a fost de 200 tone. Preţul creşte
cu 25% (iar CT cu 90%). Oferta în t 1 (ceteris paribus) şi profitul vor fi, în
ordine: a) 250, 10000;b)300, 20000;c) 300, 18000;d) 250, 16500; e) 300,
firma lucrează în pierdere.
161. Bunurile X şi Y sunt concurente. Dacă Px = constant iar Py creşte cu 10%,

în mod normal, oferta din bunul X:a)creşte;b)scade;c)rămâne
neschimbată;d)va creşte cu 10%;e)va scădea cu 10%.
162. Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la
bunul A vor creşte. Oferta din bunul Y (preţul său constant) va: a)creşte;
b)scădea; c)rămâne neschimbat; d)va creşte mai rapid decât producţia din
A; e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
163. Coeficientul de elasticitate al ofertei în raport de preţ = 2; în raport de

cost = 1,5; în funcţie de impozitele şi taxele suportate de producător = 1. În
t0 oferta din bunul X = 10000 bucăţi. Se scontează că în t 1, preţul creşte cu
10%, costul marginal cu 5% iar impozitele suportate de producători cu 8%.
Se prognozează că oferta din bunul X va:a) creşte, devenind 10450; b)
scade, devenind 9550; c) rămâne aceeaşi; d) creşte, devenind 12000; e)
creşte, devenind 14500.
164. Bunurile concurente sunt acelea care: a) sunt substituibile în consum; b)

sunt consumate doar împreună; c) se obţin din aceiaşi factori de producţie;
d) au acelaşi preţ; e) se vând de acelaşi producător.
165. Oferta industriei pentru bunul X, bun de consum alimentar, în raport cu

producţia lui (importul este nul) este:a) mai mare; b)mai mică; c) poate fi
mai mare decât 0; d)informaţiile sunt insuficiente pentru a opta între a), b),
c), d); e)sunt identice.
166. Un producător acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi realizează

pe termen scurt un cost marginal de 40 u.m. la bunul pe care-l produce, la o
producţie de 1000 kg care-i maximizează profitul total. CT contabil =24000
u.m. Profitul total este:a)14000; b)16000; c)18000; d)20000; e)nu se poate
calcula.
167. În anul 2004, în ciuda condiţiilor climaterice vitrege, oferta de pepeni

verzi a fost excepţională, în toate zonele în care se cultivă şi se
comercializează. Veniturile producătorilor de pepeni de regulă au scăzut,
mulţi dintre ei nu şi-au acoperit costurile. Explicaţia sintetică este că: a)
cererea de pepeni este elastică la preţ; b)cererea este inelastică la preţ; c)
cererea este de elasticitate unitară în funcţie de preţ; d) s-au cumpărat
pepeni din import; e) pepenii au fost de calitate slabă.
168. Producţia de ciment din ţara X se realizează în cadrul a 15 fabrici,

aparţinând la 3 mari companii transnaţionale, care realizează o înţelegere
confidenţială care poartă caracteristicile de cartel. Ke o/preţ =1,4; Keo/cost = 1,5.
Producţia firmelor se desfăşoară în plaja randamentelor de scară
descrescătoare (Keq/consumul de factori = 0,9). Argumentaţi dacă, pentru
mărirea profiturilor, pentru membrii cartelului este mai convenabil: a) să
mărească producţia şi să menţină preţul; b) să mărească preţul şi să
menţină producţia; c) să reducă producţia şi să majoreze preţul; d) să
mărească producţia şi preţul; e) să reducă producţia şi preţul.
169. Elasticitatea cererii în raport de preţ pentru cafea este 0,9 iar a ofertei
este de 1,1. Ministerul de Finanţe propune iar guvernul acceptă perceperea
unei accize suplimentare asupra vânzărilor de cafea de 2 u.m./Kg. În urma
adoptării acestei măsuri, vânzările zilnice de cafea în oraşul A devin 1200 kg.
Acciza pe care o încasează zilnic bugetul din oraşul Ade 1200*2 = 2400 u.m.
este suportată în principiu de: a) cumpărători; b) vânzători (producători); c)
fie de cumpărători, fie de producători, dar proporţia este indeterminată; d)
în cea mai mare parte de producători; e) în cea mai mare parte de
consumatori.
170. Guvernul apreciază ca necesară mărirea veniturilor bugetare prin

sporirea taxelor indirecte. Are la dispoziţie următoarele alternative: a) să
majoreze TVA-ul la toate categoriile de mărfuri cu acelaşi procent; b) să
majoreze TVA-ul şi accizele în special la bunurile cu cerere elastică şi ofertă
inelastică; c) să majoreze TVA-ul şi accizele la bunurile cu cerere inelastică;
d) să majoreze TVA-ul mai ales la bunurile cu ofertă inelastică; e) să
majoreze TVA-ul la bunurile cu elasticitate unitară a cererii şi ofertei.
subvenţiile.
172. Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul
173. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător

prezent în ramură şi care acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este
zona costului marginal situată deasupra curbei : a) costului fix mediu ; b)
încasării medii ; c) productivităţii medii ; d)costului variabil mediu ; e)
costului total mediu.
174. Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările

producătorilor există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt
invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă; d)
încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e)
orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
175. Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul
total mediu; b) preţului este egal cu costul variabil mediu; c) preţul este
egal cu costul marginal; d)costul este total egal cu costul marginal; e) nici o
variantă nu este corectă.
176. O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este
177. Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se
nici o modificare.
178. Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru,
179. Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în

care cererea rămâne neschimbată, determină:a)scăderea preţului de
preţului de echilibru;d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de
180. Un şoc crescător asupra cererii pe o piaţă concurenţială ,în condiţiile în

care oferta rămâne neschimbată, determină:a) scăderea preţului de
preţului de echilibru; d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii
de echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
181. Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a)

creşterea costurilor;b) creşterea numărului ofertanţilor;c) scăderea
subvenţiilor şi creşterea taxelor;d) scăderea nunărului de ofertanţi.
182. Cu cât cererea este mai elastică, cu atât:a) consumatorul suportă o parte
mai mare din taxă ;b) producătorul suportă o parte mai mare din taxă ;c)
veniturile producătorilor cresc mai mult când preţul scade ;d) veniturile
producătorilor cresc mai puţin când preţul scade.
PIAŢĂ, CONCURENŢĂ, PREŢURI
138. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a)

diferenţierea bunurilor; b) atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare
producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt individualizate;
e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
139. O firmă ce operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă observă că

produce la un nivel la care venitul marginal este inferior costului marginal.
Pentru a-şi maximiza profitul (sau reduce pierderile) firma ar trebui să: a)
crească nivelul producţiei; b) crească preţul; c) iasă de pe piaţă; d) reducă
preţul; e) reducă producţia.
140. O firmă cu poziţie de monopol are funcţia de cost marginal Cmg = 3Q.
Dacă cererea este dată de funcţia P=20-Q, atunci pentru maximizarea
profitului, producţia firmei trebuie să fie: a) Q=3; b) Q=4; c) Q=5; d) Q=10; e)
Q=20.
141. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât
costul variabil mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul
fix; b) profitul este pozitiv; c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt; e) producătorul continuă
să producă pe termen scurt.
142. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a) preţul

maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească; b) preţul
minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte; c) egalitatea
cantităţii cerute cu cea oferită; d) preţul stabilit de cel mai mare
producător; e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a
consumatorilor.
143. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini

ofertanţi cu forţă economică ridicată; b) fiecare producător poate influenţa
condiţiile pieţei; c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă; d)
puţini cumpărători cu forţă economică ridicată; e) atomicitatea cererii.
144. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce

acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului
marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu; b) costului
variabil mediu; c) costului fix mediu; d) încasării medii; e) productivităţii
medii.
145. Nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a)

atomicitatea cererii şi a ofertei; b) omogenitatea produselor; c) fluiditatea
perfectă; d) transparenţa perfectă; e) informaţia asimetrică.
146. Conceptul de pierdere socială ca urmare a impunerii unei taxe se referă

la faptul că: a) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa
politică; b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă
decât consumatorul; c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai
mare decât producătorul; d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai
mare din povara fiscală, drept urmare îşi reduce producţia, determinând
astfel pierderea de locuri de muncă; e) povara suportată de consumator şi
producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei
respective.
147. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000

bucăţi dintr-un bun. Costul fix este de 10 milioane lei, iar costul variabil este
de 32 milioane lei. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă
producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei; b) 20.000 lei; c) 32.000 lei; d)
4.200 lei; e) 2.000 lei.
148. O firmă produce cu următoarea funcţie a costurilor: CT=15 + 10Q+15Q 2.

Se consideră că firma se află în situaţia de oligopol, având o funcţie a cererii:
P=110-10Q. Nivelul producţiei care maximizează profitul şi preţul la care va
fi vândut produsul, sunt: a) 2 unităţi şi, respectiv, 90 u.m.; b) 3 unităţi şi,
respectiv, 80 u.m.; c) 4 unităţi şi, respectiv, 70 u.m.; d) 5 unităţi şi, respectiv,
60 u.m.; e) 6 unităţi şi, respectiv, 50 u.m.
149. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la

intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor; b) structura
costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară
pentru niveluri ridicate ale producţiei; c) un monopol poate obţine un profit
mai mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite; d) preţul este o
variabilă exogenă în condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de oligopol
150. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C m  3  Q , unde Cm este

costul marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere
dată de relaţia P  20  Q , unde P este preţul. În scopul maximizării
profitului, producţia trebuie să fie: a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
151. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea

profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât
costul marginal; b)costul marginal este egal cu preţul; c) preţul este mai mic
decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală; e) preţul
este mai mic decât încasarea marginală.
152. Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii
de oligopol într-o industrie: a) slabe bariere la intrarea pe piaţă; b) cerere
elastică; c) produse standardizate; d) economii de scară; e) informaţie
perfectă.
153. Piaţa cu concurenţă de tip monopson apare atunci când: a) oferta de

mărfuri este reprezentată de un număr mic de producători; b) oferta este
concentrată la un singur producător; c) există un număr mare de
producători şi consumatori; d) există atomicitatea cererii; e) cererea este
concentrată la un singur consumator.
154. Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa: a) cu

concurenţă perfectă; b) de monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e)
de monopol.
155. În condiţii de monopol există următoarea relaţie între venitul mediu

(VM) şi venitul marginal (Vmg) al firmei monopoliste: a) VM > Vmg; b) VM
= Vmg; c) VM < Vmg; d) VM = Vmg – Cmg; e) VM = Vmg/3.
156. În cazul în care o firmă de pe o piaţă de oligopol măreşte preţul de

vânzare a produselor sale: a) cererea pentru produsele acelei firme devine
elastică; b)celelalte firme din oligopol vor proceda la fel; c) clientela
celorlate firme va migra spre acea firmă; d) curba cererii pentru produsele
acelei firme devine inelastică; e)firma în cauză cucereşte o parte mai mare
din piaţă.
157. Un coeficient ridicat de elasticitate al cererii în raport cu preţul unui bun

poate indica faptul că: a) pe acea piaţă există monopol; b) pe acea piaţă
există un oligopol coordonat; c) concurenţa este perfectă sau
monopolistică; d) concurenţa este de tip monopol bilateral; e) piaţa este
dominată de un duopol asimetric.
158. Monopolul în cadrul unei economii de piaţă: a) determină preţurile

tuturor bunurilor şi serviciilor;b) dispare treptat pe măsura dezvoltării
economiei; c) este expresia unui nivel redus de concentrare a producţiei; d)
poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă; e) se referă
doar la emisiunea monetară.
159. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este
cantitatea produsă. Funcţia cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q,
unde P este preţul. Preţul şi cantitatea produsă în condiţiile maximizării
profitului sunt: a) 34; 107; b) 107; 34; c)5; 68; d) 206,57; 0,81; e) imposibil
de determinat.
160. Curba cererii pentru o firmă în condiţiile concurenţei perfecte este: a)

verticală; b)orizontală; c) descrescătoare în raport cu preţul pieţei; d)
crescătoare în raport cu preţul pieţei; e) oricare dintre variantele de mai sus.
161. În condiţiile concurenţei imperfecte, preţul de echilibru al unui factor de

producţie este dat de: a) intersecţia dintre curbele cererii produsului şi ofertei
factorului de producţie; b)intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei
factorului de producţie; c) intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei
produsului realizat; d) intersecţia dintre curbele costului marginal şi ofertei
factorului de producţie; e) nici una dintre cele de mai sus.
162. Se consideră un producător aflat în condiţii de concurenţă imperfectă.

Încasarea marginală (Im) şi costul marginal (Cm) au următoarele expresii:
Im=100-18Q şi, respectiv Cm=2Q, unde Q este producţia. În vederea
maximizării profitului, producţia va fi: a)4,55; b) 5; c) 5,55; d) 50; e) 100.
163. Accentuarea reclamei în cazul unei firme aflată în condiţii de concurenţă

monopolistică poate determina: a) menţinerea profiturilor; b) reducerea
profiturilor; c)reducerea vânzărilor; d) creşterea costurilor medii
concomitent cu creşterea vânzărilor; c) reducerea profiturilor şi a costurilor
medii.
164. În cazul unei firme aflată în situaţia de monopol funcţia inversă a cererii
şi funcţia costului total sunt următoarele: P = 12 - 0,02Q ;I, respective CT =
500 + 8Q, în care P este preţul unitar, Q reprezintă cantitatea
cerută/produsă dintr-un bun, iar CT este costul total. Volumul producţiei
care asigură maximizarea profitului total este: a)50; b)100; c) 300; d)1000;
e)nu poate fi calculat.
165. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 6Q+1, unde Cm

este costul marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o
cerere dată de relaţia P = 65 - Q, unde P este preţul. Dacă obiectivul
monopolistului este maximizarea profitului, atunci producţia este: a)8,125;
b)12,8; c) 8; d) 9,14; e) 0,12.
166. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este
dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este preţul. În scopul maximizării
profitului, producţia trebuie să fie: a) 6; b) 8; c) 9,6; d) 12; e) 16.
167. Un producător aflat în situaţia de monopol va decide creşterea

producţiei când: a) costul marginal excede încasarea marginală; b) încasarea
marginală excede costul marginal; c) costul marginal este egal cu încasarea
marginală; d) încasarea marginală este negativă; e) toate cele de mai sus.
168. Atunci când încasarea marginală este superioară costului marginal,

profitul firmei creşte dacă: a)producţia creşte; b) producţia scade; c)
producţia rămâne constantă; d)producţia creşte sau scade; e) informaţia
este insuficientă pentru a da un răspuns corect.
169. Într-o economie, alocarea eficientă a resurselor se realizează prin: a)

sistemul preţurilor; b) tehnologiile de producţie; c) preferinţele
consumatorilor; d)deciziile producătorilor; e) deciziile guvernului.
170. Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a: a) asigura

satisfacerea tuturor trebuinţelor; b) reduce riscul în luarea deciziilor; c)
realiza concentrarea producţiei; d) stimula creşterea eficienţei economice;
e) asigura avantaje pentru consumatori în defavoarea producătorilor.
171. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim: a) eterogenitatea

produselor; b) firmele sunt „price makers”; c) existenţa unui număr mare de
cumpărători şi a unui număr redus de producători; d) intrarea şi ieşirea
liberă pe/de pe piaţă; e) firmele sunt adesea în poziţii de oligopol.
172. În cazul concurenţei perfecte, preţul la care se vinde un bun pe piaţă

este: a) inferior venitului marginal; b) întotdeauna superior costului
marginal; c) întotdeauna superior profitului total; d) întotdeauna inferior
profitului marginal; e) întotdeauna egal cu venitul marginal.
173. Următoarea relaţie este valabilă indiferent de tipul de piaţă avută în

vedere: a) preţul este egal cu venitul mediu; b) preţul este unic; c) costul
marginal este superior venitului marginal; d) preţul este egal cu venitul
marginal; e) preţul este egal cu costul total mediu.
174. Egalitatea dintre preţ şi venitul marginal este o caracteristică a pieţei: a)

de monopol; b) de monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) cu
concurenţă perfectă.
175. Profitul total este maxim, atunci când: a) venitul marginal este maxim; b)
profitul marginal tinde către zero; c) profitul mediu este în creştere; d)
venitul marginal este egal cu costul marginal; e) profitul mediu este zero.
176. O firmă ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă va opta pentru

stoparea temporară a producţiei atunci când: a) preţul este superior
costului total mediu; b) preţul este inferior costului variabil mediu; c) preţul
este inferior costului mediu, dar superior costului variabil mediu; d) preţul
este superior venitului mediu; e) preţul este inferior costurilor fixe.
177. Să presupunem că, pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţul pieţei este

superior costului mediu. Care din următoarele afirmaţii este adevărată,
având în vedere o perioadă mai lungă de timp: a) firme noi vor intra pe
piaţă, iar preţul va creşte; b) unele firme existente pe piaţă vor stopa
producţia; c) firmele existente pe piaţă înregistrează pierderi; d) firme noi
vor intra pe piaţă, iar preţul va scădea; e) nici una din cele de mai sus.
178. Când egalitatea dintre costul marginal şi preţ se realizează sub nivelul
costului variabil mediu, firma: a) înregistrează pierderi; b) înregistrează
profit contabil; c) se află la nivelul pragului de rentabilitate; d) decide
continuarea producţiei; e) îşi maximizează profitul.
179. Să presupunem că o firmă acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă.

Dacă are loc o creştere a preţului datorată unor factori exogeni şi firma
urmăreşte maximizarea profitului, atunci aceasta va reacţiona prin: a)
reducerea producţiei; b) creşterea producţiei; c) menţinerea constantă a
nivelului producţiei; d) creşterea producţiei şi a preţului pieţei; e) nici una
180. O firmă va decide diminuarea producţiei realizate în condiţiile în care: a)

costul marginal este inferior preţului pieţei; b) costul marginal este inferior
costului variabil mediu; c) venitul marginal este inferior preţului pieţei; d)
costul marginal este superior preţului pieţei; e) venitul mediu este inferior
preţului practicat de firmă.
181. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului

X. Preţul pieţei este de 50 um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q +
5Q. Determinaţi producţia optimă şi nivelul profitului aferent acesteia : a)10
şi 140; b)15 şi 110; c)10 şi 250; d) 5 şi 110; e) 5 şi 250.
182. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului
X. Preţul pieţei este de 50 um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q +
5Q. Arătaţi cu cât trebuie să mărească firma producţia ştiind că are loc o
creştere (exogenă) a preţului cu 20%: a) cu 2 unităţi; b) cu 100%; c) cu
50%;d) cu 20%; e) cu 10 unităţi.
183. Arătaţi care din afirmaţiile următoare este adevărată cu privire la piaţa
cu concurenţă perfectă: a) producătorii sunt ”price makers”; b) dreapta
preţului are pantă negativă; c) bunurile oferite pe piaţă sunt identice; d)
preţul este inferior venitului marginal; e) a şi b.
184. În condiţiile concurenţei perfecte, o firmă înregistrează pierderi atunci

când egalitatea dintre venitul marginal şi costul marginal se realizează: a)
sub curba costului mediu; b) la nivelul de minim al costului mediu; c) peste
costul mediu; d) sub curba costului fix; e) nici una din cele de mai sus.
185. Ştiind că preţul este 10 u.m., iar costul marginal este 8 u.m., o firmă ce
urmăreşte maximizarea profitului va decide: a) stoparea producţiei; b)
creşterea producţiei; c) reducerea producţiei; d) creşterea preţului de
vânzare a bunului respectiv; e) reducerea preţului la 8 unităţi monetare.

