Sunteți pe pagina 1din 38

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

STUDIU COMPARATIV – MINISTERUL EDUCAȚIEI DIN ITALIA,


FINLANDA ȘI ROMÂNIA

MILITARU GRAȚIELA-DANIELA - Documentație Italia


MATEI ALEXANDRU CORNEL – Documentație Finlanda
MEDINȚU GEORGIANA-ALEXANDRA – Documentație România
ARGUMENTARE + PROPUNERI – Lucrate în grup
GRUPA 228, SERIA B
PREZENTARE: 26.11.2020

BUCUREȘTI
2020-2021
CUPRINS:
Capitolul 1. Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din Italia

Capitolul 2. Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din Finlanda

Capitolul 3. Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din România

Capitolul 4. Analiza comparată a instituțiilor prezentate

Capitolul 5. Prezentarea principalelor asemănări și deosebiri dintre sistemele analizate

Capitolul 6. Identificarea și analiza principalelor puncte forte ale componentei prezentate din statele
Uniunii Europene și din Sistemul Administrativ din România

Capitolul 7. Identificarea și analiza principalelor puncte slabe ale componentei analizate din statele
Uniunii Europene și din Sistemul Administrativ din România

Capitolul 8. Propuneri de îmbunătățire a componentei analizate din România, pe baza bunelor practice
din statele Uniunii Europene comparate și analizate

BIBLIOGRAFIE
ARGUMENTAREA ALEGERII TEMEI
Am ales această temă întrucât am considerat că educația într-o societate este unul dintre
cei mai importanți factori care contribuie la buna funcționare a acesteia.

Toate aceste 3 țări: Italia, Finlanda și România sunt distincte prin anumite criterii: modul
de operare, componență dar și prin responsabilitățile pe care le au în funcție de societatea în care
activează. Totodată, ne-am ales această temă din dorința de a descoperi cum funcționeză acest tip
de Minister și în alte state mai dezvoltate economic decât statul nostru, pentru că ne vizează
direct problemele pe care sistemul educativ le întâmpină.

Prin intermediul acestui proiect ne propunem să scoatem la iveală diferențele și


asemănările dintre sistemul educational al fiecarui stat analizat și să descoperim bune practici de
preluat în România.
Capitolul 1. Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din Italia

Ministerul educației din sistemul administrativ din Italia.


Ministero della pubblica istruzione
Ministru: Lucia Azzolina
Ministerul Educației este un departament al guvernului italian responsabil pentru
administrarea sistemului școlar național. Până în 2008 s-a numit Ministerul Educației Publice, iar
în prezent este cunoscut sub denumirea de Ministerul Educației, Universității și Cercetării.

În administrația publică italiană, prin educație publică se ințelege funcția educației și


parțial educației tinerilor țării, punându-se accent, in special, pe școli.

Misiune si funcție

Ministerului Educației, Universităților și Cercetării i se atribuie funcțiile și sarcinile


statului în domeniul școlii, universității și pregătirii artistice avansate, muzicale și de dans,
cercetării științifice și tehnologice.
În aceste trei canale principale de intervenție, cu excepția domeniilor de competență
rezervate altor organisme și organizații, Ministerul îndeplinește, de asemenea, funcții de
reglementare, susținere și sporire a autonomiei recunoscute instituțiilor școlare, universitare, și
de cercetare.

În ceea ce privește sectorul educației școlare, activitatea pune în prim plan definirea
sistemelor, programelor, indicațiilor și orientărilor naționale ca și cadru de referință pentru
planificarea curriculară a instituțiilor de învățământ din sistemul național de educație și formare.

În sectorul învățământului superior, MIUR, îndeplinește sarcini în domeniul îndrumării,


supravegherii și coordonării, monitorizează activitățile. De asemenea, are în vedere
standardizarea generală si finanțarea universităților si instituțiilor de înaltă formare artistică.

În sectorul cercetării, MIUR, este însărcinat cu sarcinile de abordare, planificare și


coordonare la nivel național și internațional, inclusiv definirea Programului Național de
Cercetare (PNR) și coordonarea și monitorizarea obiectivelor europene de cercetare; îndrumarea,
planificarea și coordonarea, legislația generală și finanțarea organismelor de cercetare
neinstrumentale și monitorizarea aferentă a activităților.
În prezent, școala este organizată după cum urmează:

 grădiniță pentru copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani;

 primul ciclu de educație, cu o durată totală de 8 ani, împărțit în

o scoala primara (durata 5 ani) pentru copiii de la 6 la 11 ani;

o școala secundară inferioară (durata 3 ani) pentru elevii cu vârsta cuprinsă între 11
și 14 ani;

 al doilea ciclu de învățământ format din diferite cursuri: licee, institute tehnice, institute
profesionale, educație și formare profesională. Orientarea este serviciul oferit de Miur
tinerilor de a alege cu conștientizare.

Ministerul emite anual o ordonanță care conține datele sărbătorilor naționale, care sunt
aceleași pentru școlile de toate nivelurile și nivelurile și stabilește datele pentru desfășurarea
examenelor de stat ale ciclului I și II de învățământ.

Proiecte și inițiative internaționale

Asistenți lingvistici - Ca parte a activităților prevăzute de acordurile culturale și


protocoalele executive în vigoare, Direcția Generală pentru Reglementări Școlare și Evaluare a
Sistemului Național de Educație gestionează schimbul de asistenți lingvistici între Italia și unele
țări europene (Austria, Belgia , Franța, Irlanda, Regatul Unit, Republica Federală Germania și
Spania) cu scopul de a promova și facilita diseminarea limbilor lor naționale respective.

Uniunea europeană - Uniunea Europeană oferă un cadru de comparație și îmbunătățire a


politicilor naționale de educație și formare profesională, îndemnând guvernele naționale să
dezvolte intervenții și măsuri politice în domenii considerate prioritare, pe baza așa-numitului
principiu al subsidiarității.

Școli associate UNESCO - Sistemul de școli asociate a fost lansat de Organizația


Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) în 1953 pentru a încuraja
dezvoltarea educației în ceea ce privește scopurile Cartei Națiunilor Unite, valorile UNESCO și
la principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, pentru a construi pacea în mintea și
inima tinerilor.
Program Fulbright - Programul Fulbright promovează oportunități de studiu, cercetare și
predare în Italia și Statele Unite prin burse pentru cetățeni italieni și americani.

Proiect SMART - În cadrul programului Erasmus + KA2 (parteneriate strategice VET),


proiectul SMART realizează ideea comunității de comparație între țări pentru a împărtăși acțiuni
inovatoare în sectorul educației și formării, în special în sectorul matematic - științific.

