PERIODIC AL CENTRULUI CULTURAL INTERNAŢIONAL "GEORGE APOSTU"- BACAU • ANUL XV, NR.

1-2 (23) APRILIE 2006 e LEI 2

"cetitor, deparazitează-ţi creierul!"

(llarie VORONCA, .,15 H.P.", octombrie 1924)

www.cimec.ro
 TRISTAN TZARA •

Tristan TZARA

Traduit du roumain 1913

.....
Les pecheurs reviennent avec-les etoiles des eaux
ils' partagent du pain aux pauvres
enfilant des colliers aux aveugles ' ,... •

les empereurs sortent dans le?parcs a certe heure

'
qui ressemble a l'amertume des gravures
�
.-
�

les domestiques baignent les chiens de chasse

la lumiere met des gants . _,_ �

ferme-toi fenetre par consequa';it

sors lumiere de la chambre comme le noyau de l'abricot
comme le pretre de l'eglise

bon dieu: fais 1� laine tendre aux amoureux dolents

peins les petits oiseaux a l'encre et renouvelle l'image
1 , · sur�lune
•

'
- aJions attraper des scarabees
pour les enfermer dans la boîte
- allons au ruisseau
faire des cruches en terre cuite
- allons nous embrasser
a la fontaine
allons au parc communal
jusqu'a ce que le coq chantera
et la viile se scandalisera

ou au grenier
le foin picote on entend les vaches mugir
puis elles se souviennent des petits
allons Mamie partir partir

www.cimec.ro

Întoarcerea lui Tristan TZARA
La o suta zece ani de la naşterea celui care,
pomitdin România, a lansat, în februarie 1916,
la Ziirich, zgomotos-revolutionara mişcare
Dada, numele şi scrisul sau sunt departe de a li
disparut din raza de interes a lumii literare şi
artistice. Dimpotriva, evenimente majore ale
vieţii culturale europene şi de peste Ocean le
readuc în prim-planul atenţiei, sensibilizând
memoria colccti va cu privire la o personalita•e­
cheie pentru ceea ce au însemnat
metamorrozele şi evoluţiile fenomenulului
creator modem. A fost cazul recentei mari
expoziţii Dada deschise la Centrul Pompidou
din Paris (în prezent deplasata la Washington,
pentru a lua mai apoi drumul New York-ului),
ocazie de a reintroduce în circuitul viu al
mişcarii intelectuale un eveniment ce urma sa
schimbe din temelii viziunea asupra statutului
artei şi artistului în ultimul secol. Importanta în
sine, abundenta etalare de documente şi de
opere produse în anii 1916-1923, cât a durat
mişcarea în formele ei efervescente şi cele mai
productive, cu efecte însemnate în deceniile
urmatoare, a provocat şi un soi de emulaţie a
cercetarii spaţiului avangardist în ansamblul
sau. Caci în zona de reverberaţie a expoziţiei
au aparut la Paris studii noi ori au fost reeditate
altele, toate consacrate dadaismului şi
prelungirilor sale în posteritatea imediata.
Or, în centrul acestorrememolilri şi relecturi,
s-a aflat tocmai Tristan Tzara. Este numele care
i-a întâmpinat în avanscena pe vizitatorii
expoziţiei amintite din capitala Franţei, asaltaţi
de la intrare de mulţimea de scrisori adresate
şefului de şcoala dadaist de catre nume astazi
validate de istoria artei şi literaturii din secolul
XX, de publicaţii care i-au tiparit sau evocat
prezenţa extrem de vie în epoca, de opere de
arta care au luat naştere sub impulsul ideilor şi
acţiunilor sale, pc o scena intinsa între acum
celebrul cabaret Voltaire de pc Spiegelgasse
din oraşul elveţian şi spaţii de referinta ale
Parisului din anii 1919-1922. Un masiv
"dosar" dadaist, editat de curând la L'Agc
d'Homme din Lausanne, sub îngrijirea
profesorului Henri Behar, de la Universitatea
Paris ill-Sorbonnc Nouvclle, e foarte adecvat
intitulat Dada- circuit total: el pune în
evidenţa, pe mai bine de 700 de pagini de
format mare, faţetele multiple ale acestui curent
«dirijab> de românul Tzara, cu interpretari şi
variaţiuni specifice pe mai multe meridiane
culturale. Jar o carte noua semnata de Mare
Dachy, cunoscut cercetator al <<dadaismelom
mondiale, recapituleaza, într-o colectie a
Editurii Gallimard, ispravile de rezonanţa ale
mişcarii, atragând în mod semnificativ atenţia
asupra centralitaţii, în spaţiul mai larg
avangardist, a lui Tristan Tzara şi a emulilor
sai, împotriva unor opinii reducţioniste, inca
în circulatie. Dând, de exemplu,
suprarealismului ce este al suprarealismului
(caci curentul lansat de Andrc Breton în 1924 a
avut şi el un rol esenţial în evoluţia sensibilitaţii
moderne), Mare Dachy nu ezita totuşi sa spuna
ca spiritul iconoclast şi inventiv al dadaismului
a irigat mult mai întinse arii, şi mai în
profunzime, decât lasasera sa se înţclcaga - nu
fllra o anumita invidie - viitorii suprarcalişti,
confiuntaţi cu acest surprinzator <<Illctec>> de
dubioasa origine dunareana. Şi e iaraşi
semnificativ ca în concentratul opal lui Dachy,
Dada, revolta m1ei, la care ma refer, autorul
reproduce, invitând la o noua lectura,
promiţatoare de revelaţii, manifestul Dada
1918, text într-adevar fundamental printre cele
şapte manifeste dadaiste lansate de junele
insurgent.
Am reamintit aceste câteva repere fiindca
nici dadaismul ca mişcare novatoare, nici
mentorul sau principal n-au scapat inca, dupa
cum spuneam, de o anumita. considerare
reducţionista, restrictiva, simplificatoare.
Opinia curenta, inca bine instalata în mentalul
mediilor intelectual-artistice, este aceea ca
Dada a fost şi a ramas o mişcare nihilista,
...
....
;
;;!
<
N
l
1-
e
u
1
:i
<
"'
"'
<
:o:
..i
dedicata exclusiv compromiterii şi distrugerii
<<artei vechi>>, tradiţionale, lasând în urma sa
doar ruine şi predând altora ştafeta adevaratei
creaţii, pozitive. Textele prograrnatice, atât de
spectacular revoltate şi atât de penetrante ca
putere de expresie, ale lui Tristan Tzara- în
spcţa cele şapte manifeste scrise între 1916 şi
1921 - accentuau, ce-i drept, asupra <<IIIarii
acţiuni de distrugere>> care era de înfliptuil,
spuneau ca <<11umai contrastul ne leaga de
trecut» şi fluturau sloganul <<nimicului>> la mai
fiecare turnura de liaza. Dincolo, însa, de aceste
sloganuri, tânarul sosit la Ziirich în toamna
anului 1915 propunea, în formule insolite, un
<<proces>> al creatiei deloc superficial şi frivol,
în ciuda maştii de <<clovn farsom, afişata cu
neascunsa placere a jocului. Beneficiind,
desigur, şi de aportul teoretic şi de practica
artistica a predecesorilor futurişti, a artei
expresioniste şi abstracţioniste, noile reflecţiii
asupra statutului artei şi a condiţiei artistului
angajau efectiv intrebarile esenţiale cerute de
evoluţia sensibilitaţii contemporane. Punerea
nietzscheana la indoiala a adevarurilor cu
majuscula şi îndemnul la o revitalizarea relaţiei
dintre arta/literatura şi <<realitate>>, încurajarea
spontaneitaţii ca singur <<ZeU>> în fata caruia
creatorul modern se mai putea închina,
protestul contra pozitivismului burghez
marginit, atât de sigur de sine, ca propunerea
cu accente radicale de a se crea <<opere pentru
totdeauna neînţelese>>, de catre autori prin
excelenta înnoitori, pâna la a le face inaccesibile
publicului larg, cu accent pe caracterul
<<privab> al produsului artistic, atacau radacinile
înseşi ale creaţiei. Una a carei miza majora era,
de fapt, autenticitatea, clamata contra
conventiilor de tot felul, teoriilor şi sistemelor
filosofice. <<Arta nu e cea mai pretioasa
manifestare a vietii ... Viaţa e mult mai
interesanta>> - ajungea sa scrie Tzara, punând
accentul fundamental.
Celebra <<reteta>> pentru <<a face un poem
dadaisl>>, din Manifestul despre dragostea
slabi! şi dragostea amară, lansat în 1920,
uzase de o înscenare ludica, conturând în efigie
actul deopotriva dest.ructiv şi novator al
scrisului: a taia cuvintele viitorului poem
dintr-un ziar, a le amesteca într-un sac şi a le
extrage şi lipi apoi într-o ordine întâmplatoarc
sugera necesara, şi mitica «haotizare)) a
limbajului, amestec babilonie al cuvintelor, ca
un fel de purgatoriu necesar înaintea unei noi
construcţii. Mod de a insinua ideea ca fiecar e
opera trebuie sa aiba o prospeţime originara, în
afara lintitelor impuse de reguli şi convenţii
moştenite, ca arta e surpriza. şi revelaţie mereu
posibila, ca niciun limbaj nu poate fi exclus
din sfera poeziei. Şi ca, în ce-l priveşte pe poet,
acesta nu mai trebuie sa pretinda poziţii de
excepţie pe scara valorilor recunoscute, ca
îngâmfarea de mare, prestigioasa personalitate
www.cimec.ro
devenise caduca. E ceea ce sugera finalul
acestei secvenţe de manifest, spunând ca
rezultatul insolitei procedari va fi un poem ce
va <<Semana>> cu autorul şi care va fi admirat de
<<Vulg>>, cu toate ca neînţeles. Faptul ca acest
ritual jucauş-ironic n-a prea trecut în practica
scrisului (dupa cum nici <<dictarea automata>>
suprarealista nu va fi, decât într-un mod foarte
relativ) dovedeşte ca ruinarea vechilor
habitudini literare a ramas mai degraba
simbolica, fiind exemplara însa ca avertisment
contra blocarii în convenţional şi stereotipic.
Nimeni, de atunci înainte, n-a mai putut trece
cu totul insensibil pe lânga acest semnal de
alarma. Jar roadele lui s-au putut vedea, ca ale
altor propuneri ale lui Tzara, la nenumaraţi
<<actori>> ai scenei literar-artistice a veacului.
Evenimentul expoziţional parizian evocat mai
sus ilustreaza foarte convingator fertilitatea
unor astfel de idei, cu ecouri decisive în
apropiatul suprarealism şi în experienţele mai
târzii, ce nu contenesc sa se produca pe urmele
zguduirilor de acum opt decenii.
Deocamdata, numele lui Tristan Tzara
continua sa fie legat de poziţia lui de şef de
şcoala, iar Manifestele Dada semnate de el sunt
mult mai cunoscute decât opera poetului,
dramaturgului, eseistului, editata, totuşi, în şase
masive volume acum vreo treizeci de ani la
Flammarion, sub îngrijirea experta a
profesorului Henri Behar. E o injustiţie dintre
multele ce se fac poeziei şi poeţilor în vremea
noastra. În cazul lui Tzara,opinia ca, în mişcarea
de avangarda, manifestele sunt, de fapt,
singurele adevarate opere, cele pretinse ca atare
fiind mai puţin convingatoare şi prea
experimentale, e inca destul de greu de clintit
Parcurgerea scrisului lui Tristan Tzara probeaza,
însa, contrariul. Poemele scrise în limba româna
între anii 1912 şi 1915 sunt de o certa valoare,
departe de cea strict <<documentara>>, chemata
sa ateste o opera de precursor al marii
modcmitati postsimboliste. Ceea ce a urmat în
opera sa de expresie franceza, de la Dauăzeci şi
cinci de poeme din 1918, la Cinema Calendar
al inimii abstracte Case (1920) ori Despre
păsările noastre ( 1923) - cartile cele mai
apropiate de cutremurul Dada- pâna la amplu!,
tumultuosul poem de rcvcrberaţie suprarealista
Omul aproximativ /1931) sau volume precum
Anticap şi Unde se-adapă lupii ( 1932) ori
Amieze câştigate ( 1933), face de-acum parte
dintr-o moştenire consistenta. J se adauga
scrierile sale dramatice, printre care Batistă de
nori ( 1925) şi Inima cu gaz ( 1946) ori eseurile
din Boabe şi tărâţe (1935), apoi suprinzatoarea
arheologic textuala în cautarea presupuselor
anagramc ascunse în poemele lui Fran�ois
Villon, în ultimii ani de viaţa... Este un spaţiu
creator care-şi aşteaptă redescoperirea, care
merita noi explorari.
Sunt totuşi semne ca <<omul care a inventat
AVANGARDA
revolu�a Dada>> (cum spune subtitlul unei
recente monografii dedicate scriitorului,
tradusa şi la noi, datorate lui Fran90is Buot)
reintra, încet·încet, în lumina unei anumite
actualitaţi. Nici din spaţiul cultural românesc
el n-a fost absent în anii din urma, dar mai ales
în studii de circulaţie relativ restrânsa, în mediul
academic. S-a tradus, însa, swpinzatorde puţin
din opera lui franceza, afectata, în ochii
românilor, de adeziunile politice ale scriitorului
la o stânga ideologica subordonata prea multa
vreme injoncţiunilor moscovite de tradiţie
stalinista. Raporturile lui Tzara cu Partidul
Comunist Francez se arata, dupa cercetari mai
recente, a fi fost, totuşi, mai nuanţate, cu abdicari
blamabile desigur, dar şi cu rezerve o ri
distanţar:i semnificative î n contextul socio­
cultural al vremii, cum s-a întâmplat atunci
când, în 1956, tancurile sovietice au intra! brutal
în Budapesta revoltata contra opresiunii
comuniste. Constrâns de fuimoasa <<disciplina
de partid>>, poetul n-a cedat decât puţin, ca poet,
presiunilor ideologiei, refuzând sa confunde
scrisul literar cu propaganda politica. Georges­
Emmanuel Clancier, citat de autorul biografiei
amintite, îşi amintea în anul 2002 ca,
întâlnindu-1 pe Tzara în 1959, cu prilejul
alcatuirii unei antologii a Editurii Seghers, a
avut ocazia sa se convinga ca el <<iubea poezia
ca atare. Eram departe de comunistul marginit
Nu se punea problema de a face din poezie un
instrument în serviciul Partidului. ( ...) Nu era
niciun fel de trişare la el. Nu juca un rol. Era
sincer. De altfel, acest lucru se vede din poezia
sa, care mi-a parut întodeauna autentica.>>
Este, cred, opinia pe care şi-o poate face
oricine parcurge astazi carţile celui care a definit
poezia ca o "activitate a spiritului",
revoluţionara în sens profund, adica punând
în chestiune fiinţa şi limbajul însuşi, cu
specificul sau, menţinând creaţia într-o stare
în continuu interogativa şi într-o larga
deschidere spre omenesc. O afirmase, nu fllra
un anume patetism, mai ales poemul din 1931,
adresându-se astfel semenilor sai: <<Om
aproximativ lllişcându-te în aprox.imarile sorţii
1 cu-o inima drept valiza şi-un vals drept cap
(...), om aproximativ magnific ori vrednic de
mila 1 în negura neprihanitelor vârste /.. J om
aproximativ ca mine ca tine cititorule 1 tu ţii în
mâini ca şi cum ai vrea sa arunci un bulgar 1
cifra luminoasa capul tau plin de poezie.>> Este
semnul sub care se înscrire cea mai mare şi mai
valoroasa parte a operei sale. Şi ar fi timpul ca
aceasta opera sa intre pe cai largite şi în spaţiul
lingvistic românesc în care îşi are n!dacinile.
IonPOP
3
 AVANGARDA
Coordonatele avangardismului românesc
Nascut în primele decenii ale secolului trecut din
nevoia unei veritabile revoluţii care sa cuprinda toate
palierele existenţei, avangardismul românesc a
reprezentat un fenomen de ruptura vizând în principal
primenirea literaturii şi artei autohtone, încremenite în
tipare vetuste ce nu mai corespundeau noilor realitaţi
sociale. Chiar daca un Mihai Dnlganescu, directorul
ziarului craiovean "Democraţia", care publica primul
manifest al futurismului italian exact în ziua în care
acesta aparea în ziarul parizian "Le Figaro" (20 februarie
1909), era de parere ca, spre deosebire de italieni, românii
nu aveau pe atunci "muzee de inundat şi biblioteci de
incendiat", o anumita stare de nemulţumire, de
exasperare faţa de închistarea provinciala a culturii
autohtone exista, tara indoiala. Astfel s-ar putea explica
faptul ca prozele absurde ale unui funcţionar lipsit de
veleitaţi de /iterator (i.e. de scriitor profesionist),
Demetru Demetrescu-Buzau (cunoscut ulterior sub
numele de Urmuz, dupa pseudonimul inventat de
Arghezi) fllceau mare vâlva la începutul secolului prin
cafenelele bucureştene, devenind apoi un model
fundamental de scriitura pentru toţi avangardiştii, la fel
cum Urmuz omul, care n-a visat, se pare, gloria literanl
şi s-a sinucis tara nicio explicaţie, va deveni pentru ei
un model moral, supradimensionat şi transformat chiar
într-un adevarat mit (avangard.iştii îi vor publica toate
scrierile, îi vor dedica ode, numere omagiale, iar Geo
Bogza va edita, în 1928, la Câmpina, o revista intitulata
chiar "Urmuz"). Pe seama aceleiaşi exasperari ar trebui
pus şi demersul antipoetic întreprins în deceniul al
doilea de poeţii Adrian Maniu, Ion Vinea şi Tristan
Tzara, care, în poemele publicate în revistele
"Simbolul", "Chemarea" ş.a., negau în mod sistematic
tiparele poeziei tradiţi onale postromantice şi
postsimboliste (de altfel, ultimii doi vor deveni repere
de maxima importanţa ale avangardei româneşti: Tzara
va parasi definitiv România în 1915 şi va întemeia la
Ziirich dadaismuf, devenind ulterior unul dintre cei mai
respectaţi colaboratori ai publicaţiilor româneşti de
avangarda, iar Vinea va edita, între 1922 şi 1932, în
colaborare cu pictorul şi arhitectul Marcel Iancu, prima
revişta de avangarda româneasca, "Contimporanul").
In manifestele avangardisle, nevoia imperioasa a
înnoirii din temelii a limbajului artistic prin negarea
vechilor formule va fi exprimata de multe ori în termeni
radicali, e.g.: "Jos Arta,/caci s-a prostiruat!" (I. Vmea,
Manifest activist ciltre tinerime, "Contimporanul",
nr.46, 16 mai 1924), sau "uraa uraaa uraaaaa/arde
maculatura bibliotecilor'' (Saşa Pana, Manifest, "unu",
nr. l , aprilie 1928). Din perspectiva avangardei, tradiţia
reprezinta o fo$ coercitiva, malefica, ce frâneaza elanul
10 f\D�DA l)A \J\\ D
<( CALE.I\1 E D
° CO�RA'f �
STR.19. /
c3 6 r\t1N H Of
<r:_ TIEfENHOf[ 1l. �
FEXPO S 1� >
<::)
� Tli>N·DADA �
2:
3 CUBIS1L�·AI\TNEGRE
a OUVE.I\TtO-ll·Z-6 c.;-
'Z CONfERENCES > �
SUl\lART fAITE�·PAR � ­
0
J:::,. Tl\1 STANTZAM \J =
� SAMLDl-LDfL01Jl \\f":TP.(m 7
�/JA I)A t)�D�
4
.!!
=
L-------J �
novator. Mai explicit e exprimat acest deziderat al
revoluţiei estetice purificatoare într-un alt manifest
publicat de Scarlat Callimachi în nr. 4/13 decembrie
1924 al revistei "Punct":
"[...]Am rupt orice legatura cu arta trecutului, caci
secolul nostru de emoţii puternice şi fulgeratoare are
nevoie de forme noi pentru manifestarile lui de arta. Nu
putem continua a flluri opera de arta dupa reţetele şi
technicile vechi, sa zicem mai bine învechite, caci
majoritatea aşa zişilor paseişti nu sunt decât mediocri
fotografi ai premergatorilor lor geniali. Pentru a distruge
aceasta plaga a diferitelor arte, nu putem decât uza de
mijloacele cele mai violente pentru a sapa o prapastie
cât mai adânca între operele artiştilor constructivişti şi
operele degenerate ale artiştilor sterpi, cari se sbat în
propriul lor glod, fllcând semne desperate, stupide,
comice, pe care le numesc senzaţii vizibile de arta.
Trebuie sa distrugem, cu riscul violenţelor şi
exageraţiunilor inerente unei revoluţii - fie ea şi în arta
- toate creaţiile submediocre fie în pictura, fie în
literatura, fie în sculptura şi muzica. Trebuie sa sad.im în
privirile speriate, revoltate, ale publicului, placerea
contemplarii a formelor noi de arta. Trebuie sa facem,
încetul cu încetul, ca iubitorii de arta sa huiduiasca din
proprie iniţiativa pe toţi fotografii, pe toti iniţiatorii, pe
toţi impotenţii artei paseiste. (Am întrebuinţat poate
greşit cuvântul de "arta", în ultima parte a frazei
alaturate, caci: fotografia, plagiatul, imitaţia nu sunt
specii de arta)."
Concentrându-şi eforturile în direcţia realizarii
acestui ideal revoluţionar comun, primii avangard.işti
au respins în principiu ideea înregimentarii într-un
curent anume, acceptând orientarile artistice cele mai
diverse, de multe ori chiar divergente. Astfel se explica
eclectismul primelor reviste şi rnişcari de avangarda
din epoca interbelica (fenomen întâlnit de altfel şi în
alte ţari), dorinţa realizarii unei "sinteze moderne" a
tuturor direcţiilor novatoare din arta contemporana,
precum şi schimbarile spectaculoase ale formulei
estetice (poeţi ca Ion Vinea, llarie Voronca, Stephan(e)
Roll, ori pictori ca Marcel Iancu, Mattis - Teutsch, Maxy
sau Victor Brauner vor evolua rapid de la expresionalism
la dadaism, cubism, constructivism, futurism şi/sau
suprarealism, în funcţie de gustul şi temperamentul
fiecaruia, dar şi de orientarea generala a grupului din
care fllceau parte). Totodata, e de remar.·at caracterul
cosmopolit al publicaţiilor avangardiste, care au
intretinut strânse legaturi cu revistele omologe din
strainatate şi au gazduit în paginile lor numeroase
materiale primite de la corifeii avangardismului
internaţional (revista "Contimporanul" organizeaza
chiar,începând din 1924, cinci expoziţii de arta moderna
la care iau parte artişti din mai multe ţari: astfel, de
pilda, la prima expoziţie participa Kurt Schwitters, Paul
Klee, Hans Arp, Hans Richter, Viking Eggeling, C.
Buholz, E.R.Vogenauer, Louis Kassak, Karl Teige,
Tereza Zarnouwerowna, M.Szczuka, Mare Darimon�
Joseph Peters, Arthur Segal, Constantin Brâncuşi,
Marcel Iancu, Max Herrnan Maxy, Jânos Mattis-Teutsch,
Milita Petraşcu, Victor Brauner şi Dida Solomon). Acest
www.cimec.ro
..
=
=
...l
:s!
�
�
z
�
o;
;;
:.
:i
=
;:;
"'
...
cosmopolitism va caracteriza de altfel întreaga
avangarda autohtona, caci şi în condiţiile de izolare de
dupa 1945, suprarealiştii din al doilea val (Gellu Naum,
Gherasim Luca, Paul Paun, D. Trost şi Vugil Teodorescu)
vor nutri dorinţa fierbinte de a fi recunoscuţi pe plan
internaţional, publicând în franceza, organizând
expoziţii şi participând la manifestari suprarealiste
internaţionale ele. De altminteri, din nevoia pastrarii
libertatii de exprimare în condiţiile ascensiunii
vertiginoase a totalitarismelor (fascismul şi apoi
comunismul), mare parte dintre avangardiştii români
se vor expatria, cei mai mulţi în Franţa.
Ca în celelalte ţari europene, avangardismul
românesc a însemnat o revoluţie estetica radicala (nu
tara legatura cu revoluţia sociala de inspiraţie sovietica),
o schimbare totala de paradigma estetica în toate
domeniile artistice. Astfel, daca în literatura aventura
dadaista declanşata de T ristan Tzara în 1916 va duce
destructurarea limbajului poetic pâna la limita
nonsensului, pe tarimul artelor plastice, revoluţiile prin
culoare impresionist-fauvisle de la inceputul secolului
vor fi urmate dupa nici doua decenii de revoluţiile prin
forma în sensul simplificarii şi schematizarii geometric­
abstracte cubiste şi constructiviste, iar arhitectura se
vrea acum funcţionala, epurata de ornamente inutile şi
cuhivând formele geometrice pure: astfel, datorita
îndrazneţelor proiecte arhitecturale realizate de Marcel
Iancu, Horia Creanga, Duiliu Marcu, Henrietta
Delavrancea ş.a., Bucureştiul a devenit în perioada
interbelica una dintre capitalele cele mai moderne din
Europa. Incontestabil, experimentele novatoare ale
avangardiştilor români s-au sincronizat perfect cu cele
apusene, uneo:-i chiar (ca în cazul poeziei lui Tzara,
prozei lui Urmuz, sculpturii lui Brâncuşi, picturii lui
Marcel Iancu, Arthur Scgal ş.a. sau arhitecturii civile
realizate de Marcel iancu sau Horia Creanga, de pilda)
devansându-le. În articolul Modernism şi tradiţie,
publicat la 26 ianuarie 1924,în celebra revista de stânga
"Cuvântul liber", la care colaboreaza majoritatea
avangardiştilor, poetul Ion Vinea subliniaza foarte clar
acest lucru, susţinând chiar ca modernismul românesc
e un "modernism de export" şi ca, datorita lui, cultura
româna a daruit pentru prima oara ceva cu adevarat
original culturii univcrvale:
"În ceea ce priveşte însa modernismul afirmat mai
ales de la 1917 încoace, el e, colac peste pupaza, în
contrast cu întreaga noastra literatura şi arta de la 1800
încoace,- un modernism de EXPORT. Pentru întâia data
am daruit ceva strainatatii care recunoaşte. Azi e
universal recunoscut ca sculptorul Brâncuşi a influenţat
prin elevii sai Liepschitz şi Arhipenko, mult mai.celebri
decât maestrul insuşi,întreaga plastica moderna. In toate
cercurile de arta straine se ştie rolul jucat de Marcel
Iancu în propagarea cubismului înca din 1915, dupa
cum se ştie ca acest mare artist a lucrat primele reliefuri

Coordonatele avangardismului românesc
cubiste în apus. În sfârşi� prietenul nostru Tristan Tzara,
care publica versuri în <<Chemarea>>, 1915, a stârni! apoi
întregul curent literar care a dezlipi! de învechitu! tipic
al simbolismului tineretul din Franţa, Germania, Elveţia
şi America.Orice tânara revista din aceste tari e o marturie
a neînsernnatei ispravi puse la cale aici, înainte de
razboi, şi care izbaveşte pe modemiştii români de
acuzaţia «importului»."
In evoluţia avangardismului românesc se pot
identifica trei etape distincte. Prima, cu un caracter
eminamente estetic, e cuprinsa aproximativ între 1922
(când apare primul numar al revistei "Contimporanul")
şi 1933 (când îşi înceteaza activitatea ullima revista de
avangarda importanta, "Alge"); a doua, cu un caracter
preponderent politic, e cuprinsa între 1933 (când apar
revistele "Viaţa imediata" şi "Cuvântul liber", în
paginile carora avangardiştii încep sa sustina ideea unei
arte angajate) şi 1940 (când, datorita cenzurii politice
şi legilor antisemite, ziarele de stânga sunt suprimare,
iar majoritatea avangardiştilor, fiind evrei, sunt
împiedicaţi s3 mai publice); în fine, a treia, marcata de
activitatea singurului grup declarat suprarealist, e
cuprinsa între 1940 şi 194 7 (când, în condiţiile
instaurarii noii dictaturi proletare, arta modernista,
considerata "burgheza", "decadenta", nu mai e tolerata
oficial). Prima etapa s-a caracterizat în primul rând prin
dorinta - dramatica, se poate spune - înnoirii limbajului
artistic, aspectul politic fiind secundar. Poeţii şi artiştii
avangardişti s-au grupat dintru început în jurul revistelor
importante, transformate în adevarate tribune -
"Contimporanul", "75 H. P."(octombrie 1924),"Punct"
(noiembrie 1924 - martie 1925), "Integral" (martie 1925
- aprilie 1928), "Urmuz" (ianuarie - iulie 1928), "unu"
(aprilie 1928 - decembrie 1 932), "XX - literatura
contimporana" (ianuarie - mai 1929), "Alge"
(septembrie 1930 - mai 1933), "Liceu" (august ­
septembrie 1932) etc. -, sustinând, prin manifeste şi
articole-program explozive, cele mai noi orientari
artistice şi situându-şi demonstrativ creaţiile în
coordonatele estetice ale acestora: de la
constructivismul plastic şi futurismul poetic promovate
pâna prin 1928 de catre Marcel Iancu, M. H. Maxy, J.
Mattis-Teutsch, Victor Brauner, Ion Vinea, Scarlat
Callimachi, li arie Voronca, Stephan(e) Roli, Mihail
Cosma ş.a. la suprarealismul cultivat dupa 1930 mai
ales în revistele "Unu" şi "Alge" de catre Victor Brauner,
S. Perahim, Jacques Herold, Saşa Pana, llarie Voronca,
Stephan(e) Roli, Gherasim Luca, Paul Paun ş.a. Dupa
modelul lui Geo Bogza, care publica în aceasta perioada
plachetele incendiare Juma/ de sex (1929) şi Poemul
invectiva (1933), pentru care altminteri va fi condamnat
penal pentru "atentat la bunele moravuri", avangardiştii
vor agrea gesturile şocante menite a-l "epata pe
burghez", publicând nu numai texte scandaloase, ci
editând (în 1931 şi 1932) chiar reviste ultragiante pe
care le vor trimite unor personalitati ale lumii academice,
ca Nicolae Iorga sau Al. Bratcscu-Voineşti (aceştia, de
altfel, vor sesiza indignaţi politia, care va dispune în
1932 arestarea "bandei de întinatori ai scrisului" şi
inchiderea lor timp de câteva zilc la Vacarcşti). Dupa
1933, protestul social avangardist ia forma angajarii
politice, majoritatea avangardiştilor colaborând la
revistele de stânga ("Viata imediata", "Cuvânrul liber",
"Reporter", "Era noua", "Fapta", "Umanitatea",
"Tânara generaţie", "Meridian" etc.), unde vor denunta
cu vehementa exploatarea proletariatului, falimenrul
democraţiei româneşti, ascensiunea vertiginoasa a
fascismului şi spectrul tot mai amenintator al razboiului,
iar unii înrolându-se chiar în partidul comunist.
Literatura şi arta promovate acum exprima pe de-a-ntregul
marea şi legitima lor ·�mverşunare împotriva oprimarii",
însciindu-se în linii mari în tiparele proletcultismului
dupa model sovietic (expresii ca "arta proletara" sau
"poezie proletara" sunt des vehiculate în publicaţiile
amintite, iar un alt gen predilect e reportajul, în care
exceleaza îndeosebi Geo Bogza şi F. Brunea - Fox).
Coagulat în 1940, însa neputând sa se manifeste liber
în condiţiile dictaturii antonesciene, grupul suprarealist
român întemeiat de poeţii Gherasim Luca şi Gellu Naum
a abandonat, volens-nolens, acţiunea politica,
refugiindu-se în suprarealitatea onirica; totodata,
membrii lui au manifestat dintru început dorinta
omologarii de catreAndrc Breton, liderul internaţionalei
suprarealiste, publicând dupa 1945 numeroase texte în
franceza (între care şi un manifest adresat mişcarii
suprarealiste internaţionale, intitulat Dialectique de la
dialectique) şi participând, în 1947, la expoziţia
suprarealista internationala de la Paris (unde grupul
român va fi calificat drept "cel mai deliranf' dintre toate).
Fenomen vizând înll!ptuirea unei revoluţii totale
care sa conduca la eliberarea completa a omului,
avangardismul a contribuit decisiv la înnoirea din
temelii a literaturii şi artei autohtone, conducând la
schimbarea radicala a paradigmei estetice. Discursul
poetic se poate dezvolta de acum încolo absolut liber,
el nu mai încearca sa traduca în cod literar o idee poetica
preexistenta sau sa trimita la un referent exterior anume,
ci semnificaţia sa se poate închega chiar în momentul
scriiturii, pe masura ce textul se articuleaza. Astfel,
poemul devine o opera deschisa prin excelenta, ba mai
mult, o operain mişcare, accenrul deplasându-sc de pe
semnificat pe jocul infinit al sernnificaţilor (ca atare,
poezia postrnodema s-a nascut ca o consecinta naturala
a acestei mutaţii estetice fundamentale). În ceea ce
priveşte artele vizuale, avangardismul a condus la
obţinerea libertatii totale de expresie, prin negarea
principiului clasic al mimesis-ului şi crearea unui
univers plastic autonom, ll!ra contingenţe cu realitatea
obiectiva.
Îmbracând forme variate şi impresionante,
avangardismul românesc a reprezentat un fenomen
efervescent, prolific, prin care cultura româna s-a
sincronizat perfect cu cultura europeana; mai mult
chiar, se poate afirma cu perfecta îndreptăţire ca, printr­
o serie de personalitati de excepţie, avangarda
româneasca a avut un aport considerabil la înnoirea
literaturii şi artei moderne universale. Astfel, Tristan
Tzara a pus bazele dadaismului, care la rândul lui a
avut o influenţa catalitica asupra mişcarii suprarealiste
iniţiate în Franta de Andre Breton, al carei prestigiu
mondial s-a datorat într-o buna masura şi activitatii
unor poeţi şi artişti de origine româna, ca Gherasim
Luca, Vi�tor Brauner, Jacques Herold sau Jules
Perahim. In anii '20, pictorul Arthur Segal creeaza
spectralismul, curent artistic în care contururile
obiectelor sunt înconjurate de un halo ce conţine toate
culorile spectrului. Dupa razboi, poetul Isidore Isou a
întemeiat la Paris Jettrismul, ce preconiza o poezie
bazata pe frumuseţea melodica a combinaţiilor
alfabetice. Astazi nu se mai poate vorbi despre sculptura
moderna ll!ra a invoca mai întâi numele lui Brâncuşi.
Se poate arunci conchide ca avangardismul reprezinta
unul dintre fenomenele literar-artistice de importanţa
majora prin care cultura româna s-a racordat la cultura
universala, astfel încât reconsiderarea lui acum la justa
sa valoare se impune cu necesitate.
Ovidiu MORAR
www.cimec.ro
AVANGARDA
Tristan TZARA
•o statuie pentru
un oraş al petrolului
Orice biografie a lui Tristan Tzara începe d e l a oraşul
naşterii sale, apropiat Bacaului: Moineşti. Şi orice biograf
va nota ca Moineşti este un oraş al petrolului, argument
esenţial transformarii - al modernizarii român�ti.Al trecerii
de la Gemeinschaft la Gesellschaft.
Într-un fel, am putea spune ca petrolul este unul dintre
argumentele de-teritorializarii. Romanele lui Cezar
Petrescu şi ale lui Radu Tudoran, reportajele lui Bogza
(dar şi poemele lui Bogza) se legau de acest spaţiu al
pierderilor -al dezastrelor. Primele poeme ale lui Tristan
Tzara, publicate în revistele celui de al doilea deceniu al
veacului trecut sunt ale non-Jocurilor, ale golirii spaţiilor
şi ale timpului de sine. Vacanţa in provincie, Furtuna şi
cântecul dezertorulul, Cântec de rAzboi, dar mai ales o
Dumlnecil sunt poeme ale instalarii într-o paradigma
negativa "bacoviana", apropiata avangardelor începutului
de veac. În ultimul, am putea descoperi chiar o definiţie
poetica a non-locurilor:
"Vântul plânge în homuri cu toata deznadejdea unui
orfelinatl Vino lânga mine ca o luntre în tufiş /Aşterne-ţi
vorbele ca paturile albe de infirmerie/ Ca acolo poţi plânge
nesupara� ca miroase a gutui şi brad.// Spune-mi de tari
dcpartate/ De oameni curioşi/ De insula cu papagalii
Sufletul meu e vesel şi mirati Ca un prieten ce s-a-ntors de
la spital.!/....../!frece frigul pe coridoare când însereaza/
Ca un şarpe foarte lung târându-şi coada pe lespezi/ Lacul
e cusut cu aţa/ Înecaţii ies la suprafata-raţele se depa:rteaza.l
!La vecini, parinteleşi saruta fata, indiferent.!Îi face morala
de desparţire/ Balta s-a închis ca în urma unei fete porţile Ia
mânastircl Gâlgâitul sinucisei a speriat-broaştele au încetat
un moment./ Ma duc sa ma întâlnesc cu un poet trist şi ll!ra
talent."
Aceste imagini jucauş-tnnmecate, "bacoviene", aceste
topografii ale non-locurilor (orfellnat, spital, lnftnnerle,
coridoare, lac cu înecaţi ) nu trebuie sa ne desparta de
ideea ca la 16, 17, 18 ani-atunci când scrie aceste versuri
- poerul nu traieşte "insurecţia", încrederea în potenţialul
vârstei, bucuria de a-şi clama elanurile. Au fost citate aceste
versuri proaspete, ieşite dintr-o tradiţie a literaturii
începutului de veac:
"Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o gradina de
f"antâni/ O sa jucam şah! Ca doi farmacişti batrâni/ Şi
sora-mea o sa citeasca gazeteleîn hamac . . . /Ne-om dezbraca
pe deal în pielea goala ! Sa se scandalizeze preotul, sa se
bucure fetele,/ Vom umbla ca agricultorii cu palarii mari de
paie/ O sa facem baie lânga roata morii!/ Sa ne întindem la
soare ll!ra sfiala! Şi-or sa ne fure hainele şi-o sa ne latre
câinele ..."1
O relaţie cu Ion Vinea, apariţia unor versuri în
Conllmporanul evoca tipare ale globalizarii din literatura
româna. La 16 ani, scriitorul are proiecte poetice
revoluţionare, la 20, este la Ziirich unde face parte dintre
liderii insurecţiei DADA. Ramâne unul dintre şefii
avangardelor europene, într-o istorie în care alianţele sale
literare vor intra în legenda, ca manifestele literare sau
atitudinile politice.'
Fiindca a fost un lider al revoluţiilor secolului XX ,
ramân înca d e lamurit u n şir d e aspecte ale intervenţiilor
sale în literatura.Ce a însemnat comunismul pentru Tristan
Tzara, care au fost adevaratele sale relaţii cu scriitorii
români, ramân înca lucruri ce se cer a fi lamurite de istorici
literari lipsiţi de mofturi revanşarde.
Cornel UNGUREANU
Note:
1 Versurile sunt extmse din Primele poeme ale lui Ttlstan Tzan
şi Insurecţia de la Zurlch prezentata de Saşa Pana, Editura
Cartea Româneasca, 1971
2 Reper bibliografic folositor rrunâne Fram;ols Buot, Trlstan
Tzara. Omul care a pus la cale revolutia Dada, traducere de
Alexandru şi Magdalena Boiangiu, Ed. Compania, 2003.
 AVANGARDA
O expozitie despre avangarda românească*
< caarllitectwaoriteatrulcaretrebuiescredefrişate,
;; iar istoria artelor româneşti interbelice ramâne
i:J inca sa fie scrisa'.
O:
·5 laTeatru!Naţiooal,înaprilie-mai 1993,expoziţia
,_.. ,
l'iwiA ii Bucureşti, anii '20- '30: intre avangardil şi
L---.:; ----__J modernism. Deschisa la aproape 70de ani de la
prima expoziţie intemaţionala, din 1924, a
Mai eavangardaoternadeactualitate?Acest
laitmotiv cultural (dar şi politic, helas!) al
ultimilor doua sute de ani (de la Revoluţia
Franceza, desigur) mai poate constitui un subiect
de reflecţie, retrospecţie ori recuperare, dupa ce
se pare ca s-a spus totul desrre conţinutul lui
atât de !abil şi de incapator, atât de paradoxal şi
de provocator, acoperind o stare de spirit mai
generala a modemitaţii, dar definind deopotriva
şi un moment istoric strict cirrumscris al secolului
XX? Iata intrebari retorice, legitime poate în orice
cultura occidentala, care traicşte de mai bine de
jumatate de secol într-un fel de cult
institutionalizat al avangarde� într-o "tradiţie a
noului" continuu, integrând insistent pâna la
obsesie istoria ei atât de recenta sub forma unor
întregi biblioteci de studii, volume, enciclopedii,
dar şi sub forma unui şir impresionant de
expoziţii de mare rasunet ori de mai mica
amploare, ce-o aduc periodic în orizontul
actualitaţii.
Dar asemenea intrebari pare ca nu-şi au
(inca) locul într-un spaţiu cultural precum cel
românesc care, marcat de radicale fracturi istorice,
trebuie sa-şi restaureze din mers propria
continuitate şi sa-şi recupereze sisific filoane şi
fragmente, personalitaţi ori momente ce-i
alcatuiesc nu doar traditia mai indepartata, ci
chiarcea mai recenta. Oravangarda- acest aspect­
cheie al modernitatii - pare ca inca nu şi-a
cîştigat la noi locul cuvenit în conştiinţa critica
şi istorica_ Exista, cum observa comentatorii, o
tendinţa mai generala a exegezei culturale mai
vechi şi mai noi de a "eluda" aceasta
componenta aparte din corpul cultwii române
moderne. Abia atinsa, terna pare intelectualului
român gata caduca pentru ca ea a fost deja pusa
demult în alta parte, pentru ca nu mai pare la
moda. Mai exista o presiune difuza a
prejudecatilor culturale moştenite, a inerţiilor
de judecata impuse de marii critici români
interbelici şi postbelici care au minimaliza!
avangarda în favoarea marilor scriitori şi artişti
ori a marilor direcţii culturale, f ie ele
tradiţionaliste ori chiar moderat moderniste. în
plus, condi�onari ideologice comuniste au fl!cut
ca terna sa ramâna o vreme tabu, relcgata la o
condiţie marginala ori subterana_
Dar chiar când a fost din nou posibil sa se
vO!beasca despre ea, avangarda a trezit un interes
limitat şi un ecou destul de modest. Au exista�
desigur, în ultimii 20-30 de ani, eforturi
individuale meritorii, uneori "eroice" prin
singularitate,darbibtiografiaromâneascaatemei
ramâne inca frugala. Trebuiesc amintite aici,
pentru literatura (domeniul de departe cel mai
favorizat), studiile ample ale luiAdrian Marino,
Ion·Pop şi Ovid S. Crohmalniceanu, antologiile
lui MarinMincu şi Saşa Pana, ori efortul teoretic
considerabil, în româneşte şi engl�te, al lui
Matei calinescu. sa mai pomenim, pentru artele
plastice, studiile aplicate semnate de Radu
Bogdan, Ioana V lasiu, Andrei Pintilie şi
Gheorghe Vida, ori trimiterile din unele carţi
dedicate modernismului european semnate de
Barbu Brezianu, Amelia Pavel ori Dan
Gri�orescu1
Insa arareori problematizarea în jurul
avangardei român�ti a depaşit nivelul studiului
istoric strict circumscris, minuţios şi descriptiv,
pentru a se transforma într-un efort comparativ
mai larg ori într-o dezbatere culturala ampla,
Dar o cultura care se rretinde moderna şi care a
dat artei europene moderne câteva din marile ei
nume - Brâncuşi, desigur, dar şi Trislan Tzara,
Victor Brauner,Marcel Iancu ori Eugen Ionescu
- nu-şi poate ignora la nesfâişit o dimensiune
spectaculoasa şi productiva(chiardacarestrânsa)
fltra a se priva de un important filon germinal şi
de putinţa de a se înţelege corect Or mai sunt
inca nume şi momente pentru care nu exista un
album ori o monografie decente, mai sunt zone
Iata sub semnul carei urgenţe s-a organizat
gruparii din jurul revistei "Contimporanul",
expoziţia şi-a propus sa fie un prim efort amplu
de reconstituire a avangardismului românesc
interbelic. Ţelul sau a fost deopotriva
demonstrativ şi recuperator. Ea a vrut sa
demonstreze "palpabil" amploarea şi valoarea
rnişcarii de avangarda nu doar în literatura şi
arte plastice, ci şi în arllitectura, teatru şi muzica
- şi a urmarit astfel sa repună în circulaţia larg
culturala, autohtona şi internaţionala, o serie de
nume, de momente şi de opere ocultate de timp
şi istorie, uitate ori minimalizate, dar în fapt egale
multor valori europene consacrate.
Demersul ei a consunal de altfel cu interesul
acut manifestat în ultimele decenii în mediile
culturale internaţionale pentru fenomenul
avangardei din Europa centrala şi estica_ Şi poate
e util sa amintim ca acest interes s-a trezit len�
abia din anii '70, de când o serie întreaga de
studii şi de expoziţii, ba chiar câteva carţi au
completat imaginea orgolioasa şi exclusivista a
avangardismului occidental, întâi cu
dimensiunea spectaculoasa a avangardismului
ruslsovietic, apoi cu cea mai discreta, dar şi mai
www.cimec.ro
specifica, a avangardismului central-estic
european. Or abia contactul cultural direct din
ultimii ani cu ambianta occidentala ne-a putut
revela cât de ignorata era şi este avangarda
româneasca, singura care nu are în spate studii şi
expoziţii internaţionale, precum avangarda
poloneza, maghiara, ceha ori iugoslava'-
Ideeaacestei expoziţii de la Teatrul Naţional
plutea deci cumva în aerul timpul� din nevoia
noastra de sincronizare şi reintegrare europeana,
dar şi din dorinţa de a colora pete albe ale
propriului nostru trecut Pe urmele laborioaselor
studii amintite mai sus şi ale altora, expoziţia a
fost conceputa ca un discurs vizual, mai degraba
persuasiv şi sintetic decât strict istoric şi
documentar, asupra fenomenologiei şi mai ales
asupra spiritului avangardismului românesc din
diverse domenii artistice. Expoziţia a fost pusa
în scena într-o scenografie ambitioasa, care a
folosit elemente constructiviste de epoca
(planuri diagonale, unghiuri ascuţite, prisme) în
culorile primare prizate chiar de protagoniştii
avangardişti (roşu, galben, albastru), pentru a
"deconstrui" spaţiul vast al celor doua etaje de
la Teatrul Naţional, într-un spirit simili­
avangardist
Retorica expoziţionala s-a desfl!şurat în jurul
coloanei vertebrale reprezentate de seria
revistelor de avangarda: de la Contimporanul,
75 HP, Punct, Integral - la unu, Urmuz, Alge,
Meridian etc. Dar ea a punctat în jurul acestei
axe câteva momente, teme ori personalitaţi
simptornatice. Secţiunea "Semne premonitorii",
dedicata anilor 1910.1920- unde au fost expuse
câteva lucrari de Brâncuşi, Arthur Segal, Mattis­
Teutsch, dar şi de !ser, I..ascar \bre! ori O:cilia
Cuţescu-Storck - a încercat sa sugereze, prin
alaturarea lor cu primele incercari literare ori
plastice ale lui Ion Vmea, Tristan TzaracriMarcd
Iancu la revistele Simbolul şi Chemarea,
atmosfera de schimb emulativ de idei amOOiului
bucureştean cu ambianţa europeana. Un sector
întreg a ilustrat relaţia activa a lui Marinetti (şi
implicitafoturismu/w)cumediulromânescînca
din 1909 şi pâna la sf"arşitul anilor '30. O alta
secţiune a fost dedicata în mod firesc lui Tristan
Tzara, Marcel Iancu şi momentului dadaist de
la Ziirich. Un spaţiu aparte a fost închinat lui
Urmuz, Jri'CU=r al absurdului european, ''tata
mitic" venera! şi constant invocat al
avangardiştilor români din toate generaţiile.
În secţiunea centrala a expoziţiei,
"Geometriile exasperarii", a fost pusa în lumina
efervescenta creativa din jurul revistelor de
avangarda propriu-zise, prezentate ca atare
pentru grafica lor spectaculoasa şi expuse într-o
maniera nonconforrnista, "jucata", asimetrica şi
aparent haotica, ce a preluat felul de expunere
din epoca. Corespondenţa acestora cu reviste
de avangarda straine, carţile publicate de Vmea,
Voronca, Stephan Roll, Saşa Pana şi alţii, cu
ilustraţii de Iancu, Maxy ori Victor Brauner,
manuscrise şi scrisori originale, desene prieteneşti
şi dedicaţii de la personalitaţi occidentale
prestigioase- toate au urmarit sa dea o ideedespre
emulaţia entuziasta a unor ani şi a unor artişti
care se simţeau în mod firesc sincroni cu
atmosfera avangardista europeana a vremii. Iar
mini-expoziţiile închinate lui Marcel Iancu şi
M.H.Maxy, lui Victor Brauner, Hans Mattis­
Teutsch ori Corneliu Michailescu au ilustrat
concentrat nu doar evoluţia individuala a unor
mari artişti, ci şi acel caracter specific al
avangardismului românesc interbelic, care a fost
gasit în sincretismul tendintelor, în amestecul
de elemente cubiste, constructiviste,
expresioniste, futuriste ori suprarealiste, în cadrul
unor poetici personale obsedate mai degraba de
"integralism", de o echilibrata "sinteza
moderna", decît de radicalitatea şi purismul
formulelor.
De aici vine şi titlul expoziţiei: " ... intre
avangardilşi modernism". El trebuia sa acopere
o realitate culturala eclectica şi sa se potriveasca
şi unor domenii ca arhitectwa şi muzica, unde
avangardism propriu-zis n-a �dar a existat
un modernism cuprinzator. Alaturi de secţiunea
dedicata marilor compozitori interbelici - de la
Enescu laMihai!Jora, Filip Lazar,Zeno Vancea,
Paul Constantinescu şi alţii - marea revelaţie a
expoziţiei a constituit-o arhitectura. Un etaj
întreg de proiecte, rnachete şi sute de fotografii a
reuşit sa demonstreze cu forţa un chip modernist
al Bucureştiului, mai puţin remarcat şi pus în
evidenţa pâna acum. Numeroasele cladiri
semnale de mari arllitecţi caMarcel lancu(prima
sa vila "cubista" dateaza din 1926), dar mai ales
Horia Creanga,DuiliuMarcu,G.M.Cantacuzino,
Alexandru Zamfuopol, Jean Monda, Octav
Doicescu, Grigore Ionescu şi alţii fuc din centrul
capitalei româneşti una din cele mai compacte
zone arllitectonice modemiste din Europa.
Se putea atunci pune aceasta expoziţie
numai sub semnul modernismului?
Modemismul are la noi o conotaţie laxa, în care
intra cu largheţe Brâncuşi şi poeţii Tudor
Arghezi, Ion Barbu ori Lucian Blaga, dar şi cea
mai mare parte din producţia culturala interbelica
şi postbelica - nu e deci destul de precis, de
specific. Se putea pune atunci expoziţia doar
sub semnul avangardismului? Avangarda
presupune o radicalitate, un negativism şi un
cult al crizei pe care promotorii români de "arta
noua" nu le-au avul
Aparând într-un mediu prea recent deschis
catre modernitate, într-o lume cu vechi reflexe
tradiţionale, dar dornica sa se europenizeze rapid,
avangardiştii români au reprezentat numai vârful
de lance cel mai spectaculos al unei sincronizari
culturale uluitoare, care şi-a apropriat formule
estetice dintre cele mai radicale, încercând prin
ele sa-şi inculce un fond de civilizaţie şi un
orizont existen�al inca in statu nascendi.
Nu e de aceea dificil de observat ca
avangarda româneasca nu a irumpt din vreo
tensiune sociala acuta şi nu a avut ambiţii
politice, precum avangarda rusa de pilda, ori
cea maghiara. Extracsteticul, atât de important
în alte zone ale avangardei europene, joaca aici
un rol minor, mai degraba decorativ'.Avangarda
româneasca ramâne eminamente estetica.
Radicalismul ci teoretic este exclusiv cultural,
dupa cum reuşitele sale artistice au o motivaţie
exclusiv estetica_ Utopismul ei moderat vizeaza
în cel mai bun caz modernizarea rapida, iar nu
 AVANGARDA

O expoziţie . . .

avangardei în era moderna. Avangarda

transfonnarca totala a lumii. Mesianismul ei arc
o turnura mai degraba pragmatica, pozitiva şi
functionala. Anarhismul acestei avangarde
româneşti e juvenil şi aurora!, nihilismul ei e
mai degrabaregenerator.Antitradiţionalismul ei
nu e în niciun caz extremist, dupa cum
experimentalismul ei e maswat şi "realisf' în
ţeluri şi efecte, adaptându-se inevitabil mediului
arierat în care irumpe printr-un "compromis
necesar".
Originalitatea ,,novatoriştilor" români ar sta,
finalmente, tocmai în încercarea de a converti
impulsul anarhic avangardist într-{) afinnare
constructiva. Slabiciunea lor ar consta tocmai
dintr-{) anume !abilitate teoretica, în oscilaţia
între tendinţe diverse, în tentaţia cumintirii şi
clasicizarii. Forţa lor ar fi încapsulata,
dimpotriva, tocmai în aceasta vointa sincretica,
demonstrând o capacitate specifica de selecţie
în asimilarea cu precadere a acelor idei capabile
sa fructifice în solul cultural autohton.' Mişcarea
"novatorista" româncasca interbelica oscileaza
deci "intre" avangarda şi modernism.
Ramâne atunci avangarda o tema de
actualitate pentru cultura româna? Ramâne.
Exista, cum spuneam la început, o dimensiune
istorica şi una perena (ca stare de spirit) a
româneasca istorica, circumscrisa pimei jumatati
a secolului XX, intra abia acum în faza
"istoricizarii definitive", a integrarii ci depline
în tradiţia culturala locala. Jar pentru aceasta,
expoziţia de la Bucure,ti din 1993 nu e probabil
decît un nou început, cu toate relativitaţile
inerente.
Avangarda ca stare de spirit mai generala, ca
manifestare ciclica a impulsului revoltat şi
inovator al modernitatii, ramâne o problematica
inca neasimilata a cultwii române. Dupa unii
oameni de cultura români, n-ar fi inca timpul sa
ne ocupam de avangarda, şi nici de
postmodernism, pâna nu ne asimilam deplin
modcmismul. Or, cum demonstreaza între alţii,
Matei Calinescu', avangardism şi
postmodernism sunt faţete specifice ale aceleiaşi,
unice, paradigme moderne: modernism­
avangardism-postmodemism formeaza o serie
continua şi cumva circulara, în carefiecaretmnen
se explica pin ceilalţi. A problematiza deci în
jurul avangardei inseamna a înconjwa chiar
nucleul contradictoriu al modernitatii, în sensul
ei de "culturn a crizei şi depaşirii continue". A
problematiza deci concomitent în jurul
modernismului, avangardei ori
postmodernismului, într-{) culturn obişnuita de
aproape doua secole sa "sara" epoci, sa
aglutineze etape şi sa traiasca simultan în mai
multe stari şi nivele ale modernitatii, înseamna a
ne da şansa unei mai mari luciditaţi.
Teze pentru avangarda româneasca
1. Se pare ca fiecare spaţiu cultural
selecteaza, prelucreaza şi privilegiaza un
pachet specific de presupuneri estetice (şi
meta-estetice) asupra modernitatii. Traiectoria
acesteia pare ritmata de o dialectica a
alternativei, a antagonismelor comple­
mentare, înlocuind periodic un ansamblu de
axiome şi excese printr-un set de teze şi lacune
contrare, într-o semnificativa logica dinamica
a contradictoriului.
2. Iar în cadrul fiecarui spaţiu cultural,
generaţiile artistice citesc diferit modernitatea
Daca arta moderna penduleaza periodic între
"stil şi strigaf'- altfel spus, între stabilitate şi
revolta, între tentaţia clasicizarii şi tentaţia
rupturii radicale- fiecare generaţie culturala
privilegiaza unul dintre poli în explicarea
filoanelor, traiectoriei şi sensului ei.
3. in mediul cultural românesc, un aspect
esenţial al modernitatii - avangarda, polul
"strigatului" - parc ea inca nu şi-a câştiga! locul
cuvenit în conştiinta critica şi istorica Exista,
cum observa comentatorii, o tendinţa mai
generala a exegezei culturale mai vechi şi mai
noi de a "eluda" din corpul cultwii române
moderne aceasta componenta concentrata, dar
vitala pentru înţelegerea tipului de efervescenta
spirituala şi a modificarilor de limbaj survenite
de aproape un secol.
Arghezi ramân adevaratele modele pentru
sin!eza exemplara dintre spiritul locului şi spiritul
vremn.
9. Slabiciunea lui arconsta,curns-aremarcat,
dintr-{) anume !abilitate teoretica, în oscilaţia
între tendinţe diverse, în tentatia curnintirii şi
clasicizarii. Forţa lui ar sta, dimpotriva, tocmai
în aceasta vointa sincretica, demonstrând o
capacitate specifica de selecţie, un anume spirit
critic în asimilarea acelor idei apte sa fertilizeze
solul cultural autohton.
1 O. Nedesprins niciodata complet de
modernism, avangardismul românesc, mai
prudent, destul de moderat, ramâne o fateta
esentiala şi intensa a acestuia. Chiar daca
implinirile lui sunt parţiale, chiar daca
militantismul sau efervescent nu a fost ilustrat
doarde capodopere, chiardaca formele sale sunt
"impure", concesive fata de inerţiile de gust ale
locului, infuzia de libertate "incomensurabila"
de gândire şi atitudine, dinamismul "absoluf'
al spiritului creator pe care le-a proclamat,
accelerarea pe care a indus-o ritmului vieţii
artistice, brusc sincronizate la standarde
europene, au obligat mediul românesc sa se
deschida, poate mai repede şi mai puţin
complexa!, catre paradigma culturala moderna:
sa-şi confrunte astfel şi sa-şi revizuiasca valorile
- şi mai ales sa nu se teama de influenţe.

4. Dupa cum exista înea în publicul larg o
reticenţa moştenita şi indusa (politic, cultural,
social) fata de ideea însa.<;i de avangarda. Chipul
sau teribil, de negaţie şi de revolta împotriva
conventiilor putrescente ale tradiţiei inca irita
conştiinţele confonniste majoritare, punând
într-o deloc meritata obscuritate chipul ei
luminos, obsedat de înnoire şi evoluţie, de o
incredibila creativitate.
5. Dar o cultura care i-a dat artei moderne
europene pe câţiva dintre marii heralzi ai
schimbarii - pe Brâncuşi în pimul rând, dar şi
pe Tristan Tzara, Victor Brauner, Marcel Iancu
ori Eugen Ionescu-nu-şi poate ignora la nesfârşit
o dimensiune spectaculoasa şi productiva, ll!ra
a se priva de un important filon genninal.
6. Câta vreme avangarda ramâne un fel de
"refulat" de onoare ori dczavua� ea ne poate
obseda ca un mister minimiza� ca o enigma
obscura ori, dimpotriva, ca o excep�e exagerata,
ca o irupţie fenomenala. Abia cunoscuta global,
recuperata în dimensiunile ci reale, nici
diminuate, nici amplificate, avangarda poate
intra în etapa unei "istoricizari definitive", care
s-o integreze fertil în metabolismul cultural
actual.
Note:
1 Adrian Marina, Modem, modernism. modenritate, Bucureşti, Ed. pentru Literatura Universala, 1969;
7. Deşi aparut prin contarninare şi rezonanta
Ion Pop. Amngarda ;" literatura romtifleasâ1, Bucureşti, Ed. Minerva, 1990; Ovid S. Crohmalniceanu, cu mişcarile novatoare de pe continent,
Lireratura mmâmJ şi expresionismul, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1 97 1 ; Marin t-.·lincu, Avangarda literord avangardismul românesc arc propria lui
româneasc(}, Bucureşti, Ed. f\linerva, 1983; Saşa Pana, Antologia literaturii române de avangardd, specificitate. Uşor decalat temporal, înflorit rapid
Bucureşti, Ed. pentru Litcratur;l, 1969; t>.fatei Calinescu, Ava11ga�rla literara din Romât1ia, in Saşa Pana,
op. ciL. Vezi de asemenea şi bibliografia acestui catalog.
pe un teritoriu prea recent intrat în tensiunile
2 Ar trebui totusi mcntionate aici expozitiile "M.H.Maxy - retrospectiva" (sala Dalles, Bucureşti, 1 965),
erei moderne, avangardismul românesc - mai
"t>.f.H.M<�xy", (Muzeul National de Arta, Bucureşti, 1 974), "Victor Brauncr" (Muzeul de Arta, Oradea, degraba decât o revoluţionare radicala a
1 976), "Unnuz" (Muzeul Literaturii Române, llucurcşti, 1983). fonnelorde expresie - a reprezentat o coexistenta
3 Voi aminti aici o scrie de expozitii dedicate avangardei în Europa de Est: "Bauhaus und die Avant­
paşnica de tendinţe inovatoare divergente, în
garde Osteuropas'', Stuttgart, 1968; "Il vento dell'esl degli anni '20", galerie Breton, Mi lano, 1 9 7 1 ;
"Konstructivismus 1 9 1 3 - 1 972", galerie Bar-Ger.:a, Gmurzynska, KOin, 1972; "Tendences des annCes
interiorul unei aspiraţii declarate catre o
vingt", Conseil d'Europe, Bcrlin-Oucst, 1977; ''The l lungarian Avant-garde, the Eight and the ActivisiS", echilibrata "sinteza moderna".
Arts Council of Grea\ Britain, London, 1 980; "PrCsences polonaises", Centre Pompidou, Paris, 1 983;
"L'Avant-gardc en Hongric, 1 9 1 0- 1 930", galerie Franka Bemdt, Paris, 1984; "Three Pioneers of 8. Originalitatea lui sta, cum s-a mai
Po\ish Avant-garde", Fyns Kunstmuscum Odensc, 1985; "Tschekischer Kubismus. Emil Filla und
observat, tocmai în încercarea de a converti
Zcitgcnosscn", Muscum modemer Kunst, Passau, 1 9 9 1 ; "Le cubisme O Prague'', Musee des Beaux·
Arts, Nancy, 1991; "Cubisme tchcquc 1910. 1 925: architecture, design, arts plastiques", Centre Pompidou,
impulsul negativist, anarhic, specific
1 992; "Museum Sz_tuki w Lodzi 1 93 1 - 1 99 1 : un siOcle d ' arl moderne", MusCe lyonnais d'art avangardist, într-o afirmare constructiva.
contemporain, Lyon, 1 992. "lntegralismul", "sintetismul", "activismul"
� Raporturile avangardiştilor români cu politicul au fost mai degrab.:!. ocazionale, dar nu incxistente.
sunt specificele sale cuvinte de ordine.
Dupâ 1930 mai ales, multi dintre ei se orienteaza catre mişcarile de stânga şi spre comunism, dar din
pacate e1tpoziţia nu a putut ilustra si aceasta dimensiune angajata a artei lor pentru ca, paradoxal, odata
Avangardismul românesc este unul obsedat de
politizata, ea îşi pierde în cele mai multe cazuri tocmai caracterele estetice avangardiste. înnoire şi civilizaţie, de citadinism şi
j Vezi nota 1 . sincronizare europeana. Avangardismul
6 Matei C�linescu, F;ve Faces of Modern;ry, Duke Univcrsity Press, Durham, 1 987. românesc este unul pentru care Brâncuşi şi
I l . Sortita din start unei primiri tensionate
din partea fortelor conservatoare, tradiţionaliste
ori moderate ale locului, avangarda artistica a
anilor '2o- '4o, atât cât a fost, ramâne un fennent
vital pentru inflorescenţa culturii române
interbelice. Sortita apoi de turnura istoriei unei
îndelungi ocultari în subteran ori în
marginalitate, avangarda a ramas o pânza lil::atiea
vie a culturii române postbelice, pâna la
generaţia cea mai recenta.
1 2. Pc urmele unor laborioase studii
întreprinse cu precadere în ultimii 10-15 ani de
o suma întreaga de cercetatori, aceasta expozitie
are un caracter demonstrativ şi recuperator.
13. Ea vrea sa demonstreze amploarea şi
valoarea mişearii româneşti de avangarda - în
literatura, arte plastice, arhitectura, muzica, teatru
-şi sa rcpuna în circula�a larg culturala, autohtona
şi internationala, o serie de nume, de momente
şi de opere, ocultate de timp şi istorie, dar egale
multor valori europene. Demersul ei consuna
cu interesul acut, manifestat în ultimii ani pe
plan mondial, fata de fenomenul avangardist
din Europa centrala şi estica.
14. Aceasta expoziţie vrea sa demonstreze,
pc unnele lui Lovinescu şi ale continuatorilor
sai, ca tradiţia "nu e o forţa unitara şi
indiseutabila", ci o împletire de forte complexe
şi contradictorii, în interiorul careia exista filoane
multiple, mai adânci sau mai recente, care,
fiecare în parte, arputcadanaştereuneinoi traditii
sau ar putea intra în mod precumpanitor în
plamada unei noi evolutii.
15. Exista o dimensiune istorica şi una
perena a avangardei. Avangarda ca manifestare
istorica ramâne circumscrisa primei jumatati a
secolului XX. Avangarda ca manifestare
constanta a spiritului revoltat şi inovator al
modernitatii revine ciclic în actualitate, ori de
câte ori se simte nevoia unei regenerari.
16. Aceasta expoziţie, ilustrând avangarda
istorica autohtona, vrea sa infereze ca în mediul
cultural românesc avangarda e întotdeuana
posibila.
MagdaCÂRNEO

www.cimec.ro
 O noua stare de spirit: avangarda

Lui Eugen Ionescu avangarda îi parea, retrospectiv, "un

fel de pre-stif', o prefigurare "în direcţia unei schimbari ... ce
trebuia sa se impuna", acţionând în termeni de opoziţie şi
roptură. Metaforic vorbind, "omul de avangarda e ca un inamic
în însuşi interiorul cetaţii, pe care el se înverşuneaza sa o
disloce şi împotriva careia se revolta, caci, asemenea unui
regim, o forma de expresie stabilita este şi o forma de
opresiune . . . " 1 sa observam imediat ca denominativul
avangardă, provenit din limbajul militar, nu acopera decât
aproximativ natura fenomenului literar-artistic analog,
avangarda în sens strict tinzând constant spre altundeva, vizând
înscrierea într-o alta durata, preconizând aproape obsesiv
experimentul, nu şi consolidarea acestuia. Modernismul,
concept cu sfera mai larga, şi, în plan secund, avangardismul
sunţ practic, manifestari congenere, forme de concreştere, încât
atât adepţii inovaţiei moderate, organice, cât şi extremiştii
declaraţi îşi spun modernişti. Totdeauna atent la nuanţe, Al.
Philippide se întreba (în 1 937) daca modernism "nu inseamna,
cumva, decât numai o porecla comoda pentru a defini în chip
vag şi superficial orice mişcare literara care dispreţuieşte
tradiţia?" z Modernişti, avangardişti chiar, fusesera în context
sociocultural parizian - romanticii convulsivi din jurul lui
Victor Hugo; nişte vechi "tineri furioşi" carora, bineînţeles,
noţiunea de avangarda le era necunoscuta. "Sa izbim cu
ciocanul în terori, în poetici şi în sisteme. Nu exista nici reguli,
nici modele"-, scria Hugo, spre scandalizarea conteme:oranilor,
în exploziva prefata la Cromwe/1. Aceasta, în 1827! In raport
cu stilul romantic - agreat vreun sfert de veac -, în acelaşi
spaţiu francez sirnboliştii se sihlau, dupa 1 860, în avangarda
unei noi poezii. Dupa primul razboi mondial, la noi, Ion Pillaţ
Adrian Maniu, Lucian Blaga şi alţii se revendicau, în moduri
diverse, de la fondul etnic şi mitic autohton, însa
tradiţionalismul lor, atât la nivelul ideii, cât şi la cel al expresiei,
era al unor moderni.
Un motiv de orgoliu al avangardei din România a fost
acela de a fi contribuit la un nou climat artistic european,
drept care la "Contimporanul" ( 1926), Urmuz era vazut ca
"revoluţionar discret al litcrahlrii româneşti, precursor ignorat
( ... )al prozei şi poeziei în contrasens, al umorului nou, al liricei
liberale de logica şi anecdota din lumea Întreagă... " Pe scurţ
"Urmuz-Dada-Suprarealism" - iata "trei cuvinte care stabilesc
o punte, descifreaza '1 filiaţie, lamuresc originile revoluţiei
mondiale din 1 9 1 8 . .. " In aceeaşi revista ( 1924, nr. 50-5 1), Ion
Vinea,portavoce a unui grup tânar, exprima conştiinţa de sine
a noului val: "Artiştii români şi-au spus la timp, şi printre cei formula (Manifeste de Monsieur Antipyrine, 1 9 1 6). Doi ani defilosofie), acesta intrevazând dincolo de materie şi spirit un
dintâi, cuvânhll. Niciodata în istoria tarii nu s-a mers, astfel, în ulterior, în cel mai amplu din cele 7 manifestes dada (difuzat tot Absolut unificator -, o "identitate" a totului. (Problema
pas cu vremea. Ne gasim într-o zona superioara, pe care o la Ziirich, la 23 martie 1 9 1 8) cum era el practicat, devenea incitanta preocupând în timpul nostru pe un Ştefan I.,.upaşcu,
straba� pe sprijinuri diafane, împarţindu-se în tacere peste obiechll unui paradox percutant: "Ai!llpune propriul tauA.B.C. în Logica dinamică a contradictoriului, şi pe alţii). "In sine -
lume, concertele formidabile şi veştile aparatelor fara fir -, e un lucrunatural, deci regretabil...". In fapţ "dada nu inseamna afurna Schelling - opozitele sunt identice, şi nu numai în sine;
şi cuvîntele purtatoare de idei ... " Exponenţi ai modernitaţii în nimic" -, iata concluzia, şi cât timp nu se cunoaşte o "baza ci viaţa eterna consta tocmai din a produce etern opoziţia şi a
genere proclamau pe diferite voci contribuţia româneasca la psihica comuna întregii urnanita�", e cu neputinta sa se ordoneze concilia etern. Cunoaşterea unitatii în opoziţie înseamna
un nro-Jugendstil; în "Puncf' ( 1 924, nr.3) -, Scarlat Callimachi haosul, "aceasta infinita variaţie informa: omul...". Nimic nou cunoaşterea absoluta...". s Lucrurile, la dadaişti, oricât de
observa ca Brâncuşi a fost "poate cel dintâi primitivist şi mai în scurta existenţa pariziana a rnişcarii, când în fruntea gruparii explicabile estetic, nu sunt prin aceasta mai puţin şocante.
apoi cel dintâi abstractivist din Europa", _printre discipolii lui se gasea Andre Breton; s-au reluat aşa-zisele spectacole­ Contravenţiile, toate, fiind abolite - avea sa constate Michel
numarându-se Liepschitz şi Arhipenko. In consecinta, nume provocări inaugurale la Ziirich, iar la 5 februarie 1 920 se lansau Sanouillet în Dada a Paris ( 1 965) -, se practica o "anti-arta
ca Brâncuşi şi Marcel Iancu, exemplifica el, ar fi fost deajuns la "Salonul Independenţilor'' noi manifeste. Caracteristic era poetica" radicala, deschisa tuturor surprizelor; dar cu un
pentru "a înlahlra singure învinuirea de imitaţie şi imporţ la acela al lui Aragon: "Adevaratii dada sunt contra-dada. Toata program negativ în totul şi lasând tohll pe seama hazardului,
noi, de arta occidentala". Cmd o publicaţie pariziana, "La Vie lumea e director la Dada (...). Nu mai trebuie pictori, nu literatori, aşteptând ca totul sa vina incidental, din afara conştiinţei
des lettres et des arts", semnaleaza "reînnoirea literaturii nu muzicieni, nu sculptori, religii, nu republicani, nu regalişti, ordonaloare, mecanismele jocului se uzeaza repede.
psihologice prin Freud", cei de la "Contimporanul" ( 1 925, nu imperialişti, nu socialişti, nu bolşevici, nu politicieni, nu Manierismul n-a întârziat. Termeni cu care ne-am obişnuit în
nr.52) riposteaza cu superioritate: "Lucru de mult realizat la proletari, nu democraţi, nu armate, nu poliţie, nu patrii, în fine ultimele decenii, antiroman, antimemorii, antiteatrn, intraţi
noi de I.Vinea şi Tzara! ... " deshll cu toate aceste imbecilitaţi: nu mai trebuie nimic, nimic, acum în fondul lexical curent, merg, mai mult ori mai puţin,
Sincrone în fapt cu altele, ori urmându-le îndeaproape, nimic, NIMIC, NIMIC, NIMIC. in modul acesta, speram ca pe modele de tipul: "antiliteratură dada; antimuzică dada;
manifestarile moderniste de la Bucureşti deterrninau pe Saşa noutatea, care va fi ceea ce nu mai vrem, se va impune mai puţin antipictură dada... "
Pana, participant la cincantenarul mişcarii dada, la Paris, sa putreda, mai puţin GROTESCĂ, imediat". 3 In momentul disputei dintre TristanTzara şiAndre Breton,
vorbeasca despre Avangarda românească Începând de la Cu aerul ca nu vizeaza nimic, cu toate ca Tristan Tzara se acesta îi contesta lui Tristan Tzara chiar şi paternitate•
1912. Un accentuat coeficient de ambiguitate fiind comun voia eminamente un ludic, dadaiştii urmareau, în fapt, o denominativului dada!
tuturor formelor avangardei, departajarile sfârşesc, nu o data, revitalizare a discursului prin exhibarea atipicului şi alogicului, La noi, periodicele Contimporanulşi Integral au promovat
prin a fi irelevante. Denominative cafoturism, cubism, dadaism, prin bruscarea deliberata a noimclor, prin resemantizari sistematic ideologia avangardei. O Antologie a literaturii
suprarealism, simultaneism, suprematism, constructivism, sugerând absurdul. Motivaţia lui Tzara - ulterior reluata de române de avangardă (de Saşa Pana) aparea în 1 969; o alta,
neoplasticism ori mai putin citatul ultraism hispanic, circulând Andrc Breton 4 - era ca dezordinea, eul şi non-eul, afirmaţia Avangarda literară românească (de Marin Mincu), e datata
- nu numai în spaţiu european - în legarura cu F.T.Marinetti, şi negaţia, repere interşanjabile, substituibile unul altuia, 1983. Ne putem spune acum, în retrospecţie calma, ca dincolo
Guillaume Apollinaire, Tristan Tzara, Andre Breton, Casimir asigura prin rasucirea sensurilor"sclipiri supreme ale unei arte de terebilisme şi fronda extrema, fenomenul în cauza a
Malevitch, Theo van Doesburg, Mondrain şi Rivas Panedas, absolute . . . ". Recunoaştem aici vechea dezbatere despre contribuit la zdruncinarea formelor de retardatare, chemând la
ori amintind de Robert şi Sofia Delaunay, de Kandinsky şi identitatea contrariilor, a Eului şi Non-Eului, semnalata în înscrierea în prezent.
Man Ray, presupun tot felul de cautari, de strategii şi nesfarşite filosofie de Fichte (vorbind de interacţiune), precum şi de
experimente. Reacţii identice, consubstanţiale, erau de gasit catre contemporanul Schelling (în Expunerea sistemului meu Constantin OOPRAGA
totodata nu numai în literatura ori în artele plastice, ci şi în
dramaturgie ori în balet, dar simplul fapt ca arhitectii de
avangarda geornetrizeaza prograrnatic, cultivând cu precadere
linia dreapta, evoca persistenta în subconştient a arhetipului N"ote:
clasic!
Problema, pe scurţ e daca exista într-adevar un dadaism 1 Disc:ours sur / 'avanl-garde, in Notes el c.:ontre-IIOies, Gallimand, Paris, 1966 ((Text datal 1959).
românesc?! in realitatea, mişcarea "dada" s-a ivit şi s-a destramat 2 Modernismul $i lradi(ia, în Co11sideratii confortabile, 1, 1970, Minerva, Buc., p. l 39.
l Apud Maurice Nadeau, Hisloire du Sun·ea/isme, Editions du Seuil, Paris, 1964, p.26-27.
repede în spaţii straine; sustin·atorii acesteia se voiau nu "naivi",
� Toale ne indeamna sa credem - afuma AndrC Breton in cel de al doilea Manifest supra�alist - ca exislil un oarecare punct al
ci "exclusivi" - cum nuanta sentenţios Tristan Tzara -, spiritului de la care viala şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi viitorul, comunicabilul şi incomunicabilul, inaltul şi afundul
preconizând nihilismul estetic, revolta totala ("avem de inceteaz;l de a fi concepte contradictorii .. .''. Intr-un eseu din 1932, Les Vases (.'ommunicants, acelaşi Breton avea in vedere o
îndeplinit o mare lucrare negativa, destructiva"); se contesta în "filosofie particulara. a imancntci, potrivit cilreia suprorealitatea e cuprinsa in realitatea insa.şi" - şi reciproc; de unde invocarea
stânga şi în dreapta, expresionism, fuhlrism, cubism, orice alta principiului vaselor comullicanle, in masura sa stabileasca legaturi intre vizibil şi mister, intre conştient şi inconştient.
} Apud Marcel Brion, Piclura romanlicil, Meridiane, Buc., 1972 (citat in prcfala semnata Modest Morariu).

