Revolutia de la Budapesta 1956

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a

ocupației sovietice a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea
lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a
transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele
sovietice în 10-11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2.500
maghiari și 700 soldați sovietici; alți aproximativ 200.000 de locuitori au
părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.
Situatia din pragul evolutiei
În 1953 Ungaria a trecut printr-o perioadă tulbure, extrem de agitată, provocată
de excesele conducerii maghiare staliniste: în jur de 40.000 de oameni
nevinovați au fost arestați și aruncați în pușcărie, sub supravegherea poliției
maghiare; alți aproximativ 13.000 de cetățeni au fost exilați în provincie, cu
interdicția de a se întoarce la Budapesta. Între 1950 și 1953 un milion de oameni
erau sub procedură juridică inițiată de procuratură, astfel că din doi oameni unul
era acuzat. La 5 martie 1953 Stalin a decedat, iar congresul al XX-lea al
Partidului Comunist Sovietic s-a delimitat de politica dură practicată până atunci
în toate statele blocului sovietic, cu deosebire în Ungaria, și a început procesul
de destalinizare. În luna iunie 1956 secretarul cu probleme ideologice al
PCUS, Mihail Suslov, a transmis un mesaj cu dublu înțeles către conducătorii
unguri: Mátyás Rákosi trebuie să rămână, dar Kádar, care reprezintă
nemulțumirea taberei comuniste loiale, și care e de origine maghiară, trebuie
adus la conducere; Suslov a menționat, de asemenea, că sunt prea mulți evrei în
conducerea statului comunist maghiar - ceea ce este anormal, iar prin instalarea
la conducere a lui János Kádár, comuniștii maghiari pot menține dominația
absolută asupra statului ungar și, în același timp, să evite o criză internă.
În consecință, la 18 iulie 1956, Mátyás Rákosi a fost forțat să demisioneze din
funcția de Secretar General al Partidului Comunist, fiind înlocuit de Ernő Gerő.
Inceputul revolutiei
Pe parcursul anului 1956 văduva comunistului secui László Rajk, executat
în 1949 de regimul Mátyás Rákosi, a obținut reabilitarea fostului ei soț și
aprobarea înhumării osemintelor sale în cimitirul Kerepesi. Ceremonia
respectivă, cara a avut loc pe 6 octombrie, a fost punctul de plecare a revoluției
din 1956.
La 23 octombrie 1956 sute de mii de oameni au cerut demisia guvernului
bolșevic opresiv. Drapelul maghiar cu emblema comunistă a fost dat jos, iar spre
seara zilei de 23 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică au
demonstrat pe bulevardul Jozef Bem, afișându-și solidaritatea cu manifestanții
pro-Gomułka din Polonia. Foarte repede studenții au reușit să-i coopteze și pe
alții, cu intenția schimbării demonstrației în protest. Mulți soldați maghiari s-au
alăturat protestatarilor, scoțându-și steaua sovietică de pe șapcă. Fără a avea
vreun lider, circa 100.000 de demonstranți au traversat Dunărea spre clădirea
Parlamentului, manifestând pașnic. Situația s-a schimbat, însă, dramatic în
momentul când trupele securității maghiare, numită (ÁVH), au deschis focul și
au omorât sute de demonstranți.
Interventia sovietica
În 23 octombrie 1956 Uniunea Sovietică a executat o intervenție militară
în Ungaria. Această intervenție fusese plănuită încă din aprilie (atunci când
conducerea sovietică a aflat că Rákosi a plănuit eliminarea unui mare număr de
intelectuali maghiari, iar Gerő a pierdut controlul asupra țării, situația internă
putând deveni explozivă). Trupele sovietice erau staționate de mai multă vreme,
în așteptare, pe teritoriul României.
Intervenția sovietică a avut loc pe data 23 octombrie 1956, chiar în aceeași zi
când la Budapesta avea loc un mare miting studențesc - desfășurat la
Universitatea Tehnică. Timp de 5 zile s-au duc lupte dure între studenți și forțele
AVH (poliția secretă maghiară), ajutate de trupele sovietice (sub pretextul de a
apăra țara de invazia NATO). În această etapă trupele sovietice au luptat numai
în Budapesta, neintervenind în restul țării, iar comandanții sovietici negociau cu
revoluționarii în cazurile schimburilor de focuri locale. Ungaria era condusă la
acea vreme de un guvern prezidat de reformistul Imre Nagy, un executiv care nu
va obține credibilitatea în fața populației decât în momentul în care va negocia
statutul trupelor sovietice de pe teritoriul ungar. La 30 octombrie 1956 sovieticii
mimează intenția de negociere, iar la 3 noiembrie își schimbă radical poziția,
procedând la ocuparea prin forță miltară a Budapestei. Imre Nagy a fost înlocuit,
iar în fruntea guvernului a fost pus János Kádár. Insurecția s-a soldat cu mii de
morți, 13.000 de răniți, cu deportarea a 16.000 de persoane și exilarea a peste
100.000.
Inabusirea revolutiei (4-10 noiembrie 1956)
În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat din nou în Ungaria. Uniunea
Sovietică a justificat intervenția militară și impunerea guvernului János Kádár,
în 3 noiembrie 1956, prin responsabilitatea față de Pactul de la Varșovia .
Această intervenție a fost o operațiune militară combinată: bombardamente de
artilerie coordonate cu acțiuni ale blindatelor (6000 de tancuri). Imre Mécs a
afirmat că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei decât
au folosit germanii pentru invadarea URSS în cel de-al Doilea Război Mondial.
Ținta principală a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică.
Această acțiune a continuat până ce Consiliul muncitoresc, studenții și
intelectualii au cerut încetarea focului (10 noiembrie 1956)
 Trupele sovietice trec granița sovieto-maghiară și se îndreaptă
spre Budapesta.
 La ora 4.15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică.
 În 4 noiembrie 1956, la ora 5:05, János Kádár se adresează poporului
maghiar cu o scrisoare deschisă și anunță la radio că este prim-ministru.
 Cei mai mulți dintre membrii noului guvern (Antal Apró, István Kossa,
Ferenc Münnich, Imre Dögei, Sándor Rónai, György Marosán) au aflat de la
radio că sunt membrii guvernului Kádár.
 La ora 4:30, radio Szabad Kossuth transmite primele știri și incepe să
emită programe
 La ora 5:20 Imre Nagy, cu o voce dramatică, anunță invadarea Ungariei
de către trupele sovietice, iar dimineața, intre orele 6 și 8, Imre Nagy și
membrii guvernului solicită azil la Ambasada Iugoslaviei.
 Imre Nagy a fost arestat în 22 noiembrie (inițial, de János Kádár), și dus
în România. Aici, cu concursul Securității, este deținut într-o casă
conspirativă din Snagov, sub pază și strictă supraveghere. Convorbirile
telefonice îi erau interceptate, corespondența confiscată, fiind - de asemenea
- filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniștii unguri, la cererea expresă a
Moscovei, cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi "judecat", iar guvernul
român execută.
 Este readus în Ungaria, la Budapesta, și, printr-un simulacru de proces, în
buna tradiție a justiției staliniste, este condamnat la moarte prin spânzurare
(16 iunie 1958).
 În total au fost condamnate la moarte 350 de persoane, printre care se
numără și elevul Péter Mansfeld, care fiind minor s-a așteptat vârsta
majoratului ca să poată fi condamnat la moarte.

Anual, în data de 23 octombrie, Ungaria comemorează Revoluția din 1956, unul

dintre cele mai importante momente din istoria țării. Revolta născută aproape
spontan a fost îndreptată împotriva abuzurilor Partidului Comunist. A fost
prima mare manifestație împotriva puterii sovietice instalate în Estul Europei
după 1945 și primul moment care a arătat – celor care nu erau deja convinși – că
sistemul comunist din spatele Cortinei de Fier era unul criminal. Căci Revoluția
Maghiară a fost înăbușită prin violență, cu ajutorul tancurilor sovietice. 

Începută cu un protest studențesc desfășurat la Budapesta în data de 23 octombrie,

Revoluția a evoluat într-o revoltă a muncitorilor din întreaga țară și s-a terminat pe 11
noiembrie odată cu proclamarea, de către Janos Kádár, omul sovieticilor, a înăbușirii
revoluției.
Demonstrația pașnică a studenților din 23 octombrie, inspirată din mișcările
protestatare din Polonia din vara aceluiași an, a atras rapid mii de oameni în marșul
prin centrul Budapestei. Aceștia s-au îndreptat spre clădirea Radioului  Budapesta
pentru a se adresa, prin intermediul radioului, națiunii și pentru a-și face publice
cererile. Însă clădirea radioului era păzită de AVH, Poliția Secretă, care – atunci când
demonstranții au încercat să forțeze intrarea în clădire – a deschis focul. Acest fapt a
dus la escaladarea revoltei în capitală și, apoi, în toată țara. În capitală și în alte orașe
importante simbolurile comunismului – cel mai cunoscut fiind statuia lui Stalin din
Budapesta – au fost distruse. În acea noapte, Erno Gero, secretarul general al
partidului, a cerut Uniunii Sovietice să intervină militar pentru înăbușirea revoltei.

După căderea guvernului comunist a fost format unul nou, sub conducerea fostului
prim-ministru Imre Nagy. Noul guvern național a avut o durată de viață scurtă, de doar
10 de zile, dar în acest timp a adoptat o politică fermă vis-a-vis de calea pe care
Ungaria trebuia să o adopte. Instituția securității a fost desființată, iar Nagy a anunțat
intenția de retragere a Ungariei din Pactul de la Varșovia. Mulți prizonieri politici au
fost eliberați, iar vechi partide politice care fuseseră interzise de comuniști au reapărut
și s-au alăturat mișcării lui Nagy. Până la sfârșitul lui octombrie, luptele aproape
încetaseră. Dar după ce anunțase deja posibilitatea negocierilor pentru retragerea
forțelor sovietice din țară, Biroul Politic al URSS s-a răzgândit și a decis să înăbușe
revoluția. La 4 noiembrie soldații sovietici au invadat capitala Ungariei și alte regiuni
ale țării. Eroica rezistența ungară a cedat în final pe 10 noiembrie.

Revoluția Maghiară a făcut 3000 de victime. Imediat după înăbușirea revoluției, zeci
de mii de maghiari au fost arestați;dintre aceștia, 26.000 au fost judecați. 22.000 de
oameni au fost condamnați, dintre care 13.000 trimiși la închisoare și circa 300
executați.