PON pentru școala 2014-2020 - Programul Operațional Național (PON) al Ministerului


Educației, Universității și Cercetării, intitulat „Pentru școală - competențe și medii de învățare” ,
finanțat din fondurile structurale europene, conține prioritățile strategice ale sectorului
educațional și are o durata de șapte ani, din 2014 până în 2020

Politici privind bunăstarea studenților și tineret

Hărțuirea - În 2015, au fost emise noi linii directoare pentru acțiuni de prevenire și
combatere a agresiunii și a agresiunii cibernetice. Documentul prevede implementarea unei serii
de acțiuni pentru a oferi personalului școlii instrumente pedagogice și legale pentru a recunoaște
semnalele precursoare ale comportamentelor riscante și pentru a preveni și combate noile forme
de abuz și violență în rândul tinerilor.

Dreptul la studiu - Direcția generală pentru studenți, integrare și participare a Miur are
printre sarcinile sale aceea de a garanta dreptul la studii egale pentru elevi și studenți. Toți copiii
trebuie să poată merge la școală. Educația este pasul care face ca egalitatea dintre oameni să fie
concretă, permite tuturor să facă alegeri în cunoștință de cauză și să construiască o existență
demnă. Toți copiii și tinerii cu vârsta sub 18 ani italieni și străini prezenți în Italia au dreptul la
educație.

Egalitatea de șanse - Paragraful 16 din Legea 107 din 13 iulie 2015 stabilește că planul
de trei ani al ofertei educaționale trebuie să asigure punerea în aplicare a principiilor egalității de
șanse, promovând educația pentru egalitatea de gen în școlile de toate nivelurile și privind
violența de gen și orice discriminare. Așadar, Miur intenționează să sprijine activitatea
profesorilor, a personalului școlii și a familiilor, care se angajează zilnic în educație pentru șanse
egale și în formarea elevilor lor cu privire la problemele legate de toate formele de discriminare.
Resurse financiare - Peste 3,7 miliarde dintre care 2,2 miliarde au fost alocate pentru
finanțarea cheltuielilor curente și peste 1,5 pentru investiții. Acestea sunt resursele pentru școală
furnizate de proiectul de lege privind bugetul, aprobat definitiv de Guvern.

Cu fondurile alocate, este prevăzut un plan multianual pentru recrutarea a 25 de mii de
profesori de sprijin în personalul juridic, care va fi însoțit de alocarea de fonduri specifice pentru
formarea personalului didactic în problemele incluziunii elevilor și a elevilor cu dizabilități și
pentru achiziționarea de mijloace didactice. 

Fondul pentru îmbogățirea și extinderea ofertei educaționale a școlilor și pentru măsurile


de egalizare care servesc la reducerea inegalităților crește: 117,8 milioane pentru 2021, 106,9
milioane pentru 2023, 7, 3 milioane pentru fiecare dintre anii 2024 și 2025 și 3,4 milioane pentru
anul 2026.
Figura 1 - Organigrama Ministerului Educației din Italia
Capitolul 2. Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din Finlanda
Ministerul Educației și Culturii Filanda

Învăţământul finlandez pleacă de la un crez simplu: toţi copiii sunt îndreptăţiţi la o


educaţie egală, nu sunt trataţi diferit şi nu sunt etichetaţi. Scopul final este dezvoltarea abilităţii
de a învăţa şi păstrarea bucuriei descoperirii de noi cunoştinţe pe parcursul întregii vieţi. S-a
urmărit simplificarea la maxim şi implementarea unei viziuni clare şi consecvente asupra
educaţiei

Finlanda este considerată una dintre ţările cu cel mai performant sistem de învăţământ din
lume, situându-se an de an în fruntea topurilor internaţionale de specialitate. Această ţară atrage
atenţia lumii atunci când se constată că elevii săi obţin constant poziţii de top la testele PISA –
teste internaţionale menite să verifice nu atât cunoştinţele tinerilor, cât mai ales modul cum
aceştia gândesc.

Secretul stă în importantele reforme educaţionale, implementate în urmă cu 40 de ani.


Guvernul a hotărât să „reseteze” sistemul şi să abordeze o altă direcţie, dedicând astfel fonduri
importante educaţiei, cercetării şi tehnologiei. Atunci a fost adoptat un nou sistem educaţional.
Iar acest sistem se referă de fapt la egalitate de şanse pentru toţi copiii, indiferent de mediul
socio-economic din care aceştia provin. Conceptul este „peruskoulu” şi el desemnează o şcoală
„comprehensivă” pentru toţi elevii între 7 şi 16 ani.

Primul lucru care s-a decis a fost ca şcoala elementară să fie formată din nouă clase. Este
o şcoală finanţată de stat şi care oferă tuturor copiilor educaţie gratuită, o şcoală obligatorie şi
disponibilă pentru toţi, dar şi o şcoală fără examene de admitere şi fără taxe.

Reprezentant al Ministerului Educației este Li Andersson, iar al Ministerului Științei și


Culturii este Annika Saarikko

Organigrama[ CITATION The17 \l 1048 ]

Ministrul ia decizii cu privire la cele mai importante probleme la minister. 

Ministrul educației, Li Andersson, conduce ministerul. În conformitate cu împărțirea


responsabilităților convenită de guvern, aceasta este responsabilă cu educația și îngrijirea copiilor
mici, educația generală și educația și formarea profesională.
Ministrul Științei și Culturii, Annika Saarikko,  este responsabilă pentru problemele
legate de Departamentul de Artă și Politică Culturală și Departamentul de Politică pentru Tineret
și Sport, inclusiv ajutorul financiar pentru studenți. De asemenea, este responsabilă de politica
științifică, politica de învățământ superior și afacerile religioase.

Secretarii de stat Minna Kelhä și Tuomo Puumala  asistă miniștrii în direcția și


planificarea politică.

Secretarul permanent Anita Lehikoinen conduce împreună cu ministrul activitățile


Ministerului Educației și Culturii. Atribuțiile secretarului permanent includ monitorizarea
pregătirii problemelor la minister și participarea la activitățile interne ale ministerului.

Departamentele și unitățile Ministerului Educației și Culturii:

 Departamentul pentru educația timpurie, educația școlară cuprinzătoare și educația


liberală a adulților
 Departamentul pentru învățământul secundar general general și educație și formare
profesională
 Departamentul pentru Învățământul Superior și Politica Științifică
 Departamentul pentru Artă și Politică Culturală 
 Departamentul pentru Tineret și Politica Sportivă

Funcțiile comune ale ministerului sunt îndepliniteUnitatea Administrativă

 Unitatea de finanțe
 Secretariat pentru Relații Internaționale
 Unitatea de comunicații

Regulamentul de procedură al Ministerului conține o descriere mai detaliată a atribuțiilor


diferitelor departamente și unități.
Figura 2 - Organigrama Ministerului Educației și Culturii din Finlanda

Cooperare internationala[ CITATION Min20 \l 1048 ]

Ministerul Educației și Culturii subliniază politica națională privind cooperarea cu


organizațiile internaționale, consiliile și alte organisme în domeniile sale de competență legate de
educație și formare, cultură, tineret, sport și anumite domenii de cercetare.

