Descrieți modul de formare și funcționare a unui ciclu Gestalt – precontactul,

angajarea in contact, contactul deplin, postcontactul

Fondatorii terapiei gestalt, în formulările timpurii, au descris patru etape ale

ciclului gestalt:
- Precontactul – în individ apare excitație sau energie, ca reacție la senzațiile
de foame de exemplu. Aceste senzații se detașează de alți factori din
organism sau din mediu, care rămân în fundal.
- Angajarea în contact – în urma excitației, individual reacționează
cantactându-și mediul și mobilizându-se pentru a căuta hrană, explorând
posibilitățile. În scopul de a satisfice nevoia devenită figură, este necesar ca
persoana să îndepărteze alte opțiuni care pot fi prezente. Acest lucru poate
însemna îndepărtarea unor nevoi concurente, cum ar fi nevoia de afecțiune
sau de atingere.
- Contactul deplin – Contactul cu hrana este acut figural în timp ce individual
mușcă și gustă mâncarea. Restul mediului și corpul vor fi deja retrase spre
fundal. Pentru câteva momente, figura bine conturată a gustului mâncării este
singurul gestalt existent pentru individ.
- Postcontactul – individul simte satisfacția mesei îndestulătoare și o digeră.
Digerarea continua a hranei va continua în fundal. Figura recentă ce atrăsese
atenția s-a disipat acum în fundal și a apărut spațiu pentru emergența unui nou
gestalt.

Pentru a înțelege natura ciclică a fenomenelor, este necesar să fie apreciat și

experimentat vidul gestalt care apare între faza finală și începutul unui alt ciclu. În
faza de vid apare o stare de plenitudine, de aceea acest spațiu este cunoscut ca vidul
fertil.
 retragere senzație

satisfacție conștientizare

contact mobilizare

acțiune

Fig.1 Ciclul formării și distrugerii gestaltului după Clarkson.

4.2.5. Rezistențe, întreruperi de contact

 Căile de diminuare sau ajustare ale contactului nostru cu mediul au fost
identificate de Perls (2008) și PHG (1951). Ele au fost denumite rezistențe care
apar la limita de contact. În esență ele sunt adaptări creative ce s-au format
inițial în relație cu situația dintr-un moment și au reprezentat cea mai bună cale
de a gestiona acea situație la momentul respectiv.
Acestea nu sunt nici complet negative nici pozitive și este întotdeauna
necesar să le privim în contextual situației curente a individului.
Exemplu: Dacă o persoană are un stil ostil de a se adresa celorlalți, acest lucru va
influența felul în care ceilalți i se adresează.
Cele mai importante rezistențe la contact pe care fondatorii gestaltului le-au
identificat și pe care le consideră stiluri esențiale de adaptări creative adoptate pentru
moderarea contactului din mediul nostrum sunt: introiecția, proiecția, retroflecția și
confluența.
Introiecția
Procesul introiecției poate fi descris în termini simpli ca procesul de a înghiți
mesaje întregi din partea mediului.
În introiecție, persoana acceptă necondiționat o atitudine, o trăsătură sau un fel de
a fi venite din mediu. Acest lșucru duce la construcția unui set de internalizări de
reguli tip ”ar trebuie”, ”este necesar”, mesaje care sunt peste tot în jurul nostru (în
educația de acasă, în educația școlară, în religie și în cultura noastră). Introiecția face
parte din procesul de învățare.
Exemple: Băieții nu plâng, nu fi furios.
Persoana cu un material introiectat, de regulă neconștient, va simți o presiune
puternică de a se conforma acestor reguli internalizate și este probabil să se simtă
inconfortabil dacă le încalcă.
Când învățăm pentru prima oară să ne uităm în ambele părți când traversăm
strada, nu contează dacă introiectăm acest mesaj sau nu. Introiecțiile ne permit să
internalizăm reguli sociale importunate și să funcționăm în sistemele societății.
Procesul introiecției apare de obicei în lipsa conștientizării ca răspuns la
stereotipizare (industria publicitară).
Un introiect poate susține un sistem întreg de limitari, sau invers, un sistem întreg
de limitări poate fi construit pentru a proteja o credință introiectată.
Retroflecția
 În retroflecție, limita de contact sporește în rigiditate printr-un process de
blindare. Este similar modului în care cineva se protejează de mediu cu ajutorul unei
armuri, dar protejându-se, își ține departe corpul de contactul cu mediul. În timp ce
blindarea ține mediul la distanță, impulsurile sunt întoarse în interior, spre indivd, care
mai degrabă experimenteazp reacția decât o exprimă.
Acest clivaj este prezent de obicei în limbajul folosit și este vizibil din punct de
vedere corporal în modalități care diminuează contactul cu mediul, cum ar fi respirația
superficială, tensiunea musculară, motricitatea redusă.
Deși retroflecția poate ajunge la comportamente autodistructive, ea poate conduce
în aceeași măsură la automotivare în moduri pozitive (ma motivez să merg la sală).
Dacă expresia emoțională sau intelectuală este întâmpinată în mod repetat de
răspunsuri negative, persoana învață să nu se mai exprime deplin.
Proiecția
Proiecția reprezintă procesul psihologic prin care o atitudine, trăsătură sau calitate
este atribuită altcuiva.
Transferul în relația terapeutică este o formă de proiecție și reprezintă modul în
care clientul reproduce în prezent, cu terapeutul sau cu alți membrii ai grupului,
sentimente născute din situații trecute.

Confluența
În geografie, confluența descrie locul unde se întâlnesc două râuri. În gestalt,
termenul poate fi descries ca o unire sau dizolvare a limtei de contact, ce duce la o
lipsă de diferențiere față de celălalt.
Persoana confluentă se sprijină pe celălalt, în timp ce diferența este negate. Dacă
cealaltă persoană părăsește relația, persoana confluent se prăbușește (ex. când suntem
îndrăgostiți). Confluența este marcată de proverbialul ”noi”.
GESTALT TERAPIA - ARTA CONTACTULUI

Friedrich Salmon Perls (mai târziu îşi va lua numele de Fritz) s-a născut în 1893, într-un
cartier obscur al ghetoului evreiesc din Berlin şi a decedat în 1970 la Chicago. El este considerat
părintele Gestalt-terapiei.
Perls provenea, ca multe alte genii, de la periferia societăţii şi vorbea despre asta ori de
câte ori avea ocazia. Nu accepta nici un fel de politeţe sau convenţie socială şi exprima
întotdeauna ceea ce simţea. Din acest motiv, treptat, a fost respins de majoritatea oamenilor din
anturajul său. El devine cunoscut la 75 de ani, cu ocazia Revoluţiei din 1968, când este descoperit
de un jurnalist care îl consideră un om “care trăieşte într-o absolută autenticitate şi care nu este
altceva decât încarnarea profesiei sale!” Publicul este încântat de o întoarcere la umanism după
invazia unei tehnologii reci. Perls începe să ţină conferinţe neconvenţionale asupra unui nou stil de
viaţă, liber şi asupra unui contact direct, rapid şi profund, iar eminenţi psihologi de pe Coasta de
Est a Statelor Unite parcurg mii de kilometri ca să participe la conferinţele sale. Astfel, Gestalt-
terapia devine cunoscută în toată lumea, iar Fritz Perls este recunoscut ca părintele acestei
metode.
Cuvântul “Gestalt” provine din germană şi înseamnă “formă” şi se scrie cu majusculă
deoarece în limba germană substantivele se scriu cu majusculă.
Gestalt-terapia este o abordare existenţialistă bazată pe premisa că “oamenii trebuie să-şi
găsească propriul drum în viaţă şi să accepte responsabilitatea personală, dacă aspiră la
obţinerea maturităţii”. Spre deosebire de psihanaliză, care este o analiză centrată pe psihism,
Gestalt-terapia este o terapie care merge mai departe şi vizează, dincolo de trezirea conştiinţei,
schimbări de comportament. Această terapie utilizează şi asocierea liberă de idei, pe care o
extinde la comportamentele repetitive. Terapia se parctică în grup sau în relaţie terapeutică, unde,
clientul repetă comportamentele învăţate care răspund unor situaţii trecute, dar care nu-şi justifică
necesitatea în present: frica de orice autoritate rezultă, de exemplu, din teama de autoritatea
tatălui sau a mamei. Într-un grup, fiecare participant povesteşte drama existenţei sale, de care
parţial este inconştient: pasivitate, agresivitate, dependenţă, revoltă, supunere, dominare, etc.
Spre deosebire de terapia în grup, în cadrul consultaţiei, clientul vorbeşte doar de problemele
exterioare, nu poate aborda decât lucrurile de care este conştient. În grup şi mai ales într-o viaţă
comunitară terapeutică, el repetă comportamente de care nu este conştient şi care provoacă
conflictele din viaţa sa cotidiană. Acesta va putea fi astfel lămurit asupra felului său de a “vedea”
lucrurile care determină abordarea unor comportamente inadecvate situaţiei prezente.

1. CICLUL GESTALT

Ciclul Gestalt este procesul urmat de o persoană pentru a găsi un răspuns satisfăcător la
o nevoie de dragoste, de recunoaştere, de securitate, de a se simşi util, de libertate, etc. Acest
proces este important pentru că el indică uneori o cale de urmat în travaliul terapeutic. Dacă o
nevoie nu este satisfăcută, înseamnă că a întâlnit un obstacol exterior sau interior, o rezistenţă.
Procesul terapeutic constă în a regăsi drumul procesului natural de satisfacere a unei nevoi.
Ciclul Gestalt este compus din şase părţi:
a)      Senzaţie, sentiment, nevoie
b)      Trezirea conştiinţei
c)      Energizare
d)      Acţiunea
e)      Contactul
f)        Retragerea

a)      Senzaţie, sentiment, nevoie

Este punctual de plecare în orice proces: a simţi înainte de a gândi. A simţi este piesa de
bază a Gestalt-terapiei: ce simţi chiar acum?
 b)      Trezirea conştiinţei

După ce a simţit o senzaţie în corpul său, persoana se află într-o bună poziţie pentru a
deveni conştientă de nevoia sa, de suferinţa sa, de problema sa. Această trezire a conştiinţei
poate apărea subit uneori, dar de cele mai multe ori ea apare ca o urmare a parcurgerii unui
drum lung cu obstacole, rezistenţe şi ocolişuri. Această trezire se poate realize prin transfer
care aduce problema în prezent şi constituie un avantaj important în trezirea conştiinţei şi
pentru procesul terapeutic. Când persoana devine conştientă de o nevoie nesatisfăcută, ea
poate crede că este suficient să o cunoască pentru ca lucrurile să se schimbe. Aici se opreşte
psihanaliza. În Gestalt, a simţi este elementul de bază în stabilirea diagnosticului: trezirea
conştiinţei este importantă, dar interpretarea de către terapeut este evitată, cel mult propusă şi
discutată cu clientul care o acceptă sau o respinge.

c)      Energizare

Acolo unde se opreşte psihanaliza începe terapia în Gestalt: felul în care este găsit un
răspuns satisfăcător la o nevoie. Odată cu conştientizarea problemei pacientul poate spune că
va lua măsuri pentru îndreptarea situaţiei, dar adesea derularea se face mai greu, iar
terapeutul poate propune unele soluţii pentru a-l ajuta să-şi exprime sentimentele în faţa unui
scaun gol sau asupra unei perne. Scopul lui este de a mobiliza energia spre o acţiune
adecvată, simbolică.

d)      Acţiunea
  
            Acţiunea în Gestalt-terapia poate fi simbolică: a vorbi cu o şeful, profesorul, o autoritate
(scaunul gol din faţă); a-şi exprima furia împotriva cuiva lovind o pernă sau trântind un partener
prin abordarea acestui rol într-o psihodramă în grup.
Acţiunea poate fi şi reală atunci când formatorul este considerat de client cauza unei
probleme (mama, şeful, un professor, etc)

e)      Contactul

Contactul în această terapie poate fi, la rândul său, simbolic: a retrăi o traumă şi a plânge
din abundenţă, a îmbrăţişa o rudă dispărută.

f)        Retragerea

Când contactul este satisfăcut intervine retragerea. Retragerea satisfăcătoare se traduce

printr-un sentiment de bine şi o deschidere spre alte nevoi.

2. REZISTENŢA LA SCHIMBARE

Rezistenţa la schimbare este compusă din trei faze:

 a)      Introiecţia
b)      Proiecţia
c)      Transferul

a)      Introiecţia     

În Gestalt, introiecţia este “încorporarea pasivă a ceea ce mediul înconjurător furnizează

subiectului asupra modului de interacţiune originară între copil şi mediul său înconjurător: copilul
acceptă totul cu încredere şi înghite orice hrană psihologică care îi este prezentată.  “Trebuie”
începe foarte devreme şi nu corespunde întotdeauna cu nevoile sale” (Polster E.M.). Introiecţiile
sunt constituite din diferite credinţe despre sine şi ceilalţi, mai mult adecvate trecutului decât
prezentului.
Introiecţiile poartă nume diferite: credinţe despre sine sau lume, prejudecăţi, principii, ideologii,
condiţionare, scenariu de viaţă, conformism, anticonformism, integrism, contestare. O mare parte
din terapie constă în  curăţarea minţii de praful trecutului.

b) Proiecţia

În Gestalt, proiecţia apare atunci când individul nu poate accepta sentimente pe care a aflat că
“nu trebuie” să le simtă şi pe care le atribuie anturajului. “Nu trebuie constituie introiecţia
fundamentală… Cel care introiectează îşi abandonează propria identitate. Cel care o proiecteză o
distribuie celorlalţi.” (Polster E.M.)

d)      Transferul

Transferul este modul în care un client reproduce cu terapeutul sau cu membrii grupului
sentimente apărute în situaţii trecute.
Transferul şi proiecţia se dezvoltă atunci când:
1. aşteptările de la celălalt sunt mai importante decât ceea ce reprezintă el în realitate;
2. când o persoană continuă, în mod pasiv, să aştepte de la celălalt ceea ce nu îndrăzneşte să îi
ceară;
3. când o persoană nu are curajul necesar pentru a spune ceea ce îşi imaginează că celălalt
gândeşte despre ea şi rămâne blocată în presupunerile sale fără să le verifice.
Într-un grup de Gestalt-terapie, proiecţia este mereu confruntată cu realitatea  şi
favorizată. Ceea ce un om îşi imaginează despre celălalt nu este fals, este realitatea lui, dar nu
neapărat şi a celuilalt.

3. “TRECEREA LA FAPTĂ”ŞI “PUNEREA ÎN ACŢIUNE”

Cele două concepte sunt distincte şi nu trebuie confundate.

Spre deosebire de psihanaliză unde trecerea la faptă este reprimată, Gestalt-terapia
propune punerea în acţiune a sentimentului şi permite experimentarea diferenţei între temerile
iniţiale şi realitatea actuală. Punerea în acţiune are două aspecte: actualizare şi acţiune motrice.
 Astăzi Gestalt-terapia se practică în contexte şi cu obiective diferite:
1.      în psihoterapie individuală (faţă în faţă cu terapeutul)
2.      în psihoterapia de cuplu (cu cei doi parteneri împreună)
3.      în psihoterapia de familie (cu mai mulţi membri ai familiei reuniţi)
4.       în grupuri de terapie sau de dezvoltare personală a potenţialului fiecăruia
5.      în cadrul instituţiilor (şcoli, centre pentru tineri neadaptaţi, spitale de psihiatrie,
etc)
6.      în cadrul întreprinderilor din sectorul industrial sau comercial, pentru facilitarea
contactului şi “creşterea” relaţiilor interumane, în gestionarea conflictelor sau
pentru stimularea creativităţii.
Gestalt-terapia este o abordare naturală şi universală, potrivită persoanelor de toate
vârstele, nivelurile şi culturile, în diverse situaţii. De altfel, Perls consideră că metoda sa “este prea
bună pentru a fi folosită doar pentru bolnavi şi marginalizaţi” şi o prezenta bucuros, într-o manieră
provocatoare, ca pe o “terapie a normalilor”.

         Bibliografie: