Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

Capitolul 10
NORME DE ETICĂ ÎN UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR
INFORMAȚIONALE ȘI DE COMUNICARE IN UNIVERSITĂȚI.

Cuprins Pagina

Obiectivele capitolului 10 96

10.1 Tehnologia informației și comportamentul etic al comunității academice 97

10.1.1 Plagiatul digital 97
10.1.2 Încălcarea dreptului de copyright și furtul de software 97
10.1.3.Hacking 98
10.1.4 Utilizarea incorectă a resurselor informatice 99
10.1.5 Hărțuirea și mesaje anonime 99
10.1.6.Încălcări ale confidențialității 100
10.2 Concluzii 102

Bibliografia Capitolului 10 103

OBIECTIVELE Capitolului 10

După studiul Capitolului 10, vei fi capabil să demonstrezi că ai dobândit suficiente cunoştinţe
pentru:

• a explica cu argumente rolul eticii în utilizarea tehnologiilor informaționale și de

comunicare în sistemul de educație universitar;
• a argumenta necesitatea adoptării unor politici universitare care să conducă la
conștientizarea problemelor etice în utilizarea, dezvoltarea și gestionarea tehnologiei
informației;
• a identifica noi provocări morale și noi posibilități de comportament imoral care pot să
apară în utilizarea tehnologiei informaționale atât pentru studenții cât și personalul
angajat din universități;
• a argumenta, având în vedere importanța tehnologiei informației practic în fiecare
profesie contemporană, de ce este necesar ca universitățile să se asigure că
curriculum-ului propus acordă atenție problemelor etice în utilizarea, gestionarea sau
dezvoltarea tehnologia informației..

Etică și integritate academică 96

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

10.1 Tehnologia informației și comportamentul etic al comunității

academice

În acest capitol vom încerca să răspundem la întrebarea: cum prin modul de utilizare
a calculatoarelor în educație se modifică sau se completează principiile după care
funcționează valorile morale, atît pentru studenți cât și pentru cadre didactice sau membri
ai personalului angajat a universității.
Analiza se va concentra pe a identifica noi provocări morale și noi posibilități de
comportament imoral care pot să apară în utilizarea tehnologiei informaționale și de
comunicare în activitatea curentă a comunității acdemice.

Aceste provocări morale apar în cele mai multe cazuri deoarece mediile electronice
permit noi tipuri de acțiuni care pot necesita noi coduri morale, cum ar fi copierea de software
și Hacking (spargere de rețele de baze de date și informații secrete). De asemenea, ele
apar în mare parte și datorită unor tipuri specifice de acțiuni imorale, cum ar fi plagiatul și
invadarea intimității, care sunt mai ușor de realizat în mediul electronic, dar și mai greu de
detectat sau de controlat.

În cele ce urmează sunt prezentate șase tipuri de comportament discutabil moral

care depind direct de utilizarea calculatoarelor și a rețelelor de calculatoare în învățământul
superior.

10.1.1 Plagiatul digital

Deși reprezintă una dintre formele majore de necinste academică, plagiatul a existat
întotdeauna în educație, inclusiv învățământul superior. De exemplu, lucrările individuale
realizate de studenți pot fi copiate de la colegi sau por fi preluate, în parte sau integral, din
lucrări publicate existente. În acest context computerele și Internetul suplimentează
mijloacele tehnice pe care studenții le au la dispoziție pentru a comite un plagiat, le face
munca mult mai ușoară și în același timp este mult mai greu de detectat.

Plagiaul a devenit mult mai ușor de realizat întrucât, pe de o parte, programele de procesare
de cuvinte permit studenților să "copy și paste" cu ușurință informații de pe Internet sau alte
medii electronice pentru a dezvolta o lucrare care pare a fi o lucrare originală, iar pe de altă
parte utilizarea de către studenți a informațiilor de Internet care nu pot fi disponibile în
sursele de documentare tradiționale face ca necinstea academică în documentare să fie
mai dificil de depistat

Deosebit de îngrijorătoare este existența unor "fabrici de hârtie", care oferă

studenților gratuit sau contra unei taxe lucrări pre-scrise care acoperă o serie largă de
subiecte de interes, iar multe dintre acestea au o ofertă largă de a scrie la comandă pentru
o taxă plătită on-line: documente, lucrări, proiecte, disertații, lucrări de diplomă etc.

10.1.2 Încălcarea dreptului de copyright și furtul de software

Este bine cunoscut faptul că copierea ilegală a produselor mass-media protejate prin
drepturi de autor (texte, lucrări de muzică, programe de filme și software etc.) este
răspândită în întreaga societate. În plus, cei mai mulți dintre cei angajați într-o astfel astfel

Etică și integritate academică 97

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

de activitate nu consideră că fac ceva care este imoral. Desigur acest comportament este
valabil și pentru studenții unei universități.
Mai mulți autori care au analizat comportamentul studenților au constatat că marea
majoritate a acestora nu percep copierea ilegală a software-ului ca pe ceva care încalcă
normele de comportament etic.
Această atitudine a studenților pare să se potrivească cu evoluțiile din epoca curentă
a dezvoltărilor TIC, în care Internetul reprezintă din ce în ce mai mult cel mai important
mediu de informare pe care oamenii îl folosesc. Este din ce în ce mai evident că structura
Internetului subminează noțiunea de proprietate intelectuală privată întrucât dinamica
internă a paginilor web ne mută din ce în ce mai mult spre noțiunea de proprietate comună
asupra informațiilor.
Prin natura sa Web-ul stimulează copierea, deoarece însăși tehnologia browser-ului
necesită a face copii. Aceste copii se relizează în mediul virtual fără costuri și fără a implica
furtul fizic de la persoana care detine originalul.
Se mai poate adăuga și faptul că multe surse de informații promovate prin Internet nu sunt
în mod evident protejate ca drepturi de autor, iar în multe cazuri se constată chiar lipsa unui
autor identificabil.
Unii analiști ai fenomenului Internet chiar susțin că copierea în spațiul digital, în lipsa unui
cadru legal care să reglementeze strict propietatea intelectuală, poate fi considerat un act
moral întrucât într-o eră a informațiilor și comunicării accesul la informație este o necesitate
care poate, în unele cazuri, să suprascrie drepturilor de proprietate asupra informației
publcate.

Prin urmare, paradigma juridică tradițională a proprietății intelectuale este tot mai des
contestată de o nouă paradigmă care accentuează accesul neîngrădit la informaţii și
utilizarea acestora. Confuzia dintre abordarea morală și legală poate rezulta și mai mult din
neclaritatea privind utilizarea termenului de "fair use" în legislația privind dreptul de autor.
Astfel nu se precizează în mod clar situațiile în care copierea pentru uz personal sau în scop
educațional în clasă este permisă, or dacă existența licențelor corporative la nivelul
universități permit studenților și cadrelor didactice să utilizeze sau să copieze în mod liber
produsele software pe care de fapt nu le dețin.

10.1.3 Hacking

Hacking este de spargerea sau pătrunderea neautorizată în sisteme de calculator fie

din motive rău intenționate, fie chiar din curiozitate fără nici o intenție.
Hacking poate implica și accesarea în mod intenționat de la distanță a calculatorului
personal al unei persoane sau instituții cu scopul de a modifica sau distruge fișiere, de a
plasa viruși de computer, de a fura parole sau fișiere, de a colecta informații personale sau
furt de bani electronici.

Studenții sau personalul angajat al universității pot sa pătrundă neintenționat în

rețeaua de calculatoare sau în calculatorul personal al unui coleg, doar din întâmplare sau
din curiozitate fără intenția de a face rău.

Hacking rău intenționat reprezintă în mod clar o problemă morală, în timp ce hacking
care nu produce pagube materiale sau morale este apărat de hackeri ca fiind moral
acceptabil și social inofensiv sau chiar benefic în unele situații.

Etică și integritate academică 98

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

Evident, universitățile trebuie să dispună de politici clare și ghiduri privind fenomenul

hacking, inclusiv regulamente care definesc clar tipurile de acces neautorizate la sistemele
informatice și, probabil, definiții clare privitor la acțiunile rău intenționate de hacking.