Ministerul Educaţiei şi Culturii (MCE) colaborează cu Consiliul Naţional Finlandez al


Educaţiei (FNBE) în elaborarea politicilor de dezvoltare, conţinuturilor educaţiei şi metodologiei
didactice pentru nivelul primar, secundar, superior şi educaţia adulţilor. Administrarea la nivel
naţional urmăreşte în principal, asigurarea finanţării sistemului şi informarea.
În afaceri internaționale, Ministerul:

 participă la activitatea marilor organizații internaționale și a consiliilor regionale


 implementează programe și inițiative la nivel national
 sprijină cooperările culturale și activitățile de expatriați

Strategiile și programele internaționale ale ministerului se concentrează pe un anumit


subiect sau o regiune geografică.

De asemenea, relațiile externe ale UE și politica sa largă de dezvoltare oferă un canal de


cooperare cu țările din afara UE.

Cooperarea nordică referitoare la cultură, educație și formare se desfășoară în sfera


Consiliului de Miniștri nordic și a agențiilor sale și a Fondului Cultural Nordic. Organisme
importante în cooperare cu zonele învecinate și în cadrul Dimensiunii Nordice a UE sunt
Consiliul Mării Baltice, Consiliul Euro-Arctic Barents și Consiliul Arctic.

Ministerul Educației și Culturii promovează și susține cooperarea culturală și


educațională. Cooperarea este, de asemenea, guvernată de acorduri bilaterale, programe și
memorandumuri de înțelegere.
Cele mai importante agenții de cooperare internațională din sectoarele ministerului sunt
cele bazate pe acorduri interguvernamentale:

 Organizația Națiunilor Unite pentru Educației, Știință și Cultuă UNESCO


 Consiliul Europei
 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD)

Centrul Internațional pentru Studiul Conservării și Restaurării Bunurilor Culturale
(ICCROM)
 Organizația Mondială a Comerțului (OMC)
 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI)
 Agenția Mondială Antidoping (WADA)

Ministerul Educației și Culturii participă, de asemenea, la cooperarea


interguvernamentală multilaterală sub egida diferitelor organizații, în special Consiliul Europei,
Consiliul Nordic al Miniștrilor și consiliile regionale: Consiliul statelor Mării Baltice, Consiliul
Arctic și Barents Euro-Arctic Consiliu.Cooperarea bilaterală se realizează în cadrul sistemului de
cooperare cu zonele învecinate.

Atribuțiile și obiectivele Ministerului Educației și Culturii [ CITATION Min20 \l

1048 ]

Ministerul Educației și Culturii este responsabil pentru dezvoltarea educației, științei,


culturii, sportului și politicilor pentru tineret și pentru cooperarea internațională în aceste
domenii.

Munca desfășurată în cadrul ramurii administrative a Ministerului are efecte de anvergură


asupra bunăstării și succesului oamenilor. Obiectivul ministerului este de a oferi cetățenilor
posibilități de dezvoltare personală prin educație și servicii culturale, să garanteze abilitățile
necesare pe piața muncii, să consolideze cultura națională și să promoveze cooperarea
internațională.
Atribuțiile Ministerului Educației și Culturii în Guvern și în ramura administrativă

Atribuțiile Ministerului Educației și Culturii includ:

 conducerea și punerea în aplicare a măsurilor convenite în programul guvernamental,


 pregătirea actelor, decretelor și deciziilor privind ramura administrativă a ministerului,
 pregătirea bugetului pentru ramura administrativă a ministerului și pregătirea altor
aspecte legate de planificarea financiară;
 îndrumarea agențiilor din cadrul ramurii sale administrative și tratarea problemelor care
le privesc,
 alocarea creditelor către agențiile guvernamentale și organismele publice,
 acordarea de transferuri guvernamentale discreționare către autoritățile locale, autoritățile
municipale comune și corporațiile private,
 participarea la pregătirea chestiunilor și luarea deciziilor în anumite organisme ale UE și
 participarea la activitățile anumitor organizații internaționale, cooperarea nordică,
cooperarea cu regiunile învecinate și cooperarea bilaterală.

Dispozițiile privind atribuțiile ministerelor sunt stabilite în decretele care guvernează


fiecare minister, iar dispozițiile privind mandatele ministerelor sunt stabilite în Regulamentul de
procedură al guvernului. Regulamentul de procedură al Ministerului Educației și Culturii
stabilesc dispoziții, de exemplu, privind îndrumarea și conducerea sucursalei administrative și cu
privire la pregătirea și decizia de probleme.

Un buget de 6,8 miliarde EUR pentru ramura administrativă a Ministerului Educației și


Culturii pentru 2020. Guvernul va lansa proiecte pentru a face educația și îngrijirea copiilor mici
(ECEC) și educația școlară cuprinzătoare mai echitabile și pentru a îmbunătăți calitatea acestora,
cu scopul de a îmbunătăți rezultatele învățării copiilor și tinerilor și de a aborda
inegalitățile. Între 2020 și 2022, 125 de milioane EUR vor fi rezervate în ECEC și 180 milioane
EUR în educația școlară cuprinzătoare pentru un program de calitate și egalitate.
Proiecte și legislație

Grupul de studiu al Centrului de învățare continuă și serviciu de ocupare


Ministerul Educației și Culturii și Ministerul Ocupării Forței de Muncă și Economiei, în
cooperare cu organizațiile muncii și administrațiile regionale, pregătesc înființarea unui centru de
servicii pentru învățarea continuă și ocuparea forței de muncă, astfel încât să poată începe să
funcționeze în 2021.

Scopul este dezvoltarea competențelor populației în vârstă de muncă și creșterea ratei de


ocupare. Centrul funcționează aproape de viața profesională și reprezintă forme de învățare în
viața profesională.

Sectorul cultural și problemele etice


Problemele etice din industria culturală au apărut în dezbaterea publică în ultimii ani.
Există cazuri de probleme care au ieșit în evidență în fundal, dar și o schimbare mai generală a
valorilor și atitudinilor și în acest sens de ex. meto-mișcare. A fost identificată necesitatea de a
determina dacă sectorul cultural are nevoie de o instituție care să se ocupe de probleme etic

Scopul este de a organiza gestionarea problemelor etice în sectorul cultural și acțiunile


preventive necesare pentru acesta, precum și orice alte măsuri într-un mod posibil și justificat,
luând în considerare natura activităților sectorului.e.

Grup de lucru care elaborează programul de politică arhitecturală


Ministerul Educației și Culturii și Ministerul Mediului au creat un grup de lucru pentru a
elabora un nou program de politică arhitecturală pentru Finlanda. Lucrarea ia în considerare
schimbările care afectează viitorul, efectele lor asupra mediului construit și posibilitățile de
îmbunătățire a calității mediului de viață cu ajutorul arhitecturii.

Sarcina grupului de lucru este de a pregăti o propunere pentru programul politicii


arhitecturale din Finlanda și obiectivele și măsurile-cheie ale acestuia, luând în considerare
evoluțiile de la programul anterior de politică arhitecturală, forțele pentru schimbare și
accelerarea ritmului schimbării și oportunitățile de rezolvare a provocărilor societale.
Forumul de dezvoltare a educației timpurii
Misiunea Forumului de dezvoltare a educației timpurii este de a promova cooperarea
dintre educația timpurie și formatori. Monitorizați procesele de dezvoltare și schimbare ale
educației timpurii, precum și cercetările educaționale naționale și internaționale. Sprijinirea
punerii în aplicare a Legii educației timpurii și promovarea implementării structurii personalului.

Raport SORA
Proiectul examinează modul în care sunt aplicate dispozițiile privind inadecvarea pentru
studii (așa-numitele reglementări SORA) și ce fel de practici de operare și diviziune a muncii au
diferiții actori. Pe baza raportului, se vor face modificările necesare în legislație și alte măsuri
necesare.

Descrierea sistemului educaţional din Finlanda. Principii şi valori

Sistemul este unul egalitarist, oferind şanse egale pentru oricine, indiferent de mediul
socio-economic din care provin, sau de zona în care locuiesc, au acelaşi potenţial de a învăţa şi
trebuie să aibă aceleaşi şanse la o educaţie de calitate. În Finlanda nu există şcoli mai bune şi
şcoli mai proaste. Nu există învăţământ privat. Întregul sistem universitar este de stat. Sunt
permise liceele private, dar perceperea de taxe de studiu este interzisă.
În Finlanda, şcoala pune preţ pe calitatea profesorilor, investind doar în cei care
realizează performanţe. Calitatea profesorilor finlandezi este, pur şi simplu, exemplară. În
Finlanda trebuie să ai facultate ca să predai la grădiniţă şi masterat ca să predai la şcoală. Astfel,
legea impune fiecărui cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate şi un masterat în
pedagogie. Poziţia de profesor este drept una cu o mare responsabilitate şi, în consecinţă, nu
oricine poate intra în sistem. În Finlanda este mai uşor să devii medic sau avocat decât profesor.
Salariile pe care le primesc sunt printre cele mai mari din Europa, alături de Germania, Marea
Britanie şi Franţa. Profesorilor care nu îşi dovedesc competenţa nu li se prelungeşte contractul de
angajare.
În Finlanda nu trebuie să plăteşti nimic pentru serviciile educaţionale nici măcar când faci
o facultate, masterat sau doctorat. În plus, elevilor li se asigură un prânz gratuit şi transport
gratuit dacă locuiesc la mai mult de 5 km de şcoală. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie
gratuit, nutritiv, şi cu multe feluri de salate şi fructe. Dacă orele se prelungesc până după-amiază,
şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.
Sistemul educativ este foarte bine gândit şi făcut în sprijinul elevilor. Finlanda are cel mai
mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi
promovează liceul. În acelaşi timp, diferenţa dintre cei mai slabi şi cei mai buni elevi este cea
mai mică din lume.

Sistemul de valori al finlandezilor are la bază educaţia nu acumularea de bunuri. Acest


lucru este valabil pe tot parcursul vieţii, când, arată statisticile, adulţii preferă să dea bani pe un
program de educaţie continuă decât pe ultimul telefon scos pe piaţă. Este un sistem de valori
format în familie, consolidat în şcoală, pus apoi în slujba ţării.
Principiile sistemului de învăţământ finlandez:
 Fiecare copil este important - sistemul trebuie să fie capabil să ofere cea mai bună
educaţie posibilă fiecarui copil, în mod egal;
 Nu exista şcoli pentru elite - elevii sunt educaţi să accepte diferenţele dintre ei şi să le
folosească pentru a colabora în tot ceea ce fac;
 Profesorii au putere de decizie în ce priveşte: manualele, metodele de evaluare ale
studenţilor /elevilor, conţinutul cursurilor;
 Există un curriculum la nivel naţional, însă doar ca o bază de lucru pe care profesorii o
îmbunătăţesc şi îi adaugă elemente, după cum consideră ei;
 Nu există teste - elevii dau primul lor examen în clasa a IX-a;
 Nu există inspecţii şcolare - evaluarea profesorilor şi dezvoltarea lor se bazează pe
încredere;
 Doar primii 10% dintre cei mai buni studenţi sunt acceptaţi pentru a deveni profesori,
masterul fiind obligatoriu pentru a putea preda.

Organizarea sistemului de educaţie finlandez


Strategia naţională se bazează pe dorinţa de a dezvolta ţară ca o societate informaţională
care îşi educă cetăţenii la un standard ridicat. Pentru a realiza acest lucru, Finlanda canalizează
investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare. Sistemul de educaţie este un sistem
descentralizat, 100% finanţat de stat, iar programa şcolară este schiţată doar în linii mari de
autorităţile centrale
În Finlanda există o moştenire culturală luterană a responsabilităţii bazate pe disciplină şi
efort, stimulată şi de mediul climatic care îi obligă să rămână în casă în perioada rece. Este totuşi
un punct comun cu alte ţări vecine, precum Suedia sau Danemarca, mai avansate economic, dar
care figurează câteva locuri mai spate în clasamentul PISA.
În sistemul de învǎţǎmânt finlandez, educaţia este dirijatǎ de:

- legislaţie;
- planul de cercetare şi dezvoltare;
- curriculum-ul naţional;
- programul educaţional politic al oraşului;
- curriculum-ul la decizia şcolii;
- planul specific şcolii pentru anul şcolar în curs.

Autorităţile locale stabilesc gradul de autonomie al şcolilor. Datoritǎ faptului cǎ există un


grad de autonomie foarte mare pentru autorităţile locale în furnizarea de educaţie,
municipalitatea poate dezvolta propriile abordări inovatoare pentru punerea în aplicare a
curriculumului, diferite de cele ale altor municipalităţi. Deoarece nu există inspectorat şcolar,
şcolile au dreptul de a personaliza actul educativ conform propriilor decizii administrative, fiind
doar ghidate de curriculă. Curriculumul Naţional este rezultatul unui proces de colaborare între
Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei, municipii, şcoli şi profesori, precum şi formatori,
cercetǎtori şi alte pǎrţi interesate (pǎrinţi şi elevi, prin intermediul sondajelor de opinie).

REFORMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI FINLANDEZ ŞI ALTE MĂSURI DE SUCCES


IMPLIMENTATE
Reforma sistemului de învăţământ finlandez a început în urmă cu 40 de ani, dar metodele
au fost mereu îmbunătăţite şi adaptate la evoluţia societăţii.
Curriculum-ul trebuie schimbat periodic, în paralel cu nevoile societǎţii: evoluţia
tehnologiei, globalizarea, schimbarea climei, a economiei. Competenţele cerute de societate şi de
muncǎ s-au schimbat. Apar tot mai multe locuri de muncǎ ce solicitǎ competenţe digitale,
strategii asertive de comunicare, cât şi competenţe practic - aplicative.
Reforma se axeazǎ pe substituirea sarcinilor de lucru care dezvoltǎ competenţe bazate pe
memorare şi reproducere cu acele sarcini practic - aplicative, care activeazǎ procesele cognitive
superioare: gândirea, împreunǎ cu operaţiile specifice acesteia (analiza, sinteza, comparaţia,
abstractizarea, concretizarea, generalizarea, individualizarea), imaginaţia, memoria, rezolvarea
de probleme. Cu scopul de a răspunde provocărilor viitorului, curriculumul finlandez va pune
accent pe competenţele transversale (generice) şi pe proiectele de colaborare transdisciplinară
Câteva dintre obiectivele cheie în cadrul reformei finlandeze presupun: dezvoltarea
şcolilor drept comunităţi de învăţare, promovarea bucuriei de a învăţa, a unei atmosfere de
colaborare, precum şi promovarea autonomiei elevilor în asumarea responsabilităţii şi în viaţa
şcolară.
Finlanda pregăteşte schimbări şi pentru ciclul primar, prin proiectul Playful Learning
Centre, în cadrul căruia se poartă negocieri cu companiile de jocuri video, pentru a găsi soluţii
inovatoare de învăţare pentru cei mici. Sistemul se aplică în câteva şcoli din Helsinki, precum
şcoala primară Siltamaki, unde învaţă 240 de copii cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani
În Finlanda Ministerul Educaţiei şi Culturii (MCE) este responsabil pentru dezvoltarea
strategică şi pentru asigurarea cadrului normativ în educaţia şi fomarea profesională.
Capitolul 3:

Prezentarea Ministerului Educației din sistemul administrativ din România

Ministerul Educației și Cercetării

Ministerul Educaţiei şi Cercetării este organ de specialitate al administraţiei publice


centrale, cu personalitate juridică, care se organizează şi funcţionează în subordinea Guvernului
și totodată funcționează în baza Legii privind organizarea și funcționarea Guvernului României
și a ministerelor nr.90/2001, cu modificările și completările ulterioare, în coroborare cu
prevederile Hotărârii de Guvern nr.24/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Educaţiei și Cercetării.

Acest minister decide anual prin ordin al ministrului structura anului de învățământ din


România. Actualul ministru al Educației este Monica Cristina ANISIE.

Misiunea ministerului este de a organiza şi de a conduce sistemul naţional al educaţiei,


formării profesionale, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării şi exercită
atribuţiile stabilite prin legi şi prin alte acte normative din sfera sa de activitate.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Ministerul Educaţiei şi


Cercetării îndeplineşte următoarele funcţii principale:

a) de strategie, prin care planifică strategic şi asigură elaborarea şi implementarea


politicilor în domeniul educaţiei, formării profesionale, cercetării ştiinţifice, dezvoltării
tehnologice şi inovării;

b) de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea şi controlul respectării


reglementărilor din domeniile sale de activitate;

c) de evaluare, coordonare şi control al realizării politicilor în domeniul educaţiei,


formării profesionale, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării;
d) de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ-
metodologic, funcţional, operaţional, instituţional şi financiar prin care se realizează politicile din
domeniile sale de activitate.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării exercită în domeniul educaţiei, formării profesionale,


cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării următoarele atribuţii principale:

1. elaborează strategia de punere în aplicare a programului de guvernare în domeniul său de


competenţă;
2. îndeplineşte obligaţiile ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi
participă la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative europene în domeniile sale
de competenţă;

3. coordonează şi controlează sistemul naţional de educaţie, de formare profesională şi de


cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare;

4. derulează, direct sau prin instituţiile din subordinea sa, programe de stimulare şi
recompensare a elevilor şi studenţilor;

5. finanţează acţiuni proprii, pe baza programelor aprobate de ministrul educaţiei şi cercetării;

6. avizează necesarul de formulare solicitat de unităţile şi instituţiile de învăţământ superior de


stat şi particulare acreditate şi transmite comanda pentru tipărirea acestora către Compania
Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., care poartă întreaga răspundere pentru asigurarea
securităţii tipăririi;

7. participă la programele, proiectele şi reuniunile internaţionale ale Uniunii Europene şi


bilaterale în domeniu;

8. realizează şi promovează strategii şi tehnici moderne de instruire şi educaţie;

9. coordonează, controlează şi dezvoltă funcţionarea sistemului informatic naţional pentru


învăţământ, inclusiv prin cofinanţare;

10. iniţiază funcţionarea unor reţele de comunicaţie pe domenii specifice între unităţile şi
instituţiile de învăţământ superior;

11. editează materiale de specialitate necesare pentru cunoaşterea şi dezvoltarea activităţii din
domeniile sale de activitate;
12. avizează proiectele de acte normative elaborate de ministere şi de alte organe ale
administraţiei publice centrale pentru domeniul său de activitate;

13. asigură relaţia cu Parlamentul, Consiliul Economic şi Social şi exponenţi ai societăţii civile în
problemele specifice domeniilor sale de activitate;

14. propune acordarea statutului de utilitate publică asociaţiilor şi fundaţiilor din domeniul său de
activitate, în condiţiile prevăzute de lege;

15. primeşte şi soluţionează sesizările persoanelor fizice şi juridice, în conformitate cu


prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de
soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, cu
modificările ulterioare;

16. aprobă repartizarea pe judeţe/municipiul Bucureşti a numărului maxim de posturi pentru


unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv învăţământ special, centrele judeţene
de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă
Educaţională;

17. efectuează acte de control potrivit reglementărilor în vigoare şi regulamentelor naţionale şi


ale Uniunii Europene în domeniile sale de activitate;

18. alte atribuţii din domeniul de activitate al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prevăzute în
acte normative aflate în vigoare.

19. realizează studii, analize şi monitorizări, evaluări şi alte activităţi similare în domeniul
cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, pentru elaborarea, monitorizarea şi
evaluarea implementării Strategiei, a Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a
celorlalte instrumente pentru implementarea acesteia şi în acest scop poate să contracteze
servicii de consultanţă, expertiză, asistenţă tehnică şi altele asemenea;

20. stabileşte şi actualizează obiectivele strategice implementate prin Planul naţional de


cercetaredezvoltare şi inovare şi prin celelalte instrumente pentru implementarea Strategiei
naţionale, în concordanţă cu priorităţile politicilor economice şi sociale ale Guvernului;

21. elaborează Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pe perioade multianuale, pe


baza evaluării resurselor necesare, evaluează programele cuprinse în acesta, asigură
detalierea lor anuală şi informează asupra realizării acestora;
22. monitorizează şi evaluează unităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;

23. asigură dezvoltarea instituţională a institutelor şi unităţilor de cercetare aflate în subordine,


coordonare şi sub autoritate;

24. asigură atragerea, utilizarea, monitorizarea şi evaluarea asistenţei tehnice şi a consultanţei


interne şi internaţionale pentru domeniul său specific de competenţă;

25. atribuie conducerea sau, după caz, conduce, finanţează şi monitorizează programe/proiecte
de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare;

26. prognozează, planifică şi programează, după caz, bugetul aferent cercetării-dezvoltării şi


inovării, cuprins în bugetul de stat, şi resursele financiare necesare realizării politicilor în
domeniul său de competenţă;

27. asigură alocarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate finanţării Planului naţional de
cercetaredezvoltare şi inovare, precum şi a celorlalte instrumente pentru implementarea
Strategiei, fonduri pe care le gestionează;

28. aprobă şi finanţează programele-nucleu, conform legii, elaborează planul sectorial de


cercetaredezvoltare propriu şi avizează planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare ale
celorlalte autorităţi;

Politicile educaționale sectoriale ale ministerului educatiei sunt:

 Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 „Educația 2020”


 Strategia de dezvoltare a învățămîntului vocațional/tehnic pe anii 2013-2020
 Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020
 Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul educației, 2016-2018
 Planul național de acțiuni pentru implementarea reformei structurale în educație
 Planul de acțiuni pentru restructurarea rețelei instituțiilor de învățămînt profesional tehnic pe
anii 2016 – 2020
Cele mai recente programe desfășurate de Ministerul Educației și Cercetării sunt:
- Potrivit Ordinului cu nr. 3.797/2020 pentru constituirea unei comisii de acordare a avizului
Ministerului Educației și Cercetării privind oportunitatea realizării unor investiții finanțate
prin POR - Axa Prioritară 9, Prioritatea de investiții 9.1

- Ordinul nr. 4.531/2019 de constituire a unei comisii pentru acordarea avizului Ministerului
Educației Naționale privind oportunitatea realizării unor investiții finanțate prin Programul
Operațional Regional - POR/2019/3/3.1/B/ITI/2

- PROGRAMUL OPERAȚIONAL CAPACITATE ADMINISTRATIVĂ TITLUL


PROIECTULUI: Dezvoltarea capacității Ministerului Educației Naționale și Cercetării
Științifice de monitorizare și prognoză a evoluției învățământului superior în raport cu piața
muncii

- Proiectul "Job Orientation - training in businesses and schools" (JOBS)


Figura 3 - Organigrama Ministerului Educației și Cercetării din România

ECHIPA DE CONDUCERE A MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII:

MINISTRUL: Monica Cristina Anisie

SECRETAR DE STAT: Jean Badea

SECRETAR GENERAL: Ioana Lazăr

SECRETARI GENERALI ADJUNCȚI: Sorin Ștefan Decă ( Educație)

Corenliu Stanca (Cercetare)

SECRETAR DE STAT PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN LIMBILE MINORITĂȚILOR


NAȚIONALE: Irina Elisabeta Kovacs

SECRETAR DE STAT PENTRU PROIECTELE CU FINANȚARE EXTERNĂ: Mihaela Popa

SECRETAR DE STAT PENTRU ACTIVTATEA CU CDI: Dragoș Mihael Ciuparu


SECRETAR DE STAT PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR: Gigel Paraschiv

SECRETAR DE STAT PENTRU RELAȚIA CU PARLAMENTUL: Dragoș Lucian Rădulescu

Activitatea Ministerului Educației și Cercetării este reglementată de:

 Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (actualizată la data de 15.10.2020)


 Hotărârea Guvernului nr. 765/10 septembrie 2020 pentru modificarea Hotărârii
Guvernului nr. 24/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și
Cercetării
 Hotărârea Guvernului nr. 24 din 16 ianuarie 2020 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Educației și Cercetării
 Regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului Educației și Cercetării +
modificările și completările ulterioare (aprobate prin ordinul de ministru nr.
5.546/11.09.2020 și anexa aferentă)

Alte acte normative care guvernează activitatea Ministerului Educației și Cercetării:

 Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici


 Legea nr.7/2004, privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată
 Legea nr. 477/2004 privind codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și
instituțiile publice
 Ordonanța de Urgență nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager
public
 Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, cu modificările și completările ulterioare
 Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile
publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii
 Legea 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
 Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
 Memorandum Guvern - transparență instituțională
 Hotararea de Guvern nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Educaţiei Naţionale (abrogată)
 Ordinul de ministru nr. 4982/2017 privind modificarea ordinului nr. 3.478/2016 privind
aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Ministerului Educaţiei Naţionale
și Cercetării Științifce și a Procedurii privind gestionarea documentelor neclasificate și
activitatea de registratură/secretariat din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale și
Cercetării Științifce (abrogat)
Capitolul 4. Analiza comparată a instituțiilor prezentate

 Din punct de vedere al cadrelor didactice în anul 2018


Finlanda: 85.348
Italia: 822 723
România:210 494

    Din punct de vedere al cadrelor didacti ce în


anul 2018
900000
800000
700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
Finlanda: 85.348 Italia: 822 723 România:210 494

Unul dintre pilonii importanți al fiecarui sistem este cadrul didactic, iar raportat la numărul
de locuitori, România nu are destui profesori pentru a susține orele la standardele Uniunii
Europene ( de exemplu: în anumite comune din România există profesori care predau simultan
pentru clase diferite: clasa I-a și clasa a III-a/ clasa a II-a și clasa a IV-a)
 Din punct de vedere al fondurilor alocate

Romania – 3,2 % din pib 2019

Italia- 3,8 in 2019

Finlanda – 5,7 in 2018

    Din punct de vedere al fondurilor alocate

Finlanda – 2018 5.7%

Italia - 2019 3.8%

Romania – 2019 3.2%

1.0% 2.0% 3.0% 4.0% 5.0% 6.0% 7.0% 8.0% 9.0% 10.0%
Din PIB

Conform datelor statistice ce reies din tabel, Finlanda este țara care investește cel mai mult în
educație. În comparație cu România care alocă un procent foarte mic pentru acest Minister, în
clasamentul priorităților statului roman, educația ocupând locul 5.
 Din punct de vedere al gradului de alfabetizare
Finlanda – 99,00%
Italia-99,16%
Romania – 98, 84%

Din punct de vedere al gradului de


alfabetizare
99.16%

Romania
99.00% Finlanda
Italia
99.20% Italia
99.10%
99.00% 98.84% Finlanda
98.90%
98.80%
98.70% Romania
98.60%
1

Din punct de vedere al gradului de alfabetizare, Italia depășește cele doua țări cu un
procent de 0,16% Finlanda, respectiv 0,32 % România. Italia are cei mai puțini elevi și studenți
care nu înteleg anumite concepte importante ce se desprind din lecții, fapt ce atrage dupa sine
note mici, ulterior chiar imposibilitatea terminării studiilor.
 Din punct de vedere al evaluarilor PISA 2019
Finlanda – locul 3
Italia – locul 25
Romania – locul 50
Și în cazul evaluărilor PISA, la care participă elevii cu vârste cuprinse între 15 – 16 ani s-a
constat faptul că România se află la coada clasamentului, în comparație cu Finlanda și Italia.
Aceste teste PISA scot la iveală problemele existente în sistemul de educație al țării.
Capitolul 5. Prezentarea principalelor asemănări și deosebiri dintre sistemele analizate
Asemanari:
 Accesul la educație în Italia, Finlanda și România este gratuit, astfel oricărui copil i se
respectă un drept fundamental și anume, dreptul la educație.
 Minimul anilor de studiu în fiecare dintre cele trei state este de zece ani.

Deosebiri:

Copiii cu dizabilități învață în școli normale, spre deosebire de copiii din România și
Italia, care merg la școli speciale. Faptul ca cei din Finlanda merg la aceeași școală cu ceilalți
copii, care nu suferă de probleme de sănătate îi ajută să se integreze în societate, ei nu se simt la
fel de marginalizați ca cei din România și Italia și nu se simt complexați de problema lor.

În Finlanda un profesor predă unui număr de maxim 20 de elevi, fiind sprijinit si de doi
asistenți pentru a-i ajuta pe elevii care fie nu au înteles, fie au rămas în urmă. În comparație cu
România și Italia unde un profesor predă pentru 25/30 de elevi, o materie destul de stufoasă.

În Italia și România încă există funcția de inspector școlar, în comparație cu Finlanda,


care a scos această funcție din sistem, resetându-l astfel, deoarece inspectorii nu au vrut să se
adapteze la ideea că trebuie să ajute sistemul, nu să îl controleze.

O asemănare între România și Finlanda este faptul că, ambele țări prezintă 5 etape ale
educației: învățământul preșcolar, gimnazial, preuniversitar, universitar și postuniversitar, iar
Italia expune doua cicluri: primul ciclu școlar, cu o durată de 8 ani și al doilea ciclu școlar, cu o
durată de 2 ani.

O asemănare între Finlanda și Italia este reprezentată de faptul că accentul cade pe partea
practică, elevii având posibilitatea de a aplica noțiunile pe care le-au dobândit, în comparație cu
România care pune accentul pe partea teoretică.
Capitolul 6. Identificarea și analiza principalelor puncte forte ale componentei prezentate
din statele Uniunii Europene și din Sistemul Administrativ din România

Identificarea și analiza principalelor puncte forte ale componentei prezentate din Finlanda:

 Sistemul este unul egalitarist, oferind şanse egale pentru oricine, indiferent de mediul
socio-economic din care provin, sau de zona în care locuiesc, au acelaşi potenţial de a învăţa
şi trebuie să aibă aceleaşi şanse la o educaţie de calitate.
 Calitatea profesorilor finlandezi este, pur şi simplu, exemplară. În Finlanda trebuie să ai
facultate ca să predai la grădiniţă şi masterat ca să predai la şcoală. Legea impune fiecărui
cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate şi un masterat în pedagogie. Poziţia de
profesor este drept una cu o mare responsabilitate şi, în consecinţă, nu oricine poate intra în
sistem.
 Serviciile educaționale sunt gratuite nu trebuie să plăteşti nimic pentru serviciile
educaţionale nici măcar când faci o facultate, masterat sau doctorat. În plus, elevilor li se
asigură un prânz gratuit şi transport gratuit dacă locuiesc la mai mult de 5 km de şcoală.
Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, şi cu multe feluri de salate şi fructe.
Astfel, se respecta dreptul la educație.

Identificarea și analiza principalelor puncte forte ale componentei prezentate din Italia:

Punct forte Cauză Efect


Existența unei oferte Pregătirea corespunzătoare a Obținerea performanței in
educaționale adaptată la viitorilor angajați si viitor, pe piața muncii
nevoile de formare cerute de posibilitatea acestora de a
piața muncii dobândi competențele
necesare
Organigrama Delimitarea clară a funcției Evitarea posibilelor conflicte
fiecarei persoane din minister care pot apărea între cei ce
ocupă funcții de conducere si
cei ce ocupă alte funcții
Finalizarea proiectelor Necesitatea susținerii Resursă umană dezvoltată si
persoanelor din fiecare competentă
categorie socială
Identificarea și analiza principalelor puncte forte ale componentei prezentate din România:

Punct forte Cauză Efect


Ministerul oferă un Existența diferitelor naționalități. Reducera si Disparitia
echilibru în ceea ce privește Hotarari situatiilor de discriminare.
accesul la educație pentru
toată lumea

Existența unui plan strategicStabilirea unor obiective SMART, Respectarea planului de


al instituției elaborat atât pe
clar definite și alocarea resurselor acțiune și monitorizarea
termen scurt, mediu, cât și financiare necesare pentru continuă a activităților
lung îndeplinirea acestora
Instituția oferă acces liber la
Nevoia populației de a cunoaște Transparenţă în acţiunile
datele cu caracter statistic cu exactitate activităților din interne față de cetățeni
minister (buget, proiecte, achizitii)
Existența programelor de Datorită aderarii la proiectul Promovează imaginea
cooperare internațională: Bologna în 1999 sistemului educaţional
Românii de Pretutindeni românesc prin atragerea de
Elevi non-UE cetăţeni din state non-UE
Studenți non-UE la studii în sistemul
naţional de învăţământ din
România
Capitolul 7. Identificarea și analiza principalelor puncte slabe ale componentei analizate
din statele Uniunii Europene și din Sistemul Administrativ din România

Identificarea și analiza principalelor puncte slabe ale componentei prezentate din Finlanda:

 Sistemul educațional nu răspunde în mod adecvat nevoilor pieței muncii.  Există mai
multe domenii în care sunt educați prea mulți oameni (și anume arte, științe umane, studii
culturale, științe sociale) și altele în care există o cerere excesivă cronică și o concurență
uriașă pentru locurile limitate (facultate de medicină, drept, școli de afaceri și tehnice de
top). 