www.cimec.ro
 AVANGARDA

Totdeauna despre avangarda (1)

De ce - o data în plus în ceea ce ne priveşte - avangarda? Pentru ca este atât de

necesar - şi va mai Il o buna perioada de alei înainte - oprirea temeinica asupra
acestui domeniu cu adevarat fascinant. Mal în fiecare ţara s-au reallzat lucruri prima a "materialului" de la care s-a pornit. Ei
importante pentru recuperarea valorilor de avangardA, pentru recunoaşterea lor bine, Tzara a invatat de unul singur sa aşeze·
ca bunuri majore ale spirltuaUtaţll, ale literaturii şi artei. Ţarlle vesdce au acordat aşchiile de gheata în configuraţia unui rug cu
dintotdeauna maxima atenţie autorilor, a�or lor din acest perimetru. Majoritatea flacari le vizibile. Gheata arzând? Cum sa nu!
revistelor de fronda au fost demult redparlte prin facsimUare. Expoziţiile temadce El descopera în sine puterea asta de redutabil
din marile centre - Paris, Londra, New York etc. -, cataloagele dparlte cu aceste alchimist inca de la 17-18ani şi o va transforma
în constanta a întregii sale creaţii, care este
prilejuri au consdtult, de fiecare datA, succese rasunatoare. În Est, datorita regimului
enorma ca întindere - Henri Behar a publicat
poUdc dirijist, toate mlşcarlle programat înnoitoare au fost mereu privite cu teama
la Flammarion o ediţie masiva, în şase tomuri
şi, ca atare, ţinute sub cheie. Daca totuşi, în România, s-au fAcut câţiva paşi inspre o
de câte 7-800 pagini fiecare - şi de o valoare
receptare vag apropiata normaUtaţll a avangardei istorice, prin Saşa PanA, prin
poetica intrinseca. La fel, zapada de cristal o
Ion Pop sau Marin Mlncu -, era mai ales ca sa se arunce prafin ochU lumU. ŞI era aşaza în arabescuri atât de ingenioase, încât
chiar firesc sa fte aşa. Caci avangarda inseamnA, înainte de orice, exenarea Ubertaţll nu e greu sa vedeti în ele, deodata, fie
absolute. Avangarda Uterar-ardsdca nu face altceva decât sa afirme, sa repete ca povârnişuri marine, fie conturul unei astenii
nimic nu este Interzis spiritului şl lnteUgenţel umane. devoratoare, fie mobilierul unui hotel obscur.
La el decisive sunt starea, suflul poetic, gestul
aproximativ (nu întâmplator, capodopera sa
< recunoscuta ca atare se numeşte Omul
Confundarea, adesea, a "stângil" cu sa fie, cel puţin în punctual de plecare, ;; aproximativ), şi nu, ca la Vinea, sentimentul
"avangarda" mi se pare de neadmls dezgolirire completa de sine, regasire a puitaţii \5 conturat cu putere, muzicalitatea de sunet
originare, de unde orice inaintare, În orice O: cristalin de vioara a ver.;ului luat cu amanuntul
Realizarea unui simplu exerciţiu de direcţie care nu-i este straina expresivitatii şi il şi a poemului ca întreg, haina sa formala,
i maginaţie cred ca este mai mult decât exemplaritaţii umane maxime, este posibila. � suprafinisata, amintind de transparenţa rochiei
edificatoare în acest sens. Va propun sa-i Dacastângaînseamnaneaparatlipsade rigoare, '------' '"' de mrreasa.
vizualizaţi pe Gheorghiu-Dej sau pe populism, avangarda inseamna elita şi elitism. Deci lui Tzara îi este proprie aceastarisipire
Ceauşescu la tribuna, vorbind. Şi sa-I Zărim, Alunecarea masiva şi exagerata (uneori pâna intuiţie extrem de norocoasa ma calauzise, fragmentata în cosmos, cosmosul fiind de
concomiten� pe un ecran imaginar, pe Tristan la prostituare) spre stânga comunist-stalinista caci acel festival s-ar fi putut numi la fel de regasit în orice detaliu al realului care
Tzara, rostind câteva fraze dintr-unul din a nu puţini dintre avangardişti nu este, de altfel, bine Barbu sau Vianu. Atunci am cunoscut-o declanşeaza în ochiul tau, în adânc sau la
manifestelle sale dadaiste: «Orice om trebuie decât o eroare de biografie, regretabila. Poate pe Elena Vinea, soţia scriitorului. Ajungând, suprafaţa, mareea unui posibil traseu intrezari�
să ţipe. Ede implinit o mare lucrare negativă, chiar ca şi impardonabila. De albninteri, mai apoi, la Bucureşti, am vizitat-o. Mi-a înlesni! sau scânteia unui început, mijloc sau final de
destructivă. Să mături, să faci din nou toţi cei care au fllcut acest pas s-au uscat pe accesul la arhiva autorului Paradisului revelaţie. Tot lui Tzara îi este familiara o
curilţenie. (..) Morala a determinat caritatea dinauntru încetul cu încetul. N-au mai contat suspinelor, care de-acum era de mine citit cu ambiguitate voita a discursului poetic, care
şi mila, douil testicole de seu care au crescut ca artişti, n-au mai creat nimic nou valabil creionul în mâna, admirat şi iubit peste maswa. pune la grea încercare agilitatea, inteligenţa,
cât elefanţii, cât planetele şi care şi azi sunt estetic. Excepţii, cu poeti şi artişti ai avangardei Era o admiraţie profunda, era o preţuire sensibilitatea, calitatea, în ultima instanţa, a
considerate valabile. (..) Abolirea profeţilor: care au avut, în cele din urma, norocul de a aproape mistica. M-am lumina� m-am căptuşit celui care se încumeta sa-I citeasca.
Dada; (. . .) Libertate: DADA DADA DADA, reinvia dupa ce au gusta� cu vârf şi îndesa� cu pe dinauntru cu poezia lui Vinea. Am aflat de În fine, Tzara este, ca Vinea, un monument
urlet de culori 01lliulate, întâlnire a tuturor propriile buze caluşul stârfului politic, abia de Contimporanul lui, devenit repede, în decurs de spiritualitate. De primul rang. Cutreierat
contrariilor şi a tuturor contradicţiilor. a se pot numara pe degetele unei singure mâini. de numai câteva luni, şi al lui Iancu, şi pot devreme de geniu, bântui! aproape din faşe
oricilrui motiv grotesc, a oricărei incoerenţe: zice, privind retrospectiv, ca dacA peripeţiile de un feroce talent literar, acest copil, acest
VIA ŢA. (..) Urlu urlu urlu urlu urlu urlu urlu Bucureşdul a fost în pas cu Europa, cu mele pe acest segment de existenţa artistica evreu român este unul dintre cele mai
1 Şi inci! o dati! mi! gilsesc intr-adevilr tot praful balcanic de pe uliţele sale, cu tot vor însemna vreodata ceva în cultura importante nume ale secolului recent încheiat.
simpatic>>. naţionalismul gaunos româneasca, aceasta i se va datora în primul Este un nume de rezonanta lui Brâncuşi, ca
Sani-I imaginam, apoi, pe Ion Vinea citind Cum am ajuns eu la cercetarea rând lui Ion Vmea, care m-a îndruma� m-a insemnatate, daca vreţi. Este un nume care, ca
cu voce tare Manifestul activist către tinerime avangardei? Daca privesc înapoi, aş spune pregati� m-a antrenat pentru o aventura pentru Brîncuşi, a carat dupa el, prin naştere, peste
(tineti minte, nu?): ,,Jos arta, cilci s-a ca nu tocmai uşor. Şi nu dintr-o data. A fost un care inca nu ştiam, pâna la revelaţia valorii tot prin pulberea Europei numele României
prostituafl lSi! ne ucidem morţii ' " drum care a început cu alegerea, pentru ieşite din comun a poeziei lui, ca va fi calea bune, cutezatoare. Este un frate de-al nostru,
Exerciţiul acesta este, fireşte, unul absurd/ denumirea unui festival de poezie, în mea. ivit la viaţa într-un târg moldovenesc,
grotesc, dar odata admis, chiar ca este revelant. România anului 1983, a numelui lui Ion Vinea. Prin Vinea l-am cunoscut peTristan Tzara. Moineşti, pe care 1-a fllcut, pur şi simplu,
Lumea comunista, descalificanta, hidoasa Era unul dintre nascuţii în urbea Giurgiului, Şocul propriu-zis, însa, în privinţa însuşirii nemuritor. Toata poezia lumii a supt lapte
"dictatura a proletariatului" ucideau libertatea pe care-o regasim în totalitate în lsarlâk-ul poeziei sale, l-am resimtit acut în momentul incandescent la ţâţa ispravilor lui literare. E
inca din faşe. Mâna ei boanta, secera ei mereu lui Ion Barbu, al carui parinte ajunsese, în în care m-am încumetat sa traduc una dintre trist ca inca nu ne dam seama cu adevarat de
ascuţita, politia politica erau neîncetat în interbelic, preşedintele tribunalului de aici, şi primele lui carţi, scrisa la Ziirich, Vingt cinq ce mare artist ne-a pus Dumnezeu în poala.
acţiune. Oriunde îţi îndreptai privirea, peisajul autorul Jazz band(ului) pentru nunţile poemes. Ce face Tzara aici? Închipuiţi-va ca Concomitent cu descoperirea lui Tzara am
era în permanenta umezit cu sângele crimei. necesare era, prin unnare, În o�ul dwnarean, puneţi pe masa un bulgare de gheata sau de devenit "prieten" cu prietenul lor de la
Comunismul estic nu avea cum sa digcre acasa la el, daca putem zice aşa. Tudor Vianu cristal, şi ca apoi îl loviţi cu un obiect de metal, începuturi, Marcel Iancu. Doi poeţi şi un
libertaţile exccsive, exagerarile, inflamarile de este, de asemenea, nascut în oraşul de la fAcând totul aşchii de gheata sau zapada de pictor, iata triunghiul de aur al primei noastre
fond ale avangardei, mai corect spus, ale Dunare. Am preferat numele lui Vinea fllr1l o cristal. Apoi, începeţi sa puneti aceste avangarde. Liceenii care tipareau în 1 9 1 2
avangardelor. motivaţie interioara dintr-acelea care ţin de fragmente laolalta într-un anume sens, cât mai revista Simbolul, în 1 9 1 4- 1 9 1 5 erau deja
Avangarda este, prin definitie, împotriva extraordinar. Adica n-a fost vorba de faptul ca ciudat cu putinţa, care sa continue însa sa aiba pregatiti pentru cariere artistice de excepţie.
oricarei !erori, singura "teroare admisa" fiind îl ştiam pe dinafaril pe Vinea. inca nu-l ştiam proprietaţile gheţii ori ale cristalului, dar care Aproape pesle noapte Tristan Tzara şi Marcel
aceea, cum deja am convenit, a libertaţii fllra pe dinafară şi azi îmi dau seama ca numai o sa fie purtatoare ale unui mesaj diferit de natura Iancu vor recita poeme simultane la Cabaret
limite. Avangarda, în miezul ci prim, e mereu Voltaire, în Ziirich. Vor declanşa, triumfal,
pura, e mereu virgin a. Arc legile ei, imuabile. dadaismul. Vinea edita revista Chemarea şi,
De aceea, trebuie fllcuta mereu precizarea apoi, pornea Contimporanul (unde Iancu,
importanta ca nu întotdeauna avangarda e în revenit acasa, i se alatura), principala revista a
raport de sinonimitate nici macar cu biografia avangardei româneşti, care avea sa apara în
celor care o nasc. Numai în aparenţa este vorba 1 0 1 numere, între 1922 şi 1932.
de un paradox. Avangardiştii contaminati Rezumând, Vinea m-a "obligar·, pentru
politic, într-un moment sau altul al vieţii lor, a-1 "descifra" cât mai bine cu putinţa, sa-i
au sf"arşit prin a deveni palide umbre a ceea ce cunosc marii prieteni. Cunoscându-i pe cei
au fost odata, în clipe de maxima expansiune trei primi muşchetari extraordinari ai
interioara a spiritului, de descatuşarc plenara avangardei, deveneam, în ceea ce ma priveşte,
a întregii lor fiinţe. chiar un cunoscator al Avangardei în sine, al
Avangarda inseamna reactie accentuata a avangardei naţionale, vreau sa spun. Dupa
intimitaţii şi a inteligentei desfoliate de orice aceasta am realizat faptul ca fllr1l o situare a
precepte ori constrângcri. Confundarea, acesteia în context european şi mondial, nu
adesea, a "stângii" cu "avangarda" mi se parc, pot avea la îndemâna instrumentele de
în ceea ce ma priveşte, de neadmis. O precizie, de fineţe prin care sa testez, lucid şi
vulgarizare adesea conştienta şi vinovata. corect, caratele avangardei româneşti vizavi
"Stânga" e stânga, adica ligheanul politicii de avangardele secolului XX. Numai astfel
în care, cum istoria traita ne-a dovedit-o şi ne-o cercul se închidea. Cunoaşterea, îngelegerea
tot dovedeşte, îşi pot spala picioarele, rareori puteau deveni, de-acum, complete.
şi obrazul nepistruia� cine vrei şi cine nu vrei.
Politicul e stârful vointei de putere, care nu se
dezagrega niciodata, ci-şi schimba doar
combatanţii şi plajele de marşaluire. Arta, şi
mai ales arta de avangarda, este sau ar trebui

9
-

www.cimec.ro
 AVANGARDA
Totdeauna despre avangarda (1)
Am ajuns, foarte curând, la o concluzie
fireasca, nonnala, de un pilduitor bun-sim(.
Ca suntem, iaraşi şi iaraşi, mari norocoşi. Ca
nu suntem chiar musafiri la o masa
îmbelşugata. Ca nu am fost parte de neglijat
la configurarea novatoare a spiritului vremii.
Ca Bucureştiul a fost în pas cu Europa, cu tot
praful balcanic de pe uliţele sale, cu tot
naţionalismul gaunos (şi foarte periculos, la
propriu') din cuşca politicului, în primul rând
prin acest teribil triunghi: Tzara, Iancu, Vinea.
ca şi puţin mai târziu, prin Brauner şi Voronca,
am ramas în top. Ca, în fine, prin ultimul val al
avangardei autohtone, prin grupul suprarealist
român (îl vizez în special pe Gherasim Luca)
ne-am bucurat de recunoaşterea, nu mai
departe, a unuia dintre şefii teribili ai clanului,
un fel de Gingis Han metamorfozat în poet şi
teoretician, deopotriva sever şi superb, Andrc
Breton. Şi sa adaugam un lucru. Ca, poate,
cel mai mare poet postbelic din România - şi
de ce nu, şi din Europa, modestia o fi ea buna
în Luna sau pe Jupiter sau pc Marte, dar pe
Pamânt e pâinea, apa şi sarea numai şi numai
a pagubosului/paguboşilor - a fost un
suprarealist de naucitoare clasa, nimeni altul
decât Gellu Naum. Este placut sa ne reamintim
ca în fapt capodopera lui Gherasim Luca,
recunoscut în ultimul deceniu ca un mare poet
al Franţei contemporane, poemul
Passionm!ment, a fost scrisa şi publicata la
Bucureşti, în 1 947. Creşterea fulminanta la
bursa valorilor a cotei tablourilor lui Victor
Brauner ne scuteşte de utilizarea fie şi a celui
mai modest adjectiv în ceea ce-l priveşte. Sa
nu trecem cu vederea, pe unna, pe Perahim,
care este considerat azi în Franţa drept ultimul
mare pictor suprarealist al planetei în viata.
Trebuie, de aceea, sa insistam, cu din ce în
ce mai multe argumente irefutabile, în
nuanţarea opiniei ca sincronicitatea noastra
cu Europa majora, în privinţa avangardei a
fost, în zonele ei de vârf, o realitate care a ţinut
de nonnalitate, de decenţa. Ideea lui Petre
Raileanu cu privire la contagiunea iminenta
în ceea ce priveşte propagarea avangardei şi a
avangardelor:«Printre fenomenele specifice
acestui început de secol, şi care exprima cel
mai bine spiritul acestuia, avangardele
literare şi artistice sunt inconturnabile.
Apariţia, dezvoltarea şi difuzarea
avangardelor în Europa ţin nu de imitaţie, ci
de un lip de contagiune spantanil. Înainte de
apariţia suprarea/ismului, care este un
fenomen francez, exista pe continent mai
multe_ centre de propagare a avangardelor
(. . .). In epoca avangardelor, Europa traia la
ora capitalelor sale», este una foarte preţioasa
şi are menirea de a duce exegeza în domeniu
pe noi piste, mai mult decât încurajatoare.
Cuvântul <<Vasalitate» în lumea avangardelor
autentice este unul complet fara sens.
Avangardistul pursânge este orgoliosul
nepereche al lumii. Mândria lui de deschizator
de fronturi a fost, de la început la sîarşit, fllra
margini. Numai ca, aşa cum afinnam puţin
mai devreme, daca mândra camaşa de pe umerii
înaintemergatorului a fost totdeauna una de
matase de oţel şi ea nu a cedat, pentru ca nu
avea cum sa cedeze, fhrâma de carne trecatoare
a bietului om adapostit în ea s-a lasat, uneori,
hranilă cu viruşii cel mai adesea de-a dreptul
criminali ai politicului. Dar, înca o dală,
cedarea care a unnat nu era a omului de
avangarda, ci era a slugii politice, omul de
paie în care acesta se transfonnase, fie în
naivitatea sa vinovata, fie în dedulcirea la lipsa
de scrupule pentru încoronarea cu o derizorie,
în cele din urma, putere în viermuiala
omeneasca a cotidianului.
S-a platit un tribut imens iluziei obsesive,
10
înşelatoare, ca fiecare om ar purta în sine un
fel de Mesia care ar putea sa participe,
necontaminându-se decât într-o proporţie
acceptabila, de maladia politicului,
reprezentat de comunismul promiţlltor poate
în sloganele sale, dar atât de criminal­
intolerabil în realitatea sa intrinseca, la
propagarea prosperitatii mulţimilor, a
proletariatului sannan şi neajutorat. Unii şi
alţii din avangardele istorice au crezut ca au
menirea sa participe la schimbarea
revoluţionar-proletara a lumii, lipsindu-le
flerul de a înţelege din prima clipa ca esenţa
acestei schimbari erauna contra naturii.Astfel
s-au stins talente care vadeau semne certe de
genialitate, coafându-şi îndraznelile estetice
şi fonnale, jumulindu-şi litera scrisa de orice
nuanta subversiva. Or poezianetrecatoare este
subversivitate condensata, este cea mai
perfecţionata invenţie umana în ceea ce
priveşte condensarea şi conservarea
spiritualitaţii şi a existenţei sale.
Necesitatea reintoarcerii la sursele
prime, originare de manifestare a
avangardei
O meteahna a cercetarii avangardei române
o constituie neglijarea, poate cu buna ştiinta, a
surselor prime, originare de manifestare a
acesteia. Trebuie sa facem o baie - nernediata
de convenţii, de truisme, ca sa nu mai vorbesc
de ideile preconcepute - în chiar magma
paginilor revistelor din anii '20-'30. Sa ne
reintoarcem la texte, la poeme, la manifeste în
fonnele lor dintâi, netrunchiate de cenzurile
vremurilor ori modificate pagubos de chiar
insurgenţii lor parinţi, foarte frumoşi,
inteligenţi şi deştepţi în prima lor tinereţe.
Nu trebuie, din pacate, sa uitam ca ne
aflam, şi probabil ca ne vom mai afla o buna/
rea vreme - vorba francezului calator prin
Principatele Române- traitori în proximitatea
Orientului, în foarte multe privinţe. Jegul
stralucitor al neseriozitaţii continua sa fie
aproximat, la noi, de foarte mulţi concelăţeni
(unii, bagati de seama, de buna condiţie
intelectuala), cu echivalent în moneda forte.
Balcania - iata numele tichiei de margaritar
pe care ne complacem sa ne-o aşezam pe
frunte, când ne e viaţa mai draga! - sa nu
cumva sa o (mai) lasam sa ne acopere ochii şi
inteligenţa.
M-am oprit, ceva mai devreme, la ideea
de sincronie, în ceea ce priveşte legaturile
noastre, în zona avangardei, cu Europa şi, în
genere, cu lumea larga. A accentua asupra
acestui fapt este, în ceea ce ma priveşte, firesc,
nonnal. Probabil ca nu voi fi privit cu simpatie
de cei care folosesc, în acelaşi timp cu mine,
vorbind de acelaşi subiect, tenneni precum
periferie cultura/il sau colonie prilfuitil şi
primitiva. Asta e. Ceea ce încerc sa fac nu este,
www.cimec.ro
însa, altceva decât încercarea de a reaminti,
acum, la începutul lui 2006, cât se poate de
simplu, fllra poticneli de limba şi cu deplina
seninatate, ceea ce s-a afinnat cu voce sigura,
rasunatoare, prin 1924, 1 925, 1925-1926 la
Bucureşti. Fobia nationalista interbelica, apoi
fobia comunista postbelica au îngropat
realitatea intrinseca a textelor din publicaţiile
timpului sub munţi de ITazeologie ordinara.
De minciuna cu pieptul gol. Au transfonnat,
adesea fura drept la replica, avangarda într-o
chestiune minora, într-o arta debila, difonna.
Iorga, din pacate, în interbelic, a fost, ca
Mihalache Dragomirescu, un înverşunat
adversar al tuturor fonnelor şi fonnulelor de
noutate estetica. Apoi, în postbelicul prim,
numai capul de român prost putea porunci
înhamarea tractorului la darâmarea Coloanei
/nfinutu/ui, a lui Brâncuşi. Puteţi oare vedea
cu ochii minţii Coloana legală cu lanţuri şi
tractorul duduind şi vomitând valatuci de fum
negru la baza ei? Nu va doare, numai
închipuindu-va cum va fi fost, atâta cap de
român prost în acţiune tâmpeasca? Nu va
îngrozeşte faptul ca un semen de-al nostru a
putut gândi aşa ceva, ca un alt semen de-al
nostru a mânui! lanţurile, ca un altul a rotit
volanul?
Cum putem citi oare, cu seninatate, despre
acelaşi Brâncuşi, un text în care despre Masa
Tacerii din acelaşi Trrgu-Jiu, se spunea ca este
"o masa circulara de piatra, înconjurat! de
nişte scaune tot de piatra, în fonne de ceşcu(e
pentru fiert oua"? Poate ca daca dezvaluim
numele autorului, ni se va mai domoli
indignarea, în speranţa ca la capatul acestor
ticaloase şiruri pe care eroica hîrtie a avut
neşansa sa le suporte, vom descoperi un
analfabet sau vreun urangutan sosit în valea
Jiului pe tancuri sovietice. Din pacate, o
asemenea ipoteza trebuie inlaturata, pentru
ca fragmentul citat are ca titlu: Estetica
ambulanta, numele cronicii care-I conţinea
este Cronica optimistului, iar "optimistul" ei
autor se numeşte George Calinescu. A se
vedea revista Contemporanul, din 28
decembrie 1956.
Cu numai câţiva ani mai înainte, nici
George Oprescu nu se sfiise sa scrie, într-o
carte chiar, ca Brîncuşi, prin Coloana jilril
sfârşit, tlicuse "un fel de stâlp de cerdac
ţJ!ranesc, dar care nu susţine nimic, înalţându­
se fura rost în nestarşir' (Sculptura statuaril
româneasca, ESPLA, 1 954). Este drept ca
marele critic de arta a avut taria ca numai peste
câţiva ani sa-şi amendeze gustul anestezia!
temporar şi sa atinne, într-o noua versiune a
aceleiaşi carţi, publicate de data aceasta în
câteva limbi de circulaţie, fara echivoc, ca
Brâncuşi este ''unul dintre cei mai straluciti
exponenţi ai sculpturii moderne" (Romanian
Seu/piure, 1957).
Sa ne întoarcem aşadar la sursele originare
şi sa ne împrospatam memoria. În noiembrie­
decembrie /924, la Marea Expoziţie
/ntemaţiona/ade la Contimporanul, suflarea
plastica importanta europeana - în tiunte cu
Constantin Brâncuşi - expunea în salile de pe
str. Corabiei, nr. 6, în Sala Sindicatului Artelor
Frumoase. Europa venea la Bucureşti fura
fasoane de superioritate şi se simţea bine. Şi
era soli dara cu noi, fiind soli dara cu ea însaşi.
Şi noi eram unul şi acelaşi lucru cu ea. Blaga,
Vianu, care se situau pe cu totul alte
coordonate decât ale avangardei, au avut
cuvinte de apreciere maxima la ceea ce tocmai
se întâmplase. Succesul nu era unul de
suprafata, era unul de fond, de substanţa.
Succesul nu era doar al grupului avangardist,
ci, ne dam seama privind peste umarul
timpului, era al întregii culturi româneşti. Fie
şi o simpla enumerare a artiştilor care au
acceptat sa expuna lucrari atunci, alaturi de
autohtonii M. H. Maxy, Victor Brauner, Miliţa
Patraşcu, Mattis Teutsch - pc Brâncuşi l-am
amintit deja, marturiseste, nuanţeaza cât o
enciclopedic întreaga: HansArp,Arthur Segal,
Kurt Schwitters, Hans Richter, Charles Teige,
Paul Klee, Viking Eggeling etc.
Exista un articol al lui Vinea, Modernism
şi tradiţie, publicat în Cuvântul liber (Seria a
II-a, 26 ianuarie 1924, nr. 1 , pp. 10-12), în care
vorbeşte aşa de raspicat despre avangarda
româneasca istorica (el o numeşte
,,modenismul nostru"; de asemenea, foloseşte
alţi doi tenneni, care nu lasa loc de dubiu:
"literatura de import" şi " literatu�ă de
expart') vizavi de Europa, vizavi de literatura
noastra de pâna la ea. Şi daca tot avem acest
text la îndemâna, poate ca nu e rau sa-I
readucem în actualitate:
« Una din Învinuirile cele mai ridicole
aduse literaturii şi artei de azi e cuprinsa în
calificarea: literatura de import. Mai întâi,
ideea in sine a unei literaturi române e un
pur şi simplu import. Începuturile noastre
literare n-au fost o dezvoltare fireascil a
folclorului, ci o deprindere genii/a a primilor
bonjurişti. Romantismul lui Eliade şi al lui
Alexandrescu e de import. Toatil literatura
secolului nostru trecut e de import, şi uneori
de import brut, cu modificari în iscillituril.
ţilranismul " Vieţii Româneşti " şi
"simbolismul" de la 1908 sunt de import.
Coşbuc, singur, e ofloare autentica a solului.
Fireşte ca s-au scris, lotuşi, opere de valoare.
Dar tocmai aceasta degradeaza argumentul
"importului"».
Şi aten(ie, acum, la ceea ce urmeaza:
<cJn ceea ce priveşte însd modernismul
afirmat mai ales de la 1917 incoace, el e,
colac peste pupilzil, in contrast cu intreaga
noastriJ lileraluril şi artiJ de la 1800 incoace
-e un modernism de EXPORT. Pentru întâia
datiJ am diJruit ceva striJiniJtiJţii care
recunoaşte. Azi e universal recunoscut ciJ
sculptorul Brâncuşi a influenţat prin elevii
sili Liepsc/IÎefl şiArllipenko, mult mai celebri
decât maestrul însuşi, intreaga plasticiJ
moderniJ. In toale cercurile de artiJ striline se
ştie rolul jucat de Marcel Iancu in
propagarea cubismului inciJ din 1915, dupil
cum se ştie ciJ acest mare artist a lucrat
primele reliefuri cubiste in apus. In sforşil,
prietenul nostru Tristan TZQra, carepublica
versuri in "Chemarea" {in] 1915, a stârnil
apoi intregul curent lilerar care a dezlipi/ de
invecllitul tipic alsimbolismuluitineretul din
Franţa, Germania, Elveţia şiAmerica. Orice
tânilriJ revistiJ din aceste filri e o nriJrturie a
neinsemnatei isprilvipusiJ la cale aic� inainte
de riJzboi şi care izbiJveşte pe moderniştii
români de aCUZilţÎll "importului"''·
Nu ne încumetam sa adnotam textul lui
Ion Vinea. Este clar ca era foarte departe de a
avea aerul ca este un simplu locuitor al unei
 AVANGARDA

Totdeauna despre avangarda (1)

impresioneze. E un critic şi un istoric literar cheie pot fi lecturate diferit de un cititor sau
de inalta condiţie, între cei mai importanţi altul. Repet: este nefiresc, neavenit sa-I
din Franţa. Este un reputat profesor la excludem pc poet din poezia româna, numai
Sorbonne Nouvelle. Este, cu alte cuvinte, o pentru faptul de a fi scris în limba fumceza.
periferii oarecare a batrânei Europe. La fel de somitate. Se cuvine, de aceea, sa-I credem întru Tzara trebuie, neîntârziat, asumat cu totul
clar este ca nici nu avea aerul unui provincial, totul. în limba, în poezia, în cultura româna.
al unui prafuit limbut şi laudaros. Tot la fel de Din pacate, la noi, în România natala, Poemele sale sunt, de multa vreme, deasupra
clar este, nu-i aşa, ca el inca nu ştia nimic Tristan Tzara continua sa fie cunoscut numai de noi, şi ne aşteapta sa le aducem acasa, în
despre viitoarea şi mult labarţata teorie a prin cele câteva zeci de poeme de tinereţe, prima sa patrie. Avem datoria morala de a-i �
protocronismului din miezul «Epocii de aum. cuprinse· de Saşa Pana în culegerea intitulata, acorda lui Tzara dreptul la un destin românesc, �
Am putea, desigur, sa ne oprim şi sa culegem, cu acordul poetului, Primele poeme. Relativ la care întreaga sa opera sa participe. Faptul :i.
din alte publicaţii ale epocii, cuvintele şi de curând, profesorul Ion Pop a publicat un ca opera lui are un remarcabil destin francez �
expresiile care sa deseneze denigrarile pc care volum cu "lampisteriile" şi cu manifestele nu trebuie sa ne descurajeze în intenţia noastra, ;:,
le-a avut de suportat pentru aceste opinii de dadaiste, Caiistrat Costin a tradus piesa Fuga, ci, dimpotriva, sa ne determine şi mai mult. ;2
la indignaţii sai "contimporani". O vom face iar eu am tradus unul din primele lui volume Vom intra, speram, cât de curând, ca ţara cu �
însa cu alt prilej, într-un volum în care vom importante, Vrngt cinq poemes. Toate astea drepturi fireşti, în Comunitatea Europeana. �
arata cu câta înverşunare s-a straduit viermele daca insumeaza 3-400 de pagini. Vedeţi câte Tzara este dintotdeauna acolo. Tzara are un > L-------l
autohton, paros şi pcstilenţios, sa astupe gura mai sunt pâna la cele 4000 şi veţi înţelege destin universal şi nimic nu ne mai impiedica
condeiului acestor oameni care prin verbul indignarea, furia mea când sus�n, tllra ocol, azi sa-i asumam şi-un remarcabil destin modernism aceste poeme n-a vrut sa-şi bata
lor îndraneţ, neprotocolar, sareau ţanţoşi ca românul nostru sufera, cel puţin în anumite românesc. Tot aşa, va trebui sa facem tot ce joc de cititori . . .
coarda timpului, arzând ani dupa ani, privinţe, de o somnolenţa vinovata. Sa ai un este omeneşte posibil ca poe�lor din cuprinsul "Je n 'ai pas oublie le son d 'une clochette
împingând cu de-a sila strabunica Valahia în Tzara, nascut şi format în ţaralţarişoara ta, avangardei care au scris numai în limba d'un marchant de coco autrefois
noua vârsta a culturii europene. sa-I ştie un mapomond întreg ca pc-un cal româna, sa le asiguram, prin traduceri J 'entend deja le son aigre de cette voix a venir
breaz, şi tu, român deştept de-� bubuie mintea, temeinice, competitive, compatibile estetic, Du camarade qui se promenero avec toi en
De ce, din ce motive, Tzara este pierdut şi tu, stat român cu stea în frunte, şi cu accesul la un destin universal. Europe tout en restant
pe drum din clasamentele ulterioare ale Ceauşescu, şi tl!ra de Ceauşescu, sa te �i teapan En Amerique ".
poeziei româneşti? în ignoranta la nes!arşit? Vom apuca, oare, şi Ceea ce e un simultaneism abstract şi -
Sa revenim la, cum spunea Vinea, noi timpurile când în ţara lui Tzara problematic . . . In alta parte, într-un raspuns al
"prietenul nostru Tristan Tzara" şi sa înţelepciunea va triumfa? Participarea lui Tristan Tzara şi a lui Marcel cazacilor sultanului care le trimisese o solie
subliniem, o data în plus, realitatea ca Tristan Poate ca nu-i de prisos sa reamintesc un Iancu la declanşarea, la invazia planetara apoi de pace, dl. Apollinaire e pc masura de trivial.
Tzara a fost un fenomen ieşit din comun, o raspuns al lui Vinea, în cadrul unui interviu a dadaismului, unul dintre sâmburii de nespart, Citez doua versuri (şi rog pc cititori sa nu-şi
rara a vis în cultura europeana de ultim secol. luat de Romulus Dianu şi publicat în Rampa, ca importanţa majora, ai avangardei istorice dea osteneala sa le inteleaga):
Omul asta a crezut ca nimeni altul în religia tot în 1 926. Şeful Contimporanului şi al europene, alaturi de suprarealism, la naşterea
scrisului. A fost un profesionist de calibru. A " Ta merefit un petfoireux
Faclei, fiind întrebat cine îl "intereseaza în caruia a contribuit de altminteri decisiv, este Et tu naquis de sa colique ".
scris enorm. Cred ca nici nu respira Doar scria, mod deosebit" dintre scriitorii tineri, un fapt extraordinar, cu atât mai mult, cu cât Acest raspuns o fi foarte energic şi tare,
scria şi iaraşi scria. Henri Behar, exegetul sau, raspundea tranşant: <Jn afariJ de generaţia ei şi-au fllcutantrenamentul, incalzirea pentru dar în tot cazul e lipsit de ceea ce e esential, de
i-a publicat, la Flammarion, între 1 975 şi care are acum treizecide ani, citesc şi caut.fJ!! marele salt într-un Bucureşti sincronizat la poezte.
1991, Operele complete în 6 volume masive, Ion Barbu, Lucian Blaga şi Sergiu Dan. fn secunda în ceea ce priveşte circuitul cultural Mai citez la întâmplare, ca sa se vada mai
cuprinzînd peste 4000 de pagini. Intervievat, fruntea tuturor insii prefer pe Tristan Tzara, cu apusul european, în spcţa cu Parisul. La cel bine acest amestec bizar de originalitate şi de
în anul centenarului naşterii lui Tzara, 1 996, care, cu sau filrd voia noastră, e o stea de mult o saptamâna distanţa de apariţia pe talent:
de catre lvona Cristescu, de la Televiziunea Întâia mdrime, pe cel mai tândr firmament malurile Senei, în librariile bucureştene "Au tournant d'une rneje vis des matelots
Româna, el afirma apasat: «Mi-am consacrat planetar». Vinea era un JX>Cl avizat, excesiv puteau fi gasite şi citite ultimele noutati Qui dansaient le cou nu au son d 'un
douăzeci de ani să-I studiez şi constituie un de fin. Nu era de ici, de colo sa-ţi exprimi net revuistice şi editoriale. Copiii teribili porniţi accordeon
moment foarte important iu existen{a mea şi o preferinta anume, în mod public. Ecuaţia în la Ziirich de pc malul Dâmboviţei nu erau J'ai !out donne au soleil
in cultura mea. şipoate şi in culturafranceză. care el îi aşaza pc Blaga, Barbu şi Tzara este nişte aventurieri ori nişte saltimbanci, nişte Tout saufmon ombre ".
Pentru că, dupăpărerea mea, este unul dintre avantajoasa pentru toţi trei, dar pentru Tzara profitori ai unei ocazii favorabile, cum s-a Dar eu, care m-am obişnuit cu astfel de
marii poeţi ai secolului al XX-lea. Nu este ea constituie cele mai fiumoase rânduri care încercat şi cum astazi inca se incearca sa se deliquescenţe, adaug împreuna cu poetul:
importa/li dacă este primul. al doilea sau al s-au scris în România vreodata. acrediteze. Dimpotriva. Erau nişte tineri "A lafin les mensonges ne mefontpluspeur ".
cincilea, ci de a şti că este o fiinţă diJmitiJ În extrem de instrui�, extrem de avizaţi în ceea Dl. Apollinaire are un temperament
totalitate poeziei. Sunt oameni care au talent ce priveşte mersul literaturii şi al artelor puternic şi paradoxal:
mai mult sau mai puţin in domeniul teatmlui plastice. " Que lentement passent les heures
sau al romanului. Pentrn Tzara poezia este
De ce, din ce motive, Tzara este pierdut pc ln revistaSimbo/ul, din 1912, Vinca, Tzara Comme passe un enterrement
totul. Întreaga sa viaţiJ este o consacrare, o
drum din clasamentele ulterioare ale poeziei şi Iancu îl adusesera pc Minulescu, care ştia Tu pleureras / 'heure ou tu pleures
confirmare ale actului poetic, o apiJrare a
româneşti? De ce se face eroarea, atunci când Parisul ca pc propriul buzunar. Iancu fusese Qui passera trop vivement
poeziei>>.
se reiau, prin vreo antologie sau alta, versuri elevul stralucit al lui !ser, care mai mult decât Comme passent toutes les heures ".
Henri Behar nu e un debutant oarecare.
de-ale lui, de a se alege numai poeme pc care sigur ca ştia ce se întâmpla important în Volumul se deschide cu o poema lunga,
Nici macar nu e un tânar care vrea sa
le-a scris la 17-18 ani? Dece s-a acreditat ideea plastica europeana. Aproape concomitent cu Zone, o încercare de poezie cubista, probabil.
ca faptul de a scrie în limba franceza I-ar face, tiparirea la Paris a A/coo/uri/or lui Apollinaire, La chanson du Mal-Aime denota un spirit
neaparat, sa fie mai pu�n poet român? Eu cred Vinea - un Vinea de 1 9 ani, sa reţinem acest modem şi o sensibilitate ascuţita. In alte
ca, dimpotriva, acesta ar fi un motiv în plus sa amanunt! - îl şi amenda, elegant şi sportiv, poezii, dl. Apollinaire e de o simplitate
i se acorde o multipla atenţie. Faptul ca a scris într-o cronica actuala şi astazi, pc care, pentru patriarhala, dar n-are nimic în comun cu
în limba franceza nu este o scadere. Si, mai adeverire, o reproduc în continuare în liniştea şi calmul lui Francis Jammes şi a[le]
:;, ales, nu poate fi un pretext de eliminare cu întregime: lui Thomas Braun.
;;: totul de pc tabla de joc. Poezia este limba, dar «Când citeşti volumul de versuri al d-lui "Sous le pont Mirabeau coule la Seine
: nu este numai atât. Durerea, ca bucuria, e Apollinaire, te obsedeaza o întrebare: "Ce este Et nas amours
·i; departe de a avea numai un substrat sonor. O poezia? Un joc de societate; un passe-temps, Faut-il qu 'il m 'en souvienne
'g durere o resimţi acut, ca durere în sine, fie ca o nevoie sau viaţa şi simţirca unui poet, Lajoie venait toujours apres la peine ".
: vorbeşti sau ca scrii în germana sau în engleza durerile şi senzaţiile lui, concepţia lui asupra Dl. Apollinaire a reuşit sa ramâie original,
� sau în româna. Exista wt fond de adâncime, !urnei . . . ?" Marturisesc ca n-am putut cel puţin atât de original, încât n-aş putea sa
� cu care te naşti şi care te marcheaza pentru raspunde fllra ezitari şi imediat acestor gasesc de opera cui e influenjat: pot sa afirm
': totdeauna; exista pe urma o amprenta intrebari . . . însa cu siguranţa ca 1-a citit cu atenţie pc Tristan
•., inconfundabila în sensibilitate pc care �-o lasa Ceea c e e sigur însa e c a domnul CorbiCre, care are ca autorul nostru ceva
� primele doua decenii, decisiv formatoare, ale Apollinaire are talent. La el, groaza de banal separat şi rupt parca din poeziile lui, mult
..: vie�i, indiferent de limba de care te foloseşti se evidentiaza mai mult ca la oricine - şi a vrut dispreţ pentru oameni şi sentimentalism, dar
.! ulterior.Tzara, apoi, nu este un poet de limbaj, sa tie original chiar din punctuaţie, pc care a mai multa ironie şi sarcasm)).
� cum este, să zicem, Eminescu. Exprimarea sa suprimat-o cu totul şi în portretul sau de la (ALCOOLS. DE GU!LLA UME
-5 este tranzitiva de la un capat la altul. Nu a începutul volumului care e de un pictor APOLLINAIRE. Fac/a, an V, nr. 1 29, 1 6
; mizat - cel putin aşa mi se pare mie - pe cubist: Pablo Picasso. Sunt sigur ca nimeni februarie 1 9 1 4).
';: subtilitatile limbii franceze, pe chestiuni n-ar putea înţelege ceva din acest desen, nici
� intraductibile, ci pc un limbaj frust, direct, nud. chiar dl. Apollinaire, care a publicat câteva Uimeşte, chiar foarte placut, trebuie sa
� Dificultatile care se ivesc la receptare ţin de volume asupra pictorilor cubişti. Dl. recunoaştem, dezinvoltura adolescentului
;;;i alaturarile hazardate, de situaţiile insolite, Apollinaire vrea însa siJ epateze pc cititori: bucureştean. Era şi el, poate chiar mai mult
� complicate superior, în virtutea unei strategii iata unul din caracterele poeziei d-sale şi decât bunii lui prieteni, antrenat pentru Marele
:S poetice marcat originale. Sa nu uit sa amintesc explica�a extremei sale originalitaţi. Salt. Ramânerea acasa 1-a costat însa, 1-a lipsit
L------l ::;1 de absenţa punctuaţiei. Sunt,vizavi de aceasta Alcoo/uri/e d-lui Apollinaire sunt foarte de gloria de care evadaţii la Zurich şi-au
ultima remarca, poeme ale lui Tzara unde nu tari; dar, lucru curios, nu te imbata - te pun de acoperit umerii, copii fiind inca, pentru
poţi şti de unde începe şi unde se termina un cele mai multe ori într-o situaţie delicata şi totdeauna.
enunţ. Ambiguitatea, în acest sens, este complexa, şi ajungi sa te întrebi daca
benefica, pentru ca, la o adica, anumite versuri alchimistul care a fennentat din talent şi Nicolae TZONE

"

www.cimec.ro
 AVANGARDA

" Pentru mine, arta noua este o formula de viata "

Prima parte din Jurnal de copilărie şi adolescen(ă al lui

Geo Bogza 1 denunta conven�a speciei şi una dintre cele mai
rezistente "idei primite", din perspectiva carora a fost abonlat,
la noi, jurnalul intim; plasat la "frontiera literaturii", acestui tip
de text i-a fost refuzata intenţionaliratea literara, adica exact
ceea ce desparte scrierea de sertar, documentul, de faptul
a�ând sferei literaturii, "operei". Chiar dacăjurnalul elevului
marinar Geo Bogza este, ini�al, raspunsul la o sarcina de serviciu,
la un ordin prin care superiorul dorea sa-şi obişnuiască
subordonaţii cu (între)ţinerea unui jurnal (caci modalitaţile
jurnalului intim sunt aceleaşi şi pentru jurnalul de bord public,
oficial), verificarea şi orientarea textului de catre instanţa
exterioara(şi superioara ierarhic) vizează "artisticul", literaritatea
notaţiilor: "Îţi recomand sa ai mai des inspiraţii fericite care
altadata te-au facut sa scrii pagini frumoase şi lipsite de
banalitaţi", îl sfatuieşte sublocotenentul Gh. Lazarescu pe elevul
sau. Prima sec�une a Jurnalului, primii sai trei ani ( 1923-1925)
sunt marcaţi de aceasta confruntare între comandant şi
subordonat pe terenul alunecos al literaritaţii ; cel dintâi cere ca
elevul "sa fie la curent", sa respecte regula jurnalului
(consemnarea zilnică) şi, mai ales, sa scriefrumos, în vreme ce
marinarul simte ca nu poate fi sincer ("Au urmat doua foi pline
cu cuvintele ce puteau arata mânia mea din ziua aceasta. Dar
peste 1 5 ore, citindu-le m-am răZgândit şi le-am aruncat în
Dunare pe la km. 358"), controlul ulterior putând stabili
vinovaţii grave (gândul insubordonarii, plictisul, refuzul
privaţiunilor specifice, insuficienta "călire") ce decurg tocmai
din aceasta sinceritate. Cum se vede, interven�a superiorului
ierarhic în textul elevului marinar urmeaza punctele unui
program de educare, care incearca sa împace profesiunea
(strategiile sale specifice) cu practica scrisului unui text ce
exclude acele strategii (prima ar fi: "ordinul se executa, nu se
discuta"); a scrie "frumos" nu este compatibil cu pactul
jurnalului intim, care presupune, înainte de toate, sinceritate şi
dezvaluire a gândului ascuns: superiorul cere, în fond, o
povesire, un text literar (şi literaritatea sa este stabilita conform
unor norme binecunoscute), în vreme ce subordonatul vede în
preajma doar lucruri "banale", adica tocmai pe acelea care
alcătuiesc substanţa jurnalului. Acest raport al ofiţerului cu elevul
sau prefigurează relaţia criticului cu autorul de literatura, este
prima sa ipostaza: Gh. Lazarescu este cel dintâi critic, foarte
sever, al scrisului lui Geo Bogza: "Observa/ia ofiţerului: între Notez respectul şi marea mea admiraţie pentru dl. Liviu interioare (iar scriitorul modem, precum cel "postrnodemis(',
prima şi a doua parte a caietului e o mare diferenţa. Daca crezi că Rebreanu. M-am decis ca între el şi Ion Minulescu, la premiile face chiar o "maniera" din aceasta), Geo Bogza ajunge repede
eşti indiferent la toate ce vezi, e o minciuna, căci ai dat semne Ideii Europene, sa-I votez pe Rebreanu. Ma gândesc ca la matca personala în poezie, care se identifica, în fapt, cu
contrare în prima parte. In ce priveşte mâncarea, nu te lasa deocamdata eu nu pot scrie romane. Trebuie sa mai aştept. Ori matca existenţei înseşi: "penetrantista" este ţelul scriitorului,
influenţat de ea. E drept că contribuie şi ea, dar învingând-o, ai scriu cum trebuie, ori lipsa. Voi scrie numai bucăţi scurte pe care iar modalitatea de a o triJi (de a o scrie, adică) ramâne conflictul:
sa ai o mare satisfacere! Şi eu la Şcoala Navala am suferit, dar le voi publica în reviste. Aceasta pâna ce voi evolua îndeajuns". "Artistul creează în conflict cu familia, cu oraşu� cu societatea",
dupa cum la cei vechi martirajul era culmea fericirii, cauta a nu Momente inaugurale ale creaţiei, aceste zile din ianuarie 1 926 afrrma scriitorul, în vreme ce "omul" va dezvalui în fiecare
fi târât de ea catre pesimismul de care dai dovada în a doua oonstituie, în acelaşi timp, durata "literaturizilrif' jurnalului, a împrejurare, la Buştenari sau la Ploieşti, la Bucureşti sau la
parte. Eşti inca copil şi o precocitate rea îţi va fi fimesta toata trecerii sale din sfera "obligatiilor de serviciu" în aceea "gratuita", Câmpina, gustul pentru contrastul violent, necesitatea de a
viaţa, căci ai sa fii un razvratit, care în cariera ta de militar, îţi va a literaturii : ''voi sa încep cât de curând sa scriu", noteaza autorul evidenţia acest conflict pe orice cale. Zilele şi, în consecinta,
aduce mari nernulţwniri. Atunci ai sa ai mâncare, dar ai sa cauţi unui text care depaşeşte acum pragul oonsemnari.i, al "gradului textul jurnalului se desfaşoara imprevizibil, într-un vârtej
veselia sufleteasca pe care ca copil o posezi îndestul. Deci zero" de literaritate: despărţirea "omului" de "scriitor" ameţitor, omul traind şi scriitorul consemnând preaplinul
asculta sfatul meu prietenesc de a cauta sa lupţi contra corespunde clipei în carefaptul scriptural patrunde în existenţa existen�al, fiecare fapt consumându-se la maxima sa intensitate,
gândurilor marturisite în a doua parte a caietului, căci e ceva fostului elev marinar, când acesta îşi pune problema felului nelasând loc evocarii sau cugetarii: "Duminica 12 august. Se
silit şi eşti influenţat rau de ceilalţi": lupta contra gândurilor cum gândeşte trairile care îşi cauta caile de acces spre spa�ul resimte sforţarea de ieri cu bicicleta prin dureri mari în spate.
este un fapt exterior jurnalului a carui fimcţie este consemnarea literaturii, când "ideile despre literatura" devin obsesie. Fac corectura la Urmuz. Luni 13 august. In Runcu dupa bani.
acestora, marturisirea lor. Textul structureaza în aceasta relaţie Clarificarile tânarului scriitor se produc într-un ritm ameţitor; Mar(i 14 august. Dimineaţa, Ploieşti, tipografie, apoi Valeni,
una dintre componentele esenţiale ale manifestarii scriitorului cel care ezita între o povestire, o piesa de teatru "oricât de proasta" Miulescu, achit o polita. Intoarcere la Ploieşti şi pâna seara
de mai târziu: insurgen(a, "invectiva" se prefigurează în aceasta. şi "bucăţi scurte" pentru reviste îşi precizează net, la numai tipografie". Poezia penetrantista corespunde în celalalt plan, al
"lupta" a autorului cu criticul sau. Deşi poezia este încă departe câteva luni distanţa, "evoluţiile şi revoluţiile" care I-au condus existenţei, unui ritm care exclude tiparele, nu accepta monotonia
("Dar eu nu sunt poet ca sa descriu frumuseţile naturii", spune de la sentimentalism şi romantism spre sarcasm şi care îi impun şi repetarea, adoptând viteza şi schimbarea rapida a unghiului
Geo Bogza în 1 925), lipsind proiectul literar sau, mai exact, opţiunea definitiva pentru modemişti: "în aceste noua luni - de "penetraţie" a realului; faptele existenţiale şi cele scripturale
conştientiZi11'ea lui, gustul pentru contrastul violent apare încă noteaza Bogza în octombrie 1 926 -, prin evoluţii şi revoluţii se succed cu repeziciunea şi zgomotul unei caderi de apa
în aceşti ani şi, fapt semnificativ, primul termen, cel "de am trecut în partea diametral opusa a sentimentelor cu care (undeva, autorul îşi compara viata cu un fluviu!), drumurile
comparat", devine eul: "în gara Baicoi mi se fl!cuse atât de venisem. Din sentimental şi romantic am devenit sarcastic. In dese din Buştenari la Câmpina, Ploieşti, Valeni, Runcu, ce dau
foame, încât am luat de pe jos o p[Wla călcata în picioare şi o privinţa literaturii, nu mai am nici o ezitare în a alege între contur unei adevarate retele pe liniile careia evolueaza
boaba de porumb şi le-am mâncat In afara de banii de tren mai tradiţionalişti şi modemişti. Mica a citit Contimporanul şi spectaculos un vehicul teleghidat, gasindu-şi un corespondent
aveam 75 bani, astfel ca nu P.Uteam sa cumpar acolo nimic, cel ncînţelegând nimic a exclamat: "eu i-aş spânzura pe toţi". Ar în procesele de cristalizare a conştiinţei, ideologiei şi formelor
mai ieftin lucru costând 2 lei. In timp ce aşteptam în gara a trecut trebui sa ma spânzure şi pe mine": desparţindu-se de sine, de literare: clarificarile în ordinea poeziei, ca drumurile în cealalta
un tren regal": mizeria şi trenul regal sunt primele ipostazieri autorul Jurnalului, Geo Bogza se desparte şi de lumea aceea, ordine, a vieţii, se produc pe cât de repede, pe atât de definitiv:
ale unor termeni din ciocninea cărora se va ivi literatura lui Geo afrrmând una dintre condiţiile esenţiale ale manifestarii artistului "Joi 25 octombrie. Incet, încet, începe cristalizarea Precis nu
Bogza. al carui travaliu este pentru cei din jur - era şi la jurnatatea ştiu încă nimic ce va fi. Sâmbătă 27 octombrie. Procesul de
Iar momentul apariţiei formelor acesteia se plaseaza la secolului trecut! - o reprezentare charismatica. Asumarea faptului formaţiune e gata. Atitudinea mea s-a cristalizat. E în sângele şi
începutul anului 1 926, cînd Jurnalul este pentru întâia data scriptural înscamna, odata cu intrarea în lumea literaturii, sufletul meu, puternică, intensa". In fapt, cristalizarea este mereu
dublat de un text literar; în primele zile ale lunii ianuarie din solidaritate declarata cu cei "aleşi": abonamentul la privita ca proces, ca o devenire continui!, niciodata finalizata,
acel an, care trebuie considerat placa turnanta a scrisului lui Contimporanul, apoi redactarea revistei Urmuz, relaţiile din ce dar totdeauna intensa, puternica: Jurnalul, ca textele literare
Geo Bogza, punctul genezei scriitorului, se contureaza un în ce mai strânse cu gruparea literara de la Unu sunt semnele care îl însoţesc constant începând - cum s-a vazut - cu anul
proiect literar ce se va finaliza în perioada imediat urmatoare, acestei despărţiri de lumea pe care artistul o va recupera pe o 1926, este o carte a senzaţiilor, a lucrurilor "ghicite", a esenţelor
precum şi specificele crize de crea(ie care îl vor însoţi pe scriitor alta cale: iat-o: "Pentru mine arta noua nu este o simpla formula, abia întrezarite, imediat fixate în pagina pentru a face loc altora,
pentru totdeauna: "Aseara ma gândisem ca deocamdata sa las ci o formula de viata, avântându-ma în ea nu ma mai sufoc", celor pe care ritmul şi perpetua exasperare de a vedea mereu
Naufragia(ii (o povestire -· n.n.) şi sa scriu o piesa de teatru scrie Bogza în decembrie 1926 lui Ion Vmea. secvenţial i le descopera tânarului scriitor. singura certitudine
oricât de proasta. Azi diminealil eram în mare incurcatura de ce Acest mesaj al tânarului de 18 ani are dimensiunile unei în acest maelstrom ramâne hotarârea de "a zgâria viaţa" şi nu
trebuie sa fac în viitor. Gânduri chinuitoare. La prânz Mica îmi adevarate profesiuni de credinţa, reprezentând esenţa
aduce Pi!durea spânzuraţilor. Acum când scriu e ora 2 1 seara. programului lui Geo Bogza, de la care scriitorul nu se va abate
Am terminat-o de citit. Este o adevarata carte, cum ar trebui sa niciodata; arta nu este o formula, ci un mod de (supra)vie(Uire,
fie toate. Atunci cerneala şi hârtia nu s-ar mai strica degeaba. singurul pentru ca, iata, de la analiza !ucida a metamorfozelor

12

www.cimec.ro
 AVANGARDA

"
" Pentru mine, arta nouă este o formulă de viaţă

şi incendiului.
Violent. agitat, convulsiv, dezni!di!jduit, revoltat - acestea
sunt cuvintele care apar cel mai frecvent in jurnal, marcând
starile tânarului scriitor şi, intr-un plan mai general, modul
manifestarii generaţiei sale, a noii sensibilitati: nu altfel erau
Saşa Pana, Roll, Voronca, Claude Semet ori Tudor Miu şi Simion
Stolnicu din Câmpina. Arderea, turmentarea, peisajul cu
incendiu desemneaza starea de criza a unor grupari care, in anii
'30, constituiau avangarda, iar noutaţile Jurnalului dezvaluie
ceea ce aş numi permanentizarea acestei stari. Criza, exasperarea
ivesc însa noua literatura; tristeţea şi disperarea sunt "culorile
cerului" sub care traieşte autorul Jurnalului de sex, dar cautarea
adevarurilor "cu o tarie de acid sulfuric" şiforia de a scrie "la
fel furiei de a trage cu revolverul" sunt ale intregii generaţii.
Tensiunea trairii este tensiunea scriiturii: "Acum ma simt foarte
bine fiziceşte şi la fel mintea. Vreau să ma cwi!ţ de toate confuziile,
de toate reticcnţele, să devin prompţ rnspicaţ febra va trebui să
ramâna. Toate acţiunile in afara de obişnuit au fost susţinute de
febra. Mi-a trecut orice depresiune. Ma simt tare. Vreau să lupt.
Pentru libertatea desăv�ita a individului. Nu mai sunt dispus
să ma las asasinat. Capul mi-e plin de tot ce va trebui să spun.
Idei limpezi, ta.ioase, al caror adevar nu poate ti contestat. De azi
viaţa mea e total schimbata. Poemul continua să ma preocupe.
Am pofta de viaţa, nu pe caile ei. Ci starâmându-le. Aş vrea să
izbutesc in protestul acesta, să mi se dea dreptate, el să nu fie
decât un început din seria unor extraordinare razvratiri ale
spiritului. Imi dau seama perfecţ cu toata fiinţa, de acest puternic
adevar: revolta e viaţa. A trai înseamna să te razvrateşti. Daca: te
conformezi, eşti mort. Tot ceea ce vreau sa fac gasesc de
moralitatea unui fulger".
Aceste notaţii din 1931 fixeaza momentul imediat urmator
f------...1 '" "evoluţiilor şi revoluţiilor'' din ianuarie 1 926; noua structunl
s-a cristalizaţ sonda a strapuns roca, eliberând magma din
estetice: "Cu Miu (poetul Tudor Miu din Câmpina - n.n.), interior: frazele prograrnatice, de manifest existenţial şi literar,
plimbare intr-<> padure despre care declara ca 1-a ll!cut poeţ sunt ale etapei clariticarilor teoretice care deosebesc acum
adica 1-a indemnat să scrie. Pe mine, la aceasta m-au determinat tranşant modalitaţile litarare: intre "fantezie" şi "lucrul simţit
aspectele stridente ale vieţii, iar nu padurea idilica": foşnetul violent, convulsiv' s-a scris, in fond, un fragment din istoria
copacilor şi focul sondelor, poezia padurii idilice şi poezia lwnii literaturii noastre. Fiecare fapt literar are corespondentul său in
industriale - acestea sunt reperele care jaloneaza dosparţirea lui "viaţa"; despărţirea poetului de cei din jur se adânceşte, el
Geo Bogza de "praful obişnuinţei", acoperind fie stridcnţele "imputa" acum "lipsa de intelegere deliranta a lwnii, atitudinea
vieţii, fie esenţa actului poetic. livresca în faţa vieţii", dând o alta semnificaţie vechiului praf al
Aceasta relaţie cu un nou spaţiu, a carui lunga "cariera" obişnuintei: succesiunea ameţitoare a starilor celor mai diverse
literara se afla atunci, in anii '30, abia la incepuţ pregatindu-se (nervozitate şi calm aparent, indispoziţie, tristeţe intinita şi
să treaca în creaţia avangardei, modernismului, suprarealismului, vitalitate, optimism, revolta) dirijeaza fiinţa spre zona scindarii,
existcnţialismului şi postmodernismului, trebuie privita în a celeilalte desparţiri, tragice, de sine: "Duminici! 22februarie.
perspectiva mutaţiilor ce s-au produs in sensibilitatea poetului Nervozitate, indispoziţie. Mi se pare ca daca voi izbuti să scriu
care îşi marturisea, inca în 1 926, evoluţia dinspre sentimentalism ceea ce ma frarnânta am să fiu acuzat de nihilism, am să tiu pus
şi romantism spre sarcasm şi modernism; modul de ''tratare" a la zid de toata lumea. Dar gândurile acelea ma ard, să nu le
peisajului exterior este unul dintre semnele incontestabile ale spun? Imi vine sa plâng de ciuda, de mizerie. Seara, tristeţe
acestor metamorfoze care descopera prin ele insele procesele ce inlinita. Luni 23 februarie. E îngrozitor. Cred ca am sa
au loc în literatura şi constituirea noii sensibiliti!ţi poetice; iar înnebunesc. Totul se clatina. Nu pot să insemn nimic din ce se
lumea industriala este realitatea sa interioara, poate cea mai petrece, dar c un prapad. In mine se ciocnesc locomotive, îmi
frapanta. Peisajul inceteaza să mai fie descris, să constituie o sar creierii, privesc becul, nu-nteleg nimic. Aş vrea să ma arunc
"stare de suflet", o suprafaţa rellectorizanta a trairilor celui care cu capul in cosmos. Miercuri 25februarie. Ieri am renunţat de
îl priveşte; el se interiorizeaza, se cuplează ca un resort intr-un a mai scrie; jurnalul asta e in fond o porcarie. De ce scriu? Pentru
mecanism, devenind chiar acel mecanism care declanşează ce scriu? Ce câştig? Da. Ce câştig? Ce câştig eu? Şi totuşi scriu.
textul; când Geo Bogza spune ca "peisajul fierbe mereu in Sunt groaznic altul decât cel de pâna acum câtva timp. Azi
roşu! incendiului de la Moreni" sau "splendidul peisaj petrolifer mi-am dat seama: e în mine o maşinarie monstruoasă. Daca: voi
nocturn, cu sutele de lumini de la sonde, cu incendiul de la şti cum să lucrez cu ea, ma pot înalţa pâna cine ştie unde. Daca:
Moreni la orizont, ma face sa traiesc convulsiv" şi "iubesc am să fiu cu ochii închişi ca pâna acum, repede voi cadea, o
peisajcle acestea putrede de sonde şi petrol", el nu exprima prăbuşire definitiva. Aş vrea să-i invaţ mecanismul, să fiu stapân
oricum, ci "violenf'. doar participarea afectiva, specific romantica, la spectacolul deplin pe ea. Şi totuşi nu fac nimic pentru asta. Ma rog.
Daca ţelul existenţei este aceasta violentare a tiparului pentru "naturii", ci îşi dezvaluie peisajul interior, cel al trairilor Scâncesc".
a lasa o "urma", un nou tipar în fond, idealul poeziei, convulsivc, al "magmci" sufleteşti care acumulează energie şi Daca indepartarea de lume era numai dramatica, in sens
penetrantiste îl constituie "vorbele goale", dar "goale, nu ca o aşteapta sonda care s-<> elibereze. Peisajul cu incendiu este însuşi comun dramatica, ilustrând, în fond, raporturile de totdeauna
nuca fura miez, ci ca nişte femei fara îmbracaminte, mai calde, peisajul literar: "Sunt chinuiţ ingrozitor al "magmei" sufleteşti ale scriitorului cu "preajma" sa, scindarea interioara este tragici!;
mai vii. Şterse de praful obişnuinţei "; ambiguitatea sintagmei, care acumulează energie şi aş vrea un scris de trasnete, de sulfat ieşirea din peisajul cu incendiu, din "lumea de acizi" se fuce
exploatate exact în sensul contrar acestei precizari de adversarii de cupru mestecat între dinţi. Aş vrea o dezli!n{Uire, şi îmi dau prin intermediul frazei, adica al zilelor fixate in text: jurnalul -
modernismului, de atunci şi de azi, reprezinta, în fapt, seama ca nu fac altceva decât să construiesc fraze. Şi timpul am observat şi altadata - nu consemneaza zile, ci, fraze,
ambiguitatea fundamentala a discursului literar care, fie ca este trece iremediabil. Iar eu vreau să-mi urlu existenţa "; clocotul descoperind o adevarata ''terapeutica" a scriiturii. Notaţiile din
poezie penetrantista sau o povestire "spusă de cineva gâîaind "coroziv" al gândurilor, chinuirea, cautarea exasperata a unui Jurnalul lui Geo Bogza exprima necesitatea ''higienei sufleteşti"
de spaima" (cum o proiecta Geo Bogza in Petrol de Buştenari stil care să nu fie "stil" şi aceasta dezli!n{Uire sunt elemente prin eliberarea acelui ''ţipat alb al revoltei", fraza textului care
- 30 de mii de lei vagonu{), aspira catre elementaritatea viului, specifice noii sensibilitati care incearca să zgârie viaţa şi care de-constuieşte realitatea construita în literatura fiind documentul
catre cotidianul polimorf caruia numai un ochi orbit de praful vrea să gaseasca acele "vorbe goale" ce releva miezul fiebinte, trairii şi programul scriitorului: "Scriu ca şi cum n-ar fi nimeni
obişnuinţei nu i-ar putea detecta trepidantul ritm ascuns. ascuns sub roca şi praful obişnuinţei; într-<> alta ordine, literaturii pe pamânţ scrisul ca document al celor suferite, indiferent de ce
Notaţiile Jurnalului, existenţa şi literatura autorului lor, se i se contesta funcţia de a construi pentru a i se afirma moderna cred ceilalţi. Scrisul ca marturisire, ca izbavirea sufletului": câta
identifica în peisajul cu sonde in erupţie sau arzând; imaginile de-construire: asemeni sondei care distruge o structura pentru a exasperare, atâta literatura, Jurnal de copili!rie şi adolescenţii
acestuia, cu o mare frecvenţa a apariţiilor, reprezinta ceea ce aş o formula altfel, noua sensibilitate cauta zgomotul acolo unde fiind una dintre carţi]e esenţiale ale lui Geo Bogza, poate chiar
numi decorul interior, relevând perfecta armonizare a erupţiei nu pare a fi decât linişte, incendiul - unde totul pare stins demult. cea mai importanta, realizând sinteza convulsiilor din Poemul
petrolului cu ritmul vieţii şi textului: ''frumuseţea îngrozitoare" Peisajul convulsiv al sondelor se identifica in ritmul dinamic al invectivi!, alegoriilor din Ţara de piatri! şi Cartea Oltului,
a unei sonde în erupţie, a obiectului ce penetreaza roca pentru Jurnalului; daca textul "literar'' construieşte fraze, insemnarile hiperbolelor convenţionale din reportajele anilor '50 şi
a-i revela seva ascunsa, este masura exacta a celeilalte zilnice de--construiesc ..impresia", fragmenteaza ''imaginea'' "efemeridelor'' din Paznic defar şi Ca si!fii om intreg: jurnalul
''frumuseţi", a literaturii penetrantiste care "foreaza" obişnuitul pentru a le releva realitatea secreta: elementul ce corespunde este faptul literar al existentei lui Geo Bogza.
pentru a-i dezvalui miezul viu, incandescent 2 • Tensiunea energiei din convulsia solului putred de petrol nu poate fi ... ll()LMN
sufleteasca a tânarului exasperat de a nu gasi mijloacele de literatura care, iata, restituie doar conturul prea general al Note:
exprimare literara a peisajului cu incendiu din interioritatea sa, peisajului interior (doar in Lafcadio din Les Cave< du Vatican 1 Geo 8ogut. Jurnal de copililrie şi adolescenţă, Cartea Româneasca,
punând mereu la încercare limitele capacitatii de rezistenţa a autorul găseşte "ceva" din exasperarile sale), şi Jurnalul (adica 1987.
celor din jur, se regaseşte doar în temperatura "focului de la "viaţa" acelei literaturi) in care trairea se confunda cu faptul 2 Este important, poate, sa amintesc faptul ca F. T. Marineni este

Moreni", a incendiului care "m-ar durea daca s-ar stinge". Aceasta scriptural, in care textul este "numai vitezil, nimic stabil" şi in autorul unui text intitulat Incendiul sondei de la Moreni (L'incendio
interiorizare a decorului exterior creaza şi altfel de distanţe, care fiecare moment deschide per;pectiva "catastrofei", a erupţiei delia sonda), aparut in Conlimporanu/, X, 1931, 96-98.