10.1.4 Utilizarea incorectă a resurselor informatice

Daca Hacking este utilizarea de resurse informatice la care un utilzator obișnuit nu

ar trebui să aibă acces, utilizarea impropie a resurselor informatice se referă la acele resurse
la care toți studenții și personalul angajat al universității au acces nelimitat. Ei pot avea un
cont de acces la Internet al universității, pot utiliza un sistem informatic sau o rețea de
calculatoare sau produse software de calculator care aparțin universității, sau pot utiliza
servicii informațice oferite de universitate și să facă acest lucru într-un mod care să nu
îndeplinească standardele Universității pentru utilizarea corectă a acestei resurse speciale.

De exemplu, studenții pot utiliza contul lor de student pentru a rula propria afacere
pe Internet activitate interzisă prin politicile Universității, sau pot deschide o pagină web sau
un serviciu care generează trafic informațional peste capacitatea de gestionare a serverul
universității, precum descărcare directă de fișiere MP3 sau filme etc.
Un alt exemplu, membrii personalului angajat pot utiliza serverul universității sau rețeaua de
calculatoare pentru a descărca, vizualiza sau stoca conținut informatic care este fie ilegal
sau încalcă politicile universității (de exemplu, materiale rasiste, fasciste sau pornografie).
În alte situații, intenționat sau din necunoaștere membrii comunității academice pot răspândi
viruși de calculator în rețeaua de calculatoare a universității și care pun în pericol
exploatarea acesteia.

În mod evident, universitățile au nevoie de politici clare și bine structurate privind

utilizarea adecvată a resurselor informatice în context academic atât de către studenți cât
și de personalul angajat.

10.1.5 Hărțuirea și mesaje anonime

În universități sunt implementate diverse mijloace electronice de comunicare și trensmitere

a unor mesaje atât între membrii comunității academice cât și către persoanele din afara
acesteia. Dintre acestea cele mai importante ar fi: e-mail, aviziere electronice, medii virtuale
colaborative și paginile web.

Ca și în comunicarea directă față-în-față, aceste forme de comunicare mediate de

calculatorul electronic pot fi utilizate pentru a trimite mesaje de amenințare, mesaje obscene
sau inflamatorii, precum și de hărțuire. Acestea pot include și mesaje pentru a discredita
persoane sau grupuri cu referire la orientarea sexuală, rasă, religie, vârstă sau handicap.

În general, acest tip de mesaje sunt considerate ca inacceptabile într-un mediul

academic, unde educatorii se străduiesc să se asigure că campusul universitar și fiecare
sala de clasă, reprezintă un mediu sigur, neamenințător atât pentru studenți cât și pentru
personalul angajat. Aceleași principii sunt aplicabile mediului virtual de învățare precum
campusuri sau clase virtuale.
În același timp, în încercarea de a reduce hărțuirea de orice fel și a mesajelor obscene,
educatorii trebuie să se asigure că acestea nu îngrădesc sau limitează în mod nejustificat
libera exprimare academică.

Etică și integritate academică 99

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

Diferiți analiști în comunicarea mediată de rețele de calculator menționează faptul că

comunicarea pe sisteme informatice este adesea tratată diferit de alte forme de comunicare,
în sensul că există o tendință de tolerantă mai redusă pentru discutii ofensatoare în mediul
on-line. Dacă acest lucru este adevărat, atunci trebuie luate măsuri suplimentare pentru a
ne asigura că discuțiile dintre studenți în clasa virtuală pot avea loc liber ca și o discuție
purtată în sala de clasă fizică. Ar fi o pierdere dacă studenții ar fi mai ezitanti să-și exprime
opiniile lor atunci când folosesc un mediu electronic.

O caracteristică a comunicării mediate de calculator care merită o mențiune specială

este ușurința prin care pot fi trimise mesaje anonime sau pseudonime, de exemplu prin
servicii anonime de remailer. Mesajele anonime transmise prin Internet pot avea atât efecte
negative dar și pozitive.
Anonimatul oferă protecție victimelor violenței și abuzurilor cât și utilizatorilor de
medicamente ilegale care caută consiliere și sfaturi, dar și pentru denunțătorii care doresc
să atenționeze despre activitatea neetică sau ilegală în organizația lor, fără teama de
răzbunare.
Cu toate acestea, anonimatul poate fi, de asemenea, utilizat în scopuri criminale și
antisociale: să perpetueze frauda, să hărțuiască oamenii, să amenințe sau să calomnieze
oamenii, și să distrugă reputația lor prin răspândirea zvonuri.
În acest context universitățile vor trebui să își definească politici clare privind
comunicarea sub protecția anonimatului.

10.1.6 Încălcări ale confidențialității

Confidențialitatea este, în general, considerată a fi un drept individual și în

consecință multe națiuni au legi de protecție a datelor cu caracter personal, deoarece
acestea sunt considerate ca fiind date confidențiale. În zilele noastre, este unanim
recunoscut că noile tehnologii și în special tehnologiile informației și comunicațiilor, ridică
noi probleme de confidențialitate, în special pe cele privind bazele de date electronice și
confidențialitatea online.
Având în vedere faptul că universitățile utilizează intensiv sistemele de management
administrativ și de instruire on-line care implică multe activități de comunicare electronică,
este de așteptat, pentru a preîntâmpina multe dintre aceste noi probleme de
confidențialitate, ca activitățile membrilor universității să fie monitorizate sau înregistrate
electronic. Aceasta poate include nu numai sistemul de administrare al activităților
studenților, dar și monitorizarea discuțiilor în clasa virtuală, a celor dintre studenți sau dintre
studenți și universitate prin serviciul de e-mail, precum și comportamentul online al
studenților sau personalului angajat.
În multe universități tradiționale politicile de confidențialitate rămân însă limitate doar la
activitățile desfășurate de studenți și în special la politicile de confidențialitate care
protejează înregistrările studenților de a fi accesate de terți fără autorizație. Deoarece multe
asemenea înregistrări sunt stocate în format digital este necesar ca aceste politici să fie
completate cu un bun sistem de securitate.

Mult mai multe probleme de confidențialitate pot fi ridicate la o universitate care

promovează programe de istruire on-line unde, confidențialitatea comunicării în clasa
virtuală sau în grupurile de discuții trebuie protejată împotriva hackerilor sau a retransmiterii
acestora pe rețele de socializare.
Într-un studiu privind conidențialitatea în medii de învățare online, se susține că exisența
unei conexiuni nesigure între membrii unei clase virtuale pot inhiba discuțiile dintre

Etică și integritate academică 100

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

participanți sunt sau pot forța studenții să își asume riscuri în divulgarea unor informații
personale. Cheia pentru a asigura o buna interactivitate în mediul de învățare virtual o
constituie securitatea comunicațiilor.

Alte probleme relevante privind confidențialitatea online mai pot include:

1. Informații personale pe rețelele publice de calculatoare

Când studenții sau personalul angajat accesează relele de calculatoare care sunt
accesibile publicului larg, aceștia pot lăsa în mod neintenționat și fără să știe informații
personale fie pe paginile web memorate în cache (paginile web accesate sunt stocate
temporar pe unitatea de disc și pot rămâne acolo chiar și după ce browser-ul este închis),
sau în cookie-uri (fișiere mici, care sunt puse pe un hard disk de către un web site-ul pentru
a identifica utilizatorii și preferințele lor), care sunt apoi disponibile pentru inspecție de către
alți utilizatori.

2. Partajarea fișierelor

Calculatoarele personale ale studenților sau rețelele gestionate de facultate pot

conține produse software care permit ca fișierele stocate pe acestea să fie accesibile altor
utilizatori din rețeaua campusului și din afara acestuia fără a cunoaște proprietarul, sau pot
permite stocarea fișierelor pe un server central de unde fișierele sunt apoi accesibile altora
fără permisiunea propietaruluiu. Pe această cale se permite unor persoane străine să
citească aceste fișiere care pot conține informații personale.

3. Paginile web ale Universității și avizierele electronice

Paginile web întreținute de universitate, de facultate sau de studenți pot conține

informații personale care invadează intimitatea altora. De asemenea, postări și repostări
(mesaje retransmise) pe aviziere sau în alte forumuri electronice pot conține informații
personale ale terților pentru care nu s-a obținut acordul acestora de publicare.

4. Motoare de căutare

Motoarele de cautare pot fi folosite pentru a colecta informatii personale despre

studenți sau personalul angajat. Mai exact, un motor de căutare al Universității poate fi
utilizat pentru a colecta informații personale care se găsesc pe intranetul Universității sau în
rețeaua campusului. Dacă un astfel de motor de căutare are acces la multe site-uri, acesta
poate genera un profil detaliat al unui student sau personal angajat al universității. Se poate
spune despre un student, de exemplu: la ce cursuri este înscris, în ce an de studiu și grupă
este înmatriculat, sau ce evenimente din campus a participat.

