Sunteți pe pagina 1din 8

PROIECT DIDACTIC

Excursie didactică cu caracter aplicativ la disciplina biologie

Locaţia: Pădurea Galata şi împrejurimi


Grupul ţintă: 32 de elevi din clasele a VIII-a
Tema: Aspecte ale diversităţii plantelor în diferite ecosisteme şi observarea unor adaptări la ecosistemul
respectiv
Durata: O zi
Scopul: Cunoaşterea de către elevi a particularităţilor plantelor ce trăiesc în diferite ecosisteme,
observarea unor adaptări la mediu şi formarea abilităţilor de identificare a lor
Obiectivele excursiei:
- realizarea unor colecţii de frunze şi fructe;
- realizarea unor ierbare;
- stabilirea caracteristicilor arborilor şi arbuştilor;
- stabilirea importanţei plantelor forestiere şi agricole;
- identificarea plantelor din ecosistemele vizitate;
- stabilirea unor modalităţi de protecţie a pădurilor.
Materiale necesare:
- pentru notarea observaţiilor şi etichetarea materialelor colectate: carnete pentru însemnări,
creioane, etichete;
- pentru realizarea observaţiilor asupra componentelor biotopului: termometre, anemometru
mecanic cu cupe portabile;
- pentru observarea componentelor biocenozelor şi pentru colectarea de probe: lupe, pensete,
lădiţe pentru probe;
- pentru colectat material botanic: botaniere, presă de plante, ziare, mapă pentru ierborizat,
deplantator, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru seminţe şi fructe, cutii de carton;
- pentru fotodocumentare: aparat de fotografiat;
- pentru documentare: determinatoare şi atlas botanic.
Forme de organizare pe grupe de câte 8 elevi:
1. botanişti pentru colectarea plantelor ierboase ruderale şi segetale;
2. botanişti pentru colectarea plantelor ierboase din pădure;
3. botanişti pentru colectarea unor organe ale plantelor lemnoase;
4. ecologişti.
Desfăşurarea excursiei
La şcoală la ora 8, în laboratorul de biologie se va face prezenţa, se va controla echipamentul de
excursie, se vor repartiza ustensilele şi materialele pe grupe de activitate.
Se vor prelucra regulile şi normele în vederea evitării accidentelor în timpul deplasării şi în timpul
aplicaţiilor practice. Se va semna procesul verbal de luare la cunoştinţă a acestor reguli.
Deplasarea s-a făcut pe jos circa 3 km. Pe traseu elevii au recunoscut câteva specii de buruieni ruderale:
brusturele (Arctium lappa), urzica vie (Urtica dioica), ciumăfaia (Datura stramonium), nalba sălbatică (Malva
silvestris), troscotul (Polygonum aviculare), numeroase specii de ştir (Amaranthus), lobodă (Chenopodium) şi
holeră (Xanthium); tufişuri de soc şi păducel. În Pădurea Galata arborii sunt reprezentaţi de salcâm, stejar,
printre care se află exemplare izolate de carpen, fag şi măr pădureţ. S-a urmărit intervenţia omului în pădure
(tăieri de arbori, vetre de foc părăsite, gunoaie menajere de pe urma localnicilor, excremente de animale.
Prin observaţii directe se va remarca temperatura şi luminozitatea mai scăzută, umiditatea aerului şi
solului mai ridicate în desişul pădurii.
Ajunşi la locul efectuării aplicaţiilor se face oprirea în biotopul de poiană. Se va realiza o observaţie de
ansamblu subliniindu-se faptul că ne aflăm pe un teren tăietură de pădure (succesiune ecologică secundară) în
care biotopul şi biocenoza realizează un ecosistem de fânaţ (pajişte de câmpie). Aspectul sezonier este cel
vernal.
Pentru realizarea aplicaţiilor se vor dispune în teren grupele de elevi astfel încât să nu se producă
stânjenirea reciprocă. Fiecare grupă va realiza aplicaţia conform fişei de lucru.
Ecologii vor determina temperatura aerului şi a solului, tipul de sol, aspectul sezonier şi descriu biotopul
existent.
Botaniştii vor nota plantele întâlnite, vor presa plantele necunoscute, trag concluzia că plantele care au
florile viu colorate sunt polenizate de insecte, care sunt atrase de acest caracter, notează plantele pe care le-au
observat, pe când plantele care nu au flori colorate, de exemplu Poaceaeele, sunt polenizate de vânt şi produc o
cantitate mare de polen.
Ca profesor am îndrumat observaţia, folosirea corectă a materialelor şi ustensilelor pentru măsurători,
determinări, recoltări şi conservări de material biologic natural precum şi notarea corectă a rezultatelor. Am
trecut pe la fiecare grupă de elevi discutând cu aceştia, răspunzând la o serie de întrebări şi probleme ivite.
Grupele de elevi au comunicat între ele prin intermediul responsabililor de grupă în vederea completării
listelor specifice.
În final s-au prezentat următoarele materiale:
- caracterizarea vremii;
- lista floristică şi caracterizarea florei;
- adaptările întâlnite la plante, cu exemple;
- caracterizarea biotopului.
Se face apoi deplasarea în staţia a doua biotopul de pădure. În observaţia de ansamblu se specifică faptul
că ne aflăm într-o pădure de stejar, în amestec cu alte specii lemnoase. Aspectul sezonier este acelaşi.
Grupele de elevi vor realiza aplicaţiile pe rând pentru a nu exista dezordine.
Ecologii vor nota temperatura aerului, a solului, umiditatea, lumina, precipitaţiile.
Botaniştii notează speciile întâlnite în stratul ierbos, stratul arbustiv şi cel al arborilor, vor colecta
plantele necunoscute ierborizându-le. Vor observa speciile amentifere (carpenul, fagul, stejarul) la care florile
mascule se numesc amenţi şi produc o cantitate mare de polen ca adaptare la polenizarea anemofilă.Vor observa
că plantele de umbră au culoare verde mai închis ca adaptare la aceste condiţii (pochivnic).
Din pădure, ne-am deplasat circa 1 km spre un ecosistem agricol. Elevii au recunoscut câteva specii
segetale ca pălămida (Cirsium), rochiţa rândunicii (Convolvulus arvensis), pirul (Agropyrum), mohorul
(Setaria), le notează şi le recoltează pentru ierbar. Vor observa că, în comparaţie cu pădurea, stabilitatea
ecosistemului este redusă fiind necesară realizarea unor lucrări de întreţinere pentru menţinerea lui.
Ca profesor am urmărit corectitudinea colectărilor de plante sau organe ale acestora şi a determinărilor
sistematice.
În final se face o comparaţie între ecosistemul de poiană, pădure şi cel agricol.
Concluziile pe care le voi prezenta în urma aplicaţiilor pe teren se vor referi la:
- executarea sarcinilor de lucru pe grupe în cele trei ecosisteme;
- aprecierea asupra rezultatelor observaţiilor şi remarcări deosebite de grupe;
- verificarea rezultatelor şi determinarea speciilor de plante necunoscute în laboratorul de
biologie;
- valorificarea materialelor şi datelor colectate sub formă de comunicări, ierbare, colecţii pe
teme ecologice;
- necesitatea ocrotirii ecosistemului de pădure.
La finalul timpului acordat observaţiilor, elevii şi-au verificat materialele, le-au ordonat şi au completat
observaţiile notate, au purtat discuţii asupra rezultatelor obţinute.
Excursia s-a încheiat cu deplasarea elevilor spre şcoală unde au predat materialele colectate şi
instrumentele folosite.
Valorificarea ulterioară a excursiei s-a făcut într-o întâlnire în laboratorul de biologie, unde sub
supravegherea profesorului materialul colectat a fost prelucrat, presat, uscat şi conservat în vederea păstrării sale
în laborator şi folosirii ca material intuitiv în lecţiile de biologie.
S-au făcut o serie de referate ca: Flora Pădurii Galata, Buruieni din culturile agricole şi combaterea lor,
etc.