13

www.cimec.ro
 AVANGARDA
Zone întregi ale liternturii române merita
sa fie cercetate minuţios, cu lupa, asemenea
unor continente despre care fie nu ştim nimic,
fie avem informaţii de mâna a doua, deformate
şi aşezate in contexte inadecvate.
Avangardismul ar putea sa se afle, fireşte, în
aceasta situaţie. Si nu pentru ca n-ar li facut
obiectul unor studii monografice ori al unor
interpretări (uneori in capitole de istorie
literara) remarcabile, ci pentru ca fascinaţia
pe care o degaja permite schimbarea
accentelor, punerea în lumina a unor teritorii
marginale sau, ştiu eu, pur şi simplu exer.;area
spiritului analitic. Ca sa nu mai vorbim de
mutaţiile pe care, intr-un fel sau altul, le-a
provocat în sensibilitatea secolului al XX-lea.
Nu-i vorba, inainte de toate e nevoie de o
privire de ansamblu. Avangardismul românesc
(Ed.iturn Fundaţiei Cui turnle Ideea Europeana,
2005) este o astfel de sinteza intemeiata
analitic - cercetare minutioasa, viziune
academica, analiza patrunzatoare - care
demonstreaza deopotriva pasiune şi angajare
intr-un proiect recuperator de anvergura.
Autorul ei, Ovidiu Morar, universitar
sucevean, debuta acum câţiva ani cu o
cercetarea detaliata asuprn suprarealismului
românesc, publicata la editurn Univer.;.
La drept vorbind, cartea de acum se şi
nutreşte din ambiţia unei revizuiri, pe care o
consider in buna masura partizana şi, deci, şi
cumva excesiva. Cercetarea atenta a
"documentelor" e susţinuta de o pledoarie
despre care autorul crede ca ar putea recupern
avangardismul atât prin acuzarea subterana a
mediului românesc, ostil datorita
antisemitismului sau funciar, cât şi prin
condamnarea unei critici opace, care ar
pacatui de angajare ideologica. Aşadar o
pledoarie vindicativa, prezentata, însa, drept
privire obiectiva, dezinhibata şi despova.rata
"tie parti-pris -uri " . Preliminariile cartii
constituie nici mai mult, nici mai puţin decât
o adevarata execuţie a criticii româneşti - mult
tempernta., totuşi, în cercetarea propriu-zisa -,
caci nimeni, pâna acum, n-ar fi facut observaţii
cât de cât pertinente asupra avangardei. Şi
aici nu e vorba de articole apărute în presa de
dreapta ori de acelea semnate de anonimi, ci
de intreaga critica româneasca, de la G.
C31inescu la Nicolae Manolescu, care ar privi,
toţi, cu condescendenţa un fenomen pe care
il acuza de pornografie, de lipsa de
originalitate şi de intenţii destabilizatoare. In
discuţie, deci, n-ar fi fost valoarea în sine a
creatiei avangardiştilor, iar atunci când
aceasta valoare e considerata in afara
problemei chiar de Ovidiu Mornr, el invoca
majorn contributie a avangardiştilor la apariţia
modernismului, ba chiar a societatii
democratice româneşti. Spre exemplu,
Calinescu, ale cărui judecatile de valoare ar "fi
"întunecate" de "prejudecati de ordin rnsial ,
"demonteaza foarte exact mecanismul poeziei
"
avangardiste ; totuşi, injust, se spune,
"opiniile în privinţa valorii estetice a acesteia
sunt negative". Mai mult, el ar face eroarea sa
creada ca un poet valoros risca sa nu intre
"
într-<) istorie a literaturii, în vreme ce un fm;or
patrunde". În fine, Vladimir Streinu, exaspernl
de irnitarea suprnrealismului de catre scriitorii
români şi de copierea unei formule liternre"
"
depaşite; Matei Calinescu, tendentios; Mircea
Scarlat, în eroare deoarece crede ca liternturn
programelor e mai interesanta deseori decât
literatura propriu-zisa. Si aşa mai departe,
trecând peste Marin Mincu şi Ion Pop.
Finalmente e amintit Nicolae Manolescu care,
intr-un editorial din "România literara" numit
Avangarda şi politizarea literaturii, vorbeşte
despre "dubla tradare de catre avangardişti a
proiectului modernist", invocând pe de o
"
parte, renunţarea la ontologic şi metafiZic în
favoarea revoluţiei verbale, pc de alta,
degrndarea inaltei contesta�i mornle şi artistice
în politica materialista joasa".
Or majoritatea acestor afmnaţii - ca multe
altele, nereluate aici - rărnân inca în picioare,
studiul lui Ovidiu Mornr confmnându-le parca
valabilitatea inca o data. Caci, pentru a-i da,
fllra voie, dreptate lui Vladimir Streinu, autorul
vorbeşte adesea, impotriva manifestarilor de
libertate şi de insurgenta pe care le clamau
14
.......
Fascinantele contradictii ale avangardismului
avangardiştii, despre spiritul lor imitativ. pentru a nu mai da decât un singur exemplu, Teodorescu. Oricum, ambii au intrat in
Manifestul activist ciJtre tinerime, publicat în Critica mizeriei, din 1 945, Gelu Naum, Paul harnurile realismului socialist. ca ar fi facut-o
de Vmea in 1 924, o spune chiar Ovidiu Mornr, Paun şi Virgil Teodorescu vorbesc despre un "nu din oportunism, ci din convingerea ca
"e redactat dupa schema retorica a manierism suprarealist", acuzându·i pe servesc o cauza justă" e o chestiune la care
manifestelor lui Marinelli " . Citam, de " merita inca meditat. E prea mult teribilism
Voronca, Roll, Saşa Pana de sterilitate - şi
asemenea: Jn ceea ce priveşte poezia asta in condiţiile în care, cum am vazut ceva ludic şi juvenil pentru a vorbi numai despre
suprnrealista propriu-zisa publicata în acea•ta mai devreme, ei înşişi practica .,acelaşi slujirea unei cauze. Oricum, în cazul
"
perioada - e vorba de valul de dupa al doilea mecanism textual nedistinct. Nu e vorba avangardei, lucrurile nu pol fi atât de uşor şi
razboi mondial ( 1 945-1 947) -, se remarca în numai de fricţiuni la mijloc. Dar frictiunile definitiv clasate şi o demonstreaza chiar faptul
primul rând creaţiile lui Ghernsim Luca, Gellu interioare, nevoia pennanentelor disocieri, ca liternturii angajate şi militanle, pe care o
Naum, Virgil Teodorescu şi Paul Paun, greu rupturile publice nu reuşesc sa instituie şi cultiva şi o legitimeaza intre razboaie
de disocia! de altfel din punct de vedere estetici diferite. Ramân insa scandalul, avangardiştii, ii sta alaturi impulsul catre farsa
stilistic, întrucât mecanismul textual e efervescenta şi intrarea, prin scandal, În şi ludic. Eroii din Capul de riJţoi, piesa lui
acelaşi". De altfel, se vorbeşte adesea despre istoriile liternre. Ciprian, despre care s·a şi crezut o \ITeme ca
reţetd, manieril, modele, şi nu o data De aceea nici nu cred ca avangarda a fost i-ar fi aparţinut lui Urmuz, il epateaza pe
exemplele demonstreaza un mimetism facil "condamnata la uitare pâna în 1 990". Doar burghez, dar nu mai mult. Ca era, în toate, o
şi un limbaj convenţionalizat la maxim. Pâna ca Ovidiu Mornr repune documentele pe masa acţiune subver.;iva, de minare a valorilor? Dar
şi cuvintele lui Geo Bogza ( Scriu pentru ca şi intr-un capitol distinct supune atenţiei aici revenim la Nicolae Manolescu a cărui
" "
viaţa ma exaspereaza ) amintesc izbitor de relaţia dintre arta şi politica, unul dintre observaţie e, de fapt, de finete şi de adâncime.
mult de afirmaţia lui Breton, conform careia fundamentele avangardismului, de care Caci vorbim despre avangarda, o considerăm
"Frumuseţea va fi convulsiva sau nu va fi comunismul nu prea a vrut sa se ştie. Literntura chiar un fel de hipermodemism, oricum, o faţa
deloc". Dar câta exaspernre poate intra şi intra şi revoluţie, iata emblema sub care ar putea a modernitatii, când de fapt lucrurile sunt ceva
in mimetismul celor mai mulţi dintre sta câteva din complexele avangardismului. mai nuanţate. La "Tâna.ra genernţie", la "Ern
avangardişti? Ca sa nu invoc anii '50 ... In La primul numar," n-o spune Ovidiu Morar, noua", la "Facla", "Reporter" sau la
"
paranteza fie zis, metamorfozele de acum ale Contimporanul se şi numea Contem· " Cuvântul liber , tinerii avangardişti
avangardei ar merita o cercetare minutioasa. " "
poranul" şi trimitea explicit la programul dezavueaza literatura decadenta (ironie a
Chiar şi în cazul lui Urmuz lucrurile sunt de o socialist al lui Gherea. Interesant ar fi fost sa sortii: ei înşişi vor primi acelaşi blam, nu peste
oarecare, profitabila cred, imprecizie. Citim vedem nu numai cum au militat avangardiştii multa vreme, şi chiar din partea puterii politice
la un moment dat ca, funcţionar conştiincios, în anii treizeci, ci cum au făcut·o, unii dintre pe care o susţineau), critica (atenţie!) liternturn
Urmuz ar fi dus o viaţa burgheza confortabila ei, dupa aceea. Nina Cassian, autoarea unui occidentala burgheza", inclusiv teatrul
"
şi, cu scrisul sau, nu ar fi avut alt scop decât volum suprarealist notoriu, nu-i amintita suprarealist, sustin literatura angajata şi
sa-şi distreze familia. La câteva rânduri (poate pentru a nu afecta imaginea militanta a Rusiei Sovietice. Explicabila, deşi
distanţa se vorbeşte, insa, despre "proiecţia avangardei), deşi in cartea sa despre Paul penibila, aceasta literntura? Atunci de ce sa
unei exasperari fata de literatura Celan, evocând atmosfera gratuitelor şi nu fie explicabile valurile de literatura
conventionala" . Nu e neapărat vorba despre ludicelor intâlniri suprarealiste de dupa angajata ortodoxista? Dar in afara acestor
o contradicţie. Dar daca la Urmuz s-ar putea razboi, Petru Solomon ii acorda locul pe care
"
vorbi de exaspernre, multi dintre avangardişti il merita. Prin lipsa "traducerii in româneşte,
nu fac decât sa-i preia şi sa-i rnteze modelul. limba sparga a Ninei Cassian e chiar mai
Ovidiu Morar însuşi vorbeşte intr-un loc elocventa decât "limba leoparda" a lui Virgil
despre pastişe submediocre" şi despre
"
spectacolele Dada ca despre ,,reprezentatii de
un prost gust strident". Si pentru el proliferanta
literatura a manifcstelor e mai importanta
"
intr-o prima faza decât litemturn propriu-zisa" .
Refuzând literatura, pe care o considera
degradare burgheza, avangardiştii, de toate
culorile, fac deseori comuna literaturizare,
când nu se exprima prin farse şi calambururi.
Astfel, de neinteles admirnţia fara rezerve a
lui Ovidiu Mornr fata de punctul de vedere
exprimat de Ion Vmea, şi tocmai in 1 924, ca
liternturn avangardista e deja una de export. "
"Pentru întâia data am dăruit ceva strainatatii ,
spunea Vmea, acreditat cu asuprn de masura.
Eu vad aici teribilismul juvenil şi, mai presus
de asta, nevoia, macedonskiana, de a veni din
exterior cu o consacrare pentru a o obţine,
prin exces, pe cea din propria ţara. În paranteza
fie zis, in urma cu câţiva ani, la o expoziţie de
la Metropolitan Museum dedicata
suprarealismului (şi, de fapt, avangardei),
n-am vazut, printre câteva zeci de mii de
exponale, decât doua-trei româneşti. Oricum,
când Pompiliu Constantinescu şi Mihail
Sebastian dezavueaza romanul lui Bonciu,
în cauza. nu e în nici un caz antisemitismul, ci
valoarea. Dar multe acuzatii vin chiar din
interiorul mişcarii avangardiste, critica
nefacând decât sa le repete, eventual cu ceva
mai puţina pasiune. Unul dintre capii primei
avangarde e ingropat in cunoscutul articol
Coliva lui moş Vinea; Marcel Iancu se satura
de ,,neslărşita clovnerie sterila a dadaiştilor"
şi se desparte de ci în 1 922, dar în 1 953 inca
mai crede ca aceştia continuau mistificarea
"
şi gluma doar pentru placerea nonsensului";
Tristan Tzara e numit in 1 925, in revista
"
"Integrnl", un simplu ,,rentier al talentului;
pentru Ovidiu Morar, însuşi Saşa Pana sau
Constantin Nisipeanu cultiva, la "Meridian",
"acelaşi evazionism (poslsimbolist) al
reveriilor senine, vag melancolice"; în fine,
www.cimec.ro

Fascinantele contradictii ale avangardismului
extreme, care s e întâlnesc, erau marii poeti
care tratau avangardismul cu oarece
condescendenţă şi care, ei înşişi, fusesera
trimişi de Iorga la sanatoriu. Arghezi, solicitat
sa colaboreze la "Contimporanul", trimite
spre publicare, daca nu ma înşel, poemul
Plugule, tocmai pentru a discredita rcţcta
literara încuibata într-un front care se declara
al inovaţiei. Colaborarile lui Ion Barbu, ale
altora, fac parte în buna masura de strategia
obţinerii unei consacrari prin alţii. Oricum,
un Brâncuşi, de exemplu, invocat adesea ca
model de valoare cu radacinile în
avangardism, marturiscşte într-un loc: Eu nu
" condus la cristalizarea societăţii româneşti
sunt nici surrealis� nici baroc, nici cubist; şi
nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu,
" dictatura proletariatului; tot ele, fllra pic de
vin din ceva care este foarte vechi ... .. A se
vedea numarul recent al "Convorbirilor
" în vreme ce ideologia burgheza cum putea fi
literare (2/2006) care preia marturisirea
dintr-un volum mai vechi al lui Constantin
zarnescu. Cu Eugen Ionescu (a carui defrniţie
data avangardei priveşte nu realitatea istorica,
ci tipologica) se întâmpla ca, într-o Franţa
militantă, sa i se reproşeze prin anii '50 tocmai
lipsa de angajare, chit ca el vorbea despre
fiinţa umana în ceea ce are ea percn. Oricum,
curentul, adica şcoala, îşi devora fiii şi tocmai
de aceea marii scriitori care vor fi avut
tangenţe cu avangardelc s-au despărţit deseori
de acestea pentru a-şi urma propriul destin
creator. Vor fi fiind, fireşte, şi excepţii.
în fmc, marca întrebare (consecinta unei
contradicţii de fond) este în ce masura
avangardismul aparţine modernismului, ba
chiar în ce masura aparţine el modernitatii?
Gratuitatii poeziei moderne avangardismul
îi opune militantismul, aşa încât c legitima
întrebarea daca nu cumva literatura aceasta
nu-i mai apropiata de tradiţionalism din
moment ce, pe lânga didacticismul, fie el
adesea implicit, pc care Baudclaire îl
considera, ca Poe, o "erezie a tradi­
ţionalismului " , se instituie acum un
mimetism de duzina. Sunt atâţia minori care
fac, fie şi cu inteligenta, scandal, încât nu
poţi sa nu-ţi aminteşti cuvintele aceluiaşi
Baudelaire - ele, da, pornite din exasperare
- care constata, într-un loc, ca ,.toata lumea
picteaza din ce în ce mai bine, ceea ce ni se
pare jalnic". Pc de alta parte, daca
avangardiştii îşi subordoneaza literatura unei
cauze (minând ideile de familie, patrie,
religie), de ce sa nu acceptam ca şi alţi
scriitori pot seiVi o cauza? Altfel spus, ce
anume poate oferi mai multa legitimitate
cosmopolitismului lor, dublat de
antinaţionalism şi antispiritualism, în
comparaţie cu militantismul celor care apara
tocmai naţionalismul, etnicismul,
spiritualismul? Trecând peste faptul ca avem
aici braţele unei balanţe care pune faţa în
faţa ideea de revolutie cu aceea de restauraţie
(şi care face, de exemplu, ca expresionismul
sa nu mai poata fi asociat avangardismului -
pe care tot Baudelaire, un francez, îl judeca,
deşi proiectiv, exact atunci când spunea ca
"în Franţa orice metafora are mustaţi de
mareşa!"), avangardismul nu face decât sa se
situeze pe acelaşi nivel cu mişcarile pe care
le contesta. Când iese din zona ludicului,
poarta, de fapt, un razboi (pe care mai degraba
el îl declanşează) şi duce batalii pe tarâm
social şi politic, miza nefiind arta - o anexa,
un auxiliar-, ci puterea. Ca avangardiştii nu
doreau consacrarea? Noua ordine politica pe
care o vizeaza e chiar o consacrare. Apoi
exhibarea continua - fronda iconoclasta,
scandalurile, expoziţiile - ce altceva sunt?
în fine, chiar notorietatea de care se bucura e
AVANGARDA
semnul nu al valorii în sine, ci al semnalului
pe care îl trag. Ce ciudat! Antipozitivişti,
negând valorile burgheziei, avangardiştii
cultiva militantismul; imanentişti,
exploreaza visul; anarhişti, ar promova
democraţia.
Cât priveşte democraţia, discuţia
comporta alte observaţii. Societatea
românească, oricât de înveninata ar fi fost ea
între razboaie, nu e formata numai din extrema
dreapta şi din avangardism. Ce-i drept, ambele
acuzau clasa politica parlamentara de
politicianism şi-şi justificau astfel energiile
anarhice puse în joc. Doar ca., exact ca în
perioada comunista, când, însa, componenta
avangardista a atitudinii lor era deliberat
ignorata, revistele de stânga sunt numite, prin
bipolarizare, democratice. Tocmai ele ar fi
contemporane, deşi ştim bine ca au dus la
ironie, ar fi reprezentat "spiritul progresisf',
"
altfel decât "reacţionară ? Mai mult,
suprarealismul s-ar fi nascut, pur şi simplu,
"ca protest vehement împotriva orânduirii
burgheze imperialiste". La drept vorbind,
dreapta interbelica, cu ideologiile ei
restauratoare, avea în toata Europa de dupa
primul razboi mondial aceeaşi cauza şi
semnificaţie; sancţionarea, dar nu a
burgheziei, ci a spiritului raţionalist de tip
iluminist. Iar burghezia nu face decât sa
continue valorile revoluţiei franceze. Or, de
la iluminism încoace, cu toate eşecurile ci,
burghezia a fost asociata tocmai progresului,
democra�ei, valorii estetice în sine, libertaţilor
individuale. Nu invocam acum faptul ca
militantismul a devenit repede realism
socialist şi ca s-a ajuns uşor la dictatura
proletariatului (şi acestea nu sunt simple
derapaje), dar avangardismul arc probleme cu
puterea (pe care o cauta), nu cu democraţia.
Ce spirit progresist când îţi numeşti o revista
"
"Muci" sau Pula ? Marii revoltaţi fac gesturi
"
juvenile, tcribiliste, gratuite şi uneori
nedemocratice. De fapt, contestarea valorilor
celorlalti ţine chiar de refuzul democraţiei.
Sunt valori incompatibile. La moartea lui
Anatole Francc, anarhicii suprarealişti care
voiau sa-I epateze pc burghez publica
pamllctul Un cadavrn. In fme, a propos de
democraţie şi spirit progresist: e invocat
Breton cu gestul anarhic al ieşirii cu
revolverul in strada pentru a trage în plina
mulţime. Ni se precizeaza însa ca gestul nu
trebuie luat ad litteram. Or, citim la câteva
rânduri distanţa, J. Vachi: chiar a patruns cu
un revolver în mâna la reprezentaţia unei
drame (a uneia suprarealiste chiar, scrise de
Apollinaire) arneninţând ca va trage în public.
Aşa încât, nu numai ca n-aş apara
avangardismul, ci aş încerca sa-i exploatez
contradicţiile. Ba chiar asemanarile cu cealalta avangarda, în general? Şi daca vorbim despre Modernism moderat? Nu, modernism pur şi
extrema . . . Oricum, când a fost vorba de cea istorica, exista o simultaneitate şi simplu, care nu poate fi trecut în umbra
democraţie, avangardiştii au ajuns la situaţii deopotriva o succesiune de formule suficient avangardismului. Pentru a-1 discuta pe
din categoria bizareriei. Tzara e împotriva de diferite pentru a face aproape caduca orice Fundoianu, e invocat, ca reper de situare,
artei comprehensibile, a sensului (nu-i vorba, generalizare. Ovidiu Moraru rezolva aceasta Bacovia. Acesta e raportul corect.
cele mai bune poeme ale suprarealiştilor sunt problema a genului proxim şi diferenţei Aşadar, avangardismul?! Sigur un
acelea în care se articuleaza un sens - dovada specifice. în buna masura, toate exprima faţa fenomen plin de zone neexplorate, de
chiar finele analize ale lui Ovidiu Morar); în revanşarda a modernitaţii. Fie ca restaureaza ascunzişuri şi de capcane, aşa cum ii sta bine
schimb, creaţia e, pentru suprarealişti, la trecutul (ca expresionismul), fie ca denunţă
unei mişcări care respinge orice fel de
îndemâna oricui, a alienaţilor mintal sau a prezentul (ca nihiliştii, dadaismul) sau ca are obedienţă, chit ca este ea angajata într-un
unor copii. Ovidiu Morar prezinta cazurile ochii îndreptaţi spre viitor (ca futurismul), razboi pentru putere. Un razboi pe care 1-a
existente la noi. Democraţie sa însemne în toate pornesc de la negarea nu atât a declanşat şi pe care, la noi, nu ştiu daca 1-a şi
cazul acesta abolirea esteticului, adica refuzul burgheziei, cum se spune adesea, ci a valorilor câştiga!. Cercetarea pe orizontala a lui
în sine al modemitaţii? în sensul acesta, al moderne impuse de iluminism. în discuţie sunt
" Ovidiu Morar obliga parca la un efort de
acestei "democratizari , un Piero Manzoni raţiunea, logica, ba chiar democraţia. Oricum, interogare critica, dubitativa, pe care
avea sa-şi conseiVe propriul rahat şi sa-I vânda Aron Cotruş şi Philippide, invocaţi într-un avangarda, ca fenomen într-adevar plin de
ca arta, etichetându-1 Rahat de artist /00 % loc, sunt la antipodul avangardei; Blaga e
surprize, fascinant pentru cercetator, îl şi
pur. situat când în categoria avangardei, când în merita.
Şi-apoi, despre ce avangarda vorbim? aceea a ,,modernismului moderat", acolo unde
Despre avangarda istorica sau despre se afla, de fapt, şi Ion Barbu, şi Brâncuşi. Mircea A. DIACONU
15
www.cimec.ro
 AVANGARDA
Entuziasmul rupturii
•avangarda istorica in România
Privit retrospectiv, avangarda istorica se legitimează mai putin
ca un grupaj de realităţi artistice concrete - lucrari de artA,
"
evenimente, "opere (una dintre noţiunile cel mai sistematic
deconstruite de această mişcare complexa şi contrndictorie), cât
printr-un pachet de programe şi manifeste, care converg înspre
vectorul principal al schimbarii. In aceeaşi masura ea se impune
ca un ton specific - tonul vehement, retorica negarii şi afirmarii
unor valori, indiferent daca ele se impun ca urgenţele inevitabile
ale unui context politic, social, sau ca replica a unei direcţii
elaborate (macar ca proiect) în centre sociale şi culturale cu
evoluţie mai rapida, marile centre aculturante ale Europei secolului
trecut De altfel, ca modernismul - caruia îi este inclUSă, şi caruia,
în aceeaşi masura i se opune tocmai prin retorismul sau radical (şi
radicalizant), avangarda participa fara rezerve la programul
universalist, aplatizant în nediferenţierea unui sistem de
stereotipuri în care individualismul este exclus, atât la nivelul
mai general al unei identită� de grup locale, zonale, cu atât mai
mult naţionale, pâna la individualismul expresiei artistice
personale. Ceea ce nu exclude un anume tip de subiectivism - în
masura în care el apeleaza la mecanismele obiectivante ale
manevrarii unui inconştient pus la dispozi�a observarii şi utilizarii
în subminarea valorilor de ierarhizare estetice, etice,
"
comportamentale, de limbaj etc., preexistente, "date , moştenite.
Acest proiect - unul dintre cele mai motivante al utopiei
progresiste, al avangardei - permite circula�a în multiple sensuri
a modelelor, cum se întâmpla, de pilda, în raportul extrem de
fecund care articuleaza schimbul de modele între occidentul
modernist (simbolist, cubist, expresionist) şi avangardist (futurist,
suprarealist, dadaist) într-o prima di�e de mişcare şi orientul
rus, apoi sovietic, care-şi exporta, la rândul sau, exotismul oriental
şi autohtonizant, prin baietele lui Djaghilev şi constructivismul
care da o autoritara expresie artistica atitudinii de stânga, şi
contribuie la consolidarea şcolii Bauhaus, la demonstrarea
importanţei şi riscurilor angajamentului politic al artei. Participarea
tuturor zonelor centrale sau periferice la geneza şi expansiunea
avangardei funcţionează în virtutea aceluiaşi internaţionalism
care este modul de manifestare cu puternica tentă politica, ce
leaga utopia înca de legitimarea istorica a universalismului, ca
recurenta a actualizarii unei originaritlţi unice şi unificatoare a
dispersiilor culturale umane, de globalismul contemporan, mai
relaxat faţa de legitimitatea - ontologica sau istorica - a nivelarii,
atent la opera�onalitatea sa, şi la viitorul sau, şi la fel de putin
interesat de profundele conflicte etice, oe tensionează şi rup utopia
generoasa a motivaţiei de agresivitatea instrumentelor sale de
concretizare. Dar internaţionalismul, bazat pe teoria politica şi
socioeconomica a claselor, cu definitoria sa arnprentl de stânga,
convieţuieşte în deceniile primului modernism şi primei
avangarde cu un curent la fel de important şi eficient, elitist,
curentul cosmopolit, care leaga la suprafaţa mişcarile aculturante
şi zonele între care se produoe circulaţia şi comerţul de modele.
Datoritl acestor complexe texturi a schimburilor în mai multe
sensuri şi a circulaţiei lor în virtutea importului de informaţie în
zonele periferice, care-şi conştientizeaza periferia, şi circulaţiei
elitelor intelectuale, zonele periferioe contribuie la decantarea şi
definirea avangardei mondiale, înainte ca suflul înnoitor, ca
proiectul rupturii sa patrunda în spaţiile lor originare. Aoesta a
fost aportul lui Djaghilev în cazul avangardei ruse, al lui Picasso,
pentru Spania primului modernism, al lui Brâncuşi, Tristan Tzara,
Marcel Iancu, Victor Brauner, Benjarnin Fondane, provenind cu
toţii dintr-un spaţiu românesc în care, cu excep�a lui Urmuz,
germenii şi suportul social contextual, chiar suportul de civilizaţie
materiala motivant, abia se formulau. Un spaţiu în care de abia
anii '20 asista la coagularea unei mişcari de receptare şi manifestare
a direcţiei avangardiste. Această dubla acroşare temporala a
avangardismului românesc, una elitan!, în chiar primii ani de
prefigurare a mişcarii, articulate din direcţii contrndictorii şi chiar
conflictuale, chiar daca motivaţiile lor erau convergente, oealaltl
sistematica, de preluare a unor forme deja elaborate, şi transplantate
nu pasiv, în spaţiul românesc, în anii '20, o pWie in valoare
regretatul istoric de artl Andrei Pintilie'.
La 8 februarie 1916, la Ziirich, un centru cosmopolit, în care
se în1âlneau mulţi reprezentanţi ai unor zone europene atinse de
conflictul mondial sau artişti angrenaţi în cautarea aventurii
culturale, poetul Tristan Tzara, evreu român din Moineşti,
România, fondeaza, împreuna cu scriitorul german Hugo Baii,
care înfiinţase doar cu trei zile înainte clubul Cabaret Voltaire,
cu scriitorul german Richard Huelsenbeck, şi cu sculptorul Jean
Arp, gruparea avangardista radicala Dada, instaurând prin chiar
tehnica selectarii unui nume prin aleatorul deschiderii
dicţionarului, şi prin manifestele lansatede Tristan Tzara, în revista
DADA, programul oelei mai negatoare mişcari culturale. Un
nihilism absolut, o provocare la ruptura tuturor convenţiilor şi
codurilor, o instigare la distrugerea tuturor sistemelor, singurul
sistem admis fiind ieşirea din sistem, o neîncredere absolutA în
toate valorile pe care se construisera societă�le precedente şi mai
cu seama societatea momentului, şi, ca ultima punte de rezistenţa
vizata, deconstruirea însuşi codului oelui mai profund al construirii
sistemelor, codul comunicarii, limbajul. Aceastl grupare se
legitimeaza drept vârful de atac şi esenţa exploziva a tensiunilor
l6
revolu�onare ce marcau criza societaţii şi culturii începutului de
secol, în care, în tragedia primului razboi mondial sfărşea timpul
entuziast şi frivol al Belle Epoque, timpul maximei încrederi în
rolul pozitiv inalterabil al progresului. Un an mai târziu, revoluţia
rusa din octombrie marca apogeul şi sfărşitul utopici sociale -
acest program, radical, de negare, declinând şi consumând pâna
la ultimele consecinţe nefaste utopia revolutionara şi elanul
distructiv. Mişcarea DADA cucereşte lumea europeana,
extinzându-se ca numar de membri în jurul nucleului iniţial (adera
la grup Sophie Tauber Arp, Max &nst), şi prin extensie geografica
(la Kiiln, în Club Wmter, cu aderarea lui Theodor Baiggheld, la
Weimar, unde Huelsenbeck fondează Qubul DADA şi mişcarea
Der DADA, în fine, în Hanovra, în jurul lui Kurt Switters, artistul
care avea sa aplice concret exigenţa lui Tzara din manifestul
publicat în numarul 3 al revistei DADA, din 1918, transformând
vorbirea în ţipat/racnet la întâlnirile, conferinţele şi lecturile de
poezie aleoercurilordadaiste).Aici adera la grupare Van Doesburg
şi Piet Mondrian, El Lissitzky, Laszlo Moholy-Nagy. Legatura
cu mişcarea avangardistl americana o fuoe Picabia, care da la
Barcelona, o replica revistei new ymkeze ,,291 ", prin revista
dadaistl ,,391 " . In toatl aceasta mişcare, un nucleu puternic îl
asigura cei doi artişti români - poetul (antipoetul) Tristan Tzara,
teoreticianul gruparii, şi arllitectul-pictor Marcel Janco (Iancu),
artist ce nu va consuma niciodatA integral programul negator
dadaist, ramânând mai curând un repn:zentant al modernismului.
Teatrul manifestlrilor dadaiste se extinde la Paris, unde, va cuceri
adeziunea artiştilor şi poe�lor antrenaţi de entuziasmul distructiv
şi cautând o contrapondere telcologiei utopice a aderenţei la
promisiunea societlţii industriale, cu coloratura sa de stânga,
care, în anii '20 vor parasi � în urma elaborarii de catre
Breton a manifestului suprarealist In 1 923, Tristan Tzara anunţa
despartirea de aceastl mişcare, iniţiatl de el, şi care înceta sa
existe, în cadrul faimoasei "Soiree du coeur â barbe", de la Theatre
Michelet, dispariţie programata, de altfel, inca de la manifestul
din 1 9 1 8. Funcţiona, aici, nu doar principiul independenţei faţa
de orioe altl mişcare constituita, ci mai ales acea ttntativa de a
scapa absorbţiei în istorie, şi principiul fundamental al distrugerii
oricarui fenomen constituit, care tinde sa se dogmatizeze.
Razbate în acest program, cunoscut mai ales prin efecte
recurente ca instaurarea aleatorului ca operator în cadrul culturii
şi artei (,,arta este oeea oedeclara artistul ca este artl", afirma Tzara
într-un interviu), ca refuzul tuturor practicilor tradiţionale de
creaţie, şi substituirea lor cu colajul de fragmente recuperate,
extrase din realitatea nonsemnificativa, şi ca fracturarea relaţiei
de dependenl3 dintre semn şi semnificat, nu numai prin abolirea
sensului, ci şi prin suspendarea dependenţei de sistemul de semne,
inca indicate de Wittgenstein şi Saussure ca suporturi ale
semnificaţiei. Dar în profunzimea aoestui program al unui poet al
modernismului, deconstructiv mai ales prin dependenţa sa de o
epistemologie pozitivistA, de aderenţa la mitologia ştiinţelor,
ostila metafizicii şi perspectivei mistioe, identificam un filon care
leaga o poezie a transgresarii energiei poetice dincolo de portanţa
cuvântului şi a asamblarii cuvintelor, cu o trndiţie care strabate
medievalitatea europeana, pâna în antichitatea exegezei ebraice
a textelor sacre şi ezoterismului iudaic, care aşaza sunetul şi
alfabetul, ca expresii ale unor valori numerice şi energetice
operaţionale, la originea Universului Creal Este o trndiţie de care
mediile rabinice din România, cu faimoşii sai rabini din zona
moldoveneasca, nu erau, cu siguranţa, straine, şi pe care nici
poetul care se smulgea din plictisul acestei lumi profund
provinciale, în manifestarile de suprafaţa, nu le ignora cu
desavârşire. In tot acest timp, Tristan Tzara ca şi oeilalţi artişti
români aflaţi în Europa a ţinut legatura permanentA cu gruparile
inovatoare de acasa.
Când, în 1922, ia fiinţa cea mai longeviva revista cu program
" "
inovator "Contimporanul , condusa de Ion Vinea, poetul şi
teoreticianul deschiderii spre aculturaţia avangardismului
european, Tristan Tzara, care mai colaborase cu el ia sustinerea
unor reviste de tranziţie spre noua conştiinţa modernista,
" "
"Chemarea şi "Simbol ( 1 9 1 2), duce o corespondenţa
permanentă şi fructuoasa cu directorul noii publicaţii. Mai
participa, alaturi de Tzara, în colegiul de redacţie şi printre
www.cimec.ro
colaboratori, llarie Voronca, Scarlat Callimachi, Victor Brauner,
Marcel Iancu, M.H. Maxy, Hans Mattis-Teutsch. In paginile
revistei se lansează manifeste care suprapun şi condenseaza într­
o perspectiva eclectica, în care gaseşte Ioana Vlasiu' una dintre
trasaturile esenţiale ale avangardismului românesc, programele
negatoare şi pesimiste ale dadaismului contestatar, distructiv faţa
de moştenirea sistemelor de valori tradiţionale, şi programul
entuziast şi utopic constructivist Ion Vmea oerea, cu entuziasm
şi cu sentimentul presant al aspiraţiei spre integrarea în mişcarea
"
universala, "poezie adevaratl . Majoritatea manifestelor lansate
de reprezentanţii avangardei româneşti (cum este Manifestul
activist catre tinerime, de Ion Vmea, publicat în "Contimporanul",
în 1924) îmbina aceste tipologii diferite de înţelegere a motivaţiei
negarii, tonul persiflan� pâna la grotesc, şi trivial, adresat vechilor
stereotipuri şi tonul entuziast, suprapunând fascinaţia futurista
pentru maşina, mişcare, viteza, artificialitate, şi dogmatismul
coborârii expresiei în raportul brut al materiei, şi în forma dictatl
de funcţie, subordonate universului industrial, producţiei, şi
reduoerea condiţiei reoeptorului la aceea a unui element lipsit de
individualitate', de emoţie condiţionatl de afecte şi încarcaturi
culturale tradiţionale, manevrabil deci prin mesajul creaţiei,
ambele condi�i conducând la abolirea artei, ca act individual, ca
rezultat al vechilor procedee ce valorizeaza individualitatea
subiectului. Este un eclectism, motivat, aşa cum observa Ioana
Vlasiuîn articolul sau deja citat, prin retardarea mişcarii româneşti
de avangarda faţa de mişcarea universala, şi prin nevoia de a
suplini acest racord târziu prin condensari, contaminari, şi, într­
un final, prin sinteze locale. Rezultatul acestei conştientizari a
necesitlţii sintezei, ca rezultat al decalajului, valorizat ca avantaj,
este programul mişcarii integraliste-exprimatA în revista Integral,
activa între 1925 şi 1928, sub direcţia lui M.H. Maxy, cu
participarea lui llarie Voronca, Brunea Fox, Ioan ca!ugaru, Hans
Mattis-Teutsch, Barbu Fundoianu. Programul noii reviste vorbea
în limbajul radical în care resim�m ecourile dadaismului, despre
nevoia de a prelua ideile oele mai provocante şi operaţionalitlţile
specifioe constructivismului şi suprarealismului. Cea mai noua
dintre mişcarile de avangarda - suprarealismul, trata ruptura
nihilistA a vechilor rela�i dintre semn şi semnificat pe care se
fondase dadaismul, cu obiectivismul şi acurateţea metodologiei
ştiinţifice puse la dispoziţia artiştilor de şcoala psihanalitica oe
permitea transformarea psihicului individual şi colectiv într-un
obiect-materie, deschis explorarii, analizei şi experimentului.
Ion Vmea, care descrie atmosfera epocii, febrilitatea eforturilor
de adaptare, la limita dintre cotidianul experienţei culturale şi
jocul ironidfantastic, în romanul sau Lunatecii, pune în act cu
tenacitate aplicarea proiectului inovator în România In 1924 se
"
organizeaza expozi�a intema�onala a "Contimporanului cu
dublul sau scop, de a pune în valoare şi de a aduna la un loc
forţele novatoare ale artei româneşti şi invitarea unor artişti straini.
Participa la expoziţia din Bucureşti Constantin Brâncuşi, Marcel
Iancu, Miliţa Patraşcu, M.H. Maxy, Hans Mattis-Teutsch, Paul
Klee, Jean Arp, Hans Richter, Lajos Kassak, Marlc Dorimond,
L'empereur Haut, Arthur Segal, Wiking Eggeling. In urmatoarele
expoziţii din 1934 şi 1935, participarea se Iargeşte cu artiştii
români Corneliu Michailescu, Vasile Popescu, Henri Catargi şi
invita�i straini Giorgio De O!irico, Leonor Fini, Walter Becker,
"
Leon Zack. Programul "Contimporanului , cu voinţa sa de
deschidere, prin organizarea concretl a acestor contacte, prin
atragerea participanţilor din Europa, şi cu dorinţa de a forma un
public pregatit pentru o artl de avangarda, dincolo de gesturile
sfidarii, evoca strategiile gruparii Mir Jsskustvo, cu expoziţiile
sale interna�onale, revista sa, cu exerciţiile formarii unui public
de colectionari şi promovarea artei autohtone, urmarite de
Djaghilev, şi gruparea elitara petersburgheza. Paginile
"Contimporanului difuzau şi ele, alaturi de texte programatice
şi literatura de avangarda, imagini din aoeastl noua producţie
artistica ce-şi pune în discu�e însaşi condiţia artistica.
 Entuziasmul rupturii
•avangarda istorica in România
Acelaşi program de prezentarede imagini =tine şi .,lntegrnl"
-care publica lucrari de M.H. Maxy, H. Mattis-Teutsch, Corneliu
Michailescu, Irina Codreanu, Carnii Ressu, Iosif lser, Juan Miril,
Victor Br.mner etc.
Programul expoziţional inaugurat de .,Contimporanul" şi
susţinut cu întreruperi în expozi�ile din 1 929, 1930, 1932, 1933,
1935 şi 1936, îmbogaţite cu participarea altor artişti de avangarda
este preluat şi de alle grupari sau reviste. Facla" ( 1930) dedica o
" "
expozitie lui Marinetti cu intenţia de a prezenta arta modernista
şi avangardista româneasca (expun V. Bauner, M. Iancu, C.
Michailescu, M.H. Maxy, M. Petrnşcu, Merica Râmniceanu,
Lucia Dem. Balacescu, Irina Codreanu). Gruparea Artd Noua
organizeaza o expoziţie în 1932 (participa: M. Iancu, M.H. Maxy,
M. Petraşcu, H. Daniel, Merica Râmniceanu, Micaela Eleutheriade,
Lucia Dem. Balacescu, Margareta Slerian, Olga Greceanu, Nina
Arbore, Claudia Millian), expozitia grupului Criterion, în 1 933,
vehiculând acelaşi grup la care se adauga Comelia Daniel, P.
lorgulescu-Yor, 1. Ionescu-Sin. In toata aceasta perioadă au loc
expozitii personale ale acestor artişti, evenimente remarcabile
cum este comanda monumentului de la Târgu-Jiu adresata lui
Brâncuşi, primele experimente ale cinematografului românesc,
apogeul creaţiei cncsciene şi semnalarea unor orientari modemiste
în univernJI muzical, înfiinţarea primei orchestre dejazz româneşti,
evenimente marcate mereu de manifeste stând sub semnul
retorismului avangardist. Aceasta retorica dubleaza şi deschide
spre public o arta marcata de experimente fonnale, de mutaţii
stilistice, de atmosfera prospectiva a atelierului.
In 1924, an considerat drept unul dintre cei mai fccunzi ai
avangardei româneşti, apare revista "75 H.P.", în care Victor
Brauner şi llarie Voronca lanseaza proiectul lor de sinteza a
limbajului poetic şi plastic, ce comunica cu sintezele de mijloace,
eu interdisciplinaritatea şi sincretismul opuse de mişcarea
avangardista rigorii proprietatii genurilor specifica
modernismului, şi care, de la romantismul târziu al lui Huysmans,
trecând prin schemele de structurare vizuala a discursului poetic
ale lui Apollinaire, prin sintezele de muzica şi pictura din
avangarda ceha, sau prin complexitatea scenografie-text-muzica
a teatrului futurist' deschide drumul unor mutatii radicale, prin
care, în a doua jumatate a secolului XX, pictura evolueaza spre
obiect şi pe1[ormance, unde se întâlneşte cu teatrul atextual,
muzica experimentala convcrgc cu plastica, performance-ul şi
noile media, în forme de happening, land-art implica în discursul
artistic realitatea însaşi, amploarea desfaşurarilor sale geografice,
supusa intervenţiilor, iar poezia vizuala şi cartea�bicct devin
manifestari obişnuite.
"Pictopoczia - afirma în tranşanta maniera tautologica a
manifestelor timpului cei doi autori - nu e pictura. Pictopoezia
nu e poezie. Piclopoezia e pictopoezie". Sub directia lui Voronca,
revista aduna colaborarile lui Brauner şi Stephan Rol!, ce fac
parte chiar din colegiul redactional, Brunea Fox, Ion Vtnea Claudc
Semet.
O profuziune de reviste preiau aceste programe, le orienteaza
spre una sau alta dintre liniile lor de forţt, şi acopera geografia
ţarii, în lupta lor deschisa cu mişcarile la fel de puternice în epoca,
de regasire a unor repere esenţiale ale întcmcicrii într� originalitate
identificatoarc, atât de inspirat definita de Lucian Blaga prin
metafora .,cotorului abisal".
Intre 1 928_şi 1 929, apare la laşi, condusa de A. Zarcmba,
revista ,,XX". Intre 1924 şi 1 925 apare revista "Punct", reunind
pe Scarlat Callimachi, St. Rol!, V. Brauner, 1. Vinea. In 1 925, la
Arad, revista de limba maghiara Pcriskop". Iar între 1 926 şi
"
1927, apoi între 1 929 şi 1 940, la Cluj, revista maghiaJil ,,Korunk",
�d evident legatura (de altfel sustinuta şi de Contimporanul"
"
şi alte reviste de avangarda) cu mişcarea Europei centrale şi
maghiara. Intre 1928 şi 1933 apare revista 1" condusa de Saşa
"
Pana, cu participarea lui Gco Bogza, Victor Brauner, Jaques
Herolcl, Jules Pcrahim, Mihai Cosma, Ion Colugaru, Paul Paun.
Tot în 1929 apare revista Urmuz" la Câmpina, condusa de Geo
" de I' Arr. serie Beoux-Arts, Tome XXIV, 1 987.
Bogza. In 1 930-1 933 revista ,,Alge" condusa de Awel Baranga,
reuneştc pc Ghcrasim Luca şi Paul Paun. In 1 932 la Constanla
apare revista Liceu", condusa de Virgil Gheorghiu. In 1 943,
"
revista Muci" a grupului Gherasim Luca, Paul Paun, Jules
"
Pcrahim, Sesto Pals, A. Baranga. Intre 1934 şi 1936 şi între 1941
şi 1945, apare, la Craiova, revista ,,Meridian", condusa de Tiberiu
lliescu cu colaborarea lui Eugen Ionescu, Geo Bogza, Trost, Gelu
Naum, Saşa Pana.'
Instaurarea programului constructivist - pandantul ra�onalist
al deconstrucţiei dadaist-suprarcalistc - genereaza şi alte ,,gesturi"
culturale importante, chiar daca efectul lor este redus. M.H. Maxy
extinde tentativa sa de a adopta, dincolo de efectele pur artistice
ale constructivismului, legate de relatiile compoziţionale
riguroase ce guverneaza elementele formale predilect geometrice
şi raporturile cromatice, orientând� spre ţinta sociala a mişcarii,
şi în primul rând spre segmentul cducaţional, ca o prima strategie
a transformarii sociale. El şi grupul integralist deschid în 1924
atelierul de arta constructivista al revistei Integral", care susţine, figurii în expl0111rn1 expresionism a cromaticii pune guvernate de
"
prin structura sa, anularea diferenţelor de valorizare dintre artele subiectivismul sau, şi nu de o teorie constructiva a culorii.
considerate majore şi cele aplicate. Structura atelierelor comunica Dinarnismul fluent ce se consuma în spaţiul centripet al Florilor
"
cu modelul şcolii Bauhaus, la rândul sau puternic influentata de sufleteşti" este, la el, unul subiectiv liric. Pentru al� artişti, opţiunea
programele atelierelor libere (VHOUTEMAS) în care grupul este mai directa - M.H. Maxy va fi fidel postcubisrnului care
avangardist rus (Kandinski, Malevich, Tadin, Popova, Filonov, evolueaza tara contradicţie spre construcrivism. Jules Perahim
etc.) transformasera dupa 1917 acadcmiile de arta din Petersburg, rafineaza doar, şi narativizeaza imagistica suprarealista.
Moskova, Minsk. Atelierul cuprindea clase de pictura, sculptura, "Ucenicele" lui Brâncuşi, Milita Pellaşcu şi Irina Codreanu,readuc
tehnici grafiCe, inclusiv o clasa de scriere şi o clasa de afiş şi purismul modernist spre suportul figurii. In expoziţiile modernist/
reclama şi diferite clase (de arte aplicate) bazate pe studiul avangardiste ale anilor '30 (expoziţia organizata de revista
materialelor şi tehnicilor lor de prelucrare - metal, lemn, cerarnica, Facla", expozitia grupului ,,Arta Noua", expoziţia grupului
"
textile. Proiectul s-a încheiat tara rezultatele aşteptate în 1926 ,,Kriterion" şi ultimele expozi�i ale Contimporanului") cuprind
(când arc loc unica expozi�e a atelierelor) din lipsa unui context şi artişti ai unei generaţii ce intcgrasc, dar cu moderaţie, noile
cultural adecvat şi a unui context industrial dezvoltat, capabil sa deschideri - revenind la un anume expresionism cu conţinut
sustina evoluţia industriala, consolidarea unor clase proletare narativ autohton (Lucia Dem. Balacescu), un suprarealism
carora sa li se adreseze o asemenea produc�e şi, desigur, care sa exprcsionist-sccnografic (Margareta Sterian), sau diferite tipuri
motiveze un angajament de stânga efectiv asumat de artiştii de figurativism peisagistic (Henri Catargi, Micaela Eleutheriade)
avangardei româneşti, care continua sa se adreseze publicului şi artişti legati explicit de o traditie postimpresionista (Iosif lser,
burghez, sfidat, darde a carui cerere avangarda româneasca ramâne Carnii Ressu) etc.
dependenta. Programul constructivist şi fronda dadaista, dupa ce
Avangarda anilor '20-'40 schimba radical atitudinile fall! de absorbisera 5Upl1!realismul în mişcarea de sinteza intcgJalista, au
arta, urbanism, amitectwa şi limbajele artistice. Ea privilegiaza dezvoltat cu predilecţie disponibilitatea sa pentru imaginar prin
explorarile formale şi experimentele provocând ruptura în sensul manevran:a caruia se pol şi decor\strui ironic şi, în aceeaşi masura,
sau negator şi în pnaspec�unea constructiva. utiliza şi exploata miturile culturii locale cu dive=le ei surse
In amitcctura se afirma o şcoala predilect modernista careia îi arltaice autohtone, şi bizantine, sau, pe de alta parte, iudaice.
aparţin Marcel Iancu, Horia Creanga, Duiliu Marcu, Octav Suprarealismul de altfel, se prelungeşte ca existenta istorica cel
Doicescu, Grigore Ionescu, I.C. Roşu, George Matei Cantacuzino, mai mult în anii târzii ai epocii interbelice şi ai razboiului, şi,
Awel Focşanu, Emil Vilc!nu, Henriette Delavrancca, 1.1. Berindey, dupa clivajul impus de realismul socialist, va li primul program
Rudolf Fraenkel, Tiberiu Niga, Marcel Locar etc., care opun estetic prin care spiritul avangardist se va reafirma, în titeratura,
formalismul purist şcolii româneşti. prin direcţia onirica şi, în pictwa, prin suprarealismul lui Henri
In pictura, sculptura şi celelalte genuri artistice, traseele Mavrodin, ale lui Semproniu 1. Clozan, al Paulei Ribariu şi
inova�ei sunt mai complexe. Ca majoritatea artiştilor angaja� în Carolinei Iacob, formând apoi o foarte originala direcţie în pictwa
trecerea de la modernism la avangardism, şi artiştii repn:zentan� anilor '70, prin şcoala babista suprarealism şi în sculptura, prin
ai avangardismului românesc parcurg mai multe etape. Acest Vasile Gorduz şi mai târziu prin Nicolae Paduraru, Ilie Bostan şi
traseu complex este deci, doar în parte efectul eclectismului impus sculptorii noului expresionism de tenta suprarealism ai gen�ei
de condensarea, într� perioada restrânsa a timpului istoric, de '80.
care a dispus aceasta ampla construcţie atitudinala pentru a se In anii '60, tensiunile avangardiste sunt reactualizate, fie pe
implanta în spatiul românesc. Cu atât mai mult, cu cât artiştii filiera unei arte populare indicând fondul arilaic, autorizata deja
români afla(i peste hotare, atunci când traseele avangardiste se de modelul brâncuşian, dar preluata original de <Jroo&e Apostu,
inaugurau efectiv, aşa încât au putut participa direct la geneza lor, fie pe filiera neoconstructivista, prin care mişcarea timişoareana
optiunile stilistice personale nu le sunt conditionatc de docalajul se raliaza nooconstructivismului european.
timpului autohton al rcccptarii. Câteva cazuri particulare-eşantion Dar întreg programul de asumare al unor tehnici noi (relief,
- Marcel Iancu, Victor Brauncr, Hans Mattis-Tcutsch - ilustreaza colaj, pictopoezie), sustinerea unor tipologii estetice care
aceasta situatie. Marcel Iancu (Marcel Janco) porneşte de la un privilegiaza experimentul formal sau substituirea operei cu
cubism, care, ca şi în cazul lui Tatlin, cerea ieşirea în spaţiu, spre obiectul selectat arbitrar din realitate, impus aten�ei de decizia
relief, practicând o abstractie ce comunica cu formaţia sa de neprogramata a artistului, conduc la un nou regim al imaginii şi
arltitect, dar nu exploateaza doar acest traseu care ar conduce spre o noua sensibilitate estetica, pe care se va construi în mare
logic la constructivism, ci practica şi genurile tradiţionale de parte o rezistenta fata de noul clivaj dintre zona est-<:uropeana şi
pictura şi grafica, într-un stil reductionist spre abstract cu suport evolutia culturii universale.
figurativ - caracterizat drept cubism oriental", cu toate ca teoretic In planul politicii culturale, mişcarea avangardista a lasat
"
pledeaza pentru moartea tabloului şi renunţarea la expozi�e ca moştenire mai ales programul explicit al nevoii de participare la
manifestare, în favoarea experientei de atelier. Victor Brnuner inova�a comportamentelor şi limbajelor artistice, neînerederea
practica o exprimare constructivista cel puţin în grafica de revista fata de proprietatea autoritara a actului estetic, al esteticita�i, şi,
şi de afiş, un expresionism intens figurativ, pentru a se stabiliza în paradoxal, conştiinla elitara a experienţei artistice, oricât de
arealul supran:alismului. Hans Mattis-Teutsch parcurge şi el, la aulodistructiva ar fi ea. Coei o trasatura specifica a avangardei
inceput, un constructivism care urmeaza liniile de forţa ale româneşti, cu tot uzul de slogane de stânga, tendinll! accentuata
impostarii figurii în spaţiu, pentru a evolua printr� resorbţie a de distrugerea primei ei articulari istorice sub presiunea
populismului realismului socialist, este vehementa elitismului
sau cosmopolit. Dar probabil cea mai importanta moştenire este
aspiratia universalista, evadarea dintr-o condi�e provinciala şi
opozitia fata de mişcarile tradi�onaliste, ea o ţinta secundara.
Alexandno TJTU
!'iote:
1 e
Andr!!l Pintili , Consideration sur le mouvemenr
roumain d 'avoflf-gorde, Revue Rountoine d 'Histoire
2 lo•n• Vlasiu, Soarla ideilor comhlll."tiviste in arta
mmDneas<.·iJ a a"i/or '}0: lnlegralismul, în volumul
Bu,:ut"eşti. A11ii 1 910-/940 - intre avangardb si
modernism. Ed. Sirnelria, Bucureşti, 1994.
1 Cum reiese din sloganele vehiculate de Manifestul
rea/Ut ( l 920) al fraţilor Naum Gabo şi Anton Pevsner,
devenit apoi Mallifostul corzstructivi.smului, şi din textele
programalice ale lui Eisenstein.
• Ilustrat�. de exemplu, de Triumf asupra soarelui,
spectacol iU.turist, unde în 1913, Malevlch îşi lanseaza
scria patratelor negre pe fond alb.
) Informatii luate din Constantin Prut, Dicţionar de
arttl moderna $i co11temporanb, Ed. Univers
Enciclopedic, 2002, şi din volumul Bucuresti. Anii
1920-1940 - intre avangarda $i modernism, Ed.
Simetria, Bucureşti, 1 994.
11
-
www.cimec.ro
 OPINII
Discursul lui Harold PINTER
•la decernarea Premiului Nobel pentru literatura,
decembrie 2005 (fragmente)
Dramaturg al şcolii lui Bcckel, Harold
Pinter a fost întotdeauna o voce a avangardei
literare şi politice. În operele sale, Pintcrreuşcştc
sa " dezvaluie prapastia ascunsa sub
palavrageala de fiecare zi şi forţeaza
patrunderea în spaţiul închis al opresiunii",
dupa cum apreciaza comisia de acordare a
premiilor Nobel din Stockholm.
Revoluţionar în dramaturgie, autorul
pieselor "Carctaker" ("Ingrijitorul") şi "Home
Coming" ("Întoarcerea acasa") şi scenarist
genial al filmelor "Iubita l ocotenentului
francez"(dupa romanul lui Fowles) şi
"Procesul" (Kafka), Harold Pinter e nu doar un
mare scriitor, ci şi un cronicar curajos al
conflictelor politice la care suntem cu to�i
martori. În mod ironic, se pare ca teatrul
absurdului e un prezent continuu.
În discursul sau de acceptare a Premiului
Nobel pentru Literatura, pe data de 1 3
octombrie 2005, Pinter porneşte de l a marea
dilema a reali taţii şi imaginarului, a falsului şi
a adevarului. "Nu exista distincţii puternice
între ceea ce este real şi ceea ce nu este, şi nici
între ce e adevarat şi ce este fals. Un lucru nu
este în mod neaparat adevarat sau fals; poate fi
în acelaşi timp şi adevarat şi fals." Adevarul în
drama este nepalpabil, iluzoriu. Pinter explica
relaţia cu personajele operelor sale, care încep
prin a fi litere şi se contureaza cu personalita�
care scapa de sub controlul autorului, într-un
stil cvasipiran dellian. "Este un momentciudaţ
cel al crearii unor personaje care pâna atunci
nu au existat. Ceea ce urmeaza este capricios,
nesigur, chiar halucinanţ deşi uneori poate fi o
avalanşa de neoprit. Poziţia autorului este una
bizara. Într-un anumit fel, el nu este binevenit
pentru personaje. Personajele îi opun rezistenţa,
cu ele nu este uşor sa traiesti, ele sunt imposibile
de definit. Cu siguranţa nu le poţi dicta nimic.
Într-o anumita masura, joci un joc nesfârşit cu
ele, ca pisica şi şoarecele, de-a v-aţi ascunselea.
Dar în cele din urma afli ca ai oameni de carne
şi oase în mâinile tale, oameni cu o dorinţa şi o
senzitivitate proprie, tlicuţi din parţi pe care tu
nu eşti capabil sa le schimbi, sa le manipulezi
sau sa le distorsionezi."
Ce este limbajul artistic? Câta certitudine
şi câta ambiguitate ascunde el? În ce masura e
o unealta sau o capcana pentru cel care îl
foloseşte?
"... limbajul în arta ramâne ( ... ), un nisip
mişcator, o trambulina, un bazin îngheţat care
poate ceda sub tine, autorul, în orice momenl"
Şi totul e o cautare a unui adevar uneori
iluzoriu. Teatrul politic şi limbajul politic sunt
însa alte dimensiuni ale realitaţii şi ale
exprimarii.
Discursul lui Pinter aluneca spre politic şi
spre evenimentele care au copleşit lumea
contemporana.
"Limbajul politic, folosit de politicieni, nu
se aventureaza în teritoriul acesta deoarece
majoritatea politicienilor, din câte avem
dovada, sunt interesaţi nu de adevar, ci de
putere şi menţinerea acelei puteri. Pentru
menţinerea puterii e nevoie ca oamenii sa
ramâna în stadiul de ignoranta, ca ei sa traiasca
ignorând adevarul, chiar şi pe acela al propriilor
vieţi. Ceeace ne inconjoara este o vasta ţesatura
de minciuni, cu care ne hranim.
Aşa cum ştie fiecare persoana de aici,
justificarea data pentru invazia Irakului a fost
ca Saddam Hussein poseda arme de distrugere
în masa foarte periculoase, unele din ele putând
sa fie activate în 45 de minute, aducând cu ele
o devastare cutremuratoare. Am fost asiguraţi
ca acest lucru era adevarat. Nu era aşa. Ni s-a
spus ca Irakul avea o relatie cuAI-Qaeda şi ca
aveau şi ei o parte din vina pentru atrocitatea
din New York, din data de I l septembrie 2001.
lB
Am fost asiguraţi ca acest lucru era adevarat.
Nu era aşa. Ni s-a spus ca Irakul ameninţa
securitatea lumii.Am fost asiguraţi cae aşa. Nu
era.
Adevarul e ceva total diferit Adevarul are
de-a fuce cu felul în care Statele Unite îşi inteleg
rolul în lume şi cum aleg sa îl întruchipeze".
Alacul marelui scriitor devine tot mai
virulent. Comunismul pare a fi eclipsat de
atrocitaţile carora le suntem martori acum.
"Toata lumea ştie ce s-a întâmplat în
Uniunea Sovietica şi în întreaga Europa de Est
în timpul perioadei interbelice: brutalitatea
sistematica, atrocita�le raspândite, suprimarea
f)ra mila a gândirii independente. Toate acestea
au fost bine documentate şi verificate.
Ceea ce cred eu este ca în Statele Unite, în
aceeaşi perioada, crimele au fost luate în calcul
numai superficial, nici vorba de documentare
sau recunoastere a faptului ca au existat astfel
de crime. Cred ca acest fapt trebuie dezbatut şi
ca adevarul are consecinţe considerabile asupra
situatiei actuale a lumii. Deşi constrânse, într-o
anumita masura, de existenţa Uniunii
Sovietice, acţiunile Statelor Unite în întreaga
lume au tlicut clar faptul ca demonstrasera ca
aveau libertatea sa faca ce voiau."
"Statele Unite au militat pentru orice
mişcare militara dictatoriala de dreapta dupa
sfârşitul celui de-al doilea razboi mondial. Ma
refer la Indonezia, Grecia, Uruguay, Brazilia,
Paraguay, Haiti, Turcia, Filipine, Guatemala,
El Salvador şi, desigur, Chile. Au murit sute şi
mii de oameni din toate aceste tari."
Puţini oameni din lumea literara s-au
implicat atât de puternic în viaţa politica,
folosindu-se de notorietate pentru a aduce la
lumina adevarul unei istorii care se scrie în
ipocrizie. "Invazia lrakului a fost un act
banditesc, un act de terorism statal sftunta�
demonstrând un dispret total pentru conceptul
de lege internationala. Invazia a fost o acţiune
militara arbitrara inspirata de o serie de minciuni
peste minciuni şi manipulare grosolana a mass­
media şi, implicit, a publ icului; un act
intenţionat sa consolideze controlul militar şi
economic american în Orientul Mijlociu, sub
falsa pretenţie a eliberarii, ca ultima explicaţie,
atunci când alte justificari eşuasera ( ... )".
"Am adus tortura ( ... ) acte nenumarat de
crima la întâmplare, saracie, degradare şi moarte
poporului irakian, şi numim asta "a aduce
libertate şi democraţie în Orientul Mijlociu".
Ironia lui Pinter devine sarcasm când acesta
descrie o fotografie aparuta într-un ziar britanic,
pe prima pagina, reprezentându-1 pe premierul
Blair sarutând obrazul unui copil irakian
"recunoscator". "Câteva zile mai târziu a fost
un articol şi o fotografie pe o pagina interioara
a altui ziar, despre un baiat (NT: irakian) de
patru ani, ramas f)ra braţe. Familia îi fusese
spulberata de o bomba. Era singurul
supravieţuitor. "Când îmi voi recupera
bratele?" întreba el. Povestea a fost abandonata
Ei bine, Tony Blair nu-l ţinea în braţe pe acel
www.cimec.ro
copil şi nici corpul vreunui alt copil mutilaţ
nici vreun cadavruînsângera!. Sângele e murdar.
Îţi murdareşte camaşa şi cravata când ţii un
discurs sincer la televiziune."
Pinter continua prin a da exemple, cifre, şi
îl ataca virulent pe preşedintele Bush. "Ştiu ca
preşedintele Bush are foarte mulţi scriitori de
speech-uri competenţi, dar aş vrea sa ma
angajez ca voluntar eu însumi pentru aceasta
slujba. Propun urmatoarea cuvântare scurta IJe
care o poate face la televiziunile naţiunii. Îl
vad solemn, cu parul pieptanat cu grija, serios,
cuceritor, sincer, adeseori seducator, uneori
zâmbind cu stânjeneala, curios de atragalor, un
barbat adevarat
Dumnezeu e bun. Dumnezeu e mare.
Dumnezeu e bun. Dumnezeul meu e bun.
Dumnezeul lui Ben Laden e rau. E un
Dumnezeu rau. Dumnezeul lui Saddam era rau,
doar ca nu avea un Dumnezeu. Era barbar. Noi
nu suntem barbari. Noi nu taiem capetele
oamenilor. Noi credem în libertate. Ş i
Dumnezeu crede. Eu nu sunt barbar. Sunt liderul
democratic ales al unei democraţii iubitoare
de libertate. Suntem o societate plina de
compasiune. Oferim electrocutari pline de
compasiune şi injecţii letale pline de
compasiune. Suntem o naţiune mare. Eu nu
sunt un dictator. El este. Eu nu sunt barbar. El
este. Şi el este. Cu toţii sunt Eu deţin autoritate
morala. Vedeţi pumnul asta? Aceasta este
autoritatea mea morala. Şi sa nu îndrazniţi sa
uitaţi asta!"
Ascultata pe banda, aşa cum a fost trimis
discursul de acceptare a Premiului Nobel de la
Stockholm, vocea lui Pinter, vocea unui om
caruia cancerul i-a luat şansa de a-şi prezenta
în persoana acceptul, nu ezita şi nu îşi pierde
;"
�
;
�
�
u
�
c
�
;;;
�
;:s
asprimea condamnarii a ceea ce el considera a
fi un mare RĂU: faptul ca America lui Bush şi
Anglia lui Blair se fac vinovate de mai multe
distrugeri în masa decât cele doua razboaie
mondiale. Ideea este ca limbajul politic este
manipulativ, distorsionând realitatea în ochii
unei naţiuni întregi, inducând în mod periculos
intoleranta sub lozinca unei generoase
toleranţe.
Discursul se încheie cu un impresionant
poem numit "Moarte":
''Unde a fost gasit omul mort?
Cine a gasit omul mort?
Era omul morL .. mort când a fost gasit?
Cum a fost gasit omul mort?
Cine era omul mort?
Cine era tatal sau fiica sau fratele
Sau unchiul sau mama sau fiul
Omului mort şi abandonat?
Era omul mort când a fost abandonat?
A fost omul abandonat?
De catre cine a fost abandonat?
Era omul mort gol sau imbracat pentru o
calatorie?
Ce te-a fllcut sa declari omul mort ca fiind mort?
Ai declarat omul mort ca fiind mort?
Cât de bine îl ştiai pe omul mort?
Cum ai ştiut ca omul mort e mort?
Ai spalat omul mort?
l-ai închis amândoi ochii?
l-ai îngropat corpul?
L-ai lasat abandonat?
L-ai sarutat?''
Aparut în ''The Observer'', pe 5 decembrie
2005, discursul a fost prezentat de BBC4. Şi
atât. S-a aşternut liniştea. Trimis la zeci de
publicatii, foarte puţine au acceptat sa îl
publice. Şi ne intrebam: traim într-o lume libera?
Libera... sa tie aservita?
Am fost impresionat de curajul unui om pe
moarte de a striga lumii adevarul. Ironic,
raspunsul elevilor la citirea cuvintelor lui Pinter
a fost "la ce bun?". Alarmanta reactie. Şi totuşi,
o mare personalitate a tras un semnal de alarma,
a dezvaluit un adevar. Îl va auzi cineva?
Un moment istoric.
prezentare şi traducere
Adriana IONESCU-AMBROZIE

Marginalii la un " Omagiu "
Scos la sfârşitul anului trecut de doua instituţii
culturale ale judeţului Bacau (Direcţia pentru Cultura
şi Centrul Internaţional "G. Apostu"), volumul Omagiu
/C.D. Zeletln 70° impresioneaza prin mai multe
elemente. Delicat la pipait, e "ponderos", cum se spunea
odinioarn, adica mai greu decât la cântarirea din ochi.
Coperţile, de culoare gri metalic, par racoroase. Pe prima
e imprimat un portret fotografic al "septuagenarului",
care arata însa mai tânar şi de o sanatate prospera. Figura
sa exprima un echilibru interior perfect: ardent şi glacial,
entuziast şi sceptic, indulgent şi sever, familiar şi distant,
satisfacut şi nemulţumit etc., toate în cantitati
farmaceutic egale. Sobru, academic, titlul Omagiu e
onest, exact, deşi inauntrul lui nu sunt texte scrise
exclusiv în vederea momentului aniversar, cum se
întâmpla în alte cazuri: unele au aproape jumatate de
veac. Exactitatea c data de faptul ca despre C.D. Zelelin
s-a scris mereu "pozitiv", "de bine", omagial. Un fericit,
autorul Oilatoriel spre transparenta a trecut prin viaţa
literan'l ca printr-o gradina cu flori tl!rn spini. Nu 1-a
"înţepat" nimeni. Cum se explica aceasta situaţie
privilegiata, rarisima? Raspunsul cel mai la îndemâna
ar fi ca n-a deranjat, ca a parut mai curând purtatorul
unui "violon d'lngres", fllra ambi�i literare şi sociale,
decât un poet angajat în competiţia pentru întâietate.
Celalalt raspuns - mai corect, cred - e ca a urma! un drum
singular, aspru: a muncit tot timpul pe ogoare tari,
fmbatat de ideea de perfecţiune, pentru o recolta ideala.
In faţa unei asemenea opţiuni, meschinaria confraţilor
e neputincioasa!
Omagiul are şi un sens invers: dinspre autor catre
comentatorii sai; niciunul dintre ei n-a fost ignorat. E
un exemplu de politeţe fara precedent. Sunt peste
cincizeci, de vârste, de "grade" şi de la publicatii diferite.
Şi totuşi cineva îşi începe articolul cam aşa: "Critica nu
s-a ocupat mai deloc de..." Înţeleg ca a vrut sa-şi creeze
un pretext, dar, în ciuda acestui fapt, nu pot sa nu ma
întreb la ce absente s-o fi gândit înainte de a da drumul
afirmaţiei. Gheorghe Grigurcu, Valeriu Cristea, Ion
Rotaru, Ovidiu Drimba, Laurenţiu Ulici, Theodor
Codrcanu, Emil Manu, Dan Grigorescu, M.N. Rusu,
Cornel Mihai Ionescu, Geo Vasile, Alexandru Balaci,
Vlad Sorianu, care au scris despre C.D. Zeletin, nu
alcatuiesc un lot reprezentativ al criticii? Frapeaza,
desigur, lipsa de pe aceasta lista a lui Nicolae Manolescu
şi Eugen Simion. E, oare, un semn care sa provoace
îndoieli asupra valorii literare a operei celui omagiat?
Sa fim rezonabili: nu atârna chiar totul de cuvântul lor,
mai ales când e vorba de - sa zic - aprecierea unor
traduceri. Pornit la drum cu încurajarile şi susţinerile
lui Perpessicius, Tudor Vianu, Al. Philippide, A.E.
Baconsky şi, mai apoi, Ştefan Aug. Doinaş sau Edgar
Papu, C.D. Zeletin a avut suficient vlatlcum pentru a
merge mai departe şi tl!rn confirmarea celor doi corifei
sau a altora afla� pe scaune înalte în breasla. Un rol
important I-au avut, dupa aceea, "afinitatile elective",
prieteniile sale cu câţiva literatori ai vechii "Academii
bârladene": !. Buzdugan, G. Tutoveanu, G.G. Ursu,
obstinaţi meşteşugari ai cuvântului. lndrumatori
discreţi, ocrotitori, aceştia I-au ajutat sa se dezvolte
normal, organic, în linişte. Un poeta doctus nu se
formeaza rapid, în salturi.
Ob�nuta ceva mai greu decât al�i din genera�a sa,
CRONICI POESIS
Atât de mic eram
Dan PETRUŞCĂ
Atât de mic eram atât
de prost şi firav pâna-n gât
satul de viaţă şi mirnam
iubirea moartea pâna m-am
rastalmacit pe limba mea
şi-a aparut pe lume ea
nu c-ar fi fost nici ca era
consacrarea (nu numai ca traducator, ci şi ca poet insinuata fllra rost
original) i-a venit cam pe la mijlocul anilor '80. Atunci
începe sa dea interviuri. Din punctul meu de vedere,
în carnea mea
acestea (în numar de peste zece) constituie unul din şi fllra tâlc
capitolele cele mai atractive ale volumului. Ce-a fost
întrebat? Despre origini, despre pseudonim, despre
dubla natura de medic şi scriitor, despre traducerile din tăcea privind la mine mâlc
italiana şi franceza (şi care e legatura dintre ele şi poezia
proprie), despre rolul intelectualului etc. Sa nu uit: ca roua se ţinea ca râia
cineva a vrut sa afle daca 1-a tentat vreodata cariera pâna la ultima dintâia
ecleziastica, întrebare absolut legitima pentru un om
cu o existen\ll aproape serafica şi un scriitor care crede zi nesatula cu venin
ca "arta e subiacenta vie�i morale", etic în fiece gest şi
legat şi liber sa ma-nchin
în fiece cuvânt. M-a interesat, deopotriva, ce şi cum
raspunde. Eleganţa se îmbina cu fermitatea, iar lucrurile
cele mai profunde sunt exprimate clar şi nuanţat.
un lapte galeş sta sa-mi placa
Remarcabila e, de asemenea, reactia retinuta (sa-i zic
smerenie?) cu care primeşte laudele, cât şi decenta în din ţâţa ei de promoroaca
autoaprecieri. Din nefericire, nu prea am loc de citate.
frumoasa Doamne ma mai muşca
Ma rezum aşadar la doua-trei marturisiri despre
"romanul muncii de laborator": "Eiaborcz extrem de sub pleoape-ntinsa goala puşca
greu, totdeaWla cu reflexele restrictiei şi autocenzurii";
şi ploi de sfârcuri şi cu nuri
"şterg şi tai"; "retracţie şi expansiune". C.D. Zeletin e
un auditiv: formularile optime, cu tot ce presupun şi miere-având la-ncheieturi
acestea la un poet (figuri de stil, ritmuri, coeziuni, rime),
şi a paşuni duhnind a flori
le-a ob�ut prin rccitari ad alta voce, repetate şi prin
reveniri în timp asupra lor. Cu el se poate discuta despre dupa urechi la subsuori
frumuseţea unui sunet sau a unei silabe. Prin compara�e.
mulţi filologi par "afoni", lipsiţi de subtilitate în
percepţia şi analiza limbajului. Evident, nu-i lipsesc din gând nu ma puteam trezi
nici însuşirile plastice, pe care le subordoneaza voinţei
de a fi transparent şi exact, fin şi pregnant. De altminteri
latrau şi orele-ntr-o zi
numeroasele sale izbânzi estetice (ma tem ca nu le-am ţipa şi-n coaste-un hoţ de junghi
reperat pe toate)n-arfi fostposibile tl!rn o atarc mobilizare
de calitati şi de cunoştinţe. Profesorul de medicina ar
putea fi eminent şi ca profesor de traductologie şi moţ de curcan în nord de unghi
stilistica. Ştiinţa şi experienţa sa depaşesc teoriile
didactice, de manual: au farmecul exemplului catifelat şi umed tot
surprinzator şi în acelaşi timp îndelung reflectat. îl gust cu degetul îl pot
Divers, complex, volumul Omagiu e, în mare parte,
un banchet de cea mai buna calitate, suculent, instructiv, stârni apoi cu vârful limbii
plin de sugestii. Între multele lucruri ce ar merita relevate,
unul, care îmi sta la inima, e respectul religios al celui
ce-a scris ldeograme pe nisipul coridel şi Amar de se-aprind frisoane pe la stinghii
vreme pentru documentele de arhiva: texte, şi slabiciuni pe la genunchi
corespondenţa, acte, albume. "IIustraţiile" constituie,
realmente, un prilej de încântarc. Pe marginea unora prin oase tulburi prin rarunchi
dintre ele s-ar putea comenta la proporţii epice.
şi nici nu ştiu ce e ce eşti
Fotografiile arata un C.D. Zeletin jovial (mai ales la
tinereţe), de o veselie armonioasa, în contrast cu
melancolicul din poeme şi evocari.
mişto putoare din poveşti
În fine, la capatul unei cronici cu rest (au ramas
neatinse destule aspecte), se cuvine sa eviden�ez. într­ din ce coclauri te iveşti
un paragraf special (şi o fac nu pentru ca aceste
"marginalii" sunt destinate unei publicaţii locale),
simpatia constanta a scriitorilor bacauani şi ex-bacauani şi te naşteam de nu erai
pentru omul şi poetul C.D. Zeletin, manifestata prin
cronici, recenzii, interviuri. E "al nostru", chiar daca
în iadul meu făcut din rai
traieşte la Bucureşti.
• Cu o "Nota asupra ediţiei" de Constantin Donea.
Constantin CĂLIN
19
www.cimec.ro
 EVENIMENT
ZILELE I . L. Caragiale
În 2006, organizatorii cunoscutei manifestari
consacrate lui Caragiale, de la Craiova, par a fi intrat
într-un con de umbli!, iar urmaşii republicanilor de la
Ploieşti par a fi avut cestiuni mai arzatoare la ordinea
zilei" decât evocarea "destinului operei ilustrului scriitor
nascut la Haimanale. Cât despre autoritatile de la
Bucureşti, ce sa mai vorbim, acestea au plimbat, nu doar
la figurat, ci chiar la propriu, ,,statuia" - mutând-o din
fa\ll Na�onalului în Pia\ll Maria Rosetti.
La 1 54 de ani de la naşterea autorului Scrisorii
pierdute" (şi la 84 de ani de la moartea acestuia), " gazda
cea mai generoasa şi inspira!JI a"Zilelor I.L. Caragiale" a
fost, tara indoiala, Centrul Intema�onal de Cultura şi
Arte George Apostu". Manifestarea concepu!JI de Geo
"
Popa, directorul prestigioasei institu�i bacauane, a dublat
componenta tradi�onala cu una artistica, de pregnan!JI
modernitate şi noutate.
Simpozionul prin care au demarat,,Zilele. . . "a urmarit
sa depaşeasca: cercul restnîns al initia�lor, adresându-se
cu deosebire elevilor şi studen�lor "la ei acasa"; un public
extrem de receptiv la geniul lui Caragiale - aşa cum a
dovedit-o amfiteatrul, devenit neincapator, de la Colegiul
,,Ferdinand 1" ori sala de cursuri a Universi!JI!ii ,,Bacau".
Unele dintre comunicarile �ute de aprecia� istorici
şi critici de teatru (Ionuţ Niculescu, Ştefan Oprea) au
relevat aspecte necunoscute ale activi!JI�i şi receplllrii
lui Caragiale. Altele au insistat pe reperele morale şi
estetice care asigura clasicitatea operei şi fac din Caragiale
un scriitor cu adevarat canonic (Valentin Ciuca). Sau au
insistat pe geniul lui Caragiale de a surprinde blestemate
constante (i)morale ale condi�ei n�onale, de a dezvolta
teme şi atitudini care, şi azi, sunt, vai, de stringen!JI
actualitate polemica. Celor deja aminti� li s-a alaturat şi
George Genoiu. Un scriitor care se dovedeşte cu deosebire
atras de lumea lui Caragiale - azi (piesele sale Titirca,
" faptul ca Muzeul George Apostu" şi-a deschis generos
inima buna" şi ,,Anturajul lui Mitica" se doresc viguroase,
satire, ba chiar pamflete antioligarhice, pentru
vindecarea moravurilor"). "
20
-
Jucat intens în \lllil, dar reprezentat şi la vecini, în
Grecia sau Albania, dar şi în Japonia şi America de Sud­
Caragiale impresioneaza nu doar prin pennanenţele
condiţiei na�onale surprinse, ci şi prin uluitoarea sa for1l!
profetica. Este unghiul din care Nenea Iancu se întâlneşte
cu acel Bacovia care exclama: "0, \llfă trista, plina de
humor!".
La rândul sau, "Spectacolul �i" gazduit în acelaşi
interval (16-17 ianuarie)de catre Centrul GeorgeApostu"
"
a adus în atenţie atât soliditatea tradiţiei noastre
interpretative ( Şcoala ieşeana de teatru", volum
"
coordonat de Anca Maria Rusu), cât şi via\li recenta,
intensa, vie, dinamica şi contradictorie a scenei româneşti.
Dar cea mai pasionan!JI ofer!JI prilejui!JI de ,,Zilele
Caragiale" a fost aceea a dialogului artelor. Aş începe cu
" incinta expozi�ei de pictura a lui
po�le şi şi-a oferit
Lauren�u Dimişca. Un tânăr plastician cu un desen net şi
viguros şi, mai ales, cu o pale!JI coloristica intensa şi
contrastan!JI - tradând deopotriva starea de gra�e a
inspira�ei autentice şi un spirit extrem de laborios. Un
artist despre care daca nu ai şti ca a fost fonnat la Cluj şi
ca s-a nascut la Piatra-Neamt (unde şi bilieşte), ai zice ca
are în gena setea de poveste a vechilor aezi, spaima de
vid a artizanilor asiatici ori vocaţia fantasmatica şi
demonul calatoriei imaginare în alte lumi, pe aripile
visului sau ale coşmarului - specifice vechilor culturi
amerindiene.
Cum era de aşteptat - cea mai mare bucurie şi
provocare a Zilelor Caragiale" a venit de la
"
experimentele scenice promovate de catre Geo Popa
(intui�a sa de artist dovedindu-se, şi de data aceasta,
sigura).
Prezen\ll pe afiş a ,ec�ei" lui Eugen Ionescu ne-a
"
amintit ca parintele teatrului absurdului se trage din
mantaua lui Caragiale (cel din Căldura mare" sau din
" "
Conu' Leonida fata cu reactiunea"). Iar ambianta
"
bacauana s-a dovedit cu atât mai buna conducatoare de
idei estetice înnoitoare - cu cât Centrul George Apostu"
"
deruleaza importante proiecte consacrate avangardei şi
experimentului artistic sub semnul unor neaşteptate
sinteze artistice. ,,Lec�a" adusa la Bacau de o echipa de
tineri ieşeni era o propunere de transfigurare a piesei-<:ult
ionesciene în registrul teatrului-<lans, inspirat orchestrat
sonor şi vizual. Alice Ioana Şfaiţer (semnatara coregrafiei)
şi interpreţii Emanuel Florentin, Alice Ioana Şfaiţer şi
Alina Mihaela Nechifor au conceput un expresiv
ceremonia] al relaţiilor de putere; au convertit incitant şi
www.cimec.ro
cu personalitate criza limbajului verbal, mersul în gol al
dialogului - în registrul misterios şi ambiguu al semnelor
prezenţei fizice, într-o tensionata, plastica şi dinamica a
trupurilor.
Au insinuat abil în mişcarea şi patomima lor temele
imposibili!JI�i comunicarii datorate diferenţelor de statut,
mentalitate, dar, mai ales, pulsiunilor inconştientului şi
manipularilormisterioase a caror victima" e Profesorul.
"
Repertoriul gesturilor contorsionate, frânte, descompuse,
sau al celor mecanice - repetitive a sugerat convingator,
ca s!Jiri dominante: dezechilibrul, haosul interior, fiica şi
nesiguran\ll. A reuşit sa figureze expresiv jocul atracţiei
şi respingerii şi convertirea erosului sau a terorii în
agresivitate, violenţă şi crima. Aşa cum linia mişcării
executa!JI de Eleva a exprimat, rând pe rând, tonusul
optimist, apoi inconştien\ll jubilatorie şi apoi teama
culminând într-o stare de teroare. Sigur, canavaua
gesturilor şi, mai ales, execuţia lor presupunea o acurateţe
spori!JI şi o mai autentica interiorizare; dupa cum cred,
de asemeni, ca spectacolul ar fi câştiga! daca s-ar fi insistat
pe ciclicitatea viziunii ionesciene. . .
Giuvaerul coroanei" a fost un spectacol cu ,,Napasta"
"
care ne-a prilejuit bucmia reîntâlnirii, dupa o atât de lunga
absenţa, cu Dionisie Vitcu, artistul. Din motive ştiute
mai ales de el, dupa ce a trecut printr-o experienţa de
parlamentar, suparat pe confraţi şi pe lume - Vitcu nu a
mai putut fi vazut la Nationalul ieşean unde se consacrase.
Şi iata-] din nou pe Vitcu, distinsul profesor al unei clase
de actorie de la Universitatea George Enescu"
"
fllcându-şi intrarea pe scena alaturi de studenţii sai. L­
am regasit pe Vitcu în fonna lui cea mai buna şi într-un
registru de rascolitor dramatism. Şi nu ştiu de ce,
unnarindu-1, mi l-am amintit pe Luca din ,,Azilul de
noapte". Ia!JI-1, deci, dându-le replica şi primind replica
de la ei în importantul rol care este ,,Ion". Şi adaugând
încă o creaţie partiturii" în care s-au ilustrat Emil Botta,
Florin Zarnfirescu, Florin Piersic. Va închipuiţi ce emoţie
de ambele �' poten\llte la unii de şocul debutului, la
altii (ma gândesc la Vitcu) deraspundereaavu!JI în calitate
de dascal şi regizor.
Revela�a cea mare a spectacolului cu Napasta" a
"
venit, însa, de la învăţaceii formaţi, distribuiţi şi îndruma�
de ,,maestru" cu intuiţie şi aplicaţie. O surpriza cu atât
mai mare, cu cât în comunitatea umana crea!JI pentru
doua zile în Centrul George Apostu" studentii fllceau o
"
figura aparte, fiind încân!Jitori prin tinerete, dezinvoltura
şi aspectul foarte modern şi emancipat al vestimentatiei . . .
Şi ia!JI-i în Napasta", ia!JI-i abordând cu o mare siguranţa
"
a mijloacelor şi a stilului de joc aceas!JI drama ţărănească
înal\ll!JI pe o canava de tragedie antica. Ia!JI-i rezistând
tenta�ei efectelor". Ia!JI-i evitând cu maturitate orice
inflexiuni" sentimentale ori de patetism gaunos. Ia!JI-i
pastrând aparenţe de simplitate şi elementar", dar creând
"
compoziţii bogate, complexe şi emo�onante. Ia!JI-i pe
Luiza Cupceac (Anca) şi pe Lucian Drago!JI (Dragomir)
într-un adevarat dans al vieţii şi al mo�i" şi, mai ales, al
"
imperativului dupa fapta - rasplata" (în rolul lui
Gheorghe jucând " Horia Verives, iar ca sateni apărând
George Corodeanu şi Iulian Costea). Aş putea spune ca
Luiza Cupoeac este chiar demna de invidiat pentru modul
în care a incamat cu exemplara sobrietate blestemul
pândei duşmănoase şi al permanentei suspiciuni, pentru
profunzimea şi ardenţa configurarii pasiunii vindicative;
pentru cât de just şi convingator a gasit tonul ideal al
tatonarii, insinuarii, întinderii de capcane şi provocarii
confesiunii !Jiinuite amar de ani de catre Dragomir. Pariez
ca vom auzi de actorii ieşeni şi, în ceea ce o priveşte pe
Luiza Cupceac, îi prevad o cariera pe masura talentului,
temperamentului ei artistic şi, nu în ultimul rând, a solidei
sale fonnaţii filologice şi artistice.
NataUaSTANCU

Nenea Iancu " acum o sutâ de ani "
în ziarul national-liberal Dreptatea, condus de Tony
Bacalba!;a, se anunta pe 14 ianuarie 1899: Noua piesil
a d-lui Caragiale. Vii emoţii printre amici, nu puţini.
Trecuse un deceniu de la premiera nenorocoasa a dramei
Nilpasta, cu Aristizza Romanescu greşit distribuita în
rolul Ancai. Maestrul se consacrase, în acest timp, prozei
literare şi gazetariei, controlând cu straşnicie reluarile
genialelor sale comedii. Se avântase şi în negustorie,
parca spre satisfacţia lui Caţavencu, cel care ceruse sa
avem şi noi "faliţii noştri". La întrecere cu fiul sau
spiritual, Mitica, Nenea Iancu "împuşca francul"!
Oferta ministrului Instrucţiunii, Spiru Harel, de a
celebra evenimentele istorice, din veacul ce se stingea,
printr-un spectacol evocator, neaparat grandios, venea
la timp. "Piesa" e scrisa într-o suflare şi primeşte premiul
Teatrului National. "Favoritii care o cunosc vorbesc
minuni şi-i prezic un succes monstru. Amin." Ironie a
umoristului Bacalba!;a, tovaraş ''în parte" la succesul
primei seriii a Moftului român? Fara indoiala, caci afişul
din seara zilei de 1 februarie 1899 anunţa: 100 de ani.
Revistil istoricii naţionali! a secolului XIX în 10
ilustraţiuni. Mare spectacol, Tablouri vii, evoluţiuni,
dansuri şi cântece. Prozil şi versuri din literatura
diverselor epoce.
Aşadar un scenariu, nu o piesa cum se dusese vorba
în mediile boeme şi gazetareşti. O succesiune de tablouri
aralând momente caracteristice din istoria veacului
redeşteptarii naţionale: mişcarea lui Tudor Yladimirescu,
şcoala lui Gh. Lazar, revolutia paşoptista, unirea,
razboiul independentei, proclamarea regatului.
Scenaristul se bizuie pe autori din manualul şcolar -
Iancu Vacarescu, Heliade Radulescu, Bolintineanu, V
Alecsandri (cu poezii originale şi culegeri din creatia
populara), dramatizându-l e poemele în decoruri
fastuoase, de litografie. Introduce şi scenetele
Franţuzitele de Costache Facea şi La Tumu-Milgurele
de V Alecsandri. Pentru a menaja susceptibilitatile
monarhului, Caragiale nici macar nu mentioneaza
domnia lui Al. !. Cuza, accentul întregii sarbatoriri
cazând pe glorioasa domnie a lui Carol !.
Tony Bacalbaşa jubileaza sarcastic, caci are acum
prilejul sa-i plateasca amicului pentru multe şi grele
ironii: "Refractarul Caragiale a flicut toate concesiile ce
i s-au cerut. Şi, pentru ca o natura de elita nu se da
niciodata pe jumatate, el a impus zeflemeaua lugubra
pâna la ultimele ei consecinte". Iata-! pe Caragiale "un
impresario de istorii dinastico-nationale"!
Adevarul este ca Nenea Iancu executase o comanda,
oferind ceea ce sensibilitatea publica a vremii agrea cu
ardoare - tabloul grandios al "jertfei patriotice". El
valorifica scenic, cu secret umor, procedeele tehnice ale
melodramei respectabililor sai contemporani. Bacalba!;a,
ZILELE I . L. Caragiale
Caragiale plagiat la Paris
care-I cunoştea bine, a intuit "zeflemeaua lugubra" a
maestrului, autor de nevoie. Cu câta voie buna trebuie
sa fi aşternut Caragiale, bunaoara, rezumatele celor zece
tablouri, rezumate care prefateaza scenariul în ediţia
princeps din 1 899. Îl redam, ilustrativ, pe primul:
"Somnul robiei. Geniul besnei. Doua captive
deznadajduite (Moldova şi Muntenia! - n.n.). Lanţuri
seculare. <<Ah! de-ar putea!». O raza de speranţa. Geniul
luminii. Semnalul deşteptarii!".
Au fost cinci reprezentaţii cu mare montare "de la
buget". Alaturi de C. Nottara, Aristizza Romanescu şi
Maria Ciucurescu, tabla numeroasei distribuţii arata
câţiva actori maeştri la rândul lorîn veacul ce se năştea
- Iancu Brezeanu, Aristide Demetriade, N.Soreanu.
Revista 100 de ani se poate citi în volumul şase al
ediţiei critice Opere, !. L. Caragiale, ingrij ita de Şerban
Cioculescu ( 1939). Nu a fost comentata de biografi şi
exegeţi, socotindu-se un accident în geniala opera.
1. NICULESCU
reprezentatiile neautorizate din opera sa. !nea un
"mister" în biografia dramaturgului.
Ancai) a fost şters şi înlocuit cu cuvântul Bacony.
www.cimec.ro
Ca o ironie a sorţii, dupa un an de la stingerea
"afacerii Caion" (Caragiale fusese acuzat ca a plagiat
drama Nilpasta), pe prima pagina a ziarului Adevilrul
din 23 oct. 1 903, criticul Emil D.Fagure anunţa "O
piesa franceza cu subiectul Nilpastei. Dramaturgul
parizian Andn! de Lorde încredinţase celebrului
Teatru Odeon drama L 'Idiot, cu subiectul "luat dupa
o poveste de omor tratata ca nuvela în ungureşte"
(dupa precizarea unui ziar german citit la Bucureşti).
O distinsa literala, Hortense Paquiler, traduscie
piesa lui Caragiale şi o încredinţase de mai multa
vreme direcţiei Odeonului! în faţa cu presa franceza
şi germana în care se comenteaza recenta premiera,
Emil D.Fagure rezuma actiunea piesei L 'Idiot:
"Hanna (Anca din Napasta), vaduva lui Hennko care
a fost ucis, s-a casatorit cu cârciumarul Gregor
(Dragomir, la Caragiale), tocmai fiindca bănuieşte
de a fi omorâtorul. Noua ani de zile vegheaza, asupra
lui, spionându-i visele, voind sa aiba dovada crimei,
spre a-1 pedepsi. Gregor (Dragomir), sr arşeşte prin a
avea teama de privirea stranie a acestei femei. Un
nebun, Emeric (Ion Nebunul din Nilpasta), care fusese
osândit ca omorâtor al lui Hennko, scapa din ocna şi
vine sa ceara o bucata de pâine la cârciuma lui Gregor
(Dragomir). Emeric (Ion Nebunul) marturiseşte ca a
despuiat numai cadavrul lui Hennko, dar ca nu el a
comis omorul. Emeric se sinucide. Cu dânsul dispare
astfel singurul martor al crimei. Dar dorinţa de
razbunare a Hannei (Anca) o face ingenioasa. Ea striga
ajutor, cheama tot satul şi se vaita: - Scapaţi-ma de
Gregor (Dragomir), vrea sa ma ucida, cum a ucis pe
nebunul asta! Gregor e arestat şi va ispaşi o crima pe
care nu a comis-o, platind indirect pentru aceea de
care e vinovat. Cu alte cuvinte: Napasta!" -jubileaza
E. D. Fagure, producând curând şi proba materiala a
plagiatului. Primeşte de la Paris textul lui Lorde, din
care publica prima scena alaturi de începutul Nilpastei
(în traducerea d-nei Paquiler). Cu neînsemnate
rotunjiri stilistice, scenele sunt identice! Românii care
asistasera la spectacol (unii cu piesa lui Caragiale în
mâna') se grabesc sa informeze Adevilrul dl''întreaga,
pas cu pas, scena cu scena, cuvânt cu cuvânt, gest cu
gest, L 'Idiot a d-Jui de Lorde e Nilpasta lui!"
Cu obaznicia de care nu o data am avut parte, noi
românii, când am dovedit necinstea altora, franţuzul
raspunde în Le Journal, aralând ca a adaptat "o
poveste dramatica în doua parţi, Anca, împreuna cu
scriitorul german Flachs", dar''în urma unor schimbari
considerabile pe care a trebuit sa le fac textului
german, am convenit sa. semnez singur lucrarea".
Deşi murdara afacere începuse sa preocupe şi presa
pariziana, reprezcntatiile continua nestingherite pâna
la finele lui noiembrie 1903, când are Joc o noua
premiera la Odeon.
Nici contemporanii evenimentului, nici exegeţii
operei nu şi-au putut explica tacerea (indiferenta) lui
!. L. Caragiale, el, care a urmarit şi cu poli\ia
în vremea noastra, manuscrisul dramei L 'Idiot a
fost descoperit la Biblioteca Nationala din Paris.
Regretatul Marin Bucur, care a studiat acest
manuscris, a citit pe tabla personajelor numele eroilor
lui Caragiale, Dragomir, Gheorghe, Ion, "Hanna"
(sic!), şterse şi înlocuite cu Gregor, George, Emeric.
La fel numele padurii Corbeni (unde fusese ucis S0\111
În zadar a încercat traducatoarea Hortense
Paquiler sa dea în vileag plagiatul. Domnu!Andre de
Lorde era un dramaturg de succes ...
IonuţNICULESCU
21
 OPINII
G. CALINESCU sub scutul istoriei
Calinescu a recurs masiv la ironic atunci
când contextul 1-a forţat sa se ascunda sub
scutul ei, dezorientându-şi adversarii. Între
arme, singura muza ironiei, maestra
ambiguitati i , mai putea salva ceva. E
cunoscuta formula: "între arme, muzele tac''.
în multe situa�i, cei care au vrut sa-I acuze de
compromisuri ideologice, tlira ca el sa fi avut
voca�a politicului, ori nu i-au inteles ironia,
ori s-au prcfltcut ca n-o inteleg. în schimb,
inteligen�i, care i-au iubit spiritul cvasigenial,
i-au citit corect ironia şi s-au amuzat fltcând
pact tacit cu ironistul. Un astfel de receptor s-a
aratat a fi fost Constantin Ţoiu. La o emisiune
culturala televizata marturisea ca a fost martor
la o prelegere a lui Calinescu, tinuta la
Universitatea din Bucureşti, dedicata poeziei
actuale. Era invitat şi faimosul poet partidist
A. Toma. Calinescu îl lauda atât de înfocat,
încât A. Toma se arata complet zapacit, se
tl!cuse mic sub povara elogiului. Toti studcn�i
se amuzau copios, prinsesera ironia. Şi aslllzi
râdea cu pofta Constantin Ţoiu amintindu-şi
întâmplarea.
Nu alta a fost partitura retorica a
"elogiului", forţat sa-I rosteasca în împrejurarea
sarbatoririi lui A. Toma la 75 de ani. Efectul a
fost absolut ilariant, o comedie inalta rostita
grav, cu dic�a lui ondulata, cunoscuta celor
care i-au auzit vocea. Supunerea de a vorbi se
transforma în triumf interior prin apelul la
ironia disimulanta. Recupera astfel ceva din
libertatea pierduta. Calil'lescu se întreba repetat
autotlagelându-se: "Cum a fost cu putin[â
sa-ti ignor opera", pierzând timpul cu lectura
estetizantilor Poe şi Baudelaire? Ca şi cum
atât n-ar fi fost deajuns, Calinescu, nemilos, îl
compara peA. Toma cu rcnascentistul Petrarca,
plusând şarjant în favoarea "elogiatului". Şi
spune: "Spre deosebire de Pctrarca batrân,
primul uomo fini/o al mileniului, care se
socotea zdrobit de ani şi ostenit de drum,
dumneata, la o vârsta inaintata, te-ai sim�t
deodata tânar şi ai început sa le pui în slujba
Partidului, sa denunti şomajul din societatea
capitalista ... " etc., etc. Pura plczanterie. Toate
detal iile "laudei", forţând nota, suna a
ridiculizare pedepsitoare. Cum era conceput
acest discurs, ce figura retorica, de gândire,
folosea? Era, pentru cei ce ştiu, blamul prin
/audil, definit de marii oratori clasici, cum
Quintilian, şi asupra caruia ne ini�a Cantemir
în "scara" de neologisme ataşată Istoriei
ieroglifice. Or A. Toma nu-l citise nici pe
Quintilian, nici pe Cantemir şi nu înţelegea
ce i se întâmpla.
O astfel de forma a ironiei, blamul prin
lauda, este aleasa de Calinescu drept carapacea
cea mai adecvata vremurilor. în general, ironia
e antifrastica şi fiind astfel e cu alât mai
înşelatoare. Se afirma în cuvânt invers decât
se gândeşte, comunica altceva decât ce pare a
spune sau spune ce nu spune. Calinescu apasa
cu placere pe contrastul subinteles, miza pe o
inversare a sensului la care va fi contribuit şi
intonatia particulara care dramatiza ironia
pâna la comedie serios jucata. Putea cineva,
atunci, sa-i reproşeze ironia? Inteligent, s-ar fi
suparat: - Dar eu l-am laudat, honni soi qui
malypense! (Ruşine celui care gândcşte rau!).
Dar detractorii au capatat curaj atunci când el
nu s-a mai putut apara.
Un text simbolic, scris la persoana întâi,
deschide seria Cronicilor optimistului. Este
intitulat astfel încât sa provoace banuiala
ascunderii, Memoriile unei broaşte ţestoase.
Avertiza ca e un maestru în materie de "scriere
criptica" şi ca rezonantcle emise din carapace,
într-un limbaj specific, "la infinitul mic
acustic" sunt asemanatoare cu "muzica
sferelor''. Finetea lor nu e perceputa de orice
ureche. Oricând putem citi aici un discurs
adresat celor capabili sa recepteze ironia, ca
forma de comunicare criptica. De ce este uitat
acest text cu valoare testamentara pentru anul
22
în care a fost scris? ( 1 956). Fiecare fraza spune,
în varii forme, totul despre starea scriitorului
sub dictatura. Sa recitim câteva: "Stau în
catalepsie. Condi�a de a nu muri este, prin
urmare, de a nu trai", este paradoxul care
sintetizeaza regimul scriitorului nevoit sa
renunte la viata scrisului, a spiritului, spre a-şi
apara biologicul. "Trebuie sa invat de la om ­
nota testoasa - cum sa lungesc viata, iar nu
cum sa amân moartea". Panscurile ei sunt
marcate grafic, marginal, cu un punct, ca un
program impus de vremuri. Pot fi luate ca
manifest cifrat, dar nu mai pu�n riscant atunci
când declara: "Sunt lipsita de cea mai inalta
bucurie, ceea a creatiei. Nu construiesc nimic.
Sunt un monument locuit de mine însami ...
M-am nascut într-o fortareata, în care ma simt
asediata". Speriata, pentru ca iubea viata, chiar
şi plina de frustrari, constata disparitii
misterioase în interiorul speţei. Aluzia e
evidenta. Câţi scriitori n-au fost arestati sau
disparuti din curtea literaturii ! : "De fapt am
fost multe <<testoase>> în aceasta curte... dar
tovantşele mele au murit de o boala ciudata,
un fel de rugina care ataca tocmai carapacea".
Ea, inteleapta, şi-a protejat-o prin retragere în
muzica viorii vibrante a lui David Oistrah,
citat ostentativ, în aparare ironica, drept
"marele violonist sovietic", cum şi era. Dar
era mare nu pentru ca era sovietic. Şi, ca sa
inmulteasca formula de parabola a
"memoriilor" testoasei, Calinescu adauga
povestea Jautarilor, robi la stapân, deveniti
lachei boga� şi ei pe lânga stapânii lor. Ultimul
punct al acestui manifest, ce încifreaza
melancolia şi disperarea acoperit marturisi te,
nu mai lasa nicio indoiala ca ni se pune în
mâna cheia în care trebuie citite "cronicile"
din volum, şi cât de "optimiste" sunt. "Durerea
mea - încheie falsa memorialista - este aceea
ca târasc cu mine un turn de fildeş din care nu
pot ieşi. Natura, pretinzând ca ma apara, m-a
pus în butuc. Nu voi servi niciodata ca
metafora pentru marile fapte colective".
In afara n-a ieşit decât un Calinescu
prefltcut a se arata adaptat, nu cel adevarat. Îşi
conştientizase poziţia când, în februarie 1 946
scria: "Plina de mali�e. lumea ma invita la fel
de fel de solemnita�, sub pretextul notorietatii
mele, în realitate, spre a ma împiedica sa
lucrez". în fapt, "lumea" era victima malitiei
ascunse în tratarea ironica a lucrurilor. Singur
spunea: " Vorbesc cu mare pathos despre
lucrnri de care nu sunt convins" (s.n.). Mai
mult decât o dezmin�este şi o alta dezvaluire
fltcuta într-un joc stilistic, dar nu suficient de
ambiguu, absolut caracteristic: "într-un articol
de gazeta am scris despre o portocala pe care
aş fi cumparat-o şi aş fi mâncat-o. Ei bine
n-am mâncat nici o portocala". Cenzura îi
trecea cu vederea astfel de marturisiri, pentru
ca ideologii erau mulţumiţi sa-i aiba, oricum,
numele în gazete. însa marturisirile de acest
fel erau rabufniri ale nemultumirii de sine, o
forma sui-generis de autolustratie, care îl
plasau atunci în regimul de intelectual
suspect, prezcn[â periculoasa la o catedra
universitara.
în Falsjuma/, antologia editata de Eugen
Simion, întâlneşti la tot pasul fraze scrise de
Calinescu, dupa 1 946, prin care se dezice de
ceea ce a scris sub imperativul vremurilor. E
regretabil ca sub fiecare fragment nu e pus,
alaturi de an, şi locul în care a aparut tiparit. în
acelaşi an, mai sus amintit, îşi declara
dedublarea, renegându-şi dublul ieşit în scena
sociala. Sunt prea importante frazele despre
aceasta suferinta morala, ca sa nu le
rcactualizarn în întregime. lata-le: "Azi, când
îmi vad numele afişat sau publicat, am un
sentiment neplacut. Am impresia ca sunt ca
eroul lui Chamisso care şi-a pierdut umbra,
un om caruia numele i s-a desprins şi a luat
aere independente. Numele meu traieşte
separat de mine, este solicitat şi invitat fl!.ra
mine, el exista prin mijloace proprii. Şi de
aceea eu nu sunt solidar cu el. Exista o biografic
a numelui meu şi o biografie a mea. într-o zi
�------� �
www.cimec.ro
va trebui sa arestez acest nume şi sa-I vindec gândirea ironica a criticului. Ne putem
de vagabondaj ... Admit acest moment al imagina ca îl scria râzând: "Cu aceasta însuşire
existentei melc spirituale, însa consemnat fundamentala M. Beniuc ramâne, definindu-1
acolo, în dulapul lui. Sufletul meu a eliminat cu prudenta, spre a nu spori ceata... duşmanilor
de mult aceasta ipostaza, încât vorbesc un şi-aşa destui pe lume, în fiuntea generaţiei sale
limbaj, pentru mine, acum strain. Ma ascult şi un poet exemplar al construc�ei socialiste".
cu nemultumire". Negarea faptei, simultana Astfel i-a pus pecetea pentru totdeauna.
cu ll!ptuirea, nu aduce absolvirea totala de Aceasta "Cronica a optimistului" aparea în
responsabilitate, dar e trimisa pe adresa 1 959, când Beniuc publica romanul Pe muche
mintilor întelegatoare, şi de aceea nu e luata de cuţit, acuzându-1 pe nedrept pe Blaga. Prin
în considerare de cei ce pornesc orbi la atac, aceasta masiva ironie, citita ca blam prin lauda,
nu şi dczinteresa� sau oneşti cu sine. Calinescu 1-a razbunat pe Blaga care,
Criticul Calinescu şi-a fltcut, în felul lui, temperamental, nu putea s-o faca.
datoria, pentru cei care au ştiut sa-I citeasca, Despre maniera în care Calinescu a
râzând cu lacrimi de "cronica optimistului" deschis, în Bietul Joanide, supapa eliberatoare
dedicata lui Mihai Beniuc. Stilul se ridica la a ironiei spirituale, altadata.
nota scurta, paroxistica, adecvat intentiei
ascunse. Poetul "marului de lânga drum" e Elvlra SOROHAN
vazut ca "un eruptiv, un focos şi Vezuviul
este ales ca o metafora pentru temperamentul
sau... E vorba nu de impetuozitatea vulcanului,
ci de lava pedepsitoare, înmormântând
Herculanum şi Pompei, capişti ale zbirilor,
carturarilor, fariseilor. Vulcanismul poetului e
polemic", se ridica împotriva duşmanilor
socialismului, ca "rapsod al lumii noi".
Evident, asta nu e critica literara în stilul
obişnuit al lui Calinescu. Lauda iese din
matca, se întoarce împotriva subiectului.
Curata bufonada ironica. Rostita cu intonatia
cântatoare a criticului, cronica urca la inaltimi
de entuziasm ridiculizant. Şi nu se opreşte aici.
De la vulcan, dimensiunea energiei poetului
se amplifica şi nu mai e masurabila decât cu
puterea zeilor. Cine cunoştea faptura micu[â a
lui Beniuc putea sa se îndoaie de râs
imaginându-1, cum scrie Calinescu, în ipostaza
unui "Jupiter tonans, �nând în fiecare mâna
câte un manunchi de trasnete". Pentru ca,
imediat, întrucât e pândit la fiecare pas de
adversari calomniatori, de umbla "cu-n
topor'', poetul sa fie nevoit sa se apere cu
violen[â. Şi cum o face? Calinescu imagineaza
dezlantuit ironic noi şi noi termeni de
compara�e hiperbolici, împerecheati exagerat
cu furia poetului: "mereu impetuos şi superb
în mânia lui, nu licurici, ci vâlvatai, cu un
ficat promethean pentru care nu exista vultur
pe masura . . . le rezerva adversarilor o
exterminaţie cu adevarat teribila, pândindu-i
în codri «cu arbori vâlvoi>>". Spre
exemplificare, sunt citate versuri de un
teribilism rizibil. Culmea deriziunii ironice e
atinsa însa cu "lauda" poeziei erotice. "Focos
şi aici, aspru în gingaşii", poetul o cheama pe
baricadele luptei pe noua Elena, ca sa-i explice
care "e misiunea femeii noi şi functia sociala
a perechii". Finalul "cronicii" nu tradeaza
�

A DOUA VICE-MAMĂ
Când 1-a cunoscut regina Elisabeta pe
George Enescu? Din capul locului, trebuiesc
retinute doua lucruri: primul, ca 1-a cunoscut
dupa principesa Elena Bibescu şi, al doilea,
ca a auzit de el înainte de a-1 fi vazut.
Oricum, principesa i-a vorbit pentru
întâia oara despre acest enfant prodige şi i
1-a recomandat cu însufletirea ce-i era
proprie. sa apelam pentru precizari la
George Enescu însuşi, care, în 1 938, îi
marturisea scriitorului Romulus Dianu:
<<Porţile Palatului Regal mi s-au deschis abia
dupa ce s-a vorbit de mine în strainatate: Le
jeune maitre Georges Enesco
Compusesem şi cântasem la Paris Poema
Românii ( ... ).
Dupa succesul meu la Paris, marea regina
m-a chemat şi mi-a daruit loc de linişte şi
munca în chiar corpul Palatului. M-a pretuit
mult [regina] Elisabeta. Regreta ca nu ma
apropiase mai demult şi, ca sa câştige timpul
pierdut, mi-a daruit în câţiva ani ceea ce
chiar o regina foarte bogata n-ar fi daruit în
vreo cincisprezece ani. Aveam la Palat odaia
mea, în toate veri le. Deseori ramâncam şi
mai târziu în toamna ... >>" Prima auditie a
Poemei Române avusese loc în 1 898 la
Paris, când în tara Enescu era deja cunoscut,
dar mai mult ca un virtuoz copil-minune
decât ca un compozitor. La 8 martie 1 894,
sustinuse la Ateneul Român primul recital
de vioara, acompaniat de profesorul sau de
la Conservatorul din Viena,
J.Hellmesberger, cu ecouri exceptionale şi
foarte numeroase în presa (AdeviJrnl, Lupta,
Ţara, Viaţa naţională, Constituţionalul,
lndependance roumaine, Timpul, Vatra,
Arta, România musicală, La Patrie etc.). Pe
de alta parte, regina era informata asupra
vietii muzicale vieneze, aşa ca tânarul
muzician vienez de adoptie era pentru
Carmen Sylva o prezenta vie, dar nu
obsesiva aşa cum s-ar fi aşteptat de la felul
ei de a fi, în multe privinte funambulesc.
Cunoaşterea lui Enescu a fost mai curând o
apropiere decât un impact exploziv, cum
s-ar fi aşteptat de la .firea ei entuziasta cu
vocatia trairii în idealitati.
<<Rezerva Curţii noastre regale, continua
Enescu, pornea din anturajul reginei
Elisabeta, care se temea sa nu inceapa o
experienta pe care s-o regrete. Experienta
George ENESCU.
Prima vice-mama, o printesa, a doua vice-mama, o regina (11)
la care face aluzie, se refera la dramaticul
episod Elena Vacarescu, izvor de tulburare
dinastica şi nationala.
<<Experienta>> se consumase de câţiva
ani buni, dar întoarcerea reginei din exilul
impus de sot o plasa într-o situatie inca
fragila, deşi printul moştenitor Ferdinand
se casatorise şi avea copii . . . Aşa ca,
doucement-doucement, noul astru al
muzicii se ridica tremurător pe cerul
admiratiei reginei, iar prognoza pe care o
facuse muzicianului adolescent se arata a
fi, de data aceasta, exacta. Mareşalul
Palatului, Alexandru Filipescu, se temea
totuşi ca regina sa nu alunece iaraşi în vreo
capcana ... Aşadar, Carmen Sylva propune,
cu un fair play regal, sa-i fie a doua vice-
www.cimec.ro
Credea în supraom, atribuindu-i însiJ o buniJtate creştinii,
care era a inimii Ei. Pentru mine, Ea a fost o prezenfiJ
supraomeneasciJ, o fiin(iJ cu nimb, depiJrtatiJ de oamenii
obişnuiţi, reviJrsând numai luminii şi buniJtate.
George Enescu despre Carmen Sylva"
mama. Sa-i dam iarăŞi, cuvântul lui Enescu:
<<S-a ocupat mult de mine. Îşi facea o
mândrie din a-mi spune:
- Mărturiseşte, George: nu sunt eu
cealalta vice-mama a ta?
... Da, era a doua vice-mama a mea. Prima
fusese doamna Elena Al. Bibescu, nascuta
Epureanu ( ... ) Cu tristete îmi amintesc de
timpurile acelea. Eu îmi facusem din casa
vice-mamei mele, la Paris, o a doua familie,
luam toate mesele împreuna, dadeam audiţii
etc.>>
Faptul acesta îl ştia foarte bine Carmen
Sylva şi, cu toata efuziunea ei progresiva
pentru tânăr, lealitatea faţa de prietenia ei,
prietenia care le unea i-ar fi permis un exces
dominator. Muziciana Carmen Sylva îi
REMEMORARI
dadea întâietate pianistei Elena Bibescu în
recunoaşterea contributiei acesteia l a
formarea lui Enescu. Într-o scrisoare a lui
Carmen Sylva, pastrata în Arhiva
Neuwied", regina recunoaşte ca Elena
Bibescu i-a desăvârşit educaţia muzicala,
deşi acest lucru este greu de cântarit, câta
vreme Enescu s-a format cu mari maeştri, la
Viena şi mai ales la Paris ... Carrnen Sylva
merge mai departe recunoscând ce
inseamna Elena Bibescu pentru Enescu, nu
reclama numai pentru ea dreptul de <<Vice­
mamă>>, evident, drept onorific afişat mai
mult de regina decât de principesa. Dupa
fatalul an 1 902, anul mortii Elenei Bibescu,
îi va ramâne la dispozitie întregul spaţiu de
desfăşurare a nobilei functii ... Numai ca
Enescu intra în maturitate, fara sa se dezica
de uşoara rezerva aratata fata de toata lumea,
reticenta pe care continua sa i-o simta regina
- pe care, totuşi, Enescu o iubea şi o venera
- era în oarecare masura rasfrângerea dinspre
lume spre Peleş a nevoii de surdina, în fond,
un semn de afectiune pentru regina ce abia
ieşise din cei câţiva ani zdruncinata ...
<< Peleş ! Rostirea lui numai - va
marturisi târziu Enescu, îmi umezeşte ochii.
N-aveam nici şaptesprezece ani. .. Revad
odaia mea de acolo, sala de muzica şi
Doamna acelor locuri, neuitata regina
Carmen Sylva! Ceasuri nepieritoare, de
elevaţie sufleteasca şi de comuniune în
preajma zeitei a toate alinatoare: Muzica">>.
Un semn al apropierii şi al adâncii
afectiuni a reginei sta şi în atribuirea
cognomenului Pinx, derivat din Sfinx,
tânarului muzician. Î i gasea ochii
enigmatici ca ai Sfinxului de la Gizeh. în
afara de o impresie de nepenetrabilitate,
nuanta verzuie a irisului devenea mai
deschisa sub presiunea emotiilor. O atesta,
printre altii, Cella Delavrancea (<<ochi de
pisică>> spune ea) şi Alexandru Cosmovici,
varul lui primar" . Nu ar fi exclus ca un alt
apelativ, Chou ([�. varzil), prin care Enescu
îşi semna scrisorile discrete ca sa nu spun
secrete, catre violonista Ninette Duca,
având-o ca subiect pe prea iubita lui Maruka,
sa se explice şi prin nuanta verzuie a verzei,
deşi în Franta chou este un diminutiv
universal.
Revelatia enesciana la Palat a aparut în
plina drama dinastica. în vara anului 1897,
pri ncipele moştenitor Ferdinand se
îmbolnăvi de o febra tifoida grava, gata­
gata sa-I ucida, prin boala însaşi ori prin
complicaţii. Coroana României era inca o
data pusa la încercare, dupa momentul
1 87 1 . La începutul anului 1 898, regele
Carol 1 hotarâse ca Ferdinand sa-şi petreaca
23
-
 REMEMORĂRI

George ENESCU.
Prima vice-mama, o printesa, a doua vice-mama, o regina (11)

perioada de refacere pe Coasta de Azur,

împreuna cu ingrijorata principesa
moştenitoare. Pentru distragere, regele Carol
I le programase vizite. Maria fascina mediile
europene, inclusiv la Elisee, cabinetul
preşedintelui Republicii Franceze, Felix
Faure, <<Preşedintele Soare>>, sensibil la
frumuseţea femeiasca pâna la a-i fi fatala
(doamna Steinhcil!).
Convalescenţa însaşi, prin surprizele ei,
nu se ştia daca n-are sa-I puna la pamânt pe
principele moştenitor al ţarii noastre.
<<România îşi ţinea respiraţia aşteptând
deznodamântul fatal>>, scrie Regina Maria",
şi continua, fltcând referiri la poziţia Carmen
Sylvei: <<Era într-o ciudata dispoziţie curat şi cinstit o victima. Nu i se poate totuşi acomodare, aşa cum principesa Elena reprezentarea la Viena, cu un succes foarte
sufleteasca. Orice boala avea asupra ei o nega total intuiţia. Iata de pilda ce raspunde, Bibescu era în Franţa, o exilata în cucerire ... relativ, a acestei piese, era un Meşterul
stranie înrâurire: îi deştepta dragostea prin 1 889 sau 1 890, unei intrebari aceasta În adâncul sufletului, principesa se Manole impropriu concepţiilor mele>>.30
ascunsa pentru tol ce este dramatic. regina <<incarcata de toate darurile bucura mai mult de triumful compozitorului Care vor fi fost aceste concepţii? în orice
Imaginaţia· ei prevedea tragedia ce s-ar intel igenţei>>, cum o numeşte Paul decât de al virtuozului, apreciindu-le, caz, una era mitul necesitatii jertfei în creaţia
desfltşura daca ar muri tânarul prinţ: o tânara Morand": bineînţeles, pe amândoua. Ea a fost cea artistica cum a numit-o el însuşi, târziu, în
vaduva uşuratica, fltra experienţa, neştiind - Qu 'est ce que l 'atome? dintâi care a exprimat aceasta bucurie, 1936, deci la trei decenii dupa moartea
sa-şi creasca singura copiii, iar ea, Carmen - Un monstre indivisible qui peut mânata poate şi de soarta ingrata a Cannen Sylvei, când inca se gândea sa
Sylva, ca mântuitoarea tuturor, în elementul contenir la mort. instrumentului caruia i se refuza - cel puţin compuna un Meşterul Manolell. Erau,
ei, adunând în îmbraţişare, cu un gest de (Ce este atomul? Un monstru indivizibil atunci, data fiind precaritatea mijloacelor poate, şi unele pareri personale concordante
mama, pe cei indurerati ( ... ) Ma îndurera care poate sif conţinif moartea.) de înregistrare - orice recurs practic la cu ale lui Barbu Delavrancea, scriitorul
pâna în suflet ( ... ) ea, în mod inconştient se în acest dialog aforistic, purtat, pare-se, eternitate. Era, poate, şi un mod ascuns de care-i veştejea reginei literatura de inspiraţie
desfltta de tragicul acestei clipe>>. cu Elena Vacarescu, ajung la coincidenta a-şi lua, prin Enescu, revanşa pentru româneasca12, în tenneni duri, ba chiar cruzi
Era firesc, a!jadar, ca energia afectiva a impulsul premonitoriu, adâncimea gândirii cantonarea în cariera de virtuoz al pianului, şi cu siguranţa nepotriviţi cu sufletul lui
reginei sa fi fost întrucâtva dispersata în şi intuiţia, însa - vai - nu intuiţia oamenilor... pe care o vedea cum se frânge sub propriii Enescu, chiar daca îi va fi împartaşit. Este
perioada aceea. Un observator atent ar fi invaluita în lungi şi largi rochii albe, aceasta ochi din pricina bolii ce o lovise la o vârsta vorba de articolele din Voinţa naţionali!,
remarcat mai curând o surdina decât o <<druidesa cu pince-nez de mioapa>>, cum o atât de tânara. Sub propriii ochi, cautând anii 1 89 1 şi 1892, puse sub egida <<celei
rezerva la începutul relaţiilor dintre regina numeşte acelaşi Paul Morand, oficia în descurajaţi la astru! eternitatii ... mai sfinte datorii a publicistului>>, apararea
şi muzician. însanatoşirea lui Ferdinand a salonul ei muzical, ca într-un altar unde-I De aceea o şi venera Enescu: principesa demnitatii naţionale. Spicuim câteva
redistribuit pasiunile reginei la vechile lor avea alaturi pe tânarul Enescu. Mai mult iubea în el ceea ce pentru Enescu însuşi sintagme din articolele autorului dramei
locuri şi le-a reda! valoarea pe care zeu decât înger pazitor. Printr-o fatalitate însemna suprema fericire, compoziţia. Apus de soare: <<a creat un Neagoe cu
imaginaţia ei fi erbinte le-o conferise fericita, Enescu o ajuta implicit sa se Cannen Sylva îl cultiva foarte mult ca desavârşire strain de Neagoe cel istoric şi
dintotdeauna. Cu o putere de fascinaţie şi o familiarizeze într-adevar cu ţara şi sa se interpret, iar daca vreodata cauta în cel adevarat>>; <<opera augustei poete se
frumuseţe de zeu tânar, George Enescu a patrunda de geniul românesc, deoarece, departarile în care intrezarea principesa, era ridica nu numai contra datelor pozitive ale
concentrat întregul interes pentru arta al oricât de elastic spirit, regina era inca o pentru a-1 îndemna sa îngemaneze muzica istoriei, ci şi contra legendei poporului
Carmen Sylvei şi caldura iubirii ei materne. exilata în România. Traia mai mult în ţara lui cu poezia e i . Astfel, Cannen Sylva românesc», «nu era, dar, nici istoric, nici
Regina îi picteaza chipul în medalioanele pe care şi-o crease, arta, şi mai puţin în ţara scrisese un libret pentru Meşterul Manole, artistic, nici firesc ca augusta Carmen Sylva
Evangheliilor ei, aflate astazi la Vatican şi deja creata, România . . . O exilata în <<dar, marturisea Enescu la 33 de ani dupa sa se ridice împotriva concepţiunii
la Curtea de Argeş. <<M-a pictat şi pe mine,
sub chipul unui înger într-una din
Evanghelii>>, scria Enescu. În alt loc 1-a
pietat ea Sfinx". Are grija ca prestaţiile sa-i
tie achitate la nivelul cel mai de sus. Îl
incarca de daruri. Printre ele, unul din cele
mai iubite, opera integrala a lui Johann
Sebastian Bach, editata de Bach­
Gesselschaft, pe care i-1 ofera la 1 9 august
1 898, ziua lui aniversara. Cele 60 de volume
aparusera pe rând, dar nu în ordine
cronologica; regina se abonase anume la
aceasta fantastica antrepriza editoriala. .
y

Enescu era mândru de admirabilul dar, care ;:;

=
e
1-a înduioşat toata viaţa. Avea sa-I pastreze .
."
în locuiţa lui din Paris, strada Clichy 26, .
alaturi de fotografia reginei, pe al carei colţ
din dreapta regina-artista scrisese adagiu! �.
=
Wo das Wort aufiiort fangen die Tone an,
adicif: Atunci când înceteazif cuvântul
încep sunetele, iscalind Elisabeth.
.!!
Intuirea oamenilor de catre Carmen
�
Sylva, a!ja discutabila cum era, se manifesta o
1-
uneori prin strafulgerari, rare într-adevar. Nu "
o
era o facultate permanenta a spiritului ei, ca u
�
la principesa Elena Bibescu care cunoştea
�
adânc oame n i i şi openi iute selecţii u
"'
valorice, totdeauna în perfect acord cu "'
z
"'
practica vieţii. Regina nu cunoştea
oamenii: fiecare din ei era o proiecţie a t.i
mentalului sau dominat de fantezie. De aici,
gravele încurcaturi ce fltceau din sufletul ei .
=

24
1
www.cimec.ro

legendare a poporului românesc»; «pacat
ca ( ... ) nu a scris nimic in româneşte, ŞI mai
pacat ca nu ne-a cunoscut nu bine, dar de
loc absolut de loc>>; <<Carmen Sylva s-a
�
inş lat necontenit asupra temperamentului
nostru, asupra moravurilor noastre, fllra a
mai vorbi de idealul nostru>> etc.
În realitate, Carmen Sylva iubea
România, dar la temelia literaturii ei statea
o receptare anmorfotica a etnosului
românesc, un electism caruia scriitoarea îi
gasea, probabi l , justificare in
universalitatea temei ori a mitului. O aţipire
a spiritului autocritic şi de analiza datorata
siguranţei de sine, energiei nemasurate ŞI
vitezei de a scrie. Emblematica pentru
Carmen Sylva ramânea rapiditatea de golire
a calimarii, in timp ce pentru Enescu
ramânea lama de ras notele de pe portativul
in faţa caruia întârzia... însa îşi iubea din
adâncul sufletului a doua vice-mama, o
venera şi o admira, fascinat sub o vraja
careia cu greu cineva ar fi putut sa i se
sustraga. În saloanele ei artistice de la Peleş
ori de la Bucureşti, a interpretat enorm, la
vioara şi pian, a ţinut insa s-o omagieze prin
compozitie, punându-i pe muzica 21 de
lieduri, începând cu Der Blaser, in luna
martie 1 898, lied care avea sa fie cânta! in
prima audiţie la 21 martie 1 900, la Ateneul
Român, de catre Edgar Daii 'Orso, voce, şi
George Enescu, pian. Era un fel subtil şi
indirect de a se recomanda: compozitorul
George Enescu. La rândul ei, regina il
copleşea cu atenţii şi daruri, izvorând din
afecţiunea şi admiraţia ce i_le pastra. Peste
câţiva ani, ii va dedica idila In Juncii, aparuta
in 1 905, la Bucureşti: <<Copilului meu
sufletesc, G. Enescu>>.
Daca de la înalţimea prerogativelor ei
regale, izolatoare in multe privinţe, Carmen
Sylva il afirma aulic pe George Enescu,
principesa Elena Bibescu, amestecata in
multe din realitaţile vieţii muzicale
pariziene, era pusa in situaţia de a-1 impune
uneori aparându-1. Întâi de toate de o presa
nu in mod absolut elogioasa, presa care a
George ENESCU.
Prima vice-mama, o printesa, a doua vice-mama, o regma (11)
lui Carmen Sylva fie ca nu-i ajungea sub
ochi fie ca o nesocotea. Desigur ca o va fi
m �it şi va fi luat masuri specifice felului
ei de a lupta, când la o saptamâna dupa ce
Enescu a luat Premiul II la concursul de
vioara al Conservatorului, Arthur Pougin
scria in revista foarte citita de muzicienii
francezi, Le MenestreP':
«Enescu e un tânar român de vreo
şaptesprezece ani cu care mi se impuiaza
capul de un an de zile şi care parea ca trebuie
sa fie in acelaşi timp un Beethoven şi un
Paganini. Atâta i s-a ţipat asta in urechi
intr-un anume mediu, ca pâna la urma a
crezut şi el, astfel încât alaltaieri a luat un
aer morocanos şi de foarte prost gust când a
fost strigat sa primeasca un simplu premiu
doi. Fara nicio indoiala ca şi-ar fi dorit un
premiu de onoare.
Or ceea ce am ascultat eu pâna acum
comp�s de acest neo-Beethoven n-are
absolut nimic extraordinar, iar in ceea ce-l
priveşte pe neo-Paganini, trebuie sa ma
repet un pic, cred ca premiul doi prin care a
fost gratificat e cel mai bun lucru pe care
putea sa-I aştepte.
in realitate, are un braţ drept superb, un
sunet amplu, o indiscutabila grandoare şi
cel puţin aparenţa stilului; asta e bine, e
foarte onorabil, darn-are nimic superior, iar
dl. Enescu trebuie sa mai munceasca mult
ca sa ajunga acolo unde îşi propune>>.
Acel <<Un anumit medim> ("un certain
monde") se refera cu siguranţa la salonul
artistic al principesei Elena Bibescu şi mai
puţin la Conservator...
Cu tot interesul purtat de tatal sau
ecourilor deşteptate de compoziţiile fiului,
Costache Enescu il va sflltui din ce in ce
mai mult sa se consacre carierei
interpretative, in special celei violonistice,
in care sa-şi afle cel mai de seama mijloc de
subzistenta, in concerte care sa urmareasca
nu numai scopuri umanitare.
<<Aceasta insistenta parinteasca il amara
insa nespus de mult>>, scrie varul lui primar,
Alexandru Cosmovici. Intr-adevar, ea
contravenea atât firii lui generoase cât şi
spiritului Elenei Bibescu.
www.cimec.ro
REMEMOAARI
.
Exista in istoria v i e ţ i i spirituale
româneşti 15 ani de lumina fericita, o
vibraţie a speranţelor ce şi-au gasit
implinirea: vremea impletirii in muzica a
reginei Carmen Sylva şi a lui George
Enescu. Pragul - anul 1 898.
O regina şi un muzician, ea 55 de ani,
el 1 7. Imagine a realitaţii intoarse cu faţa
spre arta, emblematica pentru idealitatea
românească. Regele Carol I? Regele fast
al României? Raspunde tot Enescu: <<nu
iubea muzica. Muzica lui era tunul...>>."
însa tunul care ne-a cucerit neatâmarea in
1 877 ... Suflet cald in armuri reci, el are
imensul merit de a fi lasat viaţa cuibului
muzical de la Peleş sa se desfllşoare in
firescul lui, fllra sa intervina, <<J"egele Carol
I binevoia sa se intereseze de mine, ca de
un om care munceşte temeinic>>". Aflându-se
la Sinaia, la moartea lui, Enescu a plâns:
singur o mărturiseşte ...
Iata câteva crâmpeie din numeroasele
scrisori ale lui Carmen Sylva trimise Elenei
Bibescu, in care este amintit George
Enescu.
La 1 5 aprilie 1 898, regina ii scrie, din
Abbazia la Paris. Vrea sa organizeze un
concert cu Maria Assan, Dimitrie Dinicu,
Daii'Orso, intr-o salba de oraşe germane:
Koln, Dusseldorf, Mainz, Frankfurt.
<<Îmi bate inima de bucurie la gândul
acesta ! Ce-ar fi sa aduci şi mata micul
nostru miraco/(s.n.)? Ve� cântaamândoi (...).
Ma farmeca ideea; totul, nu s-ar putea
petrece decât in saptamâna de dupa
Rusalii, întrucât Maria şi Dinicu sunt
profesori la Conservator, iar eu voi fi la
Neuwied ( ... ). Cauta sa obţii un concediu
pentru mata şi pentru Enescu. Doamne! Ce
frumos are sa fie ! Sa infllţişez România
mea!(...).
Gândeşte-te, dupa ce mi-am plâns de
mila ca traiesc intr-o ţara de salbatici! Ah,
HelDne! Dupa treizeci de ani de lupta, o
clipa ca asta! De nu mi-ar plesni inima! ( ... ).
Ah, Helime! Nu trebuie decât sa tac atâta
vreme cât mata poţi sa-mi continui gândul.
Ţara mea, ţara mea iubita venind in ajutorul
vechii mele patrii!»."
La 311 5 octombrie 1 898, ii scrie din
Sinaia la Paris:
«Draga mea, draga Helime' Biliatul (s.n.)
mi-a aratat ieri scrisoarea matale inainte de
a pleca la Iaşi, unde va susţine un concert
�
şi la Dorohoi, unde vrea, de asemenea, sa-ş1
vada mama, înainte de a se întoarce atei.
Decoraţia pentru (Spiru] Haret, caruia i-am
vorbit neîntârziat, insistent( . . . ). M-am
bucurat din plin de aceste zile cu Enescu,
deşi i-a lipsit valul de inspiraţie pe care 1-a
avut ultima data. Sunt foarte obosita dupa
Elveţia (... ). indata dupa plecarea lui Enescu,
n-am mai avut nici un chef de muzica! Totul
parea vid şi plat! Atât de mult aş fi vrut sa
scriu Manole inainte de a se fi intors la
Paris!))37
<<Munceşte, munceşte Pynx, ii scria la
23 ianuarie 1 900, nu vei putea ajunge la
intreaga putere de crea�e daca nu însemni
drumul cu sânge, daca nu crezi de sute de
ori ca eşti distrus(. .. ). Aceasta nu ştirbeşte
cu nimic bucuria de a crea, care este un dar,
ca geniul, bunatatea sau recunoştinţa... ».
Iar peste câteva zile:
<<În mine s-a redeşteptat puterea
creatoare( ... ). De la inceputul lui ianuarie,
am scris 37 de balade( ... ). Grigorescu a expus
nişte admirabile tablouri; i-am spus ca trei
români au înţeles aceasta minunata ţara: el,
Alecsandri (care daca n-ar fi scris decât
Mioriţa şi TomaA/imoş şi ar fi fost de ajuns)
şi al treilea, care e inca foarte tânar şi se
numeşte George Enescu( ... ). Ar fi minunat
daca ai face ceva din Mioriţa ( ... ). Alecsandri
îmi spunea ca o singura data i-a fost frica de
moarte: atunci când se întorcea în România,
având strânsa sub braţ comoara descoperita
de el: Mioriţa... " .
«Drag copil al sufletului meu>>, i se
adreseaza din Bucureşti, la 10 februarie
1 900, într-o lunga scrisoare" în care-I
numeşte de mai multe ori pe parcurs <<Draga
Pynx>>, iscalind «0 vice-mama>>. Prin tonul
afectuos şi intim, ca prin sfaturi, în ultima
instanţa, i se confeseaza ca o mama duioasa,
iar prin largile batai de aripi ale ideilor
proprii, carora le rezerva primatul, ca o
regina. E o marturisire nepregatita totuşi
printr-o comuniune de ambele parţi: sa nu
uitam ca ea a fost cea dintâi surprinsa de
impenetrabilitatea lui de sfinx.
<<Sa-mi aduci aminte ca mi-a fost rapit
copilul din braţe. Cu voioşie sa ma ajuţi sa
trec cu vederea neplaceri le de toate zilele şi
sa ma înviorezi când sunt trista(... ). Daca
am putut sa îndur cu atâta rabdare viaţa
mea aşa de chinuita e pentru ca niciodata
nu mi-am intors privirea de pe culmile cele
mai înalte. Totul este sa nu pierzi credinţa
şi sa nu învinuieşti cerul când nu se
întâmpla aşa cum am fi vrut noi. Bach,
Hăndel şi Beethoven, ca toţi marii pictori,
aveau credinţa asemenea copiilor; în
rugaciunile lor implorau inspiraţie, iar noua
aproape ca ne e ruşine sa ne mai rugam...>>
25
 George ENESCU.
Prima vice-mama, o printesa, a doua vice-mama, o regina (11)

Scrisese Meşterul Manole, aşa cum am

vazut, fusese criticata pentru ficţiunile
l iterare prea libere faţa de izvoarele
etnosului românesc, pe care le revendica
drept sursa, şi reprezentative in privinţa lor.
Acum, traducea baladele noastre
stramoşeşli. în consecinţa, il indeamna sa
compuna o pastorala cu orchestra, cor, flaut,
solo etc. Pe textul Mioriţei. pe care tocmai
o tradusese «foarte exact>>. Exact, adica
nemţeşte, nici in spirit ca grecii, nici lapidar
ca latinii. Prin literatura ei, incerca sa
acomodeze matricea stilistica româneasca
sensibilitatii altor popoare sau chiar unui
popor imaginar, ca intr-un esperanto al
naţiunii, nu o reproducea ca atare. Funcţia
de informare a textului cunoştea astfel neintrerupta zbatere artistica. George sechestrat de o parotidita epidemica in
perturbaţiile ce aveau drept consecinţa Enescu i-a aparut nu numai ca o justificare, Hotelul Metropol, peste drum de Palatul
distorsionarea. Excesul de bunavointa nu ci şi ca o apoteoza liniştitoare a zbuciumului Regal din Bucureşti. Alesese acest hotel
mai era de ajuns. Exemplu? Fantezia La fiinţei ieşite din comun care a fost cea dintâi anume, dupa cum Enescu însuşi
Vengeance, despre care Barbu Delavrancea regina a românilor... Dupa moartea regelui marturiseşte40, pentru a fi aproape de curte,
se alerta, pe buna dreptate, intrebându-se: Carol !, Enescu a vizitat-o la Manastirea unde era adoptat sufleteşte. La dorinţa
«Noi suntem acei monştri? Noi, românii?>>. Curtea de Argeş, unde se retrasese. Batrâna testamentara exprimata din vreme de regina,
Erau în fond ravag iile deambularii regina simţea viaţa ca pe o povara, se simţea la înmormântarea ei trebuia sa i se cânte
scriitoarei intre doua naţionali tati: germana departe de toţi şi de toale. Înşelata de Andame din Trio in mi bemol, de Franz
şi româna. Enescu a sesizat lucrul acesta, a evoluţia evenimentelor primei conflagraţii Schubert, piesa preferata. Bolnav, Enescu
tacut, a amânat sine die scrierea muzicii la mondiale şi de poziţia pro-aliaţi a românilor, 1-a orchestrat într-o noapte şi o zi,
Meşterul Manole şi chiar la Mioriţa, deci antigermana, i-a marturisit copilului dictându-i partitura lui Dimitrie Cuclin. A
pastrându-şi însa intacte sentimentele de ei sufletesc faptul ca vede cum nu mai este doua zi, asculta prin ferestrele deschise
admiraţie pentru cele ce erau de admirat la folositoare. Orchestra Simfonica a Ministerului
aceasta fantastica regina. Şi erau multe ... «Sufleteşte, era pregatita pentru Instrucţiunii Publice, dirijata de Dimitrie
Mai târziu, dupa primul razboi mondial, moarte>>, scrie Enescu în Amintiri despre Dinicu, executând în camera mortuara a
insaşi muzica lui va cunoaşte indepartari Carmen Sylva". Palatului Andantele pe care îl orchestrase
celeste, se va extrage din fructele veacurilor 1-a fost dat lui Enescu sa nu poata lua în ore de fiiguri, în memoria reginei artiste
româneşti ca un eter din care doar parte nici la înmormântarea primei sale vice­ care-I iubise atât de mult...
sensibilitati le avizate mai prind obârşiilor. mame, nici la inmormântarea celei de a
Existenţa lui Carmen Sylva a fost o doua. La moartea acesteia din urma, era C. D. ZELETIN

BIBLIOGRAFIE:

2 1 . George Enescu, Amintiri despre Cormen S.vlva, Revista Fu11da(ii/or Regale, X, 12, pp.
504-507, 1 decembrie 1943.
22. Jmerviuri... , op. cil., volumul ], pp. 175 şi 2 1 9.
23. George Enescu, op. cit. supra, p. 206.
24. Hildegard Emille Schmidt, Elisabel Konigin von Roumanien, Parinzessin zu Wied
<<Carmen Sylva)), Bonn, 1 9 9 1 , p. 1 89.
25. George Enescu, idem, p.259.
26. Alex. Cosmovici, Enescu in lumea muzicii si in familie. Editura muzicala, 1 990.
27. Maria, regina României, Povestea vietii mele. Volumul II, editia a IV-a, Editura
Adevarul, SA, pp. 1 8 1 - 1 84 .
2 8 . Cella Delavrancea, Enescu, ochi de Sjinx. Convorbire din anul 1960 c u Traian Filip.
Tribuna, Cluj-Napoca, IV, 3 1 , p. 3, 6- 1 2 august 1992.
29. Paul Morand, Bucarest. Pion, Paris, 1935, p. 36.
30. George Enescu, op. cit., p. 1 7 7 .
3 1 . George Enescu, idem, p. 53.
32. Barbu ş1. Delavrancea. Despre lileraturh si artb. Edilie de Zina Molcuţ. Editura penlrU
literatura, Bucureşti, 1963, pp. 100-125.
H. Anhur Pougin, Concours du Conservatoîre. U Menestrel. Musique el thealre, LXIV,
3 1 , p. 45, d. 31 juillet 1 898.
34. George Enescu, ibidem, p. 176.
35. George Enescu, Interviuri.. . , volumul Il, p. 269. Vezi 1 .
36. Georgeta Filitti, Pe vremuri oamenii işi trimiteau scrisori <'fara mea, (ara mea iubiltl!�).
Magazin isloric, XXXVII, 4 (433), pp. 26· 30. Aprilie 2003.
37. Arhivele Naţionale Bucureşti. Fond casa Regalr!J, regina Elisabeta V. 56, p. 55.
38. Romeo Draghici, op. cit. pp.257-258.
39.Regina Elisaveta, Scrisoarea lui G. Entscu, Convorbiri literare, LVI, iunie 1924, pp.
4 1 9-4 3 1 .
40. George Enescu, Interviuri. . . volumul 1, p. 206. Vezi 1 .

26

www.cimec.ro

De 1 5 ani, in ajunul solstiţiului
de iarna, Centrul Internaţional de
Cultura şi Arte George Apostu" îşi
" "
sarbatoreşte patronul spiritual.
Aniversarea zilei de naştere (20
decembrie) a marelui artist plastic
rămâne un bun prilej de a starui
asupra unei vieţi tumultuoase şi a
unei distinse opere, cu puţine repere
in creaţia contemporana, care aduna
laolalta tradiţia şi modernitatea,
ingemanându-le.
Debutul manifestarilor s-a
petrecut, luni, 19 decembrie 2005,
la Stanişeşti, locul de obârşie a
sculptorulw, comuna aflata la peste
60 kilometri de Bacau, aşezata la
margine de padure, sub streaşina
colinelor Tutovei.
La invitaţia organizatorilor au
raspuns numeroşi prieteni ai lui
George Apostu, critici de arta,
scriitori, plasticieni, oaspeţii fiind
întâmpinaţi de liderii comunităţii -
primarul Gabriel Nastase, directorul
şcolii generale, Spiru David, preotul
paroh Constantin Bondalici :.. de
profesori, elevi, sateni, cu pâine şi
sare, cu flori, cu mere şi nuci, cu
stravechi datini şi obiceiuri de iarna.
In replica, Gro Popa, directorul
Centrului de Cultura din Bacau -
manager cu vocaţia intemeietorului,
mereu in verva - a daruit şcolii din
Stanişeşti o ampla expoziţie de
fotografii având ca subiect pe George
Apostu şi opera sa, fotografii
realizate de Mihai Oroveanu.
Au urmat emoţionante momente
de evocare susţinute de scriitorii C.D.
Zeletin, Ştefan Munteanu şi Val
Manescu, de Alexandra Titu şi
Constantin Prut, critici de arta, de
praf. Paul Dimoftache.
In mod deosebit, cei veniţi in
ospeţie au fost interesaţi sa surprinda
in ce maswa satul pastreaza amintirea
sculptorului, mai ales ca, in urma cu ·
câţiva ani, au trecut la cele veşnice
persoane apropiate acestuia, precum
Alexandru Zota, invaţatorul sau, ori
Gheorghe (Ghiţa) Dima, tâmplarul
care i-a fost multa vreme alaturi,
degroşând trunchiuri de copaci ce
"
aveau sa devina "\apone , taţi şi fii",
"
"crişti" şi "fluturi". Din fericire,
ne-au ramas interviurile cu ei, fihnate
prin anii '90, precum şi confesiunea
prietenului sau Ion Pavel, fost
tehnician veterinar, astazi pensionar,
pe care o transcriem, considerând-<J
un interesant document de istorie
orala.
Problema prieteniei noastre -
milrtllriseşte Ion Pavel - se trage de
la faptul ci! sapa mea este botezati!
de pi!rinţii lui George Apostu. De
câte ori venea de la Bucureşti,
intotdeauna ma chema şi ci!uta si!
vorbeasci! şi cu soţia, in sensul ci!
erau fini.
Gelici! (aşa îl numeau consatenii,
n.n.) in timpul verii venea acasi!.
MajoritaJea lucri!ri/or le-a realiza/
aici, la pi!rinţi. Chiar am fost de
multe ori dupi! maJeria/e cu dânsul,
la piJdure, şi un lucru pi!rea curios:
ci!uta mai ales lemne strâmbe, unfel
de cioate! Cred eu ci!aşa ii convenea
mai bine si! le lucreze, si! scoati!
/ucri!rile respective mai uşor. Când
pleca lapiJdure, cumpi!ra o COIItitate
enormiJde lemne, dar. pânii la urmiJ.
folosea poate 3-4 buci!(i, restul
ri!mânea la pi!rinţi, acasi!, pentru
foc.
Umblam cu el şi prin sat, si!
gi!seasci! lemne care-i conveneau
dumnealui. Pentru un lemn strâmb
pe care il gi!sea el acolo, di!dea şi
câle o cdrufi! intreagi! in plus, ·IIW7IIli
si! i-l cedeze ceti!ţeanul.
Despre bunillaJea omului, ce si!
vi! spun? Când mergeam la el in
viziti!, impreuna cu alţi colegi. chiar
cu ingineri din cadrul c.a.,rului, cu
medicul veterinar, pe dumnealui il
gilseam lucrând. Totdeauna era
foarte amabil, ne servea cu ceea ce
avea prin casi!. Scotea imediat
damigeana cu vin, ţuici!, mâncare şi
ne aşezape nişte butuci deprin curte.
Şi asta o jiJcea cu doui'l scopuri: in
primul rând pentru ci! era foarte
ospitalier. iar cel de al doilea motiv,
ca si!-/ li!si!m in pace si! lucreze.
Fiecare era curios, iipunea intrebiJri
şi el nu se mai putea concentra
asupra lucri!rii.
_ In ceea ce priveşte buni!talea cu
oameniidinsat, cu copiii, cu ... Când
se auzea c4 a venit George Apostu
acasi!, mulţi ceti!feni din sat erau
curioşi şi treceau si!-/ cunoasci!, si!
afle cu ce se ocupi!, ce lucri!riface.
Unii veneau numai pentru ci! ştiau
ci! era foarte bun la suflet, larg. Ne
ducea la bufet şi il servea pefiecare:
moşulici!, matale ce doreşti? rom?,
matale, ţuici! bi!trâni!?, matale,
rachiu sau spumos? Mi! rog... şi
impi!rţea in dreapta şi in stânga tot
ce avea. Pâni! la unni!. chiar daci!
ri!mâneaji'lri1 bani. nu ţinea cont ci!
n--o sd mai aibil sau mai ştiu eu ce.
Zicea: las · ci! eu mai câştig'
Din nou despre George APOSTU
Mai ales seara, când ne duceam
şi sti!Jeam la un pahar de bi!uturi!,
la un şpriţ, am Înţeles ci! in vechiul
regim nu era vilzutprea bine. De asta
nici nu s-a bucurat in fard de
lucrilrile lui şi a fost nevoit si! le
vândi! peste hotare, in Franţa, in
Brazilia, am Înţeles, şiprin Olanda ...
Majoritatea lucri!rilor le executa
aici şi le ducea la Bucureşti cu o
maşini! de transport luati! pe plan
local sau din Baci!u. Nici la
Bucureşti nu avea un atelier prea
stri!lucit, imi spunea ci! nu se bucura
de stima care ar trebui s-o aibi! in
România şi ci! intenţiona si! plece,
si! ri!mâni! intr-o ţari! din
'
Occident....
Acum, câteva probleme mai
amuzante.
Ge/ici! era un omfoarte modest,
vara umbla desculţ, cu pantalonii
chiar rupţi şi se ducea la bufet
dezhri1cat pânii la brâu. Bi'lutura lui
prefera/4 era romul de Jamaica şi o
impi!rţea cu toati! lumea de faţi!.
Dupi! ce prindeam puţin curaj,
ieşeam in curte şi ne luam la trânti!.
De fiecare dati! aveam eşec, ne
trântea pe toţi, datoriti! faptului ci!
el avea un corp foarte solid şi o
musculatura puternici!. Cred ci! din
cauza lucrului: cioplea toati! ziua
la cioaJe - închipuie-ţi! - o munci!
titanicil! . .
Imi mai aduc aminte ci!, odari!, a
executat o sculpturi! care s-a·crilpaJ
in timpul lucrului. Se numea .. Tata
şifiul ". A ţinut-o la soare şi a cri!pat.
Afosr tare supi!raJ şi s-a hoti!râJ silo
ia /o But:ureşti, si!o repare. A aşezat-o
in faţa maşinii, sus, in caroserie, şi
pe cap i-a pus o pi!lilrie veche, de-a
lui taica-su. L-am intrebat atunci:
Gelicii. ce faci cu drilcovenia asta?
şi ce credeţi ci!-mi ri!spunde?: Mi!i,
acesta o sd vorbeasca cu mili(ia,
pânii la Bucureşti, ci! eu n-am timp!
Stanişeşti era un refugiu pentru
el, ca si! poati! lucra. In schimb,
pierdea mult timp cu prietenii, cu cei
curioşi care se adunau şi nu-i dildeau
pace. Dom ' Gelici!, il iau şi eu la
vorbi! intr-o dimineafd, la ce mai
lucraţi? Politicos, el se opreşte şi-mi
exp/ici'l: Astilzi, fac surcele pentru
coana moaşa (adica pentru mama
sa), ca si! aibi! ce arde la iarna.
A doua zi -20 decembrie 2005 -
proiectul cultural a continuat, la
Bacau, cu o suita de manifestari
dintre cele mai diverse. Un moment
www.cimec.ro
inedit 1-a constituit spectacolul
realizat de coregraful italian Roberto
Casarotto cu remarcabilul ansamblu
de dansatori "Fiesta". Un public
numeros a avut astfel bucuria de a fi
surprins Centrul de Cultura "George
"
Apostu in postura unei instituţii de
rezidenţa, deschisa în viitor catre
tinerii creatori europeni preocupaţi
sa se afirme in varii domenii artistice.
Apoi, sub genericul Spectacolul
"
cărţii" a fost lansat volumul
Omagiu. C.D. Zeletin - 70".
"
Iniţiativa editarii unei atari lucrari a
aparţinut Direcţiei Judeţene pentru
Cultura şi Centrului de Cultura
"
"George Apostu spre a elogia
personalitatea proteica a lui C.D.
Zeletin, prestigios scriitor şi om de
ştiinţa. Lucrarea, cu aspect de
misce\aneu, a fost prezentata de
domnul Constantin Calin, in
expunerea sa criticul şi istoricul
literar insistând, deopotriva, asupra
operei literare originale a scriitorului,
cât şi a celei de tahnacitor din lirica
italiana şi franceza.
Intre melodioase refrene cu
",erui, ler" şi florile dalbe" ale
indatinatelor colinde, adunate în
concertul Corului ,.Annonia", S·a
deschis Anuala Filialei Bacau a
Uniunii Artiştilor Plastici.
lntâmpinata intotdeauna ca un
adevarat eveniment cultural,
expoziţia s-a bucurat de un sporit
interes, alegându-şi momentul
vernisajului in ziua aniversara a
artistului plastic apreciat de Ionel
Jianu drepl "cel mai vrednic urmaş
"
al lui Brâncuşi .
Evident, la Bacau au continuat
evocarile, amintirile, aprecierile
legate de viaţa şi opera lui George
Apostu. In mod deosebit nc>a atras
atenţia eseul prezentat de prof. univ.
dr. Ştefan Munteanu, nascut in satul
Huţu (aflat peste câteva coline de
Stanişeşti), ca şi dorinţa sa de a-i
dedica lui Apostu un studiu amplu.
Este de salutat un asemenea demers,
având ca subiect un creator complex,
despre care Petru Comamescu nota:
"Când îl cunoşti mai bine, descoperi
un gânditor, . . . un artist plin de
gravitate şi sensibilitate, ceea ce nu­
l priveaza de o subtila im�aţie şi
de simţul umorului".
In consecinţa, incercam a aduna,
in aceasta pagina, câteva consideraţii
ale gânditorului Apostu, de pilda,
asupra relaţiei dintre desen şi
sculptura:
• Desenul este primordial. E cel
mai voluptuos moment din viaţa
mea. Sculptura nu-i deloc pli!cere;
o pli!cere este desenul. Desenul este
un rafinament, un mare cadou pe
care ţi-Ifaci.
• Neputând desena ca un
ilustrator de carte, am nevoie de
emotivitate. Pagina devine un câmp,
devine o sculpturi!, un peisaj, ceva
ce trebuie umplut nu cu linii, cu
forme. 1 se di! volum paginii. Şi
atunci modelul este un pretext şi
pagina un adevilr.
• La marii desena/ori nu se vede
nici inceputul, nici sfârşitul. Pe
traseul unui desen, ca la Leonardo,
la Michelangelo se vede
emotivitatea. Desenul unui mare
artist nu este niciodoti! egal. Intr-un
mare desen, in câteva secunde se
paseazi! toati! emotivitatea, toati!
starea fizici!, toari! neputinţa, tor
impulsul. De aceea linia e mai
groasii. mai subţire mai neterminata.
Când incertitudinea este desilvârşi/4
se moaie linia, când certitudinea este
fenni! se aposi! ca intr-o fonni!. ca
intr-un lemn, se sparge albul hârtiei.
• Desenul dupi! naturi! mi-a
adi1ugat vibraţia, senzua/itatea, am
imprumutat de la corpul uman,
pentru sculptura abstracti!, toate
elementele, toati!porozitatea, toa/4
vibraţia...
• Se spune ci! eu cioplesc cu
toporul. Niciodoti!! Când am reuşit,
când am iubit o lucrare, cred ci! am
trecut peste acelaşi centimetru de
douil=:i de ori, cu mâna, cu gândul,
cu tes/a, cu peria, cu glaspapirul, cu
raşpelul. . . Nimic nu este abandonat,
şi asta vine de la natura umana pe
care am vrut sil i-o imprumut
materiei, de la vibraţie, de la
culoarea umaniJ, de la gest, de la
tactil.
• Desenul este visul, este regina
artelor.
Constantin OONEA
21
......
 ESEU
Editata în vremea razboiului, Istoria literaturii române
moderne, de Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu şi Tudor
Vianu, nu va mai ti urmata multa vreme de o alta-fundamentală
estetic.
Monitorizaţi de Moscova, reprezentanţii culturali ai noii
puteri comuniste nu erau interesaţi de consemnarea şi evocarea
unor fapte literare ale trecutului literaturii române, pe care nu
aveau de ce sa le preţuiasca ori, şi mai rnu, sa le iubeasca.
Ţinta lor era nimicirea lemeiurilor dainuirii, suprimarea
argumentelor identităţii naţionale. Şi daca Roller şi-a permis sa
arda documente medievale de piele de viţel numai pentru ca nu
erau utile tezelor istoriei partinice promoscovite, atunci nu vedem
de ce ar fi fost respectat un trecut literar prea puţin revoluţionar
şi cu o contribuţie neglijabila a scriitorilor proletari. S-a început
nu cu operele, ci cu persoanele fizice, cu scriitorii, criticii şi
istoricii literari inca în viaţa, carora nu a fost greu sa li se gaseasca
în biografie atitudini reactionare, cosmopolite şi idealiste de
dreapta. Constituiţi într-o echipa redutabila prin consecinţa
verdictelor ei, criticilor de partid li s-a încredinţat misiunea
criminala a nimicirii probelor creativităţii româneşti. Oricum,
literatura, vechea istoriografie literalil şi critica în întregul ei,
din punctul de vedere al partidului, erau nule din moment ce nu
fusesera fecundate de materialismul dialectic şi istoric.
Epulilrile, sancţiunile, interdicţiile de tot felul şi detaimarea
prin articole, ridicarea dreptului de profesare au început imediat
"
dupa "eliberare , dar anii 1 948 şi 1 949 au fost hotariitori.
Sufocarea morala lenta prin ignorare şi înfierare, a fost adesea
desavârşita fizic întrucât scriitorii au intrat şi ei în programul de
slârpire a daunatorilor politici. Pe scwt, critica şi istoria literara,
ca proza şi poezia, aveau dreptul sa fiinţeze numai cu condiţia
adoptarii materialismului dialectic şi istoric ca unica doctrina.
Lor nu li se permite sa existe şi sa funcţioneze în afara "cauzei
generale a proletariatului".
Iar analiza şi judecata de valoare a unei opere nu pot fi
fucute decât din perspectiva contribuţiei acesteia la construirea
socialismului în R. P.R.
Odata pusa în mişcare, maşina de epurat scriitori şi opere
parea a nu mai putea fi oprita. Eliminarea din literatulil a celor
legaţi de evenimentele şi de mişcarile politice interbelice de
dreapta s-a extins la tot ce nu era la noi sau aiurea "progresist'',
adica la tot ce nu era comunist
Dupa 1 947, pentru diriguitorii culturii şi pentru criticii echipei
de şoc (N. Moraru, 1. Vitner, M. Novicov, N. lgnat, J. Popper,
E. Campus...) nu mai existau erori mai mari şi mai mici în trecutul
şi prezentul literaturii, ci doar erori ce nu pot ti trecute cu vederea
Inutili, ba chiar indezirabili, devin Octav Dessila, Ionel
Teodoreanu, Şerban Cioculescu, C. Tonegaru, 1. Barbu,
G. Bacovia, N. Davidescu, M. Eliade, Radu Gyr, Liviu Relreanu,
Cezar Petrescu, Radu Tudoran, D. Stelaru, Gib Mihaescu,
Hortensia Papadat-Bengescu şi mulţi, mulţi alţii.
Din ianuarie 1948, numele lui Tudor Arghezi însuşi este
scos din literatura, iar volumul Una suta poeme - retras şi
confiscat Se uşureaza sensibil munca de cercetare a trecutului,
tie el românesc sau nu, întrucât mai toate mişcarile şi doctrinele
literare din secolele XIX şi XX au servit în fond claselor
exploatatoare. Şi nu era vorba numai de "gândirismul" şi de
toate manifestarile tradiţionaliste şi mistice legale de curent ori
de cei care au publicat, tie şi întâmplator la Gândirea, ci de
orice manifestare ieşită din normele de evaluare jdanoviste.
Adica de tot ceea ce nu poate ti înţeles imediat sau de tot ceea ce
deformeaza realul, demoralizând şi contrariind pe omul simplu
" Am ales din listele rcproduse şi comentate atent de Marian
de la oraşe şi sale".
Nu altfel decât criticii literari şi istoricii artelor plastice care
servisera propagandei hitleriste şi mussoliniene în ţarile lor, cei
aflaţi în România în misiune stalinista mil itau pentru
accesibilitate şi, deloc surprinzator, uzau cam de acelaşi set de
etichete infamante atunci când se rcfereau la produsele artistice
ale capitalismului cosmopolit. Snobe, mistice, descompuse,
dezumanizate, degenerate, morbide, iraţionale, retrograde,
putrede şi mai ales decadente sunt toale creaţiile simbolisle,
ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresionisle, dadaiste etc.
Demn de a fi azvârlit la lada cu gunoi a istoriei este tot ce
ţine de estetism, formalism, purism, experimentalism. lnsuşi locul
în literatulil al lui Eminescu e pus sub semnul intrebarii, caci
poetul nu numai ca a împartaşit şi propagat o filozofie idealista
şi un pesimism contagios, dar a şi compus versuri ce poarta
semnele periculoase ale formalismului decadent, formalism ce
era chiar ,,reflectarea" în arta a monstruosului compromis istoric
realizat de moşierime şi de burghezia care şi-a tlildat idealurile.
Cine nu scrie într-un limbaj popular accesibil nu are o
concepţie inalta, materialist-dialectica asupra vieţii, cine arata
o cât de mica simpatie pentru intimitaţi poetice, pentru
naturalism, pentru erotism şi divertisment, pentru proza analitica
psihologizanta şi pentru aceea poliţistă sau de aventuri se
descalifica în ochii partidului ca scriitor.
De fapt tot ceea ce venea dinspre Apus şi ameninţa sa
influenţeze literatura, artele plastice, filmul, muzica, modul de
viaţa, limba, stilul vestimentar era taxat drept decadent şi
demascat ca o diversiune organizata de duşmanii lagarului
socialist Şi tot astfel, lot ce venea dinspre propriul trecut literar
şi ameninţa sa puna în pericol naşterea literaturii socialiste prin
28
Marele pogrom al cartii româneşti
simplul fapt ca ar fi putut constitui un termen de comparaţie
umilitor era privit cu ostilitate şi supus indexarii. Pentru serviciile
de propagandaale regimului era extrem de important sa intrerupa
orice legatura a cititorilor cu carţile primejdioase care
îngreuneaza prin simpla lor prezenţa procesul spalarii creierelor.
Activitatea de indexare a copleşit pe aceea de recuperare şi
valorificare a acelor texte din trecut acceptabile şi necesare
politicii întemeiate pe teoria leninista a celor doua culturi ( a
claselor exploatatoare şi a claselor exploatate).
In numai cinci ani s-a eliberat terenul edificarii literaturii
socialiste prin evacuarea ,,resturilor" şi dejecţiilor" culturii
"
burghezo-moşiereşti.
Imediat dupa 23 august 1944, fusesera eliminate rapid şi
haotic din circuit carţile şi publicaţiile ce conţineau propaganda
fascista sau, mai bine zis, antisovietica întrucât, dupa o regula
binecunoscuta şi în occident, tot ce era antisovietic devenea,
automat, fuscist
In mai 1945, se publica în Monitorul Oficial o prima lege
de retragere a unor publicaţii, filme, însemne, reproduceri etc.,
iar în 1946, Ministerul Informaţiilor tiparea, în broşurn, o prima
lista oficiala cu titlurile a doua mii de carţi interzise.
Prin activitatea laborioasa a comisiei de func�onari de partid
(conduşi de Iosif Ardeleanu şi Al. 1. Ştefllnescu), în numai doi
ani lista numarn opt mii de titluri. O lista, fireşte, deschisa, care
creşte terifiant cu câte o mie de titluri pe an prin sesizari şi
iniţiative personale Iaudabile. Dispar astfel din liblilrii, din
biblioteci publice şi chiar din case, carţi semnate de Vasile
Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Agârbiceanu, Dimitrie
Anghel, Nicolae Balcescu, Constantin Bacalbaşa, !.A.
Bassarabescu, Lucian Blaga, Gh. Blilescu,AI. Bratescu-Voineşti,
Dimitrie Bolintineanu, D. Cantemir, Otilia Cazimir, Şerban
Cioculescu, G. Coşbuc, Anghel Demetriescu, Victor Eftimiu,
Mihai Eminescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Octavian Goga,
B.P. Hasdeu, G. Ibraileanu, N. Iorga, Şt O. Iosif, Petre lspircscu,
Panait Istrati, M. Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Gib 1. Mihaescu,
C. Negruzzi, Al. Odobescu, D. Onciul, Petre Pandrea, Anton
Pann, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Eliade Radulescu,
Alecu Russo, C. SanduAldca, Mihail Sebastian, Damian Stanoiu,
VI. Streinu, D.l. Suchianu, Gh. Şincai, Ionel Teodoreanu,
G. Topârceanu, R. Tudoran, AL Vlahuţa, V. Voiculescu, Paul
Zarifopol şi mulţi, mulţi alţii.
Popa în Istoria literaturii române de azi pe mâine doar numele
celor despre care �-e greu sa crezi ca se afla printre proscrişi. Am
lasat deoparte periodicele, volumele lilozotilor, istoricilor,
geografilor etc. şi cele ale unor mari scriitori occidentali
contemporani. Nu de justificarile oficiale şi nici de motivaţiile
ascunse ale unei epulilri de asemenea proporţii apocaliptice e
cazul sa ne ocupam aici, ci de consecinţele impactului acesteia
asupra starii de spirit a intelectualităţii române. Pornit ca o
masurn inca acceptabila de izgonire a literaturii şovine şi de
preamarire a fascismului, legionarismului şi antonescianismului,
procesul de epurare, iniţiat de autorităţile comuniste ia amploare
şi devine un tsunami nimicitor ce pustieşte literatura româna şi,
prin vibraţie, face sa se sfllrârne şi ceilalţi piloni ai culturii
naţionale. Pe scwt, se triaza şi se elimina într-un crescendo aiuritor
tot ce nu convine ocupantului sovietic (servit de agentura de
spionaj cu nume de partid).
Datele de pe buletinul de identitate al poporului român
sunt spalate cu grija de câteva ori ca sa nu se mai vada nimic din
ce i-ar mai da acestuia sentimentul siguranţei şi statomiciei.
Vânatoarea de carţi e asociata celei de oameni, întrucât popula�a
e a\âţata sa depisteze proprietarii bibliotecilor reac�onare. ln
şcoli şi universităţi, nimeni nu mai consulta, flll1'l spaima de a ti
denunţat, volume tiparile înainte de 1 948.
Cei mai curajoşi ascund şi împrumuta în taina apropiaţilor
carţi care încep sa câştige valoarea fructului oprit Atmosfera
aducea, prin conspirativitate, cu aceea din "Fahrenheit 451 ",
de Ray Bradbury, fiindca în comunism fic�unii îi e adesea
imposibil sa mai anticipeze realitatea
Printre acuzaţiile aduse în procesele politice ale vremii au
fost şi acelea referitoare la furnizarea sau ascunderea de carţi
www.cimec.ro
indexate şi nu puţini oameni ai muncii s-au simţit mobilizaţi sa
depisteze duşmanii de clasa de pe rafturile bibliotecilor. Mai
mult, oamenii de cultulil au realizat îndeajuns de repede ca în
afara listelor de indexari publicate în Monitorul OHclal, exista
şi unele secrete, actualizate în funcţie de schimbarea de atitudine
a partidului şi de conjunctura politica intema�onala.
De nimic nu mai puteai ti sigur, aşa cum, în planul vieţii, nu
mai erai sigur ca nu poţi ti oricând arestat Au fost de ajuns doi
ani (1948 şi 1 949) pentru ca printre slujitorii literelor româneşti
sa se instaureze o stare de disperare şi de nelinişte acută în
legatulil cu soarta naţiunii înseşi care nu mai are instrumente de
legitimare, careia i se lilpeştc cultura şi conştiinţa istorica.
Pe fondul acestei stari, s-au activat miturile ocrotitoare ale
memoriei naţionale, cultul carţii şi tendinţa de idealizare a
faptelor şi produselor spirituale ale naţiunii.
Ele au funcţional o vreme subteran pentru ca din clipa în
"
care regimul va iniţia, lot el, acţiunea de recuperare critica a
"
trecutului, de valorificare a moştenirii culturale, sa se manifeste
direct şi pregnant în toate sectoarele cercetarii istoriografice.
Distorsiunile interpretative din etapa restabilirii legaturilor cu
trecutul precomunist, estomparea spiritului critic ierarbizant,
exagelilrile şi mitizarile de opere şi scriitori frecvente din anii
60, 70 şi chiar 80, reprezentarea însaşi a trecutului nostru literar
se explica în buna masurn prin prezenţa inca tulburntoare în
memoria colectiva a anilor de cumpana în care tiinţa naţionala
a fost mai grav amenintata ca niciodata în istorie.
Dar acest lucru se va întâmpla mai târziu. Atunci, în primii
ani ai puterii comuniste, în vremea epurnrilor şi a arestarilor în
masa, situaţia cercetarii istoriografice era de-a dreptul disperată.
Cum nu se mai puteau face trimiteri şi exemplificari şi cum
ideea de bibliografie a textelor canonice era pulverizata -
disparea fundamentul însuşi al unei istorii literare.
De altfel, autoritaţile comuniste amâna sau ignora
chestiunea, întrucât o vreme sunt interesate exclusiv de
primenirea ideologica a manualelor şcolare de lileratulil româna
şi a programelor didactice.
In 1 948, reforma sovietizanta a învaţamântului schimba
radical compoziţia de clasa a personalului didactic, înliinţând
Facultăţi muncitoreşti care produc pe banda, în câteva luni,
"
,,specialişti cu origine sanatoasa, apti sa-i inlocuiasca pe cei
disponibilizaţi, concedia� ori trimişi în puşcarie.
Tinerii studiaza dupa materiale de propaganda cu aspect
vag didactic, încropite la repezeala, pe masurn ce se publica
scrieri cu mesaj comunist şi se impun nwne noi.
In 1 950, apar Tezele provizorii de istoria literaturii
române (substitut de manual de clasa a X-a şi a XI-a). Literatura
româna era ilustrata de Ion Paun-Pincio, D. Th. Neculuţa, Raicu
Ionescu-Rion,Al. Sah ia (pentru trecut) şi deA. Toma, Dan Deşliu,
Maria Banuş, Mihai Beniuc (pentru prezent).
Prin aceasta serie de infamii, literatura româna era indepartata
UONS CLUB "MOLDOVA"
Baciu
 ESEU
Marele pogrom al cartii româneşti
din şcoala şi evacuata din conştiinţa tinerilor. Se atinsese un
nivel al indobitocirii şi al dcclasarii greu de dcpaşit.
De la acest punct a inceput o cursa la fel de lunga a
reomologarilor succesive de scriitori şi de carţi. Procesul de
reconsiderare a literaturii române a dat o stranie satisfacţie
oamenilor noştri de litere oripilaţi de imputinarea moştenirii
culturale.
Din corectarea unor erori grave pe care tot el le comisese,
partidul şi-a facut, cu timpul, un titlu de glorie deşi aceste
"cedari", aceste semne de destindere (care incep sa fie remancate
dupa 1 953) erau secondate de replici raspicate gazduite de
Scînteia, in ele se atragea atenţia asupra pericolului extinderii
iresponsabile a valorificarilor". . partidul (precum Nestor lgnat, M. Beniuc, G. Macovescu, N.
"
Euforizanta ş i datatoare d e sperante pentru mtelectualn
..
români invatati atunci sa se bucure cu puţinul ce li se da,
reconsiderarea moştenirii literare devine dupa 1 950 o tema a
agitpropului dejist, conştient acum de stabilitatea regimului pe
care il susţine, dar şi de necesitatea legitimarii lui in ochii unei
populaţii vaduvite de valori şi care îşi reprimase prea mult timp
instinctul patriotic.
Radierea din manuale pe parcur.;ul a cinci ani a operelor
esenţiale ale literaturii române va fi urmata de o denaturare
deliberata a semnificaţiei lor de ansarnbllL Ceea ce ne face sa
privim cu mefienţa acest proces de reconsiderare.
De pilda, daca poziţia ideologica a scriitorului in epoca lui
se arata a fi neconforma cu viziunea marxista asupra lwnii, ea
este trecuta cu vederea sau pur si simplu abolita, prin suprimarea
editoriala a textelor sau a fragmentelor susceptibile a fi
incriminate.
Partea "pozitiva" a operei lui va fi dilatata şi elogiata fara
jena. Se va pane in lumina, insistent, valoarea artistica
excepţionala care in situaţia speciala a unui ,,reacţionar'' notoriu
devine o formula salvatoare.
Rastalmacite, înseşi textele clasicilor marxism-leninismului
pot oferi argumentele curajului. Operele scriitorilor vor fi, la
rândul lor, înghesuite in grila marxista şi forţate sa rezoneze
corect ideologic, chiar daca iniţiativa frizeaza ridicolul. Şi astfel,
se transfonna in obişnuinţa hacuirea textelor, excizarea parţilor
lor ,,negative", detaşarea lor de carcasa, deplina ignorare a
organicitatii şi unicitatii operei.
Specia criticii valorizatoare - care lua astfel naştere - şi-a
alcatuit un set de trucuri şi de procedee de prelucrare, actualizare
şi recuperare a operelor trecutului in scopul configuratii unei
tradiţii progresiste legitimatoare: desprinderea scriitorilor din
angrcnajul literar al epocii" şi din cadrul curentelor pentru a li
"
se putea atribui, fara reticenţe şi scrupule istoriste, calitati
convenabile, extinderea stânjenitoare a romantismului (ataşat
Revoluţiei) şi a realismului (dezvaluitor de racile burgheze) ­
curente literare atotcuprinzatoare şi deja omologate, deprimarea
atitudinilor sociologisl-vulgare prin invocarea ideii de specific
artistic şi de convenţie literara, deprinderea autoritatilor cu
posibilitatea adoptarii şi reutilizarii stilului unei opere dupa
lepadarea continutului ei ideologic nemultumilor.
A contraface, a deforma, a falsifica sensul unui destin artistic
şi semnificaţia unei opere au devenit operaţiuni convenabile in
numele ,,raului-mai-mic". Convenabile întâi, apoi curente, şi
de înţeles", şi, pâna la urma, fireşti, adica intrinseci actului
" Chiar şi azi comentez in fiecare luni in
critic (şi el mulţumit ca poate fiinţa). Acceptabila o vreme,
supravieţuirea prin masluire şi denaturare s-a preschimba! in
deprindere.
in anii aceia teribili s-a pierdut capacitatea de reacţie la
gândul ca cineva poate maltrata fiinţa operei, ca poate patrunde
brutal in intimitatea ei, ca poate dispune de ca cum doreşte.
Slabiciunile spiritului critic românesc, sesizabile şi dupa
1 960, se datoreaza şi practicarii acestor procedee de valorificare
a moştenirii literare puse la punct de partid. Dar mai presus de
ele se afla mentalitatea care le nascuse şi care a izbutit sa
acrediteze ideea ca orice e posibil (şi asta nu numai in politica,
ci şi in lumea literaturii şi a exegezelor ei), ca operele sunt
bucati de plastilina divers modelabile, ca nimeni nu trebuie sa
se ingrijoreze de imprccizii, neconcordante, deplasari anapoda
de accente, de ingroşari şi de amplificari.
Nefiind Jasate de partid în seama oricui, ,,reconsiderari le au
consolidat şi categoria criticului privilegiat (Crohmalniceanu
este cel mai vizibil dintre ei). Prestigiul acestui tip de critic
creşte in timp pe masura contribuţiei la repunerea in circulaţie,
cu voie de foarte sus, a unor opere puse la zid cu numai câţiva
ani inainte, adesea tot de el.
Se vor uita incet-încet vechile şi nu prea vechile puseuri
dogmatice, statura criticului se va profila maret şi salvator pe un
fundal de acum estetic, verdictele lui vor fi ascultate cu interes
şi de oamenii de calitate.
Nu-i puţin lucru sa fii aclama! de pe ambele parţi ale baricadei,
sa capeţi increderea tuturor, iar normalitatea gesturilor tale sa fie
luata drept independenţa de opinie, şi impotrivire la regim.
A te arata mai liberal decât alţii şi decât tine, dând mici
dovezi de ,Jndrazneala" este, de altfel, de la un moment dat al
istoriei comunismului românesc, o cale sigura spre prestigiu.
Prestigiul intelectual trage dupa el autoritatea, iar autoritatea te
impinge in anumite condiţii spre un loc pe care, de la Maiorescu
incoace, I-au tot râvnit criticii - cât de neînsemnată ar li fost
inzestrarea lor. Este vorba de autoritatea criticului de direcţie pe
care o ivesc doar imprejurari specifice: adolescenta nauca şi
nedesluşita a unei literaturi sau momentele ei de trezire din
leşin.
Biografiile unor asemenea personaje au fost discret spalate
prin cele câteva indexari secrete ordonate de partid şi dupa
1957. Acestea au complicat şi mai mult lucrurile, facând inutil
pâna şi acest tip de autoritate de conjunctunl
De data aceasta era vorba de retragerea din circuit a unor
opere comuniste, chiar manifest-comuniste, ca urmare a
reformularii politicii PMR (care insista acum pe particularitaţile
naţionale şi mima destalinizarea) şi schimbarilor de pe plan
extern.
Nu ştim cum au reacţionat atunci - constatând propria lor
indexare -oamenii care au servit direct şi viguros, in stil bolşevic
Moraru, Sorin Toma, 1. Vitner, M. Novicov, Traian Şelmaru, S.
Bratu, J. Popper etc.). Deliberat sau nu, masura avea darul de
a-i proteja in noua situaţie facându-i credibili şi apţi pentru alte
viitoare acţiuni.
Pe de alta parte, ea a insemnat o lecţie pentru toţi cei care au
respectat comanda sociala şi au pledat cu sinceritate pentru ea
in literatura. Opera lor de molestare a vechii literaturi şi de
promovare şi susţinere a unei literaturi noi s-a vazut anulata
chiar de catre partidul care le şterge cu buretele contribuţia" şi
" Adam. Iar colaborari mi-a solicitat cu ghiotura,
îi obliga acum sa se priveasca cu jenil
in ce priveşte problema care ne intereseaza aici - aceea a
alcatuirii unei istorii literare, ea nu se poate pune nici in aceasta
faza confuza a evoluţiei regimului comunist care, dupa ce a
mimat dezgheţul şi destalinizarea, s-a repliat pe vechile poziţii
staliniste dupa revoluţia din Ungaria.
Noile indexari poststalinisle (care se fac acum in stil
conspirativ) fac tabula rasa din literatura vremurilor noi", care
" Dl. Sergiu Adam a ţinut la un moment dat
apucase sa se configureze şi sa impuna câteva nume. Acela al
cunoscutului seriilor Petru Dumitriu - produsul glorios al
comunismului - dispare pur şi simplu din viaţa literara dupa
fuga lui din ţara.
Epoca e golita de opere realist-socialiste reprezentative şi
se dovedeşte a ti confuza sub raport ideologic.
Devotaţii regimului sunt timoraţi de schimbari, dezarnagiţi
de inutilitatea eforturilor şi de insaşi intensitatea angajarii lor
politice. Timoraţi erau fireşte şi cei care supravietuisera terorii
roşii.
Asupra primelor indexari nu s-a revenit prin vreun ordin
oficial niciodata, aşa încât, in faţa unei literaturi noi de care nu
poţi fi sigur ca nu dispare mâine din librarii, din biblioteci şi din
bibliografii şi in faţa unei literaturi mai vechi cu un statut incert
şi aflata intr-un proces de receptare fluctuanta, cine sa aiba curajul
sa gândeasca o noua istorie a literaturii?
Eugen NEGRIO
www.cimec.ro
Colaboratorii noştri,
prietenii noştri
Dl. Sergiu Adam îmi cere o colaborare
pentru revista "Vitraliu", la care lucreaza
acum. N-am timp sa scriu, dar nu-l pot refuza.
N-arn putut sa-I refuz niciodata pe dl. Sergiu
la Ateneu, pe vremuri. Aşa ca m-arn hotarât sa
povestesc in câteva rânduri chiar istoria
colaborarilormele cu dl. Sergiu Adam. Destul
de lunga şi de semnificativa. Poate ca exagerez
vorbind de istorie. Mai potrivit ar fi sa vorbesc
de unele întâmplari legate de colaborarea
noastra.
sa aiba în Ateneu o rubrica lunara semnata de
mine. l-am oferit-o, nu chiar pe loc, fiindca
eram la fel de ocupat şi atunci, ca astazi, sub
fonna unor insemnari de lectura pe marginea
unor carţi îndeosebi straine. Traduse ori, mai
rar, nu. Rubrica a mers o buna bucata de vreme.
Redactorii-şefi se schimbau, Sergiu rarnânea,
şi eu lânga el. În general, cu redactorii-şefi
o-aveam probleme. Erau colegii noştri. Dar
se schimbau secretarii judeţeni de la cultura
ori primii-secretari. Şi nu toţi ne iubeau la fel
de patimaş pe Sergiu şi pe mine. Mai ales ca ei
ascultau de ordine de mai sus. Şi le executau
fara sa puna intrebari.
Aşa se face ca, intr-o buna zi, mi s-a interzis
dreptul de semnatura în presa culturala
bacauana! Pur şi simplu. La România literari!
tocmai trecusem printr-o s i tuaţie
asemanatoare. Dar G. Ivaşcu gasise soluţia.
La Bacau nu mai era însa nimic de negociat.
Rubrica mea devenise indezirabila. Sergiu
mi-a propus o alta rubrica, sub pseudonim. Şi
ca sa nu bata la ochi, am ales o rubrica de
sport. Am fost totdeauna interesat de sport.
Cotidianul evenimente sportive. Zis şi facut.
O problema era onorariul, care nu se putea
achita fara un act de identitate. Pseudonimul,
neposedând "'ia ceva, am renunţat la onorariu.
Nu era nici aşa o.k. Sefii lui Sergiu de la cultura
erau banuitori. În afara de el, de mine şi,
probabil, George Genoiu, care conducea
revista, nu mai ştia nimeni de aranjamentul
nostru. Ideeapseudonimului mi-o daduse, fara
sa vrea, G. lva!jcu. in anii '50 şi la inceputul
anilor '60, publicase sub pseudonim in
Contemporanul, unde era redactor-şef, mai
mulţi indezirabili, precum Şt Aug. Doina!j,
Mircea Grigorescu şi Ecaterina Oproiu. Ideea
a mers şi la Bacau. Nu mai ştiu decât ca primul
articol comenta meciul pentru titlul mondial
de şah dintre Kasparov şi Karpov. Câte au
urmat, am uitat. Se poate vedea in colecţia
revistei.
Colaboratorii noştri, prieten i i noştri.
Prietenia dintre mine şi Sergiu s-a nascut din
colaborarea la Ateneu.
Nicolae MANOLE'iCU
29
 MARTURISIRI

Performanta unui destin

La optzeci de ani împliniţi în ultima zi a lui februarie 2006, pianistul, profesorul şi

compozitorul Dan M1zrahy este un barbat în plina putere, cu un tonus demn de invidiat Viaţa
şi activitatea lui reprezinta un palmares impresionant în muzica româneasca, fie şi numai daca
luam în consid_erare cei 50 de ani de activitate didactica, sutele de concerte, miile de minute
de transpiratie în studiouri le de inregistrari, nenumaratele opere componislice, zecile de diplome
şi trofecle acordate de institutii de prim rang pentru activitatea sa muzicala.

La prima noastra întalnire, i-arn propus maestrului Dan Mizrahy sa-mi vorbeasca despre
performanţe. Am descoperit un spirit dominat de un optimism temperat, un om cu o profunda
conştiinţa artistica, un performer al spaţiului intelectual. Rasa� citatin, modes� Dan Mizrahy
mi-a dezvaluit o personalitate incandescentA şi fermecatoare. Discursul lui e cald, melodios şi
surprinzator, presarat cu subtile ironii şi observaţii înţelepte pe care doar omul obişnuit şi cu
bucuriile, şi cu necazurile e capabil sa le exprime. Laissezfaire. laissezpasser, pare sa fi fost
expresia care i-a dirijat concertul existentei spre o rezistenta activa, fllra complexe sau
prejudeca�. dar şi spre toleranţa fata de cei care i-au greşit..

Performanţa cea mai importantd este aceea dJ discut cu dumneavoastrd in casa in care
m-am născut cu optzeci de ani În urmiJ. În opinia mea, este ofoarte mare peiformanţiJ, având
in vedere ciiin decursul vieţii n-amfost de loc ceea ce se numeşte .,casnic". Am alergat destul
de mult, şi de voie, şi de nevoie. Faptul cii sunt acum aici efoarte important. Dar, sigur, când
e vorba de un bilanţ, Îmi dau seama cii, pâniJ la urmiJ, Îll viaţiJ, oriceproiect care-ţi iese aşa
cum /-ai gâ!ldit,fie el cât de mic, e o peiformanţiJ.
Am avut mari satisfacţii. În anii din urmiJ, mi-am viJzul realizat un vis: mi-a apiJrnl la
Electrecord dublul compact disc cu integrala George Gerswin cu tol ce-a compus el penlrn
pian şi pentru pian şi orchestriJ, in interpretarea mea. Asta nu-i la i!ldemâna oricui şi pol siJ
spun cii e un motiv de mare mândrie.
Dar, cea mai recentiipeiformanţiJ estefaptul cii luna trecuti!a apiJrnt cartea care cupri!lde
memoriile mele. Mi-am scris viaţa intr-o carte. Am lansat-o vineri la Ateneul Român.Nu miJ
preti!ld scriitor, nu am ve/eiliJţi de scriitor, În ciuda faptului cii oameni care au citit-o miJ
contrazic...
in afariJ de ÎntâmpliJrile pe care le-am triJil şi le povestesc in paginile ciJrţii, am incercat
siJ conturez almosfora epocilor şi siJ descriu locurile În care am triJit. M-am gâ!ldit siJ dau
altor generaţii de muzicieni şi nemuzicieni posibilitatea siJ afle cum ariJta secolul trecut, un
secolfoarte nefericit pentru mine şi pentru Î11treaga umanitate.

in viaţa asta, am fost lovit la fel de dureros de amâ!ldouiJ extremele - de dreapta şi de

stânga - care au fiinţa/ În secolul douiJzeci. Una mi-a zdrnncinat existenţa cu ura de rasiJ,
celeilalte i-am simţit ura de c/asiJ. PiJrea cii nu se mai termini! coşmarn/ : dupiJ legionarii
naţionalişti, a venit riJzboiu/, apoi au urmat comuniştii. Am avut de suferit şi Într-un regim, şi
in ce/iJ/a/t. Casa În care ne afliJm În clipa asta şi despre care v-am spus cii m-am născut in ea,
afost de douiJ ori confiscati!, o dati! de regimul Antonescu, care afâcul circi! de poliţie in ea,
şi a doua oariJ de regimul comunist, care m-a jâcut chiriaş În casa piJrinteasciJ. Urgiile au
venit una dupiJ alta.
ln /940 amfost dat afariJ din Liceul "Spirn Haref" şi din Academia RegaliJ de Muzicii şi
ArtiJ Dramatici! şi amfost silit siJ iau calea exilului, pe motive rasiale. Iar .. minunatul" regim
care a urmat, m-a arnncal În puşciJrie şi În lagiJre de muncii dupiJ ce m-au expulzat din
inviJ{ilmânt. Nu puteau siJ nu lase urme În conştiinţa mea aceste dictaturi, fie de drapla, fie de
stânga. Am consemnat toate lucrurile astea in carte, dar nu am avut în intenţie sffscriu o carte
protestatarii. DimpotriviJ, e o carle optimisti!, mai curâ!ld. Amintesc multe episoade p/iJcute, Dan MIZRAHY Fişă biografică
oameni deosebiţi ciJrora le-am preţuit prietenia, care m-au i!ldrnmal şi care mi-aufost aproape.
pe lista CREDIDAM
S-a nascut în Bucureşti, la 28 februarie
Peiformanţe? Da, aşa pol fi numite şi satisfacţiile pe care le-am avut acum câţiva ani, 1 926.Astudiat laAcademiaRegala de Muzica
câ!ld am fost invitat siJ concertez În Statele Unile ale Americii intr-un turneu de /ecture Cred ciisunt membrn CRED/DAMde
şi Artă Dramatica în Bucureşti ( 1935-1940),
concerts memorabil organizat de profesoara Lary Wa//fisch, americanciJ de origine românii. vreo patru ani, am depus fişele de
la Academia de Muzica din Ierusalim (1941-
Am susţinut atunci conferinţe-concert În universitiJţi importante În cinci state, inclusiv În repertoriu şi, in funcţie de difozilri, imi
1 944) şi la Conservatorul din Bucureşti unde
Washington şi New York. La State Departament - ministern/ de externe al SUA - şi la World aştept drepturile. Sigur cii n-o siJ miipol
a obţinut masterul şi a urmat cursurile de
Bank, ambasada României mi-a prilejuit recitaluri onorante pentru mine şi pentru muzica compara cuformaţii/eşi so/iştii de nwziciJ
compoziţie cu Mihail Jora ( 1 946-1951).
româneasciJ. Apoi, concertele pe care le-am susţinut la [ernsalim, in locurile u!lde, aflat În uşoariJ care sunt În permanenţilprezenţi
A fost profesor de pian la Liceul de
exil, student siJrac, Îmi comp/etam ci!ldva studiile, mi-au prilejuit satisfacţia revenirii ca in programele de radio şi de televiziune,
Muzica, la Şcoala deArtA din Bucureşti şi, în
pianist. Iarfaptul cii, recent, Filarmonica "George Enescu " mi-a siJrbiJtorit la Ateneu/ Român mai ales la cele particulare. Dar statutul
CRED/DAM imi diJ convingerea cii voi ultimii ani, professor universitar la
aniversarea celor optzeci de ani de viaţiJ mi-a fâcut o pliJcere enormiJ, mai ales cii au fost
primi ceea ce mi se cuvine de drept. Universitatea de Muzica din Bucureşti. Din
a/iJturi de mine mari artişti, valori ale solisticii contemporane: Valentin Gheorghiu cu soţia
1 946 urmeaza o prodigioasa cariera
lui, Roxana, Gabriel Croilorn care a cânta/ cu fiica lui, Simina, o superbiJ şi desiJvârşitiJ
Sunt fericit cii, dupiJ o lungii epocii interpretativa care include concerte, recitaluri,
violonisliJ cu loaliJ viJrsla ei fragediJ. l-am acompaniat /a pian pe soprana Mariana Colpoş,
in care nimeni dintre cei care aveau numeroase apariţii radio şi TV, precum şi
pe tenornl Florin Diaconescu ambii solişti ai Operei Române, pe Vladimir Popescu Devese/u,
puterea de decizie nici nu se gi!ldea cii nenumarate inregistrari cu un repertoriu variat
de la Filarmonica "George Enescu "... Mezzosoprana Geanina Munteanu a cânta/
existi! interpretul, dariJmite cii ar avea şi din literatura muzicala româneasca ş i
acompaniati! de o excelenti! pianistii, fosta mea elevii Despina Oproiu. Şi muzica uşoariJ a
nişte drepturi, s-a născut aceastiJ lege şi universala. Este u n binecunoscut interpret al
datfoarte bine pe scena Ateneu/ui, unde am l-am putut asculta pe Dorin Anastasiu
cântând o compoziţie de-a mea. Seara afost moderatii de profesorn/ universitar Grigore înţeleg cii e o lupti! serioasiJ penlrn operelor lui George Gershwin, pe care le-a
Constantinescu care mi-afâcut onoarea siJ scrie şi prefaţa ciJrţii mele, AŞA A FOST. pe care aplicarea ei. S-au editat mii de discuri fllcut pentru prima oara cunoscute publicului
au comentat-o muzicologii Petre Codreanu şi Ada Bromarn. cu muzicd de Gershwin in interpretarea din România inca din 1946.A compus lieduri,
Preţuirea pe care mi-au ariJiat-o toţi aceşti mari artişti constituie una din cele mai mea şi zeci de ani s-au difuzat la radio muzica corala, romanţe şi piese de muzica
importante recompense pe care le-am primit in viaţiJ. inregistriJri de-ale mele. Pinii la uşoara. A fost invitat ca solist în numeroase
CRED/DAM, care face o muncii de tumee în ţara şi strainatate, însoţit de cele mai
Peiformanţe? Uitaţi-vii la diplomele de pe pereţi, la afişe/e sutelor de concerte pe care pionieral pentru care meriti! toaliJ stima prestigoase orchestre simfonice.
le-am susţinut În compania celor mai prestigoase orchestre şi sub bagheta unor mari dirijori, şi felicitiJrile artiştilor, nimeni nu mi-a Impozanta sa cariera artistica a fost
uitaţi-vii la trofeele şi distincţiile din vitrine. Sunt prea multe şi mi-s prea dragi ca siJ vorbesc dat un leu pentru reproducerea şi rasplatitA cu gradul de Comandor al Ordinului
eu despre ele. Fiecare a reprezentat un moment de bucurie, de implinire a mea ca jâpturiJ difuzarea acestora in spaţiul public. Meritul Cultural al României.
umani!. ..
Referindu-se la statura artistica a muzicianului, criticul muzical Petre Codreanu afirma ca "soarta a
fost uneori nedreapta cu Dan Mizrahy, identificat de cele mai multe ori numai cu Gershwin, deşi el a fost
mult mai mult deeît interpretul unui singur compozitor. Intre om, pianist şi compozitor a existat o legaturâ
indisolubila. Daca adaugam la toate astea şi activitatea sa de pedagog care a crescut generaţii întregi de
interpreti şi care a fost ca un parinte pentru discipolii sai, abia atunci avem o imagine corectA a complexei
sale personalităţi."

a consemnat
Va1 MĂNESCU
30
-

www.cimec.ro
Dicţionar de leologisme (fragment)

· A privi lumea de la înlţimea zborului de · A nu fi geniu nu c o infirmitate, ci dimpotriva

pasare'' Da, numai daca aceasta c bufniţa
filosofiei.
· Nu o data, imnul vreunei tari nu e regele
melodiilor, ci eaporalul lor.
Cel mai naucitor paradox, ba chiar
incredibila minciuna, a se spune: cântec de
sclav. Orice, numai nu cântec ...
· Inteligenta este spatiul imens în care te
ciocneşti foarte des de tine însuţi, chiar, se
întâmpla, lovindu-te dureros; iar ignoranta e
un spaţiu extrem de strâmt în care, din
nefericire, nu te ciocneşti, nu te loveşti
niciodata de tine însuţi, ignorantul, caruia i se
pare ca şi aşa e bine şi fumos... Inteligenta este
spaţiul imens (poate chiar fabulos) în care te
întâlneşti foarte des cu alţii (şi cu tine însuţi,
bineînţeles); ignoranta însa inseamna lipsa
jnterlocutorului şi chiar lipsa ta (nu doar
metaforic vorbind...).
· Lozinca turistica din 1 9 9 1 : Vizitaţi URSS,
cât mai existd!
· Siberia? -o subterana lasuprafilta pamântului.
· Depinde ce pretinzi de la Ariadna - un
pulover sau doar un fir. . . netricotat. Puloverul
ar putea sa-ţi ţina cât de cât cald acolo, în
racoarea labirintului. Firul însa te scoate la
caldura soarelui ce echivaleaza cu izbavirea,
libertatea.
· Moare zapada? Din contra: mi se pare ca
reînvie apa.
· Un mare exilat poate fi expulzat doar din
geografie, nu şi din istorie.
· Din perechea de sinonime - fericire şi
beatitudine - îl prefer pe cel de-al doilea din
motivul ca în structura lui pot depista
substantivul atitudine.
· E timp pentru aruncatul pietrelor şi aruncatul
zarurilor şi timp pentru strânsul pietrelor şi
aruncatul în continuare al zarurilor...
· Estul Europei mai are braţele batucite... (inca
nu i-au trecut) de cât a tot muncit bezmetic sa
construiasca, apoi sa darâme comunismul.
· Un coşmar al lui Puşkin: �W�ii ratacind cu
coviltirile prin Basarabia.
· Contracmblcmatica: I.D.Ceban: Dicţionar
(m)ortografic.
· Înţelepciunea sau arta de a şti sa-ţi achiţi
datoriile consta din a nu face datorii.
· În lipsa cine ştie carui chiţibuş, lumea
ramânea-va etern ncdesavârşita.
· Pentru adevar trebuie sa lupti pe viaţa şi pe
moarte. Iar daca eşti în stare - pc viaţa, pe
moarte şi pe nemurire.
· Peste Prut - un pod de flori ... Dar, dainuitor
inca, - un pod de nori ...
· Cel mai trist paradox: basarabenii duc un
Razboi de Dependenţa de Patria-Mama.
· Cel mai tare îl doare pe cel care cade din
arborele genealogie.
· Totdeauna, când vezi un ins singuratic peste
un pod înal� sunt sigur ca nu te gândeşti la
Ştefan cel Mare, ci la altceva...
· Prutule, sa nu fii apa sâmbctei!
· Un soldafon cu stea în frunte nu inseamna ca
e şi om cu stea în frunte.
· Pe apele Nistrului sau în Muntii Caucazului,
moartea vorbeşte ruseşte.
· "Vin imed-iad! " spuse diavolul.
· Folclorul: de-ale gurii din batrâni.
· Astazi nu se mai poate vorbi de un (!)lux de
idei.
- chiar c o normalitate ...
· Pe bufanţii generalilor - viperele vipuştelor.
· Parca se poate conta pe patriotism acolo unde
cântul de pahar ţine loc de Imnul tarii?...
· Un poet realist e un infidel (faţa de arta
propriu-zisa).
· Alter ego> ... - o înmormântare în plus.
· Una din revelaţiile de o permanenta ...
primordialitate... personala, de o nediminuata
"funcţionalitate", valabilitate: pc Nietzsche
îl citesc ca pc un Dostoievski al filosofiei, pe
Dostoievaski - ca pe un Nietzsche al
literaturii.
· Este necesar sa se vorbeasca şi despre ceea ce
trebuie sa se taca, pentru a se şti, a se preciza
ce anume trebuie trecut sub tacere. Şi ce
trebuie totuşi tacut? - ei bine, iata ca anume
cu aceasta întrebare începe marea vorbaraie a
filosofoei.
· Chiparoşilor nu le e dat sa cunoasca
sentimentul padurii.
· Ce expresie dubioasa: valori netrecătoare
dintr-un secol în altul.
· Ţarita Ecaterina a Rusiei - nemţoaica
importa(n)ta.
· Geniu cu termen expirat.
· Abstinentul a intrat în coma coca-<:olica.
· La ce bun sa castrezi castorii?
· Câte saracii - atâtea aristocraţii.
· Poseda acte de invalid al razboiului rece.
· Stricta sensu vorbind -a cam stricat sensul...
· Caviar: icre gastro(g)nomice.
· Puterea trece din mâna în mâna, slabiciunea
- din inima în inima.
· Un autobuz fllra frâne e un vehicul desfrânat.
· Nu ştiu în ce ipostaza, nu ştiu de ce (posibil,
din simplisim joc livresc), însa am impresia
ca o clipă ar putea fi testamentul unuifo/g.
· Tipul e duplicitar: ia (o)poziţie faţa de relele
din societate...
· Limba de mare circulaţie (în gura
palavragiului).
· Basme de Petre l(n)spirescu.
· Tinerei, dar nu prea talentatei debutante,
criticul batrâior i se oferea drept (avan)garda
de corp.
· Carţile au soarta lor, ceea ce nu se poate spune
totdeauna despre cei care le scriu.
· Ideologia comunisa a fost ceva de unica,
îndelunga şi impusa folosinţa, ca un fel de
posesiune perversa.
· Este excelent-dramatic spus: Spovedania
unui învins. Pentru ca invingatorii ori nu
marturisesc ori, în vederea noilor victorii, pe
care, naivii, şi le cred perpetuu predeslinate,
tot amâna momentul adevarului, al
destainuiri lor sacramcntalc, care însa. nu mai
survine din banalul motiv ca respectivii
subiecţi sunt învinşi de moarte care îi şi face...
in-predicabi/i (ca şi ... impracticabili, de
altfel).
· Na-ţi-o buna ca ţi-am (ab)rupt-o1
· Şi una folclorica: ,,Mai badita, strop de roua,/
Tu mi-ai (co)rupt inima-n doua".
· Ar fi şi amintirile un mod de studiu la t11.ra
frecvenţa care se face, precum cel universitar
propriu-zis, cu responsabilitate (destul de)
limitata.
· Pictorul Toulouse-Lautrec(-ut cu vederea).
· Tinereţea noastra cea de toate zilele...trecute.
Una din gravele carenţe ale
postmodernismului: (şi) lipsa dimensiunii
utopice.
· (s)Trâmbita retoricii.
· Ministerul de Interne(!).
· Refrenul eventualului emigrant: Miami un
singur dor.
· Geniul? Un exces de sine.
Leo BUTNARU
Plantaţii de inimi
Expoziţia Laurenţiu Dimişca d e l a Centrul Intemaţional "George
Apostu" ar putea ilustra un sui generis Muzeu al inimilor înecate în
iubire, tol aşa de bine cum aproape oricare dintre exponatele sale ar
putea constitui simbolul internaţional al zilei îndragostiţilor. Rezumat
într-un singur cuvân� ceea ce am vazut acolo poate primi calificativul
feerie.
O egolatrie feerica obnubileaza orizonTUl Iernatic al artistului
obligându-1 sa navigheze pasional pe 9 singura lunl!_ime de unda:
iubirea. Chiar şi acţiunile punitive (Jmpuşcă-mă, lmpuşcaţi din
dragoste) se inscriu în sferade gravitaţie a acestei legitaţi fundamentale,
care, asemenea darului lui Midas, transforma totul intr-o vasta simfonie
a dragostei. Artistul aude iubirea (Aud iubire), o simte (Te simt) ­
parafraza, poate, a celebrei Noii me tangere, alearga în calea ei
(Alergătorii, Drnmul dragostei), abandonându-se pâna la urma în
fericirea unei Plantaţii de inimi, rezultata, cum altfel, din producţia
Fabricii de inimi. Toate acestea se întâmpla, ca într-o fubuloasa fantasma
antropogenetica unde îndragostiţii care se saruta rasar din flori
(Copacul iubirii). Exista în aceasta halucinanta dezlanţuire de energie,
- aş spune pre-erotica - un exponat care pare a defini poziţia filozofica
a artistului; un manifest al candorii consumate, dublat de regreTUl
explicit al începutului ratacirii în desişul plin de capcane al iubirii
mature - Nu mai plânge copilul din tine. Cred ca nu întâmplator
panotarea în vecinatate a Privirilor arhaice confirma, pe de o parte,
observaţia de mai sus, constituind, pe de alta, prin prezenta monştri lor
cenuşii, cu ochi goi, plutind în vid, un fel de prevenire asupra urâciunii
vieţii lipsite de dragoste.
O exuberanta ludica debordanta, aş spune posesiva, înlanţuie
compoziţiile, fie ca priveşti o imagine de inspiraţie biblica (Ultima
cină, Împreună), fie ca te opreşti asupra unei viziuni personale asupra
afecţiunii materne (Afecţiune). Mereu lacom de spaţiu (în unul dintre
panourile sale am numarat circa 90 de personaje), când şagalnic, când
introspect (seria de Autoportrete), mereu sugestiv, deşi uneori uşor
didactic (Pace), inima lui Dimişca prezinta un manunchi de cordoane
ombilicale ce hranesc o inspiraţie genezica de neoprit (Autoportret cu
inima deschisă). Aparenta facilului coloristic, precum şi mimarca uşor
persiflanta a artei naive au condus la conturarea unui stil dens, capabil
sa concilieze rostul esential al picturii cu semnificaţia sentimentului
uman încorporat în ea. De aceasta factura sunt Sărnt ('-:ariaţiuni
neechivoce pe aceeaşi tema a celebrului Sărnt brâncuşian), Jnger, dar
şi Doar o vorbă să-ţi mai spun, 1 şi 2. Ar fi de neiertat ca în aceste
rânduri, ce prin puţinatatea inerenta a cuvântului nu pot oglindi
explozia de vitalitate a exponatelor, - ar fi de neiertat sa omit menţionarea
lui Cupidon, zeul omniprezent şi ornn ipolent ce guverneaza peste
miile de personaje prinse într-o hora salbatica a bucuriei vieţii chiar şi
atunci când dorm (Cupidoni adormiţ1). Se întâmpla rar sa paraseşti o
galerie atât de tonifiat. Dupa ce ai vazut acest DIMIŞCĂ, ţi se întâmpla.
Doru KALMUSKI

31

www.cimec.ro

Bacaul - sfâ.,it de secol XIX, început tie
secol XX
La marginea lumii - Rai al câinilor -
Felinare cu seu - O lume în noroi şi praf ­
Inundaţiile şi incendiile - Spaima de apâ şi
defoc - Copil de barierâ - Ftizie la propriu -
Ploaie sau zloatâ - 6 sacale şi Bt1lt1/âul -
Oraşul nisipos ce-l nâmolesc valurile - Cum
sâ-ţi foci casa - Botezul focului - Abatorul -
Fierâriile, scânteile galbene- O lume
proletarizatâ - Târgui de vite dejoi, existâ şi
azi - Doamnele jucau gajuri - Muzica
comunalâ din grâdina publicâ - Varianta
belle epoque a mâhâlâlilor - 24 de sinagogi
- Neamuri şi religii in Cetatea Blestematâ -
Prâvdlia unsuroasâ din peşterile umede -
Instituţiile, edificii/e, iarmarocul - Presa
loca/il - Acealta e lumea lui Bacovia
Prin Decretul Regal nr. 4 0 3 6 din 7
decembrie 1 929, Bacau), mai înainte târg şi
oraş, este ridicat la rangul de municipiu.'
La acea data Bacovia are 48 de ani, iar în
oraş traiesc circa 30.000 de locuitori. Dar în
1 895 târgui adolescentului Gheorghe Vasiliu
numara abia 1 5.000 de suflete. Bacau) este o
mare comuna, un oraşe!, acolo, pierdut pc
harta, la marginea lumii. Patru ani mai târziu
strazile târgului sunt luminate de 400 de
felinare cu lumânari de seu, din 1 2 în 12 metri
câte una, şi asta doar pe strazile din "centru",
daca nu cumva le stingea vântul. Mahalalile
zac în bezna desavârşita, adevarat rai al
câinilor. Latraturilc acestora vor intra sigur în
poemele de noapte ale tânarului Bacovia. Abia
în 1 902 este introdus iluminatul electric.
Pentru poet va fi însa prea târziu, el are deja
21 de ani şi întreaga umanitate intunecata i-a
intrat adânc şi definitiv în fiinţa. El este o
planta palida, hranita cu bezna, un om bolnav,
condamnat sa cultive exact ceea ce urăşte mai
mult: noaptea, vagul, imprecizia ş i
ambiguitatea formelor p e care fitilul lampii
aprinse le joaca pc varul odaii. Cu excepţia
axului Nord-Sud, strazile urbei sunt de fapt
nişte uliţe înguste, dcsfundatc. Pc la 1 850,
"se mai gaseau câteva mahalale care purtau
numele d e : Boiereşti, Negustoreşti, A
Ca/icimei. "( ... ) În uliţa mare erau case din
baraci de lemn, cu podcţ în fata şi cu muşchi
verde pc acoperiş."' Vccinatatca Bistriţei
ameninta. în continuu aşezarea, dar şi doua
pâraie, Negelul şi Bâmatul care, periodic, îşi
ies din albie. Târgui este inundat, apa
cuprinde ca o hemoragie cartierele, igrasia
urca în pereti, lucreaza pentru a darâma
harnic.Umczcala şi spaima de apa ţi se
strecoara în oase definitiv mai ales când este
şi noapte; apa ca o obsesie esentiala, teama
de putred; balti învcrzitc şi şanţuri fara
scurgere, boala, tântari, malarie. Şi
pretutindeni glod, glod, glod. Când Bacovia
arc 42 de ani, în 1923, se începe pavarca
strazilor cu piatra cubica. Atâţia ani sa framânţi
noroaielc nu-i o gluma, c un calvar. Închis
între bariere, târgui îşi consuma propria lui
mizerie launtrica, n-o poti ocoli. Nu exista
canalizare, apa curata, fântânilc sunt
rudimentare; documentele de epoca vorbesc
despre circa 1 000 de astfel de surse de apa,
din nefericire ncpotabila, aducatoare de
moiimi. Şi tu, copil, Gheorghe Vasiliu, nascut
într-o mahala, la bariera dinspre Piatra-Neam],
le întâlneşti pc toate când mergi la şcoala şi
nu întâmplator zaci de febra palustra,
îmbatrânind în clasa întâi, victima inocenta a
adevaratelor mlaştini care sunt cartierele.
Daca nu ninge, ploua interminabil, şi e ftizie
la propriu, nu ftizie literara, iar daca nu ploua,
e prea cald şi ceva se descompune la rigola,
hoitul unui câine, gunoaiele menajere
aruncate în strada în bataia arşitci. Şi amintirea
mirosurilor e dintre cele mai persistente,
mirosurile evoca întotdeauna cu pregnanta
ceva din trecut, nu te poti înşela. Canicula e
la fel de materiala ca inversul ci - ninsoarea,
ambele par a fi în exces în accasla urbe
învaluita fie în praf înccacios, fie în zloata
patrunzatoare pâna-n oase. Cum sa nu scrii,
deci, direct pc hârtie ceea ce este atât de
32
Spatiul real*
evident:
"Suruic toamna
Pc-un târg mizerabil
Pe-un târg potopit
De glod şi coceni
Pc-un târg jidovit
Şi plin de dugheni."
(Nervi de toamnâ)
in 1 887 primaria cumpara prima saca de
stropit strazile invaluite în praf; este cel dintâi
semn al progresului. Când adolescentul
Vasiliu are 17 ani şi-i "devora", fiindca se
regaseşte în ei, pe Baudclaire şi Rollinat,
Bacau) dispune de 6 sacale. Un om mânuieşte
furtunul spre dreapta, spre stânga racorind
strazile şi se numeşte Bâlâlâu. Mahalalile
blestemau uneori: "Sa ajungi Bâlâlâu la
Primarie!". 1. Simionescu observa ca pentru a
merge din mijlocul oraşului la gara, dupa o
ploaie obişnuita, calatorul facea "multa
echilibristica ca sa nu umble cu picioarele în
apa pâna la genunchi."' Iar ziarele locale
scriau despre "starea acestui nisipos oraş ce-l
namolesc valurile din toate parţile şi-1 pravale
mereu în Bistriţa"\ sau despre "mame
înncbunite cautându-şi copiii înecaţi în
namo l " . ' Când "comersantul" Dimitrie
Vasiliu hotaraşte sa-şi ridice o casa noua, mai
incapatoare, Primaria îl obliga sa respecte
urmatoarele conditii: "Fundatiile sa fie fixate
pe teren sanatos, admis prin revizia d-lui
arhitect care trebuie anonsat l a timp.
Fundaţiile vor fi de piatra. Materialul de
constructie va fi numai caramida, var bun şi
nasip. Coşurile vor fi isolate despre lemnarie
ca sa se presinte siguranta şi înlesnire la curatat.
Acoperamântul va fi din metal. . .'�
Aşadar teama de apa şi teama de foc,
motive fundamentale în existenţa sociala a
familiei se transfera organic, parca prin laptele
mamei, şi copilului, spre a-i urmari întreaga
lui existenţa.
Un serviciu comunal de salubritate ia fiinţa
abia în 1 894. Vespasiana publica nu exista.
in caz de forţa majora se foloseau pentru asta
gangurilc, pereţii caselor, strazile, gardurile.
Inecndiile sunt frecvente, unele devastatoare,
ca acel sinistru din 1926, când ard vreo 400
de imobilc. Cel mai adesea însa flacarilc
devorau grupuri rcstrânse de case; a doua zi,
în ruine, �ganii cautau resturi . Dezastrele se
tineau lant. Aproape ca n-a existat edificiu
privat sau public care sa nu fi cunoscut, macar
parţial, nefericitul botez al focului. Printre
martori la aceste calamita�. fie incendiu sau
inundaţie, zarim şi ochii albaştri, speriati, ai
viitorului poet; ei vad şi înregistreaza totul
pe banda memoriei. Va fi aceasta magazia de
date oricând utilizabila, subconşticnta, a
viitorului poet? Viziunea ramâne constanta,
aşa cum s-a fixat, în spaimele ci initiale.
Pc piloni de lemn, deasupra apei se afla
abatorul insalubru şi terifiant, un bcstiar de
imagini pcrcutantc. Ragetele animalelor
sacrificate brutal bat la fereastra copilului, caci
abatorul se afla undeva, chiar în preajma casei.
Sângele cald de animal se scurge în Bistrita şi
c dus la vale iar corbii întind inteslinelc pc
mal. Şi tot prin preajma podului Paloşanu se
afla şi flcrariilc: gura casca, ţarani sub caciula,
CONSIZO SERV
producAtor tampiAri• PVC
www.cimec.ro
vite, injuraturi, tocmeli, carute cu saci, ciori,
oratanii, lovituri de ciocan pe fierul roşu;
flacarile joaca pe chipuri, sar scântcile
galbene. E o lume de margine de târg, de
bariera, proletarizata, primara ce-şi ineaca
necazurile în bautura. Culorile sunt tari, crude,
fara nuante intermediare. Copac i i se
proiecteaza negri pe zăpada orizontului de
iarna, cerul e plumb mohorât. Uneori
funinginea incendiilor pateaza rufele întinse
la uscat, pe frânghie. Ceea ce mulţi critici
considera a fi pur şi simplu o recuzita
simbolistica şi conventionala nu-i decât
lumea materiala a copilariei poetului;
sechelele acestui univers specific mai pol fi
vazute şi azi prin unele mahalali. Târgui de
vite de joi functioneaza, de pilda, ca pc
vremurile de atunci, doar ca şi-a schimbat
locul, cu aceleaşi noroaie framântate de copite,
când ploua, sau invaluite în praf galben, pe
canicula.
Exista, desigur, şi o viaţa mondena care
"se rezuma la petrecerile boiereşti, cu joc de
carţi stos şi sjichiu, iar doamnele jucau gajuri;
la adunarile comercianţilor care jucau calul
alb şi de-a impâratul şi în fine saracimea
petrecea la claei.'''
Din anul 1 865 "Primaria infiinteaza
muzica comunala, care cânta regulat în
gradina publica din oraş.''' Duminica damelc
se plimba pe aleile acesteia cu umbreluţe viu
colorate, c varianta belle epoque a mahalalilor.
Evreii, nu putini, au o strada a lor, Lecca, şi se
roaga în cele 24 de sinagogi mai vechi sau
mai noi, mai mari sau mai mici. Titulatura
unora dintre ele fixeaza expresiv cadrul şi
atmosfera de epoca: avem, deci, Sinagoga
Ccrealiştilor, a Tabacarilor, a Zidarilor, a
Cotiugarilor, a tinerilor Croitori, a Croitorilor
batrâni, a Birjarilor, a Cizmarilor, a
Cojocarilor... Alte neamuri şi religii coloreaza
fumicarul Cetâţii Blestemate: armeni, italieni,
nemti, austrieci, francezi, polonezi, cehi; ei
sunt maiştri, ingineri, arhitecţi, negustori.
Exista şi şcoli particulare de muzica şi piano
care sunt conduse de ncmţoaice sau
franţuzoaice. Insa strainii se ţin departe de
mahalali, au lumea lor, case de zid aratoase pe
strazile principale, lumina electrica, micul
Gheorghe Vasiliu nu arc trecere pc acolo. Deşi
tatal sau este un om înstarit, proprietar de
magazin de colonialc o vreme, el va ramâne
un negustor de provincie descurcare� dar mai
puţin instruit.
Nicolae Iorga, la începutul acestui veac,
trecând prin Bacau, gasea un oraş fura boieri
şi fara strazi, numai cu "şoselc ca acestea, pe
care vântul ridica şi di struge movi l i
mişcatoarc", î n care cânta o muzica militara şi
care "piere în neguri sau mai bine zis în nouri
de praf'; casele i se aratau unite "icoane de
saracie", iar strazile "alcatuite numai din
pravalia unsuroasa, din peşterile umede,
puturoase, în care negustorul sau meşterul
aşteapta şi lucreaza.''' Ceva mai târziu, între
cele doua razboaie mondiale, înfaţişarca
Bacaului se schimba, dupa cum avea sa noteze
ziaristul !.!. Stoican: "Bacau! este aşa şi totuşi
altfel de cum pare evocat de surdina bolnava
şi fumurie a versurilor lui Bacovia . . . " 1 0
PARFUM DE BACAU
Edificiile şi institutiile mai importante ale
oraşului erau putine la numar: catedrala Sf.
Neculai, Şcoala Domneasca la care a invatat
şi poetul, Gimnaziul, Biserica Prccista - ctitoric
a lui Alexandrel-voda, gradina publica, atât
de indragita de poet, în care cânta fanfara
muzicala, palatul administrativ, tribunalul,
gara, cazarma, turnul pompierilor, morile
fabricile şi tabacariile... In 1934, la Bacau
functioneaza urmatoarele tipografi i : a
Primariei, a lui D. Rosenberg, H. Margulius,
M. Copci, Auslender şi Goldschmidt. ln zilele
de iarmaroc taranii invadau oraşul; carute şi
vite, coceni, butoaie, scânduri, rachiu, ţigani
lautari. La recensamântul din 1 890- 1 891 erau
inregistrati, în afara românilor: 6. 1 22 evrei,
560 germani, 2 1 8 armeni, 33 greci, 20 ruşi, 1 5
polonezi, 1 4 francezi, 1 2 elvetieni ş i 1 turc"."
O imagine descurajanta prin modul în care
diferitele grupari politice locale se acuza
reciproc de starea urbei, ne ofera puţinele ziare
locale tiparitc de obicei în preajma alegerilor:
"Nordul" ( 1 980-1 894), "Moldova" ( 1 895),
"Crainicul" ( 1904), "Alarma Bacaului" ( 1 907-
191 0), "Vestea" ( 1 9 1 3) şi alte câteva cu apariţie
efemera; preocuparile culturale a l e
publicaţiilor s e reduc la a tipari o literatura
submediocr.a: cronici ritmate, epigrame,
istorioare lacrimogene. Redactorii marginiţi,
paşunişti nu "prizau" literatura lui Bacovia.
O societate culturala numita "Ateneul culturnl
Vasile Alecsandri" ia fiinţa abia în 1919, şi
grupeaza intelectualii oraşului. Un Oficiu
Poştal şi Telegrafic functioneaza din 1 895,
iar plicurile sunt recoltate de la cetateni în
cele 1 8 cutii de poşta raspânditc pc strazile
urbei. Când Bacovia paraseşte, prin casatorie,
Bacaul, în 1 928, oraşul caruia poetul nu are
motive sa-i fie recunoscator, se afla în plina
dezvoltare socio-industriala pastrându-şi,
vreme de inca patru decenii, aproape intacte
mahalalile şi spiritul patriarhal-provincial.
Aceasta e lumea, rotundul, cosmosul unui
târg de provincie. "In cele mai multe poezii
am plecat de la elemente concrete şi de la date
autobiografice .. .'', spune poetul. Cu alte
cuvinte, materia prima bruta, forma dintâi,
modelatoare de destin şi existenţa. Lumea
literelor este alta, iar între amândoua se afla
Poetul, ca între doua uriaşe presiuni care-I
harţuiesc în continuu. Finalitatea e Opera! -
rezumatul şi rezultatul reflexiilor şi intuiţiilor
sale. Se impune deci sa urmarim, succint,
evolutia şi comportamentul celui nascut
Gheorghe Vasiliu, adaptarea şi ancorarea
acestuia, ca entitate particulara (cu totul
speciala în cazul nostru), în lumea care
probabil a fost atât de disconfortabila şi
ininteligibila pentru sensibilitatea sa
excesiva.
• Din "Cetatea blestemata"
Ovidiu GENARU
Bibliogralie:
1 Grigorovici, Gr., Bacilul din trecul şi de
azi, Baco.u, Tipografia Primilriei
Municipiului I3aco.u, 1933, p.9.
" Op. cit., p.l4.
) S i mioncscu, l . , Vene(ia Bacdului, in
"Bacoul", 1 , nr. 20, 22 septembrie 1 924,
p. l .
� "Renaşterea Bacaului", nr. 7, 1 3 iulie
1 8 87, p.3.
l Inundaţii catastrofale la Bacdu, în
"Bacilul", nr. 1 1 8, 25 mai 1930, p.2.
6 Arhivele Statului Bacau. Fond: Primnria
oraşului 13acau. Dosar 2 1 / 1 882, pp.l-2.
7 Grigorovici, Gr., Bacilul di11 trecul şi de
azi, Buc:lu, Tipografia Primariei
Municipiului Bacau, 1933, p . l 4 .
1 Op. cit., p . l 4 .
Y Iorga, N i c o l a e , Drumuri şi oraşe în
România, Bucureşti, 1 904, p . \ 5.
10 Stoican, 1.1., Bacilul piloresc, in "Bacau!",
nr. 343, 6 august 1934, p. l .
11
Pt.trar, Gheorghe, Bacovia şi Bacilul,
B::�ct.u, aparul sub egida Muzeului Jude1ean
de Istoric şi Arta, 1977, p.23.
 Testamentul religios al lui Gheorghe STURDZA
Noi infonna�i bazate pe documente aparţinând familiei Sturdza (ramwa Ionita
Sandu Sturdza), precum şi interesul nostru pentru acest subiect ne-au determinat sa
reluam publicarea unor materiale, avându-i ca protagonişti pe membrii acesteia.
Dupa cum aratam într-un articol publicat în numarul din iulie 1993 al revistei
Ateneu, descopeream cu surprindere, odata cu publicarea monografiei bibliotecii
publice din Bacau la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţare,' ca în cele doua
monografii ale Bacăului.' nu exista nicio referire la înfiinţarea acesteia ori a Socic:talii
"Cultura". Pentru Gr. Grigorovici, ne explicam aceastalacuna prin faptul ca preluase
fl!ra prea mare discemamânt datele pentru perioada de pâna la 1900 din prima
lucrare, cea a lui Costache Radu. Cât despre acesta, opinam atunci ca numai rivalitati
de natura politica îl vorfi determinat sa omita informa�i atât de importante. Probabil
faptul de a fi eludat orice menţiune referitoare atât la înfiinţarea primei biblioteci
publice, cât şi a Societa�i "Cultura", se datora tocmai intimplarii ca acest subiect
era legat de numele lw Gheorghe Sturdza. "Poate acesta, fiu de beizadea şi nepot de
domn - nu va fi fost tocmai pe placul fruntaşului liberal Costache Radu", credeam
în 1993. Prin omisiune, ca prin modificarea ori inventarea unor realitaţi, se rescrie
1stona.
"Nimic nou sub soare", scriam atunci, şi într-adevar, în anii din urma suntem
martori� unor ispravi .":'emanatoare. Prea multe volume, aparute la Bacau şi despre
Bacau mtr-o nestav1hta frenezie postrevolutionara, conţin fie inadvertenţe, fie
omisiuni care nu pot fi puse doar pe seama neştiinţei. Observaţia e valabila şi pentru
presa libera şi independenta". Dar oare lipsa unei informari corecte e chiar inocenta?
" Felon de adamasca de matasa, cusut şi captuşit şi de care se simtea mare necesitate".
Ne vine în minte cazul acelui director, care, traind cu iluzia ca tot ce atinge transforma
în capodopera şi cu obsesia de a aduna într-un cont pentru eternitate, le-a cerut
subordonaţilo� sa-i intocmeasca biobibliogralia, un bun prilej de a-şi cosmetiza
biografia, m1zand pe faptul ca mmem nu va cerceta vreodata cine şi în ce an a ini�at
Note:
1 Donea, Marilena; Paraschiv, Ioan Lazar; Stoian Radu. Biblioteca publicd din
Bachu. Centenar 1893-/993. Bacau, 1993. 128 p.
2 Radu, C. Bachul de la 185�1 900. Bacau, 1906, p. 1 5; Grigorovici, Gr.
Bacbul din lrecul şi de azi. Bacau, 1933, p. 89.
1 Corai, P. File din tn:cutul institutiei. Aleneu, 20, nr. 7, iul 1983, p. 12.
.
www.cimec.ro
şi înfllptuit un eveniment cultural, de pilda. Aşa ca cei care vor dori, în viitor, sa afle
ce s-a petrecut cu adevarat în Bacaul zilelor noastre vor trebui sa fie foarte circumspecţi.
In ceea ce-l pnveşte pe Gheorghe Sturdza, print, mare proprietar, intelectual de
formaţie tehnica (inginer şi inventator), iubitor şi colecţionar de carte, fondator de
biblioteci, cu preocupari în domeniul heraldicii, om politic (deputat şi primar al
Bacaului în doua rânduri), au trebuit sa treaca 100 de ani pâna sa apara primele
informaţii despre locul şi rolul sau în istoria culturala a Bacaului.' Şi daca Costache
Radu nu face decât sa-i aminteasca numele, enumerându-1 printre primarii Bacaului,
cu atât mai interesanta şi fascinanta ne apare personalitatea sa astazi, descoperind
multiplele valenţe ale acesteia.
Ne vom opri aici asupra unui document olograf privind concep� a religioasa a
lui Gheorghe Sturdza, aşa cum singur o defineşte, într-un text scris cu doi ani înainte
de moarte, în 1912, la moşia Sauceşti, şi pe care-I intituleaza Credinţa me. Se poate
ca textul sa fi fllcut parte dintr-un document mai mare, un testament, sau sa fi fost
scris în copletarea unui asemenea act. In vârsta de 71 de ani, cu o perfecta luciditate,
un simt al propo�ilor şi o limpezime a convingerilor explicabile prin forma�a sa
tehnica, dar şi prin deprinderea de a scrie şi conferen�a, batrânul prinţ da instruc�uni
despre modul în care doreşte sa fie înmormântat, motivându-şi în acelaşi timp dorinţa
absolut neobişnuita pentru acele vremuri. O face, conştient fiind ca urmaşii sai au
nevoie de o explicaţie temeinica, şi aceasta, ocupa cea mai mare parte a documentului.
Caci la 1900, nepotul primului domn pamântean al Moldovei doreşte sa fie
înmormântat în livada casei în care se nascuse, fl!ra preoţi, fl!ra nicio ceremonie "sau
alt moft omenesc; cum am venit pe lume, aşa voesc se trec în infinit, fl!ra sgomot ori
alaiu deşert". Şi astazi, dupa aproape 100 de ani, în pofida globalizarii, a
mulllculturalismului şi toleranţei religioase, aceasta dorinta pare stranie unui român
pentru care fastul ritualurilor ortodoxe este un dat. Contemporanilor sai trebuie sa le
fi parut cel puţin excentrica, în cazul în care documentul a fost cunoscut în afara
familiei. Şi ne intrebam daca dorinţa i-a fost respectata în totalitate. Asta, pentru ca
stranepotul lui Gheorghe Sturdza, inginerul Ionita Sturdza din Koln îşi aminteşte ca
tatal sau i-ar fi spus ca mormântul lui Gheorghe ca şi cel al fratelui sau Alecu,
înmormântat lot la Sauceşti, s-ar fi aflat în biserica satului, construita de domnitorul
Ionita Sandu Sturdza pe moşia familiei. "Daca batea lumina într-o anumita parte, se
vedeaargmtul de pe mormântul lui Iorgu", ne-a spus descendentul familiei, adaugând
cu amaraciune: "daca s-ar li ştiut acest lucru, nu ma îndoiesc ca s-ar fi profanat
mormântul".
Dar ce-l va fi determinat pe Gheorghe Sturdza sa-şi doreasca o asemenea
înmormântare? Raspunsul e con�nut în fraza care concluzioneaza prima parte a
documentului: "nu cred în zeitatea lui Isus, ear preoţii cari se dic, urmaşii lui, sunt
specia ce mai desavârşita a egoismului şi a flltamiciei pe pamânf'. In prima parte a
documentului, cea mai intinsa, cum am subliniat deja, Gheoghe Sturdza sintetizeaza
�oncepţia sa despre lume şi dumnezeire, concepţia unui intelectual care-şi pune
mtrebari asupra creape1 diVIne ŞI a existenţei umane, la care raspunde cu luciditatea
omului de ştiinţa impletita cu subiectivitatea unei persoane sceptice şi profund
deziluzionate de semenii sai. Existenţa unui Dumnezeu atotputernic este evidenta
pentru autor, dovada fiind însaşi alcatuirea desavârşita a lumii. Acestea sunt şi
premisele care îl determina a nu crede în "zeitatea lui Isus", mai ales ca "sacrificiu
lui, au fost zadarnic caci, 6menii au ajuns se fie şi mai rai decât cum erau în timpul
lui". � rautatea oamenilor, dar şi egoismul şi fllţamicia preoţilor sunt cauzele
_
dorintei sale, argwnentul forte fiind acela ca Dumnezeu, atotputernic fiind, nu avea
nevoie sa se întrupeze într-o fiinta omeneasca pentru a schimba omenirea, fiind
suficient sa doreasca aceasta. Privitor la metehnele semenilor sai, putem presupune
ca blltrânul prinţ traise multe experienţe proprii ce-i formasera şi consolidasera
opmnle, de vreme ce despre una chiar avem cunoştinta. Cartea lui Costache Radu,
la care fllceam mai sus referire, a fost tiparita în 1906, cu 6 ani înainte de redactarea
documentului, aşadar Gheorghe Sturclza, aflase locul pe care i-1 harazeau
contemporanii în posteritate, lui şi familiei sale. Cum s-ar explica însa parerea sa
despre preoţi ca fiind "specia ce mai desavârşita, a egoismului şi a tllţamiciei pe
pamânf'? Mai ales ca, în tradi�a stramoşilor, familia se preocupa de biserica din
Sauceşti, cum vedem dintr-o scrisoare a preotului paroh C. Borcea adresata soţiei
sale, Cleopatra Sturdza (nascuta Dellimark, originara din Dresda). Datata 4 septembrie
1903, scnsoarea mulţumeşte ''în numele epitropiei" pentru "frum6sa si pi6sa fapta"
de a fi donat bisericii "cu patronul "Adormirea Mai cei O-lui din Sauceşti", [ . . . ] un
Deocamdata, aceasta întrebare ramâne fl!ra raspuns.
Marllena DONEA
33
COIIENTARII
Cornel GALBEN
•un reper al discursului critic
Cornel Galben este unul dintre cei mai atenti şi mai
abilitati observatori ai fenomenului nostru literar. A
publicat volumele Enescu etern (Editura Quadrat
Press, Bucureşti, 1 993), PersonaUtaţl bacauane, voi 1
şi voi Il (Editura Corgal Press, Bacau, 2000, respectiv,
2003) şi Ieşirea din slguranţll (Editura Cronica, la.şi,
2001 ). A îngrijit antologia Pagini alese, de Octavian
Voicu (Editura Plumb, 2000), este/a fost ctitor/manager
al unor publicaţii, se bucura de respectul datorat
oamenilor care se afirma fara zgomot şi culege roadele
unei acribii rar întâlnite.
Recenra sa carte, Poeţii Baciului la sfârşit de
mUenlu: debuturi 1990-2000 (Editura Studlon, Bacau,
2005) a fost deja primita de publicul cititor, dar şi de
critici, cu aplauze. Lucrarea cuprinde .,o suita de
insemnari", care, de multe ori, sunt adevarate bijuterii
critice. Autorul ne avertizeaza ca insemnarile au uneori
mai mult o perspectiva afectiva care poate fi un punct
de plecare pentru cei interesaţi de cărţile aparute în
zona literara a Bacaului. El îşi asuma riscul de a opera,
uneori, cu o ,.materie prima" care este atât rodul crea�ei
unor autori "frustrati in epoca de trista amintire", a
veleitarilor de tot felul, dar şi a unora dintre cei cu voca�e
autentica, afirmaţi deja în spaţul literaturii. Tocmai de
aceea, cei aproape 60 de autori prezenta� alcatuiesc o
lume literara extrem de eterogena, autori consacraţi ca
Viorel Savin, Petru Scutelnicu, Iancu Grama, Nicolae
Mihai, Daniel Ştefan Pocovnicu sau Dan Sandu
coabitând, în ordine alfabetica, împreuna cu
cvasianonimi ca Anton Achiţei, Nicu Teodoru, Vaii
Boncu Constantin sau Anca Mihaela Pâslaru.
Volumul nu include complezente de întâmpinare a
autorilor. De pilda, despre Anton Achiţei, interpretul de
muzica populara care a debutat în poezie cu volumul
,,Zbor în anotimpuri" (2000), incluzând între coperte
cam tot ce i-a trecut prin gând", scrie: "Pâna " la poezie,
drumul e însa destul de departe şi, odata visul împlinit,
Anton Achiţei ar face bine daca s-ar întoarce la folclorul
care 1-a consacrat. " "Întâmpinarea" facuta volumului
Cuvinte, cuvinte", semnat de Vaii Boncu Constantin,
"poarta un titlu sugestiv, Talmeş-balmeş", reprezinta şi
" de consacraţi, riscând rar evaluari ale debutantilor,
o apreciere sintetica din care rezulta ca autorul înşiruie
la tot pasul cuvinte "cu aceeaşi nonşalanţă cu care
goleşte cupele" de şampanie într-un chef de Revelion cu
Iisus Hristos . Este evidenţiat şi orizontul blasfemiei
acestuia: Palavragiul nostru adânceşte şi mai mult
faradelegea, " invitând Mântuitorul nici mai mult, nici
mai puţin decât la o alta Cina de Taina: <<Şi te invit o,
Doamne, 1 Sa vii la masa " mea, 1 La Cina cea de Taina, 1
Onoare mi-Ai facea>) . "Cuvântul înainte" semnat de
Sever Bodron la aceasta carte este apreciat a fi ,
eufemistic vorbind, exaltat, ceea ce ramâne cu adevarat
din acest volum ( . . . . ) este" doar inspirata ilustraţie a
graficienei Luminita Andone." Despre Ştefan Epure,
un "sugrumat de destin", autorul crede ca a dat volumul
Sarutul pe dindoll3" (sic!) "pe mâna cititorilor cu largul
"
concurs al Editurii Restitutio (laşi, 2000)". Volumul
Cautând fericirea", semnat de Catalin Pilipauteanu,
"este privit ca un haos letargie" în care, asediat de
" "
"mostre de neprofesionalism editorial , .. intri dintr-o
data într-o atmosfera dominata de tristeţe, clopote, racle,
statuete, arabescuri, iluzii, sperante, cavouri, lumânari,
ceara., morminte etc. ce te trimit cu gândul la
începuturile poeziei noastre şi la câţiva dintre clasicii
literaturii române, ale caror umbre le găseşti la tot pasul."
Când se întâlneşte cu autenticitatea, ca în cazul lui
Mircea Bujor, Cornel Galben noteaza: "Veţi constata
că aveţi în fata un «fin contrabandist>> al cuvântului, ce
ascunde în raniţele sale <<calupuri de viaţl furata, frânturi
de timp>), care ştie sa coboare în strada printre oameni
feluriţi, sa le ia pulsul şi, întors în «eubul perfect al
camerei)) sa auda muzica sferica, sa vada povestea cu
«translaţie de sensuri>>, şi sa traiasca aievea o vârsta
care nu mai este a lui, ci, datorita acestei închegate
plachete, şi a noastra". Aidoma procedeaza şi cu un alt
(fost) debutant, Ion Dinvale, "pentru ca victoria acestui
poet viguros, matur şi original e tocmai volumul de
<<lntersti�i>> (Editura Plumb, Bacau, 2000) pe care ni-l
propune, din mozaicul caruia deducem ca va mai avea
multe cuvinte de spus şi ca înscrierea sa în labirintul
poeziei contemporane nu va fi una meteorica.". Ion
Ghelu Destelnica, un artist intelectual de care multora
ne este dor, este considerat un poet de o factura aparte
(<<doamne, eu sunt negaţia "ta anulata>>), al carui motiv
de bocet trebuie deeodat cu atenţie, caci în viziunea sa
<<numai haitele vântului/ numai ele sunt vii/ latra şi, şi
latra, şi latra/ paradisul de piatra>>)".
Pentru poeţi ca Viorel Florin Costea, un Homer
" E
buimac", analiza atentă a textului este urmata de
schiţarea unei perspective optimiste: Rastelul sau
pentru dezarnagiri provizorii de�ne însa şi" arme secrete,
pe care aşteptam sa le scoata în poligonul de trageri,
antrenamentul de faţl dovedind ca ştie nu numai sa se
uite în catare, ci sa ţinteasca şi bine". lncurajari de acest
gen îi sunt trimise şi unei poete: ,.Daca va întârzia mai
mult, e posibil sa câştige poezia, care prin Loredana
34
Danila înregistreaza, iata, un nume nou în lirica
feminina" . Speranţa autorului raportata la Simona
Nicoleta Lazăr - Sperând ca Dumnezeu îi va asculta
"
cererea, o numaram şi noi printre promisiunile devenite
certitudini în arealul literaturii bacauane şi nu numai,
aşteptându-i cu încredere noile volume"- a devenit deja
împlinire.
Este interesant modul în care Cornel Galben îi
aprecia, în urma cu mulţi ani, pe unii dintre cei care
astazi sunt consacraţi ai universului poeziei. Petru
Scutelnicu este perceput ca un "autentic dresor de
cuvinte" care, pendulând grozav "între ficţiune şi
poveste, între iluzie şi traire profunda", ca un veritabil
îmblânzitor de fluturi şi metafore, scrie o autobiografie
"
lirica punând la cale olte zboruri, cu un discurs, nu ne
îndoim, la fel de percutant, de sugestiv prin forţa
cuvântului şi arta pe care deja o stapâneşte". Dan Sandu
este poetul cu fibra viguroasa şi nu-şi va pleca fiuntea
decât" peste pravili,
" ieşind din sublima uitare şi cu texte
mai recente. Ceea ce poetul de la Berzun� a şi facut
Iancu Grama scrie o poezie ce vine cu forţa din unna, o
poezie ce-şi repune "în drepturi autorul, care are astfel
posibilitatea sa-şi invinga frustrarile şi sa-şi ocupe locul
meritat în contextul liricii actuale".
Surprinde includerea
" într-un volum care vizeaza
poe�i Bacaului care au debutat între 1 990 şi 2000 a
" diferite cronici, eseuri, traduceri ş.a.m.d. în revistele
unor autori care, în fapt, incearca sa versifice pentru uz
strict didactic. Doina Paruş, de pilda, şi-ar gasi mai
curând locul într-o culegere de texte pentru preşcolari
cu "Scoate din mâneci maşti şi papuşil Pentru copii mai
jucauşi". La fel şi Vasile lscu-Lacatuşu, cu un discurs
destinat celor care "lupta cu descâlcirea a doua
Abecedare incluse în programa şcolara". De fapt, Vasile
Iscu-Lacaruşu nici nu credem ca revendica intrarea în
Olimpul poeziei, discursul sau fiind manifest-didactic.
E drept ca şi Cornel Galben priveşte tot din aceasta
perspectiva efortul dascalului şi noteaza: "Daca macar
unul dintre cei ce învaţl dupa metoda sa va deveni un
lectqr pasionat inseamna. ca. toata stradania sa a meritat".
Intr-o vreme în care critica literara se ocupa mai ales
manifestându-se, cel mai adesea, ca partizana. a unor
grupuri de interese literare, demersul lui Cornel Galben
nu are numai virtuţile întâmpinarii critice" curajoase,
"
ci şi pe cele ale unui civism dezinteresat. Interesant
este şi faptul ca are curajul sa publice în volum opinii
critice pe care le-a exprimat uneori chiar în unna cu
peste zece ani, în diferite publicaţii de cultura. Meritul
sau consta şi din faptul ca multe dintre premoniţiile
sale cu privire la evoluţia literara a unora dintre autori
s-au dovedit a fi corecte, unii dintre aceştia fiind astazi
scriitori consacraţi. De regula., într-un spatiu cultural
relativ provincial, unde aproape toata lumea se cunoaşte
cu . . . toata lumea, cronicile de întâmpinare la diferite
carţi sunt amicale. Cornel Galben are curajul de a
renunţa, în multe dintre reflectiile sale critice, la acest
provincialism amical. Uneori, însa, ai senzatia ca. se
opreşte la jumătatea drumului şi ca ocoleşte cu buna
ştiinta. anumite "atacuri", "uitând" sa precizeze la ce
edituri au aparut unele subproducţii literare, dar afli, de
fapt, ca. acestea nici nu exista, poetii de ocazie
încredinţând manuscrisele direct tipografiilor. ca
editurile incurajeaza uneori falsa literatura nu mai
reprezinta pentru nimeni nici un secret.
Cunoscându-i acribia care-I caracterizeaza,
aptitudinea de a intui unde ne putem întâlni, cu
adevarat, cu Poezia, intuim faptul ca autorul pregateşte
o alta lucrare în care sa reflecte evoluţia debutanţilor
segmentului temporal 1 990-2000. Am avea un demers
critic inedit, dar bazat şi pe competenţa. Aşteptam cu
interes acest demers, întrucât Cornel Galben este deja
un reper al discursului critic, o voce care se impune în
elaborarea ierarhiilor. Chiar daca, aşa cum prea bine
ştim, aceste ierarhii se afla mereu pe fireşti nisipuri
mişcătoare.
Ion FERCU
'
.
.)!
c
il
te
e
:'
<
;;
<C
u
;;:
-5c
� .
...
www.cimec.ro
Sub semnul nobletei
In ciuda notei uşor patetice resimţite, am
convingerea ca Dumitru Radu poate fi considerat un
"arhanghel de modestie". Reprezinta întru totul omul
pentru care spiritul ceta�i inseamna propria viaţl deşi,
atunci când cetatea îşi aminteşte de Domnia Sa, omul se
retrage din faţa gesturilor de politeţe.
Acesta este şi motivul pentru care am ţinut sa realizez
un mic portret în acuarela virtuala a cuvântului. Drept
care, din dorinţa de exactitate, voi proceda clasic,
aducând în faţa cititorului câteva date ce � de biografia
sa. Băcauan, îl regasim nascut la 30 iulie 1 936, este
absolvent al Institutului de Medicinii şi Farmacie din
laşi, loc în care ulterior îşi desfăşoară o carieră
profesionala de excepţie, devenind în anul 1 977 doctor
in ştiinţe medicale. Publica diverse lucrari de specialitate
în reviste cu ocazia diferitelor congrese naţionale ori
internaţionale. Ulterior, îl regasim în postura de
conferenţiar asociat la Universitatea din Bacilu (între
1 990 şi 2003) pentru ca în prezent sa lucreze în cadrul
Spitalului Judeţean de Urgenţil din Bacau. lmpletind
în mod exemplar realitatea profesionala cu subtilitaţile
culturale, Dumitru Radu publică de-a lungul anilor
literare şi ziare. Marea pasiune este constituita din tot
ceea ce priveşte Orientul, în special spaţiul nipon cu
mijloacele sale de expresie caracteristice.Ma refer aici
la haiku şi la orice alta forma de exprimare literara scurta
(poemele într-un vers) care sa condenseze emotia
trairilor. Activeaza prin urmare în cadrul mai multor
societa� de haiku, ob�nând chiar premii importante.
Publicat atât în ţara, cât şi în strainatate, a condus ateliere
literare de haiku. Este membru al cenaclului "Octavian
Voicu" din Bacau. Creaţia sa nu este neaparat intinsa
cantitativ, dar fiorul sub care a trait a determinat apariţia
într-un timp record (200 1 -2005) a opt volume de versuri:
"Prispa cu greieri (haiku)", Editura A/ma Mater, Bacau,
2001 ; "Vama clepsidrei (poemele într-un singur vers)",
"Escadrila de fluturi (haiku)" ,2003, "Vara prin salcii
(haiku)", 2004, ''Toaca de seara (poeme într-un singur
vers)", 2004, "Foşnet de fila (cronici eseuri)", 2005,
"Târziu de septembrie (poeme într-un singur vers)",
2005, "Cât mai sunt greieri (haiku)", 2005. Ultimele
şapte volume au fost publicate la Editura Corga/ Press,
Bacau. Desigur, nu toate volumele poarta cu sine
semnele unei reuşite totale, dar exerciţiul literar 1-a
condus an de an catre o maturizare a exprimarii proprii,
maturizare demna de invidiat. Aşadar putem consodera
ca începutul anului 2006 sau, daca vreţi, odata cu anul
2005- an al ultimelor sale apariţii - avem de-a face cu o
viziune coerenta, incadrata. de o estetica. proprie a carei
esenţa., reamintesc, provine din dragostea p entru
exprimarea lapidara a unor sentimente puternice. in stare
sa îmbine contrariile, Dumitru Radu reuşeşte sa intre la
fel de bine şi în pielea omului de ştiinţi, dar şi în aceea
a scriitorului ce are toate datele necesare de a se apropia
de esenţele lirice puternice. Aşa cum singur afirma
într-un interviu acordat criticului Constantin Calin în
suplimentul cultural "Sinteze" (nr.22, 5. 1 1 . 1 992),
majoritatea eforturilor creatoare au fost îndreptate fie
catre haiku, fie catre poemele într-un singur vers (ne
mai aducem oare aminte de Ion Pillat?): "In ceea ce ma
priveşte, voi deschide un cenaclu (atelier literar) la
Universitate, pentru ca tinerii sa se poata infonna mai
larg despre aceasta specie literara (istoric, estetica,
interl'erente) şi s-o exerseze.[ . ..] Printre proiecte am, de
asemenea, o lucrare de propo�i mai mari privitoare la
un posibil cadru spiritual al haiku-ului românesc, un
studiu despre prezenţa haiku-ului în opera unor scriitori
români consacraţi şi de aceea ce fac şi acum, colaborare
la publicaţiile culturale cu opinii şi informaţii ce pot
contribui la stimularea interesului pentru haiku". Aşadar,
c
=

Sub semnul nobletei
fllra diploma de profesor, "doctorul haiku" (fllra intenţii
peiorative) a reuşit sa vindece multe traiectorii culturale.
Revenind însa la volumele sale, voi spune de la
bun început ca acestea stau sub semnul nobleţei
provocate de similitatea şi sobrietatea exprimarilor.
Haiku-ul lui Dumitu Radu reuneşte cele trei genii ale
universului: omul, cerul, pamântul (conform uneia
dintre viziunile nipone). Aici, actul de cunoaştere
empirica se identifica cu actul de cunoaştere estetica.
Sa nu uitam, de altfel, contribuţiile extrem de interesante
şi originale pe care le-a adus şi pe plan internaţional cu
privire la nuanţele "discursuri" excelenţei haiku-ului
clasic: Basho. Dintre articole voi menţiona acum macar
"Nuanţe temporale în haiku-ul lui Basho", "Ispita cararii
(poetica drumului în haiku-ul lui Basho)", "Fascinaţia
simplitatii (Karumi, principala coordonata estetica în
creaţia lui Basho)", "Discurs despre o floare (universul
flora] în haiku-ul lui Basho)" etc.
Propriul haiku este învaluit, aşa cum era şi firesc, de
o tradiţie literara cel puţin seculara; şi totuşi, de-a lungul
volumelor sale, autorul nu ocoleşte şi formele moderne
ale haiku-ului. Prin urmare, nu se urmareşte întotdeauna
numarul de silabe, tasând tristihul sa exprime necantonat
certitudinile viziunii. Peste toate, ramâne fllra doar şi
poate, constanta - privita ca dimensiune atemporala a
artei. In general, "kigo"-ul, cuvântul care indica
anotimpul, este extrem de sugestiv conducând catre o
stare a vidului. Acesta nu are însa acelaşi înţeles precum
în cadrul european. El este purtator de "fiinţare", e o
realitate 1 entitate cât se poate de vie. Strafulgerarea
emoţiei de o clipa, contravine discursului european
uşor raţionalizant chiar şi în domeniul liricului. Mihai
Anghel afirma despre autor, într-una din prefeţele
volumelor sale, ca face figura unui analitic convertit.
Nimic mai adevarat. Trebuie însa privita aceasta latura
analitica având în fundal un alt fel de exprimare, o cu
totul altă matrice a valorilor culturale.
Versurile sale sunt subsumate anotimpuri lor, practic
mersul firesc al vieţii care presupune ideea de ciclicitate.
Tema este pâna la urma una singura, aceea a destinului
prin actul contemplarii. Motivele sunt şi clasice - precum
salcâmul, prunul, floarea de cireş ori liliac, satul etc.,
dar putem gasi şi cuvinte specifice lumii contemporane
- radioul, televizorul. Personal, nu gasesc utilizarea
acestora ca fiind binevenita, dar pâna la urma exteriorul
reuşeşte sa comunice cu interiorul. Putem întâlni şi
exprimari uşor pleonastice (cel puţin ţinând cont de
semnificaţiile presupuse) precum "Han în rascruci",
dar la n i velul viziunii unificatoare, totul se
reecilibreaza. Tristihurile nu par a fi nici pe departe, aşa
cum greşit consider ca a afirmat Victor Huiban, aluzii
ecologice; de altfel, ar fi şi imposibil sa fie aşa, cât timp
haiku-ul nu este o poezie "cu program" - aşa încât însaşi
ideea de aluzie contravine statutului sau.
Lasând la o parte micile nereuşite, afirm raspicat
credinţa mea ca haiku-ul semnat de Dumitru Radu va
avea un cuvânt greu de spus pentru cei interesaţi. Spre
exemplicare, îmi voi permite sa citez câteva tristihuri şi
voi încheia cu un poem într-un singur vers: "Frunze
galbene-/ deodata semaforul! le-nverzeşte iar''; «Ciutura
veche/aduce din adâncuri! o zdreanţa de nor"; "Catre
amiaza/câţiva nori tâtându-sel pc lacul în soare"; "O zi
banala-/în locul perdclei/himcna unui nor"; "Dangat
de clopot -/noi atât de departe/de schi şi credinţa";
"Neauziţi/primii fulgi se aştem/pe turnul cu ceas"; "O
sihastrie-a verii, unde tacerea-i staret" ("Luminiş").
Marius MANTA
Rotarv Club Bacău
Strada Libertatii 1 ,
e-mail:rotarybc@cciabc.ro
Opera literara ca structura stratificata
Ecaterina Cretu nu e, nici pe departe, o apariţie surprinzatoare în
peisajul literar/lingvistic bacauan. Dincolo de admirabila şi meritata
ei ascensiune, de la calitatea unei eminente profesoare a Liceului
Teoretic "Spiru Haret'' din Moineşti la aceea de asistenta/lector al
Universitatii din Bacau, aceasta are "pe conştiinţa" câteva carţi (în
parte, cu finalitate didactica) scrise în colaborare:<<Umba româna.
Noţiuni de vocabular şi semantica>> ( 1 998), «Textul literar.
Orizonturi de lectu111>> (ediţia i, 1 999; ed. a Il-a, 2000; ed. a III-a,
2002); <<Lectura textului Uterar. Concepte operaţionale>> (2000)
şi, fllra indoiala, cea mai merituoasa lucrare a sa, rod al colaborarii cu
Cristina Popescu: <<Dicţionar de cuvinte latineşti şi eline in contexte
literare româneşti>>, aparuta în 2003, la prestigioasa editura
"Humanitas Educaţional".
Se observa cu uşurinţa o ezitare (semnificativa pentru
disponibilitaţile multiple ale autoarei) între literatura şi lingvistica,
între demersul teoretic şi cel aplicativ, cu rezultate cel puţin onorabile,
atunci când renunţă la componenta didactica a discursului sau. Cu
doar un an mai târziu, proaspata detinatoare a titlului de doctor
semneaza o carte ce vizeaza constituenţii structurati ai limbii române,
de aceasta data cu numele de Ecaterina Cretu Toderiţă: «Unltaţi,
raporturi şi funcţll_slntactice in Umba români>> (laşi, Casa Editoriala
"Demiurg", 2004). In slarşit, revenind la vechea ei dragoste, literaturn,
mai mult în calitate de hermeneuta, dar şi la numele de Ecaterina
Cretu, semneaza, la aceeaşi editura, parca pentru a echilibra balanţa,
<<Textul literar. Structura şi semnlllcaţib>, aparuta cu doar câteva
saptamâni înainte de sfărşitul anului 2005, ceea ce prilejuieşte o
buna întâlnire a comentatorului de literatura cu lingvistul.
Analiza şi interpretarea unui text ficţional, considerat ca baza a
oricărui demers henneneutic, dupa. cum precizeaza autoarea în
"Argument", <<eviden�aza diferitele straturi de semnificatii, precum
şi un sincretism al formelor estetice>>. Ceea ce face Ecaterina Creţu,
în cele aproximativ 35 de pagini teoretice, este sa-şi precizeze şi
sa-şi motiveze obiectivele, sa-şi ordoneze şi sa ierarhizeze
informatiile, sa eficientizeze orice aplecare atenta asupra textului, a
carui abordare este de maxim interes atât sub raportul producerii
sale, cât şi sub raportul receptarii sale (V. cap. "Penpective şi
dimensiuni teoretice") fllra a-şi propune vreo conuibuţie de acest
ordin. «Analiza şi interpretarea textului presupun cuantificarea
acestuia, din perspectiva raportului de concordanţd-discordanţd,
cu imperativele genului literar; ale speciei şi ale fonnulei estetice
reprezentative, toate acestea cu relevanţd in actul semnificdrii
propriu comuniciirii literar-artistice>> (p. 32).
Dintre cercetatorii straini, prefera pe R. lngarden ("Structura
fundamentala a operei literare"), Roland Barthes ("Imaginea
semnuluf'), Leo Spitzer (''StudU stlllstlce'1, AJ. Greimas ("Despre
sens. Eseuri semlodce"), Anne Uberfeld ('Termenlk:bele al anaUzel
teatruluf '). în felul acesta se articuleaza o strategie bine gândilă de
exploatare a textului liric/epieldramatic, cu o abordare foarte elastica
şi la obiect, fllra a clatina în vreun fel preeminenta intui�ei. Urmeaza,
firesc, o lista substantiala a cercetatorilor români în materie de stilistica:
T. Vianu, Sorin Stati, D. Irimia, Eugen Coşeriu, lorgu Iordan, Ion
Coteanu, Marina Mureşanu Ionescu, Grigore Ţugui, Sorin
Alexandrescu, Paul Miclau, Mihaela Mancaş, Liliana Ionescu­
Ruxandoiu, Noemi Bomher, Gabriela Haja. .. Se simte scrupulozitatea
şi rigoarea lingvistului ce nu-şi permite omisiuni majore, dar şi dorinţa
de a se afla - cu mintea şi sufletul - la înalţimea textelor pe care le
comenteaza. Orice structura se decanteaza pe ansamblul unei opere
şi, ca atare, orice tentativa de a descifra o opera trebuie sa aiba în
vedere, mai mult sau mai pupn explicit, partea (detaliu!), dar şi întregul
(ansamblul), aflate într-o relaţie indestructibila..
Comentatoarea nu-şi alege textele la întâmplare, ci doar pe acelea
care-i prilejuiesc o întâlnire empatica şi care se pouivesc sensibilităţii
şi calitatilor sale: meditatia costiniana din "VIIaţa lumii", M.
Eminescu în dubla ipostaza de poet şi prozator, paralelismele de
tipul M. Eminescu - G. Bacovia sau G. Bacovia - E. Cioran şi, nu în
ultimul rând, ca proba de verificare a subtilitaţii şi rafinamentului,
dialogul artelor urmarit la perechile G. Bacovia - James Whistler sau
G. Bacovia - W. Kandinsky. Nu puteau sa lipseasca din sumar L.
Rebreanu ("Adam şi Eva") şi T. Arghezi în "rosturi şi ros/iri".
lntâlnirea cu Eminescu, cu deosebire cel din "Cralasa din
poveştf' şi "Fat-Frumos din lacrlmll", se dovedeşte a fi profitabila
sub raportul decriptarii structurilor mita-poetice şi simbolice ('m cazul
textului poetic) privit ca un pandant al basmului nuvelistic cu specific
romantic, unde unlvenalul se întâlneşte cu elementul autohton,
sacrul cu profanul, spiritul vizionar cu cel realist, iar Fat-Frumos de
aici, departe de a reprezenta exclusiv frumuseţea ca etica suprema,
intruchipeaza <<Viziunea eminescianil a visului de zbor şi a cii/iiJoriei
iniţiatice>> (p. 74).
Spiritul de observaţie, atent dirijat de principii ferme, nu lasa
nimic la voia întâmplarii. Atunci când e vorba de imaginarul liric,
detecteaza cu uşurinţă un spaţiu magic ("Cralasa din pov"'iti") ce
ascunde "un ritwl cu substrat erotic". Lanţul simbolic luna-noapte­
cralasa, marci ale feminitapi, ( "mtJter genitrix'') se completeaza cu
apa, despre care autoarea spune ca este, în egala masura, un "topos
mtJtricial" şi un "spaţiu rej/ectorimnt ", acea oglinda vrajlta chemata
sa reînvie chipul celui iubit, dar <<Şi miezul tainic al vieţii» prin
puterea demiurgica a erosului. Rezulta de aici <<o alegorie a genezei>>
ce·şi contine «misterul palingeneziei» (aşa s-ar explica prezenta
tran�firului, simbolul renaşterii mitico-magice).
· In basm, noteaza Ecaterina Creţu, Ileana vede în locul "bilii "
chipul mirelui, lucru sugerat pentru aceleaşi marci stilistice ce
dovedesc noutatea de viziune a poeziei şi a prozei. Dincolo de
suprapunerea (partiala) a structurilor nascute sub codul realist sau cel
al fabulosului folcloric, personajele sunt umanizate, tot aşa cum
�atura însaşi - prin câteva elemente - este antropomorfizata (p. 75).
Insuşi protagonistul are vocaţia cunoaşterii, într-un alt plan şi într-un
alt mod decât Sarmanul Dionis, Ileana este arhetipul "zânei bune,
harnice, pricepute", Muma-Padurii ar reprezenta - în linia tradiţiei -
natura malefica, distructiva, dar Genarul îi apare autoarei "un zmeu
cdruia nu-i lipsesc atributele umanului", cu atitudini pronunţat
www.cimec.ro
COMENTARII
romantice şi cu puteri ce vin de la Dumnezeii Într-un spaţiu diegetic
aflat sub semnul sacralitaţii creştine, Fat-Frumos <<de�eşte lumea
fenomenalil>> atingând-o pe cea ideala..
Foarte dezinvolt se mişca autoarea atunci când susţine compara�i,
paralelisme, adica în acele situaţii ce solicita din plin ochiul atent,
spiritul viu al distingerii trasaturilor defmitorii ale unui teritoriu liric
sau altul. ODAIA / CASA îi apare ca un spa�u al "rnekmcoliei ca/rne"
în "sensul tradiţional al erosului şi melosului rommrtic" cu nostalgia
spaţiilor (mult largite) de visare şi reverie la M. Eminescu
("Singuratate"), dar "acutizeaziJ nelinişti existenţiale " conform
sensibilitapi altui veac într-un spaţiu echivalent cu recluziunea la
G. Bacovia ("Decembre"), chiar daca - în cazul de fata - casa apare
mai degraba ca o oaza de linişte, ca un spa�u intim şi protector. Ceea
ce o intereseazJl pe Ecaterina Cretu este sa dovedeasca - daca mai era
nevoie - linia eminesciana a poeziei bacoviene. Ideea nu e noua,
demonstratia însa are prospeţime şi fluenţa. Analiza stilistica, foarte
pertinenta, duce la concluzia ca poetul, în acest text <<proiecteazil
drama supravieţuirii prin eroS>>, cu versuri încarcate de <<O tandrii
tensiune>>. Figurile intensitaţii ("jaratecul", "focul") se întâlnesc
cu cele ale intimitaţii ("soba", "ceaiul", "'ampa") pentru a proiecta
- fapt singular în poezia bacoviana - "singurul spaţiu de2JnilrginiJ al
fiin{elor pereche", fll.ra ca acest lucru sa aiba vreo legatura cu
transcendentul.
In schimb, L. Rebreanu, scriitor de la care se aşteptau doar romane
sociale, puternice, obiective, «dd erosului o dimensiune meta.fizicd>>
în romanul "Adam şi Eva" ( 1 925). Aşa cum procedeaza şi în alte
cazuri, dupa o succintă (şi necesara) prezentare a acestei carti ezoterice,
se opreşte asupra modvulaul ochiului şi al privirii, observând de la
bun început ca privirea Intensa este, în egala masura, <<Semnul iubirii
spiritualizate)), dar şi «expresia deplinei comuniuni». Oprindu-se
asupra cuplului Axius - Sevilia, comentatoarea identifica cu uşurinta
<<motivul cuplului etern>>. Iubirea şi moartea, de nedesparţit, capata
<(Valoarea unor experienţe spirituale unice, complementare». De ce
ochiul? De ce privirea? Lasând de o parte alte semnificaţii teozofice,
ochiul îndeplineşte rol diegetic (p. 1 34), punct de convergenţă (şi
revela�e) a erosului şi a morţii, dincolo de care nu mai exista decât
<<izbilvirea cea mare a sufletului>>, fie ca-i spunem Nirvana, fie ca n11
Alta va fi distribuţia funcţiilor acestui motiv în "Padurea
spânzuraţllor" sau "Ion".
Poate cele mai reuşite şi mai consistente analize stilistice le gasim
în zona corespondenţelor poezie - pictura, pentru care autoarea are
aptitudini speciale, dar şi o strategie bine pusa la punct pentru a
urmari 'jocul" (şi semnificaţiile sale) de <<[onne, sunete, lumini şi
umbre>> a unui poet (G. Bacovia) pentru care monocrimla a fost o
marca a densităţii şi tensiunii şi a unui pictor (James Whistler) ce a
preferat voluptatea unei singure culori (albul), în primul rând, pentru
incarcatura sa emotionala.. Construcţiile sinestezice, insolite sau nu
de mişcare, depun marturie pentru mult râvnita stare de visare, aspiraţie
ingaduita la G. Bacovia sau «milreţie, distincţie, seniniiJaJe, vibraţie
umanil, ipastaziere a eternuluifeminin; impletire de uman şi hieratic>>
la pictorul englez de origine americana..
Ceea ce uneşte pe cei doi artişti, în zona superioara a percepţiei,
este nu numai predilecţia pentru alb, obsesiv la poetul român,
evanescent şi subtil la pictorul englez, dar şi prezenta voalulul atât
de elegant în seria "Simfonillor in alb". În ambele IUCJ11ri, semn de
adânca înrudire spirituala, <<SUpremaţia a/bului e lwlilrâtoare>>. Fara
sa uitam ca J. Whistler a fost un pictor ce a cochetat subtil cu
transcendentul, nu putem sa nu fim de acord cu autoarea prezentului
studiu care încheie astfel: <<opera artislicii a celor doi (.. .) este ciiJJJare
interioara. o auscultaţie, manifestare de maxima acuitate a
sensibilitilfii, precum şi împletire subtilii de reverie ca/mii, aspiraţie
impetuoasii şi nostalgie discrelil>> (p. 1 1 7).
La fel de generoasa se dovedeşte a fi şi apropierea dintre G.
Bacovia, pc care - personal - nu-l vad suportând etichete de genul
simbolist sau expresionist, pentru simplul motiv ca sunt limitative,
adevarate şi neadevarate în egala masura, şi Wassily Kandinsky,
uibutar impresionismului şi apoi fovismului, fondator al gruparii
"Der 8/aue Reiler" (19 1 1 - 1914), expresionist şi nu numai, pentru
care arta inseamna spontaneitate şi abstrac�e geomeuica, inseamna
esenţa, spiritul eliberat de obiectul exterior, revelat apoi prin culoare,
forma şi compoziţie. Aşa s-ar explica de ce, la Kandinsky <<albul este
pw; raţional. geometric şi pune în valoare. prin structura cromoJicil
a itni1ginii, dinamica riguros abstractii a formeIon> (p. 1 2 1 ). Ca şi la
poetul român, creaţia îşi împinge existenta "rn artist" şi asculta de o
"necesitale inlerioarii". Rezulta de aici un (X'OCius finit care aboleşte
realitatea exterioara şi, nici intr-un caz, nu mai poate fi vorba de
«mimesi.D>.
Mişcarea, culoarea, forma, devenite semne ale acestei noi realităţi
(dansul bacovian) se regasesc în pictura lui Kandinsky, cu observa�a
ca mişcarea apare ca "dialog al formelor", punctul şi linia devin
"esenţe autonome şi expresive" (p. 123 - 124), iar culoarea ar avea
doar functia de a provoca o reacpe în lant:
<<Albe, cilzând spre lumea prostiti/,
Lunecau baletistele albe
Tainic trezind complexul organic)).
Ceea ce este inca emoţie la poetul român, devine oglindire rece,
trufaşa şi impersonala a unui spatiu ideal, la autorul "Unlel albe" şi
al "Compoziţiilor", Wassily Kandinsky.
In final, sa spunem ca bibliografia consultata ( 1 1 8 titluri) şi
indicele de nume ne dau masura unei cercetătoare diligente şi
patrunzatoare, iar studiile propriu-zise sunt - de cele mai multe ori -
adevarate modele de analiza şi interpretare, autoarea având toate
calitaple şi instrumentatia necesara, o atinitate structurala cu textele
investigate, ca minima condipe a reuşitei. Pasiune şi luciditate, fineţe
analitica, rafinament şi clarviziune, spirit de observaţie, capacitate
speculativa şi suport teoretic foarte temeinic. Toate acestea ne dau
dreptul sa aşteptam de la Ecaterina Cretu carţi din ce în ce mai
ambilioase şi mai performante.
Mircea DINU1Z
35
 CARII
Ion LUCA:
"Salba reginei " , un eveniment editorial
la 1 1 1 ani de la moartea dramaturgului
Sub îngrijirea lui NicolaeCârlan şi cu consilierea lui Cornel Galben,
o semnificativa realizare editorială, sprijinita de Ministerul Culbnii şi
Cultelor, a marcat împlinirea a l l l ani de la naşterea dramaturgului Ion
Luca, creator remarcabil al genului, exponent al vieţii literare interbelice
inca prea puţin cunoscut. Nascut la 7 decembrie 1 894, la Roman, dupa:
studii temeinice şi doua doctorale - în teologie şi în drept - a funcţionat
în Bacau ca profesor la Liceul "Ferdinand'' şi la Şcoala Normală, preot
la Catedrala "Sf. Nicolaie" şi membru al BarouluiAvocaţilor din Bacau,
tl1ril a face cariera în vreunul din aceste domenii. Bogata sa activitate
literara - peste cincizeci de piese de teatru, publicistiCă, eseuri - cuprinde,
desigur, şi scrieri mediocre, fapt explicabil, între altele, prin prolificitatea
scriitorului, însa efectele subtile ale unor factori care ţin de context şi de
psihologia receptarii au tacut ca destinul acestui scriitor sa fie considerat
un caz.
Volumul citat, aparut la editura Corgal Press Bacau, cuprinde trei
drame religioase dintre cele mai bune cinci-şase piese de teatru, care, la
o lectura atenta şi raportându-se la context, le putem considera creatii
perene şi având totodata multe în comun. Este vorba despre Salba
reginei, Femeia cezarului, Nllframa iubitei. Ele au în comun
urmatoarele: valoarea deosebita, cu mult superioare altor piese semnate
de autorul bacauan; motivele biblice şi în genere religioase sunt
convertite în strucbni literare cu semnificaţii general-umane (crucificarea
lui Iisus; statutul Mariei-Nascatoare de Dumnezeu; manifestarile
iconoclasmului); interferenta puternicului talent dramatic al autorului
cu erudiţia istorica şi cunoaşterea profunda a dogmaticii creştine; slaba
lor cunoaştere şi intermitenta lor circulaţie, prin concurenta unor fuctori
extraliterari, şi insidioşi (tavalugul proletcultismului, inundarea scenelor
de producţii care cedeaza spiritului ignar; faima de om dificil a autorului)
etc.
Se ştie ca Ion Luca a debutat ca dramaturg în jurul vârstei de 40 de
ani. Prima piesa reprezentata pe scena purta titlul Iuda din Cariot. Ea a
avut o istorie mai complicata, fiind respinsa la început de comitetul de
lectura al Teatrului Naţional şi supUSă, la recomandarea lui Octavian
Goga, stilizarii de catre un om de teatru experimentat; acesta avea sa fie
George Ciprian. Colaborarea celor doi va fi deosebit de dificilă, fiind
vorba atât de temperarnente diferite, cât şi de strucbni stilistice foarte
îndepartate. Pâna la urmă, Ion Luca va primi Marele Premiu al Teatrului
Naţional pentru dramaturgie originala. Distribuţia era una de elita: în
rolul principal alternau George Calboreanu şi George Ciprian, apoi
Marioara Voiculescu, Sorana Ţopa, Ion Finteşteanu şi alţii. Structura
dramatica respecta conţinutul biblic, la care autorul adauga faptul ca
Iuda esteîmpins la tradare şi de ispita unei femei. Cumpărata şi revânduta,
salba reginei din Memfis, care trece pe la Baruh, cirac al arlliereului Ana,
apoi pe la capitanul Clodius, ajunge la !sac pentru a o tainui; Iisus
Nazarineanul izgoneşte pe negustorii din templu. între timp, Ana
planuieşte inlaturarea Mântuitorului şi îi ofera salba lui Clodius pentru
a câştiga încrederea romanilor. Vaduva Atara primeşte salba de la acesta,
dar efectele magice ale salbei încep sa apara. Iuda este alesul caruia i se
daruieşte Atara, iar farmecele ei îl vor determina sa tradeze. Iisus va fi
condamnat pentru instigare împotriva puterii romane şi rastignit, iar
Iuda, blamat de întregul sau neam, se spânzura. Finalul aduce dovada
puterii dumnezeieşti când Atara arunca talismanul egiptean, iar crucea
Mântuitorului apare pe Golgota aureolata de un nimb peste fire. O
puternica sursa dramatica este chinul remuşcarilor lui Iuda, ce îl duc la
sinucidere, iar sensul fundamental al textului pare a fi drama schimbarii/
trecerii de la pagânism la creştinism. Se vede şi prin aceasta cum
naraţiunea biblica este la Ion Luca un pretext pentru anumite idei, iar
mitul cristic îşi dezvaluie geneza din perspectiva umană, sacrul izvorând
din universul profan (George Dern. Loghin). Ca în alte piese, Ion Luca
realizeaza o ireproşabila construcţie dramatiCă, o abiia succesiune a
episoadelor şi o buna gradaţie a tensiunii. Avea, se vede, stofa de
dramaturg.
Dintre cele trei piese, aceea care este capodopera sa şi poate a
dramaturgiei religioase în întregime este Femeia cezarului, jucata la
Teatrul Naţional din Bucureşti şi tiparita în anul 1938, la Bacau, cu
titlul Evdochia. Drama cuprinde evenimente şi oameni din Bizanţul
secolului V. d. Hr., referindu-se la controverse şi erezii din sânul bisericii
creştine, legate de eventuala dubla identitate a lui Iisus - umana şi
divină, fuţa de care Maria este sau nu Nascatoarea de Dumnezeu; se afla
la baza conflictului dramatic înfruntarea a doua teze ireconciliabile, a
lui Nestorie, patriarhul Constantinopolului, şi a lui Maximian,
duhovnicul imparatesei Evdochia. lata replicile - cheie ale lor:
"-Nestorie: (... )este de neînţeles şi nefolositor sa se fi unit Dumnezeu
cu fatul din sânul Maicii Fecioare. Dumnezeu a venit sa vorbeasca
lumii şi, din coapsele Sfintei Maria, ştim ca nu a vorbit nimanui. Deci
Dumnezeu nu s-a putut uni cu omul Iisus decât în clipa când a vorbit
lumii, adica dupa: botez" (Mama nu poarta în pântece om deplin, trup şi
sufle� ci carne).
"- Maximian: Unirea lui Dumnezeu în Iisus, dupa: botez, ar fi cinstit
numai partea barbateaseă, lasând femeia tl1ril cinstire, pe când unirea
Lui cu omul în pântecele Fecioarei cinsteşte deopotriva barbatul şi
femeia".
Cronicarii dramatici şi comentatorii literari au subliniat caracterul
puternic al dramei cu componentele ei: istorică, conjugală, de idei
36
(religioase), psihologica (Nichifor Crainic şi Petru Comamescu).
Conflictul dramatic se deruleaza cu o gradare abilă într-o structura
compoziţională impecabila:
Evdochia, imparateasa, cade prada iubirii lui Paulinus.
Teodosie, împăratul Bizanţului, se afla pe câmpul de lupta.
Intr-un moment de mare pericol, viata lui e salvata de Paulinus.
Revenit la curte, vrea sa-I onoreze pentru aceasta cu titlul de "frate".
Augusta Pulheria, sora imparatului, o demasca pe soţia
necredincioasa.
Patriarhul Nestorie declanşeaza disputa teologica privind dubla
natura a lui Iisus.
Sinodul din Efes decide ca Sfânta Maria este Nascatoarea de
Dumnezeu. Deznodamântul este neaşteptat şi credibil, în spirit creştin,
proiectând cititoruVspectatorul în sferele înalte ale sublimului mistic.
Nichifor Crainic, carturar cu mari deschideri literare şi teologice, o
considera o drama moderna ce declanşeaza înalte şi pure emotii.
Cealalta piesa din volumul îngrijit de Nicolae Cârlan, NiJframa
iubitei îşi contureaza subiectul din întâmplari ce trimit la Bizanţul
secolului VIII şi sunt legate de conflictele declanşate de iconoclastie.
Spectacolul i-a trezit exigentului cronicar dramatic Şerban Cioculescu
remarci privind "pasiunea dialectica" a autorului, precum şi faptul ca
"Drama îşi (...) bolteşte edificiul ideal peste exemplare umane felurite,
asigurându-şi trainicia".
La fel cu alte texte dramatice, piesa Nllframa iubitei include armonios
în structura ei, alabni de componenta dramatiCă, şi filonul epic-evocator
şi pe cel poetic, convocând astfel în text variate şi multiple resur.;e ale
expresivitaţii.
îngrijitorul acestei carţi, indragostit de obiectul sau de cercetare,
şi-a luat toate masurile pentru a preîntâmpina criticile unui editor oricât
de exigent. Totodata, cititorul care nu ştie chiar nimic despre Ion Luca
este întâmpinat cu un întreg arsenal de informa�i biobibliografice, note
de arllivistica literară, repere de evaluare, cronici din epocă, compara�i
între variantele unor texte, un grafic al reprezentarilor scenice şi un
amplu studiu analitic al dramaturgiei religioase pe care o reprezinta cu
stralucire acela despre care contemporani iluştri au rostit elogii
indreptatite. Intr-un Cuvânt - Înainte, l.PS. Bartolomeu (alias Valeriu
Anania) crede Că, în timp ce din scrierile unor interbelici rezista azi
doua-trei piese, Ion Luca a reprezentat astazi chiar de vreo cinci-şase;
autorul cunoscutei Rotonda plopi/ar aprinşi retraieşte cu placere
momentele când, în regia lui Ion Şahighian, a admirat pe sce�a
Naţionalului bucureştean textele dramatice ale scriitorului bacauan. In
scrierea citata i-a consacrat un capitol substan�al. Traseul tumultuos al
dramaturgului, al intelectualului şi omului Ion Luca este reconstituit
într-o incitanta şi utila Schi(i! biobibliograficllîn care citim sublinieri şi
elogii semnificative ale unor nume de rezonanta precum G.Calinescu,
TudorArghezi, Petru Comamescu şi alţii. O Natiiasupra ediţiei gloseaza
asupra situaţiei teatrului religios în ultimii 50 de ani şi descrie
profesionalist textele care au stat la baza acestei edi�i, al carei conţinut
a întârziat vreo câ�va ani la o editura bucureşteana pâna s-a intrupat
tipografic acum în ,,Bacau! cel de isprava".
In afara de cele trei piese, o surprinzatoare Ars poetica apare în
volumul acesta, dupa ce tocmai în 1938 înso�se ca Precuvântare ediţia
a doua a dramei în versuri Rachieriţa. Iata câteva idei ce pot lumina o
posibila exegeza a întregii creaţii a scriitorului:
,,Arta este o porunca a vieţii. Altfel nu s-ar fi ivif'.
,,Artistul e omul care traieşte launtric simboluri neobişnuite, o lume
de poveste".
Cel mai greu traitor al artei e criticul. Îl împiedica naravul judecatii
"
(...). El cauta prilej de dojana şi de lauda".
Capitolul de Reforinţe critice, trei texte semnate de Al. Piru (în
Naţiunea din 15 sept 1947), Nichifor Crainic (în Gândirea, din martie
1940) şi Şerban Cioculescu (din amiva Complexului Muzeal Bucovina),
fiecare pentru câte o pieSă, constituie un reper de valorizare pornind de
la receptarea spectacolului în epoca. Bibliografia şi graficul pieselor
reprezentate pe diferite scene ale ţarii, din 1933 şi pâna în 1994,
completeaza imaginea gradului de circulaţie şi de cunoaştere a operei
unuia dintre scriitorii cei mai pilduitori pentru detectarea
interdependenţei dintre factorii extraestetici (biograficul, politicul,
psihologia receptarii), pe de o parte, şi cei estetica-literari. D1. Nicolae
Cârlan face un pas bun înainte cu aceasta ediţie, în continuarea altor
literaţi (Marin Cosmescu-Delasabar, George Genoiu, Carol !sac, Ion
Danila şi al�i) pentru readucerea în conştiinţa literara a unui dramaturg
important, a carui opera are ceva de spus şi genera�ilor de azi. O
argumenteaza şi Postfaţa, un adevarat studiu pe tema dramei religioase
reprezentate de Ion Luca.
Grigore CODRFSCU
www.cimec.ro
 Nevoia de modele
Dupa fractura 89, caracteristica a devenit agresivitatea cu care s-a
îneercat anihilarea mcxlelclor, dar şi a eelor care se revendicau de la ele.
De repudiat sunt Iorga şi iorghiştii, Blaga şi ''tontii mioritici", Nae şi
naiştii, mai ales "ţuţerii lui Ţuţea". Stalinozaurii i-au gasit "suspecti"
(cum i-au mai gasit de altfel, în anii cincizeci, când i-au eliminat din
literatura) pe Eliade, pc Cioran, pe Noica. Colţii benigni ai demi­
ilegaliştilor PCR au devenit maligni: marxizanti reactivati ca
globalizatori acuza sferto-fascismul lui Crainic, tinereţea legionara a lui
Eliade, admiraţia pentru Fiihrer a lui Cioran, dar şi "structura stalinista"
a lui Noica sau jdanovismul lui calinescu. Opiniomani conjuncturali,
cu basca lui Che Gucvara trasa pe ochi, au decretat ca "intelectualii cu
pricina" (Eliade-Cioran-Noica) ''nu pot constitui nici pe departe mcxlele
de onorabilitate ideologica".
Germenii comunişti dau lastari viguroşi. "Ucenicul ascultator"
(mulţumesc, Adrian Popescu!) atent sa nu fie earecumva incorect politic,
acuza din mersul tren(d)ului, mai totdeauna dupa ureche. Spune-<> de o
mie de ori şi minciuna devine adevăr-adevarat. Unii sunt doar uşor
manevrabili şi creduli (în Laignel-Lavastine). Valentin Protopopescu,
jurnalist şi eseis� cum îl recomanda micul ecran, refuza net sa recunoasca
locul lui Mircea Eliade în istoria religiilor. Ce daca savantul român a
fost membru al Academiei Americane, Distinguisbed Professor al
Universitatii din Chicago, doctor bonoris causa al Universitatii din
Yale? Protopopescu arc toata libertatea sa-I huleasca, neimprcsionat de
titluri. Ia mai terminaţi cu aeest hibrid comunista-legionar, care-I adora
in petto pe Ceauşescu! Delirul a fost gazduit pe un canal TV, mass­
media contribuind nestingherite la astfel de compromitcri. Alina Mungiu
formuleaza acelaşi îndemn "academic": sa terminam adata cu ''trioul
sacru" Eliade-Cioran-Noica, dând personal o proba de desacralizare, cu
Iisus. Când cântareaţa irlandeza Sinead O' Connor a rup! fotografia
papei Ioan Paul al li-lea, a fost fluierata pâna a ieşit din scena plângând.
Tot în lacrimi, şi-a cerut scuze. Politologul de top Alina Mungiu aduce
la zi propaganda antireligioasa de la raposatul învaţamânt ideologic,
asezonând-<> cu nuduri şi cu scene de sex oral. Spectatorii (fani Ciao
Darwin, pesemne) se amuza "intelectual" de un Hristos "amant cu totul
incapabi1" în viziunea beraclitoridianl a autoarei. Diriginta care da.
note la conduita civic - democrata reactioneaza astfel la critica: "Aveam
eu banuieli ca traim între salbatici" ("Suplimentul de cultura", nr. 63,
1 1 - 1 7 februarie, 2006).
În ce-l priveşte pe Nae Ionescu, dezacordul e aproape comun. Totul
e amendabil, de la optiunile politice la opera, insignifianta ori plagiata.
Seminţele spirituale aruncate generos la cursuri n-ar fi fost decât ciuguleli
de prin cl!r1ile altora Acuzaţia de rapt e "totalmente tltra obiec(', dupa
Mihai Şora: "Cursurile lui Nae Ionescu nu erau texte scrise. Erau texte
vorbite. Cursurile publicate nu au fost revazute de Nae Ionescu, nu au
bunul lui de tipar. Ele au fost preluate de la stenograful aflat în sala de
curs. Nu Nac a dispus stenograficrea cursurilor." ("Dilema", nr. 1 05, 27
ianuarie - 2 februarie, 2006).
O ciudata forma de autism etic persis!Jl, în varii forme: cui ce-i pasa?
Înlr-un moment normal (dar la noi mereu nu-i momentul) s-ar putea
vorbi "cu înţelegere depasionata", cum recomanda Luca Piţu, despre
Nae Ionescu, tltra sa fii banuit ca ţi-ai propus sa-I reînvii pe capitan ori
legionarismul. Înverşunarile în exces se ţin lanţ: un dascal dirijându-şi
discipolii spre "frenezie criminala", diagnosticheaza Alexandru Laszlo,
mcxlerat de Grigore Grigw-cu.
Pataţii (retraind momentul Roller) şi justiţiarii puri şi simpli au dat
în patima revizuirii aristocratiei intelectuale interbelice şi desfid
"aberaţiile lor pioase despre spiritualitatea româneasca".
Invitat la Parte de carte, procustianul critic de directie din anii
cincizeci, Paul Comea, vorbeşte despre oaia neagra şi compromisa a
poeziei, Nichita Stanescu. Argumentul puritatii morale nu se aduce
decât în cazul unora şi pe sarite. Sorin Toma a fost absolvit de scoaterea
"putrefactului" Arghezi din presa şi din edituri (Ed. Compania a publicat
Privind inapoi. Amintirile unui fost ziarist comunis� redactor-şef al
"Scânteii", din 1947 pâna în 1 960), iar Tudor Arghezi, aşezat de Ralea
în proximitatea lui Eminescu, e gratulat cu "marele zero".
Vrei sa cunoşti mentalitatea unei generaţii? Urmareşte-i mcxlelele la
care se raporteaza. Ce-a însemnat Vasile Pârvan pentru Arşavir Acterian,
Nae Ionescu pentru Mircea Eliade, Eminescu pentru Petre Ţuţea.
"Urmele" lui Eminescu se vad în JXJCZia multora, de la Blaga la Cezar
Ivanescu, de la Marin Sorescu şi Nichita Stanescu la Gheorghe Lupu,
autorul unui tulburator Bocet pentru Eminescu.
"Meşter grinda" lui I.D. Sârbu a fost Blaga, "destul de plicticos ca
poet şi epigon ca filosof', dupa Dan Pelrescu. Maeştrii lui Sadoveanu
au fost Neculce şi Creanga. Ion Barbu se mărturisea: "Am o singura
evlavie, Edgar Poe şi trei admiratii: Mallarme, Rilke, Rimbaud. "Evlavie"
penlrU Poe şi pentru Eminescu a avut şi Mihai Ursachi.
Mai tinerii relativizeaza totul, pâna la anihilare, respectul valorilor
fiind taxat drept expresie nomenklaturista, ca coborârea ad fontes.
Marianei Ccxlruţ îi repugna biata MamA a lui Coşbuc, motiv sa-i
oca.rasca pe ''nişte flluritori de manuale atât de imbecili, încât sa inlrcxluca
balada asta în citirea de şcoala generala."
"În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale..."
Oare numai retardaţii cultural mai deschid o carte de George Coşbuc?
Rarniro Ortiz, care-I aJRCia şi pentru truda de 20 de ani la traducerea
Divinei Comedii, evoca înlr-<> nota spusa admirativa a poetului ardelean:
"Mare şarlatan Dante asta al Dumneavoastra, domnule."
Altcineva se simte stânjeni! de Goga. In Catalogul literaturii de
razboi, o ma1raguna care trebuie stârpita (''Scânteia", 1 944), erau înfieraţi
Radu Gyr pentru Poeme de rAzboi, Virgil Ghcorghiu, pentru Ard
malurile Nistrului, Vasile Militaru, pentru Fapte de arme. Cum cultul
eroilor a ajuns iaraşi blamabil, Vasile Militaru e ridiculizat ca desue�
margini� involual Şi ca el, toţi cei care, între a-şi trada un prieten şi a-şi
trada ţara, nu sacrifica ţara, cum i-a învaţat E.M. Foster. Vasile Militaru
avea 74 de ani când a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la
42 de ani de detenţie pentru uneltire conlra ordinii sociale cu confiscarea
averii. A atârnat greu acuza ca deţinea publicaţii "interzise". Dupa 1 8
zile de l a pronunţarea sentintei, a muri! l a Ocoele Mari. Ar fi avu� la
eliberarea din temniţa, 1 1 6 ani.
Desfiinţarile ''naţionaliştilor" (şi ma refer la ce numea Radulescu­
Motru ''naţionalism pozitiv" se fac tltra argumente, iar simţul pentru
masura cam lipseşte. Tradiţia nu poate împiedica, bloca, daca ştii cum
s-<> asimilezi. Levantul e un bun exemplu. S-a întâmpla� se va întâmpla
ca tinerii sa se simta îngradiţi de balrâni. Buha-i alta: ca suntem împinşi
sa nu mai credem în capacitatea creatoare a românilor şi sa dispreţuim
"matca etnica". Politoloaga noaslra de recunoaştere intemaţionala, Alina
Mungiu, detesta "promovarea asta nationalista a unei istorii culturale
scurte şi sarace"; "cultura noastra mica şi coruptll", pe care se straduieşte
din greu s-<> asaneze: "Studenţii mei de la ştiinţe politiee sunt inteligenţi
şi prosperi peste medie, dar nu citesc literatura deloc" ( ... ) "şi-au creat un
univers cultural al lor, care nu are nimic românesc". Tel maître, tel valet
De limba materna s-a desparţi� scrie "mai mult în engleza", "ca-i mai
complexa decât româna". Şi, vai noua! : "nu gasesc pe nimeni sa-mi
traduca în româna carţile publicate în Occidenr'. Simt nevoia sa JRCizez
inca o data ca am citat exac� din "Suplimentul de cultura" al Ziarului de
laşi, din 1 1 - 1 7 februarie, 2006. Cum arata şi gândeşte atât de occi,
mcdiocrii de litera� "se deşira de invidie". Unii ''vor sa dea peste mine
cu maşina, asta e. Nu merg pe jos decât la Washington." Şi ce-ar mai
prirneni Alina Mungiu cutuma istoriei literare ca pe prostire (cearşaf, în
limba standard, a carei pronunţie o deţine atât de precar).
Daca scrii ceva despre caracterul român al literaturii române, ca
sa-I parafrazez pc Peter Ackroyd, D. Ţepcneag ti-a şi dat şah mal:
''Civiliza�a mcxlema e o negare (treptata) a fiinţei naţionale".
Ca-n proletcul� specificul naţional e considerat erezie, etnia - o
arhaitate, ethosul a devenit antiintelectual pentru intelectualii recenţi,
idealul naţional se cuvine purifica� iar "fluierele rustiee" (Iorga, Blaga,
E. Bemea, S. Meh<dinţi) - amuţite.
Bunul 01g0liu istoric e blamat de 15 ani încoace. O spun limpede:
coşmarul meu absolut e Dictatura Ceau şi naţionalismul-socialis� dar
reabilitarea tamenului românism se impune, ca şi lecţia lui Eminescu:
"a gândi european, dar româneşte". Contribuţia noastra la un patrimoniu
globalizat se va face şi a1 Miorita şi cu Meşterul Manole, cum a presupus
Miroea Eliade, chiar daca lui Alexandru Vakulovski Miorita îi "miroase
a zoofilie" şi Meşterul Manole "a necrofilie".
Inconformişti de doua parale incearca detronarea unor nume
fundamentale. Ca teleastul Andrei Gheorghe care ne toaca obstinan� cu
tupeul lui cât Casa Poporului, ca "Eminescu nu-i cel mai mare", ca
"nu-i poet naţional", modele de succes fiind numai sportivi!.
"Eu n-am nevoie de mcxlele" e un leit-motiv, ca şi delimitarea de
înaintaşi. Rela�a maestru-ucenic e useless, ca şi scrisul cu pixul. Dihonia
a scapat printre generaţii. Fiecare e adânc conlroversabil pentru fiecare,
dorindu-se etalon, neaparat în defavoarea celuilalt Ultima batalie pentru
canon: fracturiştii de la Bucureşti venus ncoexpresioniştii de la Cluj. O
perioada, problema presei literare era: Buzura e mai compromis de pactul
cu Puterea decât Pleşu sau invers?
Ţuţea e indezirabil pentru Mircea Cartarescu (şi-a însuşit
recomandarea de exorcizare a dernonului naţionalist) şi-1 pixueaza ca
pe ''un tataie excentric", maieutizând prin câreiumi. Vânatorul e vânat
şi revizuitorul e revizuit: mai tânarul Vakulovski îl "rade" în aceşti
termeni: "Azi am vazut o emisiune cu Cartarescu. Mi s-a tl!cut mila de
el. Sfriji� cu mâinile între picioare pe tot parcursul emisiunii. Un şoarece
de biblioteca. Daca ar aparea mai des în emisiuni, elevii de la şcoala ar
începe sa se porecleasca cu dlrtllrescu în loc de bou."
Cum e nevoie de teren aproape virgin noii descalecatori detoneaza
nume, de la clasicii nemuritori şi reci la Şcoala de la Târgovişte şi la
Gheorghe Craciun, Pupa Russa. Romanul ultimelor doua decenii i se
pare plicticos şi scris tltra talent unui cobreslaş mai fraged.
"Ce lreaba am eu cu Rebreanu, cu Breban, cu... cu ...cu. ..?", se întreba
un autor gonflat de o editura cu renume, tiparit înlr-<> serie ce-ar putea
împrumuta titlul de la Maree! Duchamp, Urinoar. Junele s-a vindecat
de ... sindromul Alecsandri, violând curcanul.
"Milenariştii", prea siguri pe ce spun, cred, fac, îşi manifesta deschis
dezinteresul pentru tot ce s-a scris înainte de ei, convinşi ca vor ispravi
hârtia cu istorioare deochete, altfel zis sotadice, vechi de când îi lumea
lume. Noutatea, opoziţia mcxlema o fi romanul BllgAu, obţinând nota
zece la debut şi la ne-simţ? Ori Singur sub duş, de Dan Chişu, nemirizat
cu fi-azuţe ca "Norocul meu este ca am început sa ma piş''? Trist este ca
astfel de celebritati ca Lazarescu, Ştefanescu et j'en passe sunt trimise
peste graniţele (spiritualizate), sa reprezinte literatura contemporana.
"Raul e vulgaritatea", scria Montherlant. Inversând, vulgaritatea e
raul actual. Iar societatea noastra "vesela şi spalata pe creier", dupa
diagnosticul lui Patapievici, ofera un set de valori amorale, daca nu
imorale de-a dreptul. Mcxlele? Gimnastica sexuala pe post de muzica,
familia Vijelie, de trei ori femeia, Guta manelistul şi Bebe sexologul. A,
şi Harry Potter, pe care cititorii bibliotecii ''Gh. Asachi" îl prefera lui
Creanga.
"Preţul inculturii va fi barbaria", trage un semnal de alarma Mihai
Şora, doar-doar o fi cineva sa-I auda. În ce ma priveşte, prefer, în aeest
momen� sa sper ca Mircea Vulcanescu a avut dreptate: "La români se
poate când nu se mai poate."
Magda URSACHE
www.cimec.ro
Avangardistul
la ora de ceai
Am rcgretllt de multe ori ca românii noştri
nu beau ceai substanţial, rafinat, binefl!cator,
precum chinezii, de pilda. E drept ca nici
chinezii nu consuma vinuri precum
conaţionalii noştri, de la Murfatlar şi pâna la
Cotnari, de la Dragaşani la Jidvei ...
N u ştiu daca Matei V/ŞN/EC,
"a vang ardi stul " , poetul, prozatorul ş i
dramaturgul, mai bea ceai (englezesc, rusesc,
indian). Dar una dinlre cărţile sale, intitulata
lnţeleptulla ora de ceai, a rămas o emblema
pentru "optzecistul" de odini oara,
radauţeanul stllbilit la Paris, în anii '80 ai
secolului lrccut.
Oriunde s-ar afla, la Timişoara sau la
Avignon, cel mai cunoscut dramaturg român
în strainatatea contemporana e acelaşi citadin
delicat şi discret, descendent dinlr-<> spiţa de
bărboşi blonzi şi insurgenţi la nivelul operei,
armonioşi ca prestaţie civica.
Indragostit de case şi de strazi vechi, de
monumentele din cimitire, de zidurile tacute,
Matei Vişniec este fiul adoptiv al umbrelor şi
al pcnumbrelor, al tuturor olll!jelor în care a
vieţuit sau a supravieţuit, din Bucureşti pâna
în Londra (navetist cu bicicleta - ca profesor,
cu trenul, aeroplanul, metroul, dirijabilul,
vaporul...).
Scriu şi rescriu gânduri şi rânduri despre
radauţeanul nostru, spirit universal, pe
verticala şi pe orizontala, aşteptându-1 sa-I
revad în laşi, cetate pe care i-am prezentat-<>
în anii '80, de-a hoaţa, ca prieten şi muzeograf
literar, având în comun aceeaşi pasiune penlrU
poezie, proza şi teatru, pentru biserici şi
înţel epciune, penlrU dialog la o ceşcuţa de
ceai alpin-carpatin...
În vara entuziasta a anului 1990, am avut
ocazia sa ma aflu în Franţa (prima mea ieşire
din Ţara Românească), invitat fiind de o
prietena din Marsilia portuar-poetica. Matei
Vişniec a dorit neaparat sa ra.rnân câteva zile
şi la Paris, unde mi-a fost calauza fratema.
Mi-I amintesc în camera lui de anahoret, din
Cite Universitaire, lucrând la o moderna
"maşina de scris" ("postmodernul"
calculator). Dupa câteva zile de nemulţumita
sf"aşiere launtrica, l-am vazut exultând: învins
de un vis benefic, aflase finalul mult cotrobait
al unei piese de tealrU, text la care lrUdise ani
în şir!
Astazi, Matei Vişniec este unul dintre cei
mai jucaţi şi solicitaţi dramaturgi, din Sibiu
şi pâna în Brazilia. Avangarda, nu gluma!
Susţinut de Cenaclul de luni a l lui
Nicolae Manolescu, junele student
bucureştean de altadata, Matei Vişniec, a
împlinit recent 50 de ani. "La noapte va
ninge", grlli a poetul. Iar noi, fidelii lui cititori,
continuam sa-I ascultam, dimineaţa, în
bucatarie, la un ceai, lransmiţând buletine
meteo-cultural-politice de la Radio France
Internationale din Paris, via DELTA RFI. ..
Lucian VASILIU
37
-
 ARTE
Sublimul muzicii
Autori precum H . Homefer, A . Thoff, încearca să nege
caracterul transcendent al muzicii, prin aceasta interzicându-i
accesul în acel spa�u abstract, al divinului. Potrivit lor, muzica
nu proiecteaza spiritul în infinitul sentimentului de sublim ci
produce o stare de excita�e ce coboara pe ascultator într-un
nebulos insondabil pe care mintea omului îl confunda cu
sublimul supranatural. Contemplatia mistica, spun aceşti
dogmatici, este singura care poate pretinde şi avea experienta
sublimului pentru ca nu e o mediere între om şi Dumnezeu, ci
o adresare directa.
Desigur, în experienta trairii sublimului muzical, un rol
decisiv revine simţului auditiv care declanşeaza resorturile
dez-marginirii. Dar poate fi considerat limbajul muzical o
experienţă a sublimului mediata, aşadar nu nedemna, dar
incompleta?
Contemplaţia mistica, aşadar calea directii catre sublim
consta din adresarea prin cuvânt a Celui Aflat deasupra Tuturor
Celor ce Sunt.
Ca raspuns la invocarea sa, misticul primeşte raspuns din
partea Entitaţii Supreme; un sentiment vast, luminos,
dematerializant, de certitudine a împlinirii rugii sale, a efortului
sau contemplativ. El arc sentimentul privilegiului oferit de
Dumnezeu care i se reveleaza prin ... simţuri. Pentru ca extazul
misticului, traversarea experienţei sublimului sau religios nu
ar fi posibila în absenta unor date concrete de natura senzoriala,
chiar daca sediul acestor senzatii nu poate fi precizat Insa,
chiar daca nu poate fi precizat, el este, se poate afirma cu tarie,
acelaşi în care se petrec şi trairile de natura sublima, prilejuite
de muzica. Iar daca ar fi să mai producem un argument, acesta
ar fi acela ca limbajul muzicii, cuvântul ei, prin care deschide
poarta dumnezeirii, poate fi considerat chiar mai genuin, mai
nepervertit decât al limbii vorbite. Sa nu uitam ca, în timp ce
Dumnezeu a pedepsit lumea, încurcând limbile şi luând de la
om înţelesul graiului animalelor, El a lasat neatinsa matricea
sunetelor, limbaj universal de aleasa conotaţie.
Spre deosebire de autorii citati, alt autor al fenomenului,
Cbarlcs Du Bos, considera ca exista un mister al muzicii ce-i
confera o anume spiritualizare primordiala: Noi descoperim
" timp irecuperabil continua sa clipeasca scânteia profetica a
aici un mister ce nu trebuie ocolit, ci privit cu toata aten�a,
caci, tara îndoiala nu exista ceva care sa se impuna într-un
chip mai presant celor ce doresc din toata inima să pastreze o
comunicare între profan şi sacru. Şi aceasta ar fi prezenţa harica
a lui Dumnezeu în imcnsitatea sa, capabila să se înalţe din
ascunzişul nostru prin îmbibarea sublima a sunetelor".'
Cel ce a creat lumea, dar mai ales pe om, prin Cuvânt, îl
înalţa pe acesta, prin cuvântul etern al muzicii, din lumea
cufundata în pacat. lnalţare de scurta durata, în strafulgerarea
careia îşi împlineşte însa aspiratia niciodata saturata catre harul
purificator.
Muzica, am spune, parafrazând un romantic, e "oglindirea
divinita�i în spiritul nostru", a lumii launtrice în totalitatea ei.
Muzica se întâlneşte în toate articulaţiile istorice şi protoistorice
cu sentimentul mistic. Ea descrie ceea ce nu poate fi descris,
înlll�şeaza ceea ce nu se poate înflltişa, vorbeşte despre ceea ce
nu se poate vorbi. Muzica nu lucreaza cu simţurile exterioare, ci
cu cele ascunse. Taina ci e taina universului pc care o
întredeschide, pentru o clipa în faţa ochiului nostru ascuns. De
unde şi caracterul ei profetic, vizionar.
Muzicianul creator ordoneaza, alege, asambleaza, aduce
din armonia universului crâmpcie, fragmente pe care le
înşiruie, dar nici el însuşi nu ştie cine îi dictează această ordine
şi pc;ntru ce o face mai degraba aşa decât altfel.
In necesitatea gasirii lui Dumnezeu, muzica veacurilor de
preclasicism şi clasicism a adunat meditaţia sonora de care se
folosesc îngerii.
La Mara, de pilda, afirma: " Missa solemnis întregeşte
Simfonia a IX-a ca o emisfera eterica sau ca o bolta cereasca
arcuita deasupra pamântului. E o liturghie de preamarirea
Mântuitorului acestei lumi. Nici un muritor n-a vorbit vreodată
cu un glas mai puternic Dumnezeului sau şi zdrobit de
" nege caracterul transcendcnt al muzicii, prin aceasta
povara durerii fllra grai nu i-a cânta! o lauda mai sublima .
Remy de Gourmont şi W. Kohler, în Gestalttheorie,
accentueaza trasatura de unire între Dumnezeu şi muzica prin
intermediul sublimului.
Mai mult, cel de al doilea subliniaza corelatia dintre
sublimul metafizic şi primordialitatea creatoare ce se
releva. în înseşi fenomenele ciclice din natura..
"Orice dimineaţa ne apare ca o altă prima zi a creatiei.
Orice fiinţă cu primul ei scâncet, pare adusa lumii în dar pentru
prima dată. Orice amurg ce prevesteşte noaptea ne aminteşte
de nesfârşitul necreatului şi veşnicia neajunsa de oameni.
Atunci aştepţi cu speranţă lumina zilei care vine ca pe sublimul
muzicii ce ne umple de Tine".
Muzica ni se arata ca un stimul al transfigurarii. Sentimentul
deprimant al finitudinii, adunat într-un lanţ al imperfectiunilor
din care e alcatuita viata noastra, sentimentul provizoratului
în aceasta lume, a necunoscutului ce se intinde înainte ca şi-n
unna., realitatea adeseori mizera. a condiţiei noastre, toate
acestea la un loc impregnate de blestemul unui destin suferind
de vacuitate, ne înverşunează parca sa cautam mereu, adesea
cu o acuta senzaţie a absurdului, vârsta de aur cu frumuseţea,
desăvârşirea şi olimpianismul ei de azur.
Aşa cum nu preţuieşte mai mult sanatatea decât cel bolnav,
tot la fel, regretul amar de-a trai tara satisfacţie cauta lumina
semnificanta a sublimului.
38
Abisalul impuls primar, care s-a manifestat ab initia, a
gasit ca soluţie unica a desprinderii sale de conditia în care se
afla, divinitatea, iar una dintre cele doua cai de acces catre
aceasta divinitate a fost, de asemeni, de la început, arta.
Michelangelo susţinea chiar ca arta e prin natura ei
religioasa, pentru ca repeta actul creaţiei, şi metafizica, pentru
ca, dincolo de fenomene care sunt aspecte şi apari�i secundare,
vizeaza esente şi semnificaţii, la fel ca religia.
Paul Valery considera ca, spre deosebire de omul religios
care caută sublimul divinităţii prin mijlocirea procesului de
"
rugaciune şi medita�e, iubitorul de muzica ajunge la aceasta
stare, graţie sentimentului de împlinire şi revela�e pe care i-1
transmite muzica. Este, mai spunea Valery, în muzica, tot atâta
mistica şi sacralitate, câta forţă de detaşare ne transmite".
Prin aceasta s-ar realiza un echilibru cu ideea suprema,
concluzioneaza Paul Valery: tout le corp humain presente
sans la voix, et supporte la condition d'equilibre de /'idee
supreme.
Categoric, nu poeţii Pleiadei sunt cei care au remarcat
pentru prima data dezechilibrul creat de om însuşi între
conştient şi subconştient, între ordine şi dezordine, între
cosmos şi haos, între armonia primordiala în care fusese aşezata
lumea şi destramarea tot mai accentuata a acestei ordini ini�ale.
Starea de echilibru pe care îl re-creeaza ca efect sonor
sublimul muzical este însă vazut de ei ca o dilatare accelerata a
subconştientului care se deschide catre adâncul propriei fiinţe.
Suntem, în timp, se ştie, la un pas de revolu�a freudiana a
instalarii subconştientului ca placa turnanta a cvasitotalitaţii
actelor umane. Dar în timp ce Freud reducea subconştientul la
abisal, poeţii Pleiadei îl înzestrau cu sublimele parfumuri ale
Paradisului.
Insa nu doar poe�i au vazut în substanţa metafizic - ideatica
a muzicii elementul coagulant al regasirii sublimului
paradiziac ci, poate în egala masura, unii oameni de ştiinţa,
greu de banuit ca ar fi avut asemenea atitudini partizane, nefiind
înzestraţi cu talentul literar care stâmeşte suspiciunea savanţilor.
Fizicianul Erwin Schriidinger, de pilda, unul dintre corifeii
erei nucleare, afirma ca: "Probabil nu avem la îndemâna decât
extrem de pu�e mijloace pentru a limita degradarea noastra
impusa de agresiunea tot mai violenta a entropiei crescânde.
Iar aceste mijloace se reduc, în ultima instanţă, la cultura şi
religie. A fi însă om religios presupune însă un statut specific
pe care criza de identitate a timpului nostru nu-l poate rezolva
satisfllcator.
In schimb, din vacarmul culturii, aflata şi ea într-o stare de
tensiune oarecum nevrotica, putem izola fenomenul muzical
în care sublimul (s.n.) va izbucni cu aceeaşi relevanţă ca în alte
timpuri.
Se pare ca asupra acestui monument de armonie epoca
noastra, distorsionarile ei, virusul ei entropic nu a avut nici un
efect şi noi putem regasi în universul sonor al preclasicilor, al
clasicilor, romanticilor sau creatorilor recenţi, acea inocenta
pierdută, acel vis al imersiunii în apele primordiale.
Muzica mi se pare acum cel mai bun remediu contra
alienarii".2
De mentionat ca Freud crezuse şi el ca a atins, prin
intermediul psihanalizei, stratul primordialului, originarul
pâna atunci insondabil.
In freudism, sublimul cultural şi religios e neantizat,
proiectat pe nevroza clinica a secolului al XIX-lea şi, în fapt,
reia în alti termeni definiţia ,,morţii lui Dumnezeu", declarata
cu treizeci de ani înainte de Nietzsche în Totem und Tabu.
Evident ca, în aceasta viziune atât de accentuat terestra şi
entropica, observa�ile lui Erwin SchrOdinger pot conta ca o
,,reabilitare" a semnificaţiei sublimului.
Tot atât de adevarat este ca sublimul, concept de sorginte
metafizica, a fost cumva sabotat teoretic de triumful ideologiilor
materialiste şi pozitiviste izbucnite în secolul al XIX-lea şi
care �i-au trimis ecourile devastatoare nu doar în ţările în care
aceste ideologii au fost institutionalizate, ci chiar în spaţiul
www.cimec.ro
liber".
"
Chiar "descoperirea" în secolul al XIX-lea de catre
europeni a Upanişadelor şi a budismului, aclamate ca un
eveniment epocal cu urmari incalculabile pentru
spiritualitatea continutului, pentru renaşterea metafizicii
occidentale, a ramas, pâna la urma, un eşec din pricinaaceleiaşi
rabufuiri materialiste, scientiste şi sociolizante.
E de la sine înţeles ca, într-un mediu cultural dominat de
viziunea istorista asupra mişcarilor spiritului, factorul metafizic
a fost subevaluatşi, în functie de zona politicului, chiar neevaluat.
Şi totuşi, fascinaţia pentru primordial, pentru început şi
misterul legat indisolubil de acestea au întreţinut interesul
contemporanilor pentru ca, doar de acolo, din acel nebulos
sublimului, a paradisului pierdut.
"Niciodata, scrie Mircea Eliade, nu s-au publicat atât de
multe carţi având ca titlu cuvântul paradis".'
De ce cautam, de ce ne întoarcem ciclic catre acel Inceput?
Pentru ca în el ne regasim idealul moral şi spiritual, pentru
ca el ne sugereaza posesia perfecţiunii şi imortalitatii.
Daca muzica, aşa cum am încercat sa aratăm, ne pune in
posesia sublimului, însearnna ca ea valorizeaza acest recurs
metafizic al nostalgiei originilor şi fiecare experienţa
metafizica prin muzica e o retraire a armoniei primordiale, un
crâmpei din acel transcendent cosmogonic.
Şi îl voi cita din nou pe Eliade, care caracterizeaza omul
arhaic drept valorizator absolut al originilor: Într-adevar,
"
pentru omul societa�lor arhaice, cunoaşterea originilor fiecarui
lucru (animal, planta, obiect cosmic) confera un fel de stapânirc
magica asupra lui; ştim unde sa-I gasim şi sa-I facem sa reapara
în viitor."4
Am putea folosi aceeaşi fonnula în ceea ce priveşte miturile
escatologice: cunoaşterea a ceea ce a avut loc ab origine, a
cosmogoniei confera ştiinţa a ceea ce se va întâmpla în viitor.
Prin însaşi durata ei, lumea degenereaza şi se epuizeaza...
Iar ideea distrugerii apocaliptice a putut fi acceptata pentru
ca. se cunoaşte cosmogonia, adica ., taina originii lwnii".
lncercând aici o analogie între consideraţiile anterioare
ale lui SchrOdinger vizând "distorsionarile" şi "degenern.rea"
de care vorbeşte Eliade, putem trage o concluzie succinta:
daca exista un punct de contact al omului modem cu armonia
primordiala, cu perfecţiunea originilor în înţelesul metafizic,
atunci, el poate fi considerat ca tezaurizat în universul
evanescent al artei sunetelor.
Au existat autori: - H. Harnefer, A. Thoff, - care încearca sa
interzicându-i accesul în acel spaţiu abstract, al divinului.
Potrivit acestor autori, muzica nu proiecteaza spiritul în
infinitul sentimentului de sublim, ci produce o stare de
excitaţie ce coboara pe ascultator într-un nebulos insondabil
pe care mintea omului îl confunda cu sublimul supranatural.
Contemplaţia mistica, spun aceşti dogmatici, este singura care
poate pretinde şi avea experienţa sublimului pentru ca nu e o
mediere între om şi Dwnnezeu, ci o adresare directa..
Desigur, în experienţa trairii sublimului muzical, un rol
decisiv revine simţului auditiv care declanşeaza resorturile
dez - marginirii. Dar poate fi considerat limbajul muzical o
experienta a sublimului mediata, aşadar nu nedemna, dar
incompleta?
Ozana KALMUSKI - ZAREA
Note:
1 Charles Du Oos, Du Spirituel da"s l "ordre litteraire, în revista
Vigile, 1930, tom 1, p. 47.
2 Schrodinger, Erwin, Nichtisolierbarkeil, în Blaustrassc nr. 27,
an XXXII, t959.
3 Eliade, Mircea, Nosralgia originilor, Humanitas, 1994.
� Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Univers, Bucureşti, 1978.
 Dictionarul avangardelor

Aparuta la Editura Enciclopedica î n 2003, lucrarea

lui Dan Grigorescu, personalitate ilustra în domeniul
criticii şi istorici de arta româneşti, insumeaza 739 de
pagini mari, având un caracter monumental. Dimensiunea
se explica prin accepţia larga pe care autorul o da
termenului şi prin constanta preocupare pentru adiacenţele
acestuia. Utilizat întâia oara de Saint-Simon în 1 825,
cuvântul "avangarda", de provenienţa militara, îi desemna
pc artişti ( profeţii viitorului") în raport cu oamenii de
"
ştiinţa (cf. Cuvântului înainte semnal de autor). Dan
Grigorescu ne previne de la început asupra dificultaţii de
a defini conceptul şi, în acelaşi timp, asupra necesitatii de
a-1 revizui. Dicţionarele şi enciclopediile, diferiţii
teoreticieni atrag atentia asupra existenţei mai multor
avangarde, definite pe baza unor criterii nu întotdeauna
convergente: anticiparea fenomenului cultural major,
radicalismul estetic, contrarierea gustului public (şi aca­
demic), dobândirea târzie a audientei, influenţa asupra
unor opere valoroase ullerioare, moda etc.
Informaţia Dicţionarului priveşte sfera bogat
cuprinzatoare a culturii şi artei, îndeosebi arta plastica
(unde autorul se simte acasa) şi literatura, dar şi teatrul,
filmul (în mai mica masura), critica şi pedagogia ori
fi losofia; doar muzica este definitiv exclusa. Mulţimea
diversa a articolelor include creatori, animatori, profesori,
ideologi, filosofi, exegeţi; curente, mişcari, direcţii,
grupari, şcol i, reviste; instituţii, expozitii, muzee, saloane
de pictura, lotul fiind legal înlr-un fel sau altul de
avangardism, caruia i se atribuie o semnificaţie extrem de
generoasa: aceasta absoarbe întregul cortegiu de "isme"
ale secolului XX (dadaism, conslructivism, futurism, �

fov ism, abslra cţio nism , i m ag i s m , suprareal i s m ,
neoplasticîsm şi alte .,nco", expresionism, modernism,
existenţialism, postmodernism etc.). Cititorului neinitiat
în terminologia corespunzatoare evoluţiei complex
ramificate şi diversificate a artelor şi tehnicilor creatoare
mereu în schimbare i se propun concepte noi (arte povera,
acţionism, body art, happening, maximalism, minimalism,
arta obiectuala, raysm, sincromism; asamblaj, caşetaj,
cioplire directa, frotaj, serigrafie sunt doar câteva dintre
ele). Pe de alta parte, sunt reinterpretate unele concepte
care au facut deja cariera (modemismul, expresionismul,
postmodemismul) în spiritul avangardei şi redefinite în
detaliu cele propriu-zis avangardiste.
Reprezentarea în cartea lui Dan Grigorescu a
personalitaţilor creatoare poate sa surprinda prin caracterul
deosebit de permisiv. Pe lânga cei care au ilustrat artistic
şi au teoretizat diferitele avangarde, autorul îi are în
vedere şi pe precursori (între aceştia Brâncuşi, Kafka, J.
Joyce sau William Faulkner). Lectura dicţionarului lasa
impresia ca niciun reprezentant al avangardismului, fie
el minor, nu este uitat. Însa cuprinderea unor scriitori
precum Ccline, Malraux, Tagore, R. Barthes, M .
McLuhan, H. Marcuse, J.P. Sartre nedumereşte întrucâtva.
De ce nu şi A. Gide, V. Woolf,A. Camus, A. Jarry sau Jorge
Luis Borges, scriitor cu o influenţa comparabila cu cea a
l u i Joyce sau T. S . Eliot; pe depl i n inlegrabil
postmodernismului? Spaţiul acordat fiecarui nume
depinde de perspectiva speciala a dicţionarului şi mai
puţin de valoarea în sine a creatorului. Astfel, artişti ca A.
Breton, V. Kandinsky, Paul Klee, Mondrian, G. Braque,
Picasso, Dali, Matisse, Tzara se bucura de o prezentare
exigenta, pe doua-trei pagini. Faulkner, în schimb, are
parte de trei sferturi de coloana; Kafka, de o jumatate de
pagina; E. Ionesco la fel; V. Huidobro, important poet
creaţionist chilian, de un sfert de pagina; Frank O'Hara,
de 13 rânduri. Exemplele ar putea continua: T.S. Eliot,
Julio Cortazar, scriitori de incontestabila valoare, novalori
în poezie şi proza, au o imagine ştearsa, nesemnificativa.
Probabil cele doua repere, al apartenenţei şi cel valori�, ar
fi trebuit conjugate.
Asemenea obiecţii sunt lotuşi minore în raport cu
bogaţia, varietatea şi profunzimea interpretarii, cu rigoarea
documentarii ce constituie atributele definilorii ale cartii.
Impresioneaza îndeosebi dale le despre scriitorii şi artiştii
plastici români cuprinşi în dicţionar, unii din ţara, alţii
din diaspora. Spicuim dintr-o lista interminabila: G.
Apostu, Marcel Avramescu, Felix Aderca, Liana Axinte,
Max Blecher, Geo Bogza, Horia Bemea, Dan Bona, V.
Carianopol, Mircea Cartarescu ( 1 5 rânduri !), Paul Cel an,
Brâncuşi, L. Dimov, S. Dumitrescu, pâna la anonimul A.L.
Zissu (3 rânduri). Avangardiştii şi revistele lor beneficiaza
de o atenţie speciala, ca şi pictorii şi sculptorii, în analiza
carora 'autorul îşi probeaza competenţa.
De obicei, un articol ofera date biografice despre cre­
ator (nu în toate cazurile), observa încadrarea acestuia
într-o direcţie (mişcare, grup, curent), relaţiile şi influenţele
artistului, evoluţia lui în timp; autorul defineşte ş i
interpreteaza opera trimiţând, daca e cazul, la drama
existentiala, subliniind caracterul omului şi spunându­
ne, eventual, unde a expus şi unde pot fi gasite lucrarile
artistului. Adesea apeleaza la citate din diverse exegeze
'
�
:§
:c
.:l
'
r:i
"'
z
�
;2
"'
�
f
...
,_:
"'
z
=
"'
..
�
(un model posibil este A Dictlonary oftheAvant-Gardes,
New York, 2000 al lui R. Kostelanetz) sau din creatorii
glosaţi. Când e vorba de scriitori, articolul se încheie cu o
bibliografie judicios alcatuita. De regula, aprecierile sunt
remarcabile prin capacitatea de sinteza şi precizia inspirata
a unor formulari; mai rar se inlâmpla ca interpretarea sa
devina pretentioasa, uşor baroca. Nu lipseşte amanuntul
biografic semnificativ.
Pentru amatorul de erudiţie, Dicţionarul avangadelor
reprezinta un deliciu intelectual, spiritul nutrindu-se dintr-o
informaţie îmbelşugata şi, cum s-a vazut, variata. Pentru
cercetatorul avangardelor, e o lucrare de referinţa, absolut
indispensabila, o calauza sigura pe cararile sinuoase şi
întortocheate ale culturii şi artei secolului XX.
Grule PITICAR

�
� 39
.......

www.cimec.ro
 TRADUCERI
- la inceputul secolului al XVI-lea, a deveniţ dupa moartea sa, in jurul anului
Potoleşte-ti, Fausţ pasiunea pentru studiu
Neliniştea a tot ce vrei sa aprofundezi
Ramâi cu titlul de doctor in teologie
Dar patrunde in strafundul nebanuit al ştiinţei
Viaza, mori, lucreaza şi gâncleşte in opera lui Aristotel
O, dulce Analitica, m-ai cucerit de la inceput
A discuta cum se cuvine inseamna s�tul Logicii?
Aceasta aJt'! �ne oare de cele mai diverse miiacole?
Atunci nu o mai studia, �-ai implinit visul.
Spiritul lui Faust este fllcut pentru lucnni marete
Adio, Filosofie şi sa vina Galien
Caci: unde se opreşte filosoful, acolo incepe medicul.
Devii medic, Fausţ fii bogaţ str.înge bani,
Descopera tratamentul care sa te faca ilustru
Sanatatea trupului este telul medicinii
Ei, bine, Fausţ nu ti-ai implinit deja visul?
Nu sunt luate cuvintele tale drept proverbe?
Reţetele tale nu au devenit monumente publice
pe care le arata cu ostentaţie târgurile de unde alungi molima
şi le-ai vindecat de tot felul de calami�?
Şi, totuşi, nu ai ramas decât Fausţ un biet om!
Daca ai putea etemiza viaţa oamenilor
Ori pe morti i-ai invia
Atunci aceasta opera ar fi demna de tot respectul.
Adio, Medicina, Du-te! ...dar ce spune Iustinian?
Naiva poveste de meschine testamente!
Acesta e sâmburele cartilor de drept roman
Al edificiului însuşi, legea intregului sau corp
Studiul nu-i bun decât pentru neciopliţi, pentru şnapanii mercenari
Care nu râvnesc decât la averea altora
Scopul este prea servil şi prea îngust pentru mine.
În fine, sa revenim la teologie.
Cartea lui Jerome; cititi-o bine
Pacatele se platesc numai cu moartea, preţul este dur!
De nu ne marturisim pacatul, ne min�m;
nicicând nu va exista in noi adevarul.
Atunci, sa pacatuim şi sa murim,
Sa platim cu o moarte absurda, profunda şi eterna
Cunoşti doctrina: che seră, che ser.\...
Ce va fi, ce va fi? Adio, Teologie! ...
Legile metafizice, scrierile de magie
Necromantie şi altele, iata ceva divin!
Figuri, linii, puncte sau cercuri, caractere
Iata tot ce rascoleşte marile pasiuni ale lui Faust!
Ce lume de placeri, de onoare şi domina�e.
De câştig, de fericire, avere, delicii şi putere
Promite aici ştiinţa artizanului ingenios...
Wagner, te rog saluta-i din parte-mi pe scumpii mei amici, Herman
Valdes,
şi Comelius. Le spune ca doresc sa-i vad cât mai curând
Faust
Licoarea acestor gânduri, ma ameţeşte, ma distruge
Sa poruncesc duhurilor şi sa-mi aduca
tot ce doresc şi tot ce-mi place?
Putea-vor sa-mi dea adevarata solutie
a incertitudinilor şi sa-mi satisfaca dorinţele
initiative indrâznete; sa le jefuiesc aurul din Indii
sa caut in abisul marilor perla Orientului
sa explorez minutios colţurile întunecate ale întinsei Lumi Noi
sa-mi aduc fiuctele suculente şi nebanuite
mâncarurile regale din care nimeni nu a gustat ?
Ele imi vor citi ciudate carti de filosofie
Şi imi vor destainui secretele de altadata ale regilor
În jurul Germaniei se va inalta
un zid gros de arama ; splendidul Wittembeig
Va fi incins de nabadaiosul Rin
Le voi aduce in toate şcolile publice,
Oameni talentati şi in matase imbnacaţi.
Cu argint voi putea ridica eroice legiuni
Voi alunga din pamântul nostru scump pe prinţul Parmei,
Atunci, numai eu fiind rege, voi stapâni intreaga ţara,
Iar pentru a infiunta razboiul, aceleaşi minti ahile
Vor nascoci pentru mine proiectile mai curioase
ca postul inflacarat de sub podul din Anvers.
Tot ce mişca şi respira intre linişti ţii poli
Va fi de la mine putere; regii, imparatii
Numai in tinuturile lor sunt stapinii ascultati
Pot ei sparge vântul, ori norii sa-i despice ?
40
Tristan TZARA:
Faust (fragment)*
Dupa cum bine este ştiuţ doctorul Johann 1 Georg Faust, astrolog german de
1 539, eroul a numeroase legende, conform carora ar fi dob'indit puteri
supranaturale, vânzându-şi sufletul diavolului (Mefistofel). Aceste povestiri
fabuloase au inspirat mai târziu literatura, muzica şi artele plastice.
Cea mai importanta şi mai cunoscuta drama consacrata per.;onajului Faust
este lucrarea lui Goethe, in doua parţi, din care, a doua se incheie cu salvarea
eroului. Apoi, Paul Valery a reluat tema in Mon Faust, iar prima parte a piesei lui
Goethe a inspirat doua celebre lucrari muzicale: Damnaţiunea lui Faust, de
Berlioz ( 1 846) şi Faust, de Gounod ( 1 859).
Poetul englez, Christopher Marlowe ( 1 564-1 593), ilustru predecesor al lui
Shakespeare, caracter sfidator, tânar revoltaţ boema de geniu, injunghiat la 29 de
ani, este autorul primei drame consacrate doctorului Faust, supraomul insetat de
infinit, caracter senzual şi sadic, dar sensibil la dragoste şi frumuseţe, situându-se
deasupra moralei comune. Ultimele scene din Doctorul Faust, de Marlowe, sunt
printre cele mai impresionante şi poetice din teatrul renascentist, asigurând,
totodata, triumful versului alb pe scena elizabetiana.
Teatrul lui Tristan Tzara, incomplet, dar obiectiv, este o incercare de a traduce
piesa lui Marlowe, in colaborare cu Miss Nancy. Curând, aceasta transpunere
paralela, in franceza, a calitatii şi intensitaţii operei lui Marlowe, chiar cu riscul
de a se departa de semnifica�a textului original, nu introduce decât inceputul şi
sf'arşitul piesei, la care se adauga câteva fragmente intermediare.
Traducerea lui Tzara, din care prezentam prima parte, in versiune româneasca,
propune o interpretare mai puţin exaltanta decât aceea din textele anterioare şi,
desigur, mai apropiata de sensul original. De altfel, aceste fragmente erau destinate
sa fie integrate intr-o compozitie noua, asemenea actului Xll din piesa Batista de
nari, jucata pentru prima oara, la Paris, in 1924.
Pierdut pe drum*
Cunosc o plaja cu arrnuri simple
in alta parte catifeaua focurilor trupeşti
Dar cine biruie aici, va fi câştigator suprem
magnifica de atâta absenţa ca marea trece neobservata
În nemuritorul imperiu a carui orbita atinge
in largul agitatelor nopti de gheaţa
nebanuitele hotare ale oricarei minţii umane.
Cunosc o fuţa unde soarele sta la sfut
Cine este bun vrajitor, este şi sernizeu.
şi mâinile de galere graviteaza in jurul norilor
Faust, aprofundeaza cu aten�e. efortul fiice cât lUI intreg imperiu
Sunt tulburi aceia dar nimic sub ramaşiţele lor
nu opreşte clipocitul cuvintelor decapitate
(intra Valdes şi Comelius)
am amoscut şi tulburarea cristalelor
este cea mai aspra, vorbesc de tinereţe, de candoare
Vmo, prietene Valdes, intra Cornelius
uşoara apa de stânca şi tu noroi alaturi
Şi f�-mi inţeleapta placere a opiniilor voastre.
pe linia dreapta s-a inscris durerea de sine
Valdes, iubitul meu Valdes, prietene Cornelius
ştiu ca nu am cunoscut acwna zidul de noapte
Afla� ca spusele voastre m-au constrâns
chiar târziu in prapastie se înalţa promisiuni de sticla
Sa ma ocup de arte oculte şi de magie
cât timp focul mocneşte sub tacâmul absurdului
Dar nu numai vorbele voastre, ci şi propria-mi imaginaţie,
ramân inca vie� batr.îne care sa fie dezgropate
Care nu admite altceva, m-au provocat, iata:
vor mai putea ele inca bune pentru a crede
Capul nu-mi rumega decât necromanţie
scânteia cu braţele rupte
Obscura filosofie ma plictiseşte, o detesţ
pentru a cerşi absenta râsului lor
Mai ingrata inca decât toate e teologia
lamentabila moneda din gradina.
Este severa, trista, zgârcita in plaoeri
Magie, magie, numai tu m-ai inspirat Ideea de înfrângere este marcală aici de ".semnul ascendenJ ",
•
Eu, cel care in subtile şi ample ra�onamente iar umanizarea metaforico., '"scâllleia cu braţele rupte " denota
l-am putul tulbura pe pastori sentimentul ca speranţa nu a fost invinsa..
FO!jând orgoliul celor tineri, floarea Wittembergului
Sa se înghesuie in jurul roiurilor de probleme,
Aşa cum spiritele blestemate au fllcut in jurul cântecului
Lui Orfeu când a ajuns in redutabilul infern. • Trlstan TZARA - Entre lemp.s (/111re timp), in Oeuvres
Comp/etes, (Opere complete), tome 3, 1912- 1924, Flammarion
invatat caAgrippa voi fi, inca şi cu bucurie
1979, Paris.
Precum e propria-i umbra, de toata floarea Europei
Prezentare şi traducere,
VALDES
VaslleROBCIUC
Aceste carti, geniul tau şi experienta noastra
Ne vor mari gloria printre naţiuni
Aşa cum asculta sclavii mauri de stapânii spanioli
Aşa vor asculta toate spiritele supuse ca nişte
Rudimente, de ordinele pe care le vom da
Ne vor escorta ca pe nişte lei curajoşi
Se vor ocupa de noi asemenea unor mercenari puternici
Ridicând lancile cavalerilor germani
Ca nişte uriaşi laponi tropaind in preajma noastra
Sau chiar uneori se vor costurna in femei
Purtând pe fiuntea lor alba mai multa splendoare
Decât au stralucitorii sâni ai zeitei Venus.
Venetia le va ceda marea cu navele-i rapide
Ei se vor târi cu lâna lor de aur cea bogata
Cu care America anual îşi înmulţeşte bogatul tezaur
al batr.înului Filip. Asta, Fausţ daca te hotara.şti. ( . . . )
• Trlstan TZARA - Faust, in Ouvres Compleres (Opere complete)
tome 1 , 1 9 1 2- 1 924, Flammarion 1 9 7 5 , Paris.
www.cimec.ro
 AVANGARDA

Ut pictura poesis Victor BRAUNER •

La disparitia lui Victor Brauner, în martie 1966, Eugene Ionesco fixa profilul acestui mecanismelor sale imaginative, coagulate de montajul poetic, cu o ferma cheie ideatica (o
fascinant şi paradoxal artist: "Provenind din suprarealism s-a desprins de mişcare ca sa-şi expozitie retrospectiva deschisa la Galerie Rene Drouin din Paris, 1948, poarta, prograrnatic,
traiascapropria aventura spirituala. Nepasator la mode, nu s-a convertit la pictura nonfigurativa, titlul Victor Brauner ou la Cte des Mythes). Aflat în permanenta stare de comunicare cu
ca atâtia şi atâţia lipsiţi de vocaţia nonfigurativului, care, în aceasta fabuloasa infla�e, au structurile literare, cu care colaborarile sale plastice sunt solidare înca din momentul concep�ei,
contribuit la compromiterea artei abstracte. Unde se situeaza pictura lui Brauncr, nici figurativa, Victor Brauncr aproximeaza mereu conturul unui palimpsest, modificat de repetatele accidente
nici configurativa, aşa de speciala, de personala şi de universala? Ca traditie, ca spirit, mi se "istorice", dar promiţând de fiecare data dezvaluirea straturi lor originare ce exista la nivelul
pare oarecum înrudita cu sculptura lui Brâncuşi, al carui sistem de expresie este diferit, dar profund, exercitând inepuizabila vraja a "veşnicei reîntoarceri". Din fluxul unor lecturi reluate,
substratul - identic. Se poate spune despre ea ca e chiar figura nonfigurativa, amestec de spirit cu speranţa gasirii "cheii" providenţiale, artistul ramâne devotat construc�ilor "pictopoezie"
popular şi subtilitate, de logic şi mitic, naivitate şi intelect, primitivism şi rafinament: ca inaugurale cu ani în urma în catalogul expozitiei pe care o deschide la Galleria 1 'Atico din
Brâncuşi, Brauner era "un taran de la Dunare". Exista o întreaga familie, o întreaga rasa, lucida Roma, 1 964, el simte nevoia sa adauge lucrarilor sale existente pe simeze un text care le
şi credincioasa, şireata şi candida, dura şi afectuoasa. Acestea erau şi calitatile lui Brauner, care amplifica sensul - Manuscris uitat dincolo de conştiintă -, deschizând şi pe aceasta cale o
cunoştea limitele raţionalismului şi care limita ira�onalismul". posibilitate a comunicarii.
Cuvintele acestea ale marelui dramaturg vizeaza crea�ile unui pictor care dintotdeauna s-a Opera lui Victor Brauner îşi dezvaluie o predispoziţie fundamentala spre universuri poetice
apropiat cu un interes special, de universul poeziei, care i se parea starea cea mai direct legata variate, în care se cufunda din dorinţa de a-şi identifica dimensiunile proprii. De la neliniştea
de propriul sau mesaj, un mesaj profund care razbate dincolo de orice joc formal, de orice entuziasta a începuturilor, în cadrele visului avangardist al Bucureştilor de la mijlocul deceniului
tenta�e a suprarcalitatii. Nevoia de a-şi gasi în inefabilul poeziei un aliat în efortul de transgresare al treilea, când experiente constructiviste şi integraliste promitcau limpczirca şi revigorarca
a urgenţelor cotidiene, care opacizeaza adevaratele sensuri, a resim�t-o de timpuriu, în frenezia limbajului artistic, vazut esential ca o universalizarc pictopoctica, ajunge urmând filiere
unei generatii ce-şi cauta identitatea. "Inventeaza inventeaza" scria Ilarie Voronca în manifestul profunde la "originea vorbei" şi la "izvoare adânci" (titlurile unor lucrari din 1946, când
Cetitor deparazitează-ţi creierul, publicat în unicul numar, din octombrie 1 924, al revistei depaşeşte raporturile cu suprarealismul, apropiindu-se de resursele mitologice ce au staruit
"75 H. P.", în care Victor Brauner şi Ilarie Voronca lansau "pictopoezia" - o construcţie totdeauna, chiar ca o confuza anunţare a sintezelor ce vor urma). Loial în adeziunile sale, în
conceptuala noua, capabila sa angajeze spiritualitatea moderna. exclama�ile de moment şi în convingerile definitive, Victor Brauncr şi-a adus desenele şi
Victor Brauner a dovedit o mobilitate extrema, venita din tensiunea încercarii de a face alcatuirile cromatice la întâlnirea cu propunerile unor poeti cum sunt Ilarie Voronca, Marcel
opera plastica apta sa surprinda cele mai subtile nuante ale gândului sau. Epoca în care Iancu, Stephan Roll, Ion Vinea, M. H. Maxy, Corneliu Michailescu, Saşa Pana, Geo Bogza,
debuteaza era cutremurata de variatele propuneri ale avangardei (perioada care a urmat mişcarii Gcllu Naum, cu atâţia alti cunoscu� de-a lungul anilor. Victor Brauner traieşte cu patetism
dadaiste, de negare absoluta în plan formal şi ideatic este prin excelenţă o perioada de criza, de clipa reala, în care încearca sa descirreze adâncurilc temporale. Ciclul "Onomatomanie", început
neîncetate "caderi şi salvari", cum considera Giulio Carlo Argan, un atent comentator al la ruperea de lfenezia suprarealistaşi la aplecarea mai atenta spre fondul mitologic, îi prilejueşte
fenomenului modem), şi Victor Brauner dovedeşte o predispoziţie experimentala, care nu se lui Parker Tyler astfel de medita�i: "Opera lui Brauner este un Prezent fugitiv creat cu grija prin
transforma niciodata în gesturi gratuite, în fosforescente jocuri formale, pentru ca pictorul arc amestecarea parfumurilor Trecutului şi Viitorului. Imediat ochiul se lipeşte de aceste imagini,
un mesaj foarte clar de transmis. Cel mai bine întelegcm modul sau de a concepe experimentul, pc care apoi mintea c împinsa sa le analizeze... "
daca avem în vedere motivaţiile care I-au dus spre ruptura de grupul suprarealist şi mai ales Într-o Scrisoare nimănui (revine aceeaşi obsesie a scrisorii, a palimpsestului, a discursului
opţiunea sa tot mai decisa pentru acele zone ale imaginarului (apelul la reprezentarile totemice), literar care fuzioneaza cu discursul plastic) artistul exprima neliniştea starii de creatie: "Port
care urmaresc o figuratie simbolica, întcmeiata pe structuri mitologice arhaice. acest vid în mine de nu ştiu când şi timpul însuşi, contaminat de destramare, poarta trupul meu
inca de la început, artistul face sa izbucneasca în tablourile sale umbra unui trecut îndepartat neputincios şi greu cu care nu ştiu ce sa fac. Pe de alta parte, din nimic, apare o iluzie care arata
care îşi reclama dreptul de a-şi extinde pâna în actualitate descoperirile initiale. Când Ilaric ca o aventura exaltanta care va trimite pulsaţii noi spre inima acestei stari de inac(iune... Exista
Voronca spune ca "lumea trebuie reinventata", el înţelegea, în plina era tehnologica, "sa ne cu siguranta undeva un stimul, dar aceasta lume, în care am fost obligat sa traiesc şi pe care am
lasam invadati de strada, de cetaţi, de noi", sa ne gasim adevarata identitate printre nenumaratele respins-o sistematic numai pentru a proteja ceea ce aveam în mine subiectiv şi esential, îmi
prejudecati acumulate de vreme. . pare acum ca o gramada de cenuşa, nu pot sa iau în seama apelul, caci ea sufoca total şi real
"Personalitatea fulgeratoare incorigibila neformala a pictorului Victor Brauner'', cum îl întreaga mea tiinţă..." ( 1 964).
numeşte poetul, s-a desavârşit în contact cu viaţa culturala pariziana, avida acum, în deceniile Materia, cuprinsa de o irepresibila energie dezintegratoare, se desface, se dezghioaca,
interbelice, spre jumatatea secolului XX, de experienţe noi, de experienţe extatice. Primirea lasând în lumina o fiinţă spirituala, cutreierata de umbre totemice.
entuziasta pc care i-o fac membrii grupului suprarealist este justificata de nonconformismul
aparent al lucrarilor lui Victor Brauncr. La prima expozitie deschisa la Paris, Andre Breton Constantin PRUT
noteaza, printre altele: "Imaginatia la Brauner este dezlantuita violent; ea arde şi stoarce
tilicrelc pc care suprarealismul însuşi a încercat uneori sa le depaşeasca, cu finaluri de obicei
admise pretutindeni. Uriaşa marmita noctuma şi stravechiul vuiet de departe şi la fiecare
lovitura de gong - de fapt capacele suna - se strecoara prin crapaturi tot felul de fapturi şi
obiecte dubioase care se revarsa pc câmpia mentala. Creiere de pisica, pene de paun, coloare de
varza, coji de oua, agate, testicule de lup se aduna strâns într-un vârtej, camera de baie, ochi de
sticla, cuiere, capete de chibrit, scafandru supus riscului celei mai îndraznctc modcmitati
pentru a desavârşi o substanta emanând cu adevarat din subconştientul colectiv... "
Îndata dupa participarea la sinteza Exposition lntenrationale du Sum!alisme, deschisa la
Galerie Macght din Paris, când creeaza un spaţiu cu virtuţi magice (unde se afla una dintre
sculpturile sale cu o semnificatie deosebita - "Masa-lup"), Victor Brauner se desprinde de
mişcarea suprarealista, dupa ce scmnasc manifestul A la niche les glapisseurs de Dieu ("În
cuşca, schelalaitori ai domnului"), nemulţumit de cantonarea în prezent a grupului. Curând
operele sale se deschid universului tolemic - un drum esenţial, organic firii sale, interesata de
exerciţiul metafizic al gânditorilor hasidici. Mai mult decât oricând, pictorul se simte "împarat
al Regatului mitului personal", cum se considera într-o Proclamaţie "dupa nenumarate
plonjoane în realitate, lume exterioara gândita şi aranjata de oameni dupa asemanarea lor,
paradis terestru în viitor, dupa cumpanitele reflectii rezultând dintr-o lunga experienţă, colectiva
şi individuala, din natura-naturanta, voinţă magica admiţând necunoscutul ca pe cea mai
loiala reflectare a legilor naturale ale Marelui Eu ... "
Oricât ar parca de lipsite de legatura, de şocante în insolitul lor, reprezentarile fantastice,
chiar cele ce sunt mai aproape de un bestiar personal, se regasesc într-un fond comun, într-o
tensiune arhetipala, intuita de Stcphan Roli, unul dintre tovaraşii de drum ai anilor bucureşteni,
când vorbea despre "transparenţa hieratica a lui Victor Brauner". În mitologia pusa în scena de
Victor Brauncr razbat uneori ecouri din folclorul românesc. Aşa este sculptura "Masa-lup"
("Loup-table") amintita mai sus.
« ... Trebuie precizat ca lupul a fost o proiectie constanta în pictura lui Victor Brauner chiar
pâna la expozitia din 1947, aparând lfccvent atât în desenele sale (uneori metamorfozat, greu
rccognoscibil), cât şi în ulciurilc realizate în România ("Personaj cu balaur", 1 93 1 ) sau în
Franţa ("Fascinatie" şi "Spaţiu psihologic", ambele din 1939)>> - scrie Emil Nicolae, în studiul
Victor Brauner - La izvoarele operei, aparut în 2004 1a Editura Hasefer din Bucureşti. Plasarea
într-un altar cu program suprarealist a vânatorului exemplar din spaţiul carpatic, ne vorbeşte
despre legatura durabila, ircductibila, cu orizontul natal. Persistenta simbolurilor aparţinând s
u
patrimoniului spiritual românesc într-o opera ca aceea a lui Victor Brauner ne aminteşte z
::5
cuvintele unui alt maestru al picturii din secolul XX, Mare Chagall, plecat la fel, dinspre lumea o;
ruseasca spre centrele culturale occidentale, şi pastrând pentru totdeauna amintirile copilariei: �
"Oricât de vital şi - de diferit poate reactiona un pictor la atmosfera şi influenţele ambiantci
ulterioare, o anumita "aroma" a locului sau natal va ramâne întotdeauna ataşata operei sale..."
�
r:i
În anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial, scena artistica de pe toate "'
z
meridianele lumii, dominata de tendintele expresionismului abstract, cu diverse modalitati "'
gestuale şi ac/ion painting provenind din mediumul american, sau de diferite manifestari ale �
.,
abstractionismului liric, din tarile europene. Ca altadata, Victor Brauner ramâne fidel �
=
u

;; 41
......

www.cimec.ro
 AVANGARDA
-

Între avangarda şi traditie

in muzica românească de după 1 944

Inevitabil, tentaţia de a privi sintetic pilda, neoclasicismul de autenticitate Este dificil de a restrânge conceptul de postmodernismului lipsit de prejudecati îl
ultima jumatate de secol de muzica şi întreaga folclorica), sau o muzica "radicala", avangarda la o orientare sau alta, la o generaţie poate reprezenta, la sfârşitul anilor '60, apelul
derulare a schimbarilor rapide de stiluri, avangardista, ce preluase dodecafonismul sau alta din muzica românească a ultimilor la citat şi colaj - tehnici deloc noi, dar
orientari, curente, aduce permanent în prim­ schiinbergian, webemian pentru dezvoltarea 50 de ani. Aurel Stroe, Ştefan Niculescu, redimensionate. Aserţiunea lui Adomo din
plan (re)definirea unei culturi muzicale unei discipline a gândirii abstracte. Miriam Marbe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Philosophie der Neuen Musik - care explica
pluralistice, a conceptelor de tradiţie, modem, "Interesant riJmâne faptul că două Dan Constantinescu s-au plasat, la rândul lor, un citat din creaţia lui Schiinberg prin nevoia
avangarda. inca de la începutul secolului, când totalitarisme contrastante s-au manifestat în primul eşalon de experimentatori. Însa "solitarului", a inovatorului ce rupea (aparent)
"muzica noua" s-a impus în principal corelata simultan intr-o aceeaşi Europil sfărtecată de şi-au construit, asimilând toata noutatea definitiv cu tradiţia, de a cita pentru a-şi gasi
cu creaţia celei de-a doua şcoli vieneze, corespondentele lor ideologice. Este vorba, oferita de epoca, sisteme viabile, coerente, sprijin şi justificare în valorile verificate ale
distincţia dintre aceasta şi tradiţie a parcurs În plan componistic, de realismul socialist convingatoare, cu puternice radacini în trecutului - va reprezenta doar o posibila
atitudini variate, de la construirea de noi estic-pe de oparte - şi de serialismul integral tradiţia muzicala (europeana sau extra­ ipostaza a citatului. Acesta poate deveni o
sisteme sonore pe baza negarii "absolute" a vestic -pe de alta. Adoptarea de către tânăra europeana, scrisa sau orala). Şi din aceasta oglinda deformatoare a surselor originare (din
trecutului muzical (ceea ce s-a dovedit a fi, generaţie românească a tehnicii seriale cauza, muzica lor nu s-a "academizaf', nu a muzica baroca, clasica, romantica. . . ), poate
practic, imposibil) şi pâna la soluţii de altoite pe o tradiţie polifonică, folclorică şi devenit vetusta. Aceşti creatori s-au informat primi funcţii omagiale sau poate raspunde
înglobare creatoare a tradiţiei în limbaje noi. bizantină extrem de vie semnifică, Într-un permanent de ceea ce se întâmpla în muzica unei anumite necesitati expresive, în funcţie
Pâna şi Amold Schonberg, atunci când inventa plan al comentariului psiho-sociologic, contemporana lor- şi nu doar dintr-o anumita de noul context. Rolul citatului primeşte
dodecafonismul, ca refuz al tonalului anterior, dorinţa de evadare din <linia> stilistică parte a Europei, ci de pretutindeni. Fiecare semnificaţii şi în compartimentul receptarii:
a trebuit sa apeleze la forme de contrapunct trasată de la <centru>. Este o dovadă, cu şi-a afirmat cu consecvent! drumul propriu, dupa falia din ce mai adâncita dintre
renascentist-baroc. alte cuvinte, a celebrei, mult-menţionatei şi însa nu s-a închistat în idei fixe, într-o compozitor/public, dupa intelectualizarea
Modemul şi avangarda se definesc prin disputa/ei <rezistenţe prin cultură> ce s-a avangarda greşit inteleasa. Au adoptat adesea, elitista a discursului muzical, citatul (pornind
modul în care se raporteaza la tradiţie. Pentru dus in acest spaţiu geografic şi cultural după pasager, tehnici experimentale (de de la presupoziţia ca este bine folosit şi plasat)
avangardişti, critica traditiei devine un act de instalarea comunismului." improvizaţie, de muzica electronica, de teatru are datele de a restabili conexiuni, de a
negaţie ce-şi ajunge sieşi, pentru posibilitatea În ultimele trei-patru decenii, muzica instrumental ele.), în masura în care acestea provoca asociatii cultural-muzicale, de a face
unor alte experiente estetice (cum au fost românească (cel puţin o parte din producţia răSpundeau unor necesitati de exprimare. aluzie la texte binecunoscute, de a produce
aleatorismul sau muzica minimala), net opuse de partituri) s-a sincronizat cu toate orientarile Exista de asemenea compozitori mai tineri efecte ironice, parodice ş.a.m.d.
istoricitatii muzicii occidentale. Pentru sonore universale (mai ales ca cenzura opera care, în anumite momente ale creaţiei, s-au Alaturi de citat, colaj şi parametrul înrudit
modcmi (fie moderaţi -de pilda, compozitorii mai dificil la nivelul abstract al limbajului apropiat cu intensi tate de zona cu acestea - copia stilistica -, ultimele trei
ce adopta sinteza "tonaJ-seriala", fie radicali muzical, îndeosebi al aceluia fhra text). Şi, la experimentalului. Nicolae Brînduş, Octavian decenii de muzica au aratat tatonarea şi
- precum serialiştii integrali), critica traditiei fel ca pretutindeni, mai mult sau mai puţin Nemescu, Liviu Danceanu sunt compozitori cristalizarea unor noi sisteme de creaţie
actioneaza ca un mod propriu de tradiţie. paradoxal, avangarda, în postura sa de tradiţie carora li se pot aplica mai multe etichete muzicala, bazate pe preluarea unor elemente
Opţiunile nu sunt mai simple pentru a experimentului, a devenit academism, s-a stilistice - de "modem radical", "avangardist", de limbaj de la unul sau mai mulţi compozitori
tradi ţionaliştii neoclasici, care cauta închistatîn propriile-i convenţii, în principiul eventual "postmodern". Importanta este şi ai tradiţiei, elemente recognoscibile sau nu în
posibilitati de continuare a formelor clasice, de a nu se subordona dogmelor. devenit, la plasarea temporala a unor partituri audiţie, dar importante în coerenţa noii
eventual a tonalitaţii în noi modalitati. rându-i, dogmă. Pe de alta parte, compozitorii experimentale într-o anume perioada de partituri şi în fundamentarea inovaţiei. Daca
Toata aceasta schema (desigur care au cautat variante de îmbinare a unor cautari, de tatonari a noului (anii '60 -'70), ele inainte, titlul de glorie al unor compozitori
insuficientă pentru a descrie amalgamul aspecte noi cu altele tradiţionale, putând ulterior depaşi sau nu faza acestui consta din negarea oricarei posibile influente
stilistic din muzica secolului 20) va fi reformulându-şi ideile în functie de diferite experimentalism (în anii '80 -'90). a înaintaşilor asupra propriei creaţii, acest act
elocventa doar cu precizarea esen)iala a repere alese din trecutul muzical, şi-au Dupa intoleranta anilor '50 -'60 faţa de radical (şi probabil necesar) a disparut treptat
despartirii Europei în Est/Vest. Dupa al doilea demonstrat mai degraba viabilitatea (desigur, trecutul muzical, devenit cumva inoportun in sublinierea originalitaţii.
razboi, în tarile devenite comuniste, avangarda în funcţie de valoarea estetica a unei muzici (cu excepţia celui apropiat, reprezentat de
e condamnata (ca decadenta), datoria date). Webem şi Messiaen), începutul simbolic al Valentlna SANDU-DEDIU
muzicianului este aceea de a compune dupa
litera "realismului socialist", aşadar
traditionalismul va primi acea ipostaza a
formelor închise şi stagnantc, epigonale,
colorate cu un "paşunism" folcloric. Cel putin
in România, tinerii compozitori ai anilor '50-
'60, interesaţi a asimila curentele moderne de
avangarda occidentale (pe cai informaţionale
obscure), traiau experienţe absurde- bunaoara
ca aceea relatata de Ştefan Niculcscu, referitor
...
la atitudinea comisiei de muzica simfonica şi "'
de camera de la Uniunea Compozitori lor din <
acea vreme, unde erau prezentate toate noile
piese: "Erau, În general, respinse cu
vehemen(ă lucrările in care se găseau
<urme> ale sistemului dodecafonic clasic,
singurul cunoscut intrucâtva de comisie.
Pentru stabilirea unui asemenea <pacat de
moarte> , comisia număra simplist sunetele
cromatice dintr-o linie melodică şi dacii
rezultatul era 12, partitura era stigmatizată
cu grava acuzaţie de formalism. Nu se ştia
Încă diferenţa dintre dodecafonie şi serialism,
cei doi termeni desemnând, pentru mul{i,
aceeaşi realitate. "
În contextul impregnarii de ideologie, al
fiustrarilor de lot felul pe care compozitorii
din toate generatiile le suporta, al
imposibilitaţii schimbului de opinii, de
concepte cu confratii de dupa "cortina de fier",
se continua seria partiturilor ce fundamenteaza
şcoala actuala de compoziţie, se configureaza
noi sisteme originale, leoretizate în studii
importante, se cristalizeaza opţiuni estetice
care, în urmatoarele decenii, se vor dovedi la
fel de "moderne" ca acelea din alte parti ale
lumii. În anii marcati de ideologia oficiala a
realismului socialist a fost produsa, e adevarat,
şi o pseudocultura, o muzica a regresici in
sensul reintoarcerii la formalismele stilistice
ale unor perioade rcvolute ale istoriei muzicii.
A fost produsa, pe de alta parte, o muzica a
modemului moderat, în diverse ipostaze (de
42

www.cimec.ro

Orice avangarda seamana, inevitabil,
cu o fatalitate. Ea se produce in chip
natural prin capacitatea unor creatori de
a vedea mai clar ce se va întâmpla mâine.
Proiecţiile in Virtualitatea ipotetica se
confirma adesea sau ramân doar nişte
personale razvratiri, motivate de nevoia
de a brusca limitele pe percep�e sau de
înţelegere şi a largi semnificativ orizontul
cunoaşterii. In fap� avangarda seamana
cu o revolu�e la nivelul mentalita�lor, a
instrumentarului exprimarii, sincro­
nizarea cu provocarile imediatului. Daca
acceptam ca arta este un reflex al
socialului inseamna ca spiritul timpului
poate fi privit ca o marca distincta unde
incap şi obişnuintele imediate, dar şi
provocarile zilei ce va veni in mod
inevitabil. Pe buna dreptate se afirma ca
orice idee noua debuteaza ca o
prejudecata şi sr�te ca o banalitate.
Prejudeca�le � cel mai adesea de
confortul impus de autoritatea
obişnuitului. Ne acordam permanent
sensibilitatea la ce s-a clasicizat printr-o
larga acceptare şi operele se potrivesc
modului aproape general de a ne raporta
la bunurile simbolice. Uitam, adesea, ca
tot noi suntem aceia care, cu ceva vreme
mai inainte, ricanasem la ofertele prea
indrazneţe, neconforme cu aşteptarile şi
gustul nostru. Ne este destul de greu sa
recunoaştem ca tot noi, acum entuziaşti,
ne aratam intriga� de excesul avangardist
al unor deschizatori de drumuri.
Exemplele abunda in sfera cunoaşterii şi
a artei şi putini sunt aceia care, prin
anticipatoare strategii ale spiritului, s-au
declarat solidari cu razvrati�i consideraţi
adesea eretici. Pâna la urma, in
mecanismul acceptarii noului insurgent
şi al expresiei lui, un clasic nu este altceva
decât un fost revoluţionar care s-a ajuns...
De aceea consider avangarda o
prejudecata convertita in succesive forme
de conservatorism.
Privit astfel, universul artelor vizuale
are parte permanent de insurgente
temporare şi clasicizari conservatoare
definitive. Evoluţia nu trebuie privita in
sensul propus de conceptele daiwiniste,
ci ca o permanenta metamorfoza, unde
soluţiile tin seama de evoluţia
mentalitatilor. Caracterul polemic
pcrmanen� afirmat ritos şi exclusivist, face
ca fiecare avangarda sa agite spiritele
pâna la tulburarea completa a apelor. Orice
analiza a avangardei nu poate exclude
starea de bcligeranţl cu tol ceea ce spiritul
uman a creat in timp. Desparţirile apar ca
inevitabile, ca singurele soluţii ale unui
ipotetic progres. Novatorii se vor trezi ei
înşişi, dupa o vreme, contestaţi de alţii, şi
ei, se inţelege, detinatorii vremelnici ai
adevarului absolut. Unii au inteligenta
de a provoca mereu, alţii, înţelepciunea
de a se acomoda.
Retrospectiv, putem accepta ideea ca
Renaşterea a echivalat cu o profunda
schimbare de optica in arta, modelul
uomo universale, creatiile lui Leonardo
sau Michelangclo, fiind profund diferite
faiJI de orizontul artistic al antichitatii şi,
in acelaşi timp, continuatoarea ei pe un
alt plan ca viziune şi spiritualitate.
Ulterior, s-a dovedit ca imediat ce zeii
erau înălţaţi pe socluri se aflau destui
dispuşi sa-i dea jos. In fapt, trebuie
acceptata ideea ca niciun curent artistic
nu este, chiar in intimitatea lui, atât de
omogen precum poate parea. Principiul
poate fi acelaşi, solu�ile mereu diferite.
Câte personalitati, tot atâtea moduri de
înţelegere şi reprezentare a dialogului
vizual cu ideile aflate in zonele imanente
ale conştiinţei.
La inceputul veacului al XIX-lea,
disputa dintre Jean Louis David şi
Eugene Delacroix a tranşa! definitiv
disputa dintre doctrina neoclasica şi noile
orientari influenţate de romantism.
Delacroix afirma ca va scrie pe uşa
atelierului sau Academie de desen, dar va
scoate din ea pictori. Ideea de canon,
validata de timp, trebuia sa cedeze sub
presiunea noilor tendinţe. Totul se
produce in numele liberta�i, al ieşirii din
grandilocvente alegorii, a eroismului de
sugestie antica. Artificialul trebuia
inlocuit cu vitalitatea vieţii şi cu
provocarile noului timp. Gustave
Courbet, adept al realismului, se
descotorosea de prea obedientele
exerciţii de admiraţie faţa de o lume
himerica şi pleda pentru contactul direct
cu stimulii realita�i. Pictorul a reuşit in
tabloul O înmormântare la Ornans
instituirea unei noi estetici picturale, o
filosofie a firescului. Dupa el,
naturalismul a compromis câştigurile
anterioare printr-un verism exacerbat.
Academismul insa a supravieţuit mai
bine de un secol şi longevitatea lui a fost
motivata de o sustinere oficiala evidenta.
Când Napoleon al III-lea a pus, in 1 863,
statul francez sa cumpere lucrarea lui
Alexandre Cabnel, Naş/era lui Venus,
exprima in fapt o opţiune in acord cu
gustul unei epoci unde edulcorarea şi
idealizarea ofereau posibilitatea
cantonarii in spaţiile unui trecut utopic.
Toate acestea se petreceau concomitent
cu apariţia şi contestari le impresioniştilor,
adesea refuzati la Saloanele Oficiale.
Prima lor expozitie din atelierul
fotografului Nadar a generat şi ea
contestaţii şi evidente nedumeriri.
In caruselul evolutiv al artelor,
refuza�i vor fi la rândul lor refuzaţi şi
neoimpresionismul va straluci, o clipa,
pe scene artelor franceze. Sub influenţa
romanelor lui Zola, naturalismul invocat,
peisajul indeosebi devine doar decor
unde prim-planul este susţinut de fiinte
umane, sacralizate prin ritualul unei
istovitoare munci. Viaţa sociala intra in
scena simultan ca resemnare şi revolta.
Simbolismul cultiva motive literare şi le
exploateaza plastic in imagini unde visul,
fantasticul, nevroza, virtutea, solitudinea,
moartea anima compoziţiile unor
Gustave Moreau, Puvis de Chavannes,
James Ensor, Edvard Munch, Amold
Buclin, Ferdinand Hodler ş.a. Şcoala de
la Pont-Aven, animata de spiritul lui
Gauguin pledeaza pentru renunţarea la
www.cimec.ro
perspectiva in favoarea unui sugestuv
decorativism. Se pregliteşte astfel terenul
pentru o noua avangarda, aceea a Art
Nouveau-ului sau Artei 1 900,
identificabile şi in arhitectura.
La inceputul secolului al XX-lea,
convulsii succesive vor dinamita spaţiul
social şi cel al artei, societatea industriala
provocind alte aşteptări, seisme şi
intratabile maladii ale sufletului.
Alienarea sociala are drept rezultat
strigatul disperat in favoarea altor forme
de expresie artistica, iar Manifestul
futurist cere imperios distrugerea
muzeelor şi arderea operelor vechi prin
veritabile autodafeuri. Expresionismul
exalta trairile paroxistice, iar echivalentul
lor cromatic cunoaşte tensiuni tonale
violente. Grafica ataca in alb-negru teme
de actualitate dureroase, iar revolta
pluteşte in aer. Prima conflagraţie
mondiala va reconfigura lumea, dar
tensiunile sociale sunt departe de a se
stinge. Gruparile germane Der Blaue
Reitter şi Die Bruke vor fi privite ca
avanposturile avangardei ca permanenta
stare de spirit
Lecţia lui Cezane va domina insa prin
caracterul ei novator şi revoluţionar,
deoaiece in viziunea lui schema trebuie
sa aparţina artistului. Lumea poate fi
privita din perspectiva unor obiecte şi
forme geometrice, obiectivarea artistului
asigurându-i un sporit grad de
obiectivitate. Din mantaua lui vor ieşi
ulterior cubiştii Braque şi Picasso,
avangardi.şti de profesie prin respingerea
a priori a solu�ilor anterioare, percepute
ca locuri comune. In conexiune, prezenţa
la Paris a falangii slave, ilustrate de
Chagall, Soutine, Pascin, întemeierea
Şcolii de la Paris, a deschis calea tuturor
orientarilor posibile de la Suprernatismul
lui Malevici şi raionismul lui Larionov
pâna la abstracţia lirica a lui Kandinsky
şi Paul Klee. Dadaismul, suprarealismul,
ortismul, vorticismul, purismul se vor
constitui in tot atâlea avangarde
belicoase şi intransigente. Practic, fiecare
artist sustine ca arta noua poate oricând
incepe având ca punct liminar propria
crea�e. Spectacolul deruleaza şi intriga,
nedumereşte şi intre�e polemici.
La jumatatea secolului trecut,
modernitatea primeşte apelativul de
postmodernitate ca expresie a tendintelor
de integrare şi globalizare. Artele plastice
îşi extind arealul de investigaţie şi
liciteaza la bursa artelor vizuale.
Tehnicile IT cuceresc piaţa şi amplifica
semnificativ culturalitatea omului recent
prin distincte specializari. Soluţiile
apeleaza la elementele de limbaj
cunoscute sau le ignora. Orizontul virtual
produce mişcari divergente, antinomice,
programe unde aleatoriul are rol structural.
Experimentul. performance, happening,
instalaţie atrag pe unii, deruteaza pe alţii.
Privita ca o forma de neobarbarie, cultura
post moderna are adepţi şi detractori.
Mişcarile avangardiste se succed cu
repeziciune şi totul se consuma cu
frenezia promovarii noului. Noutatea
pare o isterie mediatica şi manipulatoare.
Propunerile novatoare se înmulţesc
exponenţial, dar şi refuzurile sunt pe
masura. Arta cibernetica, minirnala, arte
povera, op-art-ul, noul realism, arta
conceptuala, hiperrealismul, postmi­
nimalismul, noua subiectivitate asigura
un verbiaj insurgent şi controversabil.
Intre timp, unii recupereaza trecutul in
forme noi, alţii sondeaza viitorul cu
instrumentele şi ele de ultima genera�e.
In fond, trebuie sa rellectam ceva mai
aşezat la intrebarea: ce se pierde când se
câştiga ceva? Povara noutatii <iovine o
virtute a clarvazatorilor sau doar suportul
unor succesive contestări în numele
eternei avangarde? Uneori, în arta,
impostorii sunt foarte convingatori, în
timp ce artiştii autentici au sfiala
propriilor incertitudini.
Valentin CIUCĂ
Avan&ariergarda
(câteva impresii)
In primul rând, vreau sa fac o confesiune : in anii
liceului, ma-nnebuneam dupa avangardişti. l-am
cunoscut atunci şi pe Saşa Pana şi pe Stefan Roll
(GhiiJI Dinu). Am auzit de la ei diverse poveşti cu
trazni� - care, pe vremea aia, nu... intrau in NATO
(precum cei de pe micul & imundul ecran treimiist),
dar prin care, culmea, ne aliniam Europei fllnl sa
propunem asta (prin programe de guvernare)! Tzara
şi Brauner, Brâncuşi şi Geo Bogza, Gellu Naum sau
Ionesco au ramas in istorie. Fiindca avangardiştii au
locul lor, bine stabilit, in culisele culturii. Câteodata,
ies şi-n luminile rampei ! Tot respectul, pentru asta!
Avangardiştii zgîlţîie comodita� şi prejudeca:ţi ;
duc arta spre o necesara prospeţime ; revigoreaza
mişcari (curente) pândite de anchilozare. Respectul
meu suplimentar, pentru asta!
Recent, am fost invitat sa vorbesc, la Iaşi, la
interval de numai doua zile, despre doua carţi cu
titluri... identice : Avangarda rusii. Una a�ea
Li viei Cotorcea, cealalta - lui Leo Butnaru. Iar editura
Princeps Edit a anunţat (prin cea de-a doua) chiar
inaugurarea unei colec�i - avangarde. Foarte bine!
E un gest cvasi/avangardist, azi!
Dar pe reprezentanţii mişcarii începutului
secolului XX, trebuie sa-i citeşti, in mileniul trei, cu
ineluctabila mefienţl: spre exemplu, in Opa/mi!dată
gustului public (semnat de D. Burliuk, Al. Krucenih,
V. Maiakovski şi V. Hlebnikov, publicat in decembrie
1 9 1 2, la Moscova), suntem indemna� " sa-i aruncam
pe Puşkin, Dostoievski, Tolstoi ş.a. de pe Vaporul
Contemporaneitilţii ". Personal, cred ca nu o data, in
timp, Dostoievski - spre exemplu - s-a dovedit mai
important şi chiar mai ... contemporan cu noi, decât
uitatul D. Burliuk.
Cam aceiaşi, in 1 9 14, in amabilul manifest
Duceţi-vă dracului!, se-ntrebau, cu logica egofilie,
daca ,,nu cumva batrâneii ne-au mângâia! pe capşor
pentru ca din scânteile poeziei noastre sa-şi ţeasa o
cingaloare electrica pentru a vorbi cu muzele?".
Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut ca mult hulitul
Puşkin a avut norocul... sa învie (deşi exista un
precedent!), spre-a se umple de talentul incontestabil
al necunoscutului lgor Severianin (unul dintre
semnatarii declara�ei).
Sau, daca ne referim la manifestul lui Marinetti
din 1 9 1 3 şi reţinem cu armJZament necesar unele
propuneri (cum ar fi celebra sa idee cu turnarea
cleiului pe scaunele pe care vor sta spectatorii, ori
vinderea unui loc, in sala, de zece ori - spre provocarea
altercaţiilor şi ciorovaielii publicului), nu ne putem
abţine sa ne gândim, ceva mai serios, la adevaratele
montari inovatoare de pe scenele leatrelor lumii,
semnate de Meyerhold, Brecht, Brook, Grotowski,
Ciulei, Şerban, Purcarete.
In fine, sa meditam cu tristete pe Ierna vieţii de
efemerida a avangardei: Beckett, artizanul exploziei
limbajului, a srarşit prin a fi încununat cu Nobelul
pentru literatura; nonconformistul Ionesco, virtuozul
absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat
academician burghez; iar coreutul furiei şi al
violenţei, John Osbome, a fost fllcutsir, spre disperarea
eroului sau exemplar, Jimmy Porter...
Pedeapsa cumplita a avangardei? Depinde:
pentru unii este uitarea. Pentru alţii, vai ! ,
consacrarea... Aşa cum urma scapa turma, ariergarda
scapa avangarda...
Bogdan ULMU
43
 PROzA
Radacinile unei boli cronice
Dar fllra aceasta ironie, cum ar suna în Cladire sintagmele
lui, periculos de desuete?
El spune "stimata doamna" şi " carui fapt datorez onoarea?"
Spune <<duduie>), nu <<gagica», «rendez-vous)), nu «întâlnire>>.
"Intreaba: <<Faci amor cu mine?» <<A fute>> îl evita, mai ales ca
pune şi probleme de conjugare. La nevoie, foloseşte <<a regula>>,
banal şi tehnicis� dar când este posibil, îl înlocuieşte cu un gest
evaziv al mâinii.
In casa rudelor vârstnice care I-au adoptat dupa arestarea
parintilor, a deprins modul puritan de a vorbi din casele mic
burgheze. Daca I-ar fi vazut cum îşi rodea WJghiile şi cum refuza
cu îndfujire sa iasa de dupa dulap atunci când cineva batea în
poarta, WJ psiholog i-ar fi descoperit tulbur.lri de comportamenţ
sau de identitate.
Fusese smuls de lânga mama la o vârsta frageda şi arunca�
spre salvarea lui, în succesive medii straine: din laşi, din casa
bWJicilor, la Ploieşti, în cea a parinţilor adaptivi, apoi, împreWJa
cu ei, în câteva târguri argeşene WJde se descoperisera sonde de
petrol.
Pe urma, singur, în internatul şcolii germane din Sibiu -
WJicul copil român .
...daca şi WJgurii, cât sWJt ei de ai dracului, au paţit ce-au
paţi� cum vrei sa se mai intoarca vremurile ?
In timp oe cotrobaie nervosdupa dulap, VIrgil Olaru, cândva
economist la compania petroliera americana, Standard Oii din
Ploieşti, acum contabil la Aprozarul din Gavana, o suburbie a
Piteştiului, bodogane, la fel ca în fiecare seara.
...dar cine în afara de tine mai crede ca vremurile au sa se
schimbe? Cei de la Europa Libera sau Radio Londra latra, ca au
nevoie, şi ei, de o leafa. Numai proştii o iau de bWJa...
Comclia Olaru îşi da jos de pe cap basca umezita de ploaia
de afan!.
Mai pastreaza inca pe dulap, în cutiile rotunde, stivuite,
WJa peste alta, palariilc ci elegante, purtate doar de câteva ori.
Dar numai o nebuna ar fi în stare sa iasa cu blana de vulpe la gâ�
manşon şi palarie, ca sa înfrunte priviri chiorâşe sau
baljocoritoare. Ea, care detesta basmaua proletara, poarta toamna,
alternativ, basca maro şi pe cea cea bej, iar iarna îşi vâra parul
facut permanent sub caciuliţa de lâna angora, moale, pe care i­
a tricotat-o o mamica, în aoeleaşi culorile favorite.
... ce te tot învârţi în jurul dulapului ? cauţi vinul tau de
rumeguş de la MAT? adu-ţi aminte ca l-ai terminat aseara. ..
VIrgil se uita la cuier, se uita la uşa, cârciuma e la doua strazi
de aici.
Dar Nelica are dreptate, ce-i mai rau într-un târg arnarât ca
asta decât sa fii vazut ca bei, la tejghea, în zgomotul de ţoiuri
sparte şi înjuraturi, în duhoarea de ţuica şi corpuri nespalate ?
...luasem mai multe sticle, ce Dumnezeu ...
Atât. Asta-i tol ce poţi auzi de la el, când e în culmea furiei.
Din gura lui VIrgil Olaru n-a ieşit niciodata o injuratura.
Se ţinuse cât putuse în anii când tremura ca va fi aresta� deşi
era deja angajat la Sovrompctrol.
Dar foştii lui şefi de la Standard Oii erau batuţi la talpi, daţi
cu capul de pereţi şi legaţi goi în lanţuri, la izolare, în oelula
neluminata, neîncalzita, de la Jilava, ca sa semneze declaraţia
ca au fost spioni anglo-americani; despre doi dintre ei se va afla
destul de repede ca au murit sub ancheta.
Ce prostie, sa te pui cu brutele alea! Sa ti semnat ce-i puneau
sa semneze, sigur scapau mai uşor! îi va spWJe peste doua decenii,
Comelia Olaru fiului ei adoptiv, acum studen� care asculta,
încruntat.
li povestea cum se întâlnise la o defilare de 23 august cu
Caius Branea, o vreme fost coleg de birou cu VIrgil, fost deputat
taranis� pe urma subprefect sub Antonescu. Fraţii Branea au
fost arestati toţi trei, la distanţa de câţiva ani, VIctor Branea, oei
mai mic, intrat doar pentru omisiune de denunt ieşise primul,
iar Caius, ultimul: avusese condamnarea cea mai mare şi mai
lllcusc şi doi ani de domiciliu forţat în Baragan.
Era vaduv, soţia lui, cândva regina balurilor din oraş, Lizica
Focşa, fusese şi ca arestata, ieşise cu TBC din închisoare şi
murise, fllra sa fi ştiut daca el mai era sau nu în viaţa şi fllra sa
spere ca se vor mai întâlni vreodata.
N-avusese o idee prea bWJa când plecase de la ţaranişti şi,
dupa rebeliWJea legionara, acoeptase sa intre în administraţia
guvernului Antonescu. Chiar daca ar fi fost arestat mai târziu, în
1 947, ca " manist şi criminal", dupa Tamadau, oei puţin n-ar fi
intrat în primele loturi, atârnat de "guvernul fascist ".
S-ar fi putut bucura de câţiva ani în plus de libertate şi, cine
ştie, poate ar li avut şi inspiraţia sa plece din ţara: atunci, imediat
dupa razboi.
Cât se mai putea.
Toate acestea i le-a şoptit Comeliei, farfuria de carton cu
muştar şi crenvur.;ti îi tremura în mâna şi i se umezisera ochii,
poat_e de la bere, poate de bucurie ca a întâlnit-o.
li racuse o vreme puţina curte, în viaţa visata înainte de
44
fragment din romanul "Provizorat"
razboi. Dar, ca toţi oamenii cu Wl ego amplifica� Caius Branea
acorda celorlalţi o atenţie pasagera şi selectase din amintirile
lor comWJe cea mai neutra perioada: prietenia de familie între
doua cupluri tinere, prietene, care lllceau vacanţe şi picknicuri
împreWJa: doamna şi domnul Caius Branea, doamna şi domnul
VIrgil Olaru. Plus aoel graunte de complicitate între el şi Nelly
care ramâne de multe ori între oei prinşi într-WJ flirt, dupa o
des parţire civilizata.
In anii de chin şi lânoezeala din închisoare, rearnintindu-şi,
de nenumarate ori, în amanun� femeile vieţii lui, de câteva ori
îi trecuse prin fata ochilor şi fetişcana durdulie, cu ochi
transparenţi pe care o sarutase de câteva ori, în trasura, când o
condusese acasa, dupa câte un bal şi care îi trimitea
convenţionale carţi poştale când pleca vara, cu parinţii, la Baile
Herculane.
Lui Caius nu-i trecea prin cap ca pentru Nelly lovanescu,
povestea relaţiei lor arata atât de diferit de parca niciodata nu se
întâlnisera. Felul cum o curtase Caius i se paruse lui Nelly
îndeajuns de staruitor ca sa se considere compromisa în ochii
urbei atunci când el se decisese pentru o partida mai bWJa -
Lizica Focşa, fiica WJui var al ministrului de Externe, Mihai
Antonescu.
Cea care îi deschisese mai întâi calea spre prefectura
judeţului.
Apoi, poarta închisorii.
Dupa atâţia ani plini de stres şi dificultati cotidiene, Cornelia
nu îşi mai amintea, în aoel 23 august îndeparata� daca fusese
sau nu indragostita de Caius Branea. Dar nu uitase cât de
terorizata fusese de oe zioe despre ca lumea, dupa ce Caius îşi
anWJţase logodna cu Lizica Focşa. Simţul practic care curgea
prin sângele Cornel iei lovanescu, fiica de negustor cu pravalie
la Strada Mare, era amestecat în doze aproape egale cu Wl simţ
al familiei tradiţionale, purilane. Avea sa îi ramâna
recunoscatoare pe viaţa lui VIrgil Olaru care îi sesizase avansurile
timide şi lllcuse la timp cererea lui în casatorie; statutul social
pe care i-1 oferise o ajutase sa pareze în faţa bârfelor rautacioase
(parte reale, parte imaginare) şi îi atenuase, trepta� gelozia.
Avea sa îi fie mai târziu recWJoscatoare şi pentru ca el nu îi
reproşa sterilitatea şi acoeptase destul de uşor ideea adopţiei lui
Radu; intrasera astfel în rândul lumii.
Comelia avea sa îi transmita adolesoentului Radu grija faţa
de cum eşti vazu� cântarit, bârfit: parerea celorlalţi despre el
avea sa fie, multa vreme, prima lui grija şi pricina unor suferinţe
ascuţite.
Comeliei Olaru nu-i convenea sa fie vazuta împreWJa cu WJ
fost puşcariaş, mai ales politic, iar Caius Branea arunca în jur
priviri de om haitui� deşi, aparen� nimeni nu-i baga în seama
pc oei doi. Se crease imbulzeala la toneta cu bere, dupa ce WJ
supraveghietor volWJtar al cozii începuse sa strige nu va mai
aşezaţi! crenvur.;tii sWJt pe sfărşite!
Aşa ca n-au vorbit prea mul� Comelia nu 1-a invitat sa îi
faca vreo vizita şi nici n-au mai avut ocazia sa se întâlneasca a
doua oara. Caius era numai piele şi os şi se plângea de dureri de
cap şi ameţeli, avea probabil deja tumora la creier din cauza
careia urma sa moara dupa cel mult WJ an.
... nici nu-i de mirare la câte lovituri în cap a primit! va
conchide Comelia, dând, cu fatalism, din umeri.
VIrgil Olaru se alesese doar cu spaima arestarii care planase
deasupra lui, ani de zile; îl salvase o minWJe a Celui de Sus,
întrupata într-o relaţie a so�ei. Un var de-al doilea al ei, care nu
fusese bun de liceu, nu statuse nici la meserie, dar se întorsese
www.cimec.ro
din prizonieratul în Rusia cu Divizia Tudor Vladimirescu,
ajWJsese peste noapte, în aceasta lume pe dos de dupa razboi, al
doilea secretar la judeteana de Partid.
Fostul economisi de la Standard Oii înghiţea greu umilinţa
de a veni cu saru-mâna la neispravitul asta şi bodoganea seara
de seara.
... ruşii ne iau petrolul cât a mai ramas de la nemţi, datorii de
razboi umflate... biata ţara...
...biata de mine, ca am îngheţat la coada la lemne, şi lot nu
mi-a lllcut programare!
... de ce n-o SWJi pe Dada Leanca? sa îţi rezolve li-su într-o
secunda!
...doar n-o sa uzam pe asemenea fleacuri relaţia asta! i-a
repeta ea, fllra sa reuşeasca sa-I convinga.
Dar tot de la dada Leanca au aflat ca, dupa mai multe
denWJţuri primite la Sovrompetrol, VIrgil Olaru era pe lista sa
fie dat afan! şi luat în vizor sa fie arestat. Comelia a propus sa
plece cât mai repede din oraşul unde erau ştiuţi şi ras-ştiuţi,
într-o localitate departata şi mai mica, WJde li se putea mai uşor
pierde urma.
Şi, în ciuda ezitarilor lui VIrgil, aşa au şi facut.
Nici protectorul lor, fiul dadei Leanca, n-avea s-o mai duca
mult în funcţia lot mai râvnita. A fost ataşat la devierea de dreapta
a Grupului de la Moscova - Ana Pauker şi Tcohari Georgescu,
exclus din partid şi trimis la mWJca de jos .
A plecat pe şanticrul de la Oneşti, convins ca este o cadere
provizorie. Avea sa îşi primeasca înapoi carnetul, dupa WJ timp,
printr-o intcrven�e a lui Bodnaraş, dar nu va mai primi decât
pozi�i de mâna a treia. Dosarul lui, incarcat cu negustori care
exploalascra munca baietilor de pravalie, fusese patat şi de
nevasta rusoaica. Venise cu ca dupa doi ani la Universitatea
Lomonosov din Moscova. Şi atunci când fusese sfatuit sa
divorţeze şi s-o trimita înapoi, refuzase.
Spre deosebire de soţul ei, care nici la Topoloveni sau Gaeşti
n-avca somn şi se plimba ore întregi prin curţile cu pruni pitici,
Comelia Olaru a asuma� fllra sa se plânga prea mul� mutarilc
succesive in case incomode, cu vecini suspicioşi. Firea ei
adaptabila descoperise şi aici oportunitati şi avantaje.
Oraşele mari se zbateau în plina criza de locuinte, dar în
târguşoare era mult mai simplu sa gaseşti camere de închiriat cu
chirii mici.
Reforma lnvaţamântului care epura profesorii cu pete la
dosar, îi scotea din zona urbana şi îi arunca la tara. a avantajal-o pe
tovaraşa Olaru: foarte repede i s-a propus sa intre în partid.
V.zase asta atunci când asumase şi munca de alfabetizare, şi
Iamuritul oamenilor pentru intrat la colectiv, chiar daca asta
însemna sa-şi strice duminicile ca sa bata la porţi închise, WJde
Iatrau câini, lasaţi liberi din lanţ Din când în când se clatina WJ
colţ al perdelei, copiii, neastâmparaţi calcascra consemnul
parinţilor, speriaţi şi furioşi ca li se va lua pamântul, abia primi�
la improprietarirea de dupa razboi. Cum majoritatea profesorilor
erau navetişti cu bube la dosar, Comelia Olaru a ajWJs mai întâi
secretara la organizatia de baza locala, apoi directoare de şcoala.
De la Topoloveni s-au mulat în interes de servici, la Gaeşti.
Când prin reţeaua de parinti ai copiilor meditaţi l a
matematica, lovaraşa Olaru a fost transferata în interes de serviciu
la şcoala generala de la Gavana, i-a gasit şi lui VIrgil WJ pos� e
drep� nu în specialitatea lui, ci funcţionar la ICRAL.
 PROZĂ

Rădăcinile unei boli cronice

fragment din romanul "Provizorat"

.. mâine-poimâine ai sa il vezi şi pe asta inginer! oricum are

Nu reuşise sa-I convingă sa faca şi el cerere de intrare în
partid, dar poate a fost mai bine: cu firea lui, avea toate şansele
sa tie exclus la urmatoarea verificare.
Dupa 7 ani de peregrinari, intrau, printr-o suburbie' într-o
capitala de regiune.
. ... decât sa te otraveşti cu porcaria aia de vin, numai chimicale,
ma1 bme un pahare! de ţuica!
Nelly OI� nu prea înţelege de ce soţul ei a început sa bea
tocm., acum cand, de bme de rau,s-au mai aranja� baiatul e la
S1b1u, la şcoala germana, ea are în buzunar transferul la fostul
liceu de baieti'!fficentrul Piteştiului, V.rgil are o leafll asigurata,
şanse mai mari ca fiul nostru sa intre la facultate!
::: n-are nicio legătura baiatul lor cu baiatul nostru! pentru
copm de munc1ton - 150 locuri, 1 37 înscrişi! nici macar unul pe
un loc! pentru ru noştn, 26 de locuri, înscrişi 380! mai mult de
20 pe un loc ... Anul trecut aşa a fost! Dar sa îşi vada Radu de
inva�atul lui şi va garantez ca o sa intre!
El nu va şti niciodata cum 1-a salvat ea şi nici nu trebuie sa
ştie. Incearca ac�m sa-I convingă sa se pensioneze pe caz de
boala, sa nu mtre m cme Şhe ce bucluc, la ICRAL toţi fac afaceri
şi el risca în orice moment sa intre nevinova� la apa!
A imbatrânit înainte de vreme, mai ales de când a început sa
bea seara, ea prefera sa il vada ca bea în casa, nu la cân:iuma,
ntru ca nu e rau la bautura, ca alţii, nu face scandal, dupa
�
_ rumeguş, devine sentimental
cateva pahare de vm ch1nuc din
se mta, ca acum, cu ochii în lacrimi la baieţelul cu ciuf blon �
. Citindu-i cu opinteli basmele fraţilor Grimm, povestea
N•belung�lor ŞI 1spravde lm Max und Moritz, controlându-i
urechile, un�iile şi digestia, doftoricindu-1 de oreion şi varsa�
mama adopbva �use cu eficienţa în prima copilarie locul celei
despre care elevul Radu Olaru deţinea informaţii la fel de neutre
ca despre clasa Lepidoplerelor şi tabelul lui Mendeleev.
y etişcana blonda, cu cozi groase din fotografia reluş<Jta, gasita
mir-un album, fusese prem1anta din clasa întâi pâna la
bacalaureat, cercetaşă şi murise la naşterea lui: aceasta era
povestea oficiala pe care avea s-o afle abia peste doua decenii .
In casa . nu. exislllu fotografii cu tatal decedat între timp la
Gherla, pănn�1 adophVI şuşoteau, uneori, despre nebunul il/a,
dar nu încarcasera memoria micuţului cu poveşti despre el, de
teama, Doamne fereşte, sa nu şi-1 ia drept idol.
•

Insa era tot mai evident ca Radu nu moştenise firea agitata

n-ar tre�u• sa •! deranJeze ca zace într-un birou şi nu-şi face
_
mesena m care candva era straluci� pentru ca economia socialista
e cu totul altceva decât a învalat el în şcoala.
Cât a tras de el fostul lui coleg, Mircea Vulcanescu când s­
a vazut ministru la Finanţe, sa il aduca secretar de stat! Dar ce
prostie ar fi fost sa-I asculte! Atunci chiar ca n-ar fi scapat de
puşcarie!
Ar bui sa îi fie recunoscator tot lui Nelly care a pus atunci
. . �
p1c1orul m prag, sa nu p1arda banii de la Standard Oii. Parea ca
s-au pacalit când au inceput zvonurile despre inchiderea
companiei americane. Atunci fiul Dadei Leanca, varul lui Nelly
1-a ajutat sa intre la Sovrompetrol.
De ce oare, se intreaba Comelia, barbatul ei nu s-a mulţumit
ca doarme în patul lui, în fiecare seara?
... un pahare! de ţuica, dar unul singur, nu mai mult! şi nu pe
burta goala! aşteapta ca pun imediat masa!
Alta sticla infimdata cu un cocean, adusa la poarta de un
pannte recunoscator. Alta jumatate de miel, la Paşti. Alţi câmaţi
şi lebar şi toba şi slanina de casa, afumata, de Craciun.
Alt elev care a luat la corigenla la matematica.
... nu mai era ramas decât la mine, daca îi daţi drumul
doamna profesoara, ia maturitatea şi intra pe listele de bursa!
taica-su se cheama ca�i muncitor, dar face naveta, nevasta i-a
ramas la .tara. pomet, 01, zona de deal, la ei nu-i colectiv, de sila,
de nuia, 1-arn dat drumul, prarnatiei! sa aştept sa înveţe acum ce
n-a învalat în zece ani?!
_ Nelly înca se mai scuza, dar soţul ei deja lasase capul în jos
. . pahar, finşoare roşii i se sparsesera de la o
ŞI IŞI turna ţu1ca m
vreme pe obraji, in jurul nasului şi in ochii micşoraţi sub
pleo�pele buha1te, de la o vreme nu îi mai spunea sa nu ia
aten�1 de la pann�, şhe ca daca il dau afara şi de la ICRAL, tot
ea o sa �na casa dar pe bani, sa nu pui mâna, Nelica! Orice ar fi'
bani nu! Auzi? Promite-mi!
li promite ca sa il linişteasca, bietul V.rgil e ca un copil,
unde a aJuns cu corechtudmea de care a fllcut totdeauna caz? Sa
tremure _ pentru aranjamentele de la ICRAL' Mulţi pureci n-o sa
faca niCI a1c1, este ş1 prea ng�d, nu intelege niciodata cu cine are
de-a tace, daca_ nu era ea, demult putrezea intr-o puşcarie, cu
lotul de aşa-ZIŞI sp10n1 anglo-americani de la Standard Oii.
venit in vacanţa de la internatul şcolii germane care a aşezat
a tatalui, renega! înainte de a-1 fi cunoscu� ci mai degraba pe
piesele de şah pe tabla, şi-1 aştepta rabdator sa-I faca mat
cea mtroverhta a fratelm mru m1c al mamei' rataci� la o vârsta
....Occidentul, ai vazut cum i-a lasat pe unguri! n-a mişcat
frageda în viala monabala.
un deget! noi, e clar ca nu mai apucam alte vremuri' dar mi-e
teama ca nici asta micu... fiul nostru..
lnva�ase, cu timpul, sa îşi controleze anxietatea şi sa se
comporte aproape firesc la fiecare emoţie, în ciuda durerilor de
Fiul lor, Radu Olaru, care a scapat de dosarul cu parinti la
burta şi a transpiraţiilor reci care ii umezeau instantaneu palmele,
puşcane ŞI de numele cu sonoritate proasta, Corneliu Ioan
fruntea on porj1unea dmtre nas şi buza superioara. Masca
Stamatu! nepotul de vara al nevestei care a devenit fiul lui şi ia
premiul întâi în orice şcoala, de cum intra! dupa un trimistru îi
protectoare de surâsuri automate şi gesturile ceremonioase
strânsese, ca o carapace, masa gelatinoasa care devenea, în astfel
face mat pe cei vechi, şi este strigat la s�itul anului primul!
de clipe, corpul lui firav.
F1ul lu1, Radu, binecrescut, linişti� fu.ra golanii, nu ridica
O boala cronica, nu atât de rara cum o credea el avea sa il
n1c1odata glasul, la nimeni! Singurul lucru care i-a reuşit in
VJala asta! Unde ar fi ajuns bietul copil daca nu-l adoplllu ei
:",..
întovaraşeasca însa toata viala: şi-o diagnosticase de me şi o
botezase siJ fii altfel decât ceilalţj.
·
atunci?
Peste ani, îi va povesti Letiţiei despre complexele
Ambitioasa Nelly a gasit ea şi soluţia sa-I vâre în liceul
sed1mentate în cele mai vechi amintiri ale lui.
german din Sibiu! 1 -a gasi� cu puţina staruinta. un strabunic
• Atunci când o sa_încerce sa înţeleagă nu doar ce ii apropiase
sas, la Lugoj! la mceput, c1 ŞI ce _u �use atâta vreme impreuna, ea îşi va spune
Şi este convinsa ca pe fişa personala a elevului Olaru Radu ca acesti a fost liantul relaţiei lor.
numele nebunului ala de mica-su, Stamaliu, a disparut pe veci'
aşa cum a disparut şi din conversaţiile casei.
Gabriela ADAMEŞTEANU

<
Q
<
Q
s
4S
c; .....,.,
u
www.cimec.ro
VARIA

Primăvara poetilor

în perioada 6- 1 1 martie a.c., iubitorii de poezie din zece

OI1L'ie ale ţarii s-au putut întâlni cu scriitorii preferaţi în cadrul
unor manifestari complexe, iniţiate de Institutul Cultural
Francez şi organizate cu sprijinul unor centre culturale, reviste
literare, biblioteci şi oameni de cultura din localitaţile selectate.
Desfaşurat simultan în Franta şi România, Festivalul
"Primavara poeţilor" şi-a înscris în program o suita de acţiuni
menite sa puna în lumina atât creaţia poetica actuala, cât şi
valorile universale ale acesteia, întâlnirile cu publicul luând
forma unor recitaluri de muzica şi poezie, lansari de carte ori
vemisajc.
La Bacau, poetul Val Manescu, directorul Festivalului
Salonul de primăvară al artei naive
pentru aceasta zona, s-a orientat îndeosebi catre liceeni doua
dintre punctele forte ale manifestarii derulându-se la C�legiul
Naţ10nal Vastle Alecsandri" şi la Colegiul Naţional
"
"Ferdinand r·. Debutul s-a produs pe 8 martie, zi în care De un deceniu şi jumatate, naivii din toata ţara îşi dau întâlnire primavara de
.
atmosfera de cenaclu s-a instaurat între zidurile batrânei cladiri pnmavara la Bacau, unde Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Bacau şi Centrul Internaţional de Cultura şi Arte "George
ce poarta numele bardului, profesorul Marin Al. Preda
antrenându-şi elevii într-o dezbatere despre Poezia mileniului Apostu" le asigura cele mai bune condiţii pentru a-şi etala creaţiile de ultima ora
" şi a intra într-o competiţie stimulativa şi benefica nu doar pentru arta lor.
III' ' şi fiind destul de acid la adresa celor ce nu au habar de
literatura contemporana. Cu francheţea specifica, liceenii au Ca în precedentele ediţii, cea de a XV-a a grupat pe simezele Muzeului de
recunoscut ca nu cunosc decâtîn mica masur.tpoezia moderna Arta Contemporana "George Apostu" lucrarile a peste 40 de autori din toate
şi postrnoderna, deşi au fost şi situaţii aparte, precum cea a provinciile istorice, astfel ca stilurile şi tehnicile s-au contopit într-un univers
cu adevarat fascinant, înglobând aspecte semnificative din viaţa şi activitaţile
elevei Alexandra Barbu, care " a citit de şapte ori volumul "0 zi semenilor noştri, privite şi redate cel mai adesea cu acurateţe, însa la dimensiuni
dmaintea slărşitului lumii de Val Manescu, lansat cu acest
prilej. deformate voit sau datorita unor viziuni specifice genului.
Asemuit de eleva Anca Maria Rusu cu Mircea Cartllrescu, Juriul coordonat de pictorul Vasile CraitJI-Mândra - din componenţa caruia
au mai fllcut parte Mariana Popa, Daniela Gaftea, Ion Marie şi Nicolae Radu - a
dupa ce la rândul ei i-a citit cartea de doua ori, rasfllţatul director
al Festivalului s-a întâlnit a doua zi, împreuna cu poeţii Victor avut, cu alte cuvinte, o misiune dificila, cu atât mai mult, cu cât lucrarile expuse
Munteanu, Dan Petruşca şi Tatiana Scortanu, cu liceenii au fost apropiate valoric, iar nu puţini dintre expozanţi s-au mai numarat printre
laureaţii salonului bacauan.
colegiului rival, de data aceasta afişul având ca generic FatA
" Cum galonatul Ion Marie a fost propulsat în juriu, el a tasat şansa afirmarii
în fatA - Poezia şi şcoala". Nonconformistul coordonator al
Cenaclului Avangarda XXII şi preşedinte al Fundaţiei Culturale celorlalţi confraţi şi, spre bucuria bacauanilor, aceasta a surâs la sf'arşitul lui
marite 2006 unet arttste. de pe aceste meleaguri, tJiranca Salomela Andronic,
Georgeta şi Mircea Cancicov" n-a fost prea încântat de
" din Racactunt, cea care de mai bine de trei decenii îşi gaseşte timp nu numai
organizare, parasind sala înainte ca Ştefan Dincescu sa-şi
lanseze volumul de poeme Decesul trompetei", comentat şi pentru muncile câmpului şi cele gospodareşti, ci şi pentru culori, aştemând pe
"
recomandat de profesorul Gheorghe Grosu. ţlânze.cam tot � �prin cap, dupa cum singura marturiseşte. Pictura o linişteşte
Pe 10 martie a venit rândul Galeriei ,,Arta" sa se alature şt ne hrnşteşte, mtrucat ea nu face altceva decât sa redea frumuseţile întâlnite la
gazdelor manifestarii, membrii Filialei Bacau a Uniunii tot pasul în comuna de baştina, populându-le cu oameni şi animale, cu alte
Artiştilor" Plastici propunând o inedita expoziţie "Obiect vtetatt carora le stmte pulsul ca nimeni altcineva dintre consatenii sai. Ea a
ArTzarA , dedicata sarbatoririi a I l O ani de la naşterea primit aşadar Premiul "Salonului de Primavara al Artei Naive", acordat de
întemeietorului curentului avangardist DADA. Contrariat ca Centrul de Cultura "George Apostu", completându-şi vitrina cu trofee cu unul
la care ar fi sperat, însa în modestia ei nu şi-a închipuit ca va sosi vreodata.
nu toate lucrarile celor 20 de plasticieni bacauani sunt chiar
dadaiste, regizorul Gheorghe Balint şi-a permis, în spiritul Celelalte premii, oferite de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi
ilustrului moineştean, sa intervina cu un marker pe lucrari, cea promovarea Culturii Tradiţionale Bacau au revenit lui Valer Gllan (Bistriţa)
Gustav Hllnka (Reşiţa)şi Dumitru Ştelllnescu (Braila), fiecare în parte aducând
sacrificata fiind a prietenului sau Viorel Cojan. Comentarii
particularita�le zonei, fie ca a fost vorba de influenţa şcolii sârbe de arta naiva,
mai mult sau mai puţin dadaiste au avut şi pictorul Mihai
fie de peisajul montan ori cel al fluviului legendar, din pacate tot mai neprietenos
Chiuaru, criticul de arta Iulian Bucur şi poetul Ovidiu Genaru,
convins ca orice curent vechi, oricât de exploziv la vremea în ultima vreme.
A fost prezentat, cu aceasta ocazie, volumul "Olari tu!, meşteşug tradiţional
lui, nu mai poate avea acelaşi impact asupra noastra.
în judeţul Bacau", având ca autori pe Feodosia Rotaru şi Dorincl !chim, o
Imixtiunea artiştilor plastici a fllcutînsa trecerea, în aceeaşi
frumoasa iniţiativa a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
dupa-amiaza, spre lansarea Programului cultural "Tristaniada",
iniţiat de Centrul Internaţional de Cultura şi Arte George Culturii Tradiţionale Bacau, condus de inimosul director şi talentatul actor,
" Flonn Zancescu.
(\postu", care a gazduit şi ultimul act al ,,Primaverii poeţilor''.
Grupul vocal-folcloric al Şcolii Populare de Arta, îndrumat de neostenita
In prima lui secvenlJI, acesta 1-a avut ca animator pe actorul
truditoare întru descoperirea şi promovarea valorilor autentice ale
Geo Popa, directorul instituţiei, care cu verva-i imprevizibila
a reamintitcelor prezenţi Manifestul DADA, lansat în 1916,şi e
folclorului românesc, Maria Şalaru, a venit sa coloreze inspirat o zi reuşita,
0: � ca multe altele, la Centrul de Cultura "George Apostu".
a transformat recitalul de poezie Lampisteriu" într-un act
"
cultural cu adevarat dadaist, ca, de altfel, şi lectura, în premiera, �2 i� Cornel GALBEN
a fragmentului din piesa "Batista de nori" de Tristan Tzara, CJ .Si
tradusa de profesorul Vasile Robciuc. Partenera inspirata i-a �.-__..... ._ _
.., ____--.-__:::..
fost actrita Constanta Zmeu, încântata sa reintre în joc şi sa-şi
puna amprenta inconfundabila pe ceea ce ar putea deveni un
spectacol de referintA.
Pigmentate cu piesele muzicale interpretate, la flaut, de
tânarul instrumentist Alin Apetroaie, aplaudatele momente de
poezie şi teatru din creaţia lui Tristan Tzara au condus,
inevitabil, spre ultimul act al Festivalului.
în rolul de coordonator a revenit Val Manescu, în recitalul
bilingv "Et nous, les poetes, par lâ..." , în parte bilingv, şi asta
pentru ca doarPetre Scutelnicu a cuteza! sa-şi citeasca poemul
în limba franceza, în timp ce Dumitru Braneanu, Dan Petruşca,
Vtctor Munteanu, Mircea Bujor, Nicolae Mihai, Elena Ciobanu
şi Val Manescu au preferat sa rosteasca creaţiile propuse
publicului aflat în sala Muzeului de Arta Contemporana
"George Apostu", în limba româna.
Pe ansamblu •. Festivalul Primavara poeţilor" poate fi
"
constderat o reuştta, semn ca alegerea Bacaului pentru a-1
propulsa nu a fost deloc întâmplatoare.

46

www.cimec.ro

Continuarea activitatilor inşelatoare fata de români
Dupa alegerea lui Cuza ca domn al
Principatelor Unite, migratia maghiara, în alian!3
cu Napoleon al 1!1-lc:a şi Cavour, s-a straduit tot
mai mult sa clabo= câteva planuri razboinice,
sa încheie tratate cu acesta, sa înşele mereu
diplomatia româneasca şi pe conducatorul
statului unit al românilor, pentru a putea sa-şi
realizeze jocurile şi telurile potrivnice neamului
cu care se afla în conflict pentru stapânirea
Transilvaniei.
În acest scop, ca pentru altele, a fost
continuata activitatea Comitetului National al
Ungariei, fonmat din K<=Jtlt, Teleki şi Klapka,
în calitate de conducatori Preşedintele acestuia
a fost Lajos Kossuth.
Acest comitet, cunoscut în Italia şi sub
numele de directora� a împuternicit pe Klapka,
numit general conducator al frontului, pe care
urma sa-I organizeze pe teritoriul românesc al
Moldovei şi Ţarii Româneşti, sa ocupe
Transilvania cu oaste maghiara, sprijinit de Cuza;
iar pe generalul Tur, sa realizeze acelaşi plan în
Serbia şi Bana� sa poarte tratative înşelatoare şi
viclene cu alesul natiunii române. Acţiunea avea
tinte precise şi utile maghiarilor.
Plecat spre Constantinopol, de unde, la
mijlocul lunii martie 1 859, a pornit spre
Moldova, dupa o convorbire cu Costl!<:be Negri,
reprezentantul lui Cuza la Poarta, trimisul lui
Kossuth a ajuns în capitala tarii, a avut o
întrevedere cu Victor Place, omul la laşi al
imparatului francezilor, iar dupa aceasta a purtat
tratative cu printul român, fa!3 de care naţiunea
îşi manifestase vointa realizarii deplinei unitati
nationale. Cuza avea mandatul natiunii întregi
în aceasta impor1anta problema.
Tratativele Cuza-Kiapka au fost purtate în
lumina necesitatilor razboiului planuit
împotriva Austriei, a obligaţiilor stabilite la Paris
şi Torino, dar prin\UI h>-a canaliza! în perspectiva
intereselor nationale ale românilor, traitori inca.
sub _tirania Habsburgilor.
In urma discutilor, a fost incheiata o
conventie, la 29 martie, prin care s-au stabilit
obligatii militare reciproce privind procurarea
armamentului şi a pulberii necesare, pentru a
putea fi obtinuta victoria contra teribilei armate
imperiale austriece.
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
Periodic al
Centrului Cultural Internaţional
" George APOSTU" - Bacău
18, Crângului, Bacău, 5500
Tel. 0234-54.55. 1 5
Fax 0234-57. 1 0.83
e-mail: cc.apostu@ gmail.com
ISSN: 1583 - 3 1 5 1
• Manuscrisele trimise p e adresa
redacliei se publica în ordinea
necesitatilor redactionale. Materialele
nepublicate nu se restituie.
Sub aspectul intereselor naţionale, Cuza a
obtinut promisiunea acordarii de drepturi şi
libertati egale pentru toti locuitorii Ungariei,
indiferent de neam şi religie, libera hotărâre a
comunitatilor româneşti in folosirea limbii
materne. Dupa terminarea victorioasa. a
razboiului, sa fie acordata posibilitatea românilor
sa se adune înlr-o mare adunare nationala şi sa
hotarasca sincer şi deschis: unirea cu România
sau cu Ungaria.
Alesul naţiunii române nu putea uita acel
strigat alarmant penlrU maghiari: "Noi vrem sa
ne unim cu ţara!" auzit pe câmpia de lânga
Blaj. Hotarirea urma sa fie respectata de ambele
parţi. Cuza s-a dovedit un democrat în rezolvarea
unirii românilor.
Dupa plecarea lui Klapka, printul român a
luat masurile militare, politic<radministrative
pentru ducerea la îndeplinire a obligatiilor ce îi
reveneau, ceea ce a atras concentrarea armatelor
otomane la sudul Dunarii.
La Paris, Torino, Genova au fost adoptate
masurile cerute pentru expedierea
armamentului, din care 10.000 de puşti au fost
facute cadou printului românilor de catre
imparatul ftancezilor.
Atitudinea negativa a lui Napoleon al III­
lea, exprimal! ca1re Vasile Alecsandri, inaintea
plecarii pe frontul din Italia, cu privire la
rezolvarea situaţiei românilor din monarhia
austriaca, 1-a dctmninat pe Cuza sa nu târasca
neamul înlr-un razboi, care nu putea satisface
interesele naţionale ale celor care-I promovasera
la conducerea statului naţional unit.
Reluarea tratativelor, in luna mai 1859, a
permis lui Cuza sa solicite lui Klapka "unirea
Banatului şi a Transilvaniei cu România", nu
numai o viitoare adunare naţionala. care să
hotarasca asupra problemei. Convenţia
încheial! la 20 mai a cuprins şi o cerinţll clan1
in privinţa viitoarei graniţe româno­
maghlare, pe care urmau sa o stabileasca
membrii unei comisii formata din români şi
maghiari, in confonnitate cu situatia etnica.
Cuza, nemul\Ullt it de atitudinea lui Klapka,
doritor sa amoasca dim:t pozi�a lui Cavour şi a
lui Napoleon al III-lea, a trimis la Torino pe
Balaceanu. Klapka a fost cel care a actionat ca
lllr8ctar
Gheorghe POPA
lladaciDr coaubaiUi
Sergiu ADAM
Set:l'llllr general delldac1fe
Victor Eugen MIHAI-VEM
Colec:tlv �
Cornel GALBEN, Constantin DONEA,
Gheorghe IORGA, Mariana POPA,
Maria lGNAT
Culegere tel18
Maria IGNAT, Mihaela Silvia TULBURE,
Roxana Alina MOCANU
Tlpanll
Tipografia 'Columna" Bacău
Aprllle 21106
www.cimec.ro
OPINII
trimisul lui Cuza sa nu fie acceptat de Cavour,
aşa cum ar fi lrebuil Evenimentele anului 1 859,
care au convins ca Napoleon al lll-lea urmarea
doar o Italie impartita in state vasale Frantei,
confederatia statelor peninsulare subordonate
papei luase sfărşit. Anglia, condusa de
Palmerston, se apunea planurilor pariziene,
Prusia era o fana capabila sa ajute Austria, ca
Rusia. � unei lupte ital<rmaghiare ern sortita
eşecului. In asemenea condi,ii, Cavour,
Garibaldi, Kossuth au devenit adeptii unor
actiuni de razvratire pentru unitatea Italiei.
Garibaldi s-a folosit de mişcarea şi activitatea
siciliana, condusa de Francesco Crispi şi a pornit
expedi�a celor "o mic", care au avut drept succes
guvernarea lui Crispi în Sicilia.
Comitetul National Ungar, compromis total
in Ungaria, Italia şi in statele europene, care
gazduiau pe membrii acestuia, a incercat cu
disperare sa se foloseasca de prestigiul eroului
italian şi 1-a invitat sa preia conducerea pretinşilor
oameni pregatiti de lupta în Ungaria. Totul a
fost o trista irealitate, pentru a atrage atenţia
asupra inventatei mişcari revolutionare de aici
şi Transilvania, unde deşi Kossuth a informat
despre o armata de 50.000 de razboinici, nu s-a
mipt niciun om.
In asemenea conditii, Ganbaldi s-a rezumat
la "apeluri" penlrU ridicarea la lupta a sârbilor,
croaţilor, slovenilor, românilor, muntenegrenilor,
în scopul indepartarii dominatiei sultanilor şi
habsburgilor, fl1ra a provoca efectele scontate
de Kossuth, Turr, Klapka şi alţii. Populatia n-a
putut fi înşelata. Cât a mai trait Cavour, Kossuth
a incercat sa obtina din partea statului sard
exercitarea unor presiuni asupra prin\Uiui Cuza
în vederea C<darii celor 10.000 de puşti ''fl!cute
cadou" de imparatul francezilor capeteniei
românilor, ca de drept bunuri ale maghiarilor şi
sa fie lrecute în proprietatea acestora
Ajunşi in asemenea condiţii, conducatorii
Comitetului Naţional Ungar au recurs la practica
promisiunilor demagogice, imposibil de aplicat
Natiunilor macelarite de "revoluţionarii
maghiari" munai penlrU ei înşişi, au început sa
li se promita libertate şi egalitate pentru toti,
într-un stat de 1 5.000.000 de locuitori, dintre
care maghiarilor trebuia sa li se recunoasca
dreptul de a conduce, � .....,. li dovedit
rasa superioara In lupta impotriva
Habsburgilor.
Scopul propagandei a fost marturisit de
Klapka la Constantinopol, catre generalul
Durando şi ca1re Lalande, în 1 860, când a scris:
"totul lrebuie rezumat în felul urmator: sa ne
servim de rominl pentru cucerirea
Independenţei Un�rlel, flr1l ca aceştia sa-şi
poata inflptul Idealul lor de unitate natfonal.a".
Sincer aliat!
În aceasta perioada, Kossutlt, prin publicarea
în presa italiana a intelegerilor cu Principatele
Unite şi Serbia in privinta transportului de
armament a tr.ldat cauza penlrU care susţinea ca
lupta, fapt ce a dus la izbucnirea unui conflict
diplomatic european, cu consecinţe negative
penlrU români.
Urmaşii lui Cavour la conducerea Italiei au
procedat la dizolvarea legiunii maghiare, care-I
ajutase pe Garibaldi, transformând pe foştii
luptatori in "oameni goi şi desculti" ("nudi e
scalzi").
Acuzele de tradatori, oameni lacomi, ai
banilor şi nu de luptatori pentru cauza nationala
a maghiarilor au fost absolut justificate, în timp
ce starea economica a majoritatii populaţiei
Ungariei şi Transilvaniei nu depăşea situatia
sclavilor.
Toate str.!daniile depuse de emigJ1111�i unguri
de a-1 atrage de partea lor pe Cuza, � a accep1a
unitatea nationala a românilor de pe Tisa, Bana�
Crişana, Maramureş cu cei din Principatele
Unite, au fost zadarnice.
Nici calatoria genernlului Tun; aghiotantul
regelui Victor Emanuel, n-a avut alt rezulta�
deoarece, in audienta din 28 mai 1 863, Cuza
i-a precizat: "Voi consulta inainte de toate,
interesele ţarii mele ... n-aş vrea sa contribui la
ridicarea Ungariei, înainte de a şti cu deplina
siguran(a ca maghiarii s-au inteles, în s�i� cu
românii de dincolo de Carpaţi."
Un document întocmit de nunţiul apostolic
in Viena a prezentat sintetic şi corect evolu�a
evenimentelor perioadei, fapt pentru care
prezentam traducerea fragmentului care
intereseaza.
"Cererile corecte ale guvernului otoman au
fost susţinute de cei ce inteleg bine schimbarile
pelrecute. Rusia, prin atitudinea fa(a de printul
D
\!l
�
domnitor din Ţara Româneasca şi Moldova, nu
s-a desolidarizat de gravele amenintari, iar
dojanele severe pentru violarea nelimitata a
trataJUlui încheiat în 1 858, în care acest principat
trebuie sa vada garan�a existentei sale.
Acuza�ile adresate de guvernul Angliei, ca
şi ale celui din Prusia, catre Cuza şi Cavour, n-au
fost cu nimic mai prejos. Am unele indicii ca şi
domnul Persiyny se gândea sa protesteze în
numele Frantei. Maiestatea sa imperiala a
ordonat ministrului sau sa nu se implice în
aceasta problema. Cuza, uimit şi speriat, de
numeroasele şi puternicele mustrari, se gândea
sa se scuze in fata cabinetului austriac pentru
conduita sa
In ultimul timp, nu s-au întrerupt avertizarile
deoarece acesta a lrebuit sa se puna la ada�
prin masurile stringente, împotriva uneltirilor
ofensiv'e ale numeroşilor rebeli, care
intentioneaza sa rascoale Transilvania şi
tinuturile învecinate. A promis sa nu
precupeteasca niciun efort in actiunea de
reprimare a unor planuri de aceast fel, adaugând
ca nu ar putea deveni garantul bunului respec�
cu toate el propria vlaţl era permanent
amenintati de partllnB feroci al lui M8Z'linl
şi Garlbaldl. Se spera ca Rusia, prevazând
pericolul care arnenin!3 liniştea provinciilor sale,
se va pregati sa ajute Austria în aceasta parte,
atunci când vor izbucni temutele rascoale.
Contele Rechberg mi-a confirmat ca,
schimbarile şi raporturile dintre cele doua
guverne imperiale au devenit amicale, ca printul
Gorciacov şi diplomatii ruşi, avertizaţi asupra
iminentei şi gravitatii rastumarilor planuite, atât
in Principatele Dunarene, cât şi in Polonia,
intrebuinteaza un limbaj cu totul diferit"
..."ln acelaşi timp în care Austriei i se întind
cur.;e in partile Dalmatiei, Ungariei, Transilvaniei
şî Bucovinei, nu se întrerup expidienteJe care
au menirea sa o slabeasca prin cunoscuta politica
de cedare voluntara, actiune ce lrebuie realizata
pozitiv, se unnareşte diminuarea veniturilor
încasate din zonele venetlene".
Documentele atesta incercarile migranţilor
de a statomici raporturi profitoare numai pentru
ei cu domnul Principatelor Unite. Cuza,
diploma! şi om politic pricepu� a prevenit toate
amenintarile şi eforturile capeteniilor acestora
în detrimentul naţiunii care îl promovase şi îl
susţinuse enorm, in scopul realizarii, în condi�i
paşnice, a marelui ideal milenar de unitate
nationala al românilor. Sub acest aspec� Cuza
poate fi un exemplu de comportament patriotic
penlrU politicienii care conduc România zilelor
noastre.
dr. Dumllnl ZAHARIA
Notl:
Articolul se bazeaza pe urmatoarele fonduri
arhivistiee:
1. Arhivele Centrale Roma, J. Visconti Vanosta şi
Francesco Crispi; d. Arh. N. ale României,
Colecţia microfilme Italia, r. 12.
2. Arhivele Statului Torino, fondurile Bianchi;
Corespondenţa Cavour, Santena, cf. ibidem, r.
29, 26.
3. Arhivele Muzeului Risorgismento Torino;
Arhivele Muzeului Risorgismento Torino; cf.
ibidem, r. 29.
4. Arhivele Secrete ale Vaticanului, cf. Nunţialwa.
Apostolica. Viena, idem, Col. m. Vatican, roia 14.
Codrescu vicariul, voi. 13, pag. 3 1 9-32 1 .
41
 MERIDIAN

Persia musulmana
•fragmente din imaginarul miniaturii

Epigrafia persana, precum cea araba, e o forma d e manifestare a compoziţiei decorative.

Monumentele, tapiseria şi annele o pun bine în valoare. Penlnl ca pastreaza o alura eleganta,
când fragila, când agitata, în care abunda literele duble rotunjite, se potriveşte de minune
combina�ilor stilului înflorit Nimic nu distinge tipul de inscrip�e lapidanl de cel al inscrip�ei
incrustate: având mai puţine detalii, cea din urma nu e decât o reducţie a primei.
Persia antica introdusese scrierea în basoreliefurile sale. Se ajunsese chiar ca, deseori, inscripţiile
sa despice tabloul de la un capat la altul. Dar niciodata inscrip�a izolata a oricarei reprezentari
animate 9u fusese aplicata pe un monument şi nu se afirmase numai prin sine însaşi. Cum au
ajuns persanii sa faca din ea elementul principal al formulei lor artistice, dupa ce tara lor devine
provincie a califatului arab (dupa 65 1 )? Fara indoiala, i-au imitat pe arabi, dar au fllcut concesii
şi instinctului lor creator.
Cele mai vechi inscrip�i persane sunt în kufica dreptunghiulara, greu de distins de cea araba.
Acesteia i-a urmat kararnatica, iar reforma lui Hassan Ebn-Moklah, vizirul califului abbasid AI­
Moktader (933), substituind caracterele n e s k h y s kararnaticului, aduce Persiei o scriere
personala supla şi lipsita de literele duble, mai lungi decât în scrierea araba.
Oraşul Esfuhân devine, de atunci, cunoscut penlnl caligrafii sai. Renumele acestuia cutreiera
întregul Orient musulman, iar manuscrisele redactate de ei sunt aprig disputate. Bogaţia carţilor,
rare astazi, îi mira inca pe bibliofilii contemporani: toate resursele anei miniaturii, ale pictorului
şi legatorului se întâlnesc spre a reda luxul cel mai rafinat Câteodată, tot fondul paginii e umplut
cu arabescuri de aur, cu scene de vânatoare, cu animale salbatice fllcând salturi într-o vegeta�e
compozita. E cazul ilustrarii câtorva versete din Bustân, celebra culegere de anecdote morale a
lui Sa'di (sec.XJII), din manuscrisul sultanului Ali ai-Kâteb: un copacel de aur creşte în mijloc;
pasari se aşaza pe ramurile sale, nişte capre pasc în juru-i, în timp ce versurile poemului taie
intregul de-a curmezişul. Alteori, numai chenarul e astfel omat cu miniaturi; crochiu! de aur
alterneaza cu marginile în acuarela - pe albaslnll pal, pe verdele clar sau pe rozul de aurora se
ca�ID1! crengi sinuoase pe care se cocoaţa. pasarele. (Ar fi extrem de interesant şi pilduitor sa se
studieze rolul de "comentariu" al unor ,,rame" din miniatura persana, relaţiile speciale dintre
text şi imaginile propriu-zise, mai ales acelea care �n de povestea ascunsa" a figuraţiei). Cele
"
mai izbutite pagini sunt acelea din "Cântece de iubire" (Moezzi), din Divân-ul lui Mostaqim­
Zâdeh şi din Divân-ul lui Hâfez. Scrierea e prinsa ca într-o plasa şi con�ne o ghirlanda de
arabescuri multicolore pe un fundal de aur. Deseori, cadrul se divizeaza. Paginile unor culegeri
de poezie sunt îm�te, vertical sau orizontal, în patrate sau triunghiuri în care se înscrie câte o
strofl!. Interliniile se ridica sub forma de meandre de aur, încarcate cu tloricele. Titlurile se
etaleaza în largi canuşe policrome şi pot rivaliza cu cele mai frum oase inscripţionari ale Coranului.
Un manuscris al poveştii lui Yusuf şi Lulikaha are marginile omate cu miniaturj_ şi arata o
abilitate ce o depaşeşte cu mult pe cea a artiştilor din Evul Mediu european. Inceputurile
capitolelor sunt veritabile dantele de matase în tonuri vii. Prima pagina e incomparabila: un
mare medalion cu patru lobi, în mijlocul caruia lumineaza un dublu ornament in forma de
trandafir. Fundalul e doar un arabesc de umplutura, marunt punând în valoare ansamblul desenului.
Bordura e conceputa în stil sclipitor. Ea se destrama pe un câmp uşor colorat ca un lame de
foliacee în culori atenuate. Fiecare dintre festoanele acestei inimitabile dantelarii conţine o alta
vinieta foliacee sau fluorescenta. Alle pagini, cum ar fi cele din Khosrou-Nâmeh Eskandari
(Hamadani) sunt replici ale unui covor cu fond albaslnl, de peruzea, cu m�lion central şi
margine de aur. Totul e broşat cu tulpini verzi şi flori delicate,_roz, lila şi albe. In alte locuri, sunt
arabescuri uşoare sau masive, ce amintesc de decorul faianţei. In mod curios, temele decorului nu
se repeta niciodata.
Poligonia e mereu exclusa din aceste miniaturi şi asta ne face sa credem ca fi"ontispiciile şi
titlurile Coranului n-au fost opera persanilor. in Egipt în epoca araba, manuscrisele sultanilor
bahariţi sau bordjiţi sunt ilustrate de pictori egipteni, elevi ai şcolii poligoniste; arabescul nu e
decât un accesoriu, omamentele înlanţuite ramân esenţa compoziţiei. Poate ca un miniaturist
persan, atras la curtea vreunui suveran, a fost autorul cutarei pagini admirate pe drept cuvânţ dar
asta e o excepţie ce nu infirma cu nimic regula şi distoneaza cu imaginarul arab. E adevarat cele
doua maniere se confunda în ceea ce priveşte arabescul bordurilor, dar omamentele fluorescente
în forma de frunze sau plante încolacite aparţin mai puţin repertoriului persan şi mai mult
regislnllui arab; arabescul e încremenit într-un ritm absolut rasucit parca pe un spalier invizibil.
El n-are nici alura libera a înfloriturilor persane, nici exuberanta, nici amploarea acestora
Si totuşi frontispiciul unui Coran al sultanului Şa'ban pare pictat de catre un persan. Pe o
margine cu fundal aurit se decupeaza flori în nuanţe vii, lalele, trandafiri şi anemone, închise
într-o serie de cartuşe. Pe întinderea paginii se etaleaza o inlantuire de medalioane, unde sunt
montate flori şi arabescuri lanceolate, compartimentate în segmente determinate de intersecţia
cercurilor. Desigur, n-ar trebui sa deducem, de aici, ca manuscrisele arabe au fost împodobite de
anişti persani şi ca arabii au fost doar nişte caligrafi. Distinc�a e uşor de fllcut: tot ce ţine de
poligonie e arab, acolo unde ea lipseşte, e lucrarea unui persan. Pe de alta parte, caligrafia araba
acorda o mai mare aten�e ornamentului. Titlurile Coranului au, în general, literele înflorite.
Maniera asta e aproape necunoscuta caligrafiei persane. lnsaş i epigrafia arhitecturală a Persiei e,
cel mai adesea, lipsita de orice ornament, aceasta alearga în fiize de ipsos sau de faianta, cu
caractere stufoase, crestate de lungi litere duble şi punctate de grele puncte diacritice, fltra ca intre
ele sa ramâna vreun gol sau un arabesc sa fie chemat spre a-1 umple.
Legarea carţilor completeaza marea risipa de arta de care am vorbit mai sus. Cărţile se leaga
în piele brodata, amintind, uneori, de procedee europene, dar conservând şi tehnicile orientale,
cum ar fi aceea a "fermoarului". De multe ori, ceaprazuri de aur innobileaza închizatoarea. Se
întâmpla ca, astfel legate, carţile sa fie, la rândul lor, închise într-o cutie de piele, repetându-se, în
alt plan, împodobirea copertei; interiorul e dublat cu damasc sau velur. Daca ar disparea cutia, nu
s-ar pierde mare lucru, opera e plasata într-o caseta - un soi de mica biblioteca în care pot incapea
aproape douazeci de manuscrise.
Copertele manuscriselor bibliotecii kedivale din Cairo (de la k e d i v a 1 , viceregele
Egiptului intre 1867 şi 19 14) sunt precum machetele acestor larnbriuri de lemn disparute, din
care ne-au ramas câteva fragmente. Pielea e cel mai adesea netedă. Un mare ornament în forma de
trandafir, ondulat, de care stau agaţate nişte viniete, se etaleaza gravat din plin. Palnl colţuri
asemanatoare se repeta în patru unghiuri. Ai spune un desen pe o stotll, dar atunci, culoarea vine
în ajutorul modelului. Pe o reţea de arabescuri înflorite se profileaza silueta unui cal, în lnlpul
caruia se desfaşoara scene fantastice, cu oameni şi animale. Un rândaş �ne calul în frâu, indiferent
la acest straniu spectacol. La un alt manuscris, o coperta întreaga e aurita şi imprimata cu stampe
în altorelief. Sunt şi cazuri când procedeul se schimba. Pielea nu mai e cizelata, ci taiata dupa
conturul unui model; o piele mai sub�, colorata ţipator, cu verde, albaslnl sau roşu, lipita sub
ajur, transparenta. Acest din urma procedeu e rar folosit singur; de obicei el completeaza cizelura
şi e considerat inferior celorlalte. Totuşi îl întâlnim mai ales în epoca decadenţei miniaturii
clasice, când gravura înfloreşte sub domnia lui Şâh-Abbâs (din dinastia sefizilor, 1485-1 722).

Gheorghe IORGA

48

www.cimec.ro