5. Baze de date publice

Multe universități au baze de date la care accesul este public, de exemplu baze de
date care conține directoare pentru studenți sau pentru personalul angajat. Aceste baze de
date pot conține informații sensibile la confidențialitate pentru care studenții și personalul nu
și-au dat acordul de publicare.

Etică și integritate academică 101

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

6. Studii de piață relizate de firme de sondare a opiniei

Studenții constituie o populație interesantă pentru unele firme de marketing și studii

de piață. Aceste firme încearcă să implice cadrele didactice, sau chiar direct pe studenți
pentru a obține informații cu privire la cohorta de studenți. Datele colectate de aceste firme
pot fi sensibile la confidențialitate.

Din cele prezentate mai sus rezultă că universitățile au nevoie de politici de

confidențialitate pentru a proteja drepturile de confidențialitate ale studenților și personalului
angajat și să creeze medii sigure de învățare în care membrii comunității academice
interacționează unii cu alții pe baza încredere reciprocă.

10.2 Concluzii

Pe baza celor prezentate anterior, este necesar ca universitățile să ia în considerare

dezvoltarea de politici privind utilizarea tehnologiei informației care includ printre altele
următoarele:

✓ Politici privind plagiatul digital și necinstea academică în evaluarea on-line;

✓ Politici privind dreptul de autor și prevenirea furtului de software;

✓ Politici privind hacking. Acestea trebuie completate prin ghiduri clare de acces la
diferite sisteme și ar trebui să facă distincție între hacking neintenționat și cel
intenționat;

✓ Politici privind utilizarea corectă a resurselor informatice ale Universității;

✓ Politici privind anonimatul și pseudo anonimatul online, hărțuirea online și discursul

defăimător, dar care, în același timp, nu impun limite inacceptabile privind libera
exprimare;

✓ Politici de confidențialitate pentru informațiile personale stocate în bazele de date și

pentru confidențialitatea online.

Etică și integritate academică 102

 Norme de etică în utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare in universități

Testul de autoevaluare Nr.10 - Răspundeți la întrebările de mai jos

și discutați răspunsurile cu profesorul la prima întâlnire programată.

1. Precizați care sunt motivele pentru care studenții nu percep copierea ilegală a
software-ului ca pe ceva care încalcă normele de comportament etic.

2. Ce nu trebuie limitat în spațiul academic în încercarea universității de a reduce

hărțuirea de orice fel și a mesajelor obscene in spațiul virtual și on-line?

3 Menționați câteva dintre efectele negative dar și pozitive ale mesajelor anonime
transmise prin Internet.

4. Precizați dacă în UTCB sunt respectate politicile de confidențialitate care protejează

înregistrările studenților de a fi accesate de terți fără autorizație și în ce constau acestea.

5. Precizați două dintre căile prin care studenții sau personalul angajat al universității
pot lăsa în mod neintenționat și fără să știe informații personale în sistemul informatic
și care pot fi recuperate de alte persoane.

6. Cum se poate poate genera un profil detaliat al unui student sau personal angajat al
universității cu ajutorul motoarelor de căutare?

Bibliografia Capitolului 10

1. Austin, M.J. & Brown, L.D. (1999). ‘Internet plagiarism: Developing strategies to curb
student academic dishonesty,’ The Internet and higher education 2:21-33.
2. Brey, P. (2003). Ethical Issues for the Virtual University. Report for the cEVU Project
(EuroPACE/European Commission).
3. Hinman, L.M. (2002). ‘The impact of the internet on our moral lives in academia,’
Ethics and information technology 4: 31-35.
4. Tavani, H. (2003). Ethics and Technology: Ethical Issues in an Age of information
and Communication Technology. Wiley.
5. Brey, P. (2007). ‘Computer Ethics in (Higher) Education,’ in Ed. G. Dodig-Crnkovic
and S. Stuart, Eds., Computation, Information, Cognition: The Nexus and the Liminal.
Cambridge Scholars Press.
6. Olt, M.R. (2002). ‘Ethics and distance education: strategies for minimizing academic
dishonesty in online assessment.’ Online journal of distance learning administration,
vol. 5 (3).

Etică și integritate academică 103