este dată de relaţia CT = 125 + 5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului
pieţei care face posibilă pe termen lung continuarea activităţii economice: a)
50; b) 60; c) 25; d) 100; e) 10.

este dată de relaţia CT = 125 + 5Q 2. Identificaţi care este nivelul optim al
producţiei dacă preţul pieţei este de 100 um: a) 5 unităţi; b) 100 unităţi; c)
50 unităţi; d) 15 unităţi; e)10 unităţi.
188. Statul consolidează poziţia de monopol a unor producători interni dacă:

a) măreşte taxele vamale la import; b) reduce barierele legale de intrare pe
piaţă a unor noi producători; c) liberalizează comerţul exterior; d) nu asigură
protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale; e) decide intrarea în
Uniunea Europeană.
189. În cazul unui monopol, discriminarea prin preţ: a) sporeşte costul total al
producţiei; b) reduce profitul total al monopolului; c) reduce surplusul
consumatorului; d) se poate practica numai în cazul unei transparenţe
ridicate a pieţei; e) favorizează întotdeauna consumatorul.
190. O firmă cu poziţie de monopol produce un bun X şi înregistrează funcţia

costului total de forma CT = 1,5 Q2 + 2, unde CT = costul total, Q = producţia.
Funcţia cererii pentru bunul considerat este de forma P = 20 – Q, unde P =
preţul bunului. Producţia ce asigură maximizarea profitului de monopol şi
proftul maxim ce poate fi atins în condiţiile date sunt: a) Q = 20; Pr = 135; b)
Q = 4 ; Pr = 64; c) Q = 5 ; Pr = 37,5; d) Q = 4 ; Pr = 38; e) Q = 8 ; Pr = 100.
191. Monopolul natural reprezintă o situaţie: a) specifică extracţiei de resurse

naturale; b) ce constituie doar un model teoretic; c) în care un producător
oferă pe piaţă un bun la un cost mediu superior altor producători; d) în care
un producător beneficiază de efectele economiilor de scară; e) în care
producătorul nu obţine profit.
192. O firmă aflată în poziţie de monopol: a) domină absolut piaţa şi nu

trebuie să ţină seama de cerere; b) stabileşte atât preţul, cât şi cantitatea
oferită pe piaţă, numai în funcţie de capacitatea sa de producţie şi de
obiectivul său de maximizare a profitului; c) domină absolut piaţa, dacă
produsul său nu are substitute; d) nu poate influenţa cererea prin reclamă;
e) preia preţul pieţei ( este “price-taker”).
193. Protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale: a) poate crea o

situaţie de monopol; b) trebuie eliminată pentru că defavorizează
consumatorii; c) este o premiză pentru procesul de inovare; d) a+b; e) a+c.
194. Situaţia de monopol permite obţinerea de supraprofit pentru că: a)

preţul de monopol este la nivelul costului marginal; b) preţul de monopol
depăşeşte costul marginal; c) cantitatea totală dintr-un bun oferită pe piaţă
este mai mare decât oferta totală a pieţei în condiţii de concurenţă; d) are
loc maximizarea cifrei de afaceri; e) are loc minimizarea costului mediu.
195. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, producţia este considerată ca fiind

optimă: a) în zona crescătoare a costului marginal; b) în zona crescătoare a
costului total mediu; c) în zona descrescătoare a costului marginal; d) în
zona descrescătoare a costului total mediu; e) în zona in care costul total
mediu este constant.
196. Piaţa băuturilor răcoritoare din România constituie un exemplu de: a)
oligopson; b) concurenţă monopolistică; c) monopson; d) monopol; e)
oligopol.
197. Cartelul: 1) reprezintă un exemplu de concurenţă monopolistică; 2) este

reprezentat de un grup de firme care, deşi şi-au păstrat autonomia
decizională, se inţeleg între ele cu privire la preţ si la segmentele de piaţă; 3)
este rezultatul fuzionării mai multor firme sub o conducere comună; 4) este
rar intalnit în practică, datorită, printre altele, şi costurilor antrenate de
supravegherea partenerilor; 5) 1-4 corecte. a) 2,3; b)2; c) 2,4; d)5; e)1,3,4
198. Situaţia în care două, trei sau patru firme asigură între 50%-95% din
totalul vânzarilor este caracteristică: a) monopolului; b) pieţei cu concurenţă
perfectă; c) oligopolului; d) oligopsonului; e) monopsonului.
199. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii concurenţei

monopolistice: 1) firma atinge echilibrul pe termen lung când preţul este
egal cu costul mediu; 2)oferta mărfii nu este controlată de nici o firmă; 3)
firmele pătrund în industrie şi pe piaţă fără dificultate; 4) existenţa mai
multor firme care produc şi vând aceeaşi marfă diferenţiată calitativ;
5)oferta firmelor se adaptează permanent la cerere. a)(1,3,4,5); b)(2,3,4,5);
c)(1,3); d)(1,2,3,4,5); e)(1,4,5)
200. În condiţii de oligopol: a) firmele nu pot practica concurenţa prin preţ; b)

preţul este o variabilă exogenă; c) existenţa curbei „frânte” a cererii explică
mecanismul de formare a preţului; d) modificarea preţurilor poate fi o
decizie comună a firmelor; e) a-d false.
201. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a)

diferenţierea bunurilor; b) atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare
producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt individualizate; e)
posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
202. Pe o piaţă concurecnţială, funcţia cererii este Q=100-10P iar funcţia

ofertei este Q=20+5P, unde Q este cantitatea iar P este preţul. Dacă
guvernul impune un preţ P=5 u.m., atunci pe piaţă apare: a) un surplus de
15 unităţi de cantitate; b) un surplus de 5 unităţi de cantitate; c) un deficit
de 5 unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o
diferenţă de 2 u.m. între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
203. Piaţa relevantă: a)este cea mai importantă;b)este cea pe care se
efectuează majoritatea tranzacţiilor dintr-un bun;c)este cea care se află în
oraşul cel mai important (al ţării, al continentului) de efectuare a
tranzacţiilor din bunul respectiv aşa cum este Roterdam pentru ţiţei sau
Londra pentru valute şi titluri de valoare;d)este cea care cuprinde toate
tranzacţiile cu respectivul bun;e)tranzacţiile cu respectivul bun plus toate
cele cu bunurile a căror cerere este afectată de modificarea preţului
respectivului bun.
204. Piaţa relevantă a morcovilor cuprinde pe lângă tranzacţiile cu morcovi pe

cele cu:a)păstârnac;b)ceapă;c)toate legumele;d)toate bunurile de orice gen
a căror cerere creşte când preţul morcovilor scade;e)toate bunurile a căror
cerere creşte sau scade când se modifică preţul morcovilor.
205. Pe piaţa cărnii acţionează în calitate de vânzători aproximativ 100 firme.

Cererea săptămânală este în medie 10 000 tone. Două firme, A şi B decid să
majoreze preţul cu 10% iar cererea săptămânală devine 9500 tone. Se
apreciază că piaţa cărnii din această ţară este:a)competitivă;b)puţin
competitivă;c)de monopol;d)de concurenţă perfectă;e)de oligopol contrat.
206. Propoziţia „Accesul populaţiei la bunurile economice este condiţionată

doar de achitarea preţului” este:a)adevărată;b)falsă;c)este adevărată
pentru bunurile publice;d)este falsă doar pentru bunurile publice;e)este
adevărată doar pentru bunurile marfare.
207. Accesul populaţiei la bunurile marfare (cu alte cuvinte raţionalizarea

acestui acces) se realizează:a)doar prin preţ;b)prin preţ şi prin alte
mijloace;c)doar prin alte instrumente;d)doar prin preţ pentru persoanele
sărace;e)doar prin alte instrumente în economiile mixte.
208. Penuria de bunuri în sens economic apare atunci când:a)resursele sunt

insuficiente pentru satisfacerea tuturor nevoilor;b)când unele categorii de
persoane nu au bani pentru procurarea bunurilor;c)în orice situaţie când
cererea este mai mare decât oferta;d)când cererea este mai mare decât
oferta datorită unor preţuri „false”; e)în toate situaţiile de mai sus.
209. Penuria şi raritatea sunt:a)sinonime;b)în relaţie parte – întreg;c)în
relaţie întreg – parte;d)nu au nici o legătură;e)sunt în relaţie invers
proporţională.
210. În Capitală, locuinţele cu chirie pentru tinerii căsătoriţi cresc într-un ritm
inferior formării noilor familii şi cupluri. Consiliul Municipal, confruntat cu
nemulţumirile tinerilor trebuie să decidă între mai multe alternative, iar dvs.
consideraţi că cea mai bună este:a)plafonarea chiriilor (pe zone şi în funcţie
de gradul de confort);b)acordarea unor facilităţi fiscale celor care
construiesc locuinţe de închiriat (dar pentru aceasta trebuie mărite unele
impozite, fără de care nu pot fi asigurate resursele bugetare);c)să acorde
un sprijin bănesc tinerilor căsătoriţi sau în cuplu (dar şi în acest caz vor fi
mărite unele impozite);d)să nu intervină, iar piaţa să stabilească „preţul
corect” al chiriilor;e)Primăria să cumpere locuinţele de închiriat şi să le
închirieze tinerilor.
211. Afirmaţia „Preţurile libere sunt mai bune decât orice preţ format prin
intervenţia directă sau indirectă a autorităţilor” este:a)corectă, fiind o
afirmaţie normativă;b)falsă, fiind o afirmaţie pozitivă;c)este falsă pentru că
toate preţurile efective suportă o anumită influenţă a autorităţilor;d)nu este
nici adevărată, nici falsă; depinde de situaţie şi unghiul din care
judecăm;e)este o propoziţie normativă.
212. Fie două bunuri x şi y pentru care, pe o piaţă concurenţială, cererea

săptămânală (Q) şi preţul iniţial au fost: Px=500, Py=100, Qx=20 buc, Qy=400
buc. În t1, Px se dublează iar Py=constant. Ca rezultat Qx=15, Qy=350.
Rezultă că cele două bunuri sunt:a) substituibile;b)complementare;c)de
lux;d)inferioare;e)indiferente.
213. Când o firmă acţionează pe o piaţă concurenţială, iar Vmg=Cmg, venitul

total este:a)nul;b)pozitiv;c)egal cu profitul;d)egal cu preţul;e)negativ.
214. Pe termen scurt, o firmă concurenţială realizează P=Cmg (dar superior