Măsuri de protecţie a muncii în timpul deplasării în excursie


1) Pe timpul deplasării:
- elevii vor merge organizat şi nu se vor abate de la traseul stabilit;
- nu vor depăşi şi nici nu vor rămâne în urma grupului;
- sunt interzise îmbrâncelile, jocul cu materialele folosite în excursie.
2) Pe timpul popasurilor în pădure:
- elevii nu vor provoca incendii;
- nu vor lăsa gunoaie.
3) În timpul aplicaţiilor ecologice:
- să meargă cu grupul pentru a nu tulbura liniştea speciilor de animale;
- să nu distrugă produsele activităţii animalelor (cuiburi, ouă, muşuroaie);
- să nu colecteze decât numărul strict de plante necesare colecţiilor;
- să folosească ustensilele ascuţite şi tăioase cu grijă, pentru a evita accidentările;
- să se spele pe mâini după terminarea aplicaţiilor şi înainte de a lua masa;
- să evite înţepăturile de insecte;
- să nu mănânce fructe otrăvitoare;
- în caz de ploaie nu se vor adăposti sub arbori.

Sarcini de lucru pentru fiecare grupă de elevi

I. Ecologii (8 elevi)
Obiectiv – măsurarea şi determinarea unor factori ecologici
- descrierea biotopurilor ecosistemelor observate;
Sarcini:
1) - măsurarea temperaturii aerului cu termometrul pentru aer la înălţimea de 2 m;
- se lasă 15 minute, se citeşte, se notează în caiete rezultatele;
- măsurarea temperaturii solului, cu termometrul pentru sol, în secţiunea făcută cu
hârleţul în sol;
- se lasă 15 minute, se citeşte, se notează în caiete rezultatele.
2) Determinarea intensităţii şi direcţiei vântului
- se aşează cu faţa spre vânt şi cu busola şi se stabileşte punctul cardinal de unde
suflă vântul;
- intensitatea şi viteza se stabileşte cu ajutorul anemometrului mecanic cu cupe
portabile;
- se notează în caiete rezultatele.
3) Determinarea nebulozităţii, gradul de acoperire a aerului cu nori se apreciază vizual
4) Determinarea intensităţii luminii
- se observă în diverse puncte: la loc deschis, baza ierburilor, coronamentul arborilor,
sub coronament;
- se apreciază relativ (lumină puternică, moderată, slabă, umbră);
5) Determinarea umidităţii aerului şi solului
- prin observaţii directe (tactile şi vizuale) se apreciază: aer foarte umed, umed,
potrivit de umed, uscat, foarte uscat, sol uscat, cu aspect proaspăt, umed şi foarte
umed;
- se consemnează în caiete rezultatele obţinute în fiecare ecosistem;
- se întocmeşte caracterizarea vremii comparativ în cele trei ecosisteme.
6) Descrierea biotopurilor (poziţie geografică, vântul, temperatura, umiditatea,
luminozitatea, solul, suprafaţa) într-un tabel.
7) Stabilirea structurii verticale în cele trei ecosisteme (stratul arborilor, arbuştilor,
ierburilor).
8) Determinarea aspectului sezonier şi specificarea fazelor vegetative la plante
9) Observarea intervenţiei omului în cele trei ecosisteme.
Ustensile şi materiale: termometru de aer, termometru de sol, anemometru, busolă, ruletă.
II. Botaniştii (24 elevi)
Obiectiv: determinarea şi recoltarea plantelor, observarea adaptărilor pentru polenizare de către
vânt şi de către insecte.
Sarcini:
1) Determinarea pe loc a plantelor cunoscute folosind la nevoie şi determinatoare.
2) Recoltarea plantelor necunoscute în pungi de plastic cu etichete, în care se consemnează
locul.
– determinarea ulterioară în laboratorul de biologie.
3) Daţi exemple de plante polenizate de insecte şi explicaţi ce adaptări prezintă.
4) Ce plante pot fi polenizate de vânt şi ce adaptări prezintă la acest mod de polenizare.
5) Colectarea de: frunze cu gale, de la baza şi vârful tulpinii, flori cu adaptări la polenizare
prin vânt şi prin insecte, flori de diferite culori.
6) Daţi exemple ce plante prezintă fructe şi seminţe adaptate pentru răspândirea cu ajutorul
vântului.
7) Întocmirea listei cu arborii, arbuştii, plantele ierboase dicotiledonate şi monocotiledonate.
8) Se întocmeşte o caracterizare a florei cu dominanţa plantelor.
Ustensile şi materiale – lupă, deplantator, determinatoare, pungi de plastic, etichete, presă pentru
plante, ziare, etc.
Rezultatele observaţiilor şi determinările efectuate în cele trei ecosisteme
Tabelul 2

FACTORII ABIOTICI POIANĂ PĂDURE CULTURA


CLIMATICI AGRICOLĂ
Temperatura aerului
20° C ora 10 16° C ora 12 26° C ora 14
Temperatura solului
16° C 11° C 19° C
Direcţia şi intensitatea
N-V vânt potrivit N-V vânt puţin N-V vânt moderat
vântului
Nebulozitatea
7/10 7/10 6/10
Intensitatea luminii
puternică-moderată moderat-slabă puternică
Umiditatea aerului
uscat umed uscat
Umiditatea solului
puţin umed umed puţin umed
Precipitaţii _ _ _

Concluzii – În pădure temperatura aerului şi solului e mai scăzută, intensitatea vântului şi a luminii mai
slabă, umiditatea aerului şi a solului este mai ridicată faţă de poiană şi ecosistemul agricol.

Lista plantelor determinate


Tabelul 3

Poiană Pădure Cultură agricolă


Arbori: Quercus robur (stejar),
Carpinus betulus (carpen),
Arbori: - Fagus silvatica (fag),
Tilia cordata (tei), Arbori: -
Ulmus foliacea (ulm),
Robinia pseudacacia (salcâm),
Malus silvestris (măr pădureţ)
Arbuşti: Prunus spinosa (porum- Arbuşti: Crataegus monogyna (pă- Arbuşti: -
bar), Rosa canina (măceş), ducel), Cornus mas (corn),
Sambucus nigra (soc) Ligustrum vulgare (lemn câinesc),
Viburnum lantana (dârmoz)
Plante ierboase Plante ierboase Plante ierboase
Familia Poaceae Familia Labiatae Familia Poaceae
Bromus arvense (obsiga) Lamium purpureum (urzică) Setaria glauca (mohor)
Festuca pratensis (păiuş) Lamium maculatum (urzică moar- Agropyrum repens (pirul)
Dactylis glomerata (golomăţ) tă) Familia Compositae
Agrostis stolonifera (iarba câm- Ajuga reptans (vinariţă) Cirsium arvense (pălămida)
pului) Familia Compositae Centaurea cyanus (albăstriţa)
Familia Composite Fragaria vesca (fragi de pădure) Lactuca seriola (lăptuca)
Carduus acanthoides (spin) Familia Rosaceae Taraxacum officinale (păpădia)
Taraxacum officinalis (păpădie) Agrimonia eupatoria (turiţa mare) Familia Brassicaceae
Achillea millefolium (coada şori- Familia Liliaceae Lepidium ruderale (păducherniţă)
celului) Asparagus tenuifolius (umbra iepu- Thlaspi arvense (punguliţă)
Arthemisia absinthium (pelin alb) relui) Familia Chenopodiaceae
Cichorium intybus (cicoare) Allium ursinum (leurda) Atriplex oblongifolia (lobodă
Familia Fabaceae Polygonatum officinale (pecetea lui porcească)
Coronilla varia (coronişte) Solomon) Chenopodium hibridum (spanac
Lotus corniculatus (ghizdei) Familia Cruciferae porcesc)
Familia Rosaceae Dentaria bulbifera (colţişor) Familia Euphorbiaceae
Potentilla anserine (coada racului) Familia Boranginaceae Euphorbia esula (laptele câinelui)
Familia Rubiaceae Symphytum officinale (tătăneasă) Familia Lamiaceae
Gallium verum (sânziene) Familia Poaceae Stachys annua (cinsteţ)
Familia Ranunculaceae Phleum pratense (timoftică) Familia Convolvulaceae
Delphynium consolida (nemţişor) Familia Hypericaceae Convolvulus arvensis (volbură)
Familia Labiatae Hypericum perforatum (sunătoare) Familia Amaranthaceae
Salvia pratensis (jaleş) Muşchi, licheni, ciuperci Amaranthus retroflexus (ştir)
Familia Aristolochiaceae Familia Plantaginaceae
Asarum europaeum (pochivnic) Plantago lanceolata (pătlagina
îngustă)

Concluzii: În cultura agricolă şi în poiană predomină plantele ierboase atât dicotiledonate cât şi
monocotiledonate (graminee sălbatice) iar în pădure plantele lemnoase (arbori şi arbuşti).
Adaptări la polenizare entomofilă: flori viu colorate, odorante şi nectarifere (ex: sânziene, cicoare,
păpădie, coronişte, ghizdei, sunătoare, jaleş).
Adaptări la polenizare prin vânt: flori reduse, fără înveliş floral, care produc cantităţi mari de polen,
spice sau amenţi: stejar, carpen, fag, ulm, corn, urzică, specii din Familia Poaceae (obsiga, golomăţ, păiuş, iarba
câmpului etc.)
Seminţele şi fructele au adaptări morfologice pentru a le uşura plutirea: acoperire cu puf (păpădie,
salcie), existenţa aripioarelor (tei, frasin, ulm, paltin).
Aspectul sezonier:
 Vernal (primăvară târzie): - arborii înfrunziţi cu flori scuturate;
- arbuşti înfrunziţi cu fructe mici;
- plantele ierboase de vară înflorite şi unele cu fructe.

Valorificarea excursiei. La întoarcere, în laboratorul de biologie elevii au prelucrat materialele colectate, au


aşezat plantele la presat în vederea alcătuirii unui ierbar al zonei cercetate. Apoi am organizat un concurs de
recunoaştere a plantelor identificate în excursie.
Concluzii despre excursia didactică:
- excursia didactică este atractivă şi recreativă atât pentru elevi cât şi pentru profesor;
- însuşirea cunoştinţelor noi se face în mod direct, în mijlocul naturii;
- formează abilităţi de observare a fenomenelor naturii;
- permite reactualizarea cunoştinţelor biologice însuşite anterior;
- profesorul are prilejul de a-şi valorifica propria experienţă;
- contribuie la dezvoltarea unui comportament ecologic;
- are o dimensiune instructiv-educativă şi una educativ-estetică.

S-ar putea să vă placă și