Identificarea și analiza principalelor puncte slabe ale componentei prezentate din Italia:

Punct slab Cauză Efect


Dificultatea transpunerii in Transpunerea in practică este
practică a legilor existente un proces complex

Slaba cooperare intre Competitivitatea între actorii Randament slab in ceea ce


organele de la nivel național, la nivel național, regional si privește activitatea pe care o
regional și local, care local desfășoară
acționează în domeniul
consilierii și orientării
profesionale.

Identificarea și analiza principalelor puncte slabe ale componentei prezentate din România:
Punct slab Cauză Efect
Ministerul are în subordine Neconformarea cu domeniul în Coordonarea ineficientă a
instituții și unități ce nu care instituția activează activitaților specifice.
aparțin domeniului de
activitate al acestuia
(Cluburi Sportive
Studentesti)
Alocarea unui buget redus Neprioritizarea activităților România rămâne în urmă
din PIB pentru cercetare cu dezvoltarea educației,
comparative cu alte state
europene care acordă un
buget consistent
Manuale vechi Lipsa colaborărilor cu anumite Materie neactualizată
edituri

Capitolul 8. Propuneri de îmbunătățire a componentei analizate din România, pe baza


bunelor practici din statele Uniunii Europene comparate și analizate

Propuneri de îmbunătățire a componentei analizate din România, pe baza bunelor


practici din Finlanda: Din cauza numărului mare al elevilor din clasele din România, un
profesor nu își poate îndeplinii în totalitate atribuțiile, deoarece materia este destul de grea și de
stufoasă și pentru a putea parcurge toate lecțiile, aceștia accelerează ritmul de predare, astfel unii
elevi rămânând cu lacune. O rezolvare pentru această problemă poate consta în adoptarea
modelului Finlandez: un profesor și doi sau trei asistenți, cu scopul de a le oferi șanse egale
tuturor.

În Finlanda se acorda o încredere foarte mare în competențele profesorilor, astfel


neexistand inspectori școlari, li se conferă acestora o putere de decizie cu privire la: metodele de
evaluare, conținutul cursurilor și al manualelor, lucru ce ar trebui implementat și în România,
întrucât cadrele didactice sunt cele care cunosc situația cel mai bine, luând contact zilnic cu acest
sistem.

Propuneri de îmbunătățire a componentei analizate din România, pe baza bunelor


practici din Italia: O bună practică a sistemului educațional este reprezentată de implementarea
unor politici privind bunăstarea studenților, de exemplu: politica ce privește acțiunile de
prevenire, combatere a agresiunii cibernetice și a abuzului în rândul tinerilor.

În școlile din Italia, cu scopul de a întelege mai bine noțiunile teoretice și de a știi cum
funcționează anumite mecanisme accentul se pune pe partea practică.
Concluzii:

Dezvoltarea unei societăţi modern și care să prospere în viitor are la bază sistemul
educativ care să ofere servicii calitative populaţiei ţării. În urma studiului comparativ se poate
observa faptul că Ministerul Educației este diferit în cele trei state: Italia, Finlanda și România.

În primul rând, România ar trebui să își revizuiască clasamentul priorităților și ar trebui


să investeasca mai mult în educație, deoarece este necesară investiția în elevi și studenți, acesția
reprezentând viitorul țării.
Bibliography
PORTAL LEGISLATIV. ( 2020). Retrieved from http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/229962.

Legislație organizare și funcționare. (2016). Retrieved from https://www.edu.ro/legisla%C8%9Bie-


organizare-%C8%99i-func%C8%9Bionare-0.

The Ministry of Education and Culture. (2017). Retrieved from


https://julkaisut.valtioneuvosto.fi/bitstream/handle/10024/80705/Brochure%202017.pdf?
sequence=1.

Strategie SMIE_2017. (2017-2023). Retrieved from https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategie


%20SMIE_2017docx_0.pdf.

Strategii. (2017-2023). Retrieved from https://www.edu.ro/etichete/strategii.

Ministra Lucia Azzolina. (2018). Retrieved from https://www.miur.gov.it/web/guest/il-ministro.

Reclutamento e servizio del personale scolastico. (2018). Retrieved from


https://www.miur.gov.it/web/guest/reclutamento-e-servizio-del-personale-scolastico.

Reclutamento e servizio del personale scolastico. (2018). Retrieved from


https://www.miur.gov.it/web/guest/reclutamento-e-servizio-del-personale-scolastico.

Stampa e Comunicazione. (2018). Retrieved from https://www.miur.gov.it/web/guest/sala-stampa.

Viceministra On.le Anna ASCANI. (2018). Retrieved from


https://www.miur.gov.it/web/guest/viceministro.

Welfare dello studente e politiche giovanili. (2018). Retrieved from


https://www.miur.gov.it/web/guest/welfare-dello-studente-e-politiche-giovanili.

Education reform in Finland and the comprehensive school system. (2019). Retrieved from
https://www.centreforpublicimpact.org/case-study/education-policy-in-finland.

Legislation and official policy documents. (2019). Retrieved from https://eacea.ec.europa.eu/national-


policies/en/content/youthwiki/references-finland.

Key features of the Education System. (2020). Retrieved from https://eacea.ec.europa.eu/national-


policies/eurydice/content/finland_en.

Legislație organizare și funcționare. (2020). Retrieved from https://edu.ro/legisla%C8%9Bie-organizare-


%C8%99i-func%C8%9Bionare-0.

Ministry of Education and Culture. (2020). Retrieved from https://minedu.fi/en/frontpage.

Proiecte. (2020). Retrieved from https://www.edu.ro/etichete/proiecte.

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE. (2020). Retrieved from


https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2020/Reorganizare%20MEC/ROF
%20MEC%202020.pd.
Lonka, K. (2018). Education lifted Finland out of poverty. Retrieved from
https://www.helsinki.fi/en/news/education-news/kirsti-lonka-education-lifted-finland-out-of-
poverty-but-we-need-to-keep-developing-to-remain-at-the-cutting-edge?
gclid=CjwKCAiA7939BRBMEiwA-hX5J1mJlSd4NtSuvPRHLb_LCzlWz78ut81-
aO7zD4khdr2dwsoLlGVEDRoCflYQAvD_.