CTM-full). Aceasta înseamnă că ea lucrează în
condiţii:a)optimale;b)suboptimale;c)realizează un profit oarecare;d)de
monopol;e)de monopson.
215. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei
perfecte. Ea are o funcţie de cost : CT=4Q 2+4Q+20. Preţul unitar al bunului x
este de 36 u.m.. Când firma se află la echilibru pe termen scurt: venitul total
şi profitul sunt:a)140, 40;b)144, 100;c)237, 125;d)400, 100;e)a-d false.
216. O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total

CT=3Q2+7Q+90 (costurile sale fixe fiind sub nivelul celorlalte firme atomizate
din industrie). Preţul este definit prin relaţia P=47-2Q şi se formează liber. Pe
termen scurt profitul acestei firme este:a)egal cu profitul normal;b)egal cu
profitul pur;c)mai mare ca profitul pur;d)mai mic decât profitul pur;e)nu se
poate răspunde; informaţiile sunt insuficiente.
217. Propoziţia „Echilibrul firmei concurenţiale pe termen scurt este sinonim

cu echilibrul stabil” este:a)adevărată;b)falsă; c)adevărată, dacă produce
bunuri substituibile;d)falsă dacă bunurile produse sunt
alimentare;e)adevărată în economii cu piaţă funcţională.
218. Pe o piaţă concurenţială, elasticitatea cererii şi cea a ofertei pentru bunul

x este la echilibru de 1,3. Asupra cererii se produce un şoc prin modificarea
profundă a preferinţelor consumatorilor. Se scontează, că ulterior piaţa
acestui bun să:a)rămâne în echilibru;b)dezechilibrul este
autoîntreţinut;c)revine la echilibru iniţial;d)pot fi adevărate oricare din a, b,
c; e)toate propoziţiile a, b, c sunt false.
219. Diagrama Cobweb exprimă:a)starea de echilibru stabil;b)starea de

dezechilibru pe termen scurt;c)procesul de revenire la echilibru prin
eliminarea (absorbţia) treptată a unor şocuri asupra cererii şi/sau ofertei;
d)toate cele de mai sus;e)a, b, c false.
220. Pe piaţa bunului x, oferta este mai mare decât cererea iar preţul de
tranzacţie este mai mic decât preţul de echilibru. Surplusul efectiv al
producătorului faţă de cel normal este:a)mai mare;b)mai mic; c)identic;
d)poate fi adevărat oricare din propoziţiile a, b, c; e)nu se poate răspunde
pentru că informaţiile sunt insuficiente.
221. Pe piaţa concurenţială, surplusul consumatorului şi al producătorului

sunt maxim posibile când:a)piaţa este în echilibru;b)când se înregistrează
exces de cerere;c)când se înregistrează exces de ofertă;d)în toate situaţiile
a, b, c; e)în nici una din situaţiile a, b, c.
222. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă este acea piaţă care se
caracterizează prin:1)libertatea de a intra şi de a ieşi de pe
piaţă;2)transparenţa perfectă;3)atomicitate perfectă;4)produse uşor
diferenţiate;5)perfecta mobilitate a factorilor de producţie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e)
1+4+5.
223. Costul marginal este de 30 u.m. iar producţia corespunzătoare

maximizării profitului pe termen scurt este de10.000 bucăţi. Costurile totale
sunt de 210.000 u.m. Profitul unitar, dacă firma acţionează în condiţii
apropiate concurenţei perfecte este :a) 9 u.m ;b) 12 u.m;c)21 u.m;d)25
u.m.;e)30 u.m..
224. Piaţa concurenţială este considerată o piaţă cu “echilibru stabil” atunci

când:a)| Ecx/px| > Eox/px;b)| Ecx/px| < Eox/px;c)| Ecx/px| = Eox/px;d)Ecx/px =
0;e)Ecx/px = ∞.
225. Atunci când cererea şi oferta pe piaţă scad, dar în proporţii

diferite:a)preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru scade;b)preţul
de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade;c)preţul de echilibru
poate să crească, să scadă sau să nu se modifice, iar cantitatea de echilibru
creşte;d)preţul de echilibru scade sau creşte, iar cantitatea de echilibru
scade;e)preţul de echilibru scade, creşte sau nu se modifică, iar cantitatea
de echilibru creşte, scade, nu se modifică.
226. O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total

CT=3Q2+7Q+90 (costurile sale fixe fiind sub nivelul celorlalte firme atomizate
din industrie). Preţul este definit prin relaţia P=47-2Q şi se formează liber. Pe
termen scurt profitul acestei firme este:a)230;b)225;c)275; d)115;e)110.
227. Eficienţa maximă a alocării este reflectată de relaţia:

a)P>Cmg ;b)P<Cmg ;c)P=Cmg ;d)P=CTMminim ;e)Nici un răspuns nu este
corect.
228. Conform teoriei neoclasice a valorii economice, aceasta:a)are suport în

valoarea economică a bunurilor supuse tranzacţiei;b)este determinată de
utilitatea marginală şi raritatea respectivului bun;c)este fixat autoritar de
către stat;d)exprimă condiţiile de producţie a mărfii.e)a-d false;
229. O firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte, pe
termen scurt, produce două bunuri x şi y: costul total este dependent de
cantităţile produse prin funcţia CT=4x2+3y2+10x+5y+150. Preţul bunului x de
90 u.m. şi preţul bunului y de 95 u.m. Cantităţile din cele două bunuri care
maximizează profitul total al firmei sunt:a)x=10; y=15;b)x=15; y=15;c)x=12;
y=10;d)x=20; y=15;e)x=10; y=20;
230. Se cunosc următoarele date privind o firmă care acţionează în condiţii

apropiate concurenţei perfecte: Cmg=2+3Q, CF=40, iar profitul ţintă este de
110u.m. Determinaţi preţul şi cantitatea care permit obţinerea acestui
profit.:a)P=20; Q=10;b)P=32; Q=10;c)P=30; Q=15;d)P=20; Q=15;e)P=10;
Q=15.
231. Intrarea agentului cererii pe piaţa unui bun se face:a)în funcţie de costul
fix mediu;b)la un preţ mai mare decât costul marginal;c)la un raport Umg/P a
bunului mai mare decât acelaşi raport al unor bunuri substituibile;d)la un
preţ mai mic decât costul marginal;e)nici un răspuns corect.
232. În concurenţa pură şi perfectă, echilibrul firmei pe termen scurt se

realizează când: a)Cmg = Vmg >P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg
=P=CTM;e)Cmg > Vmg
233. Piaţa concurenţială tinde spre echilibru stabil când:1)prin eliminarea

factorului aleatoriu revine la echilibrul iniţial sau găseşte altul
nou;2)│Kecp│<│Keop│;3)dezechilibrul format se reproduce în limite relativ
constante;4)│Kecp│>│Keop│;5)a-d false.
234. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei
perfecte, funcţia costului total fiind : CT=3Q 2+2Q+104, iar preţul P=20. Dacă
firma produce în condiţii de echilibru pe termen scurt, cantitatea de
echilibru şi profitul unitar sunt:a)4; 2;b)3; 2;c)4; 3;d)2; 4;e)2; 2;
235. Pe termen scurt în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim

atunci când:a) venitul marginal este egal cu costul marginal;b) venitul mediu
este egal cu costul mediu;c) costul marginal este egal cu costul
mediu;d)venitul marginal este egal cu costul marginal în zona crescătoare
a acestuia.
236. Pe termen lung în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci
când: a) Vmg=Cmg; b) Vmg=Vm=P=Cmg; c)Vmg=Vm=P=Cmg=CVM;
d)Vmg=Vm=P=Cmg=CTM; e) nici un răspuns corect
237. O firma care acţioneazǎ pe o piaţǎ cu concurenţǎ perfectǎ va înceta sǎ

mai producă atunci când:a) P>CVM;b) P<CTM;c) P<CVM;d) P=CTM;e)
P>CTM;
238. Firma A în situaţia de monopol are o funcţie de cost CT=3Q 2+4Q+10 şi o

funcţie de preţ: P=24-2Q (în care Q=cantitatea produsă şi vândută). Dacă
firma produce în condiţii de echilibru, Pe, Qe şi venitului marginal sunt în
ordine:a)20, 16, 2;b)16, 20, 2;c)20, 2, 16; d)2, 16, 20;e)nici una din
variantele de mai sus.
239. Fie un bun care are date funcţiile de cost şi de preţ în condiţii de echilibru
ale pieţei Producerea bunului respectiv se transformă din una concurenţială
în cea de qvasi monopol. Bunăstarea consumatorilor când monopolul este în
echilibru: a) nu este afectată; b) se reduce, preţurile fiind mai mari;c) se
reduce, cantităţile fiind mai mici;d)se reduce, preţurile fiind mai mari şi
cantităţile mai mici;e)sunt posibile oricare din a, b, c,d.
240. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi
preţ: CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Producţia şi preţul de echilibru
sunt:a) 1;520;b) 2; 420;c) 3; 302;d) 4; 220;e) 5; 120.
241. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi
preţ: CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Dacă profitul normal reprezintă 10%
din profit, profitul pur (supraprofitul) obţinut la echilibru de către monopol
este:a) 28;b) 38;c) 48;d) 58;e) a-d false.
242. O firmă monopolistică realizează echilibrul pe termen scurt la acea

producţie pentru care costul marginal este egal cu: a) venitul mediu;b)
CTM;c) venitul marginal;d) profitul marginal;e) profitul total.
243. Obţin supraprofit durabil:a) monopolul;b) firma monopolistică;c) firmele

din cartel;d) oligopulul lider;e) firma concurenţială care are un CTM inferior
ca al concurenţilor.
244. Comportamentul strategic înseamnă în primul rând:a) să evaluezi

implicaţiile pe termen ung;b) să evaluezi implicaţiile pe termen scurt;c) să
evaluezi deciziile respective din perspectiva fenomenelor de incertitudine
şi interdependenţă puternice;d) să evaluezi deciziile respective din
perspectiva incertitudinii şi a interdependenţelor slabe;e) să acţionezi pe o
piaţă cu concurenţă perfectă.
245. Comportamentul strategic şi teoria jocurilor (strategice) caracterizează:a)

monopolul;b) IMM-urile;c) oligopolul;d) concurenţa perfectă;e) oligopolul
lider.
246. Faţă de oligopoluri, guvernul trebuie să adopte măsuri care să conducă

la:a) îngrădirea şi eliminarea treptată;b) extinderea lor ca principală formă
de piaţă cu concurenţă imperfectă, reală;c) stimularea înţelegerii dintre ele
pentru a prevenii falimente răsunătoare;d) menţinerea şi amplificarea
competiţiei dintre ele;e) aplicarea legilor concurenţei.
247. Nu caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică :a)atomicitatea

cererii ;b)atomicitatea ofertei ;c) intrarea liberă pe piaţă ;d)deciziile unui
producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi
producători ;e)omogenitatea bunului tranzacţionat.
248. Comparând condiţiile de echilibru pe piaţa de monopol cu cele de pe piaţa

cu concurenţă pură şi perfectă putem să deducem că:1)preţul de echilibru
al monopolului este superior preţului de echilibru al firmei concurenţiale,
ceea ce permite obţinerea profitului pur, durabil;2)cantitatea de echilibru a
monopolului este mai mare, mai mică sau egală cu cea a firmei
concurenţiale;3)cantitatea de echilibru a monopolului este mai mică decât
de cea a firmei concurenţiale;4)surplusul cosumatorului nu este
afectat ;5)firma concurenţială obţine profit pe termen lung.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+5; d) 2+4+5; e) 1+3.
249. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?a) barierele legale la intrarea
pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor;b) structura costurilor
monopolului natural evidenţiază importante economii de scară pentru
niveluri ridicate ale producţiei;c) un monopol poate obţine un profit mai
mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite;d) preţul este o variabilă
exogenă în condiţii de oligopol;e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot
practica concurenţa prin preţ.
250. Monopolul îşi maximizează profitul atunci când:a)costul marginal este egal
cu preţul;b)costul total mediu este minim;c)costul marginal este egal cu
venitul marginal;d)costul variabil mediu este egal cu preţul;e)venitul
marginal este egal cu preţul.
251. Diferenţa dintre concurenţa monopolistică şi cea pură şi perfectă este dată
de:a)diferenţierea produselor;b)atomicitatea cererii;c)atomicitatea
ofertei;d)existenţa doar a profiturilor normale pe termen lung;e)existenţa
unui preţ mai mare decât costul marginal.
252. În concurenţa monopolistică, starea de echilibru pe termen scurt este

caracterizată de:a)Cmg = Vmg <P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg
=P=CTM;e)Cmg > Vmg.
253. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă :a)fiecare dintre firmele concurente se

va angaja în diferite forme de concurenţă non-preţ ; b)firmele noi pot intra
liber iar firmele existente pot părăsi piaţa foarte uşor ; c)firmele individuale
au o « politică a preţurilor »d)fiecare firmă aduce pe piaţă un produs
nestandardizat e)fiecare firmă producătoare oferă produse diferenţiate
254. Curba ofertei unei firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă coincide

cu:a)curba costului variabil mediu b)curba cererii c)curba costului marginal
dar nu mai jos de minimul costului variabil mediu d)curba costului variabil
mediu dar nu mai jos de minimul curba costului marginal e)curba costului
marginal, dar nu mai sus de minimul costului mediu
255. Care dintre următoarele este trăsătura caracteristică a unui monopol

natural ? a) produce o utilitate publică ; b) are costuri fixe scăzute ; c)
concurenţa ar fi mai puţin costisitoare pentru consumator ; d) sunt
reglementate de către stat ;e) prezintă economii de scară pe întreg
intervalul descris de curbei cererii.
256. Faptul că o firmă realizează doar profit normal înseamnă că :a)firma

înregistrează de fapt pierderi b)costul explicit este mai mare decât costul
implicit c)firma produce la pragul de rentabilitate d)firma trebuie să iasă de
pe piaţă e)firma se află pe o piaţă cu concurenţă perfectă
257. O firmă pe o piaţă perfect competitiva va decide sa iasa de pe piata atunci

cand: a) pretul este mai mic decat minimul costului total mediu ; b) pretul
de echilibru se stabileste la nivelul costului marginal ;c) cand pretul este mai
mic decat minimul costului variabil mediu ; d) costul mediu pe termen lung
este crescator; e) pretul este egal cu costul fix mediu.
258. Pe piaţa cu concurenţă perfectă cererea pentru bunurile unui producător
individual este: a) perfect inelastica; b) perfect elastică; c) cu elasticitate
unitară ;d) elastică; e) inelastică.
259. Care din urmatoarele afirmaţii este falsă? a) structura costurilor

monopolului natural evidentiaza importante economii de scara pentru
niveluri ridicate ale productiei b) barierele legale la intrarea pe piata
constituie o cauza a formarii monopolurilor c) pe piata de oligopol agenţii
ofertei sunt atât căutători, cât şi receptori de pret d) pe piata de oligopol
agentii economici se comporta strategic e) piata de oligopol cartelizata este
o piata de monopol.
260. Costul total al unei firme pe o piata cu concurenta perfecta este CT=Q 2-
4Q+10 iar pretul de echilibru se fixeaza la P=10 . Cantitatea pe care alege să
o ofere pe piaţă firma astfel incat profitul sa fie maxim si mărimea acestuia
sunt :a) Q=4, Pr=10 ;b) Q=7, Pr=70 ; c) Q=7, Pr=39 ;d) Q=4, Pr=70 ;e) Q=10,
Pr=70.
261. Functia costului total al unei firme de monopol este data de relatia CT =
3Q2-10Q+20. Cererea pietei este Qc=40-0,5*P. Rezultă că Qe, Pe şi profitul
maxim sunt :a) 6 ; 72 ; 364 ;b) 9 ; 62 ; 385 ;c) 3 ; 124 ; 300 ; d) 0,6 ; 76 ;
385 ;e) 90 ; 100 ; 502.
262. Atunci când Conex stabileşte tarifele ţine cont de deciziile Orange; acesta
este un exemplu de comportament:a)strategic;b) competitiv; c) subversiv; d)
de leader e)de locul doi pe piaţă
263. În cazul unei taxe unitare aplicate monopolului, preţul:a) creşte cu

valoarea taxei;b) creşte cu o valoare mai micǎ decât taxa;c) creşte cu o
valoare mai mare decât taxa; d)nu se modifică e) scade
264. Dacă taxa aferentă firmei monopoliste se aplică global,atunci ea reprezintă

:a) cost variabil;b) cost fix;c) cost marginal;d) cost contabil e)cost economic
265. Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze,

rezultatul este:a) o producţie mai mare, un preţ mai mic şi un profit mai
mic;b) o producţie mai mică şi un preţ mai mare;c) o producţie şi un preţ
mai mari;d) o producţie şi un preţ mai mici;e) o producţie mai mare, un preţ
mai mic şi un profit mai mare.
266. Costul total mediu CTM al unui producător este dat de relaţia
1200
CTM  7, unde Q este producţia. Producătorul vinde de obicei 300
Q
unităţi şi obţine profit. El are însă posibilitatea să-şi mărească vânzările cu
100 unităţi de cantitate dacă acceptă o reducere de preţ. Producţia de 300
unităţi se poate vinde în continuare la preţul obişnuit. Cel mai mic preţ pe
care producătorul îl poate accepta pentru vânzările suplimentare este : a) 3
unităţi monetare; b) 7 unităţi monetare; c) 10 unităţi monetare; d) 11 unităţi
monetare; e) 12 unităţi monetare.
267. Un monopol are costul marginal dat de relaţia Cm  3  Q , unde Cm este

dată de relaţia P  20  Q , unde P este preţul. În scopul maximizării
profitului, producţia trebuie să fie : a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
268. Curba cotită a cererii în condiţiile pieţei de oligopol implică: a) o

discontinuitate a curbei încasării marginale; b) o discontinuitate a curbei
costului marginal; c) un preţ sub nivelul încasării marginale; d) un
comportament care nu se bazează pe criteriul maximizării profitului; e)
existenţa unei înţelegeri în ceea ce priveşte nivelul preţului.
269. Dacă o firmă deţine o poziţie de monopson în ceea ce priveşte forţa de

muncă de o anumită calificare, care dintre afirmaţiile următoare este
adevărată? : a) salariul este mai mare decât costul angajării unei unităţi
suplimentare de forţa de muncă; b) salariul este mai mic decât costul
angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; c) salariul este egal cu
costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; d) salariul este
mai mare decât valoarea marginală a timpului liber al forţa de muncă; e)
salariul se situează între valoarea productivităţii marginale şi costul angajării
unei unităţi suplimentare de forţa de muncă.
270. Un producător care acţionează pe o piaţă de concurenţă perfectă

angajează forţă de muncă suplimentară dacă: a) valoarea productivităţii
marginale a forţei de muncă este egală cu salariul; b) valoarea productivităţii
marginale a forţei de muncă este mai mare decât salariul; c) valoarea
productivităţii marginale a forţei de muncă este mai mică decât salariul; d)
toate alternativele de mai sus sunt posibile; e) nici una dintre alternativele
de mai sus nu este posibilă.
271. Pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă, costurile
evoluează conform funcţiei CT = 40Q + Q 2 (CT = costuri totale). Dacă preţul
acelui bun este de 100 u.m., producţia care maximizează profitul va fi :a) 30
u.m.; b) 40 u.m.; c) 100 u.m.; d) 10 u.m.; e) 5 u.m.
272. Care este producţia ce maximizează profitul pentru o firmă ale cărei costuri
totale evoluează conform funcţiei: CT = 200 + 10Q + 5Q 2, ştiind că preţul
bunului pe care-l produce este de 100 u.m., iar oferta pentru acel bun este
perfect inelastică ? :a) 200 bucăţi; b) 100 bucăţi; c) 10 bucăţi; d) 9 bucăţi;
e) 5 bucăţi.
273. Dacă, pentru un bun, oferta este cu elasticitate unitară, iar cererea este
perfect elastică, atunci o creştere a ofertei va determina: a) creşterea
preţului şi a cantităţii cerute; b) creşterea preţului şi a cantităţii oferite; c)
scăderea preţului şi a cantităţii cerute; d) creşterea preţului, cantitatea
cerută constantă; e) preţ constant, cantitatea cerută creşte.
274. Care dintre următoarele nu constituie o caracteristică a pieţei cu

concurenţă perfectă?
a) libertatea de a intra pe piaţă; b) perfecta informare a agenţilor
economici; c) o diversitate de produse diferenţiate între ele; d) foarte mulţi
cumpărători şi producători; e) perfecta mobilitate a factorilor de producţie
între diferitele pieţe.
VENITURILE
50.Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în

funcţie de cost este:a) 150%;b) 50%;c) 33,3%;d) indeterminată;e) a - d false.
51.Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de
cost şi de cifra de afaceri este:a) 50%, 50%;b) 200%, 66,6%;c) 66,6%,
200%;d) indeterminate;e) a –d false.
52.În urma repartiţiei funcţionale se formează veniturile:a) salarii;b) salarii şi

dobânzi;c) salarii, dobânzi şi profituri;d) salarii, dobânzi, profituri, pensii,
ajutoare şi alocaţii;e) salarii, dobânzi, profituri, pensii şi alte venituri de
transfer şi venituri ale bugetului de stat.
53.Este un venit de natură reziduală:a) salariul;b) profitul;c) dobânda;d)
renta;e) impozitul pe venit.
54.Cea mai eterogenă formă de venit (incluzând şi alte elemente decât

conţinutul său este:a) salariul;b) dobânda;c) renta;d) profitul;e) alocaţia
pentru copii.
55.Ca regulă, profitul economic este, comparativ cu profitul legal (efectiv

contabil):a) mai mare;b) mai mic;c) egal;d) de regulă este ≥;e) de regulă este
≤.
56.Când viteza de rotaţie a capitalului se accelerează ca regulă, profitul:a)

creşte;b) scade;c) rămâne neschimbat;d) este mai mare decât salariile;e)
depăşeşte dobânda şi salariile.
57.Una din împrejurările de mai jos nu au fost luate în considerare de către

Ricardo la elaborarea teoriei rentei funciare:a) terenurile au randamente
inegale;b) preţurile de piaţă sunt unice;c) cererea de produse agricole nu
poate fi acoperită pe seama producţiei de pe terenurile foarte bune;d)
proprietarul este cel care exploatează terenul;e) acelaşi produs agricol are
CTM diferit pe diferite terenuri.
58.Costul contabil reprezintă 90% din valoare producţiei iar salariile reprezintă
50% din costurile materiale. Profitul obţinut este de 250 mil. u.m. iar
producţia fizică 2000 buc. Costul salarial pe produs reprezintă:a) 30 mii;b) 90
mii;c) 125 mii;d) suma nu poate fi calculată;e) a – d false.
59.Când preţul de vânzare şi CTM cresc cu aceeaşi sumă absolută, profitul pe

produs şi rata profitului:a) cresc;b) scad;c) rămân constante;d) constant,
scade;e) constant, creşte.
60.În perioada T0-T1 producţia unui agent economic creşte de 3,5 ori, iar
numărul de lucrători cu 75%. Salariul nominal în T0 este de 2 milioane lei.
Calculaţi cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă
50% din creşterea productivităţii muncii ?a)3 mil ;b)2 mil ;c)4 mil ;d)2,5
mil ;e)nici o variantă nu este corectă.
61.În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile
de producţie nu se modifică, iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%.
Profitul în T1 faţă de T0 :a)creşte cu 10,5% ;b)scade cu 11,8% ;c)scade cu
17,5% ;d)creşte cu 17% ;e)creşte cu 18,9%.
62.Profitul poate fi influenţat de :1)nivelul productivităţii ;2)costul

producţiei ;3)preţul de vânzare a bunului respectiv ;4)viteza de circulaţie a
capitalului ;5)nici unul din factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4; e) 5.
63.Rata economică a profitului reprezintă raportul procentual între masa

profitului şi :a)cifra de afaceri ;b)activul total al firmei ;c)capitalul investiti
într-o perioadă ;d)capitalul tehnic fix;e)nici un răspuns nu este corect.
64.Conform teoriilor subiective, profitul este: 1) o recompensă adusă

antreprenorului pentru realizarea de noi inovaţii;2) determinat de
conjunctura economică; 3) o recompensă a riscului asumat; 4) este
determinat de plusvaloare; 5)răspunsurile a-d sunt false.
65.Profitul se află în relaţie pozitivă cu: 1) nivelul productivităţii; 2) costul de

producţie; 3)viteza de rotaţie a capitalului; 4) durata unei rotaţii a
capitalului; 5) răspunsurile a-d sunt false
66.Un întreprinzător vinde anual 100000 bucăţi din producţia sa la un preţ de 5

u.m./bucată având costuri explicite de 350000 u.m. Alegând să devină
întreprinzător el a renunţat la posibilitatea de a fi angajat cu un salariu anual
de 50000 u.m. si de a plasa banii investiţi într-o afacere pe piaţa de capital
obţinând dividende în valoare de 50000 u.m. În aceste condiţii, profitul
contabil şi cel economic sunt egale cu: a) 500000 ; 150000; b) 500000;
100000; c) 150000; 50000; d) 50000 ; 150000;e) nu se pot determina.
67.Cunoaştem următoarele informaţii despre posesorul unui teren de 100 ha:

producţia este 10t/ha, preţul de vânzare este 150$/t, costul total (full)este
de 100000$. Cunoscând rata dobânzii de 5%, preţul de ofertă la care
posesorul este dispus să vândă 10 ha este: a) 100000$; b) 150000$; c)
200000$; d) 50000; e) nu se poate determina pe baza datelor problemei.
68.Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina

următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a)
scădere cu 20%; b) creştere cu 10%; c) scădere cu 10%; d) creştere cu 20%;
e) scădere cu 80%.
69.Suma dintre profitul economic şi costul total economic este reprezentată

de: a) profitul net; b)profitul brut; c)încasările totale; d)costuri materiale şi
costuri salariale; e)nici una dintre variantele de mai sus.
70.Profitul reprezintă: a) o recompensă pentru riscul asumat; b) un venit al

proprietarului de capital utilizat; c) o sumă care se identifică cu
mărimea salariului; d) un plasament; e) diferenţa dintre venitul marginal şi
costul total.
71.Renta diferenţială: 1) măreşte preţul produselor agricole; 2) nu se poate

calcula; 3) revine proprietarilor terenurilor mai fertile, ca un dar al naturii; 4)
nu determină creşterea preţului produselor agricole; 5) nu măreşte costul
de producţie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+4; d) 1+3+5; e) 3+4+5.
72.Indicele salariului nominal se calculează în funcţie de: 1) evoluţia salariului

nominal; 2) indicele salariului real şi evoluţia preţurilor factorilor de
producţie; 3) indicele salariului real şi indicele general al preţurilor; 4) rata
profitului; 5) indicele salariului real şi indicele preţurilor bunurilor de
consum.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+5; b) 2+3+5; c) 2+4; d) 1+5; e) 1+2+3.
73.Câştigul băncii reprezintă: a) diferenţa dintre profitul băncii şi cheltuielile

sale de funcţionare; b) suma dintre dobânda încasată şi dobânda plătită; c)
diferenţa dintre dobânda încasată şi cea plătită; d) totalitatea
disponibilităţilor de creditare; e) a-d false.
74. Diferenţa dintre venitul total şi costul de producţie total (de opţiune sau de
oportunitate) poartă denumirea de: a) cost contabil; b) supraprofit; c) profit
contabil; d) profit economic; e) venit marginal.
75.Rata rentabilităţii : 1) este o marime relativă; 2) se află în raport direct

proporţional cu durata de rotaţie a capitalului; 3) se exprimă ca diferenţă
dintre venit şi cost; 4) se calculează pe baza raportului dintre cifra de afaceri
şi costul total; 5) se determină pe baza relaţiei: profit total/cost total.
76.La momentul To salariul real este de 30 u.m.iar la momentul T1 acesta
devine 45 u.m. Preţurile factorilor de producţie cresc cu 15%, iar ale
bunurilor de consum cu 20%. Cum evoluează salariul nominal? a) creşte cu
60%; b) scade cu 47,5%; c) nu se modifică; d) scade cu 25%; e) creşte cu
80%.
77.Se cunosc următoarele date în cazul unui întreprinzător: capitalul fix 60

u.m.; durata de funcţionare a capitalului fix 15 ani; consumul capitalului
circulant 40% din costul total; încasările totale 110 u.m.; rata profitului la
cost 10%. Costurile salariale sunt în aceste condiţii: a) 10 u.m.; b) 40 u.m.; c)
50 u.m.; d) 54 u.m.; e) 56 u.m.
78.Creşterea salariului nominal coincide cu reducerea salariului real. Care

dintre următoarele afirmaţii este adevărată într-un asemenea context?
indicele salariului nominal este superior indicelui salariului real; b) indicele
preţurilor de consum este superior lui 100%; c) indicele salariului nominal
este inferior indicelui preţurilor de consum; d) indicele salariului real este
inferior indicelui preţurilor de consum; e) toate cele de mai sus.
79.O bancă A acordă două credite C1 şi C2 în sumă totală de 500 unităţi mone-
tare. Durata de acordare pentru aceste credite este de trei luni şi, respectiv,
60 de zile. Ratele dobânzilor percepute de bancă sunt de 10% şi 5%.
Dobânda obţinută de bancă pentru primul credit este cu 100% mai mare
decât dobânda obţinută pentru cel de al doilea credit. În aceste condiţii, cre-
ditele acordate şi dobânzile încasate de bancă pentru fiecare credit sunt (în
unităţi monetare): a)200; 300; 5; 2,5; b) 300; 200; 5; 2,5; c) 200; 300; 7,5;
3,75; d) 150; 350; 5; 2,5; e) 250; 250; 7,5; 3,75.
80.O persoană a constituit un depozit bancar în To, pe care urmează să-l

lichideze după doi ani. După primul an retrage suma de 140 u.m., iar după
cel de-al doilea an retrage 196 u.m. Cunoscând rata anuală a dobânzii 40%,
determinaţi mărimea depozitului. a) 300 u.m; b)125 u.m; c)200 u.m; d)250
u.m.; e)175 u.m.
81.O firmă intenţionează să intre pe piaţă la preţul iniţial de 100 u.m, având
costul fix total CF = 10.000 u.m. şi costul variabil mediu CVM = 80 u.m.
Pragul de rentabilitate al firmei este: a) 500 u.m.; b) 200 u.m.; c) 230
u.m.;d) 150 u.m.; e) nu poate fi determinat.
82.Cunoscând costul fix CF = 520.000 u.m., costul variabil mediu CVM=20.000
u.m. şi preţul P = 150.000 u.m., precizaţi de la ce nivel al producţiei firma
obţine profit: a) mai puţin de 2 produse; b) 2 produse; c)mai puţin de 3
produse; d) 6 produse; e) 4 produse.
83.Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată când salariul real creşte mai
mult decât creşte salariul nominal? a) preţurile factorilor de producţie cresc;
b) preţurile factorilor de producţie scad; c) preţurile bunurilor de consum
scad; d) preţurile bunurilor de consum cresc; e) preţurile bunurilor de
consum nu se modifică.
84.Identificaţi afirmaţia falsă privind profitul mediu: a)se poate determina ca

raport între profitul total şi volumul producţiei; b) se poate determina ca
diferenţă dintre preţ şi costul total mediu; c) se poate determina ca
diferenţă dintre încasarea totală şi costul total; d) este în relaţie invers
proporţională cu costul unitar; e) modificarea sa influenţează rata profitului.
85.Dacă salariul nominal creşte, fără ca celelalte elemente ale câştigului nomi-
nal să se modifice, ponderea salariului nominal în câştigul nominal: a)scade;
b) creşte, doar dacă salariul nominal devine egal cu celelalte elemente ale
câştigului nominal; c) poate creşte, scădea sau rămâne constantă; d) nu se
modifică; e) creşte.
86.Rata dobânzii bancare este de 10%. Achiziţionarea unei acţiuni la preţul de

300 u.m. aduce un dividend anual de 30 u.m. Folosirea sumei de 300 u.m. în
cadrul unei afaceri generează un profit net de 31 u.m. În acest caz, un
întreprinzător: a)preferă achiziţionarea acţiunii; b) optează pentru
constituirea unui depozit bancar; c)preferă dezvoltarea unei afaceri; d)
alege între achiziţionarea acţiunii şi constituirea unui depozit bancar; e) este
indiferent între aceste alternative de folosire a banilor.
87.Costul de producţie necesar realizării unei unităţi de produs este 240 u.m..
Preţul unei unităţi de produs este 300 u.m. Profitul mediu creşte cu 50%. În
aceste condiţii, rata profitului la cost: a)scade cu 41,65%; b) scade cu
58,35%; c) creşte cu 71,43%; d) creşte cu 171,43%; e) nu se modifică.
88.Câştigul bancar este cu 300% mai mare decât cheltuielile administrative ale
unei bănci. Suma primită în depozit de această bancă şi acordată drept
credit este 200 milioane u.m.. Diferenţa dintre rata dobânzii încasată şi cea
plătită este de 5 puncte procentuale. Profitul bancar şi cheltuielile adminis-
trative sunt: a)7,5 milioane u.m.; 1,875 milioane u.m.; b) 7,5 milioane u.m.;
2,5 milioane u.m.; c) 10 milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; d) 175 milioane
u.m.; 25 milioane u.m.;e) 200 milioane u.m.; 50 milioane u.m.
89.Costul fix mediu în cazul unui producător este 4500 unităţi monetare, iar cel
variabil mediu 7500 unităţi monetare. Producţia creşte cu 50%, iar costurile
variabile se modifică cu 80%. În aceste condiţii, profitul mediu: a) scade cu
1500 unităţi monetare; b) scade cu 3000 unităţi monetare; c) creşte cu 1500
unităţi monetare; d) creşte cu 3000 unităţi monetare; e) nu se modifică.
90.Se cunosc următoarele date în cazul unui producător: cheltuielile cu

materiile prime 300 u.m.; cheltuielile cu energia 100 u.m.; amortizare 50
u.m.; cheltuielile cu salariile reprezintă 43,75% din costurile totale; rata
profitului la cifra de afaceri este 20%. În aceste condiţii, profitul este: a)100
u.m.; b) 160 u.m; c) 200 u.m;d) 400 u.m; e) 800 u.m.
91.În T1, salariul nominal a fost 300 u.m. În T 2, salariul nominal este 450 u.m.,
iar indicele preţurilor de consum 150%. În intervalul de timp T 1-T2, salariul
real: a) a crescut cu 50%; b) a crescut cu 20%; c) a rămas constant; d) s-a
redus cu 15%; e) s-a redus cu 25%.
92.În condiţiile în care preţul şi costul mediu cresc concomitent cu 45%:

a)profitul mediu scade cu 55% iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne
constantă; b)profitul mediu creşte cu 45% iar rata profitului la cifra de
afaceri rămâne constantă; c) profitul mediu rămâne constant iar rata
profitului la costuri scade; d) profitul mediu, rata profitului la costuri şi rata
profitului la cifra de afaceri rămân constante; e)profitul mediu şi rata
profitului la costuri cresc, iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne
constantă.
93.Salariul real are tendinţa de reducere atunci când: 1)salariul nominal scade
mai rapid decât preţurile; 2) salariul nominal creşte mai lent decât scăderea
preţurilor; 3) indicele salariului nominal este mai mic decât indicele
preţurilor, ambii indici fiind supraunitari; 4) indicele salariului nominal este
mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind subunitari; 5) salariul
nominal creşte mai lent decât preţurile.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+5; b) 1+3+4+5; c) 1+2+3+4+5; d) 2+3+5;
e) 1+2+5.
94.Dacă într-un an rata nominală a dobânzii a fost 45%, iar rata inflaţiei a fost
55%, rata reală a dobânzii a fost: a)200%; b) 110%; c) –110%; d) –10%; e)
45%.
95.Profitul economic se calculează ca diferenţă între: a) venituri totale şi costuri

explicite; b) costuri explicite şi costuri implicite; c) venituri totale şi costuri
implicite; d) venituri totale, pe de o parte, şi costuri explicite şi implicite,
pe de altă parte; e) costuri implicite şi costuri explicite.
96.Raportul dintre rata profitului la cifra de afaceri şi rata profitului la costuri:

1) este subunitar, atunci când firma obţine profit; 2) poate fi supraunitar,
dacă firma are pierderi; 3) scade, atunci când cifra de afaceri creşte mai
puternic decât costul total; 4) creşte, atunci când cifra de afaceri scade mai
puternic decât costul total; 5)este egal cu 1 dacă preţul este egal cu costul
unitar.
Alegeţi varianta corectă : a) 3+4+5; b) 1’2+3+4; c) 1+2+3+4+5; d) 1+2; e) 1+2+5.
LIMITELE PIEŢEI
25.Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea

unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă; b)
subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative; c) aplicarea
principiului “poluatorul plăteşte”; d) definirea precisă a drepturilor de
proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea; e) controlul activităţii
generatoare de externalitate negativă de către stat.
26.Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului

marginal privat; b) reducerea preţului plătit de consumatori; c) includerea
costurilor externe în costul privat; d) creşterea producţiei; e) restrângerea
drepturilor de proprietate privată.
27.Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativă;

c) externalitate pozitivă; d) bun privat; e) bun de folosinţă comună.
28.În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât
beneficiile sociale; b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile
sociale; c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale; d) costurile
private sunt egale cu costurile sociale; e) beneficiile şi costurile private
coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
29.Externalitatile pozitive apar atunci când: a) firmele au costuri de tranzactie

semnificative; b) schimbul are dezavantaje, dar foarte mici; c) avantajele
sunt mari, dar dezavantajele si mai mari; d) avantajele schimbului sunt mai
mari decat dezavantajele; e) toate variantele sunt corecte.
30.Care dintre următoarele variante cauzează o externalitate negativă: a)

creşterea albinelor (având drept efect principal polenizarea plantelor şi
copacilor); b) parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a drumului spre
locul de muncă; c) cercetarea ştiinţifică fundamentală; d) plantarea de flori
în grădina din faţa casei; e)construcţia unui gard înalt între curtea proprie şi
cea a vecinului.
31.Care dintre următoarele variante este cea mai susceptibilă să genereze o

externalitate pozitivă: a) parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a
drumului spre locul de muncă; b)cumpărarea unei îngheţate; c) obligarea
unei firme cu poziţie de monopol să vândă la un preţ egal cu costul total
mediu; d) vânarea urşilor sălbatici; e) plantarea de flori în grădina din faţa
casei.
32.Este un exemplu de bun public: a) filmul vizionat la cinematograf; b) filmul

vizionat de pe caseta video închiriată; c) călătoria cu trenul; d) apărarea
naţională; e) un telefon public.
33.Externalităţi pozitive apar atunci când: a) drepturile de proprietate sunt bine

definite; b) indivizi neimplicaţi într-un contract beneficiază de efectele
favorabile ale acestuia; c) se realizează alocarea eficientă a resurselor
economice prin intermediul pieţei; d) efectele pozitive ale unei activităţi
sunt reglate prin mecanismul pieţei;e) un bun produce satisfacţie
cumpărătorului.
34.În problema "pasagerului clandestin" teoria economică încadrează

comportamentele bazate pe tendinţa de: a) a beneficia gratuit de bunurile
private; b) a eluda plata bunurilor publice; c) a eluda plata bunurilor
nonmarfare; d) a beneficia gratuit de bunurile libere; e) toate variantele a-d.
35.Internalizarea externalităţilor negative înseamnă: a) stimularea exporturilor;

b) reducerea vânzărilor pe pieţele externe; c)reducerea costurilor explicite;
d) reducerea preţului de echilibru; e) încorporarea costurilor externe în
costurile explicite ale generatorului de externalităţi.
36.Un bun public implică în mod necesar una dintre următoarele condiţii:
a)costul furnizării acestui bun pentru un consumator suplimentar este
zero; b) încasările din vânzarea acestui bun permite finanţarea producerii
sale; c) guvernul furnizează acest bun gratuit; d) acest bun este produs
numai de către întreprinderi cu capital de stat; e) acest bun poate fi produs
la fel de eficient de întreprinderile publice şi de cele private.
37.Emisiunile de radio reprezintă bunuri publice pentru că: a) sunt bunuri

libere; b) sunt gratuite; c) sunt finanţate de la bugetul statului; d) se
caracterizează prin nonexcluziune şi nonrivalitate; e) nu sunt
tranzacţionate pe piaţă.
38.Peştii din mări şi oceane sunt în pericol de dispariţie pentru că: a) indivizii
care exploatează resursa sunt iraţionali; b) această resursă este
caracterizată de excluziunea consumatorilor prin preţ; b) rivalitatea în
consum, în absenţa dreptului de proprietate, determină exploatarea în
exces a resursei; c) statul nu subvenţionează refacerea stocurilor de peşte;
d) drepturile de proprietate asupra resursei sunt bine definite.
39.Doi vecini A şi B deţin fiecare câte un teren cu pomi fructiferi. A şi-a îngrijit
pomii şi livada acestuia este plină de fructe, pe când pomii lui B sunt plini de
omizi. Care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă? a) acţiunea lui A
generează externalităţi negative; b) atât timp cât costurile de întreţinere
depăşesc valoarea proprietăţii, B procedează corect atunci când nu
cheltuie bani pentru îngrijirea livezii; c) acţiunea lui B generează
externalităţi pozitive; d) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe
B să-şi îngrijească grădina; e) administraţia publică locală ar trebui să-l
oblige pe A să îngrijească şi grădina lui B.
40.Una dintre variantele de mai jos constituie motivul intervenţiei

guvernamentale în scopul atingerii bunăstării: a) statul are resursele
financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b) statul are cei mai buni
specialişti în economia bunăstării; c) autoritatea publică deţine cele mai
cuprinzătoare informaţii referitoare la nevoile societăţii; d) piaţa se
confruntă cu o serie de limite ce generează eşecuri în alocarea resurselor;
e) b şi c.
41.Bunăstarea, ca obiectiv al politicii sociale, vizează: a)justiţia distributivă a
venitului; b) realizarea obiectivelor politicii economice; c)asigurarea de către
guvern a unui număr mare de locuri de muncă bine plătite; d) stabilirea
unui ansamblu de norme şi reglementări care să determine o mai mare
operativitate în funcţionarea pieţelor; e) satisfacerea dorinţei indivizilor de a
avea acelaşi nivel de trai.
42.Intervenţia guvernamentală este optimă atunci când: a) guvernul ia măsuri

de prevenire a poluării; b) beneficiile intervenţiei sunt mai mari decât
costurile acesteia; c) costurile suportate de poluatori sunt mai mari decât
beneficiile acestora, realizându-se astfel obiectivele justiţiei sociale
(poluatorul plăteşte); d) beneficiile celor mai mulţi dintre membrii societăţii
sunt mai mari decât pierderile celorlalţi; e)nici o variantă dintre cele de mai
sus.
43.Alegerea între eficienţă economică şi echitate generează: a) costul de

oportunitate al intervenţiei guvernamentale; b) conflict de interese între
partenerii sociali; c) dezechilibre pe piaţă, deoarece conceptele de mai sus
nu pot fi disociate; d) beneficii pentru întreaga societate; e) nici o variantă
44.Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2) nonexcluziune; 3)

rivalitate; 4)excluziune; 5) nici un răspuns corect.
45.Pot fi considerate externalităţi negative: 1) gazele de eşapament ale

automobilelor; 2)restaurarea clădirilor istorice; 3) cercetarea tehnologică;
4) vaccinul antigripal; 5) fumul termocentralelor
46.Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a) venit

marginal social este mai mare decât venitul marginal al firmei; b) costul
marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total; c) costuri
suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total este mai mic
decât venitul marginal al firmei; e) costul marginal al firmei este mai mare
decât costul marginal total
47.Reprezintă situaţii de hazard moral, cele în care: 1) proprietarul unei case

asigurate împotriva incendiului nu cumpără extinctoare; 2) un pasager care
călătoreşte fără bilet; 3)populaţia rurală nu-şi asigură locuinţele împotriva
inundaţiilor ştiind că guvernul îi va despăgubi; 4) construirea unui spital
într-o locaţie mică şi din care populaţia emigrează;5)toate cele de mai sus.
48.Reprezintă situaţii de selecţie adversă: 1) ascunderea de către vânzător a

informaţiilor referitoare la defectele produselor second-hand; 2)
proprietarul unei case asigurate împotriva incendiului nu cumpără
extinctoare; 3) tendinţa unei persoane de a-şi incendia casa după
încheierea asigurării; 4) ascunderea unor probleme de sănătate de către o
persoană care vrea să încheie o asigurare de viaţă; 5) toate cele de mai sus.

Aplicatii Microeconomie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicatii Microeconomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Utilitatea intrinsecă a unui bun este dată de:

Your answer is incorrect.

Your answer is correct.

Your answer is correct.

In concurenţă monopolistică există:

Your answer is incorrect.

Productivitatea muncii pentru o firmă care produce bunuri omogene se poate determina:

Your answer is correct.

Your answer is correct.

Când cererea creşte şi oferta nu se modifică, preţul de echilibru:

Your answer is correct.

Your answer is correct.

Cererea de manuale de economie în 2010 a fost de 10 mii de bucăţi. In 2012, preţul manualului

Your answer is correct.

Între costul fix si producţie, pe termen scurt, există următoarea relaţie:

Your answer is correct.

Your answer is incorrect.

O întreprindere de confecţii produce 60 de bunuri economice în primul an de activitate cu un cost

Your answer is correct.

Utilitatea marginală este în mod normal:

Your answer is correct.

O întreprindere cu 100 de salariaţi şi 50 de utilaje realizează o producţie zilnică de 50 milioane

Your answer is incorrect.

Piaţa cu concurenţă perfectă şi monopolul se aseamănă prin:

Your answer is correct.

Your answer is correct.

Your answer is correct.

Your answer is incorrect.

1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?:

2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu:

3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii

Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii:

Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii:

Nu reprezintă administraţie privată:

În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:

Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice?

Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice:

Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:

Caracteristica principală a resurselor este:

Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor

Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:

Care dintre următoarele bunuri este liber?

O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B.

Care din următoarele reprezintă o administraţie privată?

Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial:

Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate:

O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de

Costul de oportunitate reprezintă:

O afirmaţie normativă exprimă:

Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o

Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:

Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:

a) Umg creşte şi UT scade;

Reprezintă bunuri complementare:

Reprezintă bunuri substituibile:

a) creşte, cu o rată descrescătoare;

a) situaţia de ansamblu a economiei;

a) creşte, cu o rată descrescătoare;

Utilitatea totală este maximă atunci când:

Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu

programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este:

Panta curbei de indiferenţă este